Pag. 15 sau 17, (in funcție de ỉntinderea I ntroducerii), nenumerotată [619909]

Pag. 15 sau 17, (in funcție de ỉntinderea I ntroducerii), nenumerotată

STADIUL
ACTUAL
AL
CUNOAȘTERII
(Arial, 26 p, majusc. bold)
Această parte a tezei se poate extinde doar p ấnă la pag. 50

Laptele de măgăriță conține toți comp onenții antimicrobieni. Componenții
laptelui de măgăriță ar putea juca un rol important în îmbunătățirea sistemului de
apărare pentru nou -născuți și pentru copii mici, care nu pot fi hrăniți cu lapte uman
sau sunt alergici la alte tipuri de lapte (Mubarak H, 2012).
În România se presupune că măgarii au fost aduși de coloniștii romani. În
România măgarii au fost utilizați o lungă perioadă de timp pentru transport și în
special la turme de oi, la 300 -500 de oi câte un măgar sau 2. În țara noastră este
întâlnit în diferite regiuni cum ar fi: Sălaj (localitățile: Sâncraiu Almașului, Sânmihaiu
Almașului, Cuzăplac, Zimbor), Constanța, Teleorman, Tulcea.
Culoarea este în principal gri, dar sunt întâlnite și nuanțe de argintiu, negru și
alb uneori ( http://www.save -foundation.net ). Date cu privire la producția de lapte la
măgăriță sunt foarte reduse comparativ cu datele din literatura de specialitate la
cabaline. Comparativ cu alte specii, măgarul este crescut și întreținut destul de ușor,
deoarece este mai puțin sensibil față de alte animale. Utilizează anumite resurse pe
care alte animale nu le -ar consuma din zone cu acces dificil, de deal sau munte.

Caracterizarea laptelui de măgăriță

Laptele este secretat d e glandele mamare ale mamiferelor cu scopul de a servi
în alimentația puilor. În plus, el servește mai multor funcții fiziologice: de protecție,
datorită imunoglobulinelor și altor agenți antibacterieni , de digestie prin conținutul de
enzime și ca factor d e creștere datorită hormonilor ( Polidori P. și colab., 2009).
Laptele de măgăriță atrage atenția asupra laboratoarelor de cercetare datorită
proprietățiilor sale nutriționale și funcționale.
Există un interes crescut pentru utilizarea laptelui de măgăriță ca sursă de
hrană pentru om. Cantitățile mari de componenți antimicrobieni și factorii de apărare
prezenți în lapte, oferă protecție împotriva infecțiilor microbiene, distingându -l de
celelalte tipuri de lapte (Carminati D. și colab., 2014).
Întrucât prop rietățiile sale nutritive și compoziția sunt foarte aproapiate de
laptele matern, laptele de măgăriță ar putea fi considerat adecvat pentru alimentația
sugarilor, care prezintă manifestări clinice, precum alergia la proteinele din laptele de
vacă. Alergeni citatea scăzută a laptelui de măgăriță se datorează în principal
conținutului redus de cazeină (Vicenzetti Silvia și colab., 2011).
Laptele de măgăriță prin compoziția sa specifică, promițătoare, este indicat ca
o sursă alternativă de proteine și un tratam ent al intoleranței. Mai mult decât atât,
recent, laptele de măgăriță a fost propus ca hrană nutraceutică, datorită unor compuși
bioactivi, nu numai în dieta sugarilor, ci și la pacieții cu deficiențe de osteogeneză,
senescență prematură, boli coronariene sau în terapia aterosclerozei și în dietele
hipocolesterolemice (Chiofalo Biagina și colab., 2011).

Aceste proprietăți conferă laptelui de măgăriță rolul unui substituent de
succes al laptelui matern, în defavoarea laptelui de vacă care poate creea intoler anță
diminuând starea de sănătate a sugarului (Gubic Jasmina și colab., 2015).
Laptele matern este evident, cea mai bună hrană pentru sugari, dar
cunoașterea compoziției biochimice a acestuia este folosită ca un ghid pentru a
descoperi noi înlocuitori. La ptele de măgăriță poate fi considerat cel mai apropiat din
punct de vedere compozițional cu cel matern, iar rezultatele obținute de oamenii de
știință par să confirme valoarea sa nutritivă (Polidori P. și colab, 2009).
Atunci când laptele matern nu poate f i asigurat sugarilor, trebuie să fie
implementat în nutriția acestora, înlocuitori ai laptelui matern care să ofere și să
furnizeze aceleași caracteristici și funcții, pentru a satisface nevoile nutriționale și de
sănătate ale sugarului (Polidori P. și col ab., 2009).
Având în vedere studiile recente care s -au concentrat asupra beneficiilor
potențiale ale laptelui de măgăriță asupra sănătății, acesta câștigă treptat un interes tot
mai mare datorită proprietăților sale nutriționale și a conținutului de protei ne, grăsimi
și minerale. Digestibilitatea laptelui de măgăriță este mult mai mare decât a laptelui de
vacă, având compoziție similară cu cea a laptelui matern (El-Hatmi Halima și colab.,
2015).
În ciuda producției la scară mică, laptele de măgăriță prezint ă un interes major.
Studiile clinice arată că este un produs benefic în tratamentul alergiilor la proteinele
din laptele de vacă sau, în cazuri de intoleranță alimentară. În plus, întrunește beneficii
în ceea ce privește echilibrul energetic, metabolismul lipidic și prevenirea bolilor,
acesta fiind considerat un aliment funcțional ( Martini Mina și colab., 2014).
Laptele matern este cea mai bună opțiune nutrițională pentru nou -născuți,
deoarece conține o cantitate mare de agenți protectori, comparativ cu lap tele de vacă,
însă unii copii nu pot fi alăptați în primele luni de viață și este necesară găsirea unui
înlocuitor. Multe studii clinice indică preocupările legate de problemele în alăptarea și
nutriția sugarilor. Prin urmare, există nevoia înlocuirii lapt elui matern cu un alt
substituient asemănător ca proprietăți și compoziție și anume laptele de măgăriță
(Gubic Jasmina și colab., 2015).
Comparând laptele de măgăriță cu laptele matern din punct de vedere a
concentrației proteice și lipidice, cel de măgări ță conține concentrații mai mari de α –
cazeină în proporție de 1,38 -1,89 g/l, β -cazeină între 0,1 și 0,55 g/l și o concentrație de
α-lactalbumină crescută față de cel matern. Laptele de măgăriță conține concentrații
scăzute de β -lactoglobulină, dar are un c onținut bogat în proteine din zer, reprezentate
de latcoferină și lizozim, cu greutate moleculară de 76 kDa, respectiv 14,9 -15,4 kDa.
Conținutul de lizozim în laptele de măgăriță variază între 2,39 și 2,97 g/l, în
timp ce laptele matern conține concentra ții de 30 -50 de ori mai mici de lizozim. De
asemenea, concentrația de lactoferină din laptele de măgăriță este mult mai ridicată,
variind între 0,012 și 0,25 g/l. Concentrația de acizi grași saturați (engl. Saturated Fatty
Acid – SFA), acizi grași mononesa turați (engl. Monosaturated Fatty Acid – MUFA) și
acizi grași polinesaturați (engl. Polysaturated Fatty Acid – PUFA) este similară atât la
laptele matern cât și la laptele de măgăriță ( Gubic Jasmina și colab., 2015).

