Page 1 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani [614318]

Page 1 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
TOTUL SE ÎNT ĂMPLĂ ÎNAIN TE DE 6 ANI
PSIH OLOGIA COPILU LUI
Sper ca aceast a cart e să-ți fie de folos în educare a lui Alexandru
Cu mu lt drag Ana Savin
2005

Page 2 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
PSIH OLOGIA COPILU LUI
NOTĂ PENTRU PĂR INȚI
Socie tatea contemporană nu oferă, practic, nici o posibilitate de calificare în meseria de părin te.
În momentul în care o femeie devin e mamă este ca și cum societ atea i-ar spune brusc: “sunteți părinte ;
nu v-a m învăț at mare lucru despre asta, dar încerc ați să vă descurcaț i cât mai bine.”
A fi părinte însea mnă a fi totodat ă psiholog și profesor într -un mod cu totu l specia l.
Sunteț i psihologul copil ăriei deoare ce aveți nevo ie să înțelege ți cum funcț ioneaz ă mentalul
copilului dumneavoastră. De asem enea sunteț i și cel mai influen t profesor pe care îl va avea acest copil.
Sunteț i primul său educa tor. Lucruril e pe care îl învăț ați ( chiar si cele de care nu sunteți conștientă că
le învaț ă de la dumneavoastr ă) reprez intă lecțiile cele mai impor tante care depășesc ca valoare lecțiile
școlar e.
Precu m major itatea femeilor, probabi l că și dumneavoastr ă vă lipsesc inform ațiile și exper iența
necesară exerci tării cu succes a “meserie i de părinte”. Dvs. trebu ie să învățați lucruril e care vă vor
conduc e la deplina înțelegere a nevoilor nou-născuți lor și copi ilor.
Un psiholog sau un profesor lucre ază în medie 8 ore pe zi. In fiecare zi sau la sfârșit de săptă mână au
timp liber. În fiecare an au vacan țe. Nu este și cazul dumn eavoastră. Asta ar fi suficient să vă frustreze
puțin chiar de la început. Pe de altă parte, psiholog ii și profe sorii lucreaz ă cu un număr mare de copii,
astfe l încât senti mentele care îi incearc ă în prezența lor sunt mult mai estompate față de cele ale unei
mame. Iar faptul că ace i copi i nu le aparțin, înțelegere a și rezolv area proble melor acestor a nu îi implică
afectiv la fel de profund.
Nu există în societ atea noastră o muncă mai dificilă decât de a fi poliva lent, de a lucra 24 din 24 când
psiholog când profesor și educa tor. Asta este m eseria de mamă.
A fi părinte este de fapt un curs deschis perm anen t. În momentul în care deprin zi o nouă tehnică
– fie că este vorba de a conduce o mașină, de a cânta la un instru ment sau de a crește un copil – nu
progresez i decât făcând greșel i și învățând din ele. Totuși, în acest caz, sistem ul încercare- eroare este
cel mai puțin eficient. Intenția mea este de a vă comuni ca ceea ce m-au învăța t cei 20 de ani de
activitate profesiona lă și propria mea experi ență de părint e. Pentru ca această lucrar e să poată stabili un
contact între autor și cititor, ea trebuie să se prezinte sub form a unui dialog pozitiv. De aceea am
intenția să anticipez întrebăr ile dvs, și să ghicesc momentele în care câteva datele stiinț ifice vor părea
potriv ite. Încerc să scriu aceast ă carte pe tonul conversaț iei între prieten i, ca și cum dumneavoastră și
cu mine ne-am afla față în față, discutând și servind o cafea. Spre exemplu, voi cita din când în când
exper iențe le pe care le-am avut cu proprii mei copi i. Am citat, desigur , și câtev a lucrări funda mentale în
psihologi e, dar am încer cat să reduc la minim acest gen de citate. Stiu că majorita tea cititorilor nu
agreează o lucrare burdușită cu note savant e sau referir i la experien țe ști ințifice.
Mi-a m îndrep tat atenția în mod speci al asupra a două categorii de mame care vor citi această
carte: prim a este mama care nu a avut încă copii. Probabil că aceasta va citi această carte în cel mai
potriv it moment posibil. Va putea învăța multe lucruri care o vor ajuta înainte de a trebui să se
confrunt e cu proble mele ridica te de creșterea și îngrijirea unui copil. De asem enea, trebuie ținut cont că

Page 3 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
nu se poate învăț a cum să crești un copil numai din lectur a acest ei cărți, la fel cum nu se poate conduce
un automobil numai după lecturarea instrucț iunilo r. Infor mațiile cuprinse în această carte trebuie
adap tate realității palpabi le constitu ite de venire a pe lume a unui copil. Țineți cont de faptul că acest
copil nu se va asemănă cu nici un altul. Este o ființă unică. Această carte, precum toate celelalte lucrări
care tratează teme de educ ație, nu poate fi decât o descri ere gener ală în raport cu realitatea impusă de
către copilul dumn eavoastră O mamă își cunoaște copilu l mai bine decât oricine, de aceea deși unele
pasaje vin în întâmpin area senti mentelor dumneavoastr ă materne uitați cele citite și urmați-vă
instin ctul.
Cu toții avem tendin ța, ca atunc i când ne însuși m cunoștin țe noi, să ne îndoi m de noi înșine și să
dorim ca altcineva să impună regul i pentru a ne arăta ceea ce trebui e să facem. Odată cu experien ța
deven im mai încrezători. Încep em să distingem locuril e unde regul ile trebui e schimbate pentru a se
adap ta situa țiilor part iculare.
Bazându-m ă pe propria exper iență de părin te, vă pot asigura că vă veți simți mult mai sigură pe
dumneavoastră crescând cel de-al doile a sau cel de-al treilea copil, decât cresc ându-l pe prim ul.
Motivul este că primul copil ne-a învățat câtev a lucrur i pe care le putem aplic a celui de-al doile a sau al
treilea. Odată cu prim ul copil câștigă m ceva, iar pe de altă parte pierde m ceva. Face m greșeli dar avem
și momente de inspiraț ie. Aparent se poate aprec ia că facem mai multe greșel i cu primul copil decât cu
ceilalți. De îndată ce vă dați seama că ați reacț ionat “stângaci ” față de copil, atunci veți fi conștient ă de
apartenenț a dumneavoastră la clubu l “ gaffeuri lor” pe care îi nu mim părin ți. Bun ven it în club!
Aceasta mă aduce la cea de-a doua categor ie de mame care vor citi aceast ă carte. Cele care au
un copil mai mic de 5 ani dar și unul sau mai mulți copii mai mari. Câteva pasaje din această lucrare le
vor face să exclame: “Mi-aș fi dorit să citesc această carte cu câțiv a ani in urmă! Acum realizez ce gafă
am făcut când Sofia nu mergea încă în picioar e. Îmi dau seam a că nu era cea mai bună soluție. ” Este
posibil să se simtă puțin vinovat e și să-și fac ă câtev a repro șuri. Sper că nu este cazul. Nici un păr inte nu
merită să fie blamat. Cu toții încer căm să ne crește m copii i cât mai bine. Dacă luăm în consider are
faptu l că cei mai mulți dintr e noi nu avem nici un fel de experi ență, după părere a mea, facem totuși un
lucru extraordina r. De asemenea sper că veți fi indulgent ă cu dumneavoastră înșivă vis-à-vis de
greșel ile pe care credeț i că le-aț i comis apropos de copil.
Din partea mea, exper iența pe care o am, deseori obținut ă în mod dureros, îmi perm ite să vă
spun că poți fi doctor în psiholog ie și să faci greșeli mari crescând primul copil. Din fericire, odată cu
exper iența primulu i născut vine și asigurar ea că în vii tor veț i greși m ai puțin față de ur mător ii copii.
Tot exper iența mă face să mă gândesc la povestea psihologului care la începu tul cariere i avea
șase teor ii și nic i un copi l, iar la sfârșitul carierei s-a regăsit cu șase cop ii și nic i o teor ie.
In orice caz, senti mentul culpabi lității nu favoriz ează exerc itarea meseri ei de părine. Tot timpul
trebu ie să ne gândi m că facem ceea ce este mai bine. Însuși faptu l că ați găsit timp să citiți această
lucrare ara tă că vă preocupă copilu l dumneavoastră ; altf el n-aț i fi făcut-o.
De-a lungul anilor, atunci când părin ții îmi vorbeau de puericul tură în timpul lecțiilor de
medicină sau în timpul dezbater ilor care urmau cursurilor mele, am descoper it un mare număr de mame
și de tați care comiteau o greșal ă majoră față de psiholog ia modern ă. M-am gândi t că ar fi util să
abordă m acum câteva neînțe leger i, înaint e de a merge mai departe. Așa că, înain te de a vorbi despre
rolul psihologie i în puericul tură, să discut ăm puțin despre cee a ce psihologia “refuză să creadă”
Psihologia modernă “refuză să creadă” că este bine ca părinț ii să fie liberali, iar prin acest
liberalism înțelege m permiterea copi lului de a face tot ceea ce are chef să facă. Nici un psiholog norm al
n-a susținut vreodată o asem enea idee. Dar, oricât de incred ibil ar putea părea, am întâlnit părin ți care
permit copiilor să deseneze pe pereț i deoare ce ei cred că ar produce un rău psiholgic copilu lui dacă ar

Page 4 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
încerca să-l împiedice. De fapt, în major itatea cazurilor de acest gen, mamei îi este teamă să spună “nu”
copilului și încear că să fac ă apel la psiholog ia modernă pentru a masca lipsa de ferm itate.
Al doilea principiu la care psihologia se ferește să subscrie este că pe măsură ce copii trec prin
diverse stadi i de dezvo ltare, părinți i trebuie să se mențină la distan ță fără a interven i deloc în
dezvo ltarea copilului lor. Sigur este faptu l că cei mici trec prin etape de dezvol tare distinc te, mai ales la
vârsta preșcolară. O mamă nu trebuie să se aștepte ca un copil de patru ani să reacțion eze la fel ca unul
de trei. Dease menea ea nu trebu ie să rămână pe margine, crezând că nu-i poate modifica niciuna din
aceste etape. Am întâlnit părinți care tolerau copiilor lor un comporta ment vulgar , în ideea că acești a
din urmă se găsesc în plină evoluție. Aici de obicei tatăl ridică din umeri spunând că nu este nimic de
făcut.
Părinț ii trebu ie să reacțione ze. Modul în care vor aborda o anumită etapă în dezvol tarea unui
copil va acționa direc t asupra felului în care copilul va reuși să o depășască. Am consacra t un spațiu
extins in această lucrar e etapelor de dezvo ltare a copiilor deoarec e sunt de părere că parin ții trebu ie să
le cunoască cât m ai prec is cu putin ță.
De asemenea, numeroși părinț i sunt convinși că psiholog ia modern ă le interz ice să aplic e vreo
pede apsă corporal ă copii lor. Unii psihologi și psihiatri au enunț at întradevăr aceast ă idee. Părerea mea
profesiona lă este că nu e posibil să creșt i în mod “eficace” un copil, mai ales băieței agresivi și plini de
vitalitate, fără o pedeapsă cât de mică. Asta nu însea mnă însă că orice pede apsă este bună pentru copil.
În capitolul consacra t discip linei voi vorbi despre pedepsele pozit ive și cele nega tive. Totuși, sunt de
părer e că unele pedepse sunt necesare, chiar inevit abile, pentru a crește copii cu un p sihic sănătos.
Altă noțiune curent răspândit ă este aceea că un părint e nu trebu ie să arate nicioda tă copilu lui că
este nervos sau contrari at. Toți părinți i au perioade de euforie și perioade de depresie. Câteoda tă ne
simțim foarte bine în timp ce punem la punct pe micuțul cu comporta ment dificil. Alteori cea mai mică
greșal ă ne face să ne ieșim din minți. Este important pentru părinți a putea să-și expri me senti mentele și
trăirile cu cea mai mare sincer itate. Psiholog ia nu ne învață că trebui e să rămânem mereu calmi și
senini. Dacă ar fi fost așa, ar fi impus părinț ilor o tensiune emoționa lă imposibil ă. În genera l, oamenii
cred că un psiholog le va spune ce trebui e să simtă în calitate de părinte și ce fel de comporta ment,
“științif ic” normal, trebuie să adopte față de copiii pe care îi cresc. Este regret abil faptu l că unii
psihologi au lăsat să se înțeleagă asta. Din nefer icire nimeni nu se poate abțin e să-si facă griji sau să
gânde ască altfel decât de obice i. Senti mentele sunt spontane iar gânduri le iau naștere în spiritu l nostru
fără a ne pute a împotrivi.
Nu voi încerca să explic părinți lor ce ar trebui să simtă. Voi explica doar ce trebu ie făcut.
Acțiun ile dumneavoastr ă sunt subordonate voinței iar sentimentele nu. Vă voi da noțiun i care vă vor
ajuta să înțeleg eți mai bine pe cel mic și voi sugera modul în care trebuie folosite aceste noțiuni pentru
a avea ca rezult at o ființă ferici tă și intel igentă.
Este posibil ca unii dintre dumn eavoastră să nu fie capabili să urmeze sfaturi le din această carte
și din nici o alta. Vă veți da seam a că în ciuda tuturor efortur ilor sincere din parte a dumn eavoastră ,
copiii vă scapă din mână și sunteț i la capătu l puter ilor. O astfel de situați e arată că aveți nevoie de
intervenț ia unui specialist. Cu alte cuvin te, aveți nevoie de altceva decât de cărți. Disperarea scoate la
ivelă fap tul că suferiți de pe ur ma unui bloc aj afectiv și num ai un s pecialist vă poa te ajuta să îl depășiț i.
Pentru dumn eavoastră esenți alul este că prim ii 5 ani din viața copilului sunt anii cei mai
impor tanți, anii de form are. Nu spun prin asta că anii ce urmează sunt mai puțin importan ți, că totul se
termină pentru el înain te de a șasea aniversar e: cer t este faptul că pri mii 5 sunt de terminanți.
În momentul în care copilu l atinge vârsta de 6 ani, structuril e esenț iale ale personalit ății sale
sunt deja formate. Această personal itate pe care o va avea toată viața. Ea va deter mina, în mare parte,

Page 5 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
reușit a școlară și cea a vieții adulte; comport amentul în societate, atitudin ea vis-à- vis de proble mele
sexual e, cu m îi va fi tiner ețea, cu ce fel de persoană se va căsător i și cu m va reuși ace astă căsni cie.
Primii cinci ani nu sunt i mpor tanți numai pentru dezvoltar ea emoționa lă a copilu lui dar și pentru
dezvo ltarea sa int electuală.
Cel mai bun mijloc de a conștien tiza importan ța acestor primi ani în dezvo ltarea intelectu ală a
copilului este de a vă pune o întrebare : La ce vârstă credeț i că a atins copilul dumneavoastr ă 50% din
dezvo ltarea sa int electuală? La 21, la 17 sau la 12 ani?
Răspunsul corec t este : la 4 ani!
Dr. Benjam in Bloo m de la Universita tea din Chicago a conclu ziona t, în urma numeroaselor sale
cercetăr i, că un copil atinge jumătatea nivelulu i său de inteligen ță la vârsta de 4 ani, 30% mai mult, la 8
ani, iar restu l de 20% la 17 ani.
Apropos, nu confundați inteligenț a cu știința. Evident, copilu l dumneavoastră nu a acumulat
jumătate din cunoștințe le sale la vârsta de 4 ani. Inteligen ța reprez intă aptitudin ea pe care o are, să
manipule ze m ental cunoștințe le pe care le capă tă. Iar jumătate din ace astă cap acitate este a tinsă la 4 ani.
Dacă estimarea dumneavoastră a fost falsă, nu vă faceț i proble me. Marea majorit ate a adulț ilor
subesti mează mult, pe de-o parte inteligența, pe de altă parte capacitatea de învățare a unui copil de
vârstă preșcolară. S-a crezut, până în ultimii ani, că fiecar e avem o anumită doză de inteligență
înnăscu tă, fixa tă de eredit ate și defini tivă.
Studi i recente au demonstra t că nu este adev ărat. Tipul de stimulare intelectu ală pe care o
primește un cop il în prim ii cinc i ani de viaț ă det ermină în m od esenția l inte ligen ța vârste i sale adulte.
Deoarec e acești primi cinci ani sunt atât de importan ți, am pus accentul în această lucrare pe
vârsta prim ei copil ării. Anii care ur mează și adolescen ța merită să fie tra tați separat.
Aici, voi lua exemplul unui copil imaginar și voi analiza dezvol tarea sa din momentul nașterii și
trecând prin prim ii ani de viață. Ar fi neîndemânatic din partea mea să mă refer la acest copil ca și “el
sau ea după ca z”. Așa că, pentru ușurinț ă, voi vorbi despre acest copi l la masculin. Dacă dumneavoastră
aveți o fe tiță, înlocu iți mental “el” cu “ea”
Să vorbi m acum despre m ame și despre ce ea ce simt ele vis-à- vis de noul născut.
MAMELE ȘI SENTI MENTELE LOR
Marea major itate a tratatelor de puericul tură încep prin a descrie ce este un copil și cum trebu ie
îngriji t. Ele neglijaz ă senti mentele mamei. După părerea mea aceasta este o greșea lă gravă.
Mamele cărora le vorbesc de ani de zile, în situaț ia lor de pacient e sau prietene sau colege, mi-
au spus că de când au născut primul copil, de când s-au întors de la clinică și au început să se ocupe de
el, se sim țeau prea puț in sigure de ele înse le. Se si mțeau “inadapt ate”.
Oricar e ar fi numărul de cărți citite în acest domeniu, oricât e cursuri ați urmat pentru a încer ca
să vă pregă tiți pentru aceast ă experien ță, ea rămâne totuși un lucru complet nou și necunoscut.
Realitatea ei nu vă atinge atât de m ult, ca atunci când reven ind de la cl inică sunteți confruntat ă cu lu crul
acela nou care tră iește și respiră. Este acolo 24 de ore pe z i, instal at definit iv.
Acest fapt presupune un teribil efort de adapt are. Nu ați avut nicioda tă o responsabil itate atât de
mare. Marea majori tate a mamelor sunt îngrozi te în momentul în care își dau seam a că pentru prim a
oară în via ța lor sunt pe de-a în tregul respon sabile de viața unei fi ințe. În fața ac estei respon sabilități, cu
care se regăsesc invest ite atât de bruta l, numeroase mame au tend ința de a se si mți inco mpeten te.
Se întâmplă ca o tânără mamă să se îndoiască în așa măsură de ea însăși încât să-si facă griji
pentru nimicuri. Nu are experien ță legat ă de creșterea unui copil încât să poată interpr eta difer itele

Page 6 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
even imente care se pot produce. Dacă copilul doarme profund, ea ar spune că acesta nici nu mai respiră
și se precipită să vadă dacă mai trăiește. Ea se îngrijoreaz ă dacă copilu l pare că se sufocă sau dacă are
dificultăți în a digera laptele. Fiecare eveni ment capătă valor i disproporționat e. O tânără mamă este
speci alistă în a vedea proble me peste tot. Ea crede că totul pleacă de la ceea ce consideră ca norme de
alimentație și de somn și sunt semnele unei boli grave. De aceea numeroase mame tinere sunt tentate
să-l streseze cu t elefoan ele pe m edicul ped iatru.
Vedeți, tânăra mamă a primit tot felul de mesaje din parte a cultur ii noastre, unele expli cite altele
implicite, din care a învățat că o mamă este dotată în mod magic cu acea “dragoste maternă” și cu acel
“instinct matern”, caracteristici care o vor face capabil ă să îngrijească un nou născut și să-l iubească.
Proble ma este că, pusă în fața situa ției de a avea un copil, ea nu simte nimic din toate astea. Nu se simte
în stare să se ocupe de copil. Atunci, se gândește că toate celelalte mame sunt dotate cu acel instin ct
matern care, numai ei îi lipsește. Este atât de ocupată să se îngrijoreze încât nu-și mai dă seam a că este
o mare diferen ță între dragoste a maternă și știința, experien ța necesară îngr ijirii unui nou născut.
Dragostea pentru copil va veni în mod natur al. Unele mame simt un elan irezist ibil de dragoste
la nașter ea primulu i copil. Pentru altele, acest sentiment se dezvol tă trepta t. Dar nu există un bagaj de
cunoștin țe înăscut despre îngrijirea copilului pe care să-l avem doar pentru că sunte m femei. Aceste
cunoștin țe sunt fructul experien ței. În orice caz, până la nașterea primului copil, este posibil să nu avem
idee despre ce ea ce însea mnă viața alături de el.
Pe lângă acest senti ment de incompetență care o tulbură pe tânăra mamă, se mai adaugă și un
senti ment inconștien t de “ură”. Multe mame se simt frustrate din cauza acestui orar prelung it la care
sunt supuse după nașterea copilului. Între aga viață a mamei pare că gravi tează acum în jurul micuțului
din leagăn de care trebuie să se ocupe cu serioz itate. Este perfec t normal. Din neferi cire nimeni nu a
pregă tit-o pentru ac est senti ment de “ ură”. De unde și contradi cția în car e se si mte deseori vinovată de a
reproșa cev a acestu i copi l pe car e de fap t îl iubește.
Trebui e ca tânăra mamă să înțeleagă că aceste senti mente contrad ictorii sunt perfe ct norm ale.
După o perio adă de adaptare la această situa ție nouă și la această responsabil itate neobișnuită,
senti mentul negat iv va dispare, va fi absorbit într -o dragoste irezistibi lă pentru copil.
Mai este un motiv care împinge o mamă să aibă senti mente nega tive față de copil. Ea crede că
acest copil o va uni mai puternic de soțul ei. La urma urmei l-au făcut împreună, și ea crede că odată
născut, copilul, soțul ei si ea vor form a un trio foarte unit. Din neferic ire, multe tinere mame realizează
că se întâmplă exact invers. În loc să-i apropie pe soți, copilul action ează psihologic ca un lucru care îi
despart e. Mam a observă că soțul este deseori gelos pentru atenția pe care ea o acordă copilului. Se
compor tă mai mult ca un rival decât ca un tată. De asem enea se poate întâmpla ca soțul să nu joace un
rol afectiv eficace în responsabili tatea față de nou născut. Se poate întâmpla ca soțul să lase mamei
impresia că ea este singura respon sabilă vis-à-vis de copil. De aceea mama poate sa-l învinui ască pe
copil pentru producerea aceste i situa ții.
Rămâne la latitudin ea fiecăr ei femei să regle menteze situa ția și să aducă familia la starea de
unitate.
Dacă, din întâmplare, aveți un soț capabil să împartă cu dumneavoastră respon sablitatea morală
a creșterii copilu lui, fiți sigură ca aveți mare noroc. Folosiț i-vă de el pentru a vă sonda senti mentele.
Înțelegeți că aceste senti mente sunt perfec t norm ale și nu vă feriți să le discut ați cu el. Dacă puteți face
acest lucru, veți simți imediat că respon sabilitatea creșter ii copilulu i nu se mai află doar pe umerii
dumneavoastră Asta vă va aduc e multă ușurare.
Amintiți-vă că de mii de ani mamele se luptă cu acești doi monștri i: incompetenț a si
resent imentele față de copil, și că mereu au reuși t să îi invingă. Și dumn eavoastră veți reuși, chiar dacă

Page 7 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
la început va părea destul de greu. Veți avea momente penibile și cu siguranță veți plânge puțin. Dar, cu
cât de cinst ită veți fi cu dumneavoastră înșivă și cu sentimentele dumneavoastr ă, cu atât mai rapid veți
depăși aceast ă perioad ă de adap tare. Mai devre me sau mai târziu, precu m milioane de mame înaintea
dumneavoastră veți trece peste această perioadă dificilă. Între timp însă, va trebui să învăța ți multe
lucrur i din propria experi ență.
Copilu l tocmai s-a născut. Vi se pare minuscul și foarte fragil. Acordați o importan ță prea mare
celei mai mici anom alii în care zăriți semnele unui accid ent grav. O tânără mamă va trece prin perio ade
de panică în care nici inteligenț a nici bunul simț nu îi vor perm ite să analizeze calm situa ția. Într-o
astfe l de situa ție, o mamă poate foarte ușor să uite că are bun simț. Începe să caute cu disperare o
“autorit ate” care să-i poată indica ce are de făcut. Dacă nu poate să vorbească imediat cu medicul
pediatrul, se va repezi la telefon și va cere sfatul unei vecine. Totuși, o mamă trebuie să înțeleagă că
toate aceste lucruri sunt normale. Ideea că noul născut nu este nici atât de slab, nici atât de fragil cum
ați crezu t la începu t, se va impun e de la sine cu timpul. De milioane de ani copiii au găsit mijloace să
depășască și neînde mânare a și senti mentele de incompetență ale mamelor lor. Și copilul dumneavoastră
va supravi ețui neînde mânării si nelin iștii dumneavo astră. Odată cu experi ența va crește și încreder ea: îl
veți ține mai confortabi l, îl veți hrăni cu mai multă încred ere și când va avea deja două luni, vă veți da
seama că are șanse serioase să supravie țuiască.
Este bine să luați un ajutor, o persoană din familie, în prim ele săptă mâni după întoar cerea de la
clinică. Dar, chiar în acest caz va trebui să vă asumați în intregi me responsabili tatea psihologică a
copilului dumneavoastră. Fiecare tânără mamă trebui e să treacă acest “botez al focului ” în primele luni
de viață a copilu lui. Nimeni nu poate să o fac ă in locul său.
Bine înțeles este o mare ușurare să vorbi ți cu alte mame și să aflați că și ele trec prin aceleași
greut ăți. Veți descoperii că nu sunte ți singura. Încer cați să stați de vorbă cu alte mame. Nu faceți greșala
să vă adresa ți altei mame sau unei vecine ca unei autori tăți superio are. Este exact ceea ce multe mame
fac în momentul în care își pierd capul. Folosiț i sfaturi le altor mame ca pe un catalizator pentru a
verif ica valoarea proprii lor dumn eavoastră senti mente. Și nu uitați nicioda tă că micuțul dumneavo astră
este unic și că ceea ce a reușit la copilu l vecin ei nu este neapăra t valabil pentru al dum neavo astră
Nici nu știu cum să fac să sublini ez încă o dată carac terul unic al copilu lui dumn eavoastră. Nu
exist ă nici o ființă pe lume ale cărei amprente digitale să coinc idă cu cele ale micuțului dumneavo astră.
Și ceea ce este valabil pentru amprente le sale, este valab il pentru întreaga lui ființă, atât fiziolog ic cât și
psihologi c. Com binare a particu lară a genelor sale n-a mai exist at înain te și nu va mai exist a nicioda tă.
Nu uitați asta. Probabil că următoarea comparație va face lucruri le ceva mai clare: să presupune m că la
nașter e fiecare copil are o culoare unică ; că n-ar exist a pe lume doi copii ident ici; bineînț eles vor fi
asemănări: un copil portoca liu va semăna mai mult cu alt copil portoc aliu decât cu unul verde. Dar
fiecare copil portocal iu va avea nuanța sa proprie. În același fel fiecar e copil pe care îl aveți se
deosebește de ce ilalți.
Când spun că fiecar e copil este unic, mă refer la faptul că nici unul nu corespunde descrieri i
gener ale care se găsește în cărțile de puericu ltură. Dacă copilul dumneavoastră nu corespunde nici unei
descri eri de ansam blu nu vă grăbiți totuși să afirm ați că este anormal. Felul său de a mânca sau de a
dormi sunt lucruri propri i. Și este bine așa. Nu încer cați să modelați acțiunile copilu lui după o imagine
ideală luată dintr -o cart e. El este ce ea ce este, asta- i tot.
Copilu l dumneavoastră scrie povestea propriei sale dezvo ltări pe parcursul creșteri i. Lăsa ți-l în
pace. Fiecar e copil are propriul său stil de viață. Acest stil începe încă de la naștere. Cei trei copii ai
mei, de exemplu, sunt absolut diferiț i. Aceste diferen țe le-am putut consta încă de la cele mai fragede
vârste.

Page 8 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Când insist asupra acest ei originalități a copilului, nu vreau să insinu ez că rolul dumneavoastră
de mamă ar fi inutil. Din contră. Copilul are nevo ie de dumn eavoastră pentru a-și dezvo lta această
latură excep țional ă. Nu poate singur . Are nevoie de dumneavo astră pentru a-i încuraja fiecare pas în
această viață. Voi încer ca de-a lungul acestei cărți să vă spun cum putem ajuta copilul să dea strălu cire
tuturor fațetelor personalit ății sale.
Încă de la naștere este timpul să-i respectă m individu alitatea. Dacă știți să acceptați felul în care
mănâncă, felul în care doarm e, temperamentul și umoru l său de bebeluș, vă va fi mult mai ușor să
accepta ți stilul său de viață în etapele ulterioar e ale dezvol tării sale. Oricum, copilul va fi unic, fie că
vreți acest lucru, fie că nu. N u veț i pute a să-l î mpiedicați să ră mână cee a ce este. La ce bun să încer cați?
Această carte are ca scop princip al de a vă arăta că cel mai frumos cadou constă în a lăsa
libertatea copilulu i să se i mplineasc ă pe depl in. El este unic. Dați-i posibilitatea să ră mână așa.
Înain te de a trece la noul-născut aș vrea să spun câteva cuvinte despre difer itele stadi i de
dezvo ltare.
Toți trec prin aceste stadii. Aceasta este una dintre descoperiri le esenț iale ale specialiștilor în
compor tament în ultimii ani.
Aceste etape sunt mult mai difer enția te în primii cinci ani de viață decât în următorii. Astfel,
schimbările care apar la un copil între cea de- a doua și cea de-a tr eia aniversare sunt enorm e comparat iv
cu cele ce au loc între opt și nouă ani. Fiecar e copil trece în gener al prin aceleași stadii de dezvolt are.
Totuși, fiecare le depășește în felul său și în propriul sau ritm. Este posibil ca un stadiu să se întind ă pe
durat a unui an, pentru un copi l, în timp ce pentru altul, să fie sufici ente 8-9 luni. Timpul acord at fie cărei
etape variază mult în funcți e de copil. Insist asupra faptului că acest ritm nu poate fi accelerat. Așa că,
nu înc ercaț i.
Fiecare etapă asigură o bază solidă pentru abordar ea următoarei. Even imentele din viața unui
copil mic sunt revel atoar e pentru cele ce se vor produce odată cu maturizarea.
Elementul cel mai impor tant în formare a acest ei structuri de bază a personalit ății este
“conceptul despre sine”, adică imaginea mentală pe care copilul o are despre el însuși. Tot
compor tamentul său depinde de conceptu l despre sine (reușita școlar ă și cursul întreg ii sale vieți
ulterioar e).
Concep tul despre sine al copilului dumneavo astră va fi ideea de bază a acestei cărți. Pas cu pas,
vă voi arăta că acesta se for mează încă din pri mele zile de viață și se dezvo ltă de-a lungul primilor cinci
ani. Vă voi expli ca cu m pute m favoriza dezvol tarea unei personal ități puternice și sănătoase la un copi l.
PRIMA COPILĂR IE
Copilu l dumneavoastr ă începe să fie conștient de el însuși, de fap tul că s-a născut. Să comparăm
aceasta conștiență de sine cu o pereche de ochel ari. Pentru fiecar e din cele 4 etape ale dezvo ltării până
la vârsta de 6 ani, copilul adap tează o nouă lentilă oche larilor săi. Len tila care corespunde fiecăr ei etap e
se adaugă peste prec edent ele.
Să examinăm lentila primei vârste. Aceast ă perioadă începe cu nașterea și se prelungeșt e până în
momentul în care copilul știe să meargă. Pentru cea mai mare parte a copii lor aceast ă perioadă coinc ide
cu prim ul an. Pentru cei care încep să meargă foart e devre me, ea corespunde primelor nouă luni;
primelor 16 luni pentru unii cop ii, mai tardivi.
Unele mame privesc poate copilul în aceast ă perioadă inițială și își spun: “Nu se gândește la
nimic impor tant. La urma urmei, un bebe luș nu-i decât un bebeluș. Cea mai mare parte a timpului o

Page 9 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
petrece dormind. Când se trezește îi dăm să bea, îl schimbăm, îl înbăi em. Asta-i viața unui bebeluș.
Este încă mult prea tân ăr ca să înv ețe ceva.”
Nu există greșeală mai mare. Departe de faptul că este prea tânăr pentru a învăța, copilul încep e
să învețe din momentul în care se naște. Optica conști inței de sine s-a format înain te de a deschid e
ochii. In timpul acestei etape care este prima vârstă, ceea ce copilul capătă cel mai împortan t, este
viziunea fundam entală a vieții. Din punctul său de vedere de bebeluș, își stabilește propria filosofie a
vieții și senti mentele esenț iale asupra a ce ea ce însea mnă faptul de a tră i.
Încred erea sau neîncreder ea, senti mentul profund care se va stabil i la copil, este determinată de
mediul pe care i-l oferi ți. Acest mediu va consti tui un element al sistemului optic al conștiinței de sine,
prin care va vedea lumea. Dacă i se dă, în aceast ă perioadă, o pereche de “ochel ari optimiști”, va deven i
un adul t opti mist. Dacă nu, atunc i copi lul va deveni un adu lt pesi mist.
Primul an este de o impor tanță de-a dreptu l crucială, mai mult chiar decât etape le ulterioar e ale
dezvo ltării sale psihologic e. Asta deoar ece micuțul depind e complet de dumneavoastr ă în ceea ce
priveșt e universul său.
Îndat ă ce începe să meargă, încep e să exerc ite un control mult mai mare asupra mediului său.
Învăț area expri mării verba le va lărgi și mai mult acest control. Dar, un copil mic acționeaz ă puțin
asupra m ediulu i înconjurăto r. Dvs. sunteț i aproap e singura persoană care hot ărâți ce va deveni.
Ce trebui e să-i asigura ți bebelușulu i? Ce trebuie să faceț i pentru a dezvolta la maxim
posibil itățile copilului dumneavoastr ă? Dacă dumn eavoastră, ca părinți, vă dați seam a când nevoi le
funda mentale ale copilului sunt satisfăcut e, acesta va atinge gradu l cel mai mare de dezvo ltare. Să
vede m, deci, care sunt aceste necesit ăți fundam entale.
Cea mai mare importan ță o are nevoia de hrană. Bebelușul resim te foam ea ca pe o realitate
intensă și imediată. De foart e tânăr , să zicem la vârsta de o lună, senzați a dureroasă de foa me îl trezeșt e.
După ce a băut, readoar me până ce dureril e provocat e de foame îl trezesc din nou. Apoi perioade le de
veghe se prelungesc: nu mai adoar me imediat după ce a băut. Cum să vă comporta ți în fața aceste i
nevoi alimentar e? Foarte simplu: satisface ți-o. Pare extre m de simplu, și este de fapt simplu, dar
socie tatea a co mplicat inutil ceea ce la începu t era un dem ers foarte natura l pentru mame și copii.
ALĂPT AREA NATURALĂ SAU ARTI FICIALĂ
O PROBLE MĂ FALSĂ
Mai întâi am demarat o polemică, angajând în discuți e partizani i alăptăr ii la sân și pe cei ai
alăptăr ii cu biberonul. Este foarte regre tabil că publicul se împar te, pentru motive senti mentale, în
aceste două tabere.
Este un subiect asupra căruia medicii, infirmierii și anturajul lor iau foc. În acest fel, de
exemplu, ajungem să dăm mamelor care nu alăptează un senti ment de culpab ilitate. Oamenii spun:
“Alăptarea la sân este alăptarea natur ală”. Remarcați însă, cine, în afară de mine, spune: “Dacă
Dum nezeu ar fi vrut ca o mul să zboare, i-ar fi dat arip i.”
Disputa poate fi potoli tă prin această unică afirmație. Nu există nici o consta tare stiințif ică
asupra faptulu i că una dintre aceste metode ar fi mai benefi că pentru copil decât cealaltă, atât pe plan
fizic cât și pe plan psihologi c. Dv s. vă revine sarcin a de a alege ce m etodă prefer ați.

Page 10 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Dacă v-ați decis să folosiț i biberonul, aveți grjă să țineți copilul lângă dumneavoastră, și să îl
alintați la fel ca și cu m l-ați alăp ta la sân.
Nici aici nu este vorba de o regulă strict ă. Copilul nu riscă nimic, din punct de vedere
psihologi c, dacă, din întâmplare, îi lăsați la îndemână un biberon. Dar, în genera l, cere aceleași
mângâieri fizice când este hrăn it cu biberonul ca și când este alăp tat la sân.
Trebui e să ur măm dorințe le cop ilului, sau trebui e sa-i i mpune m un orar strict?
Să trecem la întrebarea capitală atât pentru mamele care folosesc biberonu l cât și pentru cele
care alăpte ază la sân: când trebui e hrănit un copil? Întreb are la care ar trebui să răspund în mod natural :
când îi este foame. Din neferic ire, c ivilizația a ajuns să co mplice inuti l acest răspun s simplu și eviden t.
Prin anii ‘20 – ‘30 mulți oameni crede au că este un lucru bun să creezi deprinder i la copii, cât
mai devre me cu putință. O mare parte a acestui antrena ment consista, după părere a lor, în a obișnui cât
mai rapid posibil copilul cu un orar strict . Așa cum și medicii impuneau acest ritm alimentar al unei
mese la fiecare 4 ore. Acest regim teribil viola unul dintr e principi ile funda mentale ale unei educ ații
care are ca scop creere a unui copil sănătos din punc t de veder e psiholog ic: respec tul pentru
indiv idual itatea sa.
Fiecare dintre copi i este un individ unic care are dreptul de a se alimenta confor m propriului său
ritm. Un ritm alimentar forțat, restric ționa t orar, este imposibi l să-i facă bine unui copil. Nu numai
dator ită faptulu i că este diferi t de toți ceila lți, dar și pentru că proprii le sale nevoi alimentare varia ză de
la o zi l a alta.
Unde ajunge un copil hrănit la ore fixe? Atunci când îi este foame se simte frustrat. Foam ea pe
care o experi mentează un bebeluș este o forță care domină tot. Atunci când îi este foame aceast ă
senza ție este totală. Nu admite nici o întârzier e: are nevoie să mănânc e. Marea noastră majori tate, ca
adulți, nu am simțit foamea așa cum o simte un bebe luș. Pentru a vă face o idee, vă spun că un copil
care așteap tă o oră și jumatate să fie hrăni t simte ace lași lu cru pe car e îl simte un adult după trei zile.
În cea mai mare parte a cazuri lor copilul nu se sfiește. Când îi este foame, vă atrage atenț ia
asupra acestui fapt în singura manieră pe care o cunoaște : plâng ând. Cu cât mai mult timp trece fără să
fie hrănit, cu atâ t plânsul devine mai violent.
Dacă impune m unui copil un orar strict de masă, acest a încep e să își dea seam a că poate plânge
din toate forțele fără nici un rezultat. Nu-i dăm nimic de mâncare. Poate reacț iona la aceast ă situați e cu
furie sau din contră, poate deven i amorf și apatic, ca și cum ar fi abandon at orice speranță de a-și vedea
necesităț ile satisfa cute. Bebe lușul a învățat să-și repri me furia și să-i substi tuie o resem nare redutab ilă.
Dar fie că acest copil alege furia perm anen tă sau resemnar ea apatică, ceea ce a învăț at din această
exper iență este pentru el un aspect concr et al vieții. Și cum să-l condam ni? Pentru el viața este o
realitate crudă, detest abilă, un de mers plin de decepți i.
Socie tatea noastră începe să realizeze în sfârșit că stabil irea unui orar fix în alimentația unui
copil este o teribilă greșeală. Medici i, din ce în ce mai numeroși, sunt hotăr âți să recomand e, iar
mamele, din ce în ce mai numeroase, să aplice ceea ce numim mese adap tate la nevo ile fiecărui copil.
Această metodă se bazeaz ă pe ceea ce ar fi trebu it să fie evident de la începu t: să lăsăm copilu l să ne
spună el însu și când îi este foa me, tre zindu-se și plâng ând.
Proble mele de alimentație survin aproape întotdeaun a datorit ă unor pract ici, opuse nevoilor
natur ale, care au fost aplic ate fie la prima vârstă, fie la vârsta de trei ani. Părinți i au un mare aliat
natur al pentru a hrăni corespunzător copilul: foamea acestu ia. Dacă respectă m individua litatea
copilului, dacă veghem la satisfac erea nevoilor sale biologice, acesta nu ar trebu i să aibă vreo proble mă
de alimentație.

Page 11 of 107 Totul se întâmplă înainte de șas e ani
Este foarte importan t ca părinț ii să respec te indiv idual itatea copilulu i încă de la naștere. Din
păcate, deseori, nu este cazul. Incid entel e de alimentație sunt lu cruri curente. Să presupunem că micuțul
a fost hrănit și doarme deja de o oră și jumătate. Se trezeșt e plîng ând. Mama este tentată să gândească :
“De ce oare plânge? În mod sigur nu îi este foame, deoarece a mâncat acum o oră și jumătate!” Ce știe
ea? Se poate ea pune în locul bebelușului ca să spună dacă îi este foame? Din acest punct de vedere,
mamele din triburile primitive sunt deseori mai înțelepte decât noi, deoarec e de fiecare dată când
copilul plânge sau se agită, îl hrănesc. Așadar , când copilu l plânge, hrăniț i-l. Oferiț ii sânul sau
biberonu l. Dacă arată, tușind sau prin alt refuz, că nu vrea hrană, veți sti cu certitudine că nu acesta este
motivul pentru care plânge.
Cel mai important lucru pe care îl puteți face pentru a-l ajuta pe copilul dumn eavoastră să
capete o încredere funda mentală în el însuși și în lumea în care trăiește – condiț ie esenția lă a unui
conc ept despre sine sănătos și viguros – este să îl hrăniț i atunci când îi este foam e. Copilul care este
hrăni t atunci când plânsul său indic ă faptul că îi este foame, gândeșt e: “ Ce frumo asă e viața, ce bine e
să ai ce mânca, îmi place căldura mamei care mă ține în brațe și mă hrănește. Acest loc este plăcut
deoar ece este de ajuns să anunț că îmi este foame pentru a fi imediat hrănit. Îmi dau seam a că totul este
în regulă. Sunt liniști t”.
A doua nevoie funda mentală a noului născut este căldura. Nici nu cred că este nevoie să
discut ăm acest aspect, deoar ece 99% dintre mame au grijă ca micuții lor să fie la căldură și să nu
răcească.
A treia nevoie fundam entală este somnul. De această necesitate bebelușul se ocupă singur .
Doar me exact cât are nevoi e. După ce a dorm it suficient, se trezeșt e. Câtev a cuvin te despre obiceiur i și
ritmurile de so mn ar putea fi util e.
Nu este neap ărat nevoie ca locu l unde doar me copi lul să fie silenț ios. Cunoaște m cu toți i acel tip
de mamă care merge în vârfu l picio arelor și se precipi tă la ușă pentru a spune vizitatorilor să păstrez e
liniștea. Această atitudine nu este indispensabil ă. De fapt, dacă faceți efortur i excesive pentru a obține
liniștea, este posibil să condiț ionaț i copilu l și atunci, această absență artificială a zgomotului îi va fi
necesară pentru a putea dorm i. Continuaț i să faceți în mod normal tot ceea ce făceați înain te, în timp ce
copilul doarm e, și nu ez itați să porni ți radiou l sau te levizoru l într -o cam eră vecină dacă aveți chef.
Apropos de repart izare a orelor de somn, vreau să spun că ea este foarte diferi tă de cea a
adulților. Copiii cei mai mici adorm îndat ă după ce au mâncat. Pentru dumneavoastr ă este foarte
practic. Dar, cu timpul, va rămâne treaz din ce în ce mai mult, ceea ce nu este foart e jenant în timpul
zilei, dar care poate deveni stânjeni tor în toiul nopții. După ce ați hrănit copilul noaptea, veți dori
probabi l să mergeți la culc are, dacă vă treziți devre me a doua zi. Numai că micuțul nu știe lucru l acesta.
Este satisfăcut, fericit și nu are poftă să adoar mă imediat. Vrea să se joace puțin, să mai stea un timp
treaz.
De asemenea este posibil ca un copil să se treze ască la miezul nopții și să inceapă să plângă
dintr-un motiv necunoscut. Poate are colici sau dureri intestina le asupra cărora nu puteți acțion a.
Constat ați uneori că nu se liniștește nici dacă îl luați în brațe și îl alintați. Plânge în continu, și sunteț i
lângă el amândoi, morți de somn, și încerca ți cu disperare să-l faceț i să înceteze ca să puteț i merge la
culcare. În asem enea momente descoper iți că civilizația nu repre zintă decât un strat fin de vopsea
aplicat unei ființe primitive care dorm itează în interiorul dumneavoastră. Poate că vă veți arăta furia
față de copi l, sau poat e cheful de a î l lovi, de a striga la el pentru a îl ca lma.
Mulți părinți se simt deseori vinovaț i de a avea astfe l de senti mente. De fapt sunteț i o mamă sau
un tată normal dacă treceți prin astfe l de stări. Dacă, însă, vă pierdeț i întradev ăr controlul, dacă loviți

Page 12 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
copilul, atunc i va trebui să consult ați un medic. Trebui e să fiți capabil i să vă control ați acțiunile, dar
este absolut nor mal să vă si mțiți furioși sau nefer iciți în astfel de situaț ii.
Un scaun pentru copii se poate dovedi util pentru a-l insta la pe cel mic. Nu este util numai
pentru a-l transporta în mașină sau dintr-o cameră în alta pentru a-l supravegh ea mai ușor. El poate
permite copilului să stea într-o poziți e diferit ă. Uneori, când un copil nu poate adormi întins în pătuțul
său, este probabil că o va face totuși, la ora 5 dimineața într-un asemenea scaun. Amintiți-vă numai, că
oricare ar fi ritmul de somn și de veghe al unui copil, diferen ța dintre obiceiuri le sale și ale
dumneavoastră va cauza întotd eauna nem ulțumire și deranj.
O altă necesi tate fundam entală pentru un copil mic este aceea de a se debarasa de deșeuril e
eliminate de corpul său. Și de aceast ă dată este vorba de un domeniu în care copilul se va descurca
singur . Nu veț i ave a nici o proble mă vis-à-vis de acest subiec t dacă nu face ți cumva greșala de a în cerca
să-l păstrați curat în timpul primului an de viaț ă.
Este posibi l să fiți cond iționa ți de obice iuri și deprind eri care v-au fost impuse în tinereț e, și, din
acest motiv să aveți rețineri față de rufel e murd are. Vi se vor părea respingă toare. Dacă acesta este
cazul, încerc ați pe cât posibi l să nu comunica ți acest e senti mente copilu lui. El nu simte acest fel de
dezgust vis-a-vis de deșeuri le corpulu i său. Dacă îi trans miteți aversiun ea dumneavoastră, tot ceea ce
veți reuși să faceț i va fi să devansați aptitudin ile în raport cu propria curăț enie, pe care copilul va
întârzia să și le însușească. Multe dintre mame, din cauza propriilor senti mente de dezgust, sunt de
părer e că și copii i împărtășesc același sentiment de repulsi e în fața murdărie i. De aceea ele se grăbesc
să schimbe rufele îndat ă ce se murdăresc puțin. Atâta timp cât copilu l nu se găsește într-o cameră
răcoro asă, el nu e ste, în gener al, deranjat de faptu l că este m urdar sau ud.
Insist asupra acestui aspect deoar ece atunci când copilul dumneavoastră va dormi să nu vă
simțiți obliga tă de a-l tre zi pen tru a-l schim ba.
Totuși, să nu înteleg eți greșit. Nu este vorba să lăsați copilu l sistematic cu scutec ele murdare în
așa fel încât să dezvol te iritații sau ulcera ții. Am spus toate acestea deoarec e știu că mulți părin ți se
simt mai confortab il dac ă nu sunt oblig ați să schim be cop ilul prea des.
O altă nevoie funda mentală a unui nou-nă scut este aceea de a fi mângâiat, sau ceea ce numește
Dr. Harry Harlow “recom fortul contactu lui fizic”. Copi lul nu poate ști că este iubit, dacă această
dragoste nu este demonstr ată într-o manieră fizică, de exemplu, copilul trebuie să fie luat deseori în
brațe, trebu ie alintat, legăn at, trebuie să-i vorbiți și să-i cân tați.
Diverse studi i au furniz at dovezi pe plan animal. Același dr. Harry Harlow puii de maimuță
crescu ți de manech ine îmblănite și echip ate cu biberoane. Chiar dacă acești pui au fost hrăniți
corespunză tor, ei nu au primit doza necesar ă de recomfort oferită de contac tul fizic cu mama lor.
Rezu ltatul acestei experien țe arată că aceșt i pui de maimuță, cresc ând, au deven it maimuțe adulte
inadaptate mediului social. Erau incapabi li să stabi lească relații cu indivizi de sex opus și manifestau
compor tamente stranii, similare ace lora consta tate la oam enii atinși de psihoză.
Bine înțeles, nu se pune proble ma ca aceast ă experi ență să fie repetată folosind copii. Totuși
dispune m de rezul tatele unei exper iențe nefer icite ce a fost realizată pentru cu totul alte motive în sec.
al XVIII – lea și care demonstrea ză același lucru în mod dramatic: regel e Frederic II al Prusiei dorea să
descopere care era limbajul origin al al umani tății. Avea impresia că va descoperii acest lucru dacă
creșt ea copi i cărora să nu le vorbeasc ă nimeni.
Raționamentul era, că micuții crescuți în acest fel, în momentul în care începeau să se exprim e, ar fi
vorbit limba origin ală a umanității. Așa că, a dat instruc țiuni ca femeile care se ocupau de aceșt i copii
să îi hranească, să îi spele dar să nu le vorbească niciodat ă. Regel e crede a că acești copii vor începe să
vorbească fie ebraica, fie greaca, fie latina și astfel, el va ști care a fost limba origina lă. Nenoroci tul

Page 13 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
rezultat al experien ței sale a fost că toți copii i au murit, probabil dator ită lipse i de mângâier e fizică, de
tandr ețe maternă de car e ar fi avut part e dacă dădace le au fi avut voie să le vorbească.
Studi i efec tuate pe copi i crescuț i în instituț ii caritab ile scot în evidență aceleași feno mene. Chiar
dacă acești copii sunt hrăniț i satisfăcă tor în orfelinate, personalul nu are nicioda tă timp de mângâ ieri și
de alinturi materne. De aceea consta tăm că aceșt i copii crescuț i în atmosfera sterilă și nesti mulativă a
unui orfelina t sunt în div erse grade în târziați psihologic.
În concluz ie, lăsați instinctu l să lucre ze atunc i când aveți poftă să mângâiați copilul, să-l
legănați, să-i cântați și să vă jucați cu el. Luați-l în brațe, săruta ți-l. Nu vă fie teamă că îl veți răsfăța
deoar ece acesta este un m od prin care e l își dă seam a că este iub it.
Până acum am vorbi t de necesitățile funda mentale ale copilului ca și cum ar fi lucruri distinc te
și izolate, care ar putea fi satisfăcu te de către mai multe persoane. Din fericire nu este cazul. De obicei,
toate aceste responsabil ități revin mamei, care în timp ce le îndepl inește, satisfac e și nevoia de
afectivitate a celui mic. Dvs., mama, sunteți acea care asigura ți copilu lui primele raporturi esenț iale cu
alte ființe umane. Aceast a asigură fundam entul relațiilor sale cu alți indivi zi pe care îi va întâlni de-a
lungul vieții. Dacă se înțelege bine cu dumneavo astră, simte că aveți grijă de el și de nevo ile sale, va
dezvo lta un senti ment de încredere funda mental pentru această lume în care trebui e să trăiască. Dacă
dărui ți copilu lui căldur ă umană, la sfârșitul primului an de viață va avea deja bazele solid e ale
conc eptulu i de sine și va adopta o atitud ine de încreder e și opti mism în fața vieți i.
Desigur , copilul nu are numai nevoil e afective pe care tocmai le-am citat. Are și nevoi
intelectual e fundam entale. Pentru a le înțelege trebu ie să vede m cum percepe micuțul lumea din jur. Nu
trebu ie să uitați că pentru copil lumea este ca un film ce se desfășoară în fața ochilor săi. De exemplu,
în momentul în care vă așezați pe un scaun pentru a citi, sunteț i perfe ct conști entă că scaunul, carte a sau
lampa de lângă scaun nu sunt parte integran tă a ființe i dumneavo astră. Copi lul nu știe acest lucru. Nu
știe de la început să facă diferența între “ceea ce sunt eu” și “ceea ce nu sunt eu”. Pentru adulți este
puțin mai greu să înțeleagă că micuțul nu face încă această diferență. Îi trebu ie câtev a săptă mâni până
când devine conștient. Uneori această conști ență poate fi amuzan tă. Putem vedea un copil în vârstă de
câteva luni cum începe să descoper e mirat ceea ce insea mnă acel “eu” care îl face să-și miște
dege țelele. Descoperă că le poate mișca de fiecare dată când dorește acest lucru. În curând acesta va fi
copilul șezând, jucăuș, agitându- și degețe lele, animat de noul senti ment al puter ii sale.
Este important de înțeles acest aspect al “punerii la punct ” al universului unui copil, deoar ece,
dacă are parte de stimulente intelectuale adecvate veți contribu i în mare măsură la “precizar ea” acestui
univers. Adică: “ cu câ t mai mult un copil vede și aude, cu at ât mai mult va dori să vadă și să audă”
Vechea credin ță confor m căreia ficare copil vine pe lume dotat cu un anum it capit al intelectu al
nu rezistă în fața dovezilor furnizat e de ultimele cercet ări. Rezu ltatele științifice arată că fiecar e copil
moșten ește un anume poten țial maxim de inteligență pe care îl poate atinge crescând. Pentru unul, acest
poten țial maxim poat e fi cel al unui geniu, pentru altul, poat e fi vorba de o inteligență medie, iar pentru
un al treilea, gradul maxim de inteligenț ă poate să se situeze sub medie. Dar, totul depind e de suma
stimulărilor senzoria le și intelectua le pe care fiecare le primește în primii cinci ani de viață. Aceasta
stabi lește dacă respec tivul copil va ating e sau nu gradul maxim de int eligență care î i corespunde.
Vedeți, deci, cât este de importan t să-i oferiți copilului stimulare a senzorială și intelectuală.
Dați- i obiecte cu care să se poată juca, obiecte care să-i stimuleze simțurile: văzu l, auzul, mirosul, etc.
Dați- i obie cte pe care să le poată ating e, suge, m esteca, de monta.
Obiec tele cel mai des întâln ite în casă pot servi acestui scop: bucăț i de stofă curat ă, sticle și
farfuri i din plastic, cutii de car ton goale, ustensile de bucăt ărie ; lista este lungă. Fiți conștienți totuși, că

Page 14 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
toate aceste obiecte vor ajunge în gura micuțulu i, așa că, feriți-l de obiect e prea mici pe care le-ar putea
înghi ți sau cu care s-ar put ea sufoca.
Și dumneavoastră puteți fabric a jucării de stimulare senzori ală. Orice obiect color at, care poate
fi manipul at, destu l de m are pentru a fi inofensi v, poate fi folosit pe post de jucărie.
Nu uitați că jucăria pe care copilul o va prefera înain tea oricărei alteia este părin tele ( mama sau
tatăl). Vorbiți-i copilului și jucați-vă cu el cum crede ți de cuviinț ă. Începeț i prin a-i vorbi. Multe mame
îi schimbă scutece le sau îl alăpte ază fară să scoată un sunet. De ce să nu profi tați de acest e situați i
pentru a-i vorbi? Povesti ți-i ce faceți la momentul respec tiv. Bine înțeles că nu va înțelege ce îi spuneți,
dar sunetul vocii dumn eavoastră îi va crea o stimulare senzoria lă și intelectuală. Ce să-i spuneți? Tot ce
vă trece prin cap. Fiecare mamă știe să găsească propriul reper toriu de cuvint e și cântece. În timp ce
dumneavoastră sau soțul dumneavoastr ă vorbiț i sau cântați copilu lui, îi oferi ți acestuia o stimulare
senzori ală care va ajuta la dezvo ltarea sa intelectual ă. Mai mult, această joacă vă poate face plăcer e si
dumneavoastră. Mulți părin ți nu stiu să-și ofere aceast ă plăcere. Când vorbesc despre un copil cuminte,
ei înțeleg prin asta un copil liniștit, care nu prea face zgomot, nu cere multă atenție și pe lângă care,
mama se mai poate ocupa și de alte lucruri. Acest “copil cuminte” rămâne la distan ță de stimulările
senzori ale care îl vor ajuta să atingă potenț ialul maxim de inteligen ță. Atenț ie totuși, să nu cădeți nici în
cealaltă extre mă și să vă jucați cu micuțul tot timpul în care nu doarm e. Jocul cu copilu l dumneavoastră
nu trebuie niciodat ă să devină o obliga ție, trebu ie să rămână o plăcere. Jucaț i-vă cu el când aveți chef.
În ac est fel va ajunge să iubească prezenț a dumneavo astră și du mneavoastră pe a lui.
Am să încerc să vă ofer o vedere de ansam blu asupra dezvolt ării copilu lui la prima vârstă, în
primul său an de viață. Am găsit mai comod că acest prim an de viață în perio ade de câte 3 luni,
amintindu- vă însă că este vorba de o diviziune arbitrară. Vreau să vă dau o idee gener ală asupra
creșt erii și dezvolt ării copilului dumneavoastră în timpul acestor perioad e și să vă sugerez mijloacele
potriv ite pentru a-i asigur a din punct de vedere al jocurilor și mediului un anturaj favorab il dezvol tării
sale intelectu ale.
PRIMELE 3 LUNI
Num eroase studii au arăta t că noii-născuț i sunt clar diferi ți unul față de altul prin mai multe
caracter istici: pasivit ate sau agresivit ate, sensibil itate la lumină, la sunet, la atingere, prin simțul sânului
sau biberonu lui, prin temper ament, tonus m uscula r, formulă sanguină și echil ibru hor monal.
Nici unul dintr e copiii dumneavoastră nu va corespunde schemei gener ale de comport ament
prevă zute de o anum ită vârstă sau de un anu mit grad de dezvolt are.
Nou-născutul petrec e cea mai mare parte a timpului dormind, uneori până la 20 de ore pe zi. De
asemenea este, în primele trei luni de viață, o ființă pasivă și placid ă: încă nu poate ridica capu l, nu se
poate întoarc e ( decât acciden tal ) și nici nu poate mișca deget ele separat. Pe planul percepție i, lumea îi
apare ca un ansamblu enorm. Chiar dacă începe imediat să fie atent la fețe, nu le poate disting e încă
unele de altele. Totuși, noul născut poate înreg istra deja în creierul său un număr impresionant de
lucrur i. Tot ceea ce aude, simte sau vede. Poate demonstra plăcere vis-à-vis de unele senzați i încă de la
nașter e. Veți putea încep e să vă jucați cu copilu l dumneavoastră punându-i la lucru acuitatea auditiv ă.
Micuț ii au auzul foarte sensibi l și tresar la zgomote putern ice și bruște. Dar, le place să audă vorbe și
cântece spuse și cântate încetișor. Vor învăța să încet eze să mai plângă la auzu l zgom otului de pași.
Folosiț i acest e “uși magice” care sunt urechil e copilului dumneavoastr ă Vorbiț i-i și cântați-i. Face ți
zgomote amuzante. Cânta ți la diverse instru mente. Lăsa ți-l sa audă zgom ote difer ite cum ar fi tic-tac-ul
unui ceas, zgomotu l unui metrono m, zgom otul unei linguri țe lovite ușor de un paha r. Deși pare că

Page 15 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
nimic nu i se întâmplă la auzu l acestor zgom ote, totuși ele se înreg istrea ză în creieru l său. Astfel îi
aduc eți o stim ulare senzoria lă pozitiv ă.
Pielea este un alt teren privileg iat al stimulării. Copi ii adoră ating erile și mângâ ierile. Așa că,
masați-l ușor, câte cinci minute după baie. Dacă consideraț i aceasta ca pe o obligaț ie neplăcu tă pentru
dumneavoastră, nu o faceț i. Felul în care vă purtaț i cu copilul trebuie să vă facă plăcer e. Dacă nu se
întâmplă așa, și copi lul simte răc eală din part ea du mneavoastră toate aceste acțiuni nu au rost.
Puteț i dease menea să faceți cu el câteva exerci ții simple, sub form a unor jocuri corporal e care îi
vor asigura un bun tonus muscul ar. De exemplu: când este întins pe spate mișcați-i brațel e și picioarel e
ușor. Dacă întâmpinaț i rezistență nu îl forțați.
Și ochii pot fi un mijloc de stimulare senzori ală. Pentru începu t leagănul sau pătuțul reprezin tă
unicu l univers al copilulu i. Ce trist. Îmbog ățiți-i universul copilului dumneavoastră cu stimulatoar e
vizuale, atârnând deasupra diverse obiect e viu colorate sau străluci toare. În prim ele șase săptă mâni nu
are rost să suspendați obiecte mobile. Oricum nu este capabil încă să întoarcă capul pentru a le urmări.
De asemenea este foarte important să nu lăsați copilul perm anen t în pătuțul său. Din când în când
așeza ți-l pe genunch ii dumneavoastră astfel încât să poată vede a lumea sub un unghi difer it, sau puteți
dease menea să-l instal ați într-un căruc ior și să-l plimbați prin fiecar e cameră ca să poată vedea ce se
întâmplă. Aceast a poat e da copi lului unghiuri vizuale inter esante.
Vorbiți și cântați copi lului dar acest a înregistr ează totul în mod pasiv și nu vă răspunde. Când va
atinge vârsta de două lun i veți observa probabil o schim bare. Când îi vorbiț i sau face ți zgomote absurde
în jurul său, veți putea descoper i că micuțul începe să facă efortur i pentru a vă “răspunde”. Va deschide
gura ca și cum ar încerca să vorbească. Mai târziu, acest e “răspunsuri” se vor transform a în acea
conversa ție tipic ă de sunete fără sens care se stabileșt e între copil și ma mă.
Efortur ile pe care le face copilul să vă răspundă, la această vârstă sunt legat e de o altă etapă a
dezvo ltării care este, mai mult sau mai puțin simultană: înțeleg erea dirijat ă prin văz, una dintr e prim ele
mari descoperiri în încer carea copilului de a pune stăpânire pe universul său. Aceasta intervine în
momentul în care este cababil să vadă un obiect, să ascul te, să atingă, toate în același timp, acțiuni care
îi deschid porț ile unei noi lumi.
Puteț i stimula manifestar ea aceste i activ ități, în jurul vârstei de două luni, cu ajutorul unui
sistem simplu pe care îl puleți confe cțion a singuri: luați o perech e de șosete de copil ( cele mai mici pe
care le puteți găsi) de o culoare vie ( roșu sau galben). Tăiațile la capăt făcând o gaură prin care să
poată trece un deget. Puneți- le pe mâinile copilu lui, scoțând degeț elele. În acest fel ați realiz at două
bandero le.
Mai întâi, când va agita mânuțele, nu-și va da seam a că acest ea îi aparț in. Dacă îi puneț i aceste
bandero le îi dați posibi litatea să realizeze mult mai devre me că mânuțele îi aparțin și, în acest fel, veți
stimula cunoașterea cu ajutorul ochi lor.
Vă mai propun un lucru pentru îmbog ățirea universulu i său vizual. V-ați gândit vreodată cât de
monoton este pentru copil faptul de a fi schim bat? El stă pe spate, cu ochii în sus și nu vede nimic.
Puneți o oglindă deasupra patului pentru ca micuțul să poată vedea mișcările dumneavoastră, alături de
proprii le sale mișcăr i. Aceasta îi va spori int eresul pentru lume ce îl înconjoară.
Copilu l dumneavoastr ă nu are doar nevoie să se afle într-un univers care să-l intereseze, ci și
într-unul la care să participe. Acesta trebu ie învățat că poate face unele lucruri care să învese lească
acest univers. Am mențion at deja necesitatea de a-i vorbi și de a-i cânta. La fel de impor tant este să
răspundeț i la zgom otele pe care le produce. Copilu l începe foarte devre me să se joace cu sunete le. Dacă
răspundeț i atunci când emite sunete nearticulate, prin aceleași sunete îl veți amuza teribil. În acest mod

Page 16 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
el primește reacția mediului înconjurător și aceast a îi face plăcere. Reacțione ază ca “un copil ce a
descoper it o jucărie nouă”. Vrea să m ai pronunțe acele ași sunete pentru a i se răspunde din nou.
Copilu l profită enorm din acest schimb de sunete. Așa învață și poate face unele lucruri care
acționea ză asupra universului său. Conști entiz ează faptul că trăiește într-o lume la care poate partic ipa.
Această lecție îl va ajuta încă de la cea mai fragedă vârstă să capete încreder e în sine, și dorința de a se
expri ma, ch iar dac ă este într-un mo d foarte primitiv.
Un alt sistem simplu, pe care îl puteți confec ționa dumneavoastră înșivă și care va da copilului
senti mentul de participare este un pămătuf de stofă. Îl puteți realiza cosând împreun ă bucăți de stofă de
texturi diferi te. Copilu l va pute a pipăi acest e bucăți de stofă și va simți diferența. O mică mișcare spre o
buca tă de stofă de textură difer ită va schimba experien ța lui asupra lumii înconjurătoare și îl va stimula
să meargă mai depart e în exp lorare și în concluz iile pe car e le poate trage din aceast a.
Iată un alt procedeu capabi l să dea copilulu i noțiun ea unei lumi la care poate participa : luați o
buca tă de elasti c sau de sfoară și suspenda ți diverse obiec te care bineîn țeles să nu prezinte perico l.
Agăța ți elasticul deasupra lui, destul de aproape pentru a putea prinde obiect ele. Asiguraț i-vă că
elasticu l este destul de în tins, astfel încâ t copilu l să nu își poată înfășura mâinile sau picioar ele.
Folosindu-vă de aceste obiec te simple, pe care le puteț i confec ționa acasă, îmbogăți ți
personal itatea copilu lui care, se dezvolt ă fără încet are prin întâln irea cu diverse obiec te și diverse
situa ții. Așa îl învăța ți că acționând asupra a ceea ce îl înconjoară va afla răspunsurile.
DE LA TREI LA ȘASE LUNI
Vârsta de trei luni m archeaz ă un prag.
La începu tul celei de-a treia luni, copilul încearcă să apuce obiect ele. Această mișcare indică
trecerea de la o orientar e pasivă și involun tară la o atitud ine activă de manipul are și explorare a ceea ce
îl înconjoară.
În timpul prim elor trei luni de viață, noul născut explor ează universul cu ajutorul ochilo r,
urech ilor și bineînțe les cu ajutorul simțului gustat iv. După acest e prime trei luni trece la explor area cu
ajutorul mânuțelor. Va începe să manifeste o “sete de a atinge ”. În jurul vârste i de patru luni mâinile
sale capătă o importan ță deosebit ă. Până aici, a descoperit cu ajutorul ochilor că lucrur ile au o form ă și
o culoare. De acum încep e să descopere, cu ajutorul mâinilor, că obiec tele au și alte calități: moliciune,
durit ate, consistență.
Nici măcar un savant care studiază fizica nu este atât de avid și curios în cercetar ea sa ca un
copil de patru luni care caută să descoper e dacă obiec tele pe care le poate atinge sunt dure sau moi,
uscat e sau umede. Dați această ocaz ie copilu lui. Puneți aproape de mâinile sale diverse obiecte și lăsați-
l să le at ingă și să le manipuleze. Cele mai aprecia te vor fi bucăți le de stofă.
La aceast ă vârstă copilul începe să bage în gură tot ce găsește. De fapt, gura pare a fi unul dintre
princ ipalele organe de simț cu ajutorul căror a copilul încearc ă să-și exploa teze universul. Va perpe tua
acest obicei timp de câțiva ani. Este ca și cum ar spune: “ Nu voi ști cu adevăra t cu ce seamănă chesti a
asta până nu o bag în gură”. Deci, este foarte impor tant, în acest stadiu să acordaț i o atenție deosebită
lucrur ilor care înconjoară copilu l. Va trebui să înlătura ți mobilele fragi le și obiectele ascuț ite pe care le-
ar putea înghiți (care au fost dealtf el, excelente pentru explorar ea vizuală din lunile precedente). Acum
vă trebui e obiect e robuste pe care copilul nu le poate înghi ți și cu care nu se poate sufoca. Acesta este
momentul în care păpuși le intră în actualitate. Căutați în magazine figur ine de cauciuc care se pot îndoi
în toate poziț iile și care sunt îndeajuns de solide încât să nu se rupă. Atenț ie la ochii de sticlă ai

Page 17 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
păpușilor , care pot fi smulși și înghiți ți. Nu vă limitați la magazinele de jucării. Dați o tură și pe la Pet-
Shop-uri. Oasele din cauc iuc pot amuza la fe l de bine și un copil.
Vârsta la care putem lăsa un copil afară din pătuț se situează in jurul a trei sau patru luni, după
ce a învăț at să se așeze, și înain te de a fi conști ent de spațiul de “evadar e” repre zentat de sol. De
prefer ință țineț i-l aproape de dumn eavoastră ca să poat ă vedea ce se în tâmplă.
DE LA ȘASE LA NOUĂ LUNI
În jurul vârstei de șase luni, copilul începe să manifeste ceea ce numim “teama de noutate ”. În
timpul prim elor șase luni de viață copilu l și-a format o idee clară despre ceea ce îi este familiar, despre
chipur i și oameni. De acum conști ința lui este destul de dezvolt ată încât să facă diferența între lucruri le
care îi sunt familiare și cele care îi sunt necunoscu te. Trebuie acționat progresiv pentru a pune copilu l în
contact, la această vârstă, cu o persoană pe care nu o cunoaște încă. Nu îl puneț i dintr-o dat ă în fața unei
situa ții noi. Dacă prezentăr ile îl sperie sau îl fac să plângă, copilu l vă spune că îi este teamă. Lăsați- i
timp.
La această vârstă dorește dease menea să scoată sunete. Schim bul de sunete fără sens începu t de
la vârsta de două-tre i luni devine un sistem fix și coeren t de joc verbal între copil și mamă. Prim ul dinte
apare în gener al în jurul celei de-a șaptea luni. Apariția dentiției este însoți tă de o nevoie irezistib ilă de
a mușc a lucruri le, de acee a copilu l are nevoie de jucării pe care l e poate strânge în tre gingi i.
De asem enea, în această perioad ă copilul devin e fascinat de repet iție. Adoră să repete câte ceva
până când simte că stăpânește subiec tul respecti v. De exemplu, vrea să loveasc ă un obiec t de masă sau
de scaun. Un adult, exaspera t rapid de această repetiție enerv antă, își dă seama cu dificultate de bucuria
pe care o si mte un copi l repet ând tot ceea ce fac e.
De la șase luni începe și descoper irea plăcerii imitației. Aceasta va rămâne pe tot parcursul
copilăriei cel mai putern ic resort social. Copi lul de șase luni imită gesturile părinț ilor, ca de exemplu
gestul de a șterge masa cu un burete; imită de asemenea și sunetele emise de părinț i. Cu mult timp
înainte de a putea vorbi, copilul poate găsi modalitatea de a comuni ca mesajul său altor persoane. Este
ca un comis-voiajor aflat în altă țară a cărei limbă nu o vorbește și găsește posibi litatea de a comunica
ceea ce dorește prin gesturi și m imică.
Pe la opt luni va ști cu siguranță să se târască pe burtă, activitate care îl transfor mă într-un
explor ator m ai activ al lu mii înconjurătoare.
La nouă luni copilu l este deja prea mare pentru a mai fi spălat în chiuve tă sau în cădiț ă. Va
trebu i sa-i permiteți să folosească baia dumneavo astră. Trebuie să pune ți foarte puțin ă apă pentru a
elimina riscul înecăr ii în caz că micuțul a rămas un moment singur . Adăugaț i în apa de baie o colecție
de jucări i plutitoare pentru a-i relev a o nouă lume plină de bucurii. Jocul în apă este unul dintre
lucrur ile care plac cel mai mult unui copil. Probabi l din cau ză că îi aduce vag aminte de recent a sa viaț ă
în lichidu l amniotic. Oricu m, jocul în apă este jocul cel mai calmant și re laxant.
După ce a învățat să se târască pe burtică, copilul va începe să se deplase ze în patru labe. Vă
reamintesc să acordaț i o atenție deosebit ă lucrur ilor uitate pe sol: cuie, moned e etc. Nu uitați nicod ată
că un copil bagă în gură tot ce găsește. Fiți atenți la sfori sau fire electrice. Cu siguran ță va trage de
fiecare. Vegheaț i ca acest mic și neobosit explora tor să nu dea peste obiec te tăioase sau obiecte grele pe
care le-ar putea dărâ ma.

Page 18 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Inter esul manifestat la descoper irea unui loc nou, altă cameră, de exemplu, poate ține copilul
ocupa t o perioad ă îndelunga tă, timp în care se poate juca singur . Obiecte care se găsesc în mod curent
în orice gospodărie sun adeseori ce le mai bune jucări i pentru un copil la ac eastă vârstă.
Vârsta la care un copil poate deschide mâna și poate arunca obiect e varia ză de la caz la caz.
Oricu m ar fi, în momentul în care copilul dumneavoastr ă ating e această etapă a dezvolt ării fizice
precede o perio adă de grele încer cări pentru mamă. Copilul a descoperi t un joc nou, numit “joaca de a
arunc a (cu) obiecte”. Le veți vedea zburând din pătuț, de pe masă sau de pe scaune. Țineți cont că
micuțul nu face aceste lucruri ca să vă supere. Acest joc face parte din suita sa de cercetăr i în
descoper irea lumii.
DE LA NOUĂ LA DOISPREZEC E LUNI
Se întâmpă uneori ca unii copii să meargă deja de la vârsta de 9 luni. Alții încep la un an, iar
alții nu merg înainte de paisprez ece sau cincisprez ece luni. Dar, proble ma vârste i la care se manifestă
prima oară velei tatea de a merge este puțin importan tă. În ultimele trei luni ale primului an copilul vrea
să treacă de la postura orizonta lă la poziț ia verticală. Nu va mai sta liniști t în timp ce îl schim bați sau îl
îmbrăcați. În aceast ă perioadă va încep e să joace jocuri evolua te, cum ar fi “bătutu l din palm e” și alte
jocuri imitative proprii primei copilăr ii. Chiar dacă nu știe încă să vorbească, micuțul înțeleg e mare
parte din ceea ce îi spunem . Este în stare să ascul te ordine simple. Înțelege un număr de cuvinte care
joacă rolu l de cuvin te cheie în jocuri le familiale sau care aparțin rutine i mesei sau băii.
Acum trebui e să ajutaț i copilul să “etichete ze” ceea ce îl înconjoară. Este o sarcin ă simplă. Nu
folosiț i mai multe cuvinte o dată. Arătați-i și identificați-i obiectele și liniile care formează universul
său. Când îl îmbăiați, introduceț i mâna în apă, bălăc iți-o puțin și spuneți “apă”. Acest joc de etich etare
poate fi prac ticat ori când și oriunde.
La acest nivel de dezvolt are copilu l se limitează la a înreg istra ceea ce îi spuneț i. La un stadiu
mai avansat al dezvoltăr ii limbajului, vă va repeta aceste etiche te. Acest joc reprezin tă una dintre
acțiunile cele mai eficace pe care o puteț i într eprinde pentru a stim ula dezvolt area linbajului.
CELE P ATRU PORUN CI ALE PRIM EI VÂRSTE
Am descris comporta mentul copilu lui dumneavoastră în timpul primului său an de viață și v-am
sugerat cu preci zie acțiunile pe care trebuie să le realizați pentru a-i permite acestu ia o dezvo ltare
maximă atât din punct de vedere afect iv câ t și int electual.
Înain te de a deschid e un alt capito l aș dori să vă atrag atenția asupra lucur ilor ce NU trebiu e
făcute cu un copil în acest stadiu. Sub influen ța “vecine lor” care se procla mă exper te în materie (oricât
de bine intenționa te ar fi), multe mame comit erori grave, acțiuni inutile, câteodată nefast e. Iată patru
“porunci” pentru aceast ă vârstă :
NU LĂSAȚI COPILU L SĂ PLÂNGĂ
Deși acest lucru pare eviden t veți fi surprinse să aflați câte mame ignoră plânsul copiilor. Unul
dintr e foștii mei studenți mi-a oferit această observa ție inter esantă într-una din te mele sale:
“Vecinii noștri aveau un copil de cel puțin trei luni, a cărui cameră avea vedere spre bucătări a
noastră. În fiecar e seară de la 6 la 7, în timp ce servea m cina, auzeam mereu plânsul copilulu i, aproape

Page 19 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
fără întreruper e. Toate acestea au durat luni de zile, strigăt ele copilulu i deven ind din ce în ce mai
putern ice, pe măsură ce creștea. Soluț ia pe care părinț ii săi o adopt au vis-à-vis de plânsul copilului era
de a se dispune la o distanță cât mai mare pentru a nu fi deranjaț i. Ne-au explicat că, de fapt, copilul
era foarte mulțumit, iar dacă i-ar fi acordat aten ție riscau să îl răsfețe.
Confor m cunoștințe lor despre copi l pe care le-am căpătat de-a lungul acestu i curs de psiholog ie,
mi se pare că acest copil era, în m od evident, foarte “nesatisfăcu t” și că avea nevoie de cineva care să se
ocupe de el. Consider că acel copil era mult prea tânăr pentru a risca să fie răsfăța t, așa cum se temeau
părin ții săi. Mi se pare că acest copil a dezvo ltat un teribil senti ment de nesiguranț ă datorit ă acestei
exper iențe, odată cu o te mere funda mentală față de “lume” în gener al.”
Este de necre zut că unii părinți sunt atât de “orbi” față de nevoi le copilului lor în așa fel încât
să-i ignore plânsul. Ce limbaj ați dori să folosească un copil când dorește să vă atragă atenț ia asupra
dorinț elor și nevoilor sale? Singurul său mod de expri mare este plânsul. Atunci când încep e să plângă
încearcă să vă spună ceva. Ce se va întâmpla în mintea lui dacă toată lumea ignoră ceea ce încearc ă să
expri me?
Un sentiment de abandon complet și absolut, furia și disperar ea: iată ceea ce simte copilul dacă
ignoră m efortur ile sale de co municar e.
Să presupune m, spre exemplu, că mașina dumneavoastră de spălat se strică cu câteva minute
după ce soțul dumneavoastră s-a întors de la serviciu. Cam era este inunda tă rapid și îi cereț i soțului să
vă ajute de urgență. Ce răspuns aduce acesta apelului dumneavoastr ă disperat? Nimic. Probabil va
continua să glumească. În acest caz sunteț i surprinsă și reform ulați apelu l într-o manieră mai presantă,
ridicând tonul. Nu răspunde la ceea ce incer cați să-i spuneți și iată-vă furioasă. Nu numai că sunteți
preocup ată de mașina de spălat și de inundați a pe cale să se producă, dar, mai aveți o preocupar e
stresant ă: de ce nu pute ți comunica cu soțul dumneavoastră? De ce nu este atent la ceea ce încer cați să-i
spuneți?
Această analog ie vă poate forma o idee despre ceea ce poate simți un copil când este lăsat să
plâng ă fără să i se acorde atenț ie. Când îi va fi dat să trăiască un număr mai mare de asemenea
exper iențe, crede ți că va mai fi capabil să-și cultiv e un senti ment de încred ere vis-à- vis de viață? Cu
greu. Va avea o concepț ie pesimistă asupra existenț ei, se va simți frustrat si dezamăgit. Simțind în
adân cul său că nevoi le și dorin țele nu îi sunt satisfăcute, probab il va decide că este inutil să mai încerc e
și va deveni acel tip de copi l (și mai târziu adul t ) fără agresivit ate și care se demonstreaz ă incap abil să-
și conduc ă viaț a.
Sau, poate ajunge să aparț ină acelui tip de copil care nu abandon ează, în ciuda tuturor
oprel iștilo r. In loc să accep te în mod pasiv situa ția, poate manifest a nevoia de a face lumea să îi acorde
atenție. De cât e ori nu a m auzi t spunându-se despre un copi l mai mare că “face pe interesantu l”.
O mamă spune uneori, când copilul plâng e: “ tocmai a mâncat, abia l-am schim bat, în
consec ință nu este ud. Nu îl înțeapă nimic, nu îi este frig, deci, nu are nici un motiv să plângă.” Ea
ignoră plânsul și își vede de treburi. Dar nu înțelege esenți alul: există întotdeauna un motiv pentru care
copilul plânge. Ar trebui să-și spună că “nu știe” de ce plânge, pentru că un copil nu plânge fără motiv.
Tot timpul încear că să vă spună câ te ceva; dumn eavoastră trebui e să ghici ți ceea ce înce arcă să spună.
Un copil poate plânge și pentru că se simte singur . Și copii i pot experi menta un sentiment de
singurăt ate, la fel ca adulții. Noi, când ne simțim singuri putem totuși invita pe cineva la o cafea sau
putem da un telefon. Tot ceea ce poate face un copil în aceast ă situa ție este să plângă. Când plâng e,
uneori vrea să spună : “ Mă simt singur și vreau să simt pe cineva moale și cald, care să mă țină în brațe,
am nevoie să mă calmeze și poate să îmi cânte ceva. Atunci mă voi simți bine”.

Page 20 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Totuși, singurăta tea este numai unul dintre motivele pentru care un copil poate plânge. Se poate
întâmpla să nu descoperi ți motivul. Îl hrăni ți, îl mângâ iați, îi cânta ți un cântec el. Nimic nu poate să îl
calmeze deoarece unele episoade de plâns se datore ază unor dureri de stomac sau colici, pe care le are
dator ită faptu lui că sistemul său digestiv nu este încă regla t. Uneori, aceste dureri pot fi alina te prin
masarea ușoară a stom aculu i sau prin a-i da să bea apă călduță. Alteori nimic nu pare să îl aline. În cea
mai mare parte a timpului, dacă țineți copilul în brațe, lipit de dumneavo astră, aceast a îl va calma într-o
oarecare măsur ă chiar dacă durerile nu au trecu t.
Mai există un tip de plâns pe care mamele trebu ie să îl cunoască. Este criza lacrimilor care
semnalează că micuțul este obosit și că va adorm i. Mama învață foarte repede să recunoască acest tip
de plâns și realizează că nu este cazul să-și facă proble me, deoare ce în câtev a minute copilul va fi
adormit profund. Tot timpul este vorba de mesajel e pe care copilul ni le adresea ză. Starea de bine
psihologi că a copilulu i va fi în mod foarte difer it afecta tă de faptul că îi acordaț i sau nu atenția cuveni tă
atunci când plânge încerc ând să vă trans mită un oarecar e mesaj.
Din când în când mă întâln esc cu mame care încearcă să învețe copilul să se păstrez e curat încă
din primul an de viață. Este o greșea lă rară, dar în același timp “monu mentală”. O mamă care a făcut
această greșeal ă a venit într-o zi la consultaț ie împreun ă cu fiica sa, în vârstă de șapte ani. Copilul avea
un mare număr de proble me psiholog ice, printr e altele, o frică teribilă de a merge la școală, dificultă ți
în a lega prieten ii, un atașa ment exclusiv față de mamă și o mare greuta te de a relaționa cu oamenii din
jur. Tuturor ac estor proble me li se ma i adăuga fap tul că uda patu l în fie care seară.
În momentul în care un copil mai mare de cinci ani face pipi în pat, putem fi siguri că educa ția
acestuia a fost defectuos realizată. În cele mai multe cazur i copilul, în subconșt ientul său (deoarec e
acest act nu este nici conști ent, nici delibera t) se răzbună pe părinț i pentru vexaț ia pe care a suferi t-o în
timp ce acești a îi impuneau să se me nțină cura t.
Mama despre care vorbea m mai sus, a încer cat să înceapă să-și educe fetița de la vârsta de opt
luni. Aș întreba- o de ce așa devre me? I-aș mai spune că mai degrabă s-a educat ea însăși decât fetița,
care nu a ajuns nici măcar în stadiul de a-și contro la proprii le reacț ii. S-a conform at doar să răspundă
pasiv mamei care se ocupa personal de nevoil e fetiței.
Pentru ca un copil să învețe să fie curat trebui e mai întâi să stăpâne ască un număr de activități
complexe, incluzând contro lul neuro-m uscular al sfincterelo r. Acest control neuro- muscu lar este
absolut imposibil până la vârsta de aproxi mativ doi ani. Atunci este momentul pentru a începe educ ația,
nu mai devre me. Puteț i într-adevăr să educa ți un copil mai mic de un an, dar această educ ație precoc e
va fi plăt ită foarte scump din punct de vedere psihologic. Personal, nu cred că m erită.
NU V Ă FIE TEAMĂ SĂ RĂS FĂȚAȚI COPILUL
Ceea ce înseam nă “a răsfăța un copil ” varia ză în funcție de cri teriile fiecărui a.
Dacă prin “copil răsfăța t” înțelegeți un copil de opt ani care cere mereu să îi fie îndeplin ite
dorinț ele și plânge, plânge ori de câte ori nu cedați, care nu poate suporta un refuz, care este incapabi l
să împartă ceva cu ceilalți copii, care are accese de furie, este plângăcios, face numai proble me și este
foart e susceptibil, atun ci, sunt de acord, acest a este într-adevăr un copil răsfățat.
“A răsfăța un copil ” înseam nă a accep ta ca acesta să persiste în a păstra un comport ament
infan til dincolo de momentul în care este apt psihologic să îl abandon eze. Compor tamentul unui copil
de opt ani, descris mai sus, corespunde compor tamentulu i unuia de doi ani, nu mai mult. După toate
probabi litățile, părin ții săi nu l- au încurajat nicioda tă, nu i- au cerut nicioda tă să depășasc ă acest stadiu.

Page 21 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
DAR – aceasta este o restric ție foarte importan tă – conc eptul răsfățăr ii unui copil nu se poate
aplica nou născuților și nici copiilor sub doi ani. Este un lucru de bun-sim ț să cerem unui copil de cinci
ani să abandonez e comborta mentul de bebe luș, deoare ce este capab il din punct de vedere psihologic să
o facă. Pe de altă parte am da dovadă de o totală lipsă de realism dacă am cere unui bebe luș să
abandon eze com porta mentul de bebe luș. El nu este încă în stare să se poart e altfel.
Vom reuși mult mai bine să-i înțelegem pe nou-născuți și pe copii, în genera l, dacă abandonă m
acest termen, “răsfăț”. Acest concept nu are nici o bază științifică și datează din epoci le în care nu
aveam mijloac e să studie m compor tamentul infan til. Concep tul în sine pare să expri me faptul că dacă
acord ați prea multă atenție copilului când este mic, acesta va ajunge o “catastrofă” când va fi mare. În
orice caz, nu-l veț i răsfăța dacă îi acord ați mai multă aten ție când este mic. Totoda tă pute ți prejudic ia un
copil mai în vârstă fiind prea indulg ent cu el, temându-vă să fiți ferm i, să-i impuneț i limite și lăsând- ul
mereu să facă ce vrea. Toate acestea însă, diferă de faptul că ne interesează soarta lui. Propun să lăsăm
la o parte acest t ermen, să-l păstră m pentru al tceva decâ t pentru copii.
Din neferic ire, multe mame se stresează întrebându-se dacă prin acțiunile lor își răsfață sau nu
copilul. Au mai ales tendin ța de a se îngrijora în cazul în care o prieten ă sau o vecin ă care pretind e că le
știe pe toa te, le asigură că făcând cutare sau cutare lucru vor ajunge să aibă un copil răsfățat.
Aceste atitudin i izvorăsc dintr-o profundă necuno aștere a naturi i copiilo r. Un copil are, în mod
cert, nevoie să învețe că nu poate face tot ceea ce dorește. Dacă nu învață acest lucru, atunci se poate
spune că este răsfăța t. Dar la ce vârstă trebuie să începe m să îl invăț ăm? La două, trei luni, sau chiar la
nouă luni este mult prea devre me. Este absurd să-i trasă m interd icții la aceast ă vârstă în idee a că aceasta
îl va ajuta m ai târziu.
Să ne exprim ăm în mod clar: un bebeluș este imposibi l de răsfăț at. Mângâ iați-l cât de mult
doriț i. Hrăniți-l oricât de des va dori. Cântaț i-i câte cânte ce puteț i. Ocupaț i-vă de el de câte ori plânge.
Nu din ac este m otive se va răsțăța.
Cel mai bun lucru care i se poate întâmpla copilu lui, din punct de vedere psiholog ic, este acela
de a-i fi satisfăcu te toate necesitățile și de a se simți cât mai puțin frustrat cu putin ță. Egoul său, sau
conști ința de sine, este încă prea maleabil și prea sensibil pentru a putea face față frustrărilor atât de
devre me.
Crescând, va avea destul ti mp să consta te ce este ac eea o fru strare.
NU PER MITEȚI TATĂLUI SĂ IG NORE COPILUL
*
Ceea ce este foarte clar deja, este faptu l că tații par să se teamă de copii. Reacț ioneaz ă
rămânând la distanț ă de orice contact. Nu sunte m siguri că știm încă toate motivele. Tot ceea ce știm
sigur este faptul că tații stau la distan ță față de copii și că acest lucru nu este indica t. Păstrând distan ța,
tatăl, împiedică form area legă turilor afect ive, i ar ace asta nu fac e bine relaț iei tată- fiu.
Relațiile cu tatăl se clasează pe un loc secundar în ordin ea importanței în viața unui copil, mai
ales până la vârsta de cinci ani. ( Voi consacra o mare parte din capitolele ce urmează în a demonstra
impor tanța raporturilor tată-copil). Încă de acum, insist asupra faptului că rolul tatălu i, ca și acela al
mamei, începe de la naștere (deși, după modul în care reacț ioneaz ă unii tați, se poate crede că acest rol
nu înc epe îna inte ca m icuțul să împlinească cel puțin doi ani!)
Specif ic că nu pledez pentru asumare a rolului mamei de către tată. Nu ar fi sănătos pentru
familie, din punc t de veder e psihologic, ca tatăl să se întoarc ă de la seviciu și să se aștepte de la el să
preia activitățile car e sunt specif ice mamelor.

Page 22 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Ceea ce afirm este că tații trebui e să învețe să facă tot ce fac mamele. Nimeni, bărba t sau
femeie, nu știe din naștere cum să țină un copil, de exemplu. Marea noastră majorita te facem acest
lucru în mod stângaci, la început, până ce ne obișnuim . Cursurile organiza te de Crucea Roșie sunt
excelent e pentru a învăța cum să ne ocupă m de un nou-născut, dar, cea mai bună ocazie de a face acest
lucru este acasă, cu micuțul dumneavoastr ă. Este foarte difici l să vă simțiți aproape de un copil pe care
nu l-ați ținut nicioda tă în brațe, cu care nu v-a ți jucat nicioda tă.
Dacă soțul dumneavo astră nu se intereseaz ă de copil, nimeni altcineva în afară de
dumneavoastră nu va putea să o facă. De ce să nu începe ți în a încer ca să descoper iți de ce nu se
intereseaz ă? Căut ați răspun sul în mediul său familial. Poate că nici tatăl său nu s-a interesa t de el când
era copil și că repetă același procedeu, urmând acel prost exemplu. Sau poate că se simte mai puțin abil
decât dumneavoastr ă dar nu vrea să vă arate acest lucru. Oricare ar fi senti mentele sale încerc ați să îl
faceți să vorbească. Folosiț i-vă de toate atuuril e feminine pentru a-i trezi interesul de tată pentru nou-
născut. Cu unii t ați va trebui să depuneți un efort mai mare dar , vă asigur că merită!
Bazele raporturilor lejere între tată și copil se stabi lesc din cea mai fraged ă copilărie iar acești
ani nu vor mai reveni nicioda tă. Tatăl care motivează că este mult prea ocupa t cu serviciul pentru
moment, dar va putea, mai târziu, să consacr e mai mult timp copilu lui se înșea lă. Foarte repede, înainte
să apuce să realizeze “bebelușul” va merge la scoală. Ca școlar în clasel e prim are va avea deoda tă aerul
de a se fi transfor mat in adolescent, iar din acest moment, copilul nu va mai avea nevoia contactului
apropi at cu tatăl. Va fi deci prea târ ziu. Deoare ce tatăl nu s-a interesa t de e l când era m ic, copilu l nu m ai
este interesa t acum de ceea ce tatăl său dorește să îi trans mită. Tatăl a deveni t un străin pentru propriul
său copil. Prăpastia care se creeaz ă între tată și adolescent depinde în mare parte de relațiile pe care
aceștia le-au avu t în ani i care au prec edat varsta școlară.
CON CLU ZII VIS-À-VI S DE PRIM A VÂRSTĂ
V-am indic at ceea ce trebuie să faceț i cu nou-născutu l și ceea ce trebuie să evita ți. Am încerc at
să vă dau o idee generală despre copil și pri ma sa vârstă.
Ce a învăța t?
Dacă l-ați hrănit de cât e ori i-a fost foa me, știe că lu mea este un loc unde este bine să te afl i – un
loc în care apet itul este satisfă cut rapid.
Dacă l-ați mângâ iat, știe că este iubit în unicul fel care îi este la îndemână: prin reconfortul
contactului fiz ic.
Dacă ați răspun s lacrimilor sale ca la un mesaj urgent pe care vi-l adrese ază, știe că îi săriți în
ajutor ori de câte ori are nevoie.
Dacă a cunoscut dragoste a caldă a unei mame care a răspuns tuturor necesită ților sale
funda mentale, a putut face experi ența primelor contac te afective profunde cu o altă ființă umană.
Aceasta îl pregătește pentru raporturi socia le satisfăcăto are.
Dacă mama și alți adulți l-au supu s unor stimulări senzorial e și intelectuale varia te, atunci a
descoper it că lumea este un loc minunat și fascin ant și nu o închisoare tristă și lugubr ă. Stimulările
senzori ale și intelectua le, adăugându-se libertății de explorar e a propriulu i univers, favorizea ză
dezvo ltarea precoc e a capacităților sale intelectu ale. De asem enea, a acumulat o mare doză de incredere
și de optimism vis-à-vis de lume și de el însuși. Aceast ă încredere de bază form ează lentila celui mai
impor tant sistem optic, car e este conștiinț a de sine sau egoul.

Page 23 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
În momentul în care părăsește această vârstă a prim ei copilării, acest senti ment de încreder e îi
va da cea mai bună pregătir e posibil ă pentru cea de- a doua etap ă: prim ii pași.
PRIMII PAȘI
De îndată ce copilu l dumneavo astră învață să meargă, aborde ază o nouă etapă în dezvo ltarea sa:
etapa primilor pași. Această etapă îi oferă o nouă “ucenicie ”, explorare a activă a ceea ce îl înconjoară și
posibil itatea de a căpăt a încredere în el însuși. Și această etapă îl plaseaz ă într-o situa ție specif ică în
care este foarte vulnerab il: se va îndoi de el însuși dacă îl pedepsi m prea des sau dacă îi dăm de înțeles
că nu s -a com porta t bine în încer cările sale de a explor a universul.
Primele lentile ale acestui sistem optic care este încred erea în sine sunt plasa te în prim a
copilărie, în momentul în care copilul a învăț at să fie încreză tor sau din contră, neîncreză tor în lume.
Acum, aflat la vârsta la care va dori să meargă, va mai adăuga o lentilă acestui sistem: ori va fi sigur de
el însuși, ori va ave a îndoi eli.
Până acum , tentativele de explor are ale copilului au fost destul de limitate și destul de pasive.
Chiar din momentul în care a începu t să meargă pe burtă sau în genunchi pentru a se pregă ti pentru
primii pași, s-a mulțumit cu un câmp de invest igare redus. Îndată ce va înțelege că se poate plimba
singur în toată casa, va în cepe să exp loreze în m od ac tiv acest univers.
Această perioad ă este una de învăț are a tât pentru m amă cât și pentru copil.
În timp ce învață să explorez e, mama descoper ă care sunt obiect ele pe care micuțul este în stare
să le înghit ă, obiec te la care nu s -ar fi gândit niciod ată.
Mama învață să interpr eteze semnif icația lungilor perioade de linișt e, atunc i când copilul se află
în altă cameră. Această liniște indic ă faptul că acest a urmează să facă o prostioară. Mam a se prec ipită în
camera liniști tă și descoper ă pe micul sălbati c încân tat de faptu l că decoreaz ă pereț ii sau faianța cu ruj,
sau se dele ctează jucându-se cu deter gentu l.
Această perioad ă a dezvo ltării copilului este cea a explorării prin excelenț ă și fiecare mamă
trebu ie să capete o orientar e definit ivă în ceea ce priveșt e casa și micuțul care o face mereu vraiște. Sau
va conserva o casă rezervată adulților sau va fi o casă fără perico le pentru copil. Dacă s-a decis pentru
prima variantă, va trebui să petrea că mult timp punând “frână” activ ităților copilulu i atât verba l cât și
fizic. Va trebui să consum e multă energie spunându-i “nu”, a-l lovi peste mâini și a-l împiedica să se
atingă de obiect e.
Multe mame acționeaz ă exact în acest mod. Ele încearc ă să creasc ă copilul într-o casă făcut ă
pentru adulț i, nu pentru el. Din punct de vedere stiinț ific, aceast a este o enorm ă greșea lă de educaț ie.
Curioz itatea pe care micuțul o manifestă în aceast ă perio adă face parte din aceeași categori e cu cea care
mai târziu îl va face să reușească în activitatea școlară și profe sională. Dacă are senzația că această
curio zitate îl expune la pedepse și molestăr i verbale, nu numai că aceasta va sufoca instinctu l de a
învăța, dar se va îndoi de el însuși și el anul încrederi i sale va fi stric at.
Dați- mi voie să fac o compar ație: imaginați-vă că micuțul este acum în clasa a șaptea. În clasă
se găsesc un număr de obiec te educativ e interesante : cărți care tratează diferi te subiecte, un microscop,
un acvariu, docu mente științifice. Copilul ia cartea de matematică și încep e să citească. Profesoara îi dă
peste mâini și îi spune să nu se atingă de acea carte. Copilul lasă cartea din mână și se îndre aptă spre
microscop unde începe să prive ască. Profesoara îi spune să lase microscopul în pace. Respins încă o
dată, copi lul se înto arce la locu l său și incep e să ci tească o carte de povești. Profesoara îi spune: “vrei să
încetezi?”

Page 24 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Nu trebui e să treacă mai mult de câteva săptă mâni pentru ca acest gen de restricț ii să-l
descurajeze com plet pe copil să mai înve țe orice în această clasă.
Rapid va ajunge să-și spună: “ De câte ori am curio zitatea să învăț câte ceva sunt mustr at.
Terebui e că sunt un copil rău. Poate că dacă nu învăț nimic, dacă nu mai ating nimic, poate că
profesoara mă va iubi.”
Dacă dumneavoastră ați vede a o profesoară care se comportă în acest fel, ați fi în mod sigur
furioasă. I-ați spune: “ În felul acest a descurajați sistem atic dorința copiilor de a învăța. Le sufocați
curio zitatea și le distrug eți încreder ea.”
Ceea ce multe mame nu înțeleg, este faptul că și ele reacț ioneaz ă la fel ca aceast ă profe soară, în
școal a care este casa. Ele își învaț ă copiii să se țină la distanță de obiec tele rezervat e adulți lor, lucru
practic dealtf el, pentru mame, stăpâne le casei. Ceea ce nu văd este că îl obișnui esc pe copil să-și
înfrân eze curioz itatea și acea nevoi e fundam entală care îl împinge să vrea să știe cât mai multe despre
lumea înconjurătoare.
Imediat după ce copilu l face primii pași, va trebu i să privi ți inter iorul casei cu alți ochi. Cu ochi i
unuia care abia înv ață să me argă.
Va trebu i să plasa ți obiec tele periculoase sau fragile undeva unde să nu-i fie la îndemână.
Copilu l trebu ie să fie liber să se plimbe prin casă și să exploreze fără riscu l de a se lovi sau de a sparge
ceva. Așa că, înlăturați vazel e, obiecte le de porțelan, sau, măcar plasați- le suficient de sus încât copilul
să nu ajungă la ele. O casă cu o mie de interdi cții, nu va fi, cu siguranț ă, un loc bun pentru experien ța
copilului.
Va trebu i să luați anumite precau ții, deoare ce, din punct de vedere psihologic, copilul
dumneavoastră este încă foarte tânăr. Engle zii îl supranu mesc “micul vagabond ”, și acest a este un
termen foar te potriv it. Facultă țile sale de ob servar e și judecată sunt foarte limitate
Nu știe să facă difer ența între ceea ce este periculos și ceea ce nu este, iar rezul tatul cercetărilor
sale sfârșește invari abil în gură. Pe lângă faptu l că este încă un bebeluș, acum mai poate să și meargă.
Pentru el este form idabi l să verse o sticlă de clor și să-i împrăști e conținutul pe jos, dar, în același timp
cloru l poate să-i atingă și ochii. De aceea trebuie să-l protejați de toate aceste pericole latente ale casei.
Exper ții consider ă că 50 până la 90% dintre toate accid entele grave în rândul copiilor și nou-născuți lor
ar fi putut fi evit ate dacă părin ții ar fi luat to ate precauț iile necesare și și-ar fi ech ipat casa în acest sens.
CUM PU TEȚI SUPRIMA PER ICOLELE C ASE I DVS.
Decâ t să alcătuiți o listă de control detaliată, vă sfătuiesc să vă obișnuiți să vedeț i casa prin ochi i
celui mic. Dvs. vede ți flaconu l de aspirin ă din dulap ca pe un medicament pe care îl luați când vă doare
capu l sau când sunteți răciți. Copilul îl vede ca pe un nou fel de bomboane. Poate să moară dacă înghite
un tub din aceste “bomboan e”.
Explor ați lent și siste matic casa, și dacă este cazu l, subsolul, curtea și garajul. Încerc ați să vedeți
totul ca și cum ați fi un copil. Iată câteva exemple despre ceea ce trebuie să feriți din calea copilu lui
atunci când inspect ați casa.
Verific ați tot ceea ce este sau poate deveni otravă. În bucătăr ie acorda ți atenție difer itelor
substanțe : amoniac, esențe, etc. Atenție la țigări, praf de furnici, antig el pentru mașină și alte asemenea
produse care pot fi lăsate prin colțur i.
Dulăpioru l-farmacie este foart e bogat în otrăvuri. Cea mai bună soluți e este încuier ea cu cheia.
Asigurați- vă că pe jos nu sunt cuie, lame, bucăț ele de jucării stricate, ace și alte obiect e asemănătoar e

Page 25 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
care pot fi înghiț ite. De asemenea nu lăsați copilu l să mănân ce lucruri cu care se poate sufoca (de
exemplu, a lune, pop-corn, etc.).
Când gătiți, întoarceț i cozile oalelor sau tigăilor spre înapo i pentru a evita perico lul ca micuțul
să le răstoarne pe el. Coșul de gunoi de sub chiuve tă este dease menea periculos, deoare ce acolo
arunc ăm tot felul de obie cte care pot fi pericu loase.
Electricitatea este, bine înțeles, o altă sursă de pericol. Acoperiți prize le care nu sunt folosit e în
mod constant (exist ă în co merț produ se pentru ace asta). Acest lucru va îm piedica pe copi l să constat e ce
se poate întâmpla dacă introduce o agrafă în priză. Niciodat ă nu lăsați radiou l, radiatorul, sau orice alt
aparat electric, în apropiere a căz ii de baie.
Cred că nu trebui e să vă amintesc că armele și munițiile trebui e să fie bine încuiate și că nici o
armă nu trebu ie menținuță încăr cată, nici chiar în dulap.
Atelierele trebuie bine închise dacă nu doriți să oferiți copilului jucării, cum ar fi: cuie, cuțite,
vopseluri, chibri turi, blo curi m otoare, etc.
Dacă copilul se joacă singur în curte (și este o idee bună să aibă o curte la dispoz iție), aceasta
trebu ie să fie bine închisă, să nu poată ieși și expune la tot felul de perico le. Cea mai bună metodă de
prote cție este de a m onta scânduri pe sub car e sau peste care să nu poat ă trec e.
Dată fiind abilitatea pe care o posedă un copil, de a apare în locuri le cele mai neașt eptat e și de a
traversa o stradă înain te ca dumneavo astră să realizați cum de a ajuns acolo, mașinile constitu ie o
proble mă majoră. Dacă pleca ți cu mașina și există copii în jurul ei, uitați-vă cu atenție în spate, în față
și dedesubt înain te de a porni. Măriț i atenț ia când rulați cu spate le. Când parcaț i asigur ați-vă că ați tras
frâna de mână. Dacă mașina este parcată în exterior sau într-un garaj care nu se încuie, ridicați
geamurile și încui ați ușile. Este surprinzător de constat at cât de abili sunt copii i de a declanșa frâna de
mână, să cadă din m așină sau să se încuie în int erior.
Apropos, este mai indic at să nu aveți geam uri electrice. Și nu lăsați niciodat ă copilu l singur în mașină,
chiar dacă pleca ți doar pentru un m inut, lu ați-l mereu cu du mneavo astră.
O inițiativă utilă pe care o puteți lua, este să repet ați împreună cu soțul dumneavoastră o
even tuală urgență. Adevărul este că situaț iile de urgență se prezin tă întotd eauna când nu vă aștep tați.
Marea noastră majorit ate, nu ne-am gândit niciodat ă ce avem de făcut într-o situați e de urgență. De
exemplu: telefona ți medicului sau mergeți direct la spita l? Asigurați- vă că aveți număru l medicului
undeva lâng ă telefon și în mașină. Toți membrii familiei ar trebu i să știe ce au de făcut. Nu este cazu l să
alarmați copi ii. Tratați situaț ia ca pe un exerc ițiu. Să aveți în casă o trusă de prim-ajutor , care să conțin ă
o provizie de antidoturi universa le pentru otrăvuri. Întreb ați medicul ce mai trebuie să conțin ă această
trusă. Ar fi bine dacă dumneavoastră și soțul dumneavo astră ați urma un curs de prim-ajutor. Ceea ce
învățați acolo nu poate doar să salveze viața copi lului dum neavoastr ă, dar și pe a dv s înșiv ă.
Părinț ii trebu ie să protejeze copiii, dar nu excesiv. Copilul are nevoi e să fie apăra t de pericole le
despre care este inconștien t, deoare ce este prea naiv, dar nu are nevoie să fie protejat în situa ții care nu
prezintă un pericol real.
Dacă îl protejaț i prea mult îi veți implementa un senti ment de teamă față de lumea
înconjurăto are și distruge ți siguranța că odată ce va crește, va ști să se descurce.
A lua toate măsur ile de precau ție în casă vi se va părea, probabi l o muncă grea. Este. Dar o dată
luate, aceste măsuri vă vor da libert atea de a lăsa copilu l să explore ze singur și veți avea conștiința
liniștită, știind că ave ți o casă sigură (pentru copil)
Să presupunem că ați făcut toate acest ea. Ați ascuns sau ați încuiat tot ceea ce prezin tă un
pericol virtua l. Ați hotărâ t să nu forțați copilul să se adapte ze unei case rezerva te exclusiv adulților prin
restrâng erea interdi cțiilor și pedepse lor.

Page 26 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Odată ascunse aceste obiecte “incom patibile cu prim ii pași”, casa dumneavoastră va fi o lume,
din punct de veder e psihologi c, sănătoasă pentru un copil care va învăța să trăiască și îsi va dezvo lta
încrederea în sine. Acu m însă, trebui e făcut un pas suplimentar, prin aducere a în casă a unor obiecte
noi, jucări i care îi vor stim ula dezvol tarea.
Este trist faptul că, ghidându- se după educaț ia “purit ană” pe care au prim it-o, mulți adulți (în
speci al tații), consideră jocul (jucatu l) ca pe o activitate esenția lmente frivol ă. Din punct de vedere
psihologi c acest lucru este fals. Jocul este necesar adulți lor deoar ece prin intermediul său reuși m să ne
recreem și putem în acest fel să ne păstră m ritmul de viață alături de desfășurarea de activ ități
product ive în mediul profe sional. Imaginați-vă o lume fără seri, fără week-enduri și fără vacanț e: ce
frustraț i ne-am simți! Pentru adulți jocul contraba lansează munca. Pentru copii jocul îndepl inește o altă
funcț ie.
Pentru ei este un mijloc de a învăța ce este lumea. În acest sens, jocul este aproape similar
muncii, pentru un copil mic. Notați că în timp ce adulți i se joacă de-a ceea ce nu fac în mod obișnuit la
servic iu (înoată, schia ză, picte ază, privesc la televizor sau merg la cinematograf), aceasta nu se apl ică la
copii. Aceștia nu imită jocuri le adulți lor, ci munca adulți lor. Copiii mici sunt ca niște actor i care- i imită
pe adulți i care se ocupă de casă, gătesc, fac plinu l de benz ină, repară camioane, construiesc case,
pilotează avioane, vând mărfuri sau îngrijesc bolnavi. Jocul este modalitatea esenți ală prin care se
educ ă un copil.
Dacă îl priva ți de joacă, sau dacă îi furniz ați un material necor espunzător , îi veți lua un element
indispensab il al acest ei educ ații.
Pentru cea mai mare parte a părin ților, “jucări ile” se cumpăr ă de la magazin e. Vreau totuși să
defin esc cuvântul “jucărie ” ca pe “orice obiec t cu care un copil se poate juca”. După această defin iție,
următoare le obiecte sunt jucări i: castroane și liguri, cutii de carton, un coș de gunoi plin cu hârtii. După
această definiț ie în accep țiunea largă a termenu lui de jucărie, de ce fel de jucării are nevoie copilu l
dumneavoastră?
În mod special de jucării cu ajutoru l cărora să își poată asigura dezvo ltarea marilor grupe de
mușchi, prin al ergare, săritur i, cățărări.
Să începe m cu jucări ile “de aer liber”, deoarec e acesta este mediul cel mai natural a marii
majorit ăți a activităților sale. Fiecare copil ar trebui să dispună, în grădin ă, de un dispoz itiv pe care să
se poată cățăra. Cel mai indicat este o form ă de piramidă, pentru a asigur a stabili tatea, așezată pe iarbă
sau pe nisip pentru a amortiza o even tuală căder e. Aceast a dezvol tă mușch ii lung i, agi litatea și siguranța
mișcărilor corpulu i. În plus, poate fi acoperi tă cu un cearșaf pentru a putea fi transform ată în cort,
întăritur ă, cort de indian, cabană, sau în orice altceva de care copilul are nevoi e în lumea imaginară a
jocurilor sale.
Cel de-al doilea articol de bază pentru jocuril e de exterior este nisipul. Odată cu acesta trebu ie
prevă zute și ustensi lele pentru jucat ( lopăț ele, găleț ele, greble, etc.). Nisipul este un material care îi
stârneșt e interesul și curio zitatea și care îi permite să facă lucrur i neașt eptat e și plăcute. Copilul adoră
să-l lase să se scurgă printre degete, să facă grămăjoare și gropi, să deseneze. Nisipul încur ajază
curio zitatea sa spontană îndrep tată spre natură.
Nisipul consti tuie dealtfel un decor și un material privilegiat pentru jocurile cu mașini,
camioane, pentru a construi edificii sau a dispune solda ți. Totuși, ca un mic sfat, nu conta ți pe copil să
aranjeze jucăriile după ce s-a plic tisit, deoarece nu este în că conști ent de o asem enea obliga ție.
Multe mame se gândesc să instale ze un spațiu cu nisip pentru copil, dar uită că micuțul are
nevoi e să se joace și să sape în pământ. Da, da, în pământ. Pentru aceasta este deajuns o lingură de
metel suficient de solidă, pe o m ică grebl ă și de o găl etuță de plast ic.

Page 27 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Nisipul și pământul sunt la fel de impor tante ca și apa, pentru un copil. Totuși sunt puține mame
care îi lasă pe cop ii să se joace cu apa, deoare ce aceast a murd ărește casa. Acest refuz este, fără îndoi ală,
mai mult nefast decât benefic și riscă să transfer e copilu lui atitud inea dumneavoastr ă negat ivă. Dacă nu
se poat e altf el, limitați-vă la jocuri le în apă la ora băi i.
Dacă totuși sunteț i o persoană pe care nu o exaspereaz ă puțin ă dezordin e în casă, nu ezitați să lăsați
copilul să se distre ze cu apă, nisip și pământ. Bineînț eles, nu este vorba să îl lăsați singur cu un furtun
pentru udat. Face ți în așa fel încât să îl puteți supravegh ea când se joacă cu apa. Așezați lângă el un
recipien t cu apă, din care să o poate scoate cu mânuțele când are “nevoie” de ea.
Să semnalăm un alt joc pentru aceast ă vârstă: un animal pe roți, pe care să se poată așeza și-l
poate împinge cu picioar ele, ceea ce îl va ajuta în etape le următoare să stăpânească dificu ltățile
mersulu i pe tr icicletă.
Și toboganu l este deseori pus la dispoziți a micuților. Evitați să cumpărați modelul curent care
include și balansoar . Toboganul este recomand at dar balansoarul nu este pentru cei mici, deoarec e nu-l
pot folosi singuri. În plus, copilu l care se balansează riscă să se răstoarne și deseori acest joc inocent se
termină rău. În general, cele mai bune instal ații în aer liber, pentru această vârstă sunt de tip static
(pentru a per mite cățărar ea) m ai degrab ă decâ t mobil.
În completarea jocurilor dumneavoastră de exter ior, duceți copilul, cât de des posibil, într-un
parc echipa t cu ech ipamente de joc. Acolo supraveghi ați-l cu at enție, deoare ce și ai ci ex istă peri cole.
Copilu l dumneavoastr ă are de asemenea nevoie de jocuri de interior , pentru dezvo ltarea sa
muscul ară. Trebui e de asemenea acordată atenție dezvolt ării grupei mușchi lor mici. Jucări ile potrivi te
ar fi: jocuri de înșuruba t, jocuri de costruc ție simple, puzzle simplu, jocuri de construit din lemn,
mașinu țe, camioane. Este de asem enea epoca jucăriilor care se trag cu o sfoară, cele care fac și zgomot
în timp ce m erg.
Copilu l care a început să meargă se va juca și cu păpuși și animale din materiale moi. Este
perfe ct normal, atât pentru băieței cât și pentru fetițe, să dorească să se joace cu păpu și și să vrea să
doarmă cu ele. Uneori, adulții rău infor mați, consideră că nu este prea “viril” pentru un băiețel de
această vârstă să vrea să se joace cu păpuși și animăluțe. Jucatul cu păpuși consti tuie un aspect pozitiv
al dezvol tării unui băiat, deoar ece aceasta încurajază senti mentele de tandrețe, dragoste și protecție. În
plus, copii i consideră păpușile ca participan ți în jocuri le lor imaginativ e. Aceste jucării ajută băiețelul
sau fetița să concret izeze emoțiile și senti mentele care stau la baza vieții familiale, punând în scenă
roluri le mamei, al tatălui, fra ților și surori lor.
Unde să puneț i toate acest e jucări i? Evitați clasica ladă de jucării. Unii copii pot foarte ușor să
se apuce să umple aceast ă ladă cu tot felul de obiec te, și, aceasta devine, în scurt timp, un adevăr at
șanti er arheolog ic, cu straturi datând din “epoca primitivă”. Instala ți mai degrab ă etajere pentru aranjat
jucărel ele. Acestea trebuie să fie sufici ent de joase pentru a putea fi accesate cu ușurință de către copil.
Această soluție îl ajută pe copil să-și dezvol te indep endența prin faptu l că are acces ușor la toate
jucării le fără ca mama să trebui ască să i le dea. Prevede ți aceste etajere cu spați i cât mai mari pentru a
putea prim i jucării le mai voluminoase și insta lați o scândură care să împiedice mingile și alte jucări i
sferic e să cadă. O asemenea instala ție poate fi util ă până la vârsta școlară.
Chiar acasă puteți confecț iona cutii din placaj cu dimensiun i în jur de 25 x 50 cm, pe care le
puteți vopsi în culori vii după exemplu l de m ai jos.