Laptele de măgăriță are un conținut maj or de proteine: α -lactalbumină, β –
lactoglobulină și lizozim, a căror cantitate depinde de perioada de lactație și sezon. Cea
mai bună calitate a laptelui corespunde primelor 4 luni de lactație, proteinele scăzând
în mod constant, ajungând la 40% din valoar ea lor maximă în luna a opta. Acest lucru
indică o scădere a capacității de sinteză a proteinelor din zer odată cu avansarea în
lactație, prin urmare este inutil să se extindă prea mult lactația. Cea mai mare
concentrație de proteine din zer are loc primăv ara (D’Alessandro Angela G. și colab.,
2011).

Compoziția chimică a laptelui de măgăriță

Cunoașterea compoziției chimice a laptelui de măgăriță este foarte importantă
deoarece laptele prezintă un interes economic, poate fi utilizat în industria
farmaceu tică pentru obținerea diferitelor produse destinate în special persoanelor
care suferă de alergii. Compoziția laptelui de măgăriță este afectată de stadiul lactației
la fel ca și în cazul altor specii de animale (Doreau M., Boulot S., 1989; Giosué C. și
colab., 2008).
Rasa influențează conținutul de grăsime și proteină. Un alt factor îl reprezintă
determinismul genetic al populațiilor. Au fost stabilite relații între baza ereditară și
factorii mediului ambiant. Un alt factor este vârsta care are în vedere d inamica
producției de lapte a animalului fiind un caracter de rasă.
Laptele de măgăriță în prezent este de mare interes științific datorită efectelor
benefice asupra copi iilor cu diferite alergii. Pentru a cunoaște foarte bine efectul
proteinelor din lapte le de măgăriță este necesară evaluarea efectelor imunologice,
fiziologice și proprietăților nutritive (Gastaldi Daniela și colab., 2010).
Cantitatea de proteină a devenit un parametru deosebit de important al
producției de lapte, deoarece aceasta este resp onsabilă de randamentul laptelui în
brânzeturi, iar pe plan internațional cantitatea de proteină este mai importantă față de
cea de grăsime.
Proteinele reprezintă unul din importanții piloni ai alimentației, contribuie la
formarea, dezvoltarea și reînnoir ea substratului material al vieții (El -Hatmi Hamila și
colab., 2015).
Proteinele din lapte sunt deasemenea descrise ca activ natural în hidratarea și
prevenirea îmbătrânirii pielii (Cotte F. și colab., 2003). Decizii clinice recente au
reînnoit interesul p entru laptele de măgăriță datorită tolerabilității ridicate la sugari.
Lactoza este sintetizată de către mamelă pe baza glucozei sanguine, fiind un dizaharid
care participă la formarea gustului laptelui proaspăt (Gubic Jasmina și colab., 2015).
Lactoza are un rol deosebit în alimentație mai ales pentru organismele tinere
favorizând asimilarea calciului și fosforului în organism. În cazul preparării
brânzeturilor aproximativ 90% din lactoză trece în zer (Husby S. și colab., 2014) .
Perioada de lactație are o mare influență asupra parametrilor cantitativi și calitativi.
Este perioada de timp de la fătare până la înțărcare, deci perioada între fătări. Un factor
major care contribuie la producția crescută de lapte în timpul lactației timpurii este

diferențierea largă de celule secretoare, care are loc în urma parturiției, a căror
activitate metabolică crește, astfel că lactația rămâne constantă (Knight C. și colab.,
1994).
În datele relatate de către Swar M.O., 2011 laptele de măgăriță prezintă același
pH, în com parație cu laptele matern.
Laptele matern este cel mai bun suport nutrițional pentru a dezvolta
imunitatea copilului nou -născut. Sunt anumite situații în care acest lucru nu este
posibil și atunci sunt necesare formule de substituire a laptelui matern. Deo arece
există situații în care unii copii pot prezenta anumite alergii la diferite tipuri de lapte
cum ar fi cel de vacă atunci laptele de măgăriță reprezintă o alternativă (Polidori P. și
colab., 2013).
În prezent există tot mai multe proiecte prin care se dorește conservarea
speciilor pe cale de dispariție și în această categorie este integrat și asinul. Trebuie
menționată importanța laptelui și pentru industria cosmetică. Grăsimea din lapte este
cel mai important ingredient utilizat în diverse produse cos metice datorită
conținutului în acizi grași polinesaturați (Temuujin J. și colab., 2006).
Datele cu privire la producția de lapte de măgăriță sunt mai limitate
comparativ cu cele legate de cabaline. Mai mult decât atât, diferite abordări au fost
aplicate în studiile privind asistența medicală și de producție la cabaline, legate în
principal de nutriția și creșterea mânzilor, dar din ce în ce mai mult legate de consumul
uman. În timp ce literatura recentă este axată tot mai mult pe studii legate de laptele de
măgăriță, producția este preocupată în principal cu utilizarea acestuia ca hrană pentru
consumatorii sensibili, adică alergici (Salimei Elisabetta, Fantuz F., 2012).
Tabel

Compoziția fizico -chimică a laptelui la diferite specii de animale (gm/dl)
Comp onentul Măgăriță Bivoliță Vacă Uman Capră Oaie Cămilă Iapă
Grăsimea 2.0 6.6 3.9 3.6 3.8 7.3 4.9 2.1
Proteina 1.5 0.6 3.3 1.2 3.9 5.7 3.5 1.7
Lactoza 6.3 4.7 4.3 6.4 4.7 4.6 5.0 6.2
Mineralele 0.4 0.7 0.6 0.2 0.8 0.8 0.8 0.5
Apa 89.8 87.4 87.9 88.6 86.8 81.6 85.8 89.5
pH 7.1 6.7 6.5 7.1 6.5 6.5 6.5 6.7
Gravitatea
specifică 1.03 1.03 1.03 1.03 1.03 1.03 1.03 1.03
Calorii 49 81 66 63 69 107 78 50
Sursă: Swar M O., 2012

În tabelul 1 se poate observa compoziția chimică a laptelui comparativ la mai
mul te specii de animale .
Laptele de măgariță este caracterizat prin conținut redus de grăsimi.
Conținutul de grăsime a scăzut în timpul alăptării. Conținutul de acizi grași a fost
influențat de etapa de lactație și s -a observat o scădere a conținutului de aci zi SFA și o
creștere a UFA și valori mai ridicate fiind înregistrate în perioada târzie de lactație
(Martemucci and D’Alessandro).

Cunoaștearea compoziției chimice a laptelui de măgăriță este foarte
importantă deoarece laptele prezintă un interes economi c deoarece poate fi utilizat în
industria farmaceutică pentru obținerea diferitelor produse destinate în special
persoanelor care suferă de alergii. Compoziția laptelui de măgăriță este afectată de
stadiul lactației la fel ca și în cazul altor specii de an imale (Doreau M, 1989; Giosué C,
2008).
În prezent există tot mai multe proiecte prin care se dorește conservarea
speciilor pe cale de dispariție și în această categorie este integrat și măgarul. Trebuie
menționată importanța laptelui și pentru industria c osmetică. Grăsimea din lapte este
cel mai important ingredient utilizat în diverse produse cosmetice datorită
conținutului în acizi grași polinesaturați (Temuujin și col., 2006).
Proteinele din lapte sunt deasemenea descrise ca activ natural în hidratare a
pielii și prevenirea îmbătrânirii pielii (Cotte, 1991). Decizii clinice recente au reA noit
interesul pentru laptele de măgăriță datorită tolerabilității ridicate la sugari și utilității
lui în cazul alergiilor la proteine. Datorită faptului că, compoziț ia laptelui de măgăriță
este foarte asemănătoare cu compoziția laptelui uman, în situațiile în care acest tip de
lapte este obținut în condiții igienice, acesta este considerat un substitut valid în cazul
hipoalergiilor (Elisabetta Salimei, 2012). Cu priv ire la producția de lapte în cazul
măgărilor aceasta este foarte mică (maxim 2,5 l) și poate fi efectuat de două ori pe zi .
În prezent se încearcă tot mai mult creșterea randamentului și gestionarea
adecvată a ecvinelor de lapte într -un sistem intensiv d e producție. Variabilitatea
producției de lapte raportată în literatura de specialitate este influențată de un număr
semnificativ de factori cum ar fi: nutriția, individualitatea, genetica, reproducerea și
managementul de creștere și exploatare (Elisabetta Salimei, 2012).
Datele cu privire la producția de lapte de măgăriță sunt mai limitate
comparativ cu cele legate de cabaline. Mai mult decât atât, diferite abordări au fost
aplicate în studiile privind asistența medicală și de producție la cabaline, le gate în
principal de nutriția mânzilor și creștere, dar din ce în ce mai mult legate de consumul
uman. În timp ce literatura recentă este axată tot mai mult pe studii legate de laptele de
măgariță, producția este preocupată în principal cu utilizarea acest uia ca hrană pentru
consumatorii sensibili (Elisabetta Salimei, 2012). În tabelul 3 sunt redate valorile medii
pentru laptele de măgăriță, lapte matern și lapte de iapă.

Tabelul
Parametrul Lapte de măgăriță Lapte de iapă Lapte matern
Lactoza (g kg -1) 65,8 61 64,4
Total N x 6,38 (g kg -1) 16,5 21,4 12,5
Grăsimea (g kg -1) 7,6 14 34,6
Cenușa (g kg -1) 4,1 4,5 1,9
Energia brută (MJ kg -1) 1,76 2,10 2,60
Sursă: Elisabetta Salimei, 201