Page 28 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Aceste cutii au avan tajul de a fi mo bile și le pute m scoate din cameră când dorim .
Jucări ile sonore și muzicale sunt, deasem enea, foarte import ante la această vârstă. Micuț ii adoră
sunetul și ritmul. Le puteț i cumpăra instru mente ritmice, cum ar fi tobe, xilofo ane, triunghiur i, de la un
magazin de muzică, sau le puteți confec ționa chiar dumn eavoastră. Puteți form a o colecț ie interesantă
de tobe cu o serie de cut ii de fier goal e de di mensiuni diferit e.
Este un moment propice pentru a cumpăra un mic casetofon pe care copilul să-l poată manevra
singur . Bineînț eles, nu încerca ți să-l conservați în stare bună. Îl va supune unor încercăr i teribile, dar
aceasta îl va a muza teribi l.
Dar, acesta nu trebu ie să fie singurul contact al copilului cu muzica. Comp ărați CD-uri pentru
copii și lăsați-l să le ascul te. Nu vă limitați la discuri le marcate “pentru copii ”. Încerc ați și muzica
exotică și străină, africană și polinezi ană, sitarul indian, koto-ul japonez și vedeț i dacă îi plac. La acestă
vârstă fragedă, este destul de maleabil și recep tiv, încât este indicat să-l ghidaț i printr -o gamă variată de
gusturi muzicale. Dacă face ți acest lucru, probabil că va agre ea orice fel de muzică cu ritmuri și mișcăr i
viguroase.
Cărțile sunt dease menea un instru ment de joc idispensabil. Puteți continua să ajutați copilul să
se joace “de-a etich etare a” arătându- i o imagine care reprezint ă un obiect și pronunțând cu voce tare
numele acelui obiec t. În plus puteț i începe sa-i citiți pove ști. Îi place să ascul te pove stioare, cântec ele
infan tile, etc. Faceț i totuși o selectie, deoar ece unele devin foarte demoda te pentru copii i din zilele
noastre.
Trebui e să aibă și cărți din carton mai gros, deoar ece are tendin ța să le “citească” rupând
pagin ile. Îl vor atrag e în special cărți le cu imagini simple, la nivelul său.
Toate aceste obiec te și cărți rămân totuși inferioare mamei pentru stimularea efect ivă a
dezvo ltării limbajului. Jocul “de-a etich etare a” este foarte important în acest sens. Vă puteți juca
oriunde. În ma șină, la pia ță, ac asă, oriunde.
Dezvol tarea limbajului compor tă două elemente esenția le: limbajul pasiv ( înțelegere a a ceea ce
i se spune) și l imbajul ac tiv (cuvântul, vorbitul)
La vârsta primilor pași va domina limbajul pasiv . De fapt este o eroare să calificăm această
etapă ca pasivă, deoar ece inteligenț a copilu lui face efortur i pentru a înțelege și reconsti tui limba
maternă, care se vorbește în jurul său.
Micuțu l începe să dezvo lte limbajul gângurerilor , așa cum am văzu t în capitolul precedent. Mai
târziu va trece la “jargonul expresiv”, gângure li care imită sunete le cadenț ate ale limbajului adulților.
Nu ezitați să repetați după el acest fel de expri mare. Răspundeț i-i ca și cum ați purta o conversație. Nu
este un sim plu a muzament. Așa îl ajutaț i să dezvol te sensul li mbajului său.
Imediat după etapa “jargonului expresiv” apar și prim ele “fraze” de un singur cuvânt. Aceste
cuvin te izolat e consti tuie pentru copil o afirmație completă: “(vreau un)… biscui te” sau “ (ia-m ă în) …

Page 29 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
brațe” sau “(vreau să merg) … afară”. Există puțin i părin ți care rămân insensibi li la parte a emoționant ă
a acestei com unicări posibile printr -un singur cuvânt.
Când copilu l atinge vârsta de 18 luni, începe să înlocu iască jargonul prin cuvin te. Jocul
limbajului devine comunicar e socială. Vocabu larul său se va lărgi de la 3-4 până la 100 de cuvinte.
Încep e în mod spontan să form eze propoziț ii de două cuvint e, cum ar fi: “vin-o aici”, “la revedere
mașină”, “dă prăjitură”, etc.
Bogăț ia vocabu larulu i copilului și nivelu l atins în dezvol tarea limbajului depind, în mare parte,
de modu l în care i-ați vorbit și în care v-ați jucat cu el prin intermediul limbajului. Nu se poate inventa
nici o jucărie, nici un calcu lator capabi l să îl învețe să vorbească, așa cum o pute ți fac e dumneavo astră.
Iată deja casa dumneavoastră transform ată în școală, în care copilul poate explora cu veselie și
vigoar e și în care poate învăț a. Această școal ă mai are nevo ie de un element pentru a fi completă: un
profesor bine inform at. Aici intrați în scenă dumneavoastr ă și soțul dumneavo astră. Trebuie să
cunoașt eți cum se dezvolt ă copilul în acest stadiu. Trebui e deasem enea să cunoaște ți ce metode de
învățare reușesc cu copii i care abia au începu t să m eargă și ce metode dau greș. Esenți alul este să evi tați
să forțati copilul să facă față unui mediu destinat exclusiv adulților, cu multe obiecte valoroase sau
fragi le, în care să fie supu s în mod constant interd icțiilor.
Exemplul următor ilustrea ză acest pericol. Îngrijea m, la un moment dat, o mamă și fiica sa.
Prima oară când mama mi-a adus-o la consulta ție pe fiica sa de șapte ani, a venit însoți tă și de un frățior
de 18 luni. Mam a și băiețelu l au rămas așezați în sala de aștept are în timp ce eu eram în cabin et cu fata.
Mama nu adusese absolut nimic pentru ca micuțul să se poată juca timp de o oră. Cred că se aștept a
întredevăr ca băiețelu l să stea linișt it în timp ce ea citea o revistă. Bineîn țeles că nu s-a întâmplat așa.
Ora pe care am petrecu t-o în cabinet a fost punct ată de zgom ote și strigăt e violente: “nu”, “nu e voie”,
din partea mamei. Ce și-a învăța t această mamă copilul în acea oră? L-a învățat să nu își exerc ite
inițiativa. Să răm ână pasiv și lin iștit. Să răm ână așezat și să nu explorez e nimic.
Bine înțeles, câteodată trebuie formulate interdicț ii. Aceste a ar trebui însă rezervat e focului,
obiectelor incand escente, obiec telor tăioase, etc., adevărat e perico le care nu pot fi eliminate din mediul
său. Dacă spuneț i numai “nu” unui copil nu vă mulțumiți doar prin a spune “nu”. El nu va înțelege că
această interdi cție privește numai anum ite lucrur i. Folosiți- vă de cuvin te care explică, cum ar fi: “nu,
focul arde copilul” sau “nu alergăm pe stradă, bebe se va lovi”. În acest fel îl lăsați să înteleagă că acel
lucru specific este periculos și evitați să îi dați senti mentul că tot ceea ce îl înconjoară este periculos și
nu poat e fi a tins.
Cea mai bună metodă de a împiedica un copil să ia un obiec t este să-i distrage ți atenț ia. Noi,
părin ții, avem norocul că micuții se lasă păcă liți ușor .
Copilu l care încep e să meargă manifestă un comportament esenț ialmente activ și motor; așa că
este inevi tabil să verse sau să răstoarne un num ăr de obi ecte.
Este de asemenea import ant ca dumneavo astră, ca și profesor al aceste i case-școală, să nu faceți
mare caz de fiecare dată când copilu l cade. Dacă nu ne precipităm să-l ridică m după fiecare căzătură, o
va face singur . Dacă ne abținem de la orice comentar iu în momentul în care răstoarn ă un obiec t, acest e
incident e nu îi vor părea mai mult decât întreruperi momentane și jenant e ale acivităților sale de joacă.
Aceasta îi va întăr i încred erea în sine și va considera că zături le ca făcând parte din explorar ea cot idian ă.
“Bătăi le la funduleț ” sunt o metodă de educ are care tinde, din păcate, să fie utilizată de unii
părin ți cu copii i de această vârstă. În afară de cazuri rare, nu trebuie administra tă înain te de vârsta de
doi ani.
Dacă cel mic se obstine ază să traverseze strada alergând s-ar putea să fiți obligați să-i
administra ți o palmă peste fundule ț, dar ceea ce este cu adevărat import ant, este să dirijați

Page 30 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
compor tamentul unui copil mic organizând mediul familial în așa fel încât să nu conțină prea multe
interdic ții și, incerc ați mai degrabă metoda distrageri i atenției mai degrabă decât cea a pedepsei
corpora le.
Bătăița trebuie rezerv ată pentru mai târziu, putând fi aplicată copii lor de peste doi ani. Dacă
consta tați că vă enervaț i prea des și că îl “corec tați” prea mult, aveți nevoie să consultaț i un specia list
care vă va ajuta să vă rezolv ați proble mele psiholog ice.
Unul dintre motivele pentru care mulți părinți lovesc copiii mici este datora t faptului că judecă
compor tamentul acestor a ca pe unul volunt ar negati v. De exemplu: o mamă își găseste copilu l în
bibliotecă rupând paginil e celei mai frum oase cărți. Ea este convinsă că micuțul face asta dintr-un
senti ment de ostilitate și răutate și, în consecin ță, îl lovește. Nu are drepta te. Un copil de patru ani ar
face asta din răuta te, nu unul de doi ani. Pentru acest a din urmă, ruperea filelor unei cărți face parte
numai din explorarea sa științ ifică în lumea cărților. Deal tfel, nu numai că le va rupe, dar va ronță i
câteva.
O mamă nu trebuie să confunde atitud inea normală a unui mic explora tor al universului cu
compor tamentul ostil al unui copil mai mare. Nu putem reproșa unui copil că are reacțiile potriv ite
vârste i sale.
O altă proble mă delicată pentru mame este hrănirea copilulu i. Aceasta este, de fapt, vârsta la
care apar problem ele de alimentație. Cu toate că, în afara cazurilor unei boli serioase, nu ar trebui să
exist e proble me. Singurul motiv psihologic este acela că, probabil, părinț ii nu sunt prea buni profesori
în dom eniu.
Să vede m împreună ceea ce se întâmplă deseori. În jurul vârstei de un an, un copil se arată a fi
puțin mai dificil și mănâncă mai puțin bine. Să nu fim surprinși, deoarece dacă ar continua să mănânce
la fel ca înain te, curând l-am putea duce la circ, ca pe un feno men. Copilu l își manifestă individu alitatea
în preferin țele alimentare. În plus, ca și la adulți, apetitul său varia ză de la o zi la alta și de la o
săptă mână la alta. Deseori o mamă se neliniștește văzând copilul care mănâncă prea puțin. Contraria tă
și speriată, mama încearcă să-l forțeze să manânc e. Din acest moment intrăm într-un cerc vicios. Cu cât
mama insist ă mai mult, cu atât copilul este mai capri cios și ostil. Cu cât manâncă mai puțin, cu atât
mama se nelinișteșt e mai tare. În scurt timp mama se găsește în fața unei proble me, acolo unde nu era
de fapt nic i una, cu puțin ti mp îna inte.
Toate aceste a sunt perfec t inutile. De ce? Deoare ce noi părinți i avem un aliat de talie mare:
foamea natur ală a copilu lui. Dacă îi oferi m meniuri varia te, echilibrate, și dacă îl lăsăm să se descurce
singur , va mânca suficient din ceea ce se găsește în fața sa pentru a rămâne sănătos și putern ic. Trebui e
să respect ăm propria sa indiv iduali tate în obiceiuri le alimentare. Lăsaț i-i gustul să se schimbe din lună
în lună și apetitul din zi în zi. Dacă refuz ă în mod brusc un fruct sau o legumă după care era înnebuni t
săptă mâna trecut ă, ce îi pute ți face? Daț- i libertatea să o refuze și nu încer cați să îl forțați să o mănânc e.
Dacă oferiți copilu lui mese complete, variat e și bine echil ibrate și dacă îl lăsați să manânce după
nevoi le sale, nu veți avea nicioda tă o proble mă de nutriț ie.
Vârsta primilor pași este aceea la care copilul poate începe să “ciugul ească” între mese. Aceasta
se datorea ză, în parte unui apeti t mai puțin viu și deoarece există pentru el elemente mult mai
interesante decât hrana. Pur și simplu încep e să se joace la ora mesei. Prin “alte elemente”, înțeleg,
activități cum ar fi transfor marea conținu tului farfur iei în ciorbi ță, prin adăugare a de apă, bătutul cu
furcul ița în masă, sau aruncarea mâncării pe jos. Acest fel de compor tament este uneori foarte iritant
pentru mamă. Dar, este importan t să acceptăm că aceasta este o activitate norm ală pentru un copil mic.
Nu este un gest deliber at de provocare sau de opozi ție vis-à-vis de mamă. Cum reacționă m? Uneori
păcăliți-l sa ia câtev a îngiți turi în timpul joculu i. Alteori, dacă vedeți că nu îl interesează ce mănâncă și

Page 31 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
că vrea să se joace, spuneți- vă că s-a săturat. Coborâț i-l de pe scaun și strânge ți farfur iile. Dacă începe
să plâng ă, mai încer cați o dată.
Am ajuns la un m oment importan t: cum învăț ăm un cop il să m ănânce singur ? Vă spun un singur
lucru : dați-i oca zia.
Dacă ați lăsat copilu l la șase luni să țină singur biscuitul din care mânca, l-ați pregăti t deja să
învețe să manânce singur cu linguri ța. Copilul care nu a fost nicioda tă lăsat să mănân ce singur , cu
dege tele, între șase luni și un an, va avea probabil puțină în târziere în a învăț a.
Când copilu l dumneavoastr ă va ajunge aproape de vârsta de un an, va remarca probabi l linguri ța
și va arăta printr -un oarecar e semn că este pregă tit să învețe să mănânc e singur . Lăsați- l să încer ce. Fără
îndoi ală că dumneavoastră îl puteți hrăni mai repede și mai bine, dar este indic at să rezistați tentației. A
continua să-l hrăniți dum neavo astră va întârz ia creșt erea încrederi i în el însuși și a in ițiative i.
Chiar la începutul primilor pași, între 12 și 16 luni, majorit atea copiilor doresc să mănânce
singuri, cu linguri ța. Dacă nu îi dați posibili tatea la aceast ă vârstă, a încerca să manânc e singur nu va
mai fi atât de inter esant pentru el și va dori ca mama să continui e să îl hrănească.
Un alt domeniu care aduce părin ților o sumă de dificultăți inutile, este învăț area curățen iei.
Marea major itate a cărților de pueri cultură sunt foarte vagi în acest sens. Unul din punct ele esenția le
este de a ști exact când să-l obișnui ți pe copil să fie curat.
După cum am spus în capito lul preceden t, copiii nu au o maturitate neuro- musculară sufic ientă
pentru a-și putea controla intestinul sau vezica înaine de aproxi mativ doi ani. Dacă încer cați să îl
educ ați înainte, aceasta va fi un dezast tru, din punc t de veder e psiholog ic, sau va fi o pierdere de timp și
un stres inutil atât pentru mamă cât și pentru copil. Abandonaț i această chest iune până la vârsta de doi
ani. Vom mai discuta despre ace asta în capito lul următor, când vo m aborda acest stadiu de dezvoltar e.
Probabil că veți întâlni o vecin ă care se va lăuda cu mândri e că a reușit să educ e în acest sens pe
micuțul ei de 15 luni, chiar fără greutat e. Este posibil de asem enea să fiți impresiona tă de aceast ă
perfor manță și să vă întreb ați dacă nu ar fi cazul să încerca ți și dumn eavoastră același lucru. Ceea ce nu
știți, nici dumneavoastră nici vecina, este că micuțul va face pipi în pat la vârsta de cinci ani și că asta
se va întâmpla de-a lungul multor ani de zile. Luați loc, relaxați-vă și resemnați-vă la a mai schim ba
scute ce înc ă ceva timp.
Abordez acum un subiec t foarte delicat pentru numeroși părinț i: atitudinea copilulu i vis-à-vis de
propriul corp.
Să presupunem că îmbăiem un copil de 12 sau 15 luni. Acesta își exploreaz ă corpul și
extremitățile cu deliciu și face tot felul de descoperir i fascinante. Se joacă cu urech ile. Mama spune: ”
Ia te uită cum se joacă cu urechiușe le. Asta dovedește cât de mult a evoluat. ” Apoi descoper ă dege țelele
de la picioare și se joacă cu ele. Mam a comentează: “ Ia te uită cum se joacă cu degețe lele; asta
demonstr eaza că este pe cale să meargă!”. Apoi descoperă penisul și începe să se joace cu el. Crede ți că
mama va spune: “ Oh! Formidabil; se joacă cu penisul. ”? Cu siguranț ă că nu. Poate că îi va da o palmă,
sau va rea cțion a într-un fel care să-i ara te că nu este bine ce face. Îmi este teamă că acest fel de scene se
întâmplă în m ulte case.
Ce învaț ă copilul din reacția mamei? Mai întâi, această pretinsă proble mă sexuală nu există
pentru un copil la această vârstă; ea există doar în conști ința mamei. Pentru copil, penisul său nu este
mai interesan t decât urech ile sau degețel ele de la picioare. Noi, adulți i, îl împingem să se interese ze de
el în mod nesănătos, făcând mare caz din acest joc inocen t și dându-i senti mentul că organel e sexuale
sunt o regiun e tabu a corpului.
În momentul în care o mamă reacțione ază așa cum am descris mai sus, îi trans mite copilului
următorul mesaj: “ Ai urech i frum oase și este bine să te joci cu ele; și dege tele de la piciorușe sunt

Page 32 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
drăguț e și merită atenție; este însă rău și urât să te joci cu organe le sexuale ; este o parte foart e urâtă a
corpulu i tău. ”
Am putea la fel de bine să inoculă m micuțului același senti ment de interes vinovat pentru
dege tele de la picioar e. Cum? Nimic mai ușor. Prima oară când copilul își va atinge dege țelele îi dăm
peste mâini și îi spune m: “Să nu cumva să te mai văd că le atingi!”. Veghe m deasem enea să le păstreze
mereu acoper ite, spunându- i: “Repede, puneț i șosetel e! Vrei sa-ți vadă toată lumea picioare le?”. Când îl
învățăm să numească părție corpului său, lăsăm,în mod deliberat, deopar te picio arele. Prin toate aceste
mijloace fac em din picio are o regiun e tabu pentru copi l.
Mai târziu, care vor fi reacțiile și senti mentele unui copil influenț at în acest mod? Clasicu l joc
de-a doctorul se va j uca puțin dif erit.
La vârsta adultă va frecvent a baruri de noapte de un tip nou. În loc de sâni descoperiț i, se vor
vede a picio are goale. Va plăti pentru a vedea fetele intrând pe scenă și dezgolindu- și în mod volup tuos
picioare le. Ridi col? Desigur. Dar, dacă adulț ii nu se compor tă așa, în mod obișnui t, aceasta se dator ează
faptu lui că mulți dintre noi suntem destul de inteligen ți cu privire la momentul în care copii i noștri își
explor ează picio arele decât atunc i când exploreaz ă organel e sexuale.
Ce trebui e să facem când un copil, de mai puțin de doi ani, descoperă organele sexuale? Exact
același lucru ca atunci când descoperă o altă parte a corpulu i. În acest fel, organe le sexuale nu vor
deven i tabu, asociat e în spiritul copilu lui cu răul și cu urâtul. În acest fel am făcut un pas major în a
ajuta copilul să păstreze o atitud ine sănătoasă vis-à-vis de sex când va m ai creșt e.
Trebui e să-i învățăm numele organelor sexuale și de excreț ie, exact în același mod ca și pentru
celelate părți ale corpulu i. În gener al, cultura noastră lasă deoparte numele acestora. Mam elor le place
să-i învețe pe copii numele părților corpulu i și să se joace cu ei în felul următor: “Unde este năsucul?
Pune dege țelul pe năsuc. Unde îți este urechiușa? Pune degețe lul pe ea.” Se întâmplă însă vreodată să
auzim așa ceva: “ Unde este penisul? Pune degeț elul acolo.”? Puțin probabil.
Speci alist sau profan, fiecare pare din neferi cire să evite a învăța copilu l numele organelor
sexual e. Copilul trebui e învăța t cuvinte cum ar fi penis, sân, rect, la fel cum îl învăt ăm cuvint ele mână,
picior, genunchi. Dacă procedă m în acest fel, copilul va căpăta un senti ment pozi tiv și va ac cepta aceste
părți ale corpului său. Așa îl ajutăm să evit e mai târziu inhib ițiile sexuale.
Acest stadiu al dezvolt ării copilulu i care încep e să meargă se poate rezuma într-o frază : este
vârsta explor ării. Copilu l este un tânăr cercet ător, explor ând fără încetar e universul, incluz ând și
propriul corp. Are nevoie să-și întărească mușchii lungi și scurț i, îi trebuie dease menea mijloace să
cheltuiască enorma cantitate de energie pe care i-a dat-o natura. Dar, principiu l esenț ial, de unde
decur ge toată educa ția, este acela că în toate explorări le, copilul trebuie să-și construiască și fortific e
încrederea în sine. Trebuie să învețe să fie mîndru de aptitud inile pe care le capăt ă pe parcurs: mersul,
alergatul, cățăr atul, săritul, construitu l, jucatul cu mașinile, cu nisipul, cu apa și pământul, cu păpuși,
etc.
Dacă îi dăm posibi litatea de a explora tot acest univers în mod liber, în acest fel, deschis
stimulărilor, își va putea clădi încred erea în el însuși. Aceste senti mente vor forma cea de-a doua lentilă
în optica egoului său. Dar dacă, dimpotrivă, drum ul este bloca t cu un flux constant de interd icții,
aceasta va constitu i ruina spiritului său de ini țiativă și a dina mismului său la vârsta adultă.
Cu un copil între unul și doi ani, o mamă poate de la început să aleagă între două altern ative: a
avea o casă impecab ilă și a crește copilu l plin de îndoie li și inhibiț ii sau să aibă un interior mereu plin
de jucării împrăștiat e și să crească un copil plin de încreder e în el însuși. Dacă alegeți cea de-a doua
variantă, asigurați copilu lui cele mai bune condiți i pentru a aborda următorul stadiu de dezvolt are: cel
al “primei adol escențe. ”

Page 33 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
PRIMA ADOLOESCE NȚĂ (partea I)
Vârsta pri milor pași, despre care tocmai am discuta t, înc epe din momentul în care copi lul începe
să meargă, aproxi mativ în jurul vârstei de un an și durea ză aproap e până la sfârșitul celui de-al doilea
an da viață. Totuși, durata acestui stadiu poate varia în funcție de fiecar e copil, care îl poate traversa
urmând etape le descrise în această carte sau urmând propriul său ritm, mai rapid la un moment dat, sau
mai lent, într -o anu mită perioadă.
Regăsi m acest mod de comporta ment tipic, al primei adolescenț e cam la 50% din copii i la
vârsta de doi ani, în timp ce 25% au depășit aceast ă etapă, iar ceilalți 25% nu au atins-o încă. Nu luați
aceste descri eri gener ale de co mpotr ament tipic ca pe niște faze pe care copi lul dumn eavoastră tebui e să
le traversez e în m od exact și absolut așa cum le-am descris. Aceste exe mple sunt date num ai pentru a vă
indica direcția probabi lă a schim bărilor de stare prin care va trece copilul dumn eavoastră Este
impor tant să cunoașteț i ordinea în care va aborda aceste etape. Dar, copilul dumneavoastră va marca în
mod profund cu individu alitatea sa fiec are e tapă depășită.
Dezvol tarea unui copil nu este un drum egal și regul at, conducând spre un compor tament mai
“copt” pe măsur ă ce crește. Din contr ă, creșter ea și dezvo ltarea unui copil trece prin perioad e de
echilibru, urmate de perioade de dezechilibru. De exemplu, stadiul primilor pași reprezin tă o perio adă
de echil ibru, urmat de stadiu l primei adolescențe (în jurul vârstei de doi – trei ani), care este o perio adă
de total dezech ilibru. Apoi urmează stadiul de trei ani, perio adă de echil ibru, iar apoi pe la patru ani,
iarăși dezechi libru. Curios faptul, se pare că natura a făcut în așa fel încât să ne reamintească mai ușor
acest proces, perio adele de echilibru sunt marcate de numere impare ( 1,3,5 ani) și perioad ele de
dezechil ibru sunt m arcate de nu mere pare (2, 4 ani).
Dacă doriți o definiț ie simp lă a echil ibrului și a dezechilibrului, pe care orice mamă o poate
înțelege, considera ți că atunc i când prezența copilu lui lângă dumneavoastră este o plăcere, acesta se
află într-o perio adă de echil ibru. Atunci când se comportă ca un mic monstru ( la doi ani, de exemplu),
se afl ă într -o perio adă de dezechi libru. Este destul de clar?
Prima adolescen ță este un stadiu de tranz iție. Prim a tranzi ție pe care o întâln im în dezvol tarea
copilului. Num esc această perio adă “prim a adolescenț ă”, din cauza asem ănării sale frapante cu
adev ărata adolescen ță, în tre 13 și 19 ani ( pe care o pute m num i “cea de-a doua adol escență ”)
De la 13 la 19 ani este vârsta care marchează tranzi ția de la copilărie la vârsta adultă. Înainte de
13 ani, copilu l acționea ză între limitele impuse de părinți. Nu este încă destul de copt încât să acționez e
pe cont propriu și să se situe ze între proprii le limite și legi. Dar, în interiorul limitelor impuse de către
părin ți, preadolescen tul a atins un oarecare echil ibru psihologic. Pentru a ating e echilibrul superior al
unui adult, trebuie să înceapă să “spargă” echilibru l copilăriei. Odată ce tatăl sau mama unui adolescent
au observa t acest concept fundam ental, derutant a complexitate comporta mentală a unui adolescent
devin e imediat comprensib ilă. De atunci părinț ii pot începe să înțeleagă de ce un adolescent
exper imentează o nevoie psiholog ică să iubească un alt gen de muzică, să aibă o altă frizur ă, să se
îmbrace în m od difer it și în genera l, să aibă un com porta ment diferi t celu i aproba t de că tre adu lți.
După cum a spus Mark Twain : “ Când aveam 15 ani, crede am că tatăl meu era cel mai stupid
om de pe pă mânt. La 20 de ani am fost surprins să constat tot ce a învă țat omu l ăsta în cinc i ani! ”
Aceste etape, form ate din furtuni și tensiuni, implică negarea și rebeliun ea.
Este foarte importan t ca părinț ii să sesizez e aspect ele pozit ive ale acestu i stadiu pe care l-am
numit dezech ilibru. Părinț ii care au deja experienț a aceste i etape o numesc “anul teribil”. Dar să privi m
lucrur ile cu alți ochi: să luăm ca exem plu un copil între 16 și 18 luni. Este încă un bebeluș. Cum

Page 34 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
reușește natur a ca numai în trei ani să facă aceast ă diferenț ă între personali tatea copilu lui și cea a
bebe lușului. Mam a Natură, nu poate opera aceast ă schimbare decât “spărgând” principi ile de echilibru
pe care le atinsese. De aceea, atunci când copilul începe să strige tare “nu,nu!”, la 20 de luni, vom
înțelege că principi ile echil ibrului său de bebeluș încep să ced eze.
În ciuda dificultă ților pe care atitudinea negat ivă, de opoziți e, a copilului de doi ani vi le
cauzează, amintiți-vă de faptul că este vorba de o fază pozit ivă a dezvolt ării sale, fără de care ar rămâne
blocat în echil ibrul de bebeluș.
Dacă am organiz a un vot secret în rândul părin ților, pe tema: care este vârsta cea mai obositoare
din perioada preșcolară, major itatea ar vota cu siguranță pentru vârsta de doi ani și jumătate, deoarec e
această vârstă are reputa ția de a prezent a atitud ini extre me și contradic torii. De aceea curba bătăi țelor
atinge un vârf la ac eastă vârstă.
În acest stadiu, copilul nu se integre ază bine nici unui grup social, și nu este dispus la raporturi
de grup cu semenii săi. Are încă nevoie de mama sa. Mam a este Soarele în jurul căruia se rotește
această tânără planet ă.
În general este încăpățânat și inflexib il. Cere ca dorințe le sale să fie satisfăcute pe moment. Este
foart e puțin dispu s către comprom is și se adapte ază rău realității. Nimic din ceea ce există nu trebuie
schimbat. Dacă tatăl sau mama schimbă un cuvânt, sau uită unul, dintr-un cântec sau o poveste
cunoscut ă, copilu l protest ează violen t. Toată rutina dom estică reprez intă pentru el o suită de eveni mente
foart e strict regla te și ține neapăra t ca ordinea lucruri lor să fie respec tată. Dar copilu l, după părerea sa,
are voie să schimbe orice și totul dintr-o dată. Dați- i un suc de fructe într-un pahar și îl va dori într-o
cană. Dați- i o cană si va dori un paha r.
Este dominator. Îi place să dea ordine. Se poartă ca un mic rege, ca stăpânu l absolut al casei. Se
poate să încer ce să facă unele lucruri singur , lucruri pe care nu știe cum să le facă, cum ar fi să-și lege
singur șiretur ile, refuzând energic orice ajutor . Apoi, dându-și seama că nu poate singur , va face o scenă
monstruoasă, acuzându- vă probabil de a nu-l fi ajutat.
Este de asemenea o fază a emoțiilor violente, a furtuni lor și tensiuni lor, câteoda tă pline de umor.
Este vârsta extremelor. Copilu l găsește dificil să facă o aleger e simp lă și să o respec te. Va ezita, prins
între senti mente contrad ictorii. Decizi a dacă vrea sau nu îngeț ată, de exemplu, poate provoca un violent
acces de inde cizie.
Poate de asemenea să bată recorduri în toate domeniile: să facă același lucru la infini t, sau să
repete mereu aceeași frază sau același cuvân t până ce o exaspere ază pe mamă. Este deseori difici l să-l
faceți să adopte noutăț i cum ar fi farfuri i noi sau haine noi. Are nevoie de siguranța oferită de ceea ce
este vechi și cunoscut. De aceea adoră ritualurile : totul trebu ie făcut într-un anum e fel și de fiecare dată
la fel. Copi lul de doi ani și jumătare este cunoscut pentru rigoarea de care dă dovadă. Iar când această
rigoar e intră în confli ct cu cea a părinți lor,…! La aceast ă vârstă copilul are nevoi e de multă răbdare din
partea noastră. Aptitud inea de a î mpărți, de a aștep ta, de a ceda, este foart e redusă.
În ceea ce privește aspectul poziti v, să spunem că micuțul se impun e la aceast ă vârstă prin
vigoar ea sa, prin entuzi asmul său și prin energia sa. Dacă mama se arată înțelegătoare, atunci va putea
să-l aprecie ze și să descopere aspecte le încântă toare i sale personalit ăți. Copilul știe câteoadoa tă să fie
fermecător, cu toa tă exuberanța și naivi tatea.
Deci, ce învață copilul în acest stadiu de dezvolt are? Mama unui mic adolescent vă va
răspunde,fără îndoia lă, la această întrebare la fel ca mama unui adolescen t: “ Mă întreb ce altceva
învață, decât să fie insuportabi l și să mă scoată din minți!” Să fim sinceri și să recunoaște m că există o
bună doză de adev ăr în ac este dole anțe.

Page 35 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Dacă, totuși, priviți dinco lo de cotidian, ar trebu i să înțelegeți că micuțul este pe cale să-și
descopere individu alitatea în opoziți e cu confor mismul social.
Amintiți-vă că nou-născutul nu are conștiin ța “eului”. Îi trebu ie ceva timp înainte să învețe să
disting ă “eul” de “non-eul ” care reprezin tă universul său. Stadiul de dezvolt are despre care vorbi m este
primul în cursul căruia copilu l devin e conștien t de personal itatea sa unică. Unul dintre lucrur ile pe care
trebu ie să-l facă în mod absolut necesar pentru a-și stabili za senti mentul identității este să se opună
părin ților, adoptând o atitudine negativ ă. Pentru ca să poată defini faptul că el este ceea ce dorește,
trebu ie să tre acă printr -o fază de negare și de respingere.
În alți termeni, luarea conști inței de sine în mod negativ , face parte din lupta dusă la aceast ă
vârstă pentru a lua conști ința de sine în mod pozit iv.
Este greu de descris în cuvint e diferen ța între senti mentul indiv idual ității la un copil care încep e
să meargă și același sentiment, la același copil în perioada primei adolescen țe. La “tânărul mergător”
exist ă o facul tate de expansiun e naivă, inocen tă și spontană a faptu lui că este încă un bebe luș, chiar
dacă este capabil să se deplaseze. Copilu l aflat la prima adolescen ță, a pierdut aceast ă naivit ate,
inocență și spontan eitate. Pentru el viața nu mai este un sens unic, ci un drum cu două sensuri. Pentru
prima oară în viața sa simte în interiorul său putern ice forțe contr adictorii. Comport amentul său
demonstr ează că el se întreabă fără încet are: “unde am chef să merg? Merg înapo i să redevin bebe luș,
sau merg înaint e să ajung copil? Ce vreau? Vreau să fac ce îmi spun părin ții, sau vreau să fac exact
invers? Dar , e bine invers ? Cine este “eul” care dorește to ate astea? S unt eu, eu, de fapt?”
Un exemplu împru mutat de la adolescen ții “cei mari” ne poate ajuta să precizăm această
atitudin e tipică a copilu lui de doi ani. O fată de 15 ani merge în oraș împreun ă cu mama sa pentru a-și
cumpăra o rochi e nouă. Probeaz ă mai multe modele dar nu pare să se poată decid e. Într-un târziu se
întoarece către mama sa și o într eabă: “Pe care să o iau?” Mam a îi răspunde: “Mi se pare că cea alb astră
îți vine cel mai bine.” L a care tânăra răspunde sec: “Of, mamă, mereu în cerci să mă influențe zi!”
Câteva luni mai târziu, făcând din nou cumpărături împreun ă, dar de această dată căutând o
rochi e de bal, tânăr a are din nou dificu ltăți în luarea unei decizii, și se întoar ce din nou spre mamă
pentru a-i cere părere a. Mama, averti zată de prima experi ență, îi răspunde: “Sunt convinsă că poți
hotăr î singuric ă.” Iar tânăra îi repl ică: “ Of, m amă, niciodată nu vrei să m ă ajuți când am nevoi e!”
Este ușor să înțeleg i atitudinea tinerei, atunci când ești bine infor mat. Adolescen ța marchează
tranziția de la copilărie la vârsta adult ă. În primul caz , tânăr a dorea să fie adult. De aceea nu dorea ca
mama sa să o ajute să facă aleger ea. În cel de-al doile a caz fata simțea nevoia să fie dependent ă, să
rămână m ică, și dorea să fie ajutată de către mama sa.
Vârsta primei adolescen țe prezintă aspecte comparab ile. În cea mai mare parte a timpului
această vârstă se carac terizează prin: “Lasă- mă mamă, îmi place mai mult să fac asta singur .” În
anumite ocazi i copi lul va refuza ajutorul mamei în a se îm brăca, și va stig a furios: “Lasă-m ă pe m ine!”
În alte circumstan țe nu-i va mai da drum ul mamei, spunând că el este încă un bebe luș, și că
mama trebui e să le facă pe toate în locul lui. Ca și un adolescen t, copilu l de doi ani este “plim bat”
înainte și înapoi, de la o oră la alta, de la o zi la alta, între dorința de independen ță și dorin ța de a se
menține în acea infanti lă dependen ță maternală. De aceea regulile și restric țiile impuse unui copil de
doi ani trebu ie să fie suple. Este o greșeală să aveți princip ii prea strict e cu privir e la îmbrăcare, la ora
de baie, etc. În genera l, este bine ca părinț ii să nu aplice reguli și să nu fixeze limite precise și coerente
până ce copilul nu ajunge la vârsta de aproxi mativ trei ani. Dar, între timp, părin ții pot adopta sfatul lui
Emerson: “ Logica scoate de monii din spirite le slabe. ”

Page 36 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Deci, noua misiune desemnată copilului aflat în acest stadiu de dezvol tare este de a dezvolt a în
mod ferm sensul individua lității sale, senti mentul profund că stie cine este. În același timp, trebuie să
învețe a se com forma la ce ea ce societa tea așteapt ă de la el.
Aici, lucruri le pot fi strica te în două feluri. În primul rând, părin ții pot exerc ita un control mult
prea strict și pot impune o supunere prea mare, iar în acest caz, copilul riscă să devină prea docil. Mă
gândesc la un băieț el pe care l-am cunoscut și care nu a trecut niciodată prin stadiu l de opozi ție tipic
vârste i de doi ani, deoar ece mama sa nu i-a perm is. L-a “dresat”, fără nici o jenă, să fie pasiv și
ascul tător. Nu i-a tolerat nici unul din elanuril e impulsive și nici izbucnirile emotive atât de
caracter istice vârstei. Din contr ă, îl recompensa de fiecare dată când stătea linișt it și pasiv. Acest sistem
a mers foarte bine, în măsur a în care, depart e de a fi o piatră de încercar e pentru mamă, acest stadiu de
dezvo ltare a fost depășit ușor, dar nu a mers chiar atât de bine pentru copil. Când a mers la grădini ță,
educ atoare a a observat că era temător, nu se juca cu ceilalți copii și se dovedea închis. Se pare că mama
îl antrenase prea bine în atitudinea pasivă și linișt ită. Acest fel de educ ație risca să-l transfor me într-un
adult timid și lipsit de agresivit ate, ezitant în a se lansa în viaț ă și în a încerca ceva nou.
Nu toți copii i acceptă așa de ușor ca ac est băie țel, excesul de autori tate din part ea părin ților. Prin
natur a lor, unii sunt mai combativi ca alții. În acest caz, excesul de autorit ate se va lovi de rezisten ța
feroc e a copi lului gata să meargă până la capăt înainte de a ceda. Întreag a perioadă a primei adolescenț e
devin e în acest fel un confl ict în care se luptă opozi ția părin ților cu cea a copilu lui. Contea ză mai puțin
cine câștig ă ace astă lup tă, deoar ece, pe parcurs copilu l cap ătă tot ce trebuia căpă tat în aceast ă perio adă.
Se poate întâmpla de asemenea, ca în fața autor ității excesive din parte a părinț ilor, copilu l să
pară că se supune, în timp ce în interiorul său își repri mă ostilitatea. De fiecare dată când va avea
ocazia, fără a fi văzut, va eliber a câte puțin din ostilitatea pe care o simte, răzbunându-se pe anturaj,
spărgând obiect e, sau comițînd tot felul de acte distruc tive. Este foart e posibil, ca odată deveni t adult,
să ajungă un moralist virtuos și intoler ant, în aparenț ă plin de princ ipii pioase, dar în suflet plin de
animozități. Exact tipul fariseului descris de Isus: “ un mormânt alb și frumos pe dinafară, dar plin de
oase și putr eziciune l a inter ior”.
La acest stadiu mai poate interveni o proble mă: aceea a mamei căreia îi este frică să își exerc ite
autor itatea. Cedează la toate exigenț ele copilulu i. Când copilul refuză limitele impuse, mama împinge
imediat înapo i acest e limite, și copilu l are ulimul cuvânt. În curând, în acea familie rolurile vor fi
inversa te. Copi lul va conduce casa și nu părinț ii. Acest fel de copii, astfel form ați, nu vor învăța să se
comfor meze realității în timpul primei adolesc ențe, ceea ce le va crea dificu ltăți în momentul când vor
ajunge la grădini ță și când vor descoperii că educ atoare a și ceilalți copii îi vor cere să respecte regul ile
elementare de comporta ment în socie tate. Nu vor fi în stare să o facă deoar ece mama nu l-a ajutat să
învețe acest respect elementar al regulilo r.
Privi ți în jurul dumneavo astră la adulț ii pe care îi cunoaște ți. Sunt convinsă că aveți printr e
cunoștin țe oameni teribi l de timizi ca și oameni mai comfor miști decât alții. Am spune că acești a nu-și
permit niciod ată să se destindă. Sunt plini de prejudecă ți. Există alții care sunt mereu în opozi ție. Puteț i
fi siguri că vor fi în contra timp cu orice. În cluburi și asocia ții, ei sunt aceia care creează proble me. Pe
plan psiholog ic le trebui e mereu ceva sau pe cineva pe care să combată. Aceștia au fost, în cea mai
mare parte a cazur ilor, copii “rău educa ți” la vârsta primei adol escențe.
DISCIPLINA

Page 37 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Controlu l exerci tat de părinț i asupra cop iilor, ne aduce pe drumul unei discuț ii despre discipl ină.
Până acum nu am vorbit de discipl ina unui copil în adevăra tul sens al cuvântulu i. Nu există nici un
motiv pentru care o mamă să nu impună așa ceva unui “tânăr mergător ”, dacă i se asigură un mediu
potriv it necesi tăților sale. La stadiul primei adolescențe copilul trebui e să capete discipl ină; o mamă
trebu ie să știe cum să acționeze în această privinț ă.
În ac est capi tol voi vorbi despre discip lină num ai în cee a ce privește pri ma adol escență, dar, este
foart e impor tant să avem o veder e de ansa mblu despre ce ea ce trebui e impus cop iilor.
Vă sugere z să încep em discutar ea aceste i proble me ștergând defin itiv din vocabul ar cuvinte le
“sever” și “indulgent”, aceste cuvinte care îi derut ează pe părin ți. Nu ar trebu i să folosiț i acest e cuvin te.
Reușit a sau eșecul unei discip line nu are leg ătură cu severit atea sau indulgen ța du mneavoastră.
Primul lucru pe car e părinți i ar trebui să îl facă, în mod speci al cei care au copi i de vârsta despre
care discută m, este să distingă sentimentele de acțiuni. Prin acțiun i, înțeleg comporta mentul exter ior al
unui copil. Traverse ază strada chiar dacă i-ați interzis să facă acest lucru; loveșt e un alt copil chiar dacă
știe că nu are voie; aruncă cu nisip deși i- ați spus să nu o facă.
Prin senti mente, înțeleg emoțiile interioare ale unui copil: un copil poate fi fericit sau enerv at,
poate să-i fie teamă, să exper imenteze timiditate sau afecțiun e.
Este foarte importan t ca părinț ii să facă această deosebir e între senti mente și acțiun i, deoare ce
un copil poate învăț a să-și contro leze acțiun ile; nu poate în schimb să-și control eze sentimentele.
Senti mentele unui copil, cum ar fi gânduri le sale, parvin în mod spontan spiritu lui său. Nu poate
contro la nici momentul în car e acest ea apar , nici modul în care le si mte.
Să luăm ca exemplu mânia: un copil nu se poate împiedic a să se enerv eze din când în cănd. Ce
putem spera însă, este că va învăț a să-și contol eze acțiun ile asociat e acestu i senti ment: să muște sau să
lovească.
Primul lucru care trebu ie făcut cu un copil în stadiul prim ei adolesc ențe este de a-l ajuta să
impun ă limite rezonab ile acțiunilor sale. Din neferi cire, mulți părin ți au înțeles greșit psiholog ia
modern ă, crezând că impun ând limite unui copil echivale ază întotdeauna cu a-l traumatiza sau a
restrâng e dezvoltar ea personali tății sale. Psihologu l E. de Leshan povesteșt e următoar ea anectod ă: soțul
dânsei a fost chem at la telefon, într-o zi, de către unul dintr e prieten ii săi, de la o cabin ă telefon ică din
apropi ere. Acest amic i-a spus: “nu te pot suna de la mine pentru că Bobb y închide mereu telefonul. ”
Bobb y avea 3 ani.
Care sunt totuși limitele rezonab ile pentru un copil? Nu se poate enunț a o regulă absolut ă.
Încep eți prin a vă pune următoar ea întrebare : “Câte interdic ții form ale trebui e să-i impun la această
vârstă?” Veți fi surprinsă, că enu merându-le pe o foaie de hârti e, list a va fi mai scurtă decâ t vă aștep tați.
În ceea ce priveșt e copilul dumneavoastră de doi ani, și ceea ce doriți să facă, puneți- vă tot
timpul întrebarea : ce importan ță are, că face asta sau nu face cealaltă? Merită măcar să vorbi m despre
asta? Sunt destule interdic ții care trebuie impuse unui copil de doi ani, cum ar fi cele referitoar e la foc
și obiect e incandescen te, la traversar ea străzi i, la lovirea altor copii, încât nu are rost să vă complicați
viața cu un sac de int erdicț ii fără cea mai mică import anță.
Mulți părinți cred că exist ă undeva o listă magică care cuprinde limitele pe care toți părinții
trebu ie să le impună copii lor lor. Această listă nu poate exista, deoare ce fiecar e tip de părinte are
calitățile sale personale și un stil de viață diferit. Unii părin ți sunt relativ destinși și consideră numai
câteva limite pe care le găsesc esenț iale. Alții sunt mult mai stricți și impum mai multe interdi cții.
Această ultimă categori e s-ar simți foarte incomfor tabil dacă micuțul lor ar face tot ce are voie să facă
copilul prim ei categor ii de părinț i.

Page 38 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Am să vă încredinț ez un secre t. După părere a mea, limitele pe care le puneți acțiunilor copilu lui
nu au prea mare import anță decât dacă sunt gândite și logice și par justific ate atât dumneavo astră cât și
copilului.
Bine înțeles că este o greșeal ă, o atitudine contra naturii, să nu impui absolut nici o regul ă sau
limită acțiunilor unui copi l.
Majoritat ea părinț ilor sunt perfe ct conștien ți de limitele pe care le impun acțiunilor copiilor, dar,
deseori, se sim t pierdu ți când vine vorba de senti mentele acestora.
TRE BUIE SĂ ȚINEȚI CONT DE AFECTI VITATE
Pentru a avea copii sănătoși din punct de vedere psihologic, dotaț i cu un robust conc ept despre
sine, trebui e ca părinți i să-i lase să-și expri me senti mentele. Realitatea este, din nefer icire, difer ită,
marea m ajoritate a părin ților neper mițând asta copii lor lor .
Să luăm un exemplu. Am surprins într-o zi această conversație într-un parc: era o mamă cu cei
doi copii ai săi, un băiețel de vreo șase ani și o fetiță de patru. Băiețelul, care părea foarte supăra t pe
surioara lui, spunea: “Te detest, Susie!” Crede ți că mama i-a răspun s: “ Tommy, explică-ne ceea ce
simți, spune- i surioar ei tale ce se întâmplă”? Nu. De fapt i-a spus: “ Hai Tom, ai o surioară așa drăguță,
nu detești, o iubești. ” Aceasta este o minciun ă și băiețelu l o știe. Mama este pe cale să-i deturneze
senti mentele. Bineînț eles că nu se pune proble ma să îi transform e furia pe care o simte contra surorii
lui. Tot ce poate reuși este să-i imprime o atidudine falsă față de ceea ce simte și să-i “îngroape”
impulsurile. În acest fel o bat e pe surioară când m ama nu este de faț ă.
Am putea cita numero ase alte exemple, ilustrând felul în care părinți i împiedic ă, în general, pe
copii să spună ceea ce simt. Acest lucru este adev ărat pentru senti mentele pe care le consideră m
nega tive. Singurel e senti mente de care nu încercăm să-i îndep ărtăm pe copii sunt cele pozit ive:
dragoste, afecțiune, etc. Până în prezent nu am văzut vreo mamă împiedicând-ul pe copil să-i spună:
“Te iubesc”
De ce această atitudine din parte a părin ților? De ce nu le dăm voie copiilor noștri i să-și expri me
și senti mentele negativ e? Motivul este simplu. Fără îndoia lă atunci când am fost copii, nici noi nu le
puteam exteriori za. Și așa, fără voie, transm item copiilor aceleași inh ibiții psiholog ice.
Ar trebui să dăm copiilor toată libertatea pentru a-și exprima senti mentele, atât cele rele, cât și
cele bune. Dacă nu-i lăsăm să se elibere ze de furie și ostilitate, nu va mai rămâne loc pentru dragoste și
afecțiune.
Senti mentele repri mate favor izează o sănăt ate mentală defectuoasă. Ca regulă general ă, trebui e
să știm că ai noștrii copii se exteriori zează până în momentul în care le cerem să ascundă ceea ce simt.
Din aceast ă cauză, doi copii se pot bate într-o seară și pot deveni cei mai buni prieten i a doua zi
dimineață. Din contr ă, dacă părinț ii lor se ceart ă într e ei, pot ră mâne cert ați o bună perioad ă de t imp.
Adulți i care au proble me psiholog ice, învață grație psihoterap iei, înaint e de orice alt ceva, să-și
expri me normal senti mentele. Dacă ar fi învăța t asta de când erau copii, nu ar mai fi ajuns să aibă
proble me la vârsta adultă.
Copii i nu pot să reprim e numai anum ite senti mente. Dacă îi învăț ăm să-și repri me teama sau
mânia, vom sfârși prin a-i învăța, în mod inconștient, să-și repri me si senti mentele de dragoste și
afecțiune.

Page 39 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Copii lor nu le este sufici ent să poată explica ce se întâmplă cu ei. Trebuie dease menea să fie
convinși că părin ții înțeleg întradevăr afectivitatea lor. Când sunt neferici ți, nervoși sau vexa ți, ei doresc
să fie înțeleși. Și cu m arătăm unui copil că înț elege m prin ce trec e?
Puteț i să o faceț i în mod superfic ial, spunându-i: “ Știu ce simți.” Dar este prea superfi cial și
riscă să nu îl conving ă. Există un mijloc mai sigur să convinge ți copilul că înțelegeț i ce simte. Această
metodă a fost descoperi tă în anii 40 de către psihologul Carl Rogers. Este ceea ce a numit “senti mente
reflectate”
TEHNI CA REFLECTĂR II SENTIME NTE LOR
Iată cum funcțione ază această tehni că: arăta ți unei alte persoane că înțelegeți întradev ăr ceea ce
simte, tradu când senti mentele sale prin cuvintele dumneavoastră și afișându-i-le ca și cum ați fi o
oglind ă. Este foarte ușor cu copii de doi ani, deoarece puteț i folosi aceleași cuvint e pe care le-au folosit
ei ca să le expri me.
De exemplu : copilul dumneavoastră de doi anișori sosește plâng ând și foarte nervos și spune :
“Jim my m-a bătuuut….” . În loc să îi puneț i față în față pe cei doi copii, să incepe ți un adevărat
proced eu judici ar, cine a începu t, de ce, etc., mai bine adopta ți altă tehnic ă. Tehnica senti mentelor
reflectate vă deposedează de rolul de arbitru. În locul său, în momentul în care copilu l vine și spune:
“Jim my m-a bătut”, puteți răspunde cu un aer compătimitor: “Oh, Jimmy te-a bătuuu t…” sau “Ești
furios că Jimmy te-a bătu t” sau “ Te scoate din minți faptul că Ji mmy te bate, nu-i așa?”
Cuvint ele dumneavoastră traduc sentimentele copilului. Eu numesc asta tehnica retroa cțiun ii,
deoar ece trimițând înapoi copilu lui propriil e sale senti mente, îi demonstra ți prin aceast a că înțelegeți
întradevăr ceea ce si mte.
Această tehnică este ușor de înțeles, dar destul de greu de aplicat, deoar ece atunc i când noi,
părin ții, am fost cop ii, s-a prac ticat cu noi o alt ă metodă. Și ne- am petre cut mulți ani din viață încer când
să-i compătimim pe alții, să le dăm sfaturi, sau să le deturnă m senti mentele, mai ales dacă le
consider am rele. De aceea, această tehnic ă a retro acțiunii se plasează împotr iva întregii educa ții pe care
am primit-o.
Iată pe scurt, de ce ne este greu să învăță m să utilizăm aceast ă tehnic ă. Dacă nouă nu ne-a fost
permis, copii fiind, să ne expri măm liber senti mentele, ni se va părea, fără îndoi ală, foarte greu să-i
autor izăm pe copiii noștri să o facă. “ Dar asta nu însea mnă să permiteți unui copil să nu dea dovadă de
respec t, dacă îi dați voie să vă spună că vă detestă?” Această întrebare este pusă de multe mame. Ori eu
nu cred că posibilitatea de a-ți expri ma în mod liber senti mentele are vreo legătură cu respectul sau cu
lipsa acestuia. Un copil își va respec ta părinț ii dacă simte că aceștia știu mai multe decât el, dacă îl
tratează corect și respectuos. Din când în când acest copil va fi supărat pe părinț i. Dacă așa se întâmplă,
iar părinț ii nu îl lasă să se exprime, oricu m va fi supărat pe ei. Așa că de ce să nu îl lăsăm să-și
exteriori zeze mânia? Dacă îl împiedicăm îi va fi mult mai greu sa-și control eze compor tamentul. Nu
exist ă nimic mai periculos decâ t de a împiedica vaporii să iasă dintr -o oal ă de presiune…
Nu vom fi totdeaun a capab ili să ne păstră m sângele rece și să avem un comport ament ideal în
fața unui copil. Nu vom avea mereu chef să-l lăsăm să spună ceea ce gândește. Câteoda tă vom striga la
el: “Taci! Ma ma hotărăște, voi puști mea nu ave ți nimic de com entat!”
Multe mame se simt contrari ate când constat ă că s-au lăsat duse de val și că au începu t să țipe.
Nu este nimic extraordin ar în asta, dar ele au impresia că ar trebu i să rămână mereu calme și senine.
Este adevăra t că aceasta este atitudinea ideală, dar nu am întâlnit nicioda tă părinți care să fie cabab ili să
aplice acest e principi i în orice circu mstanțe. Dacă tot încercă m să dăm copiilor dreptul de a-și expri ma

Page 40 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
liber gânduri le, ar fi bine să acord ăm și părinți lor același drept. Dacă simțiți vreodat ă nevoi a să țipați,
faceți-o. Și, după ce ați eliminat în acest fel senti mentele de furie, dispoz iția cu privir e la copil va fi
foart e difer ită și îi veți putea spune: “ Mama s-a enerva t; îi pare rău de lucrul ăsta, dar este mai bine
acum”. Copi lul va înțel ege.
Este poate recomfort ant acum, să vă spun că nu toți copiii dau atâta bătaie de cap părinți lor în
timpul “anului teribil”. Există la copii profunde difer ențe de natură. Fiecare este, pe plan biolog ic,
foart e difer it de alții. Unii sunt mai exc itabili, alții mai “ușori”.
Însă, orice copil sănătos și normal trebui e să manifeste o doză de nega tivism și de rebel iune în
timpul acestu i stadiu. Dacă vă descurajaț i, amintiți-vă doar că această perio adă va trece… Când micuțul
va avea vârsta de trei ani, veți fi surprinși să constata ți până la ce punct va deveni, în mod subit,
cooper ant și “lejer” co mpar ativ cu co mpor tamentul său la doi ani și jumătate.
Mamele știu foarte bine că vorba favorit ă a copilului de doi ani este “nu”. Și, în trecere fie spus,
să nu ne uimească faptul că un copil învață să spună “nu” înaint e de a învăța să spună “da”. În cele din
urmă, a auzit părinț ii spunând “nu”, mult mai des decât “da”. Dacă reduc em folosirea cuvân tului “nu”
la minim, în timpul vârstei primilor pași, copilu l ni-l va repeta poate un pic mai puțin în timpul primei
adolescențe. Dar, oricu m vom asista la alte manifestări nega tive; copilul se ascunde când îl strigă m,
loveșt e cu piciorul, se eschiveaz ă cînd vrem să-l pune m să facă ceva, sau pur și simplu “face pe
nebunul ”. În m od obișnui t, acest tip de com porta ment nu interv ine la vârsta pri milor pași.
Ar trebui să știți, că o atitudin e care este susținută tinde să se repete. Dacă părin ții replic ă
nega tivismului enerv ându-se, întăresc în mod inconști ent nega tivismul și împing copilul să devin ă încă
mai refrac tar. Există atitudini preferabi le acestei întăriri nega tive. Trebuie întâi făcută diferenț a între
refuzu l verbal și atitudinea negat ivă. De exemplu, îi spunem copilu lui: “hai, trebuie să-ți pui paltonul
dacă vrei să ieși afară ”, și încep em să-l ajutăm să se îmbrace. “ Nu, nu vreau”, răspunde el, în timp ce
se contraz ice strecurându- și mânuțele prin m âneci. Iată un bun exemplu de negat ivism verbal. Este ca și
cum i-ar spune mamei: “ Știu că e frig afară și că am nevoi e de palton. Știu că ești mai mare ca mine și
mă poți obliga să-l îmbrac. Dar, recunoaște mamă, că și eu sunt cineva și că am măcar dreptu l să
protest ez puțin!” Acest negat ivism se prezintă ca un joc: copilul se joacă de-a neascul tarea cu mama sa.
Aceasta nu realizează carac terul ludic al aceste i atitud ini și reacțion ează printr-o atitudin e dură, creând
astfe l o criz ă aco lo unde nu era cazul.
Adevăra tul comportament nega tiv, care se deosebește de simpla rezistență verba lă, se manifestă
în aceeași circu mstanță prin fugă, sau opozi ție fizică și violentă împotriva mamei care vrea să-l îmbrace
cu paltonu l. Dacă acesta este cazul, mama dispune de mai multe posibil ități de a riposta. Dacă e vorba
de mers la joacă, poate spune că nu-i dă voie să iasă fără palton. Dacă micuțul dorește întradev ăr să iasă
la joacă, există șanse de a se îmbrăca, cam fără tragere de inimă. În altă situați e, dacă mama vrea să-l
ducă la cumpărătur i, este grăbită și nu are răbdar e să rezolv e situați a cu calm.: în acest caz, poate să-i
reflecte sentimentele ( “știu că nu vrei să te îmbra ci, știu că asta te enervea ză”) și să continu ie să-l
îmbrace cu forța.
Adulți i nu sunt singurii pentru care pierd erea “fațadei ” este un lucru grav. Nici copiilor la prima
adolescență nu le prea place. Putem deci, încerca să evită m confrunt area direct ă cu copilul care-și
manifestă nega tivismul, și să-i facem câteva avansuri care îi vor permite să salveze aparen țele,
propunând, de exemplu, o activitate deriva tă, sau încercând să îl distrage m prin câteva mângâieri. Dacă
ne permit nervii. Dar mai ales, reflectându- i sentimentele, îl împiedicăm să piardă acest e aparenț e la
care ține atât de m ult. De fapt îi spune m doar: “ Știu că nu ești de acord, și este perfect normal. Îmi pare
foart e rău, deoar ece știu ce si mți, dar regret să te anunț că trebu ie oricu m să asculț i de mine.”