Faza colostrală este mai scurtă în cazul ecvinelor comparativ cu b ovinele:
cantitățile totale de grăsimi și conținutul de proteine la cabaline și măgăriță sunt
apropiate de laptele matern. Profilul microbiologic al laptelui de măgăriță diferă în

funcție de modul de colectare al laptelui, în cazul mulsului manual este ses izat un
număr mai mic de microorganisme decât în cazul unui muls automatizat (Cavallarin
Laura și colab., 2015).
Profilul mineral al laptelui de măgăriță este asemănător cu cel al laptelui
matern, cu excepția nivelului ridicat de calciu și fosfor. Cu toate acestea, raportul Ca/P
din laptele de măgăriță variază între 0,93 și 2,37, situându -l la limitele inferioare ale
laptelui de vacă și la limitele superioare ale laptelui matern (Polidori P.și colab.,2009).
În general, elementele minerale au diferite funcți i fiziologice la nivelul
organismului: Ca și P stimulează dezvoltarea scheletului, Mg este implicat în
mineralizarea oaselor, Na este prezent la nivelul sângelui sub forma unui cation, iar K
întreține integritatea fluidului în interiorul celulei (Bilandzic Nina și colab., 2014).
Există diferențe între laptele de măgăriță față de cel obținut de la alte specii
dar prezintă anumite asemănării cu cel uman. Prezintă concentrații mari de fier, zinc și
mangan. Un factor extrem de important este acela că în cazul c ailor și măgarilor este
faptul că aceștia sunt specii monogastrice și astfel reușesc să se diferențieze de
celelalte specii. Se diferențiază prin valorile nutriționale și funcționale ale laptelui
pentru categorii sensibile de consumatori (Young W. Park, 20 13).
Laptele de măgăriță are un conținut cuprins între 13 și 28 g/l de proteine, cu
un profil proteic asemănător cu cel al laptelui matern. Ca proprietăți organoleptice
posedă un gust dulce și nu cauzează probleme în ceea ce privește activitatea fiziologic ă
a rinichilor. Conținutul în lipide al laptelui de măgăriță este slab din punct de vedere
caloric în comparație cu laptele matern și alte tipuri de lapte provenite de la mamifere.
Cu toate acestea, laptele de măgăriță este caracterizat printr -un conținut
ridicat de SFA, MUFA și PUFA. Mai mult, din punct de vedere procentual, compoziția de
acizi grași, și mai ales polinesaturați, este mai mare decât la laptele de vacă, fapt care îl
remarcă de celelalte tipuri de lapte. În diverse studii s -au prezentat bene ficiile laptelui
de măgăriță asupra sistemului cardiovascular, combatând boli autoimmune și
inflamații ( Gubic Jasmina și colab., 2015). Globulele de grăsime și acizii grași ale
laptelui de măgăriță, au o compoziție medie de 9,47 g/100 ml substanță uscată, 1,63
g/100 ml proteine, 0,78 g/100 ml cazeină, 0,53 g/100 ml grăsime, 1 g/100 ml acizi
grași, 7,12 g/100 ml lactoză și 0,36 g/100 ml cenușă. Din punct de vedere a
microstructurii lipidelor din laptele rumegătoarelor există o relație între dimensiunea
globu lelor de grăsime și calitatea nutritivă a laptelui. Cu cât globulele sunt mai mici cu
atât acestea oferă o suprafață mai mare de contact pentru enzimele digestive, sporind
calitatea nutritivă a laptelui . Cunoașterea fracțiuni lipidice este foarte important ă
pentru a caracteriza mai bine laptele din punct de vedere bionutrițional ( Martini Mina
și colab., 2014).

Tabelul 5
Cantitatea de proteinele din zer, lizozim, albumină serică, imunoglobuline, lacoferină,
β-lactoglobulină și α -lactalbumină din laptele de măgăriță, oaie și matern
Componente g/l Lapte de măgăriță Lapte matern
Proteine din zer 4,9-9,6 6,2-8,3

β-lactoglobulina 1,3-5,5 –
α-lactalbumina 0,8-2,7 1,9-3,4
Albumina serică 0,4 0,4-0,5
Imunoglobuline 1,30 0,96 -1,3
Lactoferina 0,005 -0,05 1,5-2
Lizozim 0,67 -4,00 0,1-0,89
Sursa: Brumini Diana și colab., 2015

Beneficiile laptelui de măgăriță

Relația dintre alimentație și sănătate este una dintre cele mai bune chei pentru
prevenirea bolilor și promovarea bunăstării. Există o creștere a conș tientizării rolului
important pe care îl are această relație. În cadrul unui regim alimentar, recurgerea la
un aport ridicat de acizi grași saturați se poate asocia cu un nivel crescut al aparției
bolilor cardiovasculare, iar asocierea dintre dietă și sănă tate este un factor decisiv în
selecția alimentelor consumate. Datorită acestui fapt, o reducere a aportului de
grăsime, adică o schimbare a raportului de acizi grași saturați și nesaturați poate
contribuii la stării de sănatate.
Laptele și produs ele lactate sunt surse importante de agenți tensioactivi.
Laptele de vacă posedă acizi grași polinesaturați, iar laptele de măgăriță conține
cantități mici de acizi grași saturați și un conținut bogat de acizi grași esențiali în
comparație cu laptele de va că. Există un interes major pentru laptele de măgăriță
datorită rolului său în nutriția umană, mai ales în dieta copiilor și adolescenților, cât și
în cadrul produselor farmaceutice (Martemucci G., Angela G. D’Alessandro, 2012).
Laptele de măgăriță este ca racterizat printr -un conținut scăzut de valoare
energetică și grăsime, și un conținut ridicat de PUFA, acid linolenic și linoleic. Luând în
considerare aceste caracteristici, ar putea fi utilizat în cadrul unei diete hipocalorice
bine echilibrată. Nivelul ridicat de acizi grași saturați sau nesaturați și conținutul mare
în PUFA, sugerează utilizarea laptelui de măgăriță ca aliment funcțional pentru nutriția
umană și potențialul de utilizare a acestuia în nutriția sugarilor, precum și în dietele
adulților, d ar mai ales a vârstnicilor (Martemucci G., Angela G. D’Alessandro, 2012).
Din ce în ce mai mulți consumatori, precum copii cu alergii la proteinele din
laptele de vacă și persoanele în vărstă arată un interes major pentru laptele de
măgăriță datorită propr ietățiilor sale ( Cavallarin Laura și colab., 2015).
Laptele de măgăriță nu este numai util, ci poate fi folosit ca o variantă mult mai
sigură decât celelalte tipuri de lapte. Conținutul de acid linoleic, acid linolenic și
proteine, cu excepția cazeinei, îl fac asemănător din punct de vedere biochimic cu cel
matern. În comparație cu laptele de origine bovină, caprină și maternă, laptele de
măgăriță are un conținut mai mare în lizozimi de 1 mg/ml. Conținutul ridicat de
lizozim ajută la menținerea unui număr s căzut de bacterii, făcând laptele adecvat