Page 41 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
CUM REACȚI ONĂ M LA CRIZELE M ARI
Crizele cele mari sunt ultima manifestare a nega tivismului. Este o asem enea stare de furie încât
copilul nu poate decât să plâng ă, să urle, să țipe, să se arunc e pe jos, dând cu picio arele în toate părțile.
Dacă cedați acest ei furii și faceț i ce dorește copilul, o veți fortific a. Îl învăța ți să urle mai tare pentru a-
și impun e capr iciile.
Fata mea avea zece ani când a invitat acasă o prietenă pentru a petrec e week-endul împreun ă
într-un camping. Fetița i-a răspuns că părin ții ei aveau alte palnur i dar că se va descurca într-un fel.
Avea să fac ă o scenă și ma ma ei o va lăsa să vină.
Dacă uneori vă piedeț i calmul și vă enervaț i la rândul dumneavoastră, nu faceț i decât să întăriți
nervi i copilului. De atunci va ști că va putea obține de la dumneavoastr ă tot ceea ce vrea, oricând,
făcând o scenă zdrav ănă. Nu încer cați să discuta ți cu un copil furios sau să-l distrage ți prin cuvinte. La
momentul respectiv el nu este altceva decât o furtună de senti mente și emoții. Nu se află tocmai în
stare a în care poate ascult a glasul logici i. Mai ales nu încep eți să-l amenințați în speran ța că îi va trece
furia. Nu ați auzit părinți spunând: “Taci, sau în curând vei ști de ce plângi!”? Asta însea mnă să vrei să
stingi focul cu benzină.
Atunci ce este de făcut? Ar trebu i să-l faceți să înțeleagă că această stare este perfe ct norm ală și
inevitabilă, dar că nu îl va duce nicăieri. Dar cum să te înțelegi cu el? Așa că, cel mai indicat este să îl
lăsați în pace, pentru că în cel e din ur mă se va lin iști singure l.
Fiecare mamă trebuie să ajungă să facă acest lucru. Unele vor ști să rămână liniști te și să aștep te
să treac ă furtuna. Altel e vor prefera să vorbească în acest timp spunând: ” Știu că ești furios, dar du-te în
camera ta până te calmezi. Apoi să mă cauți, am ceva frum os să-ți arăt.” Depinde de dumneavoastră să
găsiț i metoda pe care doriți să o folosiți. Dar, mai ales, încercaț i să ajutaț i copilul să salveze aparențel e,
oferindu- i, atun ci când este posibi l, un m ijloc elegan t de a ieși din impas.
Să adăug ăm un cuvân t despre crizele făcut e în prezența prieten ilor, părinț ilor, la piață, sau în
parc. Utilizați și în aceste cazuri aceleași tehnici “anti- criză”, dar fiți conștienț i că de data aceast a aveți
un nou dușm an care poate interven i pentru a vă împiedica să găsiț i soluția cea mai bună. Există public.
Monstrul se gândește : “ Ce vor crede vecin ii?” Dacă publicul dumneavo astră nu cunoașt e psihologia
copilului, va crede, fără îndoială că greșiț i prin faptul că nu-i administraț i o bătaie bună. Și apoi?
Gândiț i-vă bine: creșt eți acest copil pentru a face din el o ființa sănătoasă și fericită, sau pentru a face
plăcere vecini lor.
CUM SE DEZVOL TĂ CONȘTI INȚA
Aceeași vecin i vă vor da în schimb ocazia să dezvolt ați un aspect importan t al prim ei
adolescențe : învățarea supunerii la reguli le societății, la comfor mismul social. În fond, un copil învață
să-și form eze atitudin ea cu privire la regul ile social e asim ilând limitele pe care i le impuneț i. Copilul
realizează această învăț are, a ceea ce numim în mod gener al conștiin ță și pe care o putem consider a
voce a interior izată a imperat ivelor și interd icțiilor emanate de părin ți. Conștiin ța nu este înnăscută. În
princ ipal “o învăț ăm” de la părinți i noștrii.
Unii copii se transform ă în adulți a căror conștiinț ă lipsește. Acești a sunt psihopaț ii și criminalii
care pot comite acte antisoc iale fără a resim ți cea mai mică doză de culpabi litate. Există dease menea
copii, care la vârsta adult ă suferă de un exces de conști ință.

Page 42 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Pentru noi psihologii, aceșt ia formează clien tela tipică. Sunt excesiv de nelinișt iți și inhiba ți, se
tem prea mult de a fi răi sau egoiști, sau “ buni de nimic”.
Nu ne dorim ca ai noștri i copii să intre mai târziu în vreuna din aceste categorii. Noi dorim să
dezvo lte o conștiinț ă rezonabi lă și sănăto asă. Putem ajuta copilul să capete un astfel de conștiin ță,
arătându-ne rezonabi li când le cer em să se co mfor meze reguli lor socia le.
Comport amentul copilului relev ă nivelul precis al dezvo ltării conștiinței la acest stadiu. Poate
începe prin a spune “ nu, nu”, cu voce tare, pentru el însuși, când este pe ca le să fac ă ceva inter zis. Într -o
zi l-am văzut pe băiețelul meu cel mic, în vârstă de vreo doi ani și jumătate, în picioare în fața unei
etajere pline cu cărți, spunând cu voce tare “ nu, nu”, în timp ce trăgea de cărțile din rafturi. Activ itate
interzisă dealtf el. Unii părinț i ar putea fi iritați de o asem enea atitudine și ar putea gândi: “Ei bine, dacă
spune “nu”, însea mnă că știe că e interz is. Atunci de ce o face?” Eu aș răspunde prin faptul următor:
conști ința tocmai începe să interiori zeze interdic ția de a trage cărțile din raftur i. Numai că, nu are încă
sufici ent con trol asupra acțiun ilor spontane pentru a- și putea asculta conștiinț a care se naște.
Este import ant ca părinț ii să realizeze faptul că acest “nu” spus de copil este primul pas în
dezvo ltarea conști inței sale. Ca urmare, va veni vremea când va spune “nu” și în același timp se va
putea opri de la executare a unei acțiun i interz ise. Principala funcție a conștiin ței este de a preveni
compor tamentul antisoci al, și nu doar de a da copilului un senti ment de culpabi litate după săvârșirea
unui act prohib it. Această funcție preventiv ă a conști inței se afir mă cu timpul.
Trebui e să treacă măcar cinci ani din viața unui copil pentru ca acest a să-și dezvol te conștiin ța,
pentru a învăța să interiori zeze imperativele confor misnm ului social. Nu îl forța ți în acest sens.
Dezvol tarea limbajului îl ajută mult. Iar la aceast ă vârstă a primei adolescențe limbajul face un
prodigios salt îna inte.
PRIMA ADOLESCENȚĂ (PARTEA A DOU A)
A propos de vârsta prim ilor pași, am remarcat că există două faze ale dezvolt ării limbajului:
Limbajul pasiv (înțel egerea) și limbajul activ ( exprimarea verbală). De la unu la doi ani predo mină
limbajul pasiv . Între doi și trei ani prinde contur faz a activă a limbajulu i.
Din acest punct de vedere, cea de-a doua aniversar e constitui e un moment de tranzi ție și de
dezvo ltare rapidă. Jargonul expresiv este în acest moment abandona t. Mai întâln im pe alocuri, fraze de
un singur cuvân t, dar copi lul începe să se exprim e într-o manieră, din zi în zi, m ai complexă.
La opt luni, copilul spunea: “ Vino?” sau “Deschide ușă”. Acum, la doi ani, folosește fraze cum
ar fi: “ Unde este tata?” sau “Dă-i ziaru l lui tata” sau “ Nu vreau să m erg la cul care”.
Uzajul corect al pronu melor se genera lizează. Vocabularul se dezvolt ă și el într-o manieră
prodigio asă.
Dacă ați vorbit sau comunicat mult cu copilul, acesta este momentul în care va profita de acest
fapt, în dezvo ltarea limbajului. Din cauza faptului că a avut posibil itatea să înreg istrez e (interior) la
vârsta prim ilor pași, acum va începe să “traducă ” totul în cuvin te. Ca regulă generală, cu cât i-ați vorbit
mai mult, cu atât va vorbi mai mult. Ceea ce nu vrea să însem ne că trebu ie să-i vorbiți în continuu, să-l
înecați într-un toren t de cuvinte. Cu cât mai mult a auzit pronunțându- se cuvin te, cu atât vocabu larul
său va fi mai extins. Acest lucru este verifi cat prin studii comparative între copii născuți în medii sărace
și copii născuț i în clasa mijlocie. Primilor, li se vorbește foarte puțin, comparativ cu ceilalți, în cazul
căror a mama petrece mai mult timp vorbind și comunicând verba l cu ei. Nu este surprinzător de
consta tat diferenț ele enorm e în favoarea copii lor din clasele sociale medii, pe planu l vocabu larulu i și
dezvo ltării limbajului, încă de la vârsta de patru ani.

Page 43 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Unii copii pronunță în mod clar și corect îndată ce au început să vorbească. În cazul altora, ceea
ce spun rămâne pentru un timp de neînțeles pentu “ne-iniț iați”. Uneori, numai mama este în stare să
interpret eze ce a vrut să spună copilul. Acest fapt se datorea ză în parte diferențe lor de constituție dar și
număru lui de conversați i pe car e a putu t să le audă și clar ității expri mării dum neavoastr ă
Odată cu toate acest e noi achizi ții în domeniul limbajului, copilu l poate încep e să
conc eptual izeze clar lumea. Este capabi l să gândeasc ă și să prevadă un viitor apropiat. Imaginaț ia intră
în jocuril e sale, poate să dea curs liber fantez iei. Viața sa m entală a făcu t un pas uriaș.
Dacă înaint e, copilul își petrec ea o mare parte din timp cu activ ități motoare, cum ar fi urcatul
scări lor, acum el va aloca în mare măsur ă acest timp folosir ii cuvint elor. Lingvistul Ruth Weir a studia t
limbajul fiulu i său, înreg istrând ceea ce spunea acest a, singur în camera sa, înaint e de a adorm i. La
prima vedere, transcri erea acestor înreg istrări seamănă textu lui cărților de exerci ții concepu te pentru
învățarea limbilor străine.
În consecinț ă, jucați-vă cât puteți de mult “de-a etiche tarea”. La acest stadiu de dezvol tare,
copilul manifestă o “sete de a vorbi”. Se va înscrie în acest joc cu mult entuz iasm și va fi mândru să
cunoască num ele atâtor lucrur i.
CUM RĂSPUND EM ÎNTREB ĂRILOR UNU I COPIL
Un aspec t nou al dezvo ltării limbajului la aceast ă vârstă, este jocul întreb ărilor. Multe dintre
aceste întrebări vor fi varia ții ale joculu i “de-a etichetar ea”. Întrebarea tipică va fi: “Ce e asta?”. Va
întreba acest lucru referitor la toate lucruril e posibil e. Dacă vă simțiți depăși ți de torentu l de întrebări,
vă puteț i consola gândindu-vă că micuțul este foart e inteligent. Este adev ărat faptu l conform căruia, cu
cât este mai intel igent, cu atâ t pune m ai multe întrebăr i.
Ideal ar fi ca părin ții să răspundă tuturor întrebăr ilor copilului. Făcând acest lucru îl ajuta ți să-și
dezvo lte limbajul, vocabularu l, putere a raționamentului și inte ligen ța în general.
În prac tică, însă, nici un părin te nu este capabi l să răspundă tuturor întreb ărilor unui copi l de doi
ani și jumătate. Dar străduiț i-vă. Să nu vă gândiți că risca ți să-i ruinaț i toate șansele și să-i bloca ți
dezvo ltarea intelectuală dacă vi se va în tâmpla să-i răspundeț i: “Mam a nu știe, mama obosită!”
Atitud inea noastră depind e în egală măsur ă de impor tanța pe care o acordă m întrebări lor unui
copil de doi ani pe planul dezvoltăr ii sale int electuale. Din păca te, în trebări le puse de un copil la ace astă
vârstă, ajung să jeneze multe mame, care și-ar dori în acele momente ca micuțul să tacă și să facă orice
altceva. Dacă și-ar da seam a de import anța acestor întrebări și a răspunsurilor pe care le-ar putea da, s-
ar com porta, poate, altfe l.
Într-o carte numită “ Joacă de copil” există un exemplu care evidențiază două atitudini diferi te
ale părinți lor cu privire la același copil și de întrebări le pe care le pune. Scena se petrece în bucăt ărie.
Mama, scoțând cuburi le de gheață din tăviță, lasă să-i scape unul. Copilu l intervine și ia cubul de
ghea ță de pe jos. Survine ur mătorul dialog:
Copilu l: “ De ce ghea ța este rece?”
Mama: “ Pentru că este îngheța tă.”
Copilu l: “ De ce este îngheța tă?”
Mama: “ Pentru că ră mâne rec e.”
Copilu l: “ Ce o face să fie rec e?”
Mama: “ Frigid erul.”
Copilu l: “ Cum răceșt e frigid erul?”
Mama: “ Are un mo tor înăun tru.”

Page 44 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Copilu l: “ De ce ?”
Mama: “ Pentru a-l răc i.”
Copilu l: “ De ce este frigideru l rece?”
Mama: “ Plea că de lângă frigider!”
Copilu l: “ Vreau să știu de ce este așa de rece frig iderul.”
Mama: “ Ca să nu s e stri ce m âncarea. ”
Copilu l: “ De ce se stric ă mâncarea?”
Mama: “ Din cau za m icrobilo r.”
Copilu l: “ Ce sunt aia microb i?”
Mama: “ Niște bestiuțe mici.”
Copilu l: “ Cum adică bestiu țe mici?”
Mama: “ Sunt foar te mici.”
Copilu l: “ Pot să le văd?”
Mama: “ Nu.”
Copilu l: “ De ce ?”
Mama: “ Pentru că sunt prea mici.”
Copilu l: “ Sunt m ai mici decâ t un șoricel?”
Mama: “ Mult mai mici.”
Copilu l: “ Cât m ai mici?”
Mama: “ Plea că de lângă frigider!”
Copilu l: “ Dar vreau să știu de ce este rece.”
Mama: “ Vrei să ple ci de lângă frig ider?!”
Copilu l: “ De ce are motor?”
Mama: “ Pentru ultima oară, vrei…”
Și așa mai depar te.
Apoi, aceeași carte ne cere să ne imaginăm un răspun s mai deschis la fluxul de întrebăr i ale
copilului. Același décor , aceleași personaje, dar un contac t uman diferi t. Mam a este la fel de ocupată,
copilul la fel de plin de întreb ări. De ac eastă dată, mama vede acest e întrebăr i ca pe un mijloc de a ajuta
copilul în dezvol tarea intelectu ală și nu ca pe o corvoad ă în plus.
Copilu l: “ De ce este gheața rece?”
Mama: “ Gheaț a nu este altceva decât apă îngheț ată. Știi că la Polul Nord este mereu atât de frig
încât apa este mereu înghe țată? Dacă lași o buca tă de carne afară, la Polul Nord, înghe ață și devine tare
ca o piatră. Când este așa îngheț ată nu se mai poate strica. Îți aduci aminte de buca ta aceea de friptură
pe care am uitat să o pun la frigider săptă mâna trecu tă și pe care am arunc at-o. Ți-am spus ce era
stricată.
Copilu l: “ Îmi aduc aminte. Ai spus că nu o putem da pisici i. Ce însea mnă “stricat”? De ce nu o
puteam da pisicii?
Mama: “ Există milioane și milioane de animăluțe mici, atât de mici încât nu le putem vedea.
Ele stau suspendate în aer, iar unora le place să se așeze pe ceea ce se mănâmcă pentru a se hrăni.
Aceste animăluțe se numesc microbi și îți pot face rău la burtică dacă le mănânc i. Num ai că acestor
microbi le este frică de frig. Dacă păstrez i mâncare a la rece, nu se vor apropi a de ea. Când mâncarea
este în frigid er ai nu pot să o strice. Pentru oa meni este rău dacă stau în frig.

Page 45 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Copilu l: “ De ce este rău să stau la frig?”
Și așa mai depar te.
Discuți ile între mamă și copil, care intervin în orice moment al vieții cotidien e constitui e cel
mai impor tant “bagaj de cunoștin țe” pe care un copil îl poate primi. Aceste cunoștinț e, acest e ore
practice, se pot nu mi “ Introducer e în misterele lumii”
Tratați cu respectu l cuveni t unei inteligen țe în plină dezvoltar e, copilul și întrebări le sale.
Inter esul și atenția de care dați dovadă împărtășindu-i din cunoștinț ele dumneavoastră despre lume și
mistere, este unul dintr e cele mai frumoase cadouri pe care i le ve ți fac e vreodat ă.
VALOA REA EDU CAȚION ALĂ A TELE VIZIUNI I
Una din jucări ile pe care casa dumneavo astră o posedă în mod cert, poate să se demonstr eze a fi
un profesor și educa tor cu multiple talent e: telev izorul.
Televiziun ea este criticată în mod sever de câțiva ani încoace. Este acuzată de a fi un deșert
cultural, și trebuie să recunoaște m că există destule emisiuni slabe. Detest la fel de mult ca și
dumneavoastră show-urile pline de inepț ii și publici tatea idio ată.
Personal, mă uit prea puțin la telev izor. Progra mele bune pentru copii sunt puțin numeroase.
Multe dintre ele se limitează la vechil e desene animate în care învariabi l animalul cel mare îl urmărește
pe cel mic. Mulți părinț i se neliniștesc văzând atâta violență la televizor (voi atinge aceast ă problem ă în
capitolul 10)
Să recuno aștem că majorit atea acestor critici sunt pe deplin fondate, iar calitatea program elor
destin ate celor mici ar putea fi ameliorate în mare parte. Ar fi totuși o eroare de a neglija importan ta
funcț ie educ ativă pe car e o poate avea telev iziun ea pentru vârsta preșcol ară.
În acest fel, după introduc erea televiziunii în căminele americanilo r, vocabularu l copiilor care
mergeau la grădini ță și în clasa I-a s-a îmbogăț it considerab il în raport cu anii în care televiziunea nu
exist a.
Apropos de efect ele telev iziun ii asupra copiilo r, în Statele Unite s-a consta tat, în urma unor
studii efectuate pe 6000 de copii, că copii i cei mai inteligenț i, cei care obține au notel e cele mai mari,
erau telespe ctatori asidui.
Aparent, autor itățile științif ice cele mai serioase spun că în ciuda defectelor evident e ale
televiziuni i, aceasta are o sănătoasă influență educa tivă. Fără nici o îndoia lă, dacă progra mele ar fi
ameliorate, telev iziune a ar put ea aduc e și m ai multe avan taje.
Să nu trageți, din toate aceste a, concluzi a că eu aș sfătui copii de vârstă preșcolar ă o doză
masivă și nel imitată de te leviz iune. Din con tră. Sunt de părere că dezvol tarea copilu lui trebu ie stim ulată
prin activități variate, atât acasă cât și în exterio r. Copilul trebu ie să alerge, să sară, să meargă cu
bicicleta, să se joace în nisip, să construi ască, să desenez e, să ascult e muzică și poveșt i. Cred, totuși, că
și televizorul are locul său între toate aceste activ ități. Nu chiar “partea leului ”, dar totuși un loc
rezon abil.
Dacă tot discut ăm despre dezvolt area limbajului copilu lui, momentul acest a îmi pare oportun să
pun următoarea întreb are: “Trebuie să vă învăț ați copilu l să citească?”. În capitolul 11 voi anali za
această chestiune în detaliu și voi da lămuririle ce vor fi necesare, surprinzăto are pe alocuri, extrase din
cercetăr ile cele mai recent e. Putem răspunde de pe acum la aceast ă întrebare spunând: “ Da, cred că

Page 46 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
este o idee bună de a învă ța să citeasc ă un copil de vârstă preșcolar ă”. Concluz iile cercet ărilor știin țifice
merg și ele în acest sens.
Întreb area decisiv ă este de fapt: “Când?”. Studi ile afirmă că dacă acceptaț i să vă dați ostene ala,
începeți la vârsta de 18 lun i, sau dacă sunteți intel igent la vârsta de zec e luni.
Este o absurdita te enorm ă, îmi este teamă că multe mame doritoar e de a face un bine, vor
încerca să învețe copi lul să citească la 18 luni sau, mai bine încă, la 10 luni. Am putea râde dacă nu ar fi
atât de tragic. Mom entul prieln ic pentru a învă ța un copi l să ci tească acasă se situe ază în jurul vârstei de
trei ani și nu înain te. Nu în timpul prim ei adolescen țe, deoar ece în această perio adă copi lul este împărțit
de sentimente contr are și luptă împotriva constrângeri lor despre care am vorbit în capito lul anterio r. Nu
mai are nevoie de o constrângere suplimentară. Nici să nu visați că-l puteț i învăț a să citească în această
perio adă.
GELOZIA ÎN RÂ NDUL COPIILOR
Aș dori să abordez acum eterna problem ă a geloz iei în rândul copiilo r, sau cum o numim noi
psihologi i, riva litatea între copii de ace lași pat.
De fiecar e dată când un nou frățior sau surioar ă intră în familie, copilul reacționea ză într-un
mod precis.
Să facem împreună următo area supoziț ie: să presupunem că mâine, soțul dumneavo astră
următoarea veste foarte plăcut ă: “ Draga mea, vechea mea prieten ă Roxanne va veni să se insta leze la
noi. Bine înțeles că eu pe tine te iubesc. Voi fi cu tine lunea, miercure a și viner ea. Marțea, joia și
sâmbăta voi sta cu ea. Pentru duminică, trage m la sorți.” În plus, când această rivală vine să se insta leze
la dumneavoastr ă acasă, descoperiț i că nu are nici cea mai mică inten ție de a vă ajuta în gospodărie.
Citește to ată ziua, și bea răcori toare. Ce senti mente veți încerca în faț a acest ei Roxanne?
Ei bine, cam același lucru simte un copil de vârstă preșcolară la nașter ea unui alt copil. Se simte
lezat, înșelat, lăsat de-o parte.
Se simte abandona t de mama lui când aceast a pleacă la spital pentru a naște. Când se întoarce
acasă cu noul- născut, are foarte puțin timp să se mai ocupe și de celălalt. Aparțin e în întregime acestui
intrus. Și, în plus, toate rudel e și prietenii care vin în vizită se extaz iază în fața noului- născut, lăsând la
o parte pe frățiorul cel mare (sau surioara). Ne putem mira, după toate astea că un copil resimte
ostilitate față de frățiorul sau s urioar a lui?
Dacă este imposib il să împiedicați copilul să resim tă această ostil itate, puteț i măcar să o atenuați
puțin. Vă puteți preveni copilu l cu mult timp înainte despre aceast ă naștere în așa fel încât să nu fie o
surpriză completă pentru el. Nu-i vorbiți despre asta cu nouă luni înaint e. E prea lungă perio ada pentru
el. O lună este suficient. Vă puteți ajuta copilu l să se elibereze de senti mentele pe care le are față de
nou-născut. Faceți- i cadou o păpușă și un leag ăn.
În funcție de vârsta și sexul copilului mai mare, acesta se va ocupa de păpușă, o va lovi, sau își
va exterior iza sentimentele în diverse maniere.
Înain te de a pleca la spital, puteți ascunde câteva cadouri prin casă. Sunați de la spital și
spuneți- i unde poate găsi o surpriz ă. Se va simți mai puțin abandonat. Va simți că vă gândi ți întradevăr
la el, chiar dacă sunteți depar te. La întoarcere, pregă tiți-vă , atât dumneavo astră cât și soțul, să nu vă
arătați prea impresiona ți de noul-născut și nu neglijaț i copilul mai mare. Face ți-vă timp să îi dovedi ți
dragoste și atenț ie.
În gener al, un copil de vârstă preșcolar ă poate reacț iona în două felur i la nașterea unui frățior
sau a unei surioare. Vrea imediat să redevin ă mic, să facă pe bebelușul. Este un reflex de apărare pe

Page 47 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
care toți îl folosim , din când în când, pentru a înfrunta situaț ii dificile. Avem în acele momente un
compor tament infan til. Marea majoritate a părin ților fac exact contr ariul a ceea ce ar trebui să facă
atunci când copilu l manifestă această dorință. Încearc ă să-i arate avan tajele de a fi mare, în timp ce
copilul nu poate percepe aceste avantaje. Tot ce poate vede a, este că și-a dat osteneala să învețe să
mănânce singur , să nu facă pipi în pat, pentru ca acum această mică “mar motă” să vină și să atragă
atenția tuturor și să privescă cum mama îi dă să mănân ce și cum îl schimbă. Este ca și cum și-ar spune:
“ Poate că dacă încep să mă port ca un bebeluș, o voi putea oblig a pe m ama să îmi dea puțin din aceast ă
atenție!” Din acest motiv poate începe să se murdăreasc ă, să ceară biberonul său să vrea să fie luat în
brațe și legăn at.
Și care este reacț ia tipică a părinț ilor în fața aceste i tactici? Ei spun: “hai, ești băiat mare,
încetează să mai faci pe bebelușul!” Această reacție din parte a părinți lor nu are alt efect decât de a-l
traumatiza mai mult pe mi cuț.
Ce-i de făcut? Dați- i copilulu i posibilitatea de a reven i înapoi. Dacă dorește acest lucru. La
nașter ea primului meu băiat, fetița mea avea 6 ani. Mă așepta m să vrea să revin ă la atitudinea de
bebe luș, și de fapt așa s-a și întâmplat. Îmi cerea mereu biberonu l, iar timp de patru- cinci zile a băut
sucul numai din biberon. Câteva zile mai târziu a abandona t această tactică. Aceeași exper iență am
avut- o când băi ețelul ave a șase ani, iar frăț iorul său abi a venise pe lu me.
Fiul sau fiica dumneavoastr ă mai mare vor simți inițial ură față de noul născut. Din neferi cire,
mulți părin ți îcear că, vorbindu-i, să-l (s-o) indepăr teze de acest e senti ment, când, din contră, ar trebui
să-l (s-o) lase să își expri me liber ura său gelozia. Este unul din cazuri le în care se poate folosi cu
succes reflectarea sentimentelor. Se poate, dease menea să fie util, să exagera ți puțin, spunându-i
copilului ceea ce se poate reproșa bebe lușului (oricum nu risca ți să-l vexați, pentru că nu înțelege încă
tot ce-i spune ți). Îi veți da astfel senti mentul că poate spune fără riscuri tot ceea ce nu-i place la nou-
născut.
Pentru a ilustra cele spuse anterior , iată cum descrie o mamă reacțiile unui băiețel de 17 luni la
nașter ea surioare i lui:
“Când m-am întors acasă cu Jenny, Mark m-a privit întâi ca și cum aș fi fost o străină. A început
să plângă foarte tare când soțul meu a luat-o pe Jenny din mașină pentru a o aduc e în casă. A rămas la
distan ță câteva ore. Mă aștept am să-l văd pe Mark gelos, dar mă gândea m că acest senti ment va fi
îndrep tat către mine. N-a fost așa. Cu prima ocazi e, a înaintat către Jenny, cu fața crispat ă și a încerc at
să o bată. Părea foarte hotărî t să o șteargă pe micuță de pa fața pământulu i și în același timp era foart e
nefer icit din cauza gestulu i său, încât a început să spună “nu, nu!” în timp ce se apropia de pătuț. Totul
a reintra t în normal după o săptămână. Spăla m rufe, iar Jenny și Mark mă priveau din brațele bunicii
lor. Jenny scotea un sunet ușor pe care l-am imitat spunândui lui Mark: “ Câte prostii spune bebe lușul
ăsta! ”. Deodată, Mark a afișat un surâs larg și a spus: “Plostii i…”. Fără îndoial ă, tocmai descoper ise că
eram de partea lui, că eram împreună, amândoi, râzând de bebelușă. După aceasta nu am mai avut nici
o proble mă.”
Trebui e să semnalăm faptul că rivalitatea între frate și soră se manifestă în ambele sensuri, de la
cel mai mare la cel mic și invers. Nu o putem împiedica, o putem doar atenu a. Părinți i se întreabă
mereu de ce copii i se ceartă și se bat atâta între ei, când uneori se joacă atât de liniști ți împreună, fără
ceartă cu un alt copil. Răspun sul este că vecinul nu le fac e concuren ță vis-à-vis de ace eași m amă.
Fiecare copil dorește la un moment-dat să dispară toți ceilalți copii din familie pentru a avea o
mamă și un tată doar pentru el singur . Ce puteți face pentru a atenu a aceste senti mente de geloz ie între
copii dumneavoastră? Încerca ți să petreceți în fiecare zi câteva momente singuri cu fiecare copil.

Page 48 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Făce ți-l să înțeleagă că acela este timpul pe care nici un alt copil nu i-l poate răpi. Spuneți că nu aveți
timp? Mam a lui John Wesley, fondatorul metodismulu i, avea 11 copii și găsea timp să facă acest lucru
pentru fiecar e dintr e ei.
O altă metodă pentru a atenua rivalitatea și crize le de gelozi e în călător ii sau în vac anțe, consistă
în a lua cu dumneavoastr ă un prieten al copii lor. Veți fi surprinși să constata ți ce mult se diminu ează
tensiun ile între frați și surori.
CUM ÎNVĂȚA M COPILUL SĂ SE PĂS TREZE CUR AT
În civilizația noastră, acesta este stadiul la care trebuie să înceapă învățare a copilulu i pentru a se
mențime curat. Să începem prin a oferi câteva date psihologi ce esenția le pentru acest subiec t. Mai întâi,
este un fapt verifi cat că mamele nu-și pot curăți copiii înainte ca aceșt ia să fie de acord. Puteț i trimite
un copil la toale tă de mai multe ori, dar dacă nu este pregăti t pentru obice iurile curăț eniei, nu-l puteți
forța, în ciud a mângâ ierilor sau încer cărilor de int imidare.
În al doile a rând, ceea ce împinge un copil să renunțe la vech ile obiceiuri de eliminare fără griji,
și să învețe aceast ă nouă manieră strani e pentru a se descotorosi de deșeuri ? Nu există decât un lucru
care îl poate incita. El cere ca dragostea și atenț ia dumneavoastră să-l recompenseze pentru a fi învăța t
bine acest proces. Dar, nu poate dori dragoste și atenț ie decât atunci când sunteți deja în raportur i de
intimitate cu el. Dacă legăturile dumneavo astră sunt dificile, sunt mari șanse să vă chinui ți în încer carea
de a-l învă ța.
În al treilea rând, dacă începe ți această educaț ie înaine ca micuțul să fie pe deplin pregă tit, pe
plan neuro-m uscular să-și control eze sfincterele, sau dacă insistaț i să-l învățați acest lucru prea
devre me, va considera că sunteți prea exigenți cu el. Se va simți depăț it de proble mă, traumatizat. De
aceea, am indicat cu insistenț ă în capitolele preceden te că nu trebuie să începe ți acest lucru înain te de
aproxi mativ doi an i.
A patra remarcă: pentru mulți părin ți, antren amentul pentru curăț enie pare foarte simplu. Este
întradevăr așa pentru adulți, dar este un proces de învăț are foart e complex pentru un copil de doi ani.
Atunci când materiile în mișcar e, în interioru l intestinulu i exerc ită o presiune asupra rectului, se
produce o relaxar e a m ușchi lor rec tali care provoacă o miș care intestin ală incorec tă. Pentru a antren a un
copil, trebuie să-l învățăm să schimbe ordinea acestor faze. Trebuie învăț at să supri me reflexul de
expul zare al mușchi lor recta li, trebui e învăța t să-și strige părinț ii, să meargă până la baie, să se dezbra ce
și să se așeze pe oliță, toate în timp ce își repri mă reflexul imper ativ de expulz are al mușchilor recta li.
Un copil nu este cu adevăr at curat, atâta timp cât nu poate efectu a singur toate aceste faze ale unui
proces nou pen tru el.
Vedeți de ce este greu pentru un copil de doi ani? Dacă părinți i îl pedepsesc sau folosesc alte
metode de constrângere, din cauza greșeli lor sau micilor accid ente care se pot produce, aceasta va avea
ca rezult at un profund traum atism: frică, mânie, îar din caza stângăcie i părin ților pot int erveni blocaje.
Cum începe ți? Mai întâi să facem diferen ța între antrenamentul intestinu lui și cel al vezicii.
Acestea implică mecanisme diferite și trebui e, deci, abordat e în mod diferit. În mod obișnuit,
antrenamentul intestinu lui survine prim ul. Să începe m cu ac est lucru.
Mulți părint i încep antren amentul copilului, calculând, în imensa lor înțelepc iune, ora exact ă la
cere copilu l treb iue așez at pe oliță, si felul în care să provoace o miș care inestina lă. Acest procedeu pare
foart e logic și există mulți părinți care nu-i pot vede a absurditat ea. Poate vă veți da seam a de ea dacă vă
voi pune urm ătoarea întrebare : presupuneț i că în acest moment, în m ijlocu l lecturii, un uriaș de vreo trei

Page 49 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
metrii vine și vă ridică, vă duce la baie și vă așeaz a pe scunul toale tei anunțându- vă cu o voce dură și
imperativă: “ E timpul!”. Presupuneți că vă obigă să rămâneți așezat 5-10 minute. Care ar fi reacț ia
dumneavoastră? Aceeași cu cea a copilului în condiț ii identi ce. Este o compar ație ridico lă? Gândiți- vă,
și vede ți dac ă nu exist ă mulți părin ți care se poart ă în ac est fel.
Cu mult timp în urmă, într-o carte a Dr. Anderson Aldrich, este descrisă o metodă mult mai
satisfă cătoar e pentru a antren a un copil șă-ți controlez e intestinul :
“Antrenamentul la care îl vom supune lasă de-o parte una din aptitud inile fundamenta le ale
unui copil, procesul psihologi c de control al intest inului. Când nu reușim să ne sincronizăm metodel e
de antrenament cu eforturil e de elimina re care se produc în mod natural, lăsăm să ne scape o șansă.
Procesul psiholog ic al mișcărilor intestina le poate fi expli cat în puține cuvint e… Ca și pentru orice
altă activitate vitală a corpului, nimic nu este lăsat la voia întâmplări i. Copilul face o mișca re
intestinală comfor mându-se unor reguli bine defin ite care se manifestă în mod automat în colon… La
intervale de câteva ore, se produce un evenimen t psiholog ic destul de spectaculos numit mișcă rile
maselor intest inale. Întreg conținutu l colonu lui, începând cu partea sa ascenden tă, se divizează în mai
multe mase (în formă de cârnăciori ), și care coboară cu o viteză surprinzătoa re spre rect. Presiunea
exercitată în acest fel asupra rectului declanșază contracț ia mușchilor abdominali și relaxar ea celor
care închid rectul. În acest moment, și puțin importă la ce oră arbitrar aleasă de noi, se produce o
mișca re intestinală la copil. Mișca rea acestor mase intestina le pare penibi lă, deoa rece copilul se agită
din cauza mi șcărilor in terne, fac e eforturi vigur oase, apoi se “ ușurează”…
Nu trece mult timp până ce problema “educaț iei” vine să saboteze acest frumos mecanism.
Punem copilul pe oliță și așteptăm… Rareori îl consul tăm în ceea ce priveșt e timpul acestei acțiun i.
Faptu l că micuțul ar e propriul său mecanism, pr opriul ritm de viață, pare să fie ignorat în totali tate.
Este total nesănătos să nu ținem cont de mișcă rile maselor intest inale ca forță inițială a
ritmului de evacuar e, deoa rece, această activ itate naturală, ignorată timp îndelungat, tinde să dispară
comple t. Este exact ceea ce se întâmplă la majoritatea copii lor constipaț i, stimulul intern este fie
dispărut în totali tate, fie a fost ignorat și acum nu mai poate fi interpretat ca un apel automat de a
merge la toale tă”
Greșeala care constă în a nu ține cont de mecanis mul personal de declanșare are deseori
consec ințe grave asupra dezvolt ării psiholog ice a copilu lui dumneavoastr ă. Va crede că așteptă m de la
el să simtă ceva ce, de fapt nu simte deoarece mișcar ea maselor intestinal e nu se produce. Acest
senti ment îi distrug e încet, încet, încrederea în sine. În funcție de gradul de agresivit ate al mamei în
lumina acestei pretinse curățen ii și al caracterulu i mai mult, sau mai puțin docil al copilului, pot lua
nașter e tot felul de reacț ii psihologi ce deplorabi le. Un copil docil se poate teme să nu fie pedepsi t dacă
nu-și repri mă senza țiile bio logice și intest inale. Va încerca din toa te puter ile să vă fie pe plac, dar pentru
aceasta va trebui să plăte ască prețu l: refuz area senzați ilor viscer ale care provoacă pierd erea încreder ii în
sine.
Este dease menea posibi l ca micuțul să se plieze cu ușurinț ă obiceiurilor de curățenie care îi sunt
impuse, dar să transfere frustrațiile și conflic tele personale în alte domenii. Poate deveni dintr-odată
timid și fricos, sau poate avea coșmarur i. Mama se poate lăuda făra grijă că și-a educat copilul, fără să
vadă vreo legă tură în tre ac easta și alte proble me care au interv enit trepta t.
Copilu l, poate de asemenea să nu fie atât de docil. Poate să fie rebel. Dacă face ceea ce îi cereț i,
vă va fi superio r, deoarece îi stă în puteri să vă satisfacă. Dacă nu face ceea ce trebu ie, unde și când
trebu ie, descoper ă că vă poate enerva. Atât într-un caz cât și în celălalt, își dă seama că poate acțion a
asupra dumneavo astră. Acesta este începu tul ostilităților. Copilul și-a creea t o schemă mentală de

Page 50 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
rebeliune care se va extinde probabil la multe alte aspecte ale vieții sale și care vă va creea eventua l,
proble me. Toate aceste reacții neafaste pot fi evitate. Este sufici ent să ascul tați semnalul biolog ic
particular copilu lui dumn eavoastră și să-i indi cați să m eargă la to aletă.
Acum să fim clari și să vorbi m despre cee a ce trebuie să faceț i când copilul are deja doi ani și vă
hotăr âți să începe ți să-i inocula ți aptitud inile de curățenie. Începeț i prin a-l învăța cuvin te care
desemnează ceea ce se întâmplă. Dacă începeț i antrenamentul intestin al în jurul vârste i de doi ani, nu ar
trebu i să aveț i nici o proble mă. Când îl vede ți că se strâm bă și că face eforturi, spuneți-i fără să insista ți:
“Jim my tocmai face pe el!”. După ce a auzit de mai multe ori această frază, își va face o ideea precisă
despre ceea ce se îăntâmplă. În curând vă va anunța el însuși: “Mam i, fac pe mine!”. Când ați făcut
toate aceste lu cruri, pute ți trece la et apa ur mătoare.
Folosiț i mai degrabă o oliță stabilă, decâ t capacu l de toa letă sau chiuve ta. Aceasta din mai multe
motive: în primul rând că pe oliță se poate așeza fără ajutorul nimănui. Apoi, copiii sut deseori speriați
de înălțimea toaletei și de zgomotul apei. Cu câteva săptă mâni înainte de a încer ca “ operațiun ea bebe
curat”, puneți olița în baie, în apropier ea toaletei, dar nu încerc ați încă să-l învățați să o folosească.
Trebui e să o puneți doar la îndemână și să îi dați timp să se familiarizeze cu ea. Copi lul are voie să se
antreneze, și șă se așeze și să se ridi ce după ea de câ te ori are chef.
Când sunteți pregă tită să-l obișnui ți, arătați-i olița. Spuneți-i că este destul de mare să se așeze
pe ea și să facă precu m adulți i. Copii lor le place să-și imite părin ții și frații mai mari. Manifestând
îngrijorare vis-a-vis de aceste funcț ii, mulți părinț i nu fac apel la acest instinc t al imitației. Dacă puteț i
să rămâneți destinsă, să nu vă stresați, aceasta va ajuta copilul să vă privească, pe dumneavoastr ă și pe
soțul dumn eavoastră așezându- vă la toaletă. Dețin eți un avantaj dacă aveți un copil mai mare. Cel mic
încearcă să-l i mite pe frate le său în tot ce ea ce face. Mersul l a toal etă nu este o exc epție.
O dată ce l-ați învăța t unde și cum trebui e să-și facă nevoi le, spuneți-i că a crescut îndeajuns
încât să nu mai aibă nevoie de scutec. Puneți- i un slip și lăsați-l să se descurce. Dacă reușește, puteți
pune slipurile copilu lui într-un sertar suficien t de jos sau pe un raft unde poate ajunge cu ușurinț ă. În
acest m od se poat e schi mba singur .
Deoarec e îl învăț ați un lucru nou, amintiți-vă că pedepse le încetinesc învăț area. Acestea nu sunt
indicate când este vorba de a învăța un copil să se păstrez e curat. Trebuie ca mișcarea acest ei mase
biolog ice interne, să fie pentru copil un semnal care să-l anunțe că este cazul să meargă la toale tă.
Trebui e să-i susțineț i succesel e prin com plimente și afec țiune și este necesar să ignorați eșecuri le.
Este o idee bună să-l lăsați din când în când, să folosească și toale ta “celor mari”. Este bine să
variați condiț iile și să obișnuiți copilu l cu difer ite situaț ii. Aceasta vă va ajuta în momentul în care nu vă
aflați acasă l a dumneavo astră sau când vă deplasa ți cu mașina.
Este de asemenea import ant să aștep tați până ce copilul iese din baie pentru a goli conținutu l
oliței. Unii copii sensibili ar putea considera, în acest stadiu al imaginației primitive, că toale ta este un
fel de mașinăr ie diaboli că și violentă care face lucrur ile să dispară. Este posibil să i se facă frică. Chiar
dacă copilulu i nu îi este frică de toaletă, faptul de a goli olița este un pic deconc ertant. El consideră
deșeuri le ca pe o parte a corpulu i său și, într-un fel, le respec tă. Când folosește olița pentru a vă face
plăcere, această acțiune are pentru el același sens ca și gestul unui copil mai mare care face un cadou
unei persoane pe care o iubeșt e. Deoarec e v-au fost oferi te din dragoste, poate să i se pară curios că le
arunc ați imediat în toal etă. Este m ai bine să aștepta ți să părăseasc ă încăp erea.

Page 51 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
EDU CARE VEZ ICII
Controlu l vezicii urinare este ceva mai greu de obținut decât controlul intest inului. De aceea
durea ză mai mult. Exist ă mai multe motive pentru acest lucru. Mai întâi, senzaț iile fizice care
semnalizează unui copil că are nevoie să urineze sunt mai puțin pronunța te decât cele ale mișcărilor
intestina le. În al doile a rând, la copil faptul de a urina este un reflex automat care este declanșat de
presiune a vezicii. Cu alte cuvint e, este mai ușor pentru un copil să se controlez e pentru a face ceva
decât pentru a împiedica producer ea unui lucru.
Controlu l vezicii prezin tă două aspecte : controlu l în timpul veghei și controlu l în timpul
somnului. Contro lul în timpul veghei survine, în general primul. Doctoru l Gesell a remarcat că acest
lucru se realizează în trei etape. Mai întâi, copilu l își dă seam a că este ud. Apoi înțelege că este pe cale
să se ude și poate anunț a acest lucru. Ceva mai târziu încep e să anticipez e și să se gândească că este pe
cale să se ude. Înainte de a începe învățarea efectivă a copilului îl puteți ajuta să exprime acest e etape
prin cuvinte. Tatăl poate fi de mare ajutor , în cazul în care aveți un băiat. Îl puteți lăsa să-și privească
tatăl urinând din picioar e. Dacă aceste sugesti i vi se par inconfortab ile, este mai bine să nu încerca ți
această metodă.
Când veți fi pregăti tă să începeț i să educa ți întradevăr copilu l să-și contro leze vezic a, vă puteți
baza pe semnele biologi ce care indică o vezică plină și nevoia de a urina. Puneți- i un slip și spuneți- i că
este destul de mare pentru a urina fără a mai folosi olița. Dacă este băiat, se poate să dorească să
urine ze în WC. Aici aveți nevoie de o m ică treap tă pe care să se urce.
Unele cărți tratează modul de educare al băieților și fetelor, lăsând impresi a că atât băieții cât și
fetele urineaz ă mai întâi așeza ți. Acest lucru nu este deloc natura l pentru un băieț el și se datoreaz ă în
mare parte educa ției primite din partea mamei. Este mult mai norm al să învăța ți un băieț el să urine ze în
picioare. Dacă fetița dorește să urinez e în picioare, lăsați-o până când întelege că nu este prea practic
pentru ea.
Va trebu i să învățați copilul un cuvânt simplu, la nivelul său, care să desemneze aceste funcții
biolog ice. “Pipi” este un cuvân t pe care copilul îl poate spune cu ușurință. Se pare că acesta este
cuvân tul cel mai răspândit. În orice caz, trebu ie să folosiț i cuvinte simple și să evita ți expresii
complicate pe care unii părin ți le folosesc din exces de pudoare.
La fel de impor tant este să învăța ți copilu l să urine ze în locuri diferi te, pentru ca acest a să nu
fixeze pentru a urina un anume loc sau anumite condi ții. Controlu l funcționăr ii vezicii pe timpul nopții
va urma un progres lent, cu perio ade de ezitar e, până ce se va insta la definit iv. La începu t nu conta ți pe
un progres rapid. Reco mpensa ți copilul, felicitându- l pentru “succese” și treceț i cu vederea micile
accident e.
Controlu l nocturn al vezicii nu poate fi atins până ce nu sunt îndepl inite două condi ții. Mai întâi
copilul trebui e să fie capab il să-și controlez e aceste funcț ii în timpul zilei. Apoi, este necesar să poată
să-și menține sfincterele închise fără a se trezi. Bineîn țeles, contro lul în timpul nopții este mai greu de
realizat decât în timpul zilei; durea ză, de asem enea, mai mult. Ce trebui e să faceți, în calitate de părinți,
pentru a favoriz a contro lul nocturn? Nimic. Absolut nimic. Dezvoltar ea natur ală a vezicii și faptul că
micuțul a învățat să-și controlez e funcț iile în timpul zilei, vor aduce, mai devre me sau mai târziu,
soluți a proble mei.
Cînd copilul se trezește în miez de noapt e, cu patul ud, mulțumiți-vă să schim bați cearșafuri le
fără să insistați asupra faptu lui.
Un copil pe care îl antrenă m să-și control eze intestinu l și, în timpul zilei, vezica, urmând
metodele descrise în această lucrar e, pe care mama l-a învățat să se păstrez e curat într-o manieră

Page 52 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
destinsă, nu ar trebui să aibă proble me în a obține contro lul nocturn, la vârsta potriv ită. Dificul tățile
contro lului nocturn se vor prezenta la copilul care a învâța t prin constrâng ere să-și exercite funcți ile
biolog ice norm ale în timpul zilei. Acest copil va reuși mai greu să deprind ă controlu l nocturn. Poate fi
iritat din pricina faptu lui că se fac presiuni asupra sa. Va refula în mod inconșt ient această animozitate
împotriva părin ților udând patul noaptea . Părinți i trebuie să înțeleagă faptu l că micuțul nu face aceasta
în mod delib erat. Deal tfel, doarme când se întâmplă acest lucru. Niciodată nu trebui e pedepsit un copil
pentru că a udat patu l noapte a.
Unele cazuri de tulbur ări nocturn e, foart e puțin numeroase, au cauze fizice. Aceste cazur i sunt
foart e clare deoare ce prezin tă simptome cum ar fi incapaci tatea de a se controla în timpul zilei, ceea ce
permite medicului să deter mine ano maliile. În cea m ai mare part e a ca zurilor copilul udă patu l în timpul
nopți i din cauza tensiun ilor psihologic e la care este supu s. Dacă aceasta se întâmplă și după vârsta de
cinci ani, părinț ii trebuie să se abțină să încerc e diferi te metode (în fața aceste i proble me părin ții sunt
capabili să încer ce cele mai stranii metode). Cel mai indicat este consult area unui specia list în locul
aplicării diverse lor m etode “după ureche”
Îi puteți arăta copilu lui drumu l către toaletă dar nu-l puteți forța să meargă înainte să fie pregă tit
pentru aceasta. Să presupunem că nu este încă pregă tit. Să presupunem , de asem enea, că după zece zile,
efortur ile dumneavoastr ă de a-l păstra cura t nu duc la nici un rezul tat. Concluzi a este că micuțul nu este
încă pregăt it pentru un astfe l de antrenament. Reven iți la scute ce și mai aștep tați câteva luni înain te de
a încerca din nou. Eu am începu t cu băiatu l meu când acest a avea doi ani. După o săptă mână a fost
evident că nu avea deloc chef să învețe acest lucru la momentul respectiv . Decâ t să angajez un conflict,
am reven it la scutec e și am încercat din nou la doi ani și jumătate. Acel ași rezulta t. Nu era pregăt it. Am
încercat din nou la o lună după cea de-a treia aniversar e. Atunci, în spațiul a trei săptămâni a învățat să-
și contro leze atât intestinul cât și vezica. Și cu băiatul cel mic am încer cat tot la doi ani. Nu a mers. Am
mai aștep tat, și am încercat din nou la doi ani și jumătate. Era pregă tit. Trei săptă mâni mai târziu era
curat.
CE CR EDE MAMA DESPRE CURĂȚEN IA COPILULUI?
Să discut ăm puțin despre ceea ce resim te o mamă în timp ce încearcă să-l antrene ze pe copil
pentru a se păstra curat (multe cărți și tratate de puericul tură par să lase de-o parte acest subiect).
Mom entul adevărulu i: tocmai a renunțat la scute ce. Ce se întâmplă? Poate că nimic pozitiv în primele
zile. Copilul continuă să murdăr ească mai multe perechi de chiloț ei pe zi și la atât se reduc e rezult atul
încercări lor. Ce poate gândi o mamă? Se simte, în gener al, dezar mată, stânga ce: “ Ce ușor părea în
carte!” , se gândește. “Înseamnă că , eu nu știu cum să procedez, însea mnă că nu sunt o mamă prea
bună. Poate că nu sunt dotată pentru aceste lucrur i!” Este absolut norm al ca o mamă să aibă această
impresie, m ai ales dacă se află la primul copil.
Ar trebui să-și amintească, că factorul cel mai impor tant în încer carea de a face un copil să se
mențină curat, nu este atât îndemânare a mamei, cât dispoziți a copilu lui pentru asimilarea acest ei noi
tehnici. Dacă micuțul nu este pe deplin pregă tit, din punct de vedere fizic și psihologic, nu va reuși să
învețe. Mam a ar trebui, dease menea, să țină cont de faptul că pentru învățarea unei tehnic i presupune
comiterea de greșeli și extragerea conținu tului pozit iv al acestora ( învățar ea din greșeli). Și pentru
copil, acest antren ament urmează aceeași cale. El va face multe greșeli, dar, în timp, va reuși să învețe
din ele.

Page 53 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Până acum expoz eul meu a urmărit ceea ce poate face o mamă în acest domeniu, deoarec e era
vorba de modul său de acțiune. Acum aș vrea să discută m despre ceva care scapă controlu lui unei
mame: impresiile profunde, subconștien te, care se imprimă în astfel de circu mstanțe. Trebuie să
recuno aștem faptul că adulț ii și copiii nu au aceeași viziune asupra deșeurilor umane. Un copil aș nu se
simte deloc jenat de un scutec murdar. Poate găsi chiar agreab il mirosul acestu ia și contactul cu el.
Marea major itate a mamelor nu par să împărtășască același entuz iasm pentru scutecu l în chest iune.
Pentru copil, deșeurile sale nu sunt altceva decât un fel de “păm ânt maroniu”. Îl va etala fără nici un
complex ca pe orice altă substanț ă. Va manifest a chiar o doză de mândrie, deoarec e EL este “autorul”
acestei substanț e.
Ori, este foarte de dorit, să-l învăța ți pe copil să depozit eze acest “păm ânt maro” în toaletă,
decât să se servească de el pentru o oarec are activitate artistică. Totuși, în măsur a posibilităților, trebui e
să ne ferim de a-i impune asupra acestui subiec t senti mente de repulsie. Acest lucru ne poate părea
dificil, în mare parte din cauza repulsi ei care ne-a fost nouă inocul ată asupra excre mentelor și urinei,
când părin ții noștri i ne-au învăța t să ne menținem curaț i. Subconșt ientul nostru nu a “uitat” acea
perio adă.
De aceea, o mamă se va simți puțin diferit curățând un copil care tocmai s-a murdăr it, decât
făcându-i baie, de exemplu. Ea poate lăsa să transpară o expresie de dezgust și chiar să foloseasc ă
expresi i de genul : “ Ce urât miros scutec ele astea!”, sau “Copilul miroase urât! ” sau “Iar s-a murdărit
bandi tul!”
Dacă mama comunică asemenea sentimente de dezgust copilu lui, acesta se va simți într-adevăr
murdar sau “bandit ” pentru faptul de a elimina deșeuril e corpului său. Această atitudine poate avea un
efect dezastruos asupra dezvo ltării sexuale. Datori tă faptulu i că organele de eliminare se găsesc în
imediata apropi ere a organelor sexual e, atitudine a luată cu privire la unele, poate înfluen ța în mod
nega tiv atitudinea vis-à-vis de celelalte. Copilul va ajunge repede să gânde ască că toate organele
situa te “mai jos” sau “acolo ” sunt rele și dezgustă toare. Aceast ă atitud ine de rușine și dezgust poate
ajunge să î mpidice dezvol tarea unei a titudini sănăto ase în priv ința funcții lor sexuale.
O mamă nu-și poate control a senti mentele “adânci ” în timp ce schimbă sau curăț ă un copil care
s-a murdăr it. Dar, pe cât posibil, dacă simte dezgust sau aversiun e, nu trebu ie să arate acest lucru. A
părea că consideră ac este lucrur i ca fiind nor male, este cea mai bună ati tudine. Dacă îi stă în put eri.
Am tratat acest subiect în detal iu, deoare ce în cei peste 20 de ani de exper iență medicală și
personal ă am fost uimit să văd câți părin ți încâlc esc și complică într-un mod inimaginabil ceea ce se
reduc e la a învăț a pe copi l o nouă tehnică. Dacă nu vă grăbiți, dacă începeț i această activ itate cu spiri tul
destins, fără a părea că îi acorda ți prea mare importan ță, dacă respect ați semnalele biologice care indică
faptu l că micuțul are nevoie să-și golească intest inele sau vezica, atunc i, învățare a curățen iei se poate
obțin e simplu, fără a ridica proble me psihologic e.
CE JOCU RI TREBUI E SĂ AIBĂ UN COPIL ÎN PERIO ADA PRIM EI
ADOLES CENȚE
Să abordă m acum cel mai plăcut aspect al primei adolescenț e, pentru a vorbi despre modalitățile
de învățare prin int ermediul jocurilo r. Ech ipamentele, jucării le, et c., pe car e le-am indicat pentru copi lul
care face prim ii pași în capitolul 4 rămân dease menea utile. Dar, copilul între doi și trei ani, așteapt ă de
la dum neavoastr ă și al te ech ipamente în raport cu gradul său de maturitate.