pentru a preveni infecțiile intestinale la sugari. Această enzimă are proprietăți
bactericide, deoarece hidrolizează polizaharidele din pereți celulari bacterieni și inhibă
dezvoltarea bacteriilor (Polidori P. și c olab., 2009).
Laptele de măgăriță conține o serie de factori antimicrobieni, în special
proteine, care joacă un rol important în sistemul imuno -modulator al laptelui.
Conținutul ridicat în factori antimicrobieni din laptele de măgăriță evidențiază
impactul benefic asupra sănătății sistemului gastro -intestinal la persoanele cu sistem
imunitar scăzut. Cel mai mare conținut de lactoferină este găsit în laptele uman, urmat
de laptele de ecvine (0,99 g/l) și de laptele de vacă (0,02 -0,3 g/l).
Laptele de măgă riță est e privit ca o sursă importantă de lizozim (1 g/l),
deoarece are un conținut mult mai mare decât laptele matern (0,4 g/l) și cel de vacă
(0,13 mg/l), în timp ce laptele de ecvine are un conținut similar de lizozim, 0,4 -10 g/l
(Gubic Jasmina și colab., 2015) .
Enzimele din laptele de măgăriță posedă unele proprietăți unice, cum ar fi cele
bactericide, care fac acest lapte diferit de laptele altor mamifere. În mod specific,
lizozimul și lactoferina sunt cele mai importante din punct de vedere al acțiunii
bacter icide, jucând un rol în păstrarea igienei și calității laptelui.
Conținutul ridicat de lizozim și de lactoză favorizează creșterea și
supraviețuirea lactobacililor (Carminati D. și colab., 2014). În prezent există o
conștientizare tot mai mare a rolulu i pe care îl au lipidele în menținerea sănătății și
prevenirea bolilor. Cercetările din ultima perioadă au condus la ideea că un consum
ridicat de acizi grași saturați din dietă pot fi asociați cu riscuri mari pentru bolile
cardiovasculare. Asocierea dintr e alimentație și sănătate este un factor decisiv în
selectarea tipului de mâncare ( Mensink RP, 2003).
Alergiile alimentare sunt reacțiile la anumiți componenți din alimente sau la
un ingredient ingerat care ajunge în întreg corpul uman. Incidența general ă a alergiilor
este de aproximativ 13%, aceasta se dublează atunci când unul dintre părinți prezintă
alergii și este triplat atunci când ambii părinți suferă de alergii ( Zeiger R S., 2000;
Groenewald M, 2001; Swar M O., 2011). Relația dintre alimentați e și sănătate este una
dintre posibilitățile de a preveni bolile și promovarea bunăstării.
În prezent existată un interes în creștere pentru laptele de măgăriță datorită
rolului pe care îl prezintă în nutriția umană și mai ales
în dieta pediatrică (Tafaro A, 2007; D’Alessandro AG, 2011).
Flavio Tidona , 2014 relatează aspecte cu privire la analiza cantitativă și
calitativă a proteinelor din laptele de măgăriță prin tehnica IEF (focalizare
izoelectrică).
Laptele matern este cel mai bun suport nutrițional pentru a dezvolta
imunitatea copilului nou născut. Sunt anumite situații în care acest lucru nu este
posibil și atunci sunt necesare formule de substituire a lapte lui matern.
Deoarece există situații în care unii copii pot prezenta anumite alergii la
diferite tipuri de lapte cum ar fi cel de vacă atunci laptele de măgăriță reprezintă o
alternativă (Polidori, Paolo, 2013). În tabelul 8 se poate observa compoziția c himică a
laptelui în funcție de lactație .
Tabel

Compoziția laptelui de măgăriță în funcție de lactație (% (w/w)
Luna de
lactație Grăsime
(%) Proteină
(%) Lactoză
(%)
1 0.71 1.86 6.68
2 0.65 1.72 6.72
3 0.54 1.75 6.74
4 0.55 1.78 6.76
5 0.50 1.72 6.52
Sursă: Angela Gabriella D’Alessandro, 2011