Page 54 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Dacă tot îi cerem să nu se mai amuze cu deșeuri le propriulu i corp, putem să-i oferi m
posibil itatea de a o face cu nisip, păm ânt, apă, plast erină, vopsea și ar gilă.
“Jocul cu apa” își păstrea ză întreaga importanță pentru un copil la această vârstă. În acest scop
poate folosi chiuveta sau cada de baie. Adoră să se joace cu bureț i, pe care îi scufundă în apă și apoi îi
stoarc e, să umple și să golească pahare sau recipien te din plastic. Fără îndoi ală că dumneavoastră v-ați
plictisi reped e de acest joc, dar un copil de doi ani nu se plictisește. Părinț ii sunt deseori uimiți să
consta te că se poate juca cu apa ore întregi.
Pentru a aduce puțină variaț ie jocurilor în apă, daț-i o ustensil ă de bucă tărie și o batistă “de
spăla t”. Îi plac și paiele din plast ic, pe care le folosește pentru a sufla în apă făcând astel câteva
exper iențe de fizică, la nivelul său. Câțiva fulgi de săpun vor aduce varie tate acestor jocuri. A face
baloane și spu mă este un lucru minunat când a i doi anișori. Nu uitaț i de jucări ile plutito are.
La aceast ă vârstă copilulu i îi place să curețe locuri le pe care le-a murdăr it jucându-se cu apa.
Părinț ii aviza ți vor ști să profite de pe urma acestei dispoziț ii care va dispare în cele din urmă.
Permiteți-i deci, să ștear gă obiec tele cu un burețe l sau o cârpă absorbantă.
La aceast ă vârstă, copilulu i îi place de asemenea să picteze cu apă pe afară. Nu are nevoie decât
de o găletușă și o pensulă. Îi plac materialele care se pot modela după gustul său, cum ar fi plaster ina
sau argila. Plaster ina va fi prefera tă de către mame, deoarec e produce mai puțină mizerie decât argila.
Se poate cumpăr a sau fabric a. Iată o rețetă simplă: amestecați două cești de făină și o ceașc ă de sare.
Adăugaț i canti tatea de apă necesară pentru a obține o pastă de consisten ța aluatului de pâine. Dacă se
lipește prea tare, mai adăugaț i făină. Schimbând proporții le se pot obține paste mai mult sau mai puțin
moi. I se pot încorpor a coloran ți alimentari și puțină pudră de talc parfum ată. Câtev a picături de ulei îi
vor permite să se conserve timp îndelung at. Se poate păstra într-o pungă de plastic. Se menține aproap e
o lună de zi le.
Când copiii de această vârstă folosesc plaster ina, nu construi esc ceva anum e. Materia lul în sine
îi interesea ză. Le place să-l strive ască, să-l frământe, să-l comprime, să-i dea diverse form e. Acest lucru
îi relax ează enorm . Cele mai bune ustensil e sunt mânuțele. După un oarecar e timp petre cut modelând
cu mâinile, pote trece la întrebuin țarea diverselor ustensile.
Pregăt iți pentru copilul dumneavoastr ă o bucat ă de placaj cu latura de 50 cm. Imper meabilizați-
o cu vopsea , pentru ca micuțul să se poată juca în voie cu plaster ina sau cu argila. Dacă puneț i o folie
de plastic pe sol, sau ziare, copilu l se poate juca fără riscul de a m urdării podeaua.
Un alt articol pentru care copilul este sufic ient de “copt” și care îi va servi în perio ada
preșcol ară este o tablă pe care copilu l să poată desena cu creta. (Există asem enea table de desen, în
comerț). Aceasta va fi una din tre jucării le educ ative cu posibi lități foarte var iate.
Puneți cretă albă și colora tă pe un suport sau într-o cutie fixată de tablă. Acum copilul poate
mâzgăli cât dorește. Aceasta poa te diminua riscurile mâzgălirii pereț ilor. Oricu m, ar fi surprinză tor ca în
elanul vârste i sale, copilu l să nu facă cel puțin o incursiun e artist ică pe pereț ii casei.
Mâzgă litul este preludiul scrisului și desenatulu i. Copilul căruia nu i se dă posibi litatea să
mâzgălească în voie, va începe să scrie și să desene ze mai târziu decât ceila lti. Nici un copil nu se naște
cu știința de a-și contro la degeț elele pentru a fi în stare să țină un creion sau un stilou. El trebu ie să
învețe antren amentul mușchilor mici pentru a putea stăpâni mai târziu, tehni ca scrisului și desenatului.
Mâzgă litul este modalitatea perfect ă prin care copilul învață să-și coordone ze o serie de mușchi
indispensab ili pentru a putea ț ie core ct un instru ment de scris.
Tăblița de scris prezint ă numeroase avantaje. Este un obiect pe care copilul îl poate folosi în
timpul vârstei preșcol are. Îi va fi de mare ajutor pentru a învăța să scrie și să deseneze între trei și șase
ani.

Page 55 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
În acest moment își pot face apariț ia cario cile colorate. (acestea trebu ie evita te la copiii mai
mici, deoare ce riscă să le mănânce). Foaia de hârtie trebuie să fie destul de mare pentru a prim i
gesturi le largi ale copilulu i. Este recomand ată hârtia de ambalaj. Se pot folosi și ziare. Copilu l va
desena și va mâzgăli ziare le cu aceeași plăcer e ca și în cazul hârtiei albe. O bucat ă de placaj constitu ie
un suport bun pentru desen. Hârtia se poate fixa cu pioneze. Pentru aceast ă vârstă vom alege cario ci
groase și solid e.
Se poate introdu ce în activ itățile copilu lui și pictura. Cu un cheval et (șeval et). Acela fixat în
perete este mai solid decâ t cel din co merț, pe trei picioar e, care se poate răsturna cu ușurință. Dacă ave ți
spațiu, un șevalet de interior (fixat de perete) și unul exter ior vă vor face copilul fericit. Vă veți simți
mai bine dacă îmbrăca ți copilul cu o hăinu ță mai veche, o cămașă ruptă, etc. Folosiț i vopseluri pe bază
de apă și pregăti ți o proviz e serioasă de hârtie (de ziar sau de ambalaj). Pentru această vârstă, pensule le
trebu ie să fie ușor de manevrat. Nu-i dați pensule prea mici, sau cu coada prea fină. Copi lul are nevoie
de o pen sulă cu coad a lungă, cu perii mai lungi de un centi metru. Pentru începu t, lăsa ți-l să folosească o
singură culoare. După ce se obișnuiește cu ea puteți adăuga și alte le.
Unii adulți iau drept tablou ceea ce deseneaz ă un copil de această vârstă și întreabă: “Ce
repre zintă?”. Este o greșea lă, deoarec e pentru micuț nu este vorba de tablou în sensul curen t al
cuvân tului. Pentru el este o experien ță ce implică culor i și linii. Este fascina t de modul în care poate
face să apară semn e și culor i. După ce a ter minat de pict at, nu-l mai interesea ză lu crarea pe care a făcut-
o. Ceea ce conteză pentru el este experi mentarea acțiunii de a picta. Prin intermediul pictur ii, copilul
exteriori zează senti mente profunde pe car e nu le poate în că expri ma prin cuvinte.
Toate acestea vă duc cu gându l la o întrebare: “Ce valoare au toate aceste experi mente cu
plast elină, argilă, cario ci sau vopsea? Este chiar atât de imper ios ca părinții să-și dea toată osteneala?”
Răspunsule esre DA, fără nici cea mai mică ezitare. Copilul nu a învățat încă să expri me în cuvint e tot
ceea ce simte. Toate acest e activități, diferi te de expri marea verba lă, îl ajută să-și expri me sentimentele
pentru care nu dispune încă de cuvint e, sau cele pe care nu le-ar putea expri ma niciodat ă în cuvinte.
Acestea înfloresc și favorize ază dezvolt area afectiv ității, subcon știentu l și intu iția.
La vârsta primei adolescenț e, jocurile de exter ior au o mare impor tanță. Posibili tatea de a se
cățăra este un joc foarte aprec iat. Un căru cior de tras, o tric icletă pentru peda lat, mingii pentru împins și
rostogoli t, cuburi pentru construit, toate acest ea ajută dezvoltar ea mușchilor lungi și căpătarea forțe i și
preciziei. Și jocurile cu nisip și apă au m are succes.
Să spune m câteva cuvin te despre aptitud inea unui copil de doi ani de a se juca cu alți copii. O
greșea lă des întâlnită în rândul adulților consistă în a subesti ma aceast ă aptitudine. Să ne reamintim că
la vârsta pimei adolesc ențe copilul să participe la un grup de joc. De aceea, o mamă care are singură
mai mulți copii de doi ani într-o grădină, trebuie să se aștepte la schi mbur i de lovituri.
Un singur parten er de joc, aceast a este regula ce trebui e respect ată, deoarec e personali tatea nu
este suficient de structur ată pentru a regla proble mele complexe puse de partener i multipli. Este
interesant de observat, că un copil mai mare, de cinci sau șase ani, este în general, cel mai bun partener
de joc pentru un copil de doi ani. În mod natur al, acesta va fi fratele sau sora. Cele mai bune jocuri vor
fi acelea ale căror părți componen te pot fi împărțite între mai mulți copii, fără să împiedice
desfășurarea. Nu vor rata ocazia să certe pentru o singură tricicletă sau pentru un singur camion.
Nisipul, plaste lina sau cuburile, vor fi bine primite, deoarec e le puteț i împărți și da suficien t fiecărui a.
Nu vă aștep tați ca un copil de doi ani să-și î mpartă jucări ile cu alți copii. Aminiți-vă că este incapabi l să
se joace cu alții. La aceast ă vârstă se poate impun e maxim o oră de joc în grup. Trebuie să rămâneți în
apropi ere pentru a detec ta din vrem e semnele de oboseal ă, să interv eniți înaint e ca disputele să ia
amploare și să întrerupe ți jocul l a momentul potrivit.

Page 56 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Pe ac est subiect, să vede m cum se dezvol tă aptitud inea jocului cole ctiv.
Mai întâi există o epocă a jocului solita r, în timpul cărei a copilu l nu are nici o aptitud ine pentru
a se juca cu alți copi i. La vârsta primilor pași, un alt copi l este considerat o jucărie, nu un companion de
joacă. Copi lul examinează pe un altul cu atenție, la fel ca pe o jucărie sau alt obiect interesant,
împingânu- l cu degetu l sau m ânuindul dar nejucându- se cu el.
În perioada primei adolesc ențe copilul efectueaz ă tranzi ția de la jocul solitar la jocul paralel.
Ceea ce vrea să spună că doi sau mai mulți copii pot ocupa același spațiu geografi c, dar jocul unuia este
indep endent de al celorla lți, chiar dacă le face plăcer e să fie împreună.
Etapa următoare este reprezen tată de jocul asociat iv, în cursul căreia toți copii i fac același lucru,
cum ar fi jocul în nisip, m odelarea de for me din pă mânt. De fapt între ei nu există schimburi.
Jocul coopera tiv nu intervine decât atunc i când copilul a atins următorul stadiu de dezvol tare,
după vârsta de trei ani. În cadrul jocului coopera tiv, copii i pot dezbate planuri și își pot distribu i roluri,
pot hotărâ c ine împinge căruciorul și cine se află în el.
La vârsta primei adolescenț e, copilul are nevoie atât de jocuri calme cât și de jocuri de acțiune.
Pe măsură ce limbajul face un gigant ic salt, micuțul demonstrea ză o sensibil itate atroce pentru cuvint e,
materialele de construc ție ale limbajulu i său. Îi place să se joace cu cuvinte le, să imite sunete, să repete
silab e familiare. De aceea, această vârstă iubește ceea ce se chiamă “ nurser y rhymes”. Când îi citiți
copilul adoră repet area unor expresii familiare ( Cei trei purceluși, Albă ca Zăpad a) și exultă antic ipând
episodul următor.
Nenorocir ea va cădea asupra dumneavoastr ă dacă vă permiteți să schimbați ceva dintr-o poveste
familiară sau dacă uitați ceva! Copi lul iubeșt e povești le care povestesc propriile experien țe: a merge la
piață, a se pli mba cu mașina, a se juca în parc, oricare ar fi titlul cărților, sau oric e povești inventa ți dvs.
care să povestească aventur ile imaginare al e unui băiețe l ce i se asea mănă.
Unul dintre cele mai bune jocuri calme pentru această vârstă este “jocul tăcerii”. Numiți-l așa,
deoar ece copii i adoră să facă tot ceea ce se numește joc. Spuneți- i cam așa: “Pierre, vom joca un joc
nou. Se numeșt e “jocul tăcerii”. Vom rămâne amândoi linișt iți, fără să facem zgomot, cât mai mult
posibil și ascult ăm. Acultă foarte, foar te atent și spune-m i ce auzi.” Copilul vă va spune toat e zgo motele
pe care le aude în locul în care vă jucaț i: poate o mașină pe stradă, păsărele le pe afară sau radiou l
vecinilor.
Altă varian tă a “joculu i tăcerii” consistă în a cere copilu lui să închidă ochii și să ghicească
zgomotele pe car e le produceți dum neavoastr ă: put eți lovi un pahar cu o lingur iță, să vă pili ți unghiile și
în general tot ce ea ce poate produce un zgo mot interesant și caract eristi c.
Acest joc al tăcerii este foarte recomand at la această vârstă. El ajută copilul să se obișnuiasc ă cu
liniștea și să învețe să asculte. Este de asem enea o form ulă bună pentru o mamă epuiza tă de către un
copil hiper activ, care are nevoi e de o metodă pentru a se calma. Jocul tăcerii este de asemenea un bun
mijloc de a readuce acasă un copil care nu vrea să vină la masă sau nu este prea entuzi ast în a face baie
sau a se cul ca.
Un alt aspect importan t al schim bării care interv ine în timpul primei adolescenț e rezid ă în
obiceiurile alimentar e. Hrana unui copil nu ar trebui să pună probl eme psihologi ce dacă conta ți pe
foamea sa natur ală pentru a-l incita să mănânce. Abțineț i-vă să-l forțaț i sau să-l grăbi ți să mănânce. Va
mânca în mod sigur din ce în ce mai puțin, față de ce v-ați dori dumneavo astră, dar va mânca totuși
sufici ent pentru a compensa imensa cheltuială de energie zilnică. Prezentați-i mese bine echilibrate și
lăsați-l în pace. Nu insistați să termine tot din farfurie, sau să termine carnea și legumele înainte de a
primi desertu l.

Page 57 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Uneori, izvorăsc dificultăți din faptul că unii părin ți încep deja să dorească ca micuții să stea
corect la masă. Părinți i, înșelaț i de existența limbajului recent deprins, concluz ioneaz ă prin această
maturitate că micuțul este îndeajuns de “copt” pe toate planuri le. Este totuși prea devre me pentru a
învăța un cop il să stea corect la m asă.
După cum am mai spus, la acest stadiu de dezvo ltare, copiii îndrăg esc ritualur ile. Este deci,
momentul potrivi t penru a institu i un ritual al culcăr ii. Acest lucru prezint ă numero ase avant aje. Din
păcate, la copii nu există “nevoi a natura lă de a merge la culcare”. Avem nevoie de tot ceea ce poate
favori za acest lucru, iar dacă un ritual poate fi stabil it și se poate dovedi util, profita ți de acest lucru.
Pentru aceasta micuțul trebui e făcut să înțeleagă că mersul la culcare este la fel de inevi tabil ca apusul
soarelu i.
Vă propun în continu are un ritual foart e simp lu: mai întâi, evitați jocuril e “de acțiun e” după
cină, jocuri care excită copilul și fac mai dificil reînto arcere a calmului. Puteț i începe acest ritual printr –
o baie. Marea majori tate a mamelor văd în a face baie numai o posibil itate de a curăți copilu l, dar
micuțul la această vârstă întrezăreșt e posibilitatea de a se juca în apă. Oferiți-i des aceast ă posibilitate,
lăsați-l să se joace cât timp dorește și să vă spună singur când vrea să iasă. (Dacă dintr-un motiv
oarecare sunteți grăbită într-o seară, încercaț i să accelerați operațiun ea.) Dați- i cât mai multe jucării în
cadă, aceasta îl va destind e și îl va calma. După baie se va putea culca și mânca în pat. În acest fel îl
faceți să accept e faptul de a merge la culcar e; promițându-i ca recompensă ceva de mâncare. Această
mică cină în pat vă poate da ocazia unei conversa ții afectuo ase și spontane. Prin această metodă, mersul
la culcare va fi ușor accep tat dator ită prezenței sale materne. După ce mănânc ă, puteți să-i citiți câteva
povești.
Aici și tatăl își poate lua locul în cadru l ceremoniei rituale. Unora dintre tați nu le place să
citească povești. Este păcat. Nu insistaț i, deoare ce copilul va simți imediat dacă poveste a nu este citită
cu “suflet”. Unii tați se întor c prea târziu de la serviciu pentru a mai putea citi o poveste copilulu i. Dacă
aveți norocul ca soțului dumneavoastră să-i facă plăc ere acest lucru, ar fi plăcut să vă înlocui ască măcar
în această sarcină. Citind povești copilulu i îl învăț ați multe lucruri. Îi arătați astfel că îl iubiți și profi tați
de aceste momente pentru a face conversație.
Când îi citiți copilului, faceț i în așa fel încât copilul să poată vede a imaginile din carte. Acestea
au o mare import anță. Încerc ați să-l faceți să vadă detaliile, punându- i întrebări asupra personajelor
prezente în poze.
Acest obicei de a citi povești copilu lui în pat se poate perpe tua până la vârsta de șapte – opt ani,
sau până ce copilul vă spune că nu mai dorește acest lucru. Unii părin ți încetează imediat ce copilu l a
învățat să citească. Este o greșea lă, deoarec e chiar dacă știe să citească, va continua să simtă plăcerea
contactului și că ldurii dvs, ti mp de încă câțiv a ani în timpul lecturii.
Dacă vă place să invent ați povestioare, ritualul mersului la culcare se transfor mă într-o minune.
Copilu l va aprecia în mod special aventuri le unui copil imaginar care poate fi el însuși. Dacă nu ați
spus încă nici o poveste unui copil, este momentul să încep eți. Publi cul dumneavoastr ă va aprecia
povestio arele, oricare ar fi acestea. Adăuga ți-le și câteva sunete amuzante și succesul vă este asigura t.
Face ți exper iența acestu i truc simplu, bine cunoscut oratorilor : ridicați sau coborâț i vocea din când în
când, ca un actor. Putern ică sau abia șoptită, voce a dumn eavoastră va captiva în mod sigur auditoriul.
Întreb ați-l din când în când ce se va în tâmpla în continuar e în poveste. Vă va spune.
Multor copii le este frică de întuneri c la aceast ă vârstă. De ce să combateți aceast ă teamă, și să
oblig ați un copil să strângă din dinți și să doarmă într-o cameră întune cată? Nimic nu vă împiedică să
lăsați apr insă o m ică veioz ă care să-i î mprăștie temerile.

Page 58 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Echilibru l psihologic al copilului valor ează mai mult decât cei câțiva bănuț i în plus care se vor
adăug a factur ii de electricitate. Să nu vă temeți că micuțul va avea mereu nevoi e de lumină pentru a
putea dorm i. Crescând, teama de întuneric se va disipa și va putea dormi foart e bine într-o cameră
obscură.
Nu există nici un motiv pentru care copilu l să nu mai aibă dreptul la biberonul de seară, chiar și
la doi ani și jumătate. Dacă are nevoie de un obiec t care îl face să se simtă în siguranț ă, nu este cazul
să-l faceți să renunțe la el.
Este foart e importan t ca acest ritual al mersului la culcare să-i placă și copilu lui. Trebuie să
ajungă să fie nerăbdă tor pentru a merge la culcar e. Nu trebui e să considere acest moment ca pe un exil
într-o cameră întune cată în timp ce restul familiei se distre ază. Trebuie făcut în așa fel încât mersul la
culcare să fie un m oment plă cut atât pentru copi l cât și pentru părinți.
Aceasta mă deter mină să insist asupra rolului tatălui. Acest rol nu trebuie limitat doar la a face
cadour i, de a plăti diverse servic ii. Să nu uităm ceea ce a spus Emerson: “Cadourile nu reprezintă ceea
ce oferim, cadourile sunt o scuză pentru ceea ce nu oferim. Singurul dar care contează este o bucă țică
din tine-însuți.” Iată ceea ce trebui e să ofere un tată. O bucă țică din el însuși, petrec ând puțin timp
alături de copil, făcând ceea ce le face plăcere amândorura. Dacă un tată se resemnează să facă un lucru
alături de copilu l său, din pură obliga ție familială, fără să-i facă plăcere ceea ce face, copi lul va observa
și nu va avea nic i un profit din ti mpul petrecut împreun ă cu ta tăl său.
De aceea este imposibil de preci zat cu exactitate ce activități poate avea un tată alături de
copilul său.
Aș mai adăuga câteva cuvinte înain te de a termina acest capitol. La vârsta prim ei adolescen țe,
aspec tul cel mai marcant al dezvolt ării este calitatea dinamică a personal ității. Trebuie ca părin ții să
accepte această calitate pentru a ajuta copilul să-ți stabi lească individua litatea și să-și constui ască un
conc ept despre sine cât mai robu st.
Este foarte curios de consta tat că ne dorim cu toții să avem copii putern ici și dinamici, în timp
ce mulți părin ți nu știu să accept e acest dinamism la un copil de doi ani. Cine nu poate vede a opoziți a
sa viguroasă în fața constrângeri i, bucuria sa de a trăi, exuber anța, senzua litatea, exigența pentru
satisfa cția imediată, angaja mentul total și entuziast față de lumea pe care tocmai o descoper ă? Toate
activitățile care fac din el o ființă autent ică se manifestă pornind de la acest elan dinamic. Fără el, nu ar
fi învăța t să se așeze, să se cațere, să meargă sau să vorbeasc ă. Aceast ă calitate dinam ică este o mare
sursă de echilibru psihologi c, și nu trebuie pierdu tă. Trebuie întreținută această forță vitală și
consider ată ca pe un atu, nu ca pe un defect de care trebuie să feri m copilu l.
În acest stadiu al primei adolescen țe trebui e să-i dăm copilulu i trei lucruri : respect față de
dinamismul său vital, reguli adapt ate acestu i dinamism și suplețe a noastră de adap tare. În acest fel îl
vom ajuta să completeze sistemul optic al conc eptulu i despre sine, adăugându-i lentila specială pentru
această etapă.
VÂRSTA PREȘCOLAR Ă
(PRIM A PARTE)
Dacă vă aflați încă, în acest moment, în curs de a vă chinui cu un copil aflat la vârsta primei
adolescențe, veți afla cu ușurare că natura vă rezervă o viitoar e etap ă mult mai ușoară.
Îmi amintesc foart e clar prima adolescenț a a băiatulu i meu. Ne spunea m strângând din dinți:
“De-ar face o dată trei ani, va fi mai ușor, altfel nu vom mai rezista! ”. Și, într-adevăr , la trei ani, copilul

Page 59 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
se va schimba complet. Știam că la această vârstă copilul intră într-o perioad ă mult mai ușoară a
dezvo ltării sale, și totuși, ne venea greu să crede m că micuțul nostru de trei ani era același cu micul
demon pe care l-am cunoscut la doi ani și jumătate.
De exemplu, îmi amintesc de o zi, puțin după ce împlinise trei ani, în care m-a întreba t: “Mami,
pot să mă uit la televizor?” Aproape că am rămas mută de uimire , deoare ce în tot cursul anului
precedent nu s-a deranjat niciod ată să îmi ceară perm isiune a de a face ceva. Acest compor tament era
semnul unui nou stadiu de dezvoltar e, în timpul căruia un copil face tot posibilu l pentru a încerca să fie
amabil și să-și mulțumească părinți i. Încearcă o veritab ilă plăcere în a fi cooperant, în timp ce, pe
perio ada primei adolescenț e avem deseori impresia că unica sa plăcere consistă în a ne pune bețe în
roate.
Etapa preșcolară se întind e în perioada dintre împlinirea vârstei de trei ani, până la vârsta de
aproxi mativ șase ani. Contrar etapelor preced ente, nu i se poate atașa nici o sarcin ă sau caracterist ică
speci ală. Copilul trebuie să facă față multor activtăți având în vedere dezvo ltarea sa genera lă. Felul în
care le abordează și le domină va înflu ența concep tul despre sine și însăși structura personali tății care
va îmbrăca form a sa def initivă în jurul vârste i de șase ani.
Înain te de a trece la examinarea diferit elor sarcini pe care le are copilul în aceast ă perioadă, să
facem o trecere în revistă succintă a acest ei etape, an cu an, cu scopul de a vă da o idee general ă asupra
copilului de 3,4 și 5 ani.
COPILUL LA TREI ANI
Să începe m cu copilul aflat la vârsta de trei ani. Echilibru l între el și lumea înconjurăto are este
bine asigurat. A realizat trecerea dintre bebeluș și copil. Nu mai aste atât de anxios cum a fost în
perio ada precedentă. Din acest motiv nu prea mai are mare nevo ie să fie protejat de ritualur i. Nu mai
simte nevoi a de a face totul invar iabil în același fel. Este posedat de un spirit nou, de cooperare și
dorinț ă de a atrage aprobarea părinț ilor și fraț ilor.
Deși în etapa precedent ă era cel mai mare non-co mfor mist din lu me, iată- l acu m feric it să obțină
și să facă plăcere. Maril e furii încet ează și părinț ii își dau seam a că pot întradev ăr să înceapă să poart e
discuț ii logice cu el.
În același timp, nu mai este atât de dominator , exclusiv și tirani c. Nu mai este oblig atoriu să ne
supune m deciziilor sale. Regele locului, micul tiran care voia să impună legea sa peste tot, a abdicat.
Încep e acum să simtă în interiorul să dorința de a împăr ți, de a-și aștept a rândul. Știe mai bine să se
ocupe cu răbdare de mici lucrări, în loc să încurce totul ca la doi ani și jumătate. Aceast a se datore ază,
în parte, unei noi doze de încred ere în forțele proprii. Activi tatea motrice și musculară este mult mai
sigură. Știe să fie mai răbdător atunci când se îmbracă sau când se joacă. Progresele făcut e în domeniul
expri mării verbale îl ajută să îi înțeleagă mai bine pe ceilalți și să-și contro leze mai bine elanur ile
verba le. Adoră cuvinte le noi. Pe măsură ce orizontu l său intelectual se lărgește, o întregă lume
imaginativă se deschide. Este vârsta la care își creează un companion de joc imaginar , copil sau animal,
pe care numai el îl poate vede a. Are o putern ică nevoie de companie. Un copil care este oblig at să se
joace singur în cea mai mare parte a timpului va fi mai tenta t să-și imagineze un parten er de joc.
Părinț ii nu trebuie să se preocupe de acest aspec t. Acest partener de joc poate rezista ani de zile. Apoi
va dispare singur . Într e timp va consti tui un dispozitiv de siguranță pentru cop ilul care l- a cree at.

Page 60 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Raportur ile cu copii de aceeași vârstă capătă o mare importan ță. La doi ani, copilu l se afla în
stadiu l joculu i parale. Acum, aptitudin ea de a acționa în comun, de a aștepta, de a împărți, de a face
schimb de jucării începe să se dezvolt e.
Vârsta de trei ani este “vârsta de aur”, o perioadă foart e plăcut ă atât pentru părin ți cât și pentru
copiii care trăiesc împăcați cu universul lor. Copiii iubesc viața, își iubesc părinți i, au în genera l o
părer e bună despre ei înșiși. Părinți i ar trebui să profit e de această perio adă de liniște, deoar ece
următoarea va fi numai mișcare și zgom ot. Vârsta de trei ani reprez intă o perioadă de echilibru, dar
natur a ne pregă tește o altă etapă convulsivă : vârsta de 4 ani. O dată în plus, compor tamentul copilulu i
trebu ie să se zdruncine pentru a putea trece la o nouă fază de integrare. Pentru a descrie în câteva
cuvin te copilul la patru ani, aș spune că seam ănă cu cel de doi ani și jumătate, dar că este ceva mai
matur și dec i mai ușor de stăpâni t.
COPILUL LA PATRU ANI
Această vârstă este marcată de dezechilibru, insecuri tate și lipsa de coordonare în aproape orice
act compor tamental. Copilul care părea atât de bine coordona t la trei ani, acum se poate împiedica,
poate cădea și poate să-i fie teamă de căzătur i. Semn ele fizice ale tensiunii sunt mai frecven te: clipește
des, își roade unghii le, bagă degete le în nas, își ating e organel e sexuale, își suge deget ele. Poate să
capete și ticuri facia le.
Devine în același timp un individ cu un simț social foart e dezvolta t. Prieten iile contează mult, în
ciuda dificultă ților pe care le are în a se înțelege cu prieten ii. În prezența altor copii, problem ele sale
reamintesc de cele pe care le avea la doi ani. Este autorit ar, certăr eț și agresiv . Părinți i sunt tentați să
creadă că a regresat la vârsta de doi an i, în timp ce copilu l acțion ează dintr -un impuls care îl va împinge
spre o nouă etapă stabilă și pozitiv ă în dezvoltar ea sa: vârsta de cinci ani. Este adev ărat că un copil la
vârsta de patru ani ne aduce foart e bine aminte de copilul la doi ani și jumătate. Este subiec tul acelorași
reacții extre me: când timid, când excit at. În această situa ție mulți copii se (re)atașa ză de diferit ele
ritualuri (ritualul mersului la culcare, ritualul îmbăierii, etc.) Își fixează atitudin i rigide ( care cuprind
regul i stricte și invari abile) pentru a se îmbrăca, a mânca sau dormi. Poate să fie foarte dificil să
schimbați și cel mai mic detaliu. Nelinișt ea lor afect ivă este expri mată prin lacrimi, și nenum ărate
întrebări.
Vârsta de patru ani este aceea la care copilu l urăște să se joace singur . Raportur ile social e la
această vârstă sunt tot timpul furtunoase și violen te. Intrușii sunt ținuți la distan ță. Limbajul devin e mai
violent. Această “vârstă” nu-și face proble me despre părerea celor din jur. Copilul este de-a dreptu l
energizat. Loveșt e cu pic iarele, se enerv ează foart e repede. De ase menea nu are nici limite verba le. Este
fascin at de cuvinte și de sonorit atea lor. Pentru prim a oară înțelege că exist ă o serie de cuvinte care nu
sunt pe gustul părin ților. Marea major itate a acestora au de la trei la cinci litere. Reali zează că își poate
enerv a părinți i folosindu-le, mai ales în publi c. Termenii scato logic i îl bucură foarte tare; va spune:
“Mami ști ce vreau să mănânc azi? Carne, morcovi, înghe țată și caca!” În acest moment va izbucn i în
râs. Mam a prevenit ă, se va abține să valori zeze aceste cuvinte prin manifestare a nemulțumirii sau prin
mărirea atenție i. Le va ignora. Aceste cuvint e vor dispare din vocabul arul copilu lui când va atinge
vârsta de cinc i ani.
Copilu l de patru ani este neînfr ânat și în conta ct cu alte persoane. Îi place să reziste la ordine sau
ridicări de ton, interdic țiile îl irită, face pe interesantu l, se laudă, jură. “Am să-ți dau un pumn! ” este
amenințarea sa favor ită la adresa altor copii. Și imaginația îi este debordantă. Acesta este unul din

Page 61 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
factorii care fac difici lă distinc ția dintr e real și imagina r. Linia de demarcație nu îi este prea clară. Este
plin de povești incredib ile pe care le povesteșt e fără nici o proble mă.
Nu are simțul propriet ății, în afară de a crede că tot ceea ce vrea îi aparține. În orice caz, un
copil la patru ani nu este mai hoț decât este mincinos. La aceast ă vârstă confundă “ a ating e” cu “a
poseda”. Jucăria luată de la un vecin îi aparț ine deoar ece se joacă cu ea. Aceasta este teoria proprie tății
la patru an i.
Dina mismul său este extraordinar iar viteza de propulsie este ridicată. Urcă și coboară scările în
fugă, alear gă prin apart ament sau prin casă, trânteșt e ușile. Și vitez a de alocuțiun e este mare. Este
vorbăre ț și îi place să discut e despre tot. Este propriul comentator al lumii înconjurătoare și uneori
propriul public.
Îi place să rostească vorbe fără sens sau să găsească rime. Părin ții avizați pot folosi această
nouă pasiune pentru limbaj pentru a juca tot soiul de jocuri de cuvinte. Îi plac e în mod speci al umorul și
exag erăril e. Dacă intraț i în joc, copilul va apreci a întreb ări de genul: “Nu-i așa că ai un elefant în
buzunar?”
Îi place să dramatizeze, jocul scenic și știe să se folosească de marionete. Va organiza în jurul
său o punere în scenă interminabil ă, atât în casă cât și afară, cu ajutorul cuburi lor, mașinilor, trenuri lor,
vapoar elor, păpu șilor.
Un copil la patru ani ne duce cu gândul la omul descris de Stephen Lea Cock, care se arunca în
toaletă si apoi pleca fugind “în toate direcț iile”. Cel de patru ani nu știe niciod ată precis unde merge.
Marea viteză de deplasare și structura mentală flotantă îl vor conduce pe căi diverse și imprev izibile.
Dacă îl întrebaț i ce picte ază, va răspunde: “De unde să știu, n-am terminat încă! ” Poate începe să
desenez e o broască țestoasă care se va transfor ma pe parcursul execuț iei în dinoz aur sau în camion.
Este subiectu l acelorași răt ăciri imprevizib ile și atunc i când pove stește ce a văzut.
După cum spunea Dr. Gesell, copilu l poate fi: “liniști t, zgom otos, calm, imperat iv, aluziv,
indep endent, sociab il, atlet, artist, proza ic, imaginativ, cooperant, indif erent, curios, direc t, plin de
umor, dogm atic, stupid și bătăuș.”
Din cauza caracteru lui deosebit la această vârstă, copiii de patru ani trebui e tratați cu ferm itate.
Părinț ii slabi sau ezitanți au mult de furcă cu ei. Copilu l de patru ani se complace în varia ție. Îi trebu ie
schimbat adesea ritmul. O mamă aviza tă, va ști întotde auna să prevadă o oarecar e activ itate nouă care
să-l interesez e pe copil și să-l îndepărte ze de o situați e care încep e să ia o turnură urâtă. Jocurile și
compor tamentul său, pot degen era cu ușurin ță în necazuri, dacă nu sunt controla te. Trebuie ca mama
sau ta tăl să prevină m omentul în car e acest ea se vor produce și să propună o nouă ac tivitate inter esantă.
Din cauza simțului social mai dezvol tat și a faptu lui că prieteniile ocupă un loc mai impor tant la
patru ani decât la trei ani, putem aplica sancțiun ea de a-l izola de grup. Mama trebui e să spună cam așa:
“Dacă nu te poți juca frumos cu prietenii tăi, joacă- te singur acum. Poate că am să te las să te joci cu ei
mai târziu. Mai vede m noi.” În acest mod, mama îi dă ocazi a să salveze aparențele. În acest fel își
motivează dorința de a-i schimba compor tamentul în așa fel încât să se poată reintegr a în grup. Dacă
este posibil, ar trebui să anunțe ac eastă deciz ie pe un ton cal m, fără intonaț ii autoritar e.
Acesta este copilul la patru ani. Exact în momentul în care părinț ii se gândesc că viața nu mai
merită trăită alături de acest mic monstru, atinge cei cinci ani. Totul se schimbă brusc. Dezech ilibru lui
de la patru ani îi succede echil ibrul de la cin ci.

Page 62 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
COPILUL DE C INCI ANI
Această vârstă este delicioasă. Compor tamentul “sărit” ia sfârșit. Acum copilul se arată
rezon abil, serios, stabil și echil ibrat. Este calm, simpatic, nu prea exigent în relațiile cu ceila lți. Nu
încearcă să facă ceea ce crede că va reuși, iar dator ită acestui lucru, reușește în gener al, în tot ceea ce
întreprinde. În timp ce vârsta de patru ani însea mnă “plutire”, vârsta de cinci ani este sinonim ă cu
conc entrare a și corec titudinea. În opoziți e cu copilul de patru ani care nu știe ceea ce va desena înaint e
de a începe, copilul de cinci ani concepe înainte un proiect precis și apoi realizează desenul proiect at.
La această vârstă, îi place să ter mine ceea ce a început. Nu se mai aven tureaz ă, știe unde să se oprească.
Va ma nifesta o m are “econom ie” în co mpor tamentul motor.
La această vârstă încep e să dea defin iții, nu este în confli ct cu el însuși și nici cu anturajul. Este
mulțumit de el, la fel și ceilalți. Regăsește spiritul de cooperare și dorința de aprobare de la vârsta de
trei ani, dar la un nivel superio r. Mama este încă centru l universulu i său, îi place să stea lângă ea, să
acționez e pentru și cu ea. Îi place s-o asculte, deși cu câtev a luni în urmă i-ar fi rezistat osten tativ. Ca la
trei ani, îi place să i se spună ce trebu ie să facă și ce poa te să facă.
În ciuda dragostei sale marii față de casă și pentru casă și pentru mamă, acest loc nu îi mai este
sufici ent. Este destul de matur pentru o experien ță comuni tară lărgită. Îi place să se joace cu prieten ii
din cartier. Este pregăti t pentru grădiniț ă și foarte nerăbd ător de a merge la școală. Grădiniț a este pentru
el activitatea ideal ă, deoare ce o educ atoar e competentă îi poate perm ite să-și dezvol te imensele
aptitudin i intelectuale. Dacă nu aveți o grădiniț ă în apropiere, va trebui să vă ocupa ți cu multă grijă de
jocurile sale.
Dr. Gesell descrie în felul următor, copilu l de cinci ani: “ Prezin tă un echilibru remarcab il de
calități și de obice iuri de independen ță și sociab ilitate, de încredere în sine și de confor mism, de
sereni tate și seriozi tate, de prudenț ă și logic ă, de pol itețe și si mpatie.”
Ne oferă totodat ă un remarcabi l dozaj de calități. A-l avea alătur i este o adevăr ată plăcere. Din
punct de vedere fizic, a căpătat echilibru și siguran ță muscul ară. Pe plan afectiv, este perfec t echilibrat.
Pe plan intelectu al este plin de curioz itate și dorinț ă de a învăța. La această vârstă copilul acceptă viața
așa cu m este și o gă sește bună.
După cum v-ați dat seama există enorm e difer ențe psihologi ce între copii de trei, patru,
respec tiv cinci ani. Cei care participă în viața lor și îi educă trebuie să țină cont de acest lucru. Nu vă
aștep tați ca un copil de patru ani să vă asculte ca unul de cinci. În ciuda acestor diferențe, aceste trei
vârste au m ulte lucrur i în com un și de ac eea le-am inclus în același stadiu de dezvol tare.
Pentru educa tor sarcini urgente apar tot timpul variind ca temele unei bucăț i muzicale. Tema
este diferi tă în funcție de vârsta copilulu i, dar putem regăsi același motiv. Care sunt aceste laitmotivuri,
aceste sarcini urgente ale vârstei preșcolare? Ce trebu ie să învețe copilul în timpul acestor trei ani
pentru a-și co mpleta conceptu l despre sine și structura fundam entală a personalit ății sale?
NECESITĂȚILE BIOLOGI CE
Mai întâi, are nevoie șă-si asigur e completa dezvolt are muscular ă. Copilul are o tendinț ă
natur ală spre consumu l de energie: alergând, sărind, cățăr ându-se, rostogolindu- se, într-un cuvânt,
neoprindu- se niciodat ă. Deoare ce părinț ii sunt pe plan biologic, ființe mult mai independen te, avem
tendința de a negl ija sau s ubest ima acest aspec t dina mo-biolog ic.

Page 63 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Într-o zi, am remarcat într-un restaur ant, un cuplu tânăr , așezat în fața mea cu un copil de
aproxi mativ patru ani. Acesta din urmă se tot mișca pe scaun, schim bându- și mereu poziți a. Tatăl său îi
spune: “Nu poți să stai liniști t deloc?” Eu aveam poftă să-i răspund: “Nu, nu poate, nu mai mult ca
dumneavoastră la vârsta lui.” Cu alte cuvinte acest tată aștep ta de la copilu l său o maturitate biologică
pe care ac esta nu o pute a deț ine.
Considera ți copilu l de la trei la cinci ani ca pe o uzină biologică. Absoarbe materii prime sub
formă de hrană și le folosește pentru a fabrica enorm e can tități de ener gie.
Un psiholog a făcut următoare a experienț ă: a filmat timp de 1 oră un preșcolar în acțiune într-o
grădin ă. Apoi acest film a fost arătat unui membru al unei echipe univ ersitare de fotba l american, căruia
i s-a cerut să facă timp de 1 oră tot ceea ce a făcut copilu l. La sfârșitu l acelei ore, jucătorul de fotbal era
epuizat.
Am povesti t acest lucru pentru a sublin ia faptu l că trebuie să oferi m copilulu i mult spațiu și
multe jocuri de interior și exter ior care să-i permită să eliber eze această energie nelimitată și să facă
toate exerc ițiile fizice necesare pentru fortific area controlu lui și eficac ității tuturor mușch ilor. Copi ii au
nevoi e să alerge, să sară și să țipe. Aceasta venind în întâmpinare a gusturilor adulț ilor care au nevo ie de
pace, liniște și ordine, lucru care ne face mai difici lă satisfacer ea nevoilor biologice ale copilulu i.
Oricu m, dacă nu îi vom perm ite să elibereze toată această energie în mod construct iv, cu siguranță că o
va face în mod destruct iv. Mușchii și coordonarea muscu lară nu se vor putea dezvo lta decât dacă va
avea condiți ile necesar e să se serveasc ă de ei în totalitate. Dacă i-am impus unui cop il să fie prea liniști t
în anii preșcolari, va fi dezav antajat mai târziu vis-à-vis de prietenii săi. Îi vor lipsi bazele esenția le ale
coordonăr ii muscular e necesară pentru a manifest a o abilitate normală în cadrul jocuri lor și sporturilor
(și în consecință în rel ațiile sociale) de la școală.
În plus, abilitatea motrice repre zintă fundam entul aptitud inilor intelectuale, care se vor
manifesta prin lectură, de exemplu, mai mult decât își pot imagina părinți i. Coordonarea musculară se
compun e din doi factori esenți ali: coordonare a laterală și direc ționa lă. Prima se poate defini ca simțul
profund al propriei simetrii – noțiune a de dreap ta și stânga. Aceasta este ca o hartă a spațiului nostru
interior care permite unui copil să acționeze cu o mână sau cealaltă, cu un picior sau celălalt, sau cu
toate odată. A doua se poate defini ca proec ție în spațiu a coordonării latera le; adică conștiin ța pe care o
avem despre stânga și dreapta, despre sus și jos, despre înaint e și înapo i în lumea ce ne înconjoară. Este
ceea ce s-ar putea numi o hartă a mediului exterior. Senza țiile pe care le simțiți pe piele (în partea
dreap tă sau în partea stângă ?), au contrapar tidă în direc ția dată de lum ea exter ioară.
Aceste “hărți” interne și externe depind de schemele muscu lare și mișcările motoare pe care
copilul trebuie să le înve țe îna inte de a m erge la școală. Pot fi considerat e ca fiind “ș tiința musch ilor”.
Vă puneț i desigur întrebare a ce raport există între toate acest ea și activitățile intelectua le cum ar
fi lectura. Există, mai mult decât crede m. Dacă un copil nu a deprins o bună lateralizare, va citi literele
și cuvinte le invers. Rem arcați, de exemplu că singura diferență între “b” și “d” este una de lateralitate.
Dacă la cinci sau șase ani copilu l nu posedă o bună conșt iință a lateralității, va avea dificu ltăți în a
disting e acest e două l itere.
Dați- i copi lului toate ocaziile pentru a se cățăr a, a construi, a alerga și a cădea. În acest fel nu va
mai trebu i să vă fac eți proble me pentru dezvo ltarea simțului later alității și dire cției.

Page 64 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
CONTROLUL MIȘ CĂR ILOR I MPU LSIVE
În timpul acestei perioad e preșcolar e, copilu l învață dease menea să-și control eze mișcările
instin ctive. Un copil se naște în stad iul sălba tic, incapab il să-și con trolez e impulsurile.
Când se aprop ie de vârsta prim ilor pași, acest contro l rămâne încă prim itiv. Dacă un alt copil îi
ia o jucărie, probabi l că îl va lovi pentru a o recuper a. Dar, între cel de-al treilea și al cincilea an de
viață, copilu l va lucra în mod activ pentru a-și impune un sistem de control al impulsurilor . Bineînțe les
că aceast a nu se poate produce într-o singură zi. Dacă îl ajuta ți în mod abil și rezonab il în cursul acestor
ani preșcol ari, în momentul în care se va apropia de cea de-a șasea aniversar e, copilul va avea toate
șansele de a fi pus la punct un contro l satisfăcă tor al impulsuri lor. Aceast a înseam nă că va fi dezvolt at
aptitudin ea de a se împiedica în mod efectiv să lovească, să fure, sau să manifeste orice alt tip de
compor tament asocial, susceptib il de a-i aduce necazuri la școală. Aceasta însea mnă deasem enea că
după vârsta de șase ani va trebui să vă întâ lniți rar cu ocazi a de a mai adm inistr a pedepse.
Unii părinți nu par să înțeleagă faptul că instaurarea acestui control de sine presupune timp. Ei
cred că o dată ce am spus “nu” unui copil, acesta trebuie să se supună imediat. Copilu l știe ce înseam nă
“nu”, dar sistemul său de contol nu este încă suficien t de sigur pentru a putea face față acestei nega ții.
Această învățare presupune un număr mare de repeti ții în timpul anilor preșcol ari. Amintiți-vă de
perio ada în care copilu l învăța să vorbească. Nu a începu t cu fraze complicate. Un cuvânt sau două cel
mult. Apoi, cu timpul, s-a obișnuit cu fraze ceva mai complexe. Părinți i sunt de obicei înțelegător i și
răbdă tori când este vorba de încer carea copilu lui de a stăpâni limbajul. Tot atât de înțelegă tori ar trebui
să fie cu dezvol tarea aptitudini i de con trol al impulsuri lor.
Psihanal istul Selm a Fraib erg dă acest exemplu amuzant al dificu ltăților unui copil de doi ani de
a învăț a să-și stăpâne ască aceste mișcări instinc tive și să renunț e la un capri ciu. Acestui copil îi plăceau
dulciurile. Când, la masă, se ajungea la desert, se emoțion a și lovea farfuria din fața sa cu lingura,
strigând : “Desert, desert!” În acea zi, la desert era îngheț ată; trebuia ca mama să meargă la frigider
pentru a o aduce la masă. Strigăt ele și lovitur ile în farfurie au enerva t-o pe mamă care a spus: “Oh,
Cath erine, ai puțin ă răbdare! ” Când mama s-a întors de la bucătăr ie, a fost cuprinsă de teamă, deoarec e
micuța părea să aibă o convulsie. Era încă pe scaun, cu pumnii strânși, cu ochii ficși, fața roșie și părea
că nu mai respiră. “Catherine, ce ai?” strigă. La care, Cath erine și-a relua t respira ția, a desfăcut pumn ii
și a răspuns: “T ocmai avea m răbdare!”
A respinge o nevoie imediată presupunea un asemenea efort încât fetița a trebui t să facă apel la
toate rezerve le de energie pentru a se putea opune acestui elan. De aceea durează așa de mult pentru ca
cei mici să-și stăpân ească inst incte le.
Părinț ii pot comite două greșeli majore în timp ce îi învață pe copii să se controlez e. Pe de-o
parte, putem să nu le cerem nimic și în acest caz copilul va rămâne la vârsta de șase ani la nivelul
vârste i de doi ani. Va fi incap abil să-și controle ze instinc tele asoci ale. Cea mai mare parte a părin ților
însă, au tendin ța să î mpingă cop ilul spre a învăț a totu l prea repede. De ace ea este foarte util să știm ceea
ce putem aștepta, în mod rezonab il de la un copil în timpul anilor preșcolari. Va trebu i să ne ajustă m
exigențele în raport cu ceea ce poate face copilul în mod rezonab il, la o anumită vârstă. Presiunea
părin ților pentru ca micuțul să se contro leze prea devrem e poate antrena numeroase proble me: refuzul
de a mânca, rosul unghiilo r, temeri, coșmaruri, toate acestea ascunzând răspunsul copilului la o
presiune prea mare, la constrângerea de a învăța repede. Exigenta manifestată de părin ți trebu ie aplica tă
în mod gradual. Cea mai bună vârstă pentru a înc epe este la trei ani, deoar ece este o vârstă echil ibrată și
cooper antă. În acest moment copilul stăpân este destul de bine limbajul, pentru a putea asimila controlul
instin ctiv. Lăsând un copil să-și expri me senti mentele în cuvinte, îl ajutăm să devină capabil de a

Page 65 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
contro la instinc tele și actele asocia le. Dacă îi perm item să-i spună surioarei lui că o detest ă, îi ușurăm
efortu l de a- și repri ma pofta de a o lovi sau de a-i spar ge jucării le.
Dr. Ruth Marthe y face o sugestie extraordinar ă, propunând părin ților să indic e copiilor o altă
soluți e ieșir ilor inst inctive. Ea sugerează să-i dați copilu lui ceea ce se poate num i “păpușă pentru bă tut”,
care are rolul de a încasa loviturile fără ca urmările să fie nefast e. Aceste marion ete care primesc
loviturile sunt de fapt păpuși solid construite, de cârpă. Este indicat să creaț i păpuși care să reprez inte
fiecare membru al familiei. Acestea se vor dovedi foarte utile pentru a elimina instinct ele asocial e și
pentru a remedia perturbarea senti mentelo r.
Dr. Marthe y citează un exemplu a dovedi utilitatea acestor creatur i: Marie avea trei ani când s-a
născut frățioru l ei. Imediat după aceasta ea și-a numit bebe lușul de cârpă “Antoin e”, după numele
băiatulu i. Din ziu a în car e adevăra tul Antoine a veni t de la clinică, Marie a înc eput jocul său favorit : “a-
l bate pe Antoin e”. Acesta era rău, spărgea farfurii și plângea noapt ea. Față de adevăra tul Antoine,
Marie se arăta dulce și mă moasă. Păpu șa îi ajungea pen tru a se el ibera de geloz ie.
Dacă copilul are posibi litatea de a merge la grădiniț ă la trei sau patru ani, aceasta îl va ajuta să
învețe să-și stăpân ească instinct ele.
SEPARA REA DE MAMĂ
Copilu l, la vârsta preșcol ară, înva ță să se despart ă de mamă. În timpul primei adolesc ențe, nu va
fi pe deplin pregă tit pentru aceasta. Pentru copilu l de doi ani, mama este încă centrul universului și are
nevoi e de ea. De aceea nu este indic at să-l trimiteți la creșă la aceast ă vârstă. În genera l nu este pregă tit
să-și părăseasc ă mama nici două-tre i ore pe zi pentru a merge la joacă sub supraveghere a unei bone.
Bine înțeles că dacă mama lucreaz ă, trebui e să ducă copilul la creșă, din motive financiar e nu are altă
soluți e. Idea l ar fi ca un copi l să nu m eargă la creșă sau la grădin iță înain te de trei ani.
La această vârstă copilul are nevoie de tovarăși de joacă. Vrea să plece de lângă mamă și să-și
asume indep endența. Cea mai bună metodă să-l ajutați în acest sens este să-l duce ți la o creșă de
calitate. Chiar dacă el vrea să se despartă de mamă și să intre în lumea copiilor de vârsta lui, are
senti mente împăr țite când este vorba să părăse ască securi tatea protec toare a mamei.
Este normal să resimtă “neliniștea despărț irii” – pe care unii o încear că mai mult decât alții –
deoar ece mama a fost “ punctu l de sprijin” t imp de trei ani înche iați.
Poate că ne putem da mai bine seam a de acest lucru dacă ne transpune m în pielea unui copil de
trei ani în prima zi de creșă. Ne putem imagina următorul monolog: “Mama m-a adus în acest loc pe
care nu-l cunosc. Mi-a s pus că o să-mi placă, o să fie amuzan t, dar nu sunt prea sigur de asta. Mam a mi-
a spus că doamna de acolo este educato area mea. Cum o fi ea? Va fi drăguță cu mine? Se va ocupa de
mine? Cine sunt toți acești copii pe care nu-i cunosc ? N-am mai văzu t nicioda tă atâția copii la un loc!
Le va place de mine? Îmi vor fi tovarăși de joacă sau mă vor bate? Mi-e frică! De fapt nu sunt sigur că
îmi place locu l ăsta. Mam ă! Nu m ă lăsa aic i! Mi-e așa de frică încât îmi vine să plâng. ”
Și incepe să plângă. Dacă ați ajuns la creșă în septe mbrie, veți vedea mulți copii plângând, pe
care educa toarel e îi țin pe genunchi și încearc ă să-i console ze.
Toți, am zis bine toți, copiii de trei ani încear că, mai mult sau mai puțin, senti mentele pe care
tocmai le-am descris. Dacă un copil este sănătos și echilbr at din punct de vedere psihologic, poate avea
aceste senti mente doar la începu t. Apoi se va lăsa condus în mijlocul celorlalți și va încep e o activitate
oarecare împreună cu ei. Totuși, chiar dacă nu plânge și încep e imediat să se joace cu ceilalți, va fi
foart e puțin entuzi ast când se va pune proble ma s-o lase să ple ce pe mamă.

Page 66 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Să mai examinăm o dată senti mentele pe care le încear că: “Bine, bine, mă amuză teribi l
joculețu l ăsta, dar mi-e dor de tine mami. Mă simt cam aiurea să fiu aici singur . Mami, mi-ai spus că vii
imediat, dar e oare adevăr at? Cred că am să-ți dau un telefon, așa, doar ca să mă asigur .” (În acest
moment pune mâna pe un telefon de jucărie, pe care educato area l-a plasa t în mod inteligent pentru
acest scop.) “Alo! Mama? Da, sunt aici, mă jucam cu un joculeț care îmi place. Ai să vii în curând ?
Bine, mami, la revedere!”
Copilu l poate expri ma impresiile în urma separări i, nu prin cuvinte, ci pintr-un fel de limbaj
somatic sau prin simpto me fizice. Când vine ora de a pleca la grădiniț ă, dimineața, poate avea dureri
violente de picio are, de inimă sau cârce i.
Copilu l poate maifesta reacți ile cu întârzier e când este separat de mamă. Totul pare să meargă
foart e bine în prim a săptă mână, copilu l merge fără să proteste ze la scoală, aparent fără griji. Dar fără să
ne dăm seama, acesta își ascunde anxiet atea sub o figură zâmbitoare. Aceast ă anxiet ate sfârșește prin a
fi mai puternică decât el după două-tre i săptă mâni. Ajunge să-i spună mamei surprinse că îi este frică să
meargă la grădini ță. “Cuuuum..? N-avea nici o proble mă săptămâna trecu tă!” Ba da, îi era teamă.
Mama nu și-a dat seam a deoar ece copilul se reține a. Într-un final nu și-a mai putut repri ma teama și a
exteriori zat-o.
A separe copilu l de du mneavoastră, și a-l lăsa pe con t propriu în compania copi ilor de vârsta lui,
este un mare pas pe care trebuie să-l depășască. Dacă nu are posibi litatea de a merge la grădin iță va
trebu i să îl ajutaț i să real izeze acest proces indispensabil al separăr ii, încurajându- l să ia parte la jocurile
vecinilor , ceea ce, în special pentru un copil timid, nu va fi atât de ușor ca și când ar merge la grădin iță.
În acest caz, o educato are competentă poate ajuta copilul să accept e separarea. În ciuda tuturor
dificultăților, puteț i reuși, iar în capitolul 11 voi descri e metodele prin care puteț i recree a acasă condiți i
asemănătoar e celor de la grădini ță.
LUME A CELORLAL ȚI COPII
Copilu l de vârstă preșcolar ă este pe cale de a învăța relațiile de “a da” și “a lua” cu alții, adică
cu un grup de copii de aceeași vârstă. Lum ea relațiilor de la egal la egal este extre m de diferi tă de
atmosfera din familie. De exemplu: un copil la grădiniță voia să se joace cu un camion, jucărie care
tocmai se găsea în m âinile altui copil.
-Dă-m i camionul! zi ce el.
-Tocmai mă joc cu el, repl ică celălalt.
-Dă-m i camionul! insistă copilu l.
-Nu! zic e celălalt.
-Mă doare inima, dă-m i camionul!
Celălalt nu răspunde. Observând această scenă, am putea aproap e să vede m cum funcționea ză
spiritu l prim ului copil: “Chestia cu inima merge la sigur cu mama, îmi cedează întotdeauna. De ce n-ar
merge și cu băi ețelu l acesta?”
În acest fel, la bucuri e și la tristeț e, în mod penibi l sau dulce, copilu l învaț ă că lumea relațiilor cu
egalii săi este foarte difer ită, că are alt ansam blu de reguli și exigenț e. În prima sa experi ență de grup,
este confruntat dintr-o dată cu punct ele sale tari și slabe. Este fericit dacă este accep tat și suferă dacă
este respins. Învață să dea și să pri mească.
În mijlocu l celor egali cu el, un copil capătă deprind eri sociale. Trebuie să învețe să împartă, să-și
aștep te rândul, să ceară ceva altuia, să-și expri me senti mentele în cuvint e. Învață să se bată pentru a-și

Page 67 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
apăra drepturil e, a spune ceea ce gândește, a participa și a observa, să-și dezvolt e încreder ea în sine.
Nici un copil nu se naște având aceste aptitud ini pe plan socia l și afe ctiv.
Copilu l dumneavoastră va avea nevoie să se joace cu alți copii și să capet e aptitudin i social e la trei,
patru și cinci ani. Grădin ița este locul ideal pentru a le deprinde, deoarece aceast ă învățare este
supraveghea tă de personal calificat. În jocurile cu copii i vecini lor, învaț ă să lovească, să suporte și să
înșel e. Nu există nimeni care să ajute un copil timid să se integr eze grupului, să-și construiasc ă
încredere a și să-și piardă timiditatea.
INVĂȚAR EA EXPR IMĂRII SEN TIMENTELOR
Între trei și șase ani, copilul învață să-și exprim e sau să-și reprim e senti mentele. În capitolul
precedent am insista t asupra impor tanței exprimării în favoarea refulări i senti mentelor la copii. În
timpul acestor ani copilul își va construi atitudinea funda mentală vis-à-vis de ceea ce simte în interiorul
său. Ori va crede că senti mentele și emoțiile sunt periculoase și că ar fi mai bine să le repri me, ori va
învăța să le lase să “cur gă”, fie ele pozitiv e sau negat ive.
Să luăm următorul exemplu. O mamă îl ia pe copilul său de doi ani și jumătate să facă
cumpărătur ile împreună. Și-a pus lucruri le în cărucior , iar pe copil l-a așeza t în spațiul speci al pentru
copii, tot în cărucio r. La un moment dat o doam nă mai în vârstă se apleac ă peste cărucior și spune
zâmbind: “Ce băiețel drăguț!” Micuțul ridică ochii către doamna mai în vârstă și spune cu voce înaltă și
inteligibilă: “Pleacă de aic i! Nu-m i place de tine! ”
Dacă dumneavoastră ați fi fost mama, cum ați fi reacț ionat la acest inciden t? Majoritatea
mamelor ar spune cop ilului: “Acesta nu este un m od de a vorbi cu o doa mnă așa drăgu ță! Cere-ți iertare
imediat!” , mai degrabă decât să-l scuze pe copil în fața doam nei spunând: “Nu are decât doi ani și
jumătae, nu prea știe multe.” Cu alte cuvin te, multe mame l-ar lăsa pe micuț șă înțeleagă că este un
lucru rău să expri mi ceea ce simți.
Nu cred că au drept ate. Cred că micuții au tot dreptu l să spună ce ea ce gândesc la aceast ă vârstă.
Este nociv pentru dezvol tarea personali tății lor, spontanei tății și autenticității de copil să-i învățăm să-și
ascundă senti mentele în ac ești pri mi ani.
Nu plede z pentru faptul ca toți copii i, de toate vârstele să spună tot ce gândesc oriunde și
oricând, dacă au chef. Trebuie să respect e senti mentele celorla lți și să fie politicos cu ei. Dar nu pot
învăța să fie delicați cu senti mentele celorl alți în perio ada preșcolară, fără a se afla în pericol de a-și
inhib a propria lor vervă și spontan eitate. Micuțul de doi ani și jumătate nu învăț ase încă să trateze
politicos sentimentele acelei doam ne în vârstă.
La vârsta de șase an i trebuie învă țat copi lul că și ceilalți simt câte ceva ; atunci veți avea timp să-
i explicați că există locuri și circu mstanțe unde nu putem spune mereu tot ce gîndi m, că uneori
gînduri le trebuie să rămână neexpri mate pentru a nu atrage necazuri. La nivelul claselor primare putem
învăța copiii să recunoască circu mstan țele în care anumite senti mente se pot expri ma liber și
circumstanțele în care nu este pruden t să o facem. Totuși vârsta preșcolară rămâne aceea la care trebu ie
să încur ajăm copii i să se expri me liber.

Page 68 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
IDENTIF ICARE A CU UN SEX: MASCULIN SAU F EMININ
La vârsta preșcol ară copilu l învață dease menea să recunoască cărui sex îi aparț ine. Am
menționa t în capitolele precedente că băiețeii și fetițele sunt, ca să spunem așa, asexua ți în cursul
primilor tei ani (Aprox.)
Se joacă cu aceleași jucării, apreciază aceleași lucruri. Băiețeii, de exem plu, în primii ani, adoră
să se joace cu păpu și sau animale de pânză, ca și fetițele. Bineîn țeles că exist ă și diferen țe între băieți și
fete, chiar în cursul acestor primi ani. Fetel e, în gener al, au tendinț a să arate o maturitate mai precoce
decât băieții în multe domenii (cum ar fi dezvo ltarea limbajului). Băieții au tendinț a de a se arăta mai
agresiv i și mai activi din punct de vedere fizic. Dar, în ansamblu, diferen ța dintr e sexe nu apare în mod
net decât după vârsta de trei ani. Încep ând din acest moment, băieț ii și fetele se vor comporta în mod
difer it și vor avea o viziune diferenți ată față de ei înșiși și față de lume. O carte recentă, care anali zează
rezultatele a peste nouă sute de anch ete, rezu mă în felu l următor diferen țele dintre băie ței și fetiț e:
Băiețeii provoac ă încurc ături, fac mai mult zgomot, își asumă mai multe riscuri, au o gândire
mai independen tă, sunt mai dificil de educat și contitu ie elementul mai fragil al celor două sexe… Mor
mai mulți băieț i decât fete în timpul prim ului an de viață cât și apoi. Sunt mai expuși risculu i de a se
bâlbâi, de a avea dificul tăți cu cititul și de a suferi de anomalii afect ive de toate felur ile. Au o întârziere
de un an sau chiar mai mult în raport cu fetele, în ceea ce privește dezvo ltarea fizică. În momentul în
care încep școala, chiar și m ușchii mâinilor sunt m ai puțin dezvolta ți.
Fetițele sunt mai robuste și mai coap te, dar mult prea supu se și pasive, ascultă toare,
confor miste, sedentare. Le interesea ză mai mult oamenii decât obiectele, dau dovadă de mai multă
simpatie pentru alții, sunt mai sensibil e la reacț iile acestora și au o mai mare dispoziți e pentru a reține
numele și lo curile.
Din punct de vedere științific, nu a putut fi stabili tă nici o difer ență de conținu t intelectual între
băieți si fete în timpul copilăr iei, totuși stilul lor de gândire și achiziție intelectual ă sunt foart e diferit e.
Fetele excelează pe plan oral. Ele știu să vorbească înain tea băieților, iar mai târziu fac mai puțin e
greșel i de ortograf ie și scriu mai mult. Băieții le depășesc în domeniul gândiri i abstract e, incluz ând
matematicile și dom eniul știin țific. Ei au dease menea tendinț a de a fi m ai crea tivi.
Cum se expli că aceste diferențe profunde și manifest ate atât de devrem e? După toate
probabi litățile aceste a sunt datora te unor factori hormona li și gene ticii, pe de-o parte, iar pe de altă
parte modu lui în care sunt crescuți copiii. Experț ii nu s-au pus încă de acord asupra import anței
factorilor biologi ci în raport cu importan ța fac torilor educat ivi și cultura li.
Totuși, în calitate de părin ți, trebu ie să veghe m ca băieț ii și fetele noastre să ajungă la un acord
profund și defin itiv în ceea ce privește sexul lor. Afirmarea netă a identității, ca și reprezen tant al
sexului său este o piesă vitală a conceptulu i despre sine și a sănătă ții mentale a copilulu i.
Trebui e să ținem cont de faptul că atât băieț eii cât și fetițele au tendința să se identifice cu
mama, care este personajul principa l în viața unui copil. Băiatul, dator ită faptu lui că își iubește mama,
dorește la fel de mult ca și fetița să se ident ifice cu ea. Este normal ca un băiețel de trei ani să afirme că
va fi și el mamă când va fi mare. Nu este rar faptul ca un băiat să vrea să poarte pantofii mamei, sau să
folosească rujul sau parfum ul.
Între trei și șase ani, atât băieții cât și fetele încep să urmeze drumuri diferi te în dezvolt area
psihologi că. Copi lul de trei ani, deja foarte copt din punct de vedere intelectual, încep e să fie conștient
de sexul său. Totuși dacă întreb ăm un copil de cinci ani dacă un bebeluș este băiat sau fată, va răspunde
că este greu să-ți dai seam a fără haine. La un momendat copilu l descoperă că băieții au un penis iar
fetele nu îl au. Această descoperire marcheză o turnură în viața multor copii, în timp ce mulți părinți

Page 69 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
rămân într-o inconșt ientă ignoranță, neînțelegând ce însea mnă aceasta pentru copil. Bineînț eles, mulți
părin ți ignoră voit aceast ă proble mă deoare ce descoper irea este legată de domeniul sexului, domeniu la
care, din cau za inf luențe i reful ărilor , ei dev in muți, surzi și orbi față de ce si mte copi lul.
Cu câ t atmosfera fa milială este m ai sănătoasă în cee a ce privește sexual itatea, cu atâ t mai mic va
fi șocul psihologic suferit de copil odată cu descoperirea sexului. Cu cât atmosfera sexuală este mai
represiv ă și culpab ilizantă, cu atât mai greu îi va fi copilu lui să asimileze această surpinz ătoare
descoper ire. În mod independen t față de atmosfera din familie, fiecare copil va reacț iona într-o manieră
difer ită, personal ă, unică. Totuși, putem face o descriere genera lă aracț iilor tipice băiețeilor și fetițelor
care descoperă prezenț a, respect iv lipsa penisului.
Fetița se poate simți lezată, și poate consider a că din acest punct de veder e aparțin e unei rase
infer ioare. Sau, poate să creadă că s-a născut cu penis, dar acest a i-a fost luat, drept pedeapsă. Știu că
unii dintre dumneavoastr ă, citind aceste rânduri, consideră că nu au nici un sens deoarece n-au mai
auzit vorbindu-se despre așa ceva. Ceea ce descriu eu este rezultatul observați ilor făcute de către
speci aliști ai comporta mentului pe eșantioane de mii de copii. Dacă aveți într-adevăr un spirit deschis,
puteți face același gen de observați i în ceea ce privește jocul, conversaț ia și întrebări le copilului
dumneavoastră
Ce poate fac e o m amă pentru a ajuta copi lul să-și afirm e aparten ența la sexul m asculin sau la cel
feminin? Factoru l esenția l este ca dumn eavoastră cât și soțul dumneavo astră să accepta ți sexul
copilului. Dacă sunteț i fericți că aveți un băiețel, există toate șansele ca și el să fie fericit de a fi băiat.
Dacă sunteți satisfăcuț i că aveți o fată și aceasta va fi feri cită de ac est lucru.
Dar, atât băieț ii cât si fetele au nevoie de modele pe care să le imite.În acest scop, cred că este
mai ușor pentru fetițe decât pentru băieț ei să accepte și să fortif ice conști ința propriulu i sex. Aceasta,
din mai multe motive. Între altele, difer ența care există între socie tatea noastră urbană de azi și cea care
era cu o sută de ani în urmă. În acea perioad ă marea majorit ate a oamenilor trăia în ferme sau în orășele
mici.Un băiețel din acea vreme îl vedea mult mai des pe tatăl său. Era tot timpul în spatel e lui la fermă.
Chiar dacă tatăl pract ica o meserie cum ar fi cea de notar într-un oraș mic, venea acasă la prânz. În
zilele noastre tații lucreaz ă de di mineața devre me până seara târziu. Se întâmplă ca un băiețe l să-și vadă
foart e puțin tatăl în timpul săptă mânii.
Acum o sută de ani, se găseau foarte puține învățătoar e în scoli și deseori copiii aveau profesori
la școala prim ară. Acum un băiat poate întâlni primul său profesor , bărbat în liceu sau poate chiar mai
târziu. Trebuie considera t și divorțu l ca motiv al absenț ei unui persona j masculin din viața unui băieț el.
În gener al, mamei îi este încred ințată creșt erea copiilo r. Această situaț ie este mai ușor de înfrunta t
pentru fetițe, deoar ece acest ea au nevoie de un model feminin. Ce se va întâmpla cu băieții care își văd
atât de rar taț ii? U nde vor găsi mo delul mascul in?
Remediul acestei stări de lucruri este simplu, dar aparent dificil de aplic at: trebu ie ca tatăl să
petreacă mult timp în compania copilului, fie el băiețel sau fetiță. Mi-ar place să am o metodă
miraculo asă pentru a conving e tații de importan ța pe care o are rolul lor în viața copii lor. Din păcat e,
mulți bărbaț i par a fi sclavi i ambițiilor și au a nevoie irezistibi lă de a reuși în viață. De aceea timpul
acord at copi ilor, când ac eștia sunt la o vârstă fragedă este întotd eauna insuficien t.
Găsesc mereu câte o expli cație logică pentru a-și scuza absența, spunând că lucrea ză atât de
mult pentru a asigura din punct de vedere financiar viitoru l familiei. Mai târziu, când copii vor fi
crescu t, le vor consacra m ai mult timp. Din păca te, rareori se înt âmplă așa. Când un tată nu își face timp
să se joace cu copii săi, dacă nu stabilește cu ei legătur i putern ice în aceșt i primi ani, mai târziu, copiii
nu vor m ai manifesta mare interes pentru el. Est e foarte trist.

Page 70 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Chiar și un tată foarte ocupa t poate face pentru băiețelul său (sau fetița sa) multe lucruri la care
nici nu se gândește. De exemplu îi poate trimite copilului mesaje prin curier de la birou. Copi i primesc
puțin ă corespondență și vor fi foarte bucuroși să prim ească o scrisoare de la tati. Poate de asemenea să
îi sune din când în când. O conversaț ie de cinci minute poat e înse mna mult pentru un cop il.
Fiecare tată ar trebu i să se aranjeze în așa fel încât copilu l să poată vizita locul său de muncă și
să poată vedea cu ce se ocupă. Este importan t să-i explice în ce constă munca sa. Unele servici i sunt
mai ușor de explicat decât altele. Mam a se poate juaca apoi cu ușurință “de-a tata care muncește” sau
poate ajuta copilul să creeze o carte numită “munc a lui tata”. Voi explic a mai în detal iu cum se fac
asemenea cărți, în capi tolul 11.
Băieții au nevoi e de degh izări pentru a expri ma activitățile masculine, la fel cum fetele au
nevoi e de veșminte feminine. Dacă veți căuta prin casă, veți găsi cu siguranță haine, pantof i, pălări i și
bijuteri i ale mamei. Însă, nimic pentru băieți. Trebuie să-i dați băiatu lui pălări i, blue- jeans vech i, etc. O
vizită la un m agazin de m âna a doua vă furnizeaz ă toa te aceste m ateriale.
Și mai impor tante încă, sunt atitudini le părinților față de copii. Dacă o mamă este mândră de
feminitatea fiicei sale și de asem enea de virilitatea băiețelului, totul va fi bine. Trebui e ca mama să
accepte că stă în natura unui băia t să stea cu capul drept, să scuipe și să vorbească urât. Ea nu trebuie să
încerce să-l transform e într-o crea tură doci lă, m oale și cal mă, care seam ănă cu o fată.
Cât despre tată, are și el de jucat un rol deter minant. El poate aduce băiatulu i jocuri le bărbăteșt i
și grăsolănia care îi sunt necesare. Poate de asemenea să-i ofere fetiței tandr ețea și dulce ața de care are
nevoi e pentru a-i sti mula cochetăr ia și fe minitatea.
Trebui e ținut cont de faptul că nici un copil nu este în totalitate masculin sau feminin. Altfel
cum se poate ajunge la o înteleger e reciprocă a celor două sexe? Trebuie să evită m imaginile stereo tipe
cum ar fi: “Trebuie să fi dur și insensibi l pentru a fi viril”, “Băieții nu plâng”, “Fetele nu au nevoie să
gânde ască”. Dorim să facem din fii noștrii bărba ți capabi li să arate și calități “feminine” cum ar fi
compasiune și înțeleg ere pentru alții. Și vrem de asemenea ca fetele noastre să ajungă femei ceva mai
puțin confor miste, mai origina le, mai aven turoase, cap abile să gândească la fel de m ult ca un bărbat.
Din toate aceste motive nu trebu ie să fim rigizi în concep tul comport amentului masculin și
feminin pe care îl trans mitem copii lor noștri.
Acești a trebui e să fie capabi li să-și manifeste senti mentele și să poată avea și un comporta ment
asemănător sexului opus. Dacă mama îi cere băiețelulu i să o ajute la bucăt ărie, acest lucru nu îi va face
rău. Cu atât mai puțin va fi leza tă o fetiț ă, dacă vrea să se joace cu mașini și ca mioane.
Încurajaț i copi i să se com porte ca apartenen ți ai sexului lor, dar nu fi ți nici rig izi nici stereotip i.
VÂRST A PREȘCOLA RĂ
(partea a doua )
În timpul anilor care preced școala prim ară copilu l capătă aptitud ini decisive și fundam entale în
ceea ce privește propria sexual itate. În capitolele precedent e am subliniat faptul că tot ce trebuie să
faceți cu un copil de până la trei ani este să vă abțineti șă-i dați o educ ație sexua lă negativ ă. Acum a
venit momentul pentru o educ ație sexua lă sănătoasă și pozitivă. Încep ând cu această vârstă va dori să
știe și va trebu i să știe multe lucruri privitoar e la sexualit ate.
În calitatea mea de psiholog și având de rezolv at foarte multe cazuri de proble me intime la
oameni peste două zeci de ani, sunt pe deplin conști ent de faptul că marea majorit ate a părinț ilor, în

Page 71 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
afectivitatea lor cea mai intimă, poartă cicatricile lipse i de infor mare, a vinei și temerilor privi toare la
sex, senti mente care, în cazul lor, își au origin ea în copilăr ie. Numai un psiholog poate fi pe deplin
conști ent de lucruril e incredib ile pe care atâția oameni le ascund în adâncul lor cu referir e la sexualit ate.
Cum să ne mai mirăm că multor părinț i le este greu să răspundă întrebăr ilor copilu lui, sau să se educ e
asupra ac estui subiect pe care î l găsesc atâ t de jenant și delic at?
Dacă am fi avut norocul să fi crescut în vreo insulă, în mările Sudului, situa ția ar fi fost cu totul
alta. În aceste insul e, adulț ii nu cunosc, practi c nici un caz de homo-sexual itate, fetișism , voyeuris m,
sau alte deviații sau nevroze sexual e care sunt, din păcate, atât de frecv ente în societ atea noastră. De
ce? Pentru că au pri mit o educ ație sexuală sănătoasă când erau cop ii.
Marea noastră majorit ate nu am avut acest noroc. Eu sunt conști entă de faptul că dumneavoastră
puteți urma sfaturi le mele asupra educaț ie sexual e a copiilor dumn eavoastră, numai în măsura în care
educ ația, sau mai bine zis, non-educaț ia, sexual ă pe care o aveți vă va perm ite. Ideal ar fi să tratați
această chestiun e la fel de natural și linișt it ca pe oricare alta. Copii nu simt nici un interes anorm al
pentru sexuali tate: acest lucru nu îi obsedeaz ă. Adulții îi înva ță să fie obsedați de sex.
În momentul în care copii i pun întrebări refer itoare la sexual itate, este pentru ei ca și cum ar
întreba de ce plouă, de ce pleacă soarele noaptea sau ce face floril e să crească. Dar în momentul în care
consta tă reacții foarte diferi te din partea noastră vis-à- vis de întreb ările lor inocente despre sexuali tate,
au imediat senti mentul că noi consideră m acest e lucrur i tabu și nesănătoase, dar totuși fascin ante.
Înain te de toate trebui e să încer căm să răspunde m acestu i gen de întrebăr i la fel de deschis,
direct și cinstit, ca la oricare altă categori e de întrebări. Aceste întrebăr i vin tot timpul pe neașt eptate.
Prima întreb are pe care în mod inevi tabil o va pune un copil de trei ani va fi “ De unde vin copiii?” La
care se poate răspunde foarte simplu: “Copii i vin din interioru l mamelor. Ei cresc într-un loc specia l,
numit uter.” Acest răspun s va fi sufici ent până când copilu l va dori o explic ație mai completă. Dați
răspunsuri scurte și simple întrebăr ilor puse despre proble mele sexual e, ca pentru oricare alte întreb ări.
Dacă micuțul dorește o explic ație mai detaliată, nu vă temeți să răspundeț i scurt. În mod sigur va mai
pune și alte întrebăr i.
În acest sens, pentru un motiv pe care nu am reușit niciodat ă să îl înțeleg, mamele spun uneori
copiilor că bebeluși i cresc în sto macul mamelor. Ceea ce este bineîn țeles o gravă eroare anato mică care
plantează tot felul de idei greșite și fantasti ce în conștiin ța copiilor privitoar e la alte aspecte ale
sexual ității. Ce veți răspunde când copilul întreab ă: “Cum intră copilu l în stom ac?” sau “Cum iese
copilul din stom ac?” Vorbiț ii cop ilului despre uter , nu despre sto mac.
Deseori copiilor le este teamă să pună întrebări. De aceea, în plus față de răspunsurile pe care le
dați întrebări lor puse, va mai trebu i să faceți un pas, și să îi dați la acest stadiu de dezvol tare o educaț ie
sexual ă pozitiv ă. Este convenabi l să-i citiți o carte care îi va da, într-un mod mai mult sau mai puțin
detaliat, o ide e genera lă asupra procesului sexua l și a m odulu i în care copi ii vin pe lu me.
Nu trebui e o punere în scenă speci ală când îi citiți aceast ă carte. Nu flutura ți steagu l și nici ni-i
spuneți pe un ton confidenți al: “În seara asta vom face educa ție sexuală!” Citiții la fel cum îi citiți orice
altceva. Răspundeți la în trebări le sale ca la oricar e altele.
Exist ă totuși un lucru care poate face aceast ă lectură ceva mai difer ită. Din cauza atmosfere i
timorant e și nesănăto ase care înconjoară proble mele sexuale în societ atea noastră, copiii înțeleg mai
greu ceea ce le spune m legat de acest subiect. Mate maticile și astronom ia, mai puțin încărca te
emoționa l, le sunt deseori mai accesibi le. De ac eea trebu ie să repe tăm mai des expli cațiile. O explic ație,
ca răspun s la o întreb are a copilulu i nu va disip a neapăr at dintr-o dată confuz ia din spiritul său. Așa că
ar fi indic at să-i citiți de ma i multe ori ac eastă carte.

Page 72 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Pentru a face o precizar e, eu i-aș citi-o o dată la trei ani, o dată la patru ani și încă o dată la cinci
ani. Din acel moment o va putea avea la dispoziți e pentru consultare deoarec e va ști să citeasc ă. Modul
în care întrebări le sunt tratate în aceste lucrăr i ar trebui să aduc ă copilulu i tot ceea ce dorește să știe
până la începutul adolescen ței. În acel moment va trebu i aborda tă o educ ație sexuală de un tip absolut
nou.
Dacă se întâmplă să fiți însărc inată, este o ocazie potrivi tă să infor mați copilu l asupra
sexual ității nașter ii. La momentul potriv it îi puteț i dezvălu i că aveți un bebeluș care crește în
dumneavoastră, și care, în curând, va deven i frățioru l sau surioara lui. În acest scop, nu uitați ce am
discut at în capito lul precedent despre geloz ia între fra ți și surori la nașterea unui nou copi l. Copilu l va fi
foart e curios să știe cum creșt e acest bebeluș în inter iorul du mneavoastră , cum se hrănește, cum va ieși.
Este momentul să apelați la carte a de educ ație sexuală pe care i-ați citit-o deja și să o recitiți. Atrăgeț i-i
atenția că și el a fost la fel de mic și că a crescut în interiorul dumneavo astră. Va fi curios să vadă cum
arăta el în diverse stadii de dezvol tare în inter iorul uterului.
Întreb are delicată: cum iese copilu l din interiorul mamei? Dacă micuțul vă pune această
întrebare, cereți-i întâi să ghicească înainte de a-i răspunde. În acest fel veți putea descoper ii care sunt
ideile eronate asupra chestiun ii și să-i rectif icați conc epția, înainte de a-i da răspun sul corect. Poate să
fie convins că bebelușul iese prin anus sau ombilic. Atunci îi puteți spune: “Nu, copilu l nu iese pe
acolo. Mam a are un orificiu special, pentru copii, ca un mic tunel. Acest pasaj este foarte elasti c. Când
bebe lușul este pe cale să iasă, tunelul se lărgește sufic ient pentru a-i face loc. După ce a ieșit , se
restrâng e și devine ca m ai înainte.”
Să ajunge m acum la acel aspect al educ ației sexual e a unui copil de la trei la cinci ani care este,
probabi l, cel mai delicat pentru părinț i. Ce să faceț i când copilul se joacă cu organel e sexulae? Mai
multe lucrăr i vorbesc despre acest subiec t denum indu- l “masturbare infan tilă”, ceea ce, după părere a
mea, este un termen foarte prost ales deoare ce nu este vorba de masturb are (aceasta pare de abia în
adolescență, atunc i când organe le sexual e sunt complet dezvolt ate). A spune că un băieț el de trei ani
care se jocă cu penisul său în cadă, se masturbeaz ă, este fals. Să spunem doar că se joacă cu organel e
sexual e. Când era mai tânăr , putea face acest lucru numai din curioz itate, deoare ce nu vede a nici o
difer ență între ele și urech i sau picioare. Num ai că, acum descoper ă că acestea sunt zone privil egiate.
Descoperă că poate simți o plăcere specială mângâindu- le. Înaine se credea că nimic din toate acestea
nu se putea produce înaint e de adolescență, dar era victori ană a trecut deja de mult timp, iar noi știm
acum că genul de plăcere sexual ă simțită în acest joc face parte din dezvo ltarea norm ală de la vârsta
preșcol ară.
Ce trebui e făcut când copilu l se co mpor tă în acest fel? Soluți a ideal ă ar fi să-l lăsați în pac e, fără
să-i spuneț i nimic. După un timp va înceta și va trece la alte activități. Dacă dumneavoastră aveți o
atitudin e destul de destinsă pentru a-l lăsa în pace, foart e bine. Dar dacă nu? Dacă aceast a vă
contr ariaz ă la cel mai înalt nivel? Atunci, cred că cea mai bună soluție ar fi să-i distrageț i atenția,
propunându- i o activitate nouă care poate să-l intereseze. Dar, orice ar fi, încerc ați să rămâneți calmă.
Nu vă grăbi ți, ca și cu m ar fi lua t foc cev a, strigând: “Vino repede! Vrei să te joci căr ți cu mama?”
Până acum am indic at atitudinea ce trebui e luată când copilu l se prete ază la acest joc, dar s-ar
putea să aveți de-a face cu o situați e difer ită dacă practică acest joc sexua t în grup. În mod obișnuit,
jocurile sexual e colec tive sunt provocate de curioz itate și în mod tradiționa l iau form a joculu i “de-a
doctoru l”. Unul dintre copii joacă rolul doctoru lui care examinează un alt copil (băie țel sau fetiță)
“bolnav”. Fiecare la rândul său examinează sau se lasă exam inat. Odată trecut ă prim a curioz itate, acest
gen de joc își pierde interesul și dispare. Nu lasă ni ci o ur mă stânjenitoar e asupra part icipan ților.

Page 73 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Dacă se întâmplă să nimeriți în mijlocul unuia dintr e acest e jocuri, nu intrați în panic ă la ideea
că găzduiț i un grup de tineri perverti ți. Nu pedepsi ți și nu cer tați. Cu un ton natural, spuneț i-le că ști ți că
sunt curioși să afle cum sunt construi ți. Iar acum, curioz itatea fiind satisfă cută, se pot juca de-a altceva.
Lansa ți grupul într-o alt ă activitate.
Reacționând în acest fel, atât copilul dumneavo astră, cât și ceilalți, vor ști că accep tați felul lor,
infan til și norm al, de a-și satisface curio zitatea sexual ă, dar că ar trebu i să înceteze jocurile sexual e
colective. Nu încer cați să aflați dacă copilul dumneavoastră se joacă sau nu de-a doctoru l. Respect ați
viața sa priva tă. Se poate să nu aflați nicioda tă nimic despre jocuri le sexua le cu alți copii de vârsta lui.
Așa e cel mai bine. Dacă micuțul creșt e într -o atmosferă sănătoasă în ceea ce privește sexuali tatea, jocul
sexual nu va deveni niciod ată o ob sesie pentru el.
Trebui e să prevede ți cazul în care, altă mamă descoperă jocul și vă telefoneaz ă cu o voce
sugrum ată de indignare, pentru a vă inform a că micuțul dumneavo astră, care după părerea ei este un
mic maniac, a antrena t-o pe fetița ei de patru ani în garaj! Totul depinde atunci de raporturi le
dumneavoastră cu acea mamă. Să știți, în caz că întâmplarea vă impune să ascultați aceast ă tiradă din
partea unei mame ultragiat e, că aceasta a fost traumatizată de o proastă educaț ie sexua lă, motiv pentru
care reacțion ează în acest fel. Dacă o altă mamă adrese ază copilu lui dumneavo astră cuvint e urâte din
cauza jocuri lor de acest gen, luați-l de-o parte și expli cații că doamna este supărat ă pe el și nu
dumneavoastră. Că nu ar fi trebuit să se joace în acest fel cu fata ei, dar că nici ea nu trebu ie să facă
atâta scandal. Nu e m are lucru.
Un ultim aspec t al educaț iei sexuale a copiilor: ne putem arăta nudita tea acasă, în fața copiilor?
În epoc a victor iană, părinț ii nici măcar nu-și imaginau că copiii i-ar putea vedea vreodată dezbrăc ați
sau în ținută lejeră. Ușile băilor erau închise cu cheia. În zilele noastre, mișcare a inversă pare a fi atins
extrema, iar uneori părinț ii se arată goi în fața copii lor până la vârsta de zece ani și char mai târziu.
Care este ce a mai bună at itudin e?
În gener al, cred că atitudin ea mai destinsă, care predom ină în zilele noastre, este mult mai
sănăto asă pentru sexua litatea copiilor noștrii. Cred că pâna ce copilu l ajunge la șase ani, este de dorit o
politică foarte liberală în ceea ce privește nudita tea în casă. După șase ani, cred că lucruril e ar trebui să
se schim be. În mod obișnui t, până la vârsta de șapte sau opt ani, copiii manifestă un soi de pudoare
instin ctivă, pe care noi, părinții, ar trebu i să o încurajă m. Atunci, un copil ar putea să ceară ca ușa de la
baie să fie încuia tă când face duș. Să respec tăm dreptul său la intimitate. Din acest moment părinț ii ar
trebu i să fie atenț i și să se acoper e suficien t când își fac toale ta.
Motivul pentru care părin ții trebui e la un moment dat să-și schimbe atitudin ea este că un copil
de zece ani, care își vede părinți i dezbr ăcați, poate avea parte de o stimulare sexual ă. Această stimulare
preco ce poat e să producă problem e.
Un cop il de nouă ani pe care l-am urmărit la psihoterapi e poate ilustra acest fapt. Pe lâng ă faptul
că îl vede am pe copil o dată pe săptă mână, îi vedea m și părinț ii împreun ă, o dată pe lună. Între alte
proble me, copilul era în mod anorm al preocupa t de proble mele sexuale. M-am docu mentat asupra
atmosferei din familie pe plan sexual și am aflat că mama, care se lăuda că a depășit tabuuril e epoc ii
victorien e, deseori nu purta decât un slip si un sutien. Aceast ă mamă a fost surprinsă când am sfătuit-o
să-și schimbe obice iurile vesti mentar e deoare ce fiul ei era prea sensibil la ele. “Dar nici măcar nu-și dă
seama!” spunea ea. Soțul său, ceva mai realist, spune: “ Draga mea, treaba asta mă afectează pe mine,
cred că în aceeași măsură și pe el!” Cee a ce era adevăru l.
Părere a mea este că atât părinț ii cât și copiii trebuie să adopte în mod natur al un comporta ment
ceva mai pudic la vârsta școlii prim are. Până atunc i însă, ei pot avea o atitudine mult mai destinsă în
ceea ce privește nuditat ea.

Page 74 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
IDILELE FAMILI ALE
În timpul perioade i pe care o descrie m, copilul trebu ie să depășasc ă o etapă normală pe care o
numim “ idilele familiale”. Este un fenom en diferi t la băieț i față de fete, așa că, le voi descrie separat.
Să înc epem cu băie ții.
La un moment dat, în jurul vârstei de trei ani, un băiețel încep e să descopere că tatăl său
întreține cu mama relații difer ite de ale sale. Până în acest moment inteligen ța sa nu era suficien t de
coap tă pentru a-și da seama de acest lucru. Mam a este bineîn țeles cea mai importan tă persoană a
exist enței sale. Dacă până atunci s-a simțit doar un bebeluș mic, depinz ând cu totul de ea, acum
senti mentele privi toare la acest subiec t se schimbă. Faptul nou și decisiv este că de fapt copilu l se
îndrăgost ește de ea. Devine micul ei pretendent. Este un fapt normal, toți băiețeii trec prin asta. Unii țin
secre tă aceast ă pasiune, iar alții, în special cei crescu ți în familii unde se pot expri ma liber, o manifestă
foart e clar.
Băiețelul dorește ca mama să fie toată numai pentru el și începe să simtă ostilitate față de tatăl
său, în care vede un rival pentru posesiunea absolută a ei.
Într-o zi, am mers cu toată familia la grădina zoologic ă. Mergeam ținându- mi soția de mână,
când dintr -o dată a apărut între noi fiul meu cel mare spunând: “Gata cu iub irea voastră!” Psihologul
Doroth y Baruch povestește acest incident amuzan t care ilustre ază foarte bine noile senti mente de
tandr ețe care se m anifestă la un băi ețel de ac eastă vârstă:
“Paul, care are cinci ani, regizează o piesă în casa păpușilor surioarei lui mai mari. Îi insta lează
pe tatăl să și pe mama sa care dorm împreun ă în camera lor. Culcă copilu l într-o cameră vecin ă. “Este
întun eric, este noapt e.” Spune el. Apoi, intonând Silen t Night îl împinge pe băiat, în vârful picio arelor
în camera părinț ilor, o trage pe mamă din patul în care era și tatăl și o insta lează în patul copilu lui. În
acest moment schimbă melodia și inton ează un marș nupțial. Apoi face să se ridice păpușa care îl
repre zenta pe ta tăl său și îl face să părăsească casa. Apoi începe să cânte Jingle Bel ls.
Tatăl lui Paul, car e a ur mărit scena, îl întreab ă: “Știi ce ai cân tat?”
“Bineîn țeles”, răspunde Paul surâzător , “era exact ce dorește băiețelul. Vrea ca mama să fie mireasa, iar
tatăl să fie Moș Crăciun, care o aduce pe mamă băiețelului drept cadou de Crăciun și apoi pleacă cu
sania sa trasă de ren i.”
Auzi m deseori băieți de această vârstă spunând că se vor căsător i cu mama lor când vor fi mari.
Sau, după cum spunea recent mamei sale, un băiețel de cinci ani: “Știi, mami, aș fi vrut ca tu să fi fost
mai tânără și m ai mică și să nu fi fost căsători tă cu tata!”
Să nu ne mulțumim să surâdem cu indulgenț ă la aceste șarmante cuvint e ale copilu lui, ci să le
luăm în serios. Aceste senti mente și acest e idei sunt foarte importante la un băiețel. Este mijlo cul
inven tat de natură pentru a- l pregăt i pentru rolul său ul terior de soț. Această “idilă fa milială” care îl face
să se îndrăgostesc ă de mama sa la această vârstă este o etapă vitală a dezvol tării sale. Mam a este prim a
femeie din viața sa, prima dragoste și sentimentele pe care le are în mod inconștien t îi vor orienta
alegerea ulterioar ă a soție i. Va dori să se căsă torească cu o tânără care într-un sens îi va aminti de mama
sa. În același timp, Mama Natură nu a dorit ca aceast ă fixație să fie defin itivă. Ea a dorit ca aceasta să
treacă pe la vârsta de șase, șapte ani. Totuși, între trei și șase ani aceste senti mente sunt trăite cu
intensita te în inima micului pretendent al mamei.
Necazu l în toată poveste a asta este că idila familială seamănă cu un “men aj în trei”. Băiețelul nu
are numai un senti ment adânc și tandru pentru mama sa, dar simte gelozie și ostilitate față de tatăl său.

Page 75 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Dacă tatăl nu își dă seam a despre ce se întâmplă, și este cazul multor tați, trebuie să adaug cu regret,
acest aspect al dezvo ltării cop ilului poate să-l ne mulțumească.
Acest sentiment de rivalitate pentru tată și de ostilitate la adresa sa pun băieț elul într-o situaț ie
incomfortab ilă. El își iubeșt e tatăl și are nevoie de el. Cum poate în același timp să își dorească ca
acesta să plece pentru a o avea pe mamă numai pentru el? Aceste senti mente bivalente față de tată sunt
foart e difi cil de pus de acord în sufletul unui băie țel.
Datori tă faptului că simte această rivalitate și aceast ă ostilitate contr a tatălui său, reflexul de
apărare care constă în a atribui altora senti mentele pe care le avem pentru ei , face ca micul băiețel să
proie cteze asupra tatălui său proprii le senti mente. Începe prin a gând i că tatăl său vede în el un rival și
se arată ostil față de el. Datorită faptu lui că tatăl este mai mare și mai puternic micuțul începe să se
teamă că acest a se va răzbun a și că va fi pedepsi t în mod sever , ceea ce se concr etizează deseori prin
coșmarur i foarte frecven te. Copilul proie ctează teama de a-l vedea pe tatăl său lovindu- l, asupra unui
leu, tigru sau m onstru care îi bântu ie visel e.
Într-o atmosferă familială sănătoasă, micuțul își dă seama treptat că dorinț a sa de a-l înlocu i pe
tatăl său nu se va realiza. Separare a realității de fantasm e este unul din principa lele demersuri
intelectual e ale unui copi l de această vârstă.
Îi vor trebui toți acești ani (de la trei la șase) pentru a abandona idila imaginară cu mama sa și a
admite faptul că mama este femeia tatălui său și nu a sa. Ajunge finalmente la concluz ia că dacă nu
poate fi tatăl, atunci îi va semăna. Aici începe procesul de identificare cu tatăl. Copilul îl ia drept model
și îl imită in toat e moduri le posibil e. Acest proces ocupă tre i ani din viaț a copi lului.
Socie tatea noastră a făcut în așa fel încât această încercare să fie foarte grea pentru copil, iar
aceasta din două motive. Mai întâi, tatăl este pentru mulți copii un persona j atât de distant și absent
încât îi este difici l să se ident ifice cu el și în consec ință să găseasc ă o soluți e menajului în trei. Apoi,
dacă survine un divorț când copilul are trei ani sau mai mult, aceasta îi face sarcina și mai dificilă.
Copilu l dorește ca mama să fie numai a lui și ca tatăl să dispară. Prin divorț, i se pare că dorinț ele lui au
fost satisfăcut e în mod miraculos. Apoi copilul încep e să cread ă că poate, într-un mod care îi scapă, el
este respon sabil pentru divorț. În cele din urmă , nu este exact ce își dorea el? Visul său se realizează și
el se sim te teribi l de vinovat. În gener al înc earcă in m od trist să repare ceea ce cred e a fi provocat. Deci,
dacă se întâmplă să divorțaț i în această perioadă, fiți atenți ca micuțul să nu se simtă vinova t. Folosiț i
tehnica reflectăr ii senti mentelor (descrisă în capitolul 4) pentru a-l ajuta să-și exprim e verba l
senti mentele, oricât de irațional e ar fi acestea. Apoi îi puteț i explica că nu are nici o vină în ceea ce
priveșt e divorțu l.
În cea mai mare parte a familiilor care trăiesc în armonie, micuțul rezolv ă în jurul vârste i de
șase ani proble ma idilei familiale. Poartă deja în subconști entul său imaginea femeii cu care va dori să
se căsătoare ască, la fel și imaginea tipulu i de soț care va dori să fie pentru această femeie. Dacă nu
reușește să rezolve proble ma idilei familiale în ace astă per ioadă, va fi incap abil să-și găsească o soție.
Să trece m acum la fetițe, deoare ce iubiri le lor familiale iau form e ceva mai diferit e. Să ne
reamintim că pentru băiat prim ul obiect al dragoste i este mama, imagine a tandreț ii pe care o va purta în
el pe tot parcursul idilei familiale. Fetița încep e prin același prim obiect al dragoste i: mama. Dar,
contr ar băiatului, ea trebuie să transpună imaginea mamei asupra tatălu i. Acest fapt face ca idila
familială să fie ceva mai com plicată pentru ea.
Când fetița încep e să capete independen ță și să se difer ențieze de mama sa, descoperă în sânul
familiei un nou obiect de tandre țe și se îndrăgost ește de tatăl ei. La fel ca băieții, unele fete păstreaz ă
secre te aceste senti mente și vise, în timp ce al tele le expr imă în mo d liber.

Page 76 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Fetițele se pot arăta foarte feminine și coch ete la această vârstă. Ele știu să fie mult mai subtile
decât băieții pentru a-și ating e scopuril e în timpul idilei familiale. Aceasta ține de faptul că femeile au
mai multă finețe în relațiile interumane. De fapt este posibil ca mama nici măcar să nu-și dea seam a
până la ce punct se află în luptă cu fetița ei pentru a obține drago stea tatălui. Aveți conving erea că fetița
încearcă să vă imite când încearcă să gătească sau să facă curățenie, când ea încearcă de fapt să-i arate
tatălui că poate fi o soție mai bună decât dumn eavoastră
Fetița se găsește într-o situa ție mai difici lă decât băiețelul, deoare ce ea dispune de mai puțin
timp cu acest tată iubit. În societ atea actuală, tații sunt de cele mai multe ori absenț i. Băiatu l are
posibil itatea să petreac ă mai mult timp cu obiec tul pasiunii sale idilice, mama, pe când fetița își petrec e
zilele aștept ându-și cu nerăbd are ta tăl. Acest lu cru o obligă să-și trăi ască idi la mai mult în imaginație.
Ea încearcă sentimente de ostilitate și rivali tate la adresa mamei, ceea ce o tulbură la fel de mult
ca pe un băiețe l gelos în luptă contra tatălui său. Ea se simte dependent ă de mama ei din cauza iubirii și
îngrijir ii constante pe care i-o oferă. Simte că este un lucru teribil să vrea ca mama ei să plece și să nu
se mai întoarcă niciod ată. La fel cum băiețe lul proiec ta senti mentele de ostilitae asupra tatălui, fetița le
proie ctează asupra mamei. Ea își imaginează că mama știe că vrea să scape de ea, deci îi este ostilă și
vrea să o pedepsească.
În timpul întregi i perioade visel e îi sunt perturb ate de coșm aruri în care se vede urmărită de o
vrăjitoar e sau un monstru, repre zentar e inconștien tă a mamei ostile și răzbunătoar e pe care și-o
imaginează.
Într-o familie normală, fetița învață că tatăl apar ține mamei și că nu poat e să-l aib ă numai pentru
ea. Descoper irea acestui lucru se prelung ește pe timpul întreg ii perioade de la trei la șase ani. Progresiv ,
ea renunț ă la aspirați ile sale amoro ase și le substituie bărbatulu i pe care îl va iubi și cu care se va
căsătorii mai târziu. În acest fel atâ t fetița cât si băiatu l rezolv ă proble ma menajului în trei.
Să pune m acum o întrebar e impor tantă : Ce puteți face, dumn eavoastră și soțul dumneavoastră,
pentru a ajuta copi lul între trei și șase ani să evoluez e nor mal și să rezolv e ace astă proble mă?
Înain te de toate, calitatea relațiilor dumn eavoastră conjugale va fi decisiv ă pentru copii
dumneavoastră aflați în aceast ă criză. Dacă aveți o viață conjugală stabil ă, în care domină dragostea,
copiii își vor da seama în mod progre siv că idila lor este imposibilă și vor ști să găsească o soluție în
perio ada preșcolară. Dar dacă relațiile conjugale sunt marcate de profunde neînțeleg eri, proble ma va fi
mai greu de rezolva t pentru copiii dum neavo astră.
Dacă uniune a dumn eavoastră este compro misă, ceea ce poate fi efica ce pentru a vă ajuta copiii
să rezolve proble ma idilei familiale pe care o trăiesc, este să consul tați un consili er conjugal. Acest
lucru trebui e luat foarte serios.
Copilu l va încerca cu siguranță să nască discuț ii între dumneavoastră și soțul dumneavo astră
pentru a scoate un profit. Va încer ca, într-o manieră infantilă, să plasez e obstacole între dumneavoastr ă.
Dacă exist ă dificul tăți majore în menajul dumneavoastră băiețelul poate reuși ca mama să îl trateze mai
mult ca pe un iubit în miniatur ă decât ca pe un copil. Dacă o mamă se delectează prea mult cu atenț iile
fiulu i său, deoare ce simte că soțul nu se mai interesează suficien t de ea, ia nașter e o reacție care nu este
sănăto asă pentru copil. Mam a va avea tendin ța să diminuez e rolul tatălui în ochii copilului, în loc să-i
întărească prestigiu l. Și fetițele pot juca același rol în acest joc “a diviza pentru a conduc e”, încercând
să-l întoarcă pe ta tă contr a mamei.
În aceast ă perioadă părin ții nu trebuie să lase copilu l care găsește punctel e slabe ale relației
conjugale să le valor ifice pentru a-i despărț i. Trebuie ca amândoi să reziste a răspunde seducție i
romantice a copilului, primind în mod deschis avansuri le sale. Trebuie să reacțion eze respingându- l în
mod tandru. Mama trebu ie să-l facă să înțeleagă pe băiat că îl iubeșt e pe tata, că este soția lui și că

Page 77 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
dorește ca și băiețelul să-și iubească tatăl. Băiatu l nu se va putea căsători cu ea când va fi mare
deoar ece este deja căsător ită cu tata și este foarte fericită. Într-o zi va găsi femeia potrivit ă pentru el și
se va căsă tori cu ea. Pentru moment, el este băie țelul mamei dar și al ta tălui.
În același fel, tatăl ar trebui să-i explice clar fetiței că o iubește mult, dar că mama este soția lui.
Nu va putea să se căsătore ască cu el când va fi mare. El este deja căsător it cu mama și este foarte
fericit. Dar ea este fata lui și ni meni nu va putea ocupa locul privil egiat pe car e EA îl ocupă în ini ma lui.
Într-o zi va găsi un băi at pe măsur ă și se va căsă tori cu el.
Nici tatăl nici mama nu au vreun motiv să respingă copilul în mod bruta l. Nu trebui e să-l
încur ajați să creadă că într-o zi îi vor fi satisfăcu te capri ciile, dar puteți acționa cu tact pentru a-i
prezenta situați a reală. De asemenea nu trebu ie ca micuțul să se simtă ridicol sau nebun pentru că a
dorit asemenea lucrur i. Ream intiți-vă că aceast a este o etapă norm ală a dezvol tării sale și o pregătir e
natur ală a viitoru lui său ma riaj.
Mai presus de toate nu trebuie să-l încurajaț i în mod activ să-și facă asem enea vise. Acest lucru
va da naștere unui atașa ment mult prea puterni c care va fi difici l de rupt mai târziu.
Dacă dumneavoastr ă și soțul sunteț i oameni îndeajun s de calcu lați, a căror uniune este ferici tă,
copilul va depăși fără proble me obstacol ele acestui amor pe la vârsta de șa se-șapte ani.
SENSIB ILIT ATEA LA STIMULA REA INTELE CTUALĂ
În timpul acestei etape de dezvo ltare preșcolară, copilu l traversează o perioadă pe parcursul
căreia este foarte sensibi l la stimularea intelectu ală. Cu stimularea potriv ită, își va dezvolt a aptitud inile
și stare a de spirit esenți ală pe care o va păstra până la sfârșitu l vieț ii.
Inteligen ța unui copil se poate defin i simplu ca fi ind sum a apt itudin ilor deprinse. De fiec are dat ă
când stim ulați aceste aptitud ini, faceț i să crească inteligen ța.
În testel e de inteligență pentru copii, veți găsi probe care testează capacitatea de a urma ordine,
e a asculta atent o pove ste, de a face un rezumat, de a-și aminti cuvin tele sau ordinea cuvin telor într-o
frază, de a pune la un loc bucă țile unui puzzle, de a face din cuburi un desen care să corespundă acelui a
care se găsește pe foaie. Acestea sunt exem ple de aptitudin i de bază pe care un copil trebui e să le aibă
între trei și șase ani. Sunt anii în care “învață să înve țe”.
Cum estimăm dacă copilul primește o cantitate suficien tă de stimulări intelectu ale și emoționale
în timpul aceste i perioade? Unul din moduri le cele mai sigure este să-l tr imiteți la o grădini ță de calitate
în jurul vârste i de trei ani. Totuși, cum procedați să alege ți cea mai bună grădiniț ă pentru copilul
dumneavoastră? În calitate de psiholog, având numero ase raporturi cu tot felul de grădini țe, trebuie să
recunosc tristul adevăr că multe mame aleg grădin ița în funcți e de comodita tea pe care o reprezin tă
pentru ele. Este aproap e de domiciliu, sau există un autobuz special pentru acea grădiniță. Sunt
constern ată în fața unei astfe l de atitudini.
Trebui e să facem diferenț a între diversel e grădiniț e în funcț ie de următoar ele trei criter ii:
profesorii, echipa mentul, progra mul. Cele mai import ante sunt echipa mentele și personalul. O
educ atoare calificată și exper imentată, cald ă și destinsă joacă un rol deter minant.
Nu ezitați să stați de vorbă cu educatoar ea, să-i puneți întrebăr i asupra cunoștin țelor sale. Este
dreptu l dumneavoastr ă să știți. În cele din urmă este copilul dumneavoastră acela pe care îl încred ințați
îngrijir ilor ei.
Marea majorit ate a părinț ilor nu știu mare lucru despre echipamentul și program ul de studiu al
grădin ițelor. Observa ți atunc i când vizitați grădin ițe, dacă acestea au în dotare jocuri educat ive și în aer

Page 78 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
liber. În ceea ce privește metodel e de studiu, ar trebui să știți că există numero ase divergențe în ceea ce
priveșt e grădin ițele.
Un grup este partizan al învăț ământului tradițional și al acțivităților manua le care ajută copilu l
în dezvolt area emoțion ală.
Copilu l găsește aici mijloac e pentru a-și dezvol ta muscul atura prin intermediul apara turii în aer
liber, jocurilor de construcț ie cu cuburi mari sau a tricicletei. În interior se va putea juca cu argilă, să
picteze cu dege tele sau cu pensula, să desene ze și să se servească de instru mente variate pentru
dezvo ltarea mușchi lor scurți, al simțului creat ivității și emoțiilor. Copilu l este ghidat de educa toare în
învățarea relațiilor social e cu ce ilalți copii.
O altă metodă este aceea pe care o pute m numi “demersul cognitiv ”. Aceasta pretinde că nu este
nimic rău în metoda precedentă, dar că ar trebui îmbog ățită. Partiz anii acestei metode sunt de părere că
micuțul ar trebu i supu s la diferi te tipuri de stimulare senzoria lă în acești primi ani, fără a face presiuni
asupra sa sau a schimba atmosfera destinsă a primei sale copil ării într-o clasă form ală, inadap tată
acestei vârste. Pentru acest gen de metodă cogni tivă găsim material educa tiv nou si alte metode de
învățare. Mă refer la numărăto are, magnetofoane, material pentru imprimare, material pentru
dezvo ltarea limbajului, marione te sau m aterial pentru învăț area lectur ii.
Pedagogi i din grădiniț e par a fi împăr țiți între acest e două metode. Partizani i tradiției sunt de
părer e că trebuie să rămână fideli activităților cum ar fi jocurile de construcț ie din cuburi, pictatului cu
dege tul, e tc.
Ei cred ca a învă ța să citească un copil de grădini ță însea mnă a fac e presiuni asupra lu i și într -un
fel de “a-i fura copilăria”. Alții insistă asupra faptu lui că micuții sunt pregăt iți să învețe să citească și
trebu ie doar să le dă m ocazi a.
Eu sunt în mod ferm partizana metodei cognit ive. Nu văd motivul pentru care metodele folosite
în grădiniț e trebu ie să fie aceleași cu cele din 1930 sau 1940. Peste zece ani vom vedea dacă se vor mai
găsi educa tori care să creadă că furăm copilăria micuților, învăț ându-i să citeasc ă. Am acumulat o masă
consider abilă de date științifice care dovedesc că este important să stimulăm cunoșt ințele unui copil,
dacă dorim să-l ajută m să ating ă maximul de inteligență mai târziu în viață. Nu există nimic altceva
decât legende și poveșt i care să afirme că stimulare a cunoștin țelor copilulu i implică riscul unei
prăbușiri pe plan emoțion al.
Grădini ța pe care o veți alege pentru copilul dvs va practica, probabi l, vechea metodă. Dacă
aceasta practic ă arta și activitățile manuale dar are totuși educa tori și personal calificat, este bine.
Copilu l va profita. Dacă totuși puteți găsi o grădini ță mai nouă, care favor izează stimularea cognit ivă,
este și ma i bine.
Face ți-vă timp să vedeți aceast ă grădini ță în activitate. Lăsați copilul în seama cuiva și vizitați
grădin ița timp de jumătate de zi. Nu luați copilu l cu dumneavoastră , deoarec e vă veți petrec e timpul
supraveghindu- l, în loc să aveți ocazia să observați ce face posibi la lui viitoare educa toare. În acest
mod luați contac t cu un a spect autentic al activ ităților care se petr ec zilnic în ac ea grădin iță.
Dacă nu vi se per mite să viz itați sau să observaț i, ave ți grijă!
Va trebui fără indoi ală să vă infor mați asupra tehnic ilor și metodelor de învățământ parcur gând
o lucrare despre grădini țe. Altfel este posibil să nu recunoaște ți un învăță mânt de calitate, văzându- l în
acțiune în fața dumneavoastră. Deseori, o educ atoare foarte experi mentată vorbește foarte puțin și este
mai tot timpul în spatele clase i; nu intervin e decât dacă consta tă că este pe cale să izbucne ască un
confl ict. Dacă nu sunteți infor mată, ați putea crede că educa toarea nu face nimic. Nu veți reuși să
remarcați arta și fine țea cu care ghidează grupul.

Page 79 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Un alt aspect importan t al grădini ței, pe care îl pute ți aprecia fără a avea nevoi e de cunoșt ințe de
speci alitae este climatul care dom nește în clasă. Există o atmosferă caldă și destinsă în care copiii se pot
expri ma liber? Sau atmosfera este tensiona tă unde se aplic ă pedepse și constrângeri morale. Mă
îndoi esc că ați dori să înscri eți copilul la o astfel de grădiniț ă unde va fi supu s unei atmosfer e critice și
represiv e.
Chiar dacă trimiteți copilul la grădini ță sau recreați la dumneavoastr ă acasă un mediu
asemănător , cu cât veți ști mai multe lucrur i despre tehnicile pedagog ice, cu atât mai bine veți putea
ghida și direc ționa copilul. Dacă găsiți o carte care să vă placă, asupra acestu i subiect, ar fi o investi ție
bună să o cu mpăraț i.
Ultimul an de grădin iță este un an dec isiv în form area copilulu i.
Datori tă faptului că se oferă atâtea posibil ități, iar copilul este așa de pregă tit să învețe, este trist
și regre tabil faptul că atâția copi i nu pot profi ta de acest lucru. Aceast ă situaț ie deplorabi lă țin e de fap tul
că există zone fără grădiniț e, sau că au fo st desființa te din lipsă de spațiu.
Ce soluție trebuie să adoptaț i dacă nu exist ă o grădin iță publi că în cartierul dumneavoastr ă? Un
singur lucru vă spun: dacă mijloacele financi are vă perm it, atunci găsiți o grădini ță privat ă de calitate și
înscri eți copilul acolo. Mulți părinți fac împru muturi pentru a trimite copiii la liceu sau la facult ate, dar
nimeni nu face așa ceva pentru a-i trimite la grădini ță. Totuși acești primi ani de învă țământ sunt atât de
impor tanți încât, după părere a mea, ați face mai bine să împrumutați bani pentru grădiniță decât pentru
universi tate. Cum pregă tiți copilul pentru primul an la grădini ță? Dacă urmați sfaturi le pe care le dau în
capitolul 11 (Școa la începe acasă) , copilul va fi perfec t pregă tit. Dacă grădin ița nu include și ultima
clasă, sugesti ile pe care le-am făcut în capitolul 11 nu vor putea să o înlocui ască, nici să se substituie la
tot ce aduc e ace asta, în mod part icula r, conta ctele cu alți copii de cinc i ani.
În acest capitol am parcurs un teren imens, ceea ce nu are nimic surprinză tor, deoarec e se
produce o enorm ă dezvolt are a copilulu i de la trei la șase ani. Să rezu măm ceea ce se întâ mplă în timpul
acestor ani.
Să aruncă m o privire asupra lucruri lor pe care copilul le-a putut învăț a în timpul acestui stadiu
de dezvoltar e.
•Și-a satisfăcut nevoile biologi ce de dezvolt are m uscul ară, pentru aproape toți mușch ii.
•A învă țat să-și controle ze pornir ile instinct ive.
•S-a separa t de m ama sa.
•A învă țat schim bul cu ajutorul căru ia se fondea ză rel ații că semenii săi.
•A învă țat să-și expri me sau să-și repri me senti mentele.
•Aparten ența sa la unul din sexe este def initiv preci zată.
•Și-a fixat atitud inea fundam entală cu privire la sexual itate.
•A rezo lvat în m od progresiv idila din fa milie.
•A traversat o perioadă a dezvolt ării sale în timpul căreia era foarte sensibil la stimularea
intelectual ă, și, este de dorit, a pri mit maximul aceste i stimulări.
Acesta este copilul dumneavo astră. Dacă ați urmat sfatur ile din această lucrare, copilul ar trebui
să aibă acum un concept despre sine cât mai robust și bazele unei personalități sănătoase și stabile.
Dacă totul s-a derulat norm al, copilul ar trebu i să aibă un senti ment funda mental de siguranț ă, de
încredere în sine și o putern ică conștiinț ă a individual ității sale. Pentru dumneavoastr ă, care l-ați ajutat
să-și cree ze baz e solide în timpul ac estor pri mi cinci ani ai vieți i esența muncii a lua t sfârșit.

Page 80 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
După ce v-am antrenat în acest fel de-alungul acestui studiu cronologi c, voi trata în mod detaliat
în următoar ele două capitole un subiect vital pentru educ ația copilu lui. Nu numai pentru acești prim i
cinci ani, dar pentru tot timpul în care copilu l va fi responsabil itatea dumneavo astră Este vorba de
proble ma perpe tuă a discipl inei.
PUTEM ÎN VĂȚA UN DELFIN SĂ SCR IE LA MAȘ INĂ?
Discipl ina este un subiect foarte delic at în zilele noastre, deoarec e multe mame se simt derut ate
de opiniil e contrad ictorii emise în acest sens. O carte vă sfătuieșt e într-o anume direcție, în timp ce alta
indică exact contrariu l. Și păreri le vecinelor sunt contrad ictorii. O mamă ajunge să se întreb e fără
încetare dacă este prea severă sau, din contr ă, prea indulgent ă cu cop ilul.
Mai întâi, ce ințelegem exact prin cuvântul “disciplin ă”? Este un cuvânt cu sensuri multiple și
implicații varia te.
Dicționarul o definește în felul următor: “(1) a instrui, a educa sau a antrena și (2) a pedepsi.”
Ca sinoni me propune : “a antrena, a form a, a educa, a instrui, a exerci ta, a regla, a corecta, a pedepsi.”
Dacă întreba ți un grup de mame alese la întâmplare, marea majoritae va răspunde că disciplin a este un
set de reguli care au ca rezultat o conduit ă convenab ilă din parte a copilului. În spiritul oamenilor,
discip lina este sinoni mă cu a pedepsi, ca mijloc de a face un copil să se poart e bine.
Aș dori să propun și eu o defin iție: “Antren ament”. Cuvântu l discip lină include cuvântul
discipo l. Când disciplina ți un copil îl antrenați în a deveni discipo lul dvs, iar sarcin a vă este de a-i fi
profesor .
Trebui e, noi părinții, să ne pune m o întrebar e: “ Ce scop urmărim prin tot acest antren ament pe
care îl aplic ăm copii lor noștrii?” Dacă ne gândi m în mod serios la această întrebare, marea noastră
majorit ate va răspunde că scopul este de a forma un adult care a învățat să se stăpân ească, să facă
proprii le alegeri, să își regl eze conduita, să-și exerci te lib ertatea ca un indiv id responsabil.
Mii de experien țe efectuate asupra animalelor, de la șoareci la delfin i, au adus indic ații asupra
modulu i în care ne putem ating e scopul cu copiii noștrii. Cer mamelor care citesc această carte să nu se
înșel e. Nu am spus că nu exist ă diferențe între copilu l dumn eavoastră și un delfin! Chiar dacă medicii
au învăț at multe lucruri despre remedii și vaccinuri exper imentând mai întâi pe animale inferio are, și
noi am învă țat despre felul în care să ne trat ăm copiii tratând în m od experi mental animale inferioar e.
Mamele și tații, pe întreg teritoriu l State lor Unite, se străduiesc foarte mult pentru a-și face
copiii insuportabil i. Acești părinț i bine- inten ționa ți nu își dau seam a, bine înț eles. Dar at enția, aprobare a
și afecțiune a pe care le acordă copiilor reprezin tă puternice încurajări. Orice compor tament al unui
copil care antren ează atenț ia și reacți a părin ților este incur ajat și fortif icat.
Luați ca exemplu următoar ea scenă observa tă într-un magazin: Un copil cere ceva pe un ton
calm. Mama lui nu răspunde. Este ocupa tă, stând de vorbă cu o prietenă. Vocea copilulu i crește în
intensita te și devin e plângăc ioasă și presant ă. Mama reacțione ază în cele din urmă. Fără să vrea, l-a
învățat pe copil că dacă ridică voce a, dacă este mai dezagreabi l, dacă insistă mai mult, îi cresc șansele
de a obține ceea ce dorește.
În mod inconștien t, mama a urmat drumul cel mai direct pentru a-l învăța pe copil să fie
detestabi l.
Într-o zi, un băiat de opt ani pe care îl vedea m la ședin țele de psihoterap ie, avea un nod la
șiretur i. Mi-a cerut să i- l desfac. I-a m spus: “sunt sigură că îl poți desface și singur .”
– Nu, nu știu singur , trebuie să mi -l desfaceți dum neavoastr ă!
– Știu că este greu să desfaci noduri, dar sunt convinsă că poți, îi spun.