Laptele de măgăriță este considerat util în prevenirea arterosclerozei și
prezintă capacitatea de a crește răspunsul imunitar al organismului. Capacitatea
glandei mamare la măgari este redusă și tehnica de mul s este tradițională și din aceste
considerente prețul laptelui și produselor obținute pe bază de lapte este mai ridicat
(Elisabetta Salimei și col., 2012).
Conținutul de vitamine din laptele de măgăriță este variabil în funcție de
regimul aliment ar. În medie conținutul de vitamine la măgăriță și cabaline este mai
mic decât la rumegătoare. Excepție face vitamina C care este într -un conținut mai
ridicat în laptele de cabaline și măgăriță față de cel de la rumegătoare (Csapó, Stefer,
Martin, Makray, & Csapó -Kiss, 1995; Doreau & Martin -Rosset, 2002; Mittaine, 1962).
Calitatea laptelui de măgăriță se judecă în funcție de caracteristicile fizice
(densitate, punct de înghet, presiune osmotică sau pH), precum și de caracteristicile
chimice (oxidarea și li poliza) și cele bacteriologice.
Practic, laptele de măgăriță odată muls, poate avea calități diferite, astfel,
calitatea laptelui de măgăriță se stabilește și în funcție de conținutul acestuia în
componentele sale (proteine, grăsimi, apă), celule provenit e din uger sau microbi
proveniți din grajd sau uger.
Cantitatea de proteină a devenit un parametru deosebit de important al
producției de lapte, deoarece aceasta este responsabilă de randamentul laptelui în
brânzeturi, iar pe plan internațional cantitatea de proteină primează față de cea de
grăsime. Proteinele reprezintă unul din importanții piloni ai alimentației, contribuie la
formarea, dezvoltarea și reânoirea substratului material al vieții (Marian M. și col.,
1998) . Lactoza este sintetizată de către ma melă pe baza glucozei sanguine, fiind un
dizaharid care participă la formarea gustului laptelui proaspăt (Rotaru și Mihaiu,
2001).
Compoziția laptelui poate fi modificată atât înainte cât și după muls. Dacă
modificările apar în interiorul glandei mamare, este în mod aproape sigur vorba
despre o boală sau un tratament pe bază de antibiotice sau alt tip de medicamentație.
Alimentația poate de asemenea să altereze compoziția normală a laptelui, dar aceste
modificări sunt întâlnite extrem de rar, dar la inte rvale oarecum regulate; sezonul
poate să afecteze compoziția laptelui, datorită diferențelor de alimentație din anumite
perioade ale anului. Lizozimul din laptele de măgăriță este foarte rezistent la acid și
protează și poate juca un rol semnificativ în ră spunsul imun intestinal (Tidona colab.,

2011). Laptele de măgăriță previne infecțiile gastrointestinale. În plus laptele de
măgăriță este exterm de bogat în Ca ceea ce este extrem de important pentru copii mici
și important este și conținutul de lizozim ca re protejează copii de bolile
gastrointestinale. Există studii care susțin că acest lapte de măgăriță conține acidul
garas omega 3 și 6 nutrienți care se găsește și în uleiul de pește și ajută la scăderea
colesterolului. Hipocrate prescria acest tip de lap te pentru o mulțime de situații de la
mușcături de șarpe la sângerări nazale. Vechii greci îl utilizau și în hrana copiilor, în
timp ce romanii îl creditau ca având proprietăți de a catifela tenul (Giovanna Monti,
2004). Cercetarile științifice au arătat c ă laptele de măgăriță este adecvat în alimentația
persoanelor alergice la laptele de vacă, incidența acestora reprezentând aproximativ 3
– 4% din populație. Laptele de măgăriță este un produs sensibil, care nu suportă
temperaturile ridicate, bacteriile lac tice sunt, de asemenea, sensibile la caldură.
Proteinele antimicrobiene majore din lapte sunt imunoglobulinele, lactoferina,
lactoperoxidaza și lizozimul. Lactoferina inhibă dezvoltarea mai multor tipuri de
bacterii gram -negative și gram -pozitive precum și a unor specii de ciuperci și levuri
(Tanaka T., 2007). Ea este un glicoproteină cu greutate moleculara de 80 kDa și
punctul izoelectric în jur de 5.7 în stare saturată, a fost descoperită în 1960 în lapte și
este prezentă în multe alte secreții externe (M asson PL și col., 1966).
Lizozimul este o proteină cu greutate moleculară mică (14 kDa) și cu un pH
foarte bazic, a cărui proprietăți bacteriolitice, descoperite de Fleming în 1992, sunt
datorate capacității sale de a scinda legătura 1.4 – beta glucozidi că a diglucozidelor
elementare care intră în structura de bază a peptidoglic anului (Gachon AM.F., 1997).
Lizozimul din laptele de măgăriță conține 129 aminoacizi, este un tip C de
lizozim, care leagă puternic calciul și are 51% omologie cu lizozimul uman (Godovac –
Zimmerman și col., 1988).Cele două variante genetice de lizozim, A și B, au fost
raportate în laptele de măgăriță (Herrouin și col., 2000) dar numai una este găsită în
laptele de ecvin. Lizozimul din laptele de măgăriță are o stabilitate termică
remarcabilă la 121ș C și necesită o perioadă de timp de 10 min pentru inactivare.
Acesta este foarte rezistent în mediul acid și la acțiunea proteazei și poate juca un rol
semnificativ în răspunsul imun intestinal (Tidona F. și col. 2011).
Conținutul rid icat de lizozim poate fi responsabil de concentrația bacteriană
scăzută în laptele de măgăriță (Salimei E. și col., 2004, V incenzetti S și col., 2008).
Lizozimul, împreună cu alte peptide prezente în lapte inclusiv imunoglobuline,
lactoferină și lactoperox idază, este activ în tubul digestiv al sugarului reducând
incidenta la infecții la acest nivel (Businco L. și col., 2000). Lizozimul din laptele de
măgăriță prezintă două isoforme, care diferă prin trei substituții de aminoacizi la
poziția 48, 52 și 61 (He rrouin M. și col., 2000). Concentrația de lizozim în laptele uman
crește puternic după a doua lună de alăptare, sugerând că această enzimă joacă un rol
important în lupta împotriva infecțiilor la sugarii alăptați o perioadă mai lungă de timp
(T. Uniake -Low e și col., 2010).
De asemenea, speciile de ecvinee par a fi relativ rezistente la bruceloză și
tuberculoză, (Stoyanova și col., 1988). Prezintă de asemenea o serie de beneficii pentru
piele, motiv pentru care acesta se utilizează în industria cosmet ică la fabricarea de
săpunuri și de creme hidratante pentru corp, față sau pentru conturul ochilor. Săpunul

cu lapte de măgăriță este adecvat pentru toate tipurile de piele, chiar și pentru pielea
cu probleme și este foarte bine tolerat de pielea uscată și sensibilă.
Laptele de măgăriță este foarte bogat în vitamine (A, B1, B2, B6, C, D, E),
minerale (calciu, magneziu, fosfor, fier, zinc), oligoelemente și acizi grași esențiali
(omega 3 și 6). Comparativ cu laptele de bivoliță unde cantitatea de vitamina A este
foarte redusă, laptele de măgăriță prezintă un conținut ridicat de retinol (vitamina A)
care are un important rol de combatere a ridurilor, este deosebit de eficient pe pielea
cu probleme de eczeme, acnee sau psoriazis, pielea se regenerează mai u șor și astfel,
elimină impuritățile (donkeysandco).
Populațiile de cai și de măgari sunt întâlnite în întreaga lume și sunt
cunoascute încă din cele mai vechi timpuri. În prezent datorită multitudinilor de alergii
care sunt întâlnite laptele de măgăr iță reprezintă o alternativă în tratarea acestor boli
și reprezintă o alternativă în special pentru copii dar și pentru oamenii în vârstă față de
laptele de vacă. Aceste beneficii sunt datorate în principal componentelor unice pe care
le prezintă acest tip de lapte.
Laptele de măgăriță este cunoscut încă din 375 î.Hr., când Hipocrate a
recomandat acest tip de lapte pentru mai multe tipuri de probleme cum ar fi:
vindecarea rănilor, intoxicații, dureri articulare. Romanii utilizau laptele de măgăriță
pentru a prepara băuturile de lux și diferite produse de înfrumusețare. Federico
Nappo, expert în produsele cosmetice, ne relatează faptul că, romanii au folosit laptele
de măgăriță în tratamentele de piele (donkeysandco).

Studiu asupra profilului hematolo gic și biochimic la măgăriță

În literatura de specialitate sunt puține date cu privire la valorile hematologice
și morfologia celulelor din sânge la măgăriță, chiar dacă aceste date ar fi utile pentru
stabilirea tendințelor fiziologice, oferind o bază pen tru interpretarea clinică a
metabolismului și diverselor infecții. Profilul metabolic la măgărițele cu lapte este
utilizat pentru evaluarea stării nutritive, pentru diagnosticarea bolilor și pentru
aprecierea stării de fertilitate (Ingraham R.H., 1988). Su ccesul de a evidenția foarte
bine profilul metabolic este limitat, deoarece este influențat de dietă, de efectul de
turmă, etapa de lactație, producția de lapte și de sezon, toți acești factori pot afecta
concentrația de metaboliți din sânge (Lee și col., 1978).
Sângele este un țesut lichid format din două componente majore, una lichidă
sau plasma și cealaltă reprezentată de celulele aflate în suspensie în plasmă,
elementele figurante. Substanțele organice neazotate sunt reprezentate de glucide și
lipid e și de produșii intermediari ai metabolismului lor. Sângele îndeplinește o serie de
funcții care sunt vitale pentru organism.Prin sânge sunt transportate spre toate
celulele organismului substanțele absorbite la nivelul intestinului, deci îndeplinește o
funcție de nutriție, de la celule transportă spre organele de excreție substanțele
rezultate în procesele de catabolism având funcție în excreție (Mireșan V., 2003).
Termenul de ‘‘țesut sanguin’’ se referă la totalitatea celulelor sanguine din
sângele perif eric și a precursorilor acestor celule. Celulele sanguine periferice sunt
eritrocitele (globulele roșii, hematii), leucocitele (globulele albe) și trombocitele

(plăcuțe sau plachete sanguine).Precursorii acestor celule sunt eritroblaștii,
leucoblaștii și m egacariocitele. Aceste celule tinere derivă, la rândul lor, din celulele
reticulare nediferențiate care se găsesc în număr foarte mare în organele
hemopoietice, dar sunt prezente și în celelalte organe și țesuturi din organism
(Popescu E.R., 1966) .
Pentru a putea obține mai multe cunoștințe în ceea ce privește particularitățile
biologice ale asinilor, este necesar în primul rând evaluarea parametrilor nutriționali,
metabolici, respectiv de sânge și constantele serice biochimice. Rezultatele raportate în
diferite studii indică variații semnificative largi în concentrația hemoglobinei, numărul
eritrocitelor și a leucocitelor și a volumelor de celule în funcție de vârstă, condițiile
climatice, dietă și stările fiziologice (Ciaramella P., 2005).
Valorile hematol ogice sunt o reprezentare a stării de sănătate a animalelor. S -a
demonstrat de asemenea că nutriția poate afecta valorile hematologice la asini (Thahar
și col., 1983) în cazul în care sunt hrănite cu o dietă de concentrate, prezintă volume
mai mari ale he matocritului și a concentrației de hemoglobină.
Media de eritrocite a fost de 4,4 ± 0,2 × 106 și a numărului de leucocite a fost
de 7,8 ± 0,2 × 103 în cercetările relatate de către A. Hasanpour, 2008 . Profilul
metabolic este utilizat de multe ori pentru a indica problemele de sănătate și diferite
boli care pot provoca unele scăderi ale producției de lapte (Lee și col., 1978) . Luna și
col., 1995 studiază parametrii hematologici, iar hematiile și caracteristicile structurale
ale hemogolbinei sunt studiate de către Giardina și col., 1992 și Vacca și col., 1974 .
Hemoglobina este o proteină specifică pentru celulele eritrocitare și sinteza ei
urmează etapele formării oricărei proteine, cu diferența că proteina finală este globina,
la care se adaugă hemul, o substanță a cărei sinteză urmează o altă cale metabolică.
Dintre aceste două componente numai globina trebuie considerată ca proteină
specifică, deoarece hemul se sintetizează în toate celulele în care se găsesc enzime care
conțin gruparea hem (citocromi ). Hemoglobina este deci o proteină conjugată, această
asociere este responsabilă de proprietățile fizice, chimice și funcțiile moleculei finale
de hemoglobină; tulburările care apar în fiecare din cele două componente, deși au
multe manifestări specifice, modifică întotdeauna caracteristicile hemoglobinei
globale. Hematocritul este relația procentuală la sută, între volumul plasmatic și
volumul elementelor figurate sedimentate.
Variațiile hematocritului sunt condiționate de variațiile volumului plasm atic
circulant fată de masa celulară. Această variație ține de circulația componentelor de
apă din organism (apa totală, apa celulară și extracelulară) precum și de viteza de
hematopoeză regenerativă a elementelor figurante, în raport cu pierderile perifer ice
fiziologice sau patologice ale acestora. Atât componenta plasmatică, cât și cea celulară
pot influența hematocritul prin variațiile lor în exces sau în deficit Păunescu A., 1962.
Diferite studii realizate pe bovine analizând profilul metabolic ante si post partum au
evidențiat anumite variații: la 24 ore post partum se constată scăderi nesemnificative
ale eritrocitelor, dar scăderi semnificative ale hematocritului,VEM -lui și HEM -lui.
În perioada 7 -14 zile post partum la loturile experimentale constan tele
hematologice (eritrocitele, hemoglobina, hematocritul) și biochimice (rezerva alcalină,
calcemia, fosforemia) s -au situat la nivelul inferior de variație în perioada 21 -42 zile