Page 81 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
– Bine atunc i, dacă nu vreți are să m i-l desfacă mama.
Copilu l deschid e ușa sălii de aștept are și a leargă spre mama sa: “ Mami, d-nul Doctor nu este drăguță, n-
a vrut să-mi desfac ă nodul, desfă- mi-l tu!”
La începu t mama a rezistat, urmând sfatur ile pe care i le dădu sem înain te, în scopul de a învăța copilu l
să fie independen t. “N u Richard, poți să ți-l desfaci și singur .”
– Nu pot, nu pot! Desfă-l!
– Poți s-o fac i, trebu ie doar să încerci.
Rich ard a făcut o criză de nervi. Se rostogole a pe podea, lovind din picioare și strigând: “Nu pot, desfă-
l!”
Atunci mama a ced at brusc: “ Bine Ri chard, a m să ți-l desfac.”
Am hotăr ât că este t impul să intervin : “Doamnă, greșiți dacă faceț i acest lucru.”
S-a oprit, s-a gândit puțin, și a spus: “ N u Rich ard, nu-ți voi desface nodul, poți s-o fac i și singur .”
Rich ard a continuat să urle și să dea din picioare încă câteva minute. Văzând că de data asta mama nu
ceda, s-a ridicat dintr-o dată și a revenit în salonul de consulta ții. L-am urmat și am închis ușa în urma
noastră. A rămas așezat într-un col ț, cu spate le la mine, timp de câteva minute, tăcut și supărat. Apoi s-a
întors, a afișat un zâmbet malițios și mi-a spus: “Vreți să ne jucăm cărți?” “Sigur , dacă îți aranjezi
șiretu l ne put em juca.”
Acest mod de a reacționa la comporta mentul infantil al lui Richard este un exem plu asupra a
ceea ce trebuie să facem pentru a nu încuraja deprind erile rele. Acel eași metode se utilizează și în
dresajul animalelor. Aspectul cel mai important al antrena mentulu i este de a-i da copilu lui supărat
încur ajări pozi tive.
De exemplu îi spuneț i unui copil de opt ani: “Aș vrea să-m i spui cuvinte cu voce tare, cât de
reped e poți, unul după al tul. Nu cont ează ce cuvin te. Orice îți vine în m inte. Hai, dă-i dru mul! ”
Inain te de a face acest lucru hotărâ ți-vă ca de fiecare dată când copilul spune numele unui
animal să spuneț i: “bine”, și să nu spuneț i nimic altcev a la celelalte cuvin te. Bineînțe les, copilul nu
trebiuie să știe nimic despre toate astea. El începe să spună cuvin te. La fiecare nume de anim al, oricar e
ar fi, dum neavoastr ă spuneți : “Bine!”. Face ți socote ala răspun surilo r.
Face ți aceast ă experien ță și vă veți da seama că numărul de “nume de animale” va crește puțin
câte puțin. Notați acest fapt interesant : copilu l nu va fi nici măcar conștien t de ceea ce se întâmplă, dar
va spune din ce în ce mai multe nume de animale. De ce? Deoare ce, de fiecare dată îl încurajați
spunând: “bine”.
Pentru a vă a muza, pute ți încerca același lucru și cu adulț ii. Data viitoare când discuta ți cu o altă
persoană, sau într-un grup, hotărâ ți-vă să încurajați un anum e subiect. Subiec tul conte ază mai puțin,
poate fi: copii i, vestimentația, politica, etc. Alegeți un subiect, și de fiecare dată când acesta apare în
discuț ie, mnifestați un interes sporit spunând: “ce interesant!” sau “mai zi, mai zi!”. Dacă
interlocu torul(i i) adoptă un alt subiect, păstrați linișt ea și nu interveni ți în discuți e. Veți vedea că veți
obțin e ace lași rezulta t ca și cu copii i de opt ani.
De fapt, noi sunte m aceia care încurajă m la al ții anum ite compor tamente.
Gândiț i-vă la toți copiii din lume, crescuți în cultur i diferit e, cu limbi difer ite. La aproxi mativ
șase luni, un copil începe să gângureasc ă. Aceste gângurel i semănă foarte mult între ele indiferent dacă
copiii sunt englezi, ruși, chine zi, arabi sau swahil i. Dar când aceșt i copii vor avea doi ani, unii vor vorbi
engleza, alții rusa, alții japonez a, alții swahil i, alții araba, etc. Cum de este posibil acest lucru? Nici un
copil nu se naște cu gene car e să-i per mită să vorbească o anu me limbă când va fi mare. Copi ii din toată
lumea învaț ă să vorbească limbi diferi te datori tă unor principi i psiholog ice de învăț are foarte bine
stabi lite.

Page 82 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Mai întâi, imită sunetele pe care le aud în jurul lor, fie ele în engleză, rusă, chinez ă, etc. Părinț ii,
fără să fie conștienț i, încurajază anumite sunete de bebeluș în funcți e de limba maternă. În acest fel, un
bebe luș culcat în pătuțu l său, care gângureșt e ferici t, va pronunț a, mai devre me sau mai târziu, un sunet
asemănător cu ma….ma….m a…ma…, deoarece acesta este unul dintre sunete le cele mai ușor de
produs de corzile vocal e ale micuțului. Ce se întâmplă în mod norm al când o mamă aude sunete de
genul : ma…ma… ma…? Este foart e probabil că va sări în sus de bucurie, va mângâ ia copilu l și va
striga : “A spus Mama! Mă cunoaște! Copilu l meu mă cunoaște!” În alți termeni, prin atenția și
dragoste a sa ea în curajază ac eastă com binație paticu lară de sunete care pentru ea însea mnă “Mam a”.
Urmând bine cunoscutul princip iu al încurajării, copilu l va pronunț a din ce în ce mai des această
combinație part iculară de sunete.
Încurajări le părin ților jocă un rol determinant în influenț area comporta mentului bebe lușilor și
copiilor. Trebuie să știți ce fel de com portament sunteți pe cal e să influ ențaț i (favori zați).
La prima abordare a aceste i teorii, ea a apărut puțin cam trasă de păr, dar după multe
exper imente s-a dovedi t fondată. De aici ne dăm seam a de import anța experi mentelor pe animale în
acest do meniu.
Să examinăm acum 9 lecții impor tante pe care știința ni le-a preda t, ca urmare a lungilor ani de
cercetăr i asupra tehn icii încur ajării:
1.Animalul trebuie să fie pregă tit să învețe.
Speci aliștii nu încearc ă să dreseze un animal când acesta este obosit, bolnav , sau când încearc ă să evite
procesul de învăț are. Anim alul trebu ie să fie pregăti t să ascul te ceea ce vrea să-i spună dresorul.
Într-o experien ță pasionantă, un psiholog a înregistra t semnalele emise de creieru l pisicilo r. Aceste
semnale indic au că un sunet a fost trans mis de-a lungul nervulu i auditiv și a atins creieru l. De fiecare
dată când se producea un mic declic în apropier ea urech ii pisicii, aparatu l montat la nivelu l creierului
indica o schi mbare specifică. Apoi opera torul pl asa în faț a pisic ii un borcan de stic lă cu șoricei vii. Apoi
produce a din nou respec tivul decli c. De această dată apara tul nu mai indica nici o schim bare la nivelul
creierulu i. Pisica nu mai auzea ceea ce la început era perfe ct audibi l. Zgom otul nu mai atingea centrii
cerebrali superiori.
De prea multe ori încercăm să învăț ăm copiii câte ceva în momente în care aceștia nu sunt pregăti ți să
învețe. Să împrum utăm deci acest princip iu și să-l aplicăm și în psiholog ie: nu încerc ați să învăța ți
copilul ceva când este obosit sau s upăra t, și care oricu m se pune în situa ția de a refuza învăț area.
2.Animalul trebuie să fie în stare să facă ceea ce înc ercaț i să îl învăța ți.
Dresorii sunt oameni realiști. Ei știu că pot învăța un delfin să sară printr -un cerc dar mai știu și faptu l
că nu-l vor putea învăț a nic iodată să bată la m așină. Deci nu încear că.
Este un lucru elementar, spuneț i dumneavoastr ă. Dar gândiț i-vă la tot ceea ce părinți i încear că
să-i învețe pe copii, lucruri la fel de imposib ile pentru ei, cum este și scrisul la mașină, pentru un delfin.
De exemplu: a fi curat la vârsta de nouă luni. Să stea linișt it la restauran t la vârsta de doi ani. Să fie
politicos și să aibă bune maiere la patru ani. Să asculte la doi ani ca și când ar avea cinci. Lista este
interminabilă.
Mulți părinți așteap tă din partea copiilor lor să învețe lucrur i care depășesc capaci tatea lor și uită de
natur a copilului și de stadiul său de dezvol tare. Avem tendința de a aștep ta de la el mult mai mult decât
este el pregă tit să ofere. Din acest motiv părinț ii reușe sc mai bine cu un al doile a sau un al treilea copil.
Învaț ă pe parcurs la ce se pot aștepta din part ea copi ilor.

Page 83 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
3.Dresorii evită pedepsele, le folosesc numai ca ultima alterna tivă, pentru a-l împiedica pe “elev” să
se sinucid ă sau să se rănească grav .
Trebui e ca și noi să fim realișt i. Dacă băiețelul dumn eavoastră de doi ani se precip ită în mod repetat să
traverseze strada, nu aveți altă soluție decât să îl pedepsi ți. Administraț i-i o palmă la fund pentru a-l
învăța să nu se mai compor te într-un mod atât de periculos. Va trebui să-i impune ți judecat a
dumneavoastră până când va fi capabi l să gândească singur și să stăpâneasc ă situați a. Dar, este posibil
totuși, să învăț ăm copi lul multe lucruri fără a fi obliga ți să recur gem la pedepse.
De ce trebuie evitate? Deoarece adevăr atul lor efect este de a supri ma temporar o reacți e.
Comport amentul sancț ionat nu este descurajat în permanență; când efectu l represiv se va atenua,
compor tamentul va redeven i ident ic cu cel anterio r.
În acest fel, un psiholog a dresat un șoarece alb să apese un levier din propria sa cușcă pentru a
avea de mâncare. Levieru l era legat cu un fir electric în așa fel încât, de fiecar e dată când șoarec ele îl
apăsa, simțea o ușoară descărcar e. Șoarece le se retrage sub acțiunea acestu i efect și încetează să mai
apese levieru l. Dar totuși îl apăsa de fiecare dată când îi era foame. Acest compor tament a fost suprimat
temporar dar nu defin itiv. Dacă pede apsa nu era repet ată șoarecele reîncepe a să apese levierul ca și
când nimic nu s-ar fi înt âmplat.
Alte motive ar trebui să ne incite să ne pedepsim copii i cât mai rar. Fie că dresaț i un animal, sau
că educ ați un copil, de fiecar e dată când îl pedepsi ți îl învăț ați să vă deteste și să se teamă de
dumneavoastră. Nu trebu ie să învățăm copilul nici ura, nici teama decât în cazur ile absolut necesare
pentru a-l proteja de el însuși. De fiecare dată când un profesor pedepsește un debutant, acest lucru
devin e un “stimul de aversiune”, la fel ca o descărcare electrică. Debutan tul va încerca pe viitor să-l
evite pe profesor și ma teria pe care ac esta o predă.
Am îngrijit într-o zi un fizician care a ales această carieră ceva mai târziu. Într-un mod
neașt eptat, a început să evite cursuri le de fizică atunc i când era la universita te. După mulți ani, în timp
ce îl tratam, a înțeles motivul atitud inii sale. Primul său conta ct cu fizica a fost într-o clasă a unui
profesor despre care își aduc ea foarte bine aminte ca și de niște experien țe făcute cu clopo te de sticlă și
curen t electric. Își aducea aminte de profesorul cu fața mică, sinistră, cu buze le subțiri și un
compor tament meschin față de copi i. Acesta îl umilea și îl ridicu liza de fiecare dată când nu reușea prea
bine. Acest profesor simboliza “fizica” pentru pacientu l meu. A învăța t să chiulească, într-atât de mult
se ase măna pentru el ac est profesor cu lev ierul din cușca șoarec elui.
4.În locul pedepselo r, dacă doriți ca un copil să încet eze să acțione ze contrar dorinț elor dvs, utilizați
tehnica extinc ției.
Când un psiholog vrea ca un animal să nu mai facă un lucru, încete ază pur și simplu să încur ajeze acea
acțiune. Dacă recompensează cu un pumn de grăunț e un șoarece alb pentru faptu l că a apăsat o clapetă,
și dacă vrea ca animalul să încet eză s-o mai apese, va înceta să-i mai dea grăunțe le. Mai devre me sau
mai târziu, ne maifiind încur ajat, ani malul nu va m ai apăsa ac ea clapet ă. La fel se înt âmplă și cu copi ii.
Să luăm ca exemplu un copil de patru ani care a descoperi t efectul electrizan t asupra părinților
în momentul în care folosește cuvin te urâte. Se întoarc e acasă, pentru pima oară “bogat cu această
descoper ire”. Este copilul încur ajat să-și folosească reper toriul? Bineînțe les. De fapt, mama acționeaz ă
ca și cum ar fi primit sarcin a expresă de a-l încur aja (deși acest a este ultimul lucru pe care îl dorește).
Manifest ând atâta contrarie tate în momentul în care copilul pronunță cuvin te urâte, ea îl încurajază în
mod efect iv. Atenț ia pe care i- o arată este un adev ărat stim ul.
Cum îl poate face să înceteze? Ignorând pur și simp lu aceste cuvin e și rămânând calmă. Mai
devre me sau m ai târziu, când copilu l va rea liza că nu o ma i poa te irita pe ma mă, va înc eta.

Page 84 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
5.Profesorul trebu ie să dispună de un sti mul pentru în cepător i
Pentru animale, acesta este reprezen tat de hrană. Pentru copii, este vorba de dragoste a și atenția
dumneavoastră. Pentru ca aceste a să joace rolul de stimul, trebu ie să fiți o persoană amuzantă și
agreabilă. Trebui e să consacra ți un anume timp să vă amuzați împreună cu copilu l, încerc ând să-i
dovedi ți că dragostea și afecț iunea dumneavoastr ă reprez intă recompense pentru purtar ea sa bună.
Puneți- vă următoar ea întreb are: “Cât timp îmi petrec alături de copil, amuzându-ne gratui t, fără să-i cer
să facă ceva? Dacă răspunsul este “foarte puțin ”, atunci poate că nu îl încur ajați suficien t să dorească
dragoste a și aten ția dum neavoastr ă.
Un băiat de 17 ani pe care îl îngrijam discut a despre senti mentele pentru tatăl său și îmi spunea :
“În prim ii 15 ani ai vieții mele, practi c nici nu l-am văzut pe tata duminica. Era atât de ocupat la
servic iu încât nu avea de loc timp pentru mine. Acum , de când am toate aceste problem e încear că să fie
prietenul meu și să recup ereze timpul pierdu t. Ar dori să mă fac bine și să nu mai am probl eme la
școal ă. Câteodată am chef să-i spun: “Las-o baltă bătrân e! Pe unde ai umblat în to ți acești ani?”
6.Încurajaț i-vă copilu l în tot ceea ce doriț i să-l vede ți făcând și nu acord ați atenție lucrurilor pe care le
face și nu vă pla c.
De exemplu, unul din pacienții mei care nu înțelesese acest princip iu, a descurajat- o în mod involunt ar
pe sora sa de a scrie poez ii. El era la universi tate, pe când ea, încă la liceu. I-a trimis o poezi e scrisă de
ea și i-a cerut părere a. El nu cunoște a nimic despre psihologia stimulării și în acest fel a lua t poezia vers
cu vers scriind exact ceea ce îi plăce a și ce nu, spunând: “uite un pasaj bun”, sau “chesti a asta e cam
stânga ce”, “îmi place stilul acestui vers”. Rezul tatul acestu i efort critic foart e serios, a fost că fata nu a
mai scris niciodată o poezie. De ce? Deoare ce a fost descurajată la prima încerc are, prin toate criticile
nega tive pe care le pri mise.
Cum ar fi trebuit să reacț ionez e, urmând principi ile psihologi ei stimulării? Ar fi trebui t să-i scrie
tot ce îi plăcea la această primă poez ie. Ar fi fost perfect cinsti t. Poezia avea de fapt multe lucruri bune.
Ar fi trebu it să treacă sub tăcere lucrur ile care nu îi plăceau și să nu facă nici un comentariu asupra
lucrur ilor ce trebui au ameliorate. Dacă ar fi făcut acest lucru, ideea de a scrie poezii ar fi fost încurajată
prin interes și co mplimente, iar fa ta ar fi continu at să scrie.
Citind aceste lucrur i, vă gând iți probabil, că nici unul din profesorii dumneavoastră nu v-a tratat
în acest fel. Ei nu pun în valoare ceea ce este bun, ci fac să iasă la suprafa ță numai lucrur ile care au
defecte. Din păcate acest lucru este foarte adevărat.
Este dramatic de consta tat că dresorii de animale sunt pedagogi mai buni decât profesorii din
școli. De acee a mulți părin ți au dificu ltăți în a-și învăț a copi ii să at ingă scopuri le dorit e.
Nici noi nu am fost crescuți folosindu-se acest e tehnici psiholog ice. De aceea nu prea știm să le
aplicăm în ca zul cop iilor noștrii.
7.Încurajaț i orice progres. Nu a șteptaț i ca micuțul să reușască în tota litate pentru a- l încuraja.
Un copil de nouă ani, cu care pract icam ședințe de psihoterap ie, avea o proble mă la școală : persista în
a-i lovi pe ceil alți copi i. Avea nivelu l E (foart e slab) l a sociabi litate.
Când a venit să mă vadă pentru prim a oară, se bătea cu ceilalți copii cam de zece ori pe lună.
După tre i luni de trat ament, ace asta nu se m ai întâmpla decâ t de două trei ori pe lună. Dar, când a prim it
carnetul de note, cotarea sa la sociab ilitate era tot E. Profesoara i-a expl icat mamei că a fost oblig ată să-
i acorde ac est cal ificativ deoarec e încă se ma i bătea cu coleg ii de școală.

Page 85 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Aceasta este o metodă foarte stânga ce de a reacționa. Profesoara îi spunea: “Olivi er, nu te pot
recompensa cu o notă mai bună înainte de a nu ajunge să nu mai bați nici un copil. Profesoara nu știa
că în acest fel nu făc ea ni mic pentru a recom pensa această ameliorare lentă.
Băiatul a fost furios și a abandon at. Făcuse un efort sincer , cu ajutorul meu, pentru a nu-și mai
lovi coleg ii. “La ce bun d-le Doctor? Nu am lovit decât trei copii luna asta , și încă am aceeași notă
proastă! ” Din punct de vedere psiholog ic, avea drept ate. Nu a prim it nici un fel de încurajare din partea
profesoare i, în t imp ce el făc ea un efor t meritoriu.
Dacă copilul dum neavo astră înva ță să ci tească, să me argă pe bici cletă, să cân te la un instru ment,
să-și îmbun ătățească manierele sau să încete ze să-i lovească pe alții, oricare ar fi scopul care se vrea
atins, încurajaț i-l la fiecare pas. Inter esați- vă și de cel mai mic efort pozi tiv din parte a sa.
Putem găsi mereu un motiv să-i complimentăm pe copiii noștrii, dacă vom căuta cu atenț ie. Un
băiețel de grădin iță era o adevăra tă teroare pentru educatoar e și pentru colegii săi; ne-am străduit foarte
mult să găsim un lucru pentru care să îl felicităm și în acest fel să îl încurajă m să adopte o atitud ine
pozitivă.
Într-un târziu am găsit. Într-o zi, în timpul siestei, am constat at că se odihn ea linișt it (probabil
foart e obosit de a fi făcut pe nebunul cu o seară înainte). Educa toare a a prins ocazi a, o dată cu acest
compor tament neaștept at de linișt it din partea lui și i-a spus: “Jean, azi ești cel mai cuminte copil din
clasă!” Când mama a venit să-l ia acasă în acea zi, el i-a spus plin de mândrie : “Educatoar ea a spus că
eu am fost cel mai cum inte în timpul siestei! ” Și în ziua ur mătoare și-a făcut siesta la fel de linișt it.
Atunci când copiii noștrii sunt cuminți, se poartă bine, nu prea le acord ăm atenție, în cea mai
mare parte a timpului. Nu ne deranjază așa că îi ignoră m. Nu facem nimic pentru a încuraja acest
compor tament pozit iv. Dar atunci cînd copilul iese în eviden ță cu ceva, ne atrage imediat atenț ia. Cu
alte cuvint e, nu facem decât să încurajă m comport amentul pe care nu îl dorim . Rem ediul constă în a ne
face timp pentru a încuraja compor tamentul dorit, în loc să ignoră m copilul când se poartă bine. Este
foart e impor tant, dacă aveți un băieț el turbu lent, difici l, care face tot felul de mofturi. Când vedeți că se
joacă linișt it, mergeți la el, mângâ iați-i părul sau sărutați-l și spuneți- i ceva de genu l: “Câte- odată este
atât de bine să te joci linișt it, nu?”
8.În prima perio adă, este important să încur ajăm orice reacție pozitiv ă. O dată ce progresul se află pe
calea cea bună, pute m să mai rări m încur ajările.
Nu este neap ărat nevoie să încurajați fiecar e mișcar e pozitivă. Ar fi prea greu pentru o mamă să
găsească atâta timp. Dacă rărește încurajări le, oricu m va ajuta copilu l de a se orienta către
compor tamentul dorit.
9.Face ți în așa fel încât even tualul debu tant să reușască în primele etape ale activității care i-a fost
încredinț ată.
Încep eți cu sarcini ușoare și apoi treceț i la cele mai dificile. Într-o seară, jucam cărți cu băiatul meu de
zece ani, când, celălalt băiat de patru ani și-a manifesta t intenția de a juca și el. I-am prom is,
bineînțeles, că voi juca cu el după ac eea. Ați încer cat vreoda tă să jucați cărți cu un copi l de pa tru ani? A
juca după reguli, repre zenta un efort prea mare la această vârstă, deoare ce aceasta cerea prea mult la
nivelul său de maturitate. El voia doar să joace cărți.
Care a fost soluția? Cum să fac ca el să câștige, jucând cu mine? Ușor . Am adap tat regul ile la
nivelul său de patru ani. Am “jucat ” dând cărți la întâmplare. El dădea o carte, eu alta. Foarte repede
jocul a fost terminat. A “câștig at”. A anunț at pe un ton triumfător: “Am câștigat la cărți!”. L-am ajutat
astfe l să reușească în pri mele etape, pentru a-l învăța să iubească jocul.

Page 86 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Dacă părin ții ar putea aplica toate aceste nouă princ ipii ar avea mai puțin senzați a de eșec în
educ area copilulu i. Ar fi mai ușor să crească copii mai ferici ți și ma i încreză tori în ei înșiși.
DISCIPLINA PRIN AUT OREGLA RE
Am expus mai sus metode de discipl ină sau de antrena ment fondate cu ajutorul experi ențelor
efectuat e pe an imale. Ajungem acum la metode de antren are car e sunt specif ice copiilor și care nu pot fi
aplicate câinilor , delfin ilor sau papag alilor. Aceste metode au ca și caracter istică comună întărirea
conc eptulu i despre sine a l copilu lui. Anim alele nu au un concep t depre sine, în ti mp ce copilul are unul.
Este imagine a mentală pe care o are despre el însuși. Va reuși atât la școală cât și în viață dacă
va avea un conc ept despre sine puternic și pozit iv. Să ne ream intim că scopul nostru final, atunci când
discip linăm un copil, este de a-l ajuta să devină un individ care se poate control a. Cu cât conc eptul
despre sine va fi m ai putern ic, cu atât va fi m ai capabil să se autodiscip linez e.
În calitate de părin ți ce puteți face pentru a-l ajuta să-și întăreasc ă acest concept despre sine și
să-l face m să progre seze către scopul pe care îl viz ăm? Puteți folosi urm ătoarele metode:
•A ne aplic a asupra universulu i zilnic al copilului și a-l contro la ne poate perm ite să nu mai avem
nevoi e de al te metode de discipl ină.
Să presupunem că vizitați o grădini ță și că acolo găsiți o clasă goală, fără nici un echipament educat iv
sau recrea tiv. Fără cuburi, fără camione, mașini, căruc ioare, vopseluri, hârtie sau plastelin ă. Nimic cu
care să se poat ă juca un copil. Acel ași lucru și în curte. Dacă o educato are ar încerc a să aducă copi i într-
un décor atât de gol, atât de puțin propice, ar avea de înfruntat proble me serioase de discipl ină.
Aruncaț i un ochi la dumneavoastră acasă. Este casa dumneavoastră un loc cu puțin material educa tiv,
dar plină de obiecte pentru adulți, pe care copilu l nu are voie să le atingă? Dacă da, aveți toate șansele
să întâmpinați multe și inutile problem e de discipl ină. Dar dacă din contră, casa dumneavoastr ă oferă
un univers de lucrur i interesan te și stimulant e, veți putea evita acest e proble me contro lând universul
zilnic al copi lului.
Gândiț i-vă la drumuri le lungi cu mașina. Cunosc părinț i pentru care aceste călător ii sunt adevărat e
coșmarur i, numai datori tă faptului că nu știu să dea o ocupaț ie copilului pe parcursul drum ului. Nu se
gândesc să ia cu ei jucării, sau surpriz e pe care să le dea când anim ozitatea între frate și soră atinge
paroxis mul.
Acest gen de oameni nu prevăd pe parcursul călătoriilor opriri prin păduri, sau în locuri în care copiii
pot coborâ pentru a alerga puțin. Și părin ții se mai întreabă de ce copiii se bat, plâng și fac drumu l
insuportab il. Puțin control și organizar e înain te de a pleca v-ar ajuta să nu vă folosiți toată energia
încercând să-i discipl inați pe copi i.
Acest tip de control și organizare lipsește cel mai mult părinț ilor. Cu cât mai mult organiz ați un mediu
adecvat, cu atâ t mai puține proble me veți avea.
•Un conta ct personal izat cu fie care copil favorizea ză dezvo ltare unui conc ept despre sine sănătos.
Teoret ic, părinț ii știu că micuții lor sunt unici, dar în practi că, încear că deseori să foloseasc ă acele ași
metode de disciplin are pentru toți, ca și cum ar fi identi ci. Evid ent că nu sunt. Fiecare provine dintr-o
combinație diferi tă de gene. Din punct de vedere biolog ic, unul dintre copi i poate fi mai dur, iar un altul
mai maleabil. Chiar în sânul aceleeași familii, fiecare copil creșt e într-un univers diferit, în funcț ie de
locul său și ordinea “sosirii”. Prim ul copil creșt e înconjurat numai de adulț i, până la nașter ea celui de-

Page 87 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
al doilea; el este acela care îi învață pe părin ți cum se creșt e un copil (aceasta explică de ce marea
majorit ate a copii lor care vin la psihoterap ie sunt primii născuți). Cel de-al doile a copil are mereu un
altul în fața lui, la care se poate ui ta, de la care poate învăța.
La nașterea celui de-al treilea, al doilea devin e copilul intermediar. Nu are avant ajele primului născut,
nici pe cele ale ultimului. Este puțin “eternul uitat”. Al treilea devind e deci bebelușul și benefic iază de
toate drepturi le aferen te rangului său. Și așa mai depar te… Conteaz ă prea puțin numărul de copii din
familie: fiecare crește frumos și bine într -un m ediu ambiant care nu-i aparț ine dec ât lui.
Combin ația genelor , adăuga tă la poziț ia ocupat ă în crono logia familiei subliniaz ă faptul că fiecare
dintr e copiii dumneavoastră este difer it de ceilalți. De aceea aveți nevoie de metode educat ive diferite
pentru fiecar e în parte. Un copil tensiona t și îngrijorat nu va putea fi tratat ca un copil vesel și destins.
Din păcat e, marea majorit ate a părinț ilor nu țin cont de acest lucru. Ei caută metode de discipl inare
absolut e și universal e, care pot fi aplic ate tuturor copiilor. Ori, este curios de consta tat, că singurel e
metode universal e care “mer g” la toți copii i sunt metodele nega tive, care antrenea ză un conc ept despre
sine defic itar la toți copii i, oricare ar fi personalit atea lor. Dar când avem de-a face cu metode pozitive
care favorizea ză dezvol tarea egoulu i, acestea trebuie personali zate. Adică, trebui e să găsim timpul
necesar pentru a studia caracter isticile indiv idual e și tendințele fiecăru i copil, fie ei introv ertiți sau
extravert iți, fatal iști și puțin îngrijoraț i, sau serioși și in troverti ți.
•A da copilulu i libertatea de a explora mediul său și a-și asu ma autodiscip lina imediat ce este posibil,
la fiecar e etapă a dezvoltăr ii, favorizea ză ed ificar ea unui ego pozit iv.
Prima oară când observă lingur ița și vă arată că dorește să mănân ce singur , lăsați- l să încerc e. Mai
puțin ă sau mai multă mizerie, la această vârstă, conteză prea puțin, deoarec e este pe cale să înveț e să se
discip lineze și să se contro leze.
Dacă veți continua să-l hrăniț i, veți încetini dezvol tarea independ enței și autodisc iplinei sale. La fel se
întâmplă cu toate celel alte activități. De îndată ce va putea să se îmbrace singur , să dea drumul la apă
sau să se spele pe dinți, lăsați- l să le facă singur .
Ceea ce presupune, bineînț eles, răbdar e. Fără nici o îndoială, nouă ne este mult mai ușor să îl hrăni m
sau să îl spălăm. Dar acest lucru nu este delo c benef ic pentru el.
Copii i și adul ții văd faptu l de a se îmbrăca cu ochi diferiț i. Pentru noi un fer moir nu este dec ât o m etodă
de închid ere care ne face îmbrăcatu l mai rapid. Pentru copil acesta reprez intă un fel de jucări e. O cadă
ne servește pentru a ne spăla, dar pentru copil, este locul în care se poate juca în apă. Așa că trebuie să
ne înarm ăm cu răbdar e și să-i acord ăm timpul necesar pentru a face lucruri le în maniera sa.
A permite unui copil să acționeze singur , presupune din partea noastră că suntem hotăr âți ca acesta să
crească. Când aud o ma mă num ind bebeluș copilu l său de doi ani, sunt convins că în m od inconștien t ea
nu vrea ca acesta să crească. Deseori ezităm să ne lăsăm copiii să se descurce singuri, deoare ce în
străfundul nostru, undeva, nu ne dorim să-l vede m schimbându-se. Și totuși putem aduc e multe lucruri
bune copiilor dacă le respect ăm dorin ța instinctiv ă de liberta te și dacă le lăsăm posibilitatea de a se
dezvo lta.
•A trata sentimentele în mod diferit față de acțiuni , favori zează în cazul copiilo r, ident ificarea unui
ego pozitiv (vezi capito lul 4)
•A ne încrede în forța atotputerni că a imitației inconști ente este un element decisiv în formarea unui
conc ept despre sine pozit iv la copil.

Page 88 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Copii i sunt imitatori extraordinar i. Datori tă acestui dar avem la îndemână un instrum ent educat iv foart e
eficient. Dacă putem oferi modele vii ale unei personal ități cu trăsături pozitive, copiii noștri vor învăța
printr -o imitare inconșt ientă.
Dacă înțelege m acest concep t, el ne va scuti de confli cte inutile cu copilul. Dacă le arătă m bunele
maiere la masă, oferind propriu l exemplu, mai târziu ne vor imita. Nici la doi nici la patru ani, dar ne
vor imita. Dacă perseveră m în acest e încercăr i și nu abandonă m la primele semne de dificultate, copiii
vor imita și aceast ă perseveren ță. Dacă dorim ca ei să respec te drepturile altora, ar trebu i să începem
prin a le respecta noi pe ale lor. Bunul exemplu este cea mai eficientă formă de învățare pe care le-o
putem oferi ; dacă îl certă m pentru faptul că nu respectă senti mentele celorlalți, prin aceasta îi arătăm că
noi nu le respectă m pe ale sale. Acțiuni le noastre reprez intă un mijloc educat iv mult mai vast decât
cuvin tele noastre.
Unul dintr e bolnav ii mei, în vârstă de 16 ani, și-a văzu t tatăl, în cursul unui exces de furie
înspăi mântător, aruncând cu sticle prin casă și lovindu- și soția. Într-un târziu aceasta a divorța t. Acest
băiat repet a același tip de compor tament vis-à-vis de mama sa, iar aceasta la adus la psihoterap ie. Când
era supăra t pe ea, arunca cu sticl e în ea. Copii i fac ceea ce văd făc ându-se!
Nu numai că micuțul imită în mod inconștien t comporta mentul părinți lor săi, dar impregneaz ă și
atmosfera din casă: amicală și cooper antă, ostilă, sau de convenien ță. Atmosfera căminulu i este baza a
tot ceea ce încercă m să-l învățăm prin discip lină. Este sarcin a părinț ilor să supraveghe ze această
ambianță, cât și modelele specifice pe care le furnizeaz ă. În fiecare zi învăț ăm copilul câte ceva prin
limbajul m ut al com porta mentulu i nostru. Îi oferi m mod ele pe care le imită în m od inconștien t.
•Susținere a afectivă a părinț ilor ajută copilu l să învingă senti mentul de inadap tare și să-și
construi ască un ego solid.
Toți copiii se simt inadapt ați din cauza dimensiuni lor și lipse i de experien ță în contac tul lor cu lumea.
Mulți adulț i minimizează aceșt i factori și senti mentele care decur g din ei.
Copii i sunt m ici, neputinc ioși și inferior i părin ților și altor adulț i în înfrun tarea cu lu mea înconjurăto are.
Dacă nu credeț i acest lucru încer cați următoare a experien ță: mergeți în genunchi o perioadă. Anali zați
ce simțiți față de lumea giganic ă a adulților. Acest senti ment de neputinț ă pe care îl aveți corespunde a
celui resimțit de copii. De aceea au nevoie de susținer e afectivă și de încurajări din partea părin ților
pentru a putea depăși ac est senti ment.
După cum am mai arătat, putem oferi acest tip de ajutor copilului prin tehnica reflectăr ii senti mentelor,
arătându-i că înțelege m într-adevăr ceea ce simt. Este singurul gest pe care îl putem face pentru a
îndep ărta acest sentiment. Faptul că un adult îi arată că înțelege ceea ce simte îl face într-un mod
surprinză tor să se sim tă mai sigur .
Din păcate, mulți adulț i își imaginează copilăr ia ca pe o perio adă fără griji. Avem deci tendinț a de a
minimiza import anța acestui senti ment de insecurit ate și teamă. Avem tendin ța de a-l include printr e
proble mele de mică import anță care îi tulbură pe copii i noștri, comparat iv cu adev ăratele proble me cu
care ne confrunt ăm în viața adultă. Unul dintre micuții mei bolnavi de șase ani a rezumat acest lucru
foart e bine. Discutând despre un even iment care îl bulversase și la care tatăl său i-a spus că nu avea de
ce să plângă acesta a strigat : “Pentru el era un lucru de nimic, dar pentru mine însem na m ult!”
Când un copil este confrunta t cu o sarcin ă nouă care antren ează un senti ment de inadapt are, putem să îl
facem să înțeleagă că suntem conști enți și că înțeleg em foarte bine acest lucru. Îi putem acord a un
ajutor afect iv arătându- i că avem încred ere în el și sunte m aliații lui. Cel mai importan t este să înț eleag ă
că nu este singur . De fiecare dată când are nevoie de dumneavoastr ă trebu ie să vă poată cere ajutorul.
Această probl emă de disponibil itate nu trebu ire tratată cu ușurință de către părinți. Tatăl sau mama pot

Page 89 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
fi prezen ți fizic în casă, dar copilul poate simți că acești a nu sunt cu adev ărat acolo, în sensul de a fi
disponibi li dacă are nevoie de ajutor sau înțe legere.
Părinț ii pot oferii un sprijin afectiv prin demonstrare a tangibi lă a tandreț ei lor. Copii i nu pierd
niciodat ă, crescând, această nevoie a semnelor de dragoste. O mângâiere, un pupic, un braț în jurul
umerilor, sunt manifest ări tăcute și esenția le prin care arătă m unui copil că “sunte m acolo”, alătur i de
el, de fiecare dată când are nevoi e de noi. Părinți i neglijaz ă deseori acele cuvint e magice încărca te de
conținut afectiv : te iubesc. Își spun de multe ori că dragoste a lor este expri mată prin fapte, așa că ce
nevoi e mai este și de cuvinte?
Dacă aceasta este și părer ea dumneavo astră, dați-mi voie să vă pun o întrebare: chiar dacă atitudine a
soțului dumneavo astră vă arată dragostea pe care acesta o simte, veți fi satisfăcută să vă petre ceți restul
vieții fără să auziți vreo dată spunându-vă că vă iubește? Sigur că nu. Și copiii împărtășesc același
senti ment. Au nevoie să vă audă spunând-o.
Atenț ie. Nu trebu ie nicioda tă să vă manifestaț i în mod fizic dragostea pentru copilul dumneavoastră sau
să-i spuneți: “te iubesc”, atunc i când nu simțiți acest lucru destul de puternic. Nu vă preta ți la efuziuni
doar pentru că vă gândiț i că acestea sunt bune pentru el. Dacă o faceț i, copilul va percepe lipsa de
sincer itate. Va realiza că gesturil e și cuvint ele dumneavoastr ă nu corespund unui elan autentic. Acest
lucru îl va tulbura și îl va deruta deoar ece va șimți din partea dumneavoastră un mesaj bivalen t. Prin
cuvin te și gestur i îi spuneț i că îl iubiți dar sentimentele dumneavoastră îl lasă să vadă contrariu l. Dacă,
la un moment dat, nu simțiți nici o afecțiune specia lă pentru el, mai bine nu spuneți și nu faceți nimic,
decât să jucați aceast ă comedie…
•Dacă lăsați copilu l să înveț e din consecințele naturale ale faptelor sale , îl ajutați să-și întărească
egoul
Aceasta este una dintr e cele mai prețioase unel te pe care le avem la dispozi ție. Din păcat e, puțini părin ți
o folosesc. Să exa minăm procesul acestor consec ințe natural e.
Un copil nu mănânc ă ceea ce are în farfurie la micul-dejun. Se joacă cu mâncarea, face orice, în afară
de a mânca. Mam a nu se enerv ează și nu îl ameninț ă că îl va pedepsi. Ia doar mâncare a de pe masă la
sfârșit și lasă să acționeze consecinț ele natural e. La puțin timp după aceasta copilu l va dori probabil
ceva de ronță it.
Mama îi poate răspunde: “ Îmi pare foarte rău că îți este foame. Vom mânca din nou la prânz. E păcat
că trebuie să aștepț i atâta.” Foamea care îl șicanea ză pe copil este consecin ța naturală a faptu lui de a nu
fi mâncat nimic la micul-dejun. Aceasta va aduce o schimbare mult mai rapidă în modul său de a
reacționa decâ t orice dojană sau pedeapsă.
Una dintre proble mele destul de des semn alate de părinți este aceea că copii i nu se prea înghesuie să se
pregă tească pentru a pleca la școal ă. Mam ele mi-au spus că acest lucru se întâmplă aproape în fiecare
dimineață. Ele se regăsesc epuizat e nervos după ce copilu l a plecat în sfârșit la școală. Este o încercare
de lungă durată, marcată de împotr ivirile cop ilului și de insisten țele mamei.
Remarc faptu l că acestor mame le-ar fi de ajuns să facă trei lucruri : să hotăr ască cu o seară înain te ce
haine va purta copilu l a doua zi și să-l deter mine să-și pregă tească lucruril e dinainte. Să-l trezească la
timp. Să-i pregăteasc ă micul-dejun la timp. Pentru restul, copilul poate face cum vrea. Poate să-și facă
toaleta și să se î mbra ce, poat e să ia micul dejun, s ă-și strângă lucruri le și să ple ce la școală.
În mod inevit abil, când am expus acest plan unei mame, aceast a a spus cu o voce descurajat ă: “Știu ce
se va în tâmpla dac ă încer c să procede z în felu l acesta!”
-Da? Ce se va întâ mpla?
-Va trage de ti mp în așa fe l încâ t va pi erde autobu zul școl ii.

Page 90 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
-Și ce dacă?
-Păi, dacă î l pierde, va trebu i să-l duc eu cu m așina.
-De ce?
-Dacă nu îl duc, va întâr zia la ore.
-Și ce dacă? Dacă s-ar duce pe jos?
-Drum ul este foarte lung și va ajunge obosit.
-Și ce dacă?
-Nu va fi prea bine pentru el să ajungă la școală atât de târ ziu.
-Ei și?
Am cont inuat s-o întreb “ei și?”. Am vrut să-i arăt în acest fel că dacă s-ar abține de a proteja copi lul de
consec ințele fapt elor sale, aceste a l-ar putea învăța multe lucruri.
Dacă acest e consecinț e naturale sunt agreab ile, copilul persistă, în general, în modul său de a acționa.
Dacă sunt dezagreab ile, copilu l va simți nevoi a de a-și schim ba comporta mentul, numai dacă părinți i
nu se interpun pentru a-l proteja. Din păcate acest lucru se întâmplă cel mai des. Când părin ții intervin
pentru a feri copilul de a suporta consecinț ele neplăcu te ale acțiunilor sale, acesta nu poate profit a de
valoarea lor educa tivă la momentul propice. Este un lucru nefast pentru egoul său, iar aceast a îl
împiedică să poată conta pe el însuși. Bine înțeles, trebuie să dați dovadă de bun simț utilizând aceast ă
noțiun e. Dacă lăsați un copil foarte tânăr să exper imenteze consecinț ele antrena te de acțiun ea trav ersării
unei străzi aglomerate, acest lucru poate fi nefast pentru sănăt atea sau viața sa. Trebuie să interveni ți și
să-l împiedic ați să alerge pe stradă. Dar atunci când consecin țele natur ale nu reprezin tă decât lucruri
dezagreabi le, păstra ți distanța și lăsați lucruri le să-și ur meze cursul lor logic.
Ar fi ideal să ne putem baza în întregi me pe acest concep t al consecințe lor natural e ale
compor tamentulu i pentru a discip lina un copil. Din păcat e aceste nu sunt întotdeauna sufici ente. Uneori
trebu ie să cre ăm și consec ințe artif iciale pen tru a sancț iona condui ta copilulu i.
Dispune m de trei modele princip ale:
1.Putem priva copilul de un lucru la care ține.
Să presupune m că micuțul dumneavoastr ă de cinci ani desenea ză pe pereți i camerei dumneavoastr ă.
Acest lucru este norm al la doi ani, dar reprez intă un act de ostili tate la cinci ani. Din nefer icire pentru
învățarea discipl inei, aceast ă acțiune nu antrenea ză consec ințe neplăcu te. Trebuie deci, să creaț i
consec ințe artifi ciale și arbi trare care vor i mpune copi lului limite strict e.
Dacă, descoperind fapta, vă enervați foarte tare, îi puteți aplica o pedeapsă imediat. Acesta este un tip
de consecință artificială foarte neplăcut pentru copil. Sau îl puteț i priva de ceva plăcut, spunându-i:
“Ești destul de mare ca să știi că nu se desene ază pe pereți. În acest caz nu vei mai avea acces la
creioanel e color ate timp de trei zile. Astfel îți vei a minti că pentru desen se folosește hâr tia, nu pereți i!”
2.Putem izola copi lul, îndep ărtându- l de grupul său s ocial sau tr imițându-l în ca mera lui.
Să presupunem că micuțul de patru ani împiedică un grup de copii să se joace în grădină sau în casă. Îi
puteți spune: “Văd că nu ești în stare să te joci cu prieten ii tăi. Îi loveșt i și faci dezord ine. Du-te și te
joacă singur în camera ta și vino să-m i spui când vei fi în stare să te contro lezi.”
De fiecar e dată când folosiți izolarea ca pedeapsă, este esenția l să lăsați, dacă putem spune așa, ușa
deschisă. Nu trimiteți copilu l în cam era lui ca și cu m ar trebui să răm ână acolo pentru totd eauna. Scopul
nu este să-l încar ceraț i defin itiv, ci de a provoca o schim bare în comport amentul său. Să știe că atunci
când își va schi mba atitudin ea, va putea reven i la joacă.

Page 91 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
3.Putem da o băt ăiță unui copi l.
Țin să preciz ez în mod clar că există un mod “bun” și un mod “rău” de a aplic a o bătăiță. Num esc mod
“rău” faptul de a administra o bătaie în mod sadic și crud, care inspiră copilului ură și dorință de
răzbun are. Este pedeapsa administr ată cu un furtun, curea, sau orice altă armă de “adult”. De asemenea,
în această categor ie se încadrea ză și pal mele umilitoar e.
Metoda “bună” de a corec ta un copil nu are nevoi e de accesorii. Mâna tatălui sau a mamei care lovește
de două, trei ori fundul copilu lui este suficien tă. Dacă este bine administrată, repre zintă un lucru
pozitiv. Însănătoșește at mosfera, și este preferab ilă unei predi ci sau unei morale culpab ilizatoar e.
Ați auzit probabil veche a zicală: “ Nu loviți niciod ată un copil când sunteț i nervo și”. Consider că din
punct de vedere psihologic este un sfat foarte prost, și propun opusul său: “Nu loviți un copil decât dacă
sunteț i nervoși”. Un copi l înțelege foarte bine ac est lucru. Știe că sunteți furios contra lui și știe și de ce.
Ceea ce un copil nu înțeleg e este că dacă o supără pe mamă la ora zece dimineața, aceasta îi spune: “
Foarte bine, tatăl tău va rezolva aceast ă proble mă când se va întoar ce de la servic iu!” Iar când tatăl
ajunge acasă este însărc inat cu administrare a unei corecț ii despre care se crede că va servi drept lecție
copilului. Ori aceste corecț ii adm inistr ate cu sânge-rece, copilu l nu le poate înțel ege și nic i ierta.
Ceea ce recom and este corec ția de tipul “Buf! Au!” “Buf-ul” dvs, urmat imediat de “Au-l” copilulu i.
Nu o aplicați decât atunc i când sunteți furioși și aveți dorinț a de a rezolva proble ma “pe loc”. În zilele
noastre, multe mame par să se teamă să “ating ă” copilul. Vorbesc și țipă mult, încearc ă să negoci eze cu
copilul. Este o enor mă greșeală, deoarec e ace asta l e distruge autorit atea de părin te.
Ceea ce trebuie făcut, este să-i spuneți copilu lui o dată sau de două ori ce trebuie să facă sau să înceteze
de a face. Atunci, dacă refuz ă să ascult e și vă iri tă aplica ți-i corec ția pe loc.
După ce ați făcut acest lucru vă veți simți puțin contrari ată și vinovată de a vă fi pierdut sângele- rece.
Curaj, nu este totul pierdut. Puteți să-i spuneți copilului, găsind cuvint ele potriv ite: “ Vezi tu, mami a
făcut o prostie. M-am enerva t și asta mă supără.” Și repleca ți cu picioru l drept fără să vă mai loviți de
culpabilitate, frustrare și contrari etate.
Aștepta ți să vă reveniț i după acest incident. Se poate întâmpla în cinci minute sau în cinci ore. Dacă
consta tați că v-ați înșelat, este impor tant ca micuțul să știe și el acest lucru. Mai ales, nu îl lăsați să
creadă că l-ați “corectat ” numai pentru binele lui. Este atâ t de fals încât își va da seam a imediat.
Scopul princ ipal al aplicării corecț iilor, orice ar spune părinț ii, este de a-i ușura pe aceșt ia. Cu toții
avem nevoie de asta, din când în când, atun ci când copii “ne ca lcă pe nervi”
Dacă am fi fost părinți model, am fi cu toții atât de maeștrii încât nu am aplica niciod ată corec ții, în
afară de cazurile excepțion ale. Ori, nu sunte m perfe cți sută la sută. Nu sunte m capab ili să ne păstră m
calmul în orice circu mstanțe, impunând discipl ina noastră. Natura, se pare că a hotărât altfel. Atunci
când copii i fac prostioare, ne pierde m sângele rece și îi lovim. Dar nu avem de ce să ne simțim
vinova ți. Noi ne ușură m și ei de asemenea, atmosfera se purifi că. Atât părin ții cât și copiii pot porni din
nou la drum mai liniștiți. Administrând corec țiile extirpa ți din relațiile dumneavoastr ă cu copiii mânia,
furia și toat e senti mentele nega tive. Vă puteți reasum a autorit atea părint ească.
Unii dintr e cititori pot găsi jenant ă ideea că bătăițele sunt administra te în special pentru a-i ușura pe
părin ți. Poate că încă trăiți cu iluzia că unicu l scop al bătăi i este de a exerc ita o influen ță benef ică
asupra cop ilului. Dacă este și cazu l dumneavo astră atun ci va trebui să o schim bați.
În cele din urmă, noi părinți i sunte m ființe umane, de aceea vă spun: “ Descărcați-vă aplicând câte o
corecție din când ” dacă este necesar. Dar sper că dacă veți urma sfaturil e din acest capitol, veți fi mai
puțin obigaț i să le aplic ați.

Page 92 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Dacă sunteți totalmente cinsti ți cu dumneavoastr ă înșivă, admiteți că uneor i vă cam lăsaț i duși de val și
realizați abia mai târziu că n-ar fi trebu it să vă arătați atât de violenț i. Dacă într-o zi se întâmplă să fiți
nervoși din cauza vecin ilor sau pentru un mo tiv oarecar e se poate să vă descărca ți pedepsind copi lul.
Ce este de făcut în acest caz? Bine înțeles, puteț i oricând să jucați rolul personajului infailibil și virtuos
și să spuneți că micuțul merita din plin ceea ce a primit. Sau puteți avea, pur și simplu, curajul de a-i
spune, de exemplu: “Știi, puiule, mama s-a enerva t și te-a certa t foart e tare. Acum îmi dau seam a că nu
greșisei prea m ult. Am fost foarte nervoasă astăz i, dar nu din cauza ta. Trebuie să-mi cer scuze.”
Copilu l va simți crescând în el un val de solicitud ine pentru dumneavoastr ă, văzându-vă că recunoașt eți
a fi o ființ ă umană, deloc infai libilă. Rezu ltatul va fi foarte plăcut pentru egoul său și al dumn eavoastră!
Să facem bilanțul! Despre consecinț ele natural e ale conduit ei proaste a unui copil am spus că pot fi
înlocuite cu consec ințe artificiale. Dar chiar dacă aceste consecinț e sunt artificiale, folosire a lor trebuie
supusă unor reguli de bază.
a)Consecin țele artif iciale trebuie să fie destul de logi ce.
Acel ași tip de comport ament trebui e să antren eze aceleași consec ințe. Dacă într-o zi confiscaț i cariocile
deoar ece copilul desena cu ele pe pereți, iar a doua zi îi adresaț i un zâmbet îndulgent pentru a fi făcut
același lucru, îi va fi foar te greu să înceteze de a ma i mâzgăli pereți i.
b)Consecin țele artif iciale trebuie să fie i mmediate
Cu cât mai repede survin e o consecin ță în urma acțiun ii care o produce, cu atât mai profitabi lă va fi
pentru copil. Când rezul tatele dezagreab ile survin cu întârziere, este greu pentru copil să stabi lească
raportu l într e cele două fap te.
De exemplu, dacă micuțul a făcut o prostie dimineața, consecin țele ei trebuie să fie immediate; nu
aștep tați sosirea tatălui de la servic iu. Spune ți-i: “Prea bine, nu te vei uita la telev izor toată ziua,
începând de acum !”
c)Dacă privați un copil de un lucru care î i plac e, perio ada priva țiunii trebu ie să fie rezonabi lă.
A priva un copil de televizor o lună întreagă este un lucru nebunesc. În acest caz pedeapsa își pierde
sensul. Nu-l mai împinge nimic spre a-și ameliora conduita. În schim b a-l priva de telev izor câteva zile
(sau m ai puțin) este o pede apsă inte ligen tă car e îl incită să se îndrep te.
d)Nu pedepsiț i niciodată un copil privându-l de ceva care î i este esenția l.
Am cunoscut părinț i care și-au pedepsit copilu l privându- l de petrecere a prevăzu tă pentru aniversar ea
sa, sau de o vizită proie ctată de mult timp într-un parc de distrac ții. Asemenea privări nu schimbă mare
lucru în compor tamentul copilulu i. Riscă, mai degrabă, să provoac e ostilitate și dorinț a de răzbun are.
După cum spunea chiar un copil, privarea de o serbare de aniversare constitui e “o pede apsă crudă și
anormală”. Este perfect adevărat.
e)Consecin țele artificiale dezagreab ile trebuie să fie pe cât posibil în raport cu compor tamentul rău ce
le-a cauz at.
Dacă un copil a desenat pe pereț i, pedeapsa în raport cu fapta ar fi privar ea de creioane și cario ci. În
acest caz va ad mite logica și dreptat ea pedepse i.
f)Dați- i copi lului un mo del pozitiv a cee a ce trebuie să facă.
Dacă vă uitați o zi întreag ă la mame cu copii, veți observa că un mare număr dintre ele își petre c
aproap e tot timpul spunând copilu lui ce să nu facă. Dacă ceea ce am spus pare surprinz ător, să studiem
exemplul următor. Cunosc un fabric ant de marione te, pe numele său Preston Hibbard, care dă
repre zenta ții cu păpuși. Cunoaște foarte bine psihologi a copiilor, care adoră spectaco lele sale. Într-un
moment al reprez entației, personajul princip al, prințul, se află pe cal, iar regizorul spune copii lor:
“Atenție, să nu spuneți cuvân tul “Hopa” deoarec e, de fiecare dată când calul aude “Hopa” se scutură și
îl aruncă jos pe prinț. Ați înțeles bine, nu spuneți calului “Hopa”! ” Abia a terminat de explicat copii lor

Page 93 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
ce trebu ie să NU facă, că micuții strigă plini de vesel ie: “Hopaaa ” Multe mame nu par să înțeleagă
efectul produ s atunci când spunem unui copil să Nu spună: “Hopa”. Sunt uimite și nefer icie, când
copilul începe să le strige în față exact acest cuvânt.
Când ne adresă m unui copil pentru a-i dirija acțiunile, trebu ie să-i spune m ceea ce trebuie să facă și să
ne abține m de a- i spune ceea ce nu trebu ie să fac ă.
În loc să spune ți: “ Nu mai arunca cu nisip”, puteți să spuneți : “Nisipul este făcut pentru jucat, nu
pentru aruncat ”
g)Dați dovadă de bun sim ț în situați ile periculo ase.
Prin situaț ii pericu loase, înțeleg de exem plu, ca un copil de șase ani să traverseze strada fără să se
asigure, să se joace cu focul, cu apa clocotită, cu cuțitele sau otrăvuril e. Adaptând în mod inteligent
copilului rutina zilnică, se pot elimina unele din aceste riscuri. Dacă grădina este bine închisă, nu are
nici o șansă să iasă pe stradă. Dacă toate produsele toxice sunt în afara razei sale de acțiune, nu trebu ie
să vă fac eți griji pentru pericolu l otrăvir ii.
Dar această adap tare contro lată a mediului copilului nu este suficien tă pentru a garanta siguranț a în fața
tuturor eventu alelor perico le. Pentru a-l ajuta să scape din situa țiile riscan te trebuie să-i “implanta ți” o
teamă rezonabi lă și sănăto asă față de perico l, fără a-i da însă un exces de fiori.Lăsa ți-l să descopere
consec ințele nefaste ale actelor sale în situaț ii care nu sunt periculoase. Se va arăta mai dispus să vă
ascul te cu încredere când îi semn alați o amenințare, decât dacă l-ați proteja excesiv și l-ați împiedica să
descopere singur consecin țele fapte lor sale.
Pentru foc, de exem plu, cred că este bine să învăța ți copilul să aprind ă chibritur i și să recunoască
impor tanța focului cât mai curînd posibil. Lăsaț i-l să învețe cum să se servească de chibri turi pentru a
aprind e un foc. Este mult mai preferabi l așa, decât a-i interzic e categor ic orice conta ct cu chibri turile,
lucru care ar face din foc un subiec t tabu. Este posibil ca micuțul să vrea să se joace cu focul numai
pentru că este inter zis.
Urmând acest e șapte principi i pozitiv e, veți face minuni pentru a întări egoul copilului și pentru a-l
ajuta să-și i mpună singur discip lina.
Înain te de a începe descrier ea metodelor educat ive ce trebui e evita te, vreau să precizez că toți părinț ii
pe care îi cunosc, incluzându- mă pe mine, le-am utilizat, măcar în parte, la un moment dat și că le vom
mai utiliza încă (poate chiar mâine), înaint e ca micuții noștrii să fie mari și respon sabili. Uneori din
cauza ignoranțe i, alteor i datori tă faptulu i că nu sunte m ființe perfect e. Doresc totuși să trec în revist ă
aceste metode, măcar pentru ca cititorii mei să nu facă apel la ele din ignoranț ă. Iată deci, cele 12
porunci ale părinți lor:
1.Nu um iliți copilu l.
Dacă vi se întâmplă să spuneți : “Cum poți să fi atât de idiot?” sau “ Ești un prost”, “Nu ești bun de
nimic!”, puteț i leza egoul copilulu i.
2.Nu folosiți amenințări.
Amenin țările slăbesc conceptu l despre sine. De fiecare dată când amenință m un copil, îl învăț ăm să se
simtă rău în propria pie le și să-i fie te amă de noi sau să ne de teste.
Amenin țările au un efect psihologic negativ asupra copilu lui. Dar mamele nu trebu ie să gener alizeze și
să cread ă că amenințare este faptu l de a spune “nu” unui copil. Din potriv ă. Când un copil “o ia pe
arătură” și dvs. trebu ie să-i impuneț i o limită, chiar dacă aceast a se va concre tiza într-o bătăiță, face ți-o!
Dar nu îi spuneți dinainte copilului ceea ce îi veți face dacă nu este cuminte. Ameninț ările angajază
viitorul, în timp ce copiii trăiesc în prezen t. De aceea amenințările nu au efect dacă este vorba de a
ameliora comport amentul unui copil.

Page 94 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
3.Nu face ți copi lului prom isiuni disproporționa te.
Cazu l cel mai incred ibil de “corupț ie” a copilu lui, pe care îl cunosc personal, este acela al unui tată care
a prom is fiului său de 15 ani că îi va cumpăr a un Porsche la ieșirea din liceu dacă va avea numai note
peste opt. Care poate fie efectul unei asemenea promisiun i? Acesta deplasează motivațiile profunde ale
copilului din interior spre exterior. În loc ca băiatul să vrea să înveț e pentru satisfacț ia sa personală, nu
mai înva ță dec ât pen tru a obțin e reco mpensa ext erioară.
Dacă vă găsiți într-un magazin în care mamele au ieșit la cumpărături împreun ă cu copiii lor veți auzi
probabi l pe mame oferind și pe copii acceptând prom isiuni de recompense dintr e cele mai varia te.
Copilu l o înfuri e pe mamă făcând dezord ine prin rafturi, iar aceasta îi promite: “Dacă ești cuminte și nu
pui mâna pe nimic, am sa-ți cumpăr o jucărie.” Acest lucru nu va fi profi tabil pentru edific area unui ego
sănătos la copil și nici pentru crearea unui indiv id dotat cu autod iscipl ină, care respect ă drepturi le
celorlalți.
4.Nu smu lgeți promisiun i copi lului
Să privi m împreună următoarea scenă: Micul Bernard a făcu t un lucru rău. Mam a îi spune: “Prom ite-mi
că nu mai faci nicioda tă!”. Bernard, abil, oferă mame prom isiune a dorită. O jumătate de oră mai târziu
deja recidiv ează. Mama este contr ariată și abia stăpânindu- și furia, acuză: “Bernard, totuși mi-ai
promis!”, fără să știe că prom isiuni le nu au nici un sens pentru copii. Promisiunea, la fel ca sora ei,
amenințarea, angajază viitorul. Iar copii i trăiesc în prezen t. Dacă este vorba de un copil foarte sensibil,
această prom isiune pe care i-o smulgem îl va învăța doar să se simtă vinovat dacă nu o respec tă. Sau,
dacă nu este foarte sensibil, îl va învăța să fie cinic și să înlocuiască o schim bare adev ărată în
compor tamentul său prin cuvint e goale.

5.Nu protejați excesiv copilul
O atitudine prea prote ctoare slăbește egoul. În acest fel copilul poate învăța următoru l lucru : “Nu poți
face mare lucru pentru tine însuț i. Trebui e să fiu mereu alături de tine pentru a te îngriji.” Marea
majorit ate a părinț ilor nu par să aibă prea mare încred ere în copil. Deviza dvs. ar trebui să fie: să nu fac
niciodat ă pentru un copil ceea ce poate face el însuși.
6.Nu trebuie să-i vorbiți prea m ult copi lului
Discursurile lungi însea mnă pentru copil: “ Nu ești în stare să înțelegi prea bine, iar în acest caz trebui e
să ascul ți tot ce am de spus.” Următoar ele două remarci, făcute de către tineri, ilustre ază foarte bine
reacția lor în fața adulților care vorbesc prea mult. Un băiețel de cinci ani îl întreabă pe tatăl său: “Tati,
de ce îmi dai mereu un răspuns atâ t de lung, când eu îți pun o întrebare atât de m icuță?”
Un alt copil de aceeași vârstă a fost surprins amenințând un coleg : “ Am să te bat și am să te tai în
bucă ți! Sta i să-ți explic! ”
7.Nu cere ți copi lului ascult are oarbă și im ediată
Să presupune m că soțul dvs. vă spune: “Dragă, lasă baltă ce faci acum și adu-m i o cafea imediat!” Cred
că mai degrabă ați avea poftă să-i dați cu cafeaua în cap. Și copilu l are exact același senti ment atunc i
când îi cer eți să încet eze imediat ceea ce face pentru a executa ceea ce dori ți dvs.
Să dăm copii lor noștrii măcar timpul să reacțione ze. Puteț i să spuneți : “Pierre, în zece minute va trebui
să vii la masă.” Ascult area imediată poate corespunde egoului unui cetățean al unei țări totalitare, dar
nu va trebui să figure ze în repertoriu l nostru pedagog ic dacă dorim să form ăm indiv izi liberi și
autod iscipl inați.

Page 95 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
8.Nici prea indu lgenți nu trebui e să fi m
A ceda la toate rugăm ințile copilu lui constitui e cee a ce mulți părinț i numesc “ a răsfăța ”. În fond, a ced a
prea ușor se mnifică faptul că părin ților le este teamă de a spune “ nu”, de a fi fer mi, în limitele pe care le
fixează, ceea ce dă copilului sentimentul că toate regulile sunt flexib ile și că este suficient ă o mică
forțar e pentru a le depăși. Acest lucru poate merge în interiorul celulei familiale, dar pregăt ește copilu l
pentru o “trezire” teribilă la contac tul cu lumea. A acord a prea mult unui copil, echivalează cu a-i
sufoca șansele de a deven i indep entent și autodisc iplinat.
9.Trebui e să vă ară tați coeren ți vis-à- vis de reguli și legi
Dacă în ziua de luni, mama, foarte destinsă, lasă copilu l să facă tot ce dorește și trece cu vederea
greșel ile, pe care marți le pedepsește aspru, efectu l produ s asupra copilului este același ca și când
culoarea roșie a semaforulu i ar arăta într-o zi STOP și în altă zi TREC EȚI. Copi lul are nevoie de o
oarecare uniform itate și de un m inimum de cert itudine asupra ace ea ce se așteapt ă de la el.
10.Nu fixaț i regul i inadap tate vârstei copilu lui
Dacă vă aștept ați din parte a unui copil de doi ani să fie la fel de ascult ător ca și când ar avea cinci ani,
nu veți reuși decât să-i treziți răutat ea si ura împotriva dvs. Aceasta însea mnă a-i cere o maturitate și o
condui tă de care nu este încă în stare, ceea ce are un efect nefast asupra dezvol tării conc eptulu i despre
sine.
11.Nu folosiți metode culpab ilizante și m oralizatoare
Asem enea metode formează un ego inadecvat. O metodă de discipl ină care inspiră un senti ment de
culpabilitate este aceea care transm ite copilului un mesaj de genul: “Este foarte rău ceea ce ai făcut. Nu
ești un copil cum inte. Cu m ai putut să faci așa ceva mamei tale, după to t ce a făcut ea pentru tine?”
Data viitoare când vă veți simți tentată să faceț i morală unui copil de mai puțin de șase ani, dece să nu-i
țineți un mic discurs în spanio lă sau germană sau să bâlbâi ți ceva ininteligibil? Acesta va avea același
efect ca și o predică moralizatoare. În orice caz ac est lucru nu îl va face să înț eleagă că a greșit.
În fiecare zi, zeci de mii de reproșuri sunt pronunțat e de către părinți la adresa săracilor copii.
Dacă ar exista microfoan e ascunse care să înregistr eze exact focul care hrănește aceste reproșuri,
mamele ar fi uimite ascul tând ce spun în fiecar e zi copiilo r. Benzi le înregistra te constitu ie mici predici
moralizatoare, țipete, cer turi, remarci umilitoare și injurii.
Un fenomen interesan t se manifestă la copiii supuși acestu i tir de baraj verbal. Urechile lor se
închid. Este unicul mijloc de apărare pe care îl au contra acestui flux de cuvint e. Cum nu poate în mod
natur al să “taie sunetul ” în mod complet, înreg istreaz ă oricu m, și chiar foarte bine, breșel e deschise în
egoul său.
Reprobar ea verba lă are foarte mică influen ță asupra com porta mentulu i copi lului.
12.Dacă nu aveți inten ția să le vede ți exe cutate, nu m ai dați ordine
Iată o scenă clasică : o m amă spune copi lului: “nu te mai cățăra pe scaun!” Copilul continu ă să se caț ere.
“Ți-a m spus să nu te mai cațeri pe scaun, Rich ard!” Copi lul, fără a-i acorda atenție, continu ă. “Richard,
Tu auzi bine? Ți-am spus să nu te mai cațer i pe scaun!” Copilul încă nu acordă atenț ie mamei, care nici
nu mai încearcă să îl împiedi ce. În acest fel îl învață să nu țină cont de ordine și comenzi. Pentru a evita
acest gen de form are nega tivă, nu-i cereți nimic, nu ordonați nimic din ceea ce nu sunteți hotărâț i să
vede ți pus în ap licare.

Page 96 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Am avansat foarte mult în acest capitol asupra disciplin ei și aș dori, foarte repede să trec în
revist ă tot ce am discuta t despre acest subiect.
Doriți ca micuțul dvs. să devină un adult capabil să-și asum e rolul singur , o ființă responsabil ă
de autodiscip lina sa. Pentru a realiza acest lucru, încep ând de la vârsta preșcolară și terminând târziu în
adolescență, copilul are nevoie de o disciplin ă impusă de către părin ți pentru a-l ghida spre
autod iscipl ina dori tă.
Am definit disciplina ca fiind o învățătură dată de către părinț i, o ucen icie din partea copii lor.
Discipl ina, ca și proces de învățare, este supusă unor princip ii psiholog ice care guverne ază învătar ea
atât la ani male cât și la oa meni.
Unele dintre aceste principi i psihologi ce se aplică și la animale și la oameni. De aceea, este
foart e judicios din par tea părinți lor să știe care sunt ac estea și să le folosească în m od in teligent.
Exist ă și alte princ ipii psihologic e de învățare, care se aplică specific ființelor umane iar părinț ii
trebu ie să fie foarte interesa ți în a le cunoaște. Altfel, vor util iza metode care sunt sortite eșecu lui și care
nu vor aduc e decâ t decep ții, atât lor câ t și copi ilor.
Dacă utilizăm metode de învățare pe care exper iența științifică le-a dovedi t eficiente, sunte m în
măsură să instrui m copiii să se autodiscip lineze, fără a mai fi nevoi e ca disciplin a să le fie impusă din
exterior.
Și care va fi rezult atul, dacă învăță m să folosi m metode eficiente și să le evităm pe cele
neeficien te? Vom obțin e în acest caz “Copilu l Model”? Sper că nu. În calitate de psiholog, nu sunt
atrasă de noțiun ea de “copil Model”. Acesta nu este nici ferici t, nici autodisc iplinat. Este un copil care
ne arată o fațadă. Prin intimidare a fost adus la un anum e comform ism exterio r, dar în el subzistă o rană
afectivă și emoțional ă considerabil ă. Dacă obține m un copil de vârstă preșcolar ă calm și respectuos în
orice moment, care nu se revolt ă și nu ne scapă de sub control, ferici t să îndep lineasc ă tot ceea ce
părin ții îi cer, nimeni să nu-i inspire senti mente negative, să nu manifeste nici un interes pentru
proble mele sexuale, care nu minte nicioda tă, nu se bate cu frații sau colegi i, este virtuos, altruist, are
princ ipii morale, este conștiincios, curat, îi respect ă pe ce ilalți, atunc i nu ave m de-a fac e cu un copi l.
În timp ce îi învățăm pe copiii noștri i discip lina și îi ghidă m către scopul final, să nu uităm
niciodat ă că sunt încă niște copii.
Metode le noastre de disciplin ă trebuie să perm ită calității dinamice a copil ăriei să se canalizeze
în norme socia le unani m recunoscut e. Aceste metode nu trebu ie niciod ată să elimine aceast ă calitate
vitală și dina mică care îi face pe copii să se poarte ca niște… copii.
COPILUL ȘI V IOLENȚA
După tragic ele even imente produ se în aceșt i ultimi ani, părinț ii se preocup ă mai mult de
subiec tul violen ță. Am asistat la asasina te, acte teror iste, manifestații de mase pe tot cuprinsul Terrei.
Televiziun ea, arătând aceste eveni mente publiculu i larg, a pus accentu l pe instin ctele violen te ale
contemporan ilor noștrii. Nimeni dintre noi nu dorește să aibă copii care să se transform e în indiviz i
violenți. Cum pute m împiedic a acest lucru?
Prea mulți oameni din zilele noastre vorbesc despre violen ță într-o manieră vagă și prea
gener ală. O carte apărut ă recent, vorbește despre acest subiect de-a lungu l a 356 de pagini, fără ca
autoru l să dea vreo defini ție precisă. Pentru mine, violenț a reprez intă senti mentul de furie sau de
ostilitate sub forma sa cea mai intensă, cea mai distruct ivă și aș defin i-o astfel : “Furie expri mată prin
acte vehe mente care are ca scop rănirea fizic ă sau distrugere a altei persoane”

Page 97 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Trebui e făcută difer ența între actel e de violență și senti mentele violen te, care sunt două lucrur i
distin cte. Remarcați că defini ția violenței se raportea ză acțiunilor ostile. Ne dorim cu toții ca micuții
noștrii copii să poată controla aceste acte în timpul copilăr iei și ma i târziu în viaț ă.
Doi copii se joacă la grădin iță. Unul dintre ei vrea să se joace cu un ca mion, celălalt refuză să i-l
dea. Primul, ia un cub de jos și îl lovește pe celălalt în cap. Aceasta este o acțiun e violent ă. Nu ne dorim
ca copii i noștrii să reacț ioneze în acest fel.
Săptă mâna trecută, într-un cartier din Los Angeles, în mijlocu l nopții, a izbucni t o violentă
dispută între un judecător și soția lui. În momentul culminant al discuți ei judecătorul își loveșt e soția de
mai multe ori cu un cuțit. În mod norm al, un judecă tor nu este genul de persoană pe care o asoci em cu
ideea de violenț ă, dar, în acest caz, este vorba de un act de violență. Nu ne dorim ca micuții noștrii să
fie incapab ili să-și control eze impulsuril e când vor fi m ari.
În ceea ce ne privește, marea noastră majorita te, când ne gândi m la violență, vede m un cuțit sau
un pistol. Există alt tip de violenț ă pe care deseori îl negljăm . Violența contr a propriei persoane.
Sinucid erea este dease menea un act de violen ță.
Senti mentele violent e, pe de altă parte, sunt diferit e, deoare ce pe acestea le putem controla. Am
încercat pe tot parcursul acestei lucrări să arăt ceea ce ne vine în mod spontan în minte: bucurie și
fericire, depresie și triste țe, dragoste, furie și ostilitate. Din acest punct de vedere senti mentele violen te
nu sunt difer ite de cel elalte.
Dacă sunte m perfe ct sinceri cu noi înșine, vom admite că, din când în când, simțim ceva
agresiv itate. Din când în când, soțul și soția încearc ă senti mente de furie unul contra celuilalt. Când un
copil face un lucru care ne înfurie, simțim mânie. Orice femeie care afirmă că nu a avut nicioda tă nu
asemenea senti ment față de copilul ei, își face iluzii. Este o reacț ie norm ală. (Bineînț eles, dacă
consta tați că sunteți stăpân iți majorita tea timpului de astfel de senti mente, consul tați un psiholog care
vă va ajuta să vă restab iliți afe ctivitatea în rela țiile familiale).
Și copiii reacț ioneaz ă în același fel. Și este norm al. Un copil furios este fără îndoială stăpâni t de
violență.
La fel se întâmplă și în relațiile dintre indivi zi sau grupuri socia le. Violența este un prost mijloc
de a rezolva confl ictele între oameni, fie ei soț și soție, student și administraț ia universit ății, alb sau
negru.
Noi dorim ca diferendel e și confl ictele să fie soluționa te fără a se face recurs la legea jungle i.
De aceea trebuie să facem tot ceea ce ne stă în puter i pentru a ne ajuta copii i și pe noi înșine să
contro lăm acțiun ile violen te.
Nu dorim numai să înfrânge m aspectu l negativ al acestor acțiun i asupra copiilor noștri. Vrem
să-i și învăță m valoril e pozitiv e de dragoste, cooper are, interes sincer pentru fericirea altora,
compasiune pentru cei care suferă. Dorim să înveț e să se folosească de rațiun e și de negoc iere în
rezolvarea confli ctelor umane.
Cum acțion ăm în acest sens? Nici un studiu științific nu indic a faptu l că ființe le umane sunt
violente din naștere. Oam enii “învață” violenț a. Bine înțeles, cei care îi învață nu sunt conști enți de
acest lucru. Este trist de constat at că micuții învaț ă această violență de la părinți i lor. Totuși nici unul
dintr e părin ți nu se apuc ă să-i înve țe în mo d del iberat. Dar rezul tatul este ac elași.
Copilu l învață prin imitare și identificare. Copilul face ce vrea! Exemplu l cel mai frapant pe
care mi-a fost dat să-l văd este acela descris în capitolul 9, despre băiatul care arunca cu sticle în mama
sa. După ce îl văzuse pe tatăl său făcând-o, nu făcea decât să îl imite. În cele mai multe cazur i, tatăl și
nu m ama, dă exemplu l nega tiv.

Page 98 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Însă, nu rebui e să vă faceț i griji dacă vă mai enervaț i din când în când, sau mai arunca ți cu câte
un obie ct. Aceste lucrur i nu sunt sufici ente să facă din dvs. un indiv id peri culos.
Îmi vine în minte un inciden t surveni t la una din prietenele mele. Era una din zilele acelea în
care totu l merge pe dos: boileru l nu m ai mergea, copii i erau insuportabi li, etc.
Soțul ei și prieten a mea aveau musafir i în acea seară și ea a pregă tit un somon în aluat pentru
cină. În momentul în care soțul se întorc ea de la servic iu, crusta de aluat ce acoperea somonu l a luat
foc. A fost ultima picătur ă. A scos tava din cuptor și a arunca t-o în perete, mâncarea împrăștiindu- se
peste tot. Soțul a intrat în bucătăr ie când ea încerc a să facă puțină curățen ie. Reac ția acestu ia când i s-a
povesti t întâmplarea a fost următoar ea: “Bine, draga mea, asta e reacț ia unei ființe dotate cu rațiune în
fața unei situați i frustrant e?” Am întreb at-o mai apoi ce a simțit la aceste cuvinte. Mi-a răspuns: “Dacă
ar mai fi rămas cev a în tav a de so mon, i- aș fi arunca t-o în cap cu m are plăc ere!”
O cunosc foarte bine pe aceast ă femeie. Nu este o persoană violen tă. Dar în acea zi a fost. Deci?
Nu a fost nici prea agreab il și nici ușor să curețe bucăt ăria și pereți i. Dar nu a fost nimeni rănit și asta
este un lucru bun. Nu trebui e confunda tă o furie ocazion ală cu o natură verit abil violent ă.
O altă modalitate de a învăța un copil să fie violent este de a tolera violenț a lui, nepunând limite
sufici ent de ferm e actelor de ostil itate.
De exemplu, când un copil îi lovește pe alții, părin ții nu sunt prea fermi. Mama strigă la copil :
“Oprește- te!”, dar nu m erge până la capăt, oprind efectiv copilu l. Copilul știe perfec t că mama sa nu are
intenția de a persevera în această interd icție și în consecin ță va continua să lovească. În cele din urmă,
mama insist ă și îl împiedică să se ma i bată. Dar într e timp l-a încurajat în ati tudine a sa co mbativă.
Am avut chiar exper iența unor părinț i care se lăsau loviți de către copiii lor. Dacă le interziceau
ceva, aceștia se enervau și îi loveau cu picioru l. Mama spunea : “Ești rău!” dar nu îl împiedi ca în mod
concr et să lovească. În asemenea cazuri părinți i folosesc o pretinsă psihologi e a copilului pentru a-și
scuza teama de a spune nu copilulu i și de a- i apli ca limite ferme. Pretind deseori că nu vor să-l inhib e.
Copii i au nevoie să fie inhiba ți în unele din acțiunile lor. De exemplu când este vorba să-și
lovească prieten ii sau părinți i. Au nevoi e să fie împiedic ați de a fi cruzi cu animalele, sau să fie
distruc tivi. Trebuie împiedicați dease menea să ia bani din portofe lul mamei sau să fure din magazine.
Părinț ii comit o greșal ă gravă dacă nu-i învață pe copi i să fie inhiba ți în fața unor astfel de acțiuni. Ceea
ce trebuie să ne dorim este ca senti mentele lor să nu fie inhiba te. Aici este bunul simț și psihologia
valabilă.
Dacă părinți i nu impun limite ferm e la manifestăr ile fizice de ostilitate, copilul nu poate
interiori za ac este l imite și nu poat e învă ța să contro leze aceste impulsuri. Atenț ie la modul în care trata ți
acest subiect.
Este vital pentru un copil să poată in teriori za limitele defini te împotriv a violen ței fizice.
Când vorbe sc de limite strict e, acest lucru nu implică administrare a unei bătăi. A lovi un copil
violent seamănă suspect de mu lt violen ței cărei a i se răspunde prin violen ță.
Să ne imaginăm că micuțul dvs. aplică lovituri sau distruge ceva. Dacă vă puteț i control a și
rămâne calmi, luați copilul în brațe, țineți-l ferm și imobilizați-l. În același timp priviți- l drept în ochi și
spuneți- senin: “Nu trebu ie să faci așa ceva! Nu pot să-ți perm it să faci asta. Ai voie să spui că te
enerv ează, dar nu trebui e să loveșt i!”
Când vine vorba de a impune limite stricte comportamentului violent, constată m mari difer ențe
în funcț ie de copil. Într-o manieră gener ală, fetele au o mai mică tendință decât băieții de a se deda la
asemenea acțiuni. Dar unii băieț i sunt mai ușor de educ at decât alții care au nevoie de mai multe luni
pentru a învă ța să-și contro leze impulsuri le.

Page 99 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Uneori părinți i, aprobă în mod inconșt ient actele ostile și antisocia le ale copiilor lor. Este cazul
acelora care se ceart ă cu părin ții, lovesc alți copii, își însușesc obiect e care nu le aparțin și fug dacă
părin ții încear că să-i disciplin eze. Părinți i se bucură în sinea lor de aceast ă încurajare inconști entă.
Tatăl sau mama spun pe un ton admirativ: “E teribil! Bineîn teles, uneori exag ereaz ă și nu ne
ascul tă. Dar trebu ie să recuno aștem că are carac ter.”
Acest gen de comporta ment din partea părinților este în mod obișnuit semn că ei înșiși au avut
în timpul copil ăriei veleități de rebeliun e și de atitudin i antisocia le, în același timp în care se arătau
cuminți. Deveni ți adulț i, acești a încurajază în mod inconștien t copilu l spre exter iorizar ea actelor ostile
și antisoci ale pe care ei nu au îndrăzni t să le pună în practi că atunc i când erau copii. Încurajarea
părin ților întărește compor tamentul copiilo r. Învăț ătura pe care o putem trage este clară: dacă nu doriț i
ca micuțul dvs. să se dedea la acțiuni ostile și violent e, impun eți limite stricte impulsuri lor sale și
ajutaț i-l să accepte în m od personal acest e limite.
Destul de curioasă, a treia metodă de a form a un copil spre a deven i un adult ostil și violent
poate rezul ta dintr-o educaț ie foarte difer ită celor două tipuri prezent ate anterio r. De această dată este
vorba de părinț i care limitează în mod sever acțiunile ostile sau violente, ceea ce este un lucru bun. Dar,
din păcate, aceșt i părinți, fac tot ceea ce pot pentru a împiedica orice fel de expri mare a senti mentelor
violente. Ceea ce este o greșeală gravă. Copii i nu se pot împiedica să aibă din când în când asem enea
senti mente. Dar părint ele în cauză nu-i permite de loc să le exterioriz eze. El pretinde, că interzicând în
mod strict exprim area acestor senti mente de către copil, îl va împiedica să le mai aibă. Iar noi știm că
acest lucru este imposib il, fie că ne place fie că nu. Tot ceea ce părintele respect iv reușește să facă în
acest fel este de a- l învăt a pe copi l să-și repri me aceste senti mente și să le refuleze în m od subconști ent.
În cazuri asemănătoar e, mama îl învaț ă să devină un copil model. La exterior, copilul este un
dulce, gentil și politicos. În adâncur i însă fierb sentimente de violenț ă și ostilitate. Este ca o oală de
presiune fără supapă de siguranță. Aceste senti mente reținut e mult timp vor duce în cele din urmă la o
explo zie.
Acum câțiva ani, un tânăr student care dorea să ajungă preot, și-a omorât cu un pistol ambii
părin ți. Vecini i au fost scanda lizați și stupefiaț i. Tânăru l avea reputa ția de a fi adolescentu l ideal,
liniștit, ascult ător și respec tuos. Vecinii nu-i cunoșteau decât fațada. Ei nu puteau să vadă senti mentele
de mânie care fi erbeau sub ace astă suprafaț ă calmă.
Acordaț i-i copilului un mijloc inofensiv pentru a-și expri ma senti mentele de mânie. Lăsaț i-l să
le formuleze și să le spună, sau înlocuiți obiectu l mâniei sale cu un substi tut accep tabil: “Știu că ești
supărat pe fratele tău și că ai chef să îl iei la palme. Nu pot să-ți dau voie, dar poți lovi în schimb sacul
de box”
După această scurtă călătorie în țara lui “nu trebui e”, începeț i deja, fără îndoial ă să aveți o idee
destul de precisă despre cee a ce ar trebui făcut pentru a evi ta ca m icuții să nu devină adulți violen ți.
•Nu fiți violen ți, sau cop ilul vă va i mita.
•Face ți dif erența între acțiun ile violen te si senti mentele violent e.
•Fixaț i limite acțiunilor copilu lui.
•Dați- i posibil itatea să-și exprim e senti mentele ostile și violen te.
•Încurajaț i-l să-și expri me senti mentele prin cuvinte. Folosiț i tehnic a descrisă în capitolul 4
pentru a-l ajuta să-și controle ze senti mentele.
Să abordă m acum două chest iuni care îi privesc direct pe părinți : armele periculo ase și violen ța
simulată.

Page 100 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Mai întâi despre armele periculoase. Să spune m foarte clar că nu este indica t să aveți arme în
casă. Acestea nu pot decât să cauzez e acciden te tragice și const ituie o incitare permanentă la violență.
Este trist și îngrijorător de consta tat că Statele Unite par lansate într-o cursă națională a armamentului,
iar mulți dintr e cetățeni își pot cumpăra orice fel de armă doresc. După o statistic ă recen tă , numărul
american ilor adulți care cumpăr ă armament crește într-un ritm îngijorător . Marea majorita te a acestor
arme de foc sunt destinat e protec ției indiv iduale. Rațion amentul persoane i care o cumpără este cam
următorul: “Faptul de a avea o armă în casă mă va proteja, pe mine și familia mea, în caz că cinev a va
încerca să ne facă rău.” Este un raționament stupid, fondat pe un senti ment de teamă irațion ală. Este
genul de raț ionament pe car e îl avea și tată l din ro manul “Jonny Get Your Gun “, expl icând fiului său:
Își amintea de acea seară, așezat lăngă tatăl său. I-a arătat pentru prima oară un pisto l și i-a spus: “Un
pistol este un lu cru bun, pentru că într -o bună zi vei avea nevoie să te aperi, pe tine și pe m ama ta. Poate
că în ace a zi te vor at aca doi sau trei. Nu vei avea nici o șan să să scapi. Atunci vei dom ina situ ația grați e
armei tale. Când o vor vedea se vor opri. Având pistolu l la tine nimeni nu îț i va fac e neca zuri.”
În loc de a proteja împotriv a unui intrus, prezenț a unui pistol în casă, mai ales a unui pistol
încărcat, nu este decât o invitație la o tragedie sau la o crimă. Prezența unei arme care poate cauza
moartea este o invitație la o acțiune violentă în cazul dispute lor între părin ți, sau o posibil itate de
moarte tragică când copi ii se joacă cu o ar mă “presupus” neîncăr cată.
Este deplor abil faptu l că oricine poate atât de ușor să își procure arme. Ar da părin ții pistoa le
încărcat e unui grup de copii care se joacă în grădină? Sigur că nu. Și totuși, socie tatea noastră perm ite
unor oameni care nu au mai multă minte decât un copil de doi ani să-și procure un pisto l. Legislați a
autor izează pe asasini, pe criminali, pe tinerii delincven ți, pe bolnavi i mental să-și procure arme. Este o
situa ție dem entă care face aproape i mposibil ă creșter ea copi ilor într-o atmosferă liber ă de viol ență.
Fără nici o îndoia lă, multe mame sunt foarte neliniști te din cauza explo ziei de violență care se
manifestă în societ atea noastră , și în consecinț ă, au tendința de a interzice orice manifestare simulată
de violenț ă la copiii lor. Le interzic să se joace cu pistoa le de jucări e, cu soldaț i de plastic, sau să vadă
la televizor filme în care este prezentă violența. Unii părin ți merg pâna la a interz ice desenel e animate
care implică violen ță: de exemplu, animale care se lovesc în cap sau trag focuri de armă. Teama de
violență în jocuri se găsește încurajată de o serie de artico le apăru te recent în revistel e feminine,
criticând jucăriil e în form ă de arme, violența la televizor, incluzând desenele animate. Aceste articole
nu au fost scrise de psihologi sau psihiatri, a căror părere o putem solic ita pentru acest subiect, ci de
ziariști, expri mând puncte de vedere ne-specia liste.
Cred că au alarmat în mod inutil un mare număr de mame. Această mare teamă de violență în
jocuri și spect acole este disproporț ionată.
De unde vine această tendință de a supra-proteja copilul? Mam ei îi este teamă de propria ei
irasc ibilitate. Se te me că nu o va pute a control a și că este posibil să degenere ze în acte violent e.
Este o greșeală. Copi lul are nevoie de violen ța fictivă din desenele animate și din jocuri. Dacă
părin ții nu i-o oferă o va crea singur . Dacă mama interz ice pistoale le, copilul le va fabrica din bucăț i de
lemn, sau se va servi de degete le întinse : “POC!, esti mort!” De secole copii adoră să se joace cu
soldăț ei. Dacă părinț ii car e îi protejază prea m ult îi împiedică să cum pere își vor fabri ca.
Prin coinc idență, scriu acest e rânduri într-o sâmbătă dimineața, în timp ce fiul meu se joacă in
sufrageri e cu soldăț ei de plastic pe care tocmai i-a cumpăr at. A hotărâ t că soldații albaștri i sunt “cei răi”
și soldații verzi “cei buni” și îi pune să se înfrunte plin de bucurie. Nu este un copil violent. Nu va
deven i un bărbat violent. Am veghet asupra acestu i lucru. Este un băiețel cu un grad de agresiv itate
normal.

Page 101 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Este important de a face difer ența între un copil violent și un copil agresiv , lucruri pe care
părin ții le confundă adesea. Antoni mul cuvânulu i violent este pasibil. Antoni mul cuvân tului agresiv
este pasiv .
Nu trebui e ca micuții noștrii să se transfor me în bărba ți violenți. Este totuși necesar să învăță m
băieții o anume doză de agresiv itate, deoarece nu este de dorit ca un bărba t să fie pasiv . Ar fi un
handi cap al rolului său de bărbat. O mamă care protejază băiețelul într-un mod maladiv, contra tuturor
formelor simulate de violen ță nu îi face nici un serviciu. Dacă îi interz ice soldații, pistoal ele, desenele
animate, filmele “cu violență ”, îl v-a transfor ma într-o “fetiță ” pasivă. Nu îl ajută să capete forța și
agresiv itatea norm ală de care are nevoi e în cont actul cu ce ilalți copii de acee ași vârstă.
Am văzut de-a lungul carierei mele, mulți băieței pasivi. Aveau nevo ie de psihot erapie deoar ece
ceilați băieți îi șicanau iar ei nu se puteau apăra singuri. Este paradoxal de consta tat că, în dorința
excesivă de a-i proteja de violență, părin ții au făcut din ei, fără să vrea, subiecți pasivi și incapab ili să-și
asume masculin itatea. Când constat ă rezul tatele dezastruoase ale educ ației lor, aduc copilul la
psihoter apie și îm i spun: “Vă rog, doam nă psiholog, vindec ați-mi copilul de ceea ce l- am învă țat!”
Atenț ie să nu cădeți în cealaltă extremă și să perm iteți copilu lui să cumpere orice fel de armă de
jucărie. Eu nu aș cumpăr a nici un fel de pisto l sau pușcă capabi le să lansez e vreun fel de proie ctile,
oricare ar fi aceste a. Un glonț de plastic poate lovi în ochi un al t copi l.
Să abordă m proble ma violen ței în mediile de infor mare. Să presupune m că dvs. urmați în
gener al sfaturil e prezenta te în aceast ă lucrare. Faceț i deci ceea ce trebuie pentru a satisfac e nevoile
psihologi ce esenț iale ale copilu lui.
Nu prea există motive să se simtă frustrat și în consecin ță să nutrească senti mente de ostili tate și
violență. Îi aduce ți acasă un mediu interesant și stimulativ, în așa fel încâ să aibă toate posibi litățile de a
se juca în interior și exterio r, de a citi, de a practica activități artisti ce și de a face o grăm adă de lucruri
interesante și instruct ive și în plus mai e și televizoru l. Rămâne “lipit” de el 4-5 ore pe zi. Dvs. limitați
în mod rezonab il timpul pe care îl petrec e în fața televizorulu i zilnic. Îl recom pensaț i sau îl încur ajați
dacă se uită num ai la emisiunile pentru copii. Dacă proceda ți în felul acesta, nu vă face ți probl eme că se
mai uită și la emisiuni ce con țin vio lență.
O opinie eronată care trebuie menționată aici este aceea că micuții învață violența văzând- o
repre zenta tă la televizo r. Nu există nici o dovadă științifică pentru a sprijini această afirmație. Copiii
devin violen ți atunci când părin ții îi înva ță reacțion ând așa cu m am descris în acest capito l.
•Când părinți i nu știu să le satisfacă nevoil e psihologi ce și le inspiră furi e și violen ță interio ară.
•Când îi imită pe părinț ii violenț i.
•Când părinți i îi încurajază să comită acțiuni violent e, neară tându- se sufic ient de ferm i când
copiii lovesc alț i copi i sau distrug obi ecte.
•Când nu s unt lăsați să eliber eze sentimentele violen te.
Dacă evita ți aceste greșeli, nu va trebui să vă temeți de mi cul-ecran.
Părinț ii reacțione ază uneori ca și când violenț a la telev izor ar fi vreo nouta te, iar copii i nu au mai
văzu t niciodată în istori a umanității scene de violență. Este o greșeală eviden tă. Biblia este plină de
crime, opera lui Shakespeare, la fel, chiar și povești le pentru copii sunt pline de monștri i violenț i care
au existat cu secole înaint ea apar iției telev iziuni i.
Exist ă uneori o mare distanță între generaț ii, între un adult care este impresiona t de violență și un
copil care nu este. Copi lul știe foarte bine să facă diferen ța între violența de la televizor sau de la
cinema și violenț a efec tivă, atunc i când lovește un al t copi l, sau se arat ă crud cu un ani mal.

Page 102 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Din câte am auzit, există un vaccin anti- violen ță: acesta se nu meșt e drago ste. Să nu uităm că adul ții
violenți sunt persoane car e au fost priva te de afecț iune în timpul copil ăriei.
Terenul pe care dragostea sinceră pentru umani tate se poate dezvol ta la copii i noștrii, este
dragoste a noastră părinteasc ă. Dacă practic ăm meseria de părint e cu dragoste, vom îndep lini ce este
mai importan t pentru a face din copiii noștri i adulți siguri pe ei și pacifișt i, în loc de indiviz i ostili și
violenți.
ȘCO ALA ÎNCEPE ACASĂ
Concep tul de I.Q. este încă misterios pentru mulți părinți. Aceștia citesc artico le despre
exper imentarea metodelor destin ate creșteri i I.Q.-ului unui copil și se întreab ă ce înseam nă acest lucru.
Dacă în loc de I.Q., l-am numi “ aptitudin e de baz ă a înv ățării” , lucruril e ar fi, fără îndoi ală mai clare.
Testele de inteligență, sau de I.Q., indică de fapt, dacă un copil va reuși sau nu la școal ă, din
următorul motiv: aceste teste dau o viziun e de ansamblu asupra aptitudin ilor de bază pe care copilul le-
a deprins. Cu cât este mai mare repertor iul acestor aptitudin i, cu atât I.Q.-ul este mai ridicat și cu atât
mai mari sunt șansele de succes. Copilul care intră la grădin iță sau în primul an de școal ă primară cu un
bun repertoriu de aptitudin i, va învăța mai ușor și va reacț iona mai bine la ceea ce spune profe sorul. El
este mai suscept ibil să reușască atâ t la școală cât și în viață.
Să ne amintim că aptitudini le se pot învăța. De aceea scopul acestui capitol este de a expli ca
cum puteț i învă ța copi lul de vârstă preșcol ară, în așa fel înc ât să aibe ce l mai bun start posibil în viață.
Deja de mult timp doctor ii și psiholog ii care lucre ază cu copii i știu că prim ii cinci ani sunt cei
mai impor tanți pentru dezvolt area afect ivă, deoar ece aceștia fasonează structura personalit ății lor
adulte.
CUM ÎN VĂȚAȚI COPILU L SĂ GÂND EASC Ă
Prima tehni că de învățar e și cea mai necesară este este să învăță m copilu l cum să gândească.
Ce este gândire a? Actul gândir ii încep e printr -o dificultate simțită și recunoscută. Nu gând im
decât atun ci când sunte m confruntaț i cu o dif icultate sau o proble mă.
Dați- mi voie să citez un frum os exemplu despre ceea ce este gândir ea la nivelu l unui copil de
patru ani:
Un grup de copii de patru ani se jucau amenajând o căsuță într-o cutie mare de carton. Au
construi t un număr de mobile rudim entare din cuburi, dar cum spațiul din interiorul cutiei era limitat,
trebu iau să manevreze cu atenție pentru a nu dărâma mobilele deja construi te. Ceea ce se dovede a
imposib il pentru Patri ck, care era neînd emânatic și nervos. După mai multe accidente, “tatăl” familiei a
anunț at ca și cum ar fi făcut o descăperir e pasionantă : “Ne trebuie un cățel. Tu Patri ck, vei face pe
cățelul! Vei rămâne afară și vei lă tra de fiecare dată când se va aprop ia cin eva. Du-te, și latră tare!”
Acest exemplu arată că exist ă trei demersuri în procesul gândirii. Prim ul este o dificulta te în
viață. În ca zul copi ilor proble ma era Patri ck, care răsturna to tul prin “casă”. Al doil ea de mers al gândir ii
consistă în a forma o ipote ză sau o idee care va rezolv a proble ma. “Tatăl” a descoperi t ideea: “Patrick,
tu vei face pe cățelul! ” (Subîn țeleg ându-se că vei rămâne afară din casă, bătrâne, și nu vei mai răsturna
nimic!) A treia etapă este soluți a proble mei, când Patrick acceptă rolul cățelului. Acest exemplu
ilustr ează gândire a în cazul copiilor, dar acest e trei etape funda mentale sunt aceleași pentru toată
gândir ea, de la cea mai primitivă până la cea mai subtilă.

Page 103 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Exist ă de asemenea două moduri funda mentale de a gândi, ceea ce Dr. Jerome Bruner , profesor
de psiholog ie la Harvard, numeșt e “gândirea mâinii drepte ” și “gândirea mâinii stângi”. Prin “gândire a
mâinii drept e”, acesta înțeleg e gândirea logică, analitică, raționa lă, gândire a conștient ă care procedea ză
cu grijă, pas cu pas, până la o concluz ie logică. Este genul de gândire cultiv at și apreciat în școli și care
se încear că de a fi implementat copiilor. Dar, există și celălalt tip de gândire, deseori neglijat de școli :
“gândirea mâinii stângi ”, care este intuitivă, cu întoarcer i neaștep tate; aceasta implică din partea celui
care gândește să unească într-o oarecare măsură conști entul cu subconștientu l. Acest tip de gândire
permite marile descoper iri științ ifice, sau inovaț ii radic ale în domeniu l afacer ilor sau politicii. De aceea
este necesar să înc ercăm să implementăm copiilor noștrii ambele tipur i de gândir e.
GÂND IREA MÂINII DR EPTE
Ce trebuie făcut pentru a învă ța un copil de vârstă preșcolar ă “gândirea mâinii drepte ”? Îi putem
furniz a materiale brut e, cel mai important fi ind experi ențele senzori ale.
Putem clasific a părinți i în mai multe grupe, după modul în care încurajază copii i să se bazeze pe
exper iențe le senzor iale.
Mai întâi sunt părinț ii de genul “nu, nu și nu”, care descurajaz ă activ explor area lumii prin
intermediul văzu lui, auzului, atinger ii și mirosului: “Pleacă de acolo, nu pune mâna, e murdar!” Apoi,
urmează părin ții indif erenț i care iau o atitudin e pasivă și neutr ă cu privire la explor area senzoria lă
făcută de către copil. În al treilea rând găsim părin ți care încur ajază în mod activ copilul să descopere
lumea, cât mai complet cu putinț ă, cu ajutorul simțurilor.
Sper că dvs. faceți parte din cel de-al treilea grup. Încurajaț i copilu l să ating ă obiect ele , să facă
cunoștin ță cu texturi diferite. Ajutați-l să ascul te toate sunetele care îl înconjoară și să le cunoască.
Ajutați-l să vadă fru museț ea lu crurilor cele mai curente.
Puteț i încur aja copilu l să se folosească fără încetare de ochi, de urechi și de mâini. Îl puteți face
conști ent de frum usețea lalelelor din grădin ă, de simetria frunzelor copaci lor sau de difer ența de colori t
a acelor de brad.
Încurajaț i-l să atingă diverse textur i, de la cele mai rugoase la cele mai fine, texturi le
materialelor textile sau a lichidelor groase. Lăsaț i-l să cunoasc ă blana unei pisici. O remarcă simplă,
cum ar fi: “Simți în aer mirosul frunzelor care ard?” îi poate da ocazia unei experienț e senzoria le foarte
bogat e, experi ență pe care nu o va putea face fără int ervenți a dvs.
Vârsta preșcol ară este momentul propice pentru a-l ajuta pe copil să facă cunoștință cu diverse
lucrur i. A lua cunoștință de lumea sensibilă consti tuie pentru copil bazel e esențiale ale gândiri i sale.
Trebui e să oferi m copiilor tot felul de materiale care pot fi utilizate ca stimulanți ai gândirii între trei și
șase ani. Să aibă la dispoziți e câtă hârtie vor, culori, creio ane și vopseluri. Foarfec i cu vârfur ile
rotunjite, teancuri de reviste vech i, cartoan e de forme și dimensiun i variat e, lipici pentru a face colaje,
etc.
Mulți oameni nu sunt prea gânditori, deoarec e au puține exper iențe direc te. Au spiritul încărca t
cu ideile altora și un vid de idei personale. Dacă credeț i că exagere z, puneți în jurul dvs. următoar ea
întrebare și puneți- o și dvs.:vă petrec eți măcar o jumătate de oră pe zi, gând indu-vă liniștiți, ascul tându-
vă vocea interioar ă? Sau întreaga zi vă este acapar ată de vocil e exterioare ale altora, ale telev iziun ii sau
cuvin te scrise?
In remarcabila “autobiograf ie” a lui Lincoln Steffens, celebrul jurnalist, acesta propune o
metodă pentru a deveni un critic de artă original și judicios. Ceea ce propune merge foarte depart e: vă
sugereaz ă să vizitați un muzeu și să alegeți trei opere de artă pe care le preferaț i. Face ți același lucru

Page 104 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
timp de șase luni. La capătu l acest ei perio ade, cu siguranță nu veți mai alege aceleași trei opere pe care
le-ați select at inițial. De fapt, în acest timp, v-ați supu s unui “curs” de critică a artei. Forțându- vă să
alegeți trei opere de artă ați îmbogăț it și ați făcut să evolueze bunul dvs. gust. La capătul a șase luni veți
fi capabi li să sele ctați aceleași trei opere de artă pe care le- ar fi ales un crit ic autent ic.
Inter esant la aceast ă metodă este faptul că ați ales acele trei opere datorită aprec ierii personale și
nu pentru că al tcineva v-a spus că ar fi fru moase.
Această sugestie repre zintă un model pe care îl putem aplica și copiilor noștrii. Dați- le
nenu mărate ocazii să experi menteze ei singuri lucruril e, mai degrabă decât prin ochii, gânduri le și
senti mentele altora. Nu trebui e să aibă numai experien ță “la prima mână”, trebu ie ca aceast a să fie cât
mai extinsă cu putin ță, pentru că gândirea este rezu ltatul exper iențe i.
Este de asemenea import ant să lăsăm gândirea abstra ctă să se dezvol te la copil pornind de la
exper iețe concre te.
Jucări ile educa tive sunt construit e pe princ ipiul de a lăsa copilu l să descopere singur lucruril e.
Ceea ce descoper ă el însuși se implantează cu mai multă forță în spiritul său decât dacă i-ar fi fost
explicat dinain te.
Să luăm un exemplu: vă lăsați copilul să se joace pictând cu culori diferit e. I-ați putea expli ca
cum să amestece galbenu l și albastru l pentru a obține verde. Dacă o faceți, acest lucru îl priveaz ă de
frisonul descoperir ii personale. De ce să nu procedaț i altfel: dați-i vopseaua galenă și vopseaua albastră
și spune ți-i: “de ce nu incer ci să le amestec i ca să vezi ce se întâmplă?” Va încerca și fața i se va
lumina: “Ia uite! Iese verde! ”
Este destul de greu pentru părinț i să aplice această metodă a descoper irii personale ca metodă
pedagog ică, pentru că sunt obișnuiți să-i spună tot timpul ce trebu ie să facă. Îmi aduc aminte că la trei
ani, unul din copii i mei m-a întrebat: “Mam i, dacă plantez un baton în grădină, va crește un copa c?”
Prima reacție a fost să-i spun că nu se va întâmpla așa, dar m-am abținut și i-am zis: “Hai să-l plantăm,
să vede m ce se întâmplă.” Ceea ce am și făcut. Câteva zile mai târziu copilul mi-a spus: “Nu cred că va
creșt e!” Am planta t semințe și copilul a învăț at prin observar e direc tă ceea ce crește când este planta t și
ceea ce nu crește.
Ajutați copilul să găsească conc epte “cheie” care îl vor ajuta să-și organize ze lumea și să-i
găsească un sens. Copi ii sunt asaltați de toate inform ațiile pe cere l-i le aduc e anturajul. Sunt tot timpul
pe cale să facă coerente toate aceste indica ții fragmentare pentru a da o semn ificație lumii
înconjurăto are.
Ei înce arcă să descoper e rela țiile dintre cau ză și efe ct și să clasific e infor mațiile care au sens.
Prin “concep t cheie ” vreau să spun ideea care ajută un copil să asimileze un anume număr de
fenomene diferi te și să le organize ze pe categori i. Prin intermediul acestor conc epte cheie, un copil
preșcol ar poate înțelege sau me nțion a următo arele:
-Greuta tea este o forță invizib ilă care atrage obiect ele spre sol.
-Toate animalele dispun de mijlo ace de apărare contra dușmanilor lor.
-Când două obiect e sunt freca te unul de al tul, ac est lucru încăl zește obiect ele.
O dată ce copilul înțelege într-adevăr unul dintre aceste concepte cheie, el poate înțeleg e un
întreg ansa mblu de feno mene ambiante.
Putem explica aceste princip ii copilu lui comentându-i even imente zilnice. Greutat ea se poate
explica ușor, arătându- i că, atunci când dăm drumul unui obiect, acesta cade în loc să se ridice în aer. Îi
puteți expli ca lipsa greută ții în spațiu, și că oamenii ar pluti dacă nu s-ar afla pe o planet ă a cărei
suprafaț ă îi atrage. Etc.

Page 105 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
GÂND IREA MÂINII STÂNGI
Să ne îndreptă m acum atenția către gândirea mâinii stângi. De aceast ă dată este vorba de a ajuta
copilul să-și dezvo lte partea intuitivă și imaginativă a spiritului său, la fel de bine ca și partea rațion ală
logică și conșt ientă. Cum să face m?
Mai întâi de toat e să-i în curajăm spiritu l creativ.
Este păcat că în zilele noastre această expresie este folosită greși t. Fiecare fabri cant de jucării
vorbește de a favori za spiritul inven tiv sau creativ apropos de orice joc, mai mult sau mai puțin
interesant. Trebuie, în consecinț ă să reveni m la sensul original al cuvân tului.
Când copilul dvs. creează ceva, însea mnă că pornind de la materiale creea ză o structur ă pe care
o conc epe în mintea sa. De exe mplu, sesizaț i difer ența care exist ă într e a color a un albu m de color at și a
desena pe o hârtie albă. Când copilul colore ază un asemenea album, structura este deja existentă în
carte. Copilu l nu creează nimic. Singurul lucru pe care îl poate învăța este să rămână în interioru l
conturu lui. Nu există nici o creativitate. Dar atunc i când copilul deseneaz ă pe o foaie de hârtie, creeaz ă
structur a sa personală, ieșită direc t din spiritul său, pornind de la materiale și nu de la structuri ( hârtie
și cre ioane colorat e).
De aceea este foarte important să-i punem la dispoziț ie aceste materiale, care nu au o structură
proprie. Imaginația copilu lui face să se nască o structură.
Să dăm un avertisment părinți lor care cred că toate aceste lucrur i nu au prea mare impor tanță
decât în cazul în care doresc să facă din copilul lor un “artist ”. Nu este vorba de asta. Nu este vorba să
învățați copilul să devin ă artist ci de a căpăta un spirit creativ. Îi dați posibili tatea de a-și întări
încrederea în sine, văzând că poate impune o anumită ordin e și structură materialelor inform e. Îi va
creșt e sensibi litatea , conștiin ta realității, origin alitatea și facul tățile de adapt are. Aceste calități ale
spiritu lui creat iv îi vor fi necesare în oric e activitate umană.
Am semnalat deja impor tanța pentru sănătatea mentală a copilulu i de a-l lăsa să expri me în mod
liber senti mentele. Acest lucru este foart e impor tant pentru a atinge nivelul maxim de dezvo ltare al
inteligenței. Puteț i ajuta copilul să aibă acces mai ușor la subconștientu l său încur ajându- l să expri me
ceea ce simte. Trebuie învățat că nu exist ă nimic adev ărat sau fals, bine sau rău, când este vorba de
senti mente sau de gânduri. Adevărul și falsul, binele și răul rămân în sfera acțiunilor, a
compor tamentulu i exterior și nu au nici o legătură cu sentimentele adân ci. Cea mai bună metodă de a
interzice orice urmă de origina litate este de a învăța pe cinev a, în copilăr ie, că unele idei și senti mente
sunt rele iar altele sunt bune. Și totuși, cu cât mai mult un adult este capabi l de idei originale, noi și
revolu ționar e, cu at ât reuși ta sa profesina lă va fi ma i mare.
David Ogilvy, unul din tre publi ciștii cei mai invent ivi și dotați spune :
“Creația cere mai mult decât judeca tă. Esen țialul unei idei origina le și noi nu se poate expri ma în
cuvin te. Este vorba de o experi ență tatonantă, care animă intuiții bruște provenite din subconștient.
Marea major itate a oamenilor de afaceri sunt incapabi li de idei origina le, deoar ece sunt incapabi li să se
eliberez e de sub tir ania rațiuni i. Imaginația lor este bloca tă.
…Am inventa t metode de a păstra conta ctul cu subconștientu l meu, în caz că aceast ă magazie
cu mărfuri vrac ar avea ceva să-mi comunice. Ascult multă muzică… Fac băi calde și lungi…Mă ocup
de grădină…Mă plimb mult pe la țară. Iau pauze lungi pentru a-mi odihni creierul, plimbându-m ă cu

Page 106 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
bicicleta. In tot acest timp simt un flux care vine din subconști ent și care este materia primă a creațiilor
mele publ icitare.
Modali tatea de a ajuta copilu l să devin ă acest tip de om cu spirit creator, este de a-l încuraja să-
și expri me sentimentele. Prin intermediul lor, un copil sau un adult acced e la subconști ent, de unde îi
vin elanur i creato are și idei mari. Un adult sec, pedan t și plicticos nu are nici un raport cu
subconștien tul său deoar ece a închis ușa vie ții senti mentelor.
Trebui e să deschide m acest e porți ale vieții afec tive ale copiilor și să le menține m deschise. Este
indispensab il să alimentăm imaginația copilului. Epoc a noastră are tendinț a de a se orienta mai mult
asupra fap telor și de a lăsa la o part e fante zia.
Putem de asemenea recur ge la activități care nu folosesc limbajul verba l: muzica, dansul, artele
plast ice. Acest gen de activ ități dau copilu lui ocazi a să expri me senti mentele și să dezvolte imagina ție
și fant ezie.
Îi putem spune povești și încuraja în a povesti. Exist ă o mare diferență între a citi copilului o
poveste și a-i povesti ceva. Când sunteți dvs. acela care povestește îl faceți pe copil să creadă că poate
inven ta și e l o poveste.
Copii i se delectează în mod speci al cu poveștile în care descrieț i proprii le dvs. exper iențe
infan tile, mai ales cele “de când aveaț i vârsta lor”. Luați-vă libertatea de a înflori puțin și de a construi
o povestio ară car e să fie cât m ai interesant ă.
Când povestiț i, aveți grijă să variați ritmul. Vorbiți repede la un moment dat, iar alte ori lent, pe
un ton teatral. Schimbati dease menea și volumul vocii : când puternic ă, când șoptită. De fiecare dată
când este posibil utilizați sunete și efec te sonore.
Iată o bună modalitate pentru a încuraja copilul să poveste ască: serviți-vă de o imagine ca punct
de plecare. Găsiți o imagine inter esantă într-o revistă și arăta ți-i cum să fac ă povestindu- i o istorioar ă cu
punctu l de pl ecare acea imagine. Arătați-i alta și lăsa ți-l să încerc e.
Altă metodă: povesti ți începu tul și lăsați- l să invent eze finalul. Când sunt mai mulți copii în
familie, pot par ticipa cu to ții, spunând fiecar e câte o frază.
Bine înțeles s-ar putea să vă spuneți: “Nu sunt în stare. Nu sunt un bun povest itor.” Dacă este și
cazul dvs. pot să vă fac o revel ație încurajato are: chiar dacă sunteț i cel mai neînde mânatic și cel mai
puțin dotat povestitor din lume, copilu l vă va găsi formidab il! Nu veți avea niciod ată un public mai
bun. Fiț i incre zător i și încer cați.
În fina l, pentru a dezvol ta la copil o imaginație vie, este i mportan t ca părinți i să prezin te viața ca
pe un joc. În acest sens atitud inile sunt foarte variab ile. Unii sunt prea demni și serioși, alții sunt prea
jucăuși și farseuri. Răm âneți dvs. înșivă. Nu încercați să fiți altcineva, dar cu cât mai bine veți ști să
faceți pe clownul, cu atât dați curs ma i liber imaginației copi lului.
Am înc ercat să expun în ac eastă carte științ a meseri ei de părinte.
Vreau să închei vorbind despre un cuvânt care ne antrene ază dincolo de știință și de bun simț.
Vreau să înch ei vorbind despre senti mente, vorbind despre dragoste.
Dragostea unei mame pentru copilu l său este mai importan ă decât orice studiu sau docu ment
științific. Este mai importan tă decât bun sim țul pe care îl poat e demonstra crescând și educând copi lul.
Cum spune Santa yana într-un sonet care îmi place mult:
“ Înțelepc iunea nu însea mnă num ai de a fi înțel ept
Înse mnă să deschizi ochii aspra a cee a ce se vede în t ine
Înțe lepciunea înseam nă să crezi ceea ce îț i spune ini ma.”

Page 107 of 107 Totul se întâmplă înainte de șase ani
Deci, în final, dvs., care sunteți mama, crede ți în ce vă spune inima! Într-o zi puteți ezita în fața
unei proble me puse de copil. Știința și bunul simț vă pot spune un lucru, iar inima vă poate spune
altceva. Ascultați glasul inimii!