post partum. Studiul constantelor hematologice ajută la identificarea posi bilelor erori
nutriționale la diferite specii (Payne și col., 1970). În plus , ele oferă indicații utile cu
privire la profilul metabolic în cadrul diferitelor etape fiziologice parcurse de animal.
Tambare în 2005 constată că în stadiul incipient al alăpt ării concentrația de
hemoglobină medie a fost de 9.08 ± 0.32 g%.

Parametrii biochimici din sânge

Profilul biochimic din sânge este considerat important în evaluarea stării de
sănătate a animalelor. Estimările de constituenți biochimici sunt premisele pe ntru
diagnosticarea mai multor stări fiziopatologice și tulburări metabolice la animale (Mc
Dowell, 1992; Chaffe, 1976).
Tulburările metabolice majore care afectează animalele imediat după
parturiție sunt de obicei rezultatul nutriției. Gestația și alăpta rea au un impact mare
asupra intensității metabolismului și asupra parametrilor metabolici din sânge
(Filipejová T., 2009). Testul profilului metabolic a fost dezvoltat de către Payne în
Compton (Anglia), astfel încât reprezintă un instrument de diagnostic are pentru a
studia cauzele de producție a unor boli la animale (Payne și col., 1970). Hayashi și col.,
2005 a observat o corelație pozitivă între starea de nutriție a animalelor și a
concentrației de azot ureeic din sânge.
Concentrațiile de glucoză au c rescut imediat după parturiție și ulterior au
scăzut până la finalul anului de lactație. Deși unele date au fost prezentate și de către
(Mbassa & Poulsen , 1991) la caprele cu lapte, chinurile fătării cresc concentrația de
glucoză (Ward și col., 1995 ) ambii autori au raportat o creștere în concentrațiile
glucozei din sânge în timpul alăptării .
Krešimir Salajpal, 2010 în studiul reliazat investighează relația dintre profilul
metabolic și producția de lapte la vacile cu lapte la începutul lactației. Modificări le
componentelor sângelui se produc, fie în cadrul reacțiilor sanguine de apărare, fie în
cadrul alterărilor patologice ale sitemelor formatoare sanguine, celulare și patologice.
În infecții acute se produc reacții de apărare, cu creșterea leucocitelor, mo dificări în
formula leucocitară prin predominanța granulocitelor polinucleare. Creșterea
colesterolului în cursul lactației, împreună cu sinteza de steroizi intensivă a fost
raportată în mai multe studii (Boso și col., 2000;. Pysera și Opalka, 2000). Conce ntrația
de colesterol seric are tendință descendentă în cazul bovinelor gestante în comparație
cu bovinelor care sunt în lactație (Nath și col., 2005).
Sistemul lipidelor sanguine constă din grăsimi neutre, fosfolipide, glicolipide,
colesterol și acizi gra și în stare liberă. În sânge lipidele se găsesc mai ales legate de
proteine, sub formă de complexe lipoproteice, care pot fi evidențiate prin fracționare
chimică, ultracentrifugare sau electroforeză. Nivelul hormonal al estrogenului
împreună cu tiroxina j oacă un rol vital în reducerea nivelului de colesterol în timpul
sarcinii. Concentrația de colesterol (6.22 ± 0.76 mmol/l) în mijlocul lactației a fost
semnificativ mai mare (p<0,001) în comparație cu concentrația de la începutul lactației
(3.82 ± 0.67 mmo l/l) T. Filipejová, 2009.

Concentrațiile plasmatice de glucoză au crescut brusc după fătare și ulterior
au scăzut până la sfârșitul anului de lactație R. Pambu -Gollah, 2000. Concentrațiile de
glucoză au fost mai mici în perioada de lactație față de ce lelalte perioade în care
animalele nu erau în lactație.
Concentrațiile plasmatice de glucoză au fost, de asemenea, sensibile din punct
de vedere al evoluției cererii de nutrienți (de exemplu, alterează starea fiziologică).
Luând în considerare că ac ești parametrii ar putea influența gradul de
potrivire de genotipuri, cu potențial de producție diferit de lapte, într -un mediu
nutritiv dat mai departe și de concentrația metaboliților din sânge, în special în ceea ce
privește producția de lapte. Magneziu l joacă un rol vital în metabolismul glucidelor,
lipidelor acizilor nucleici și proteinelor (S.D. Hagawane, 2009).
Magneziul joacă un rol vital în timpul metabolismului glucidic, lipidic, al
acizilor nucleici și proteinelor. În cazul cercetărilor reliz ate pe bivol S.D.Hagawane,
2009 constată că, concentrația magneziului seric pe grupurile studiate nu prezintă
diferențe semnificative. Cu toate acestea, Rao și col., 1981 înregistrează niveluri mai
ridicate de magneziu (3.47 ± 0.23 mg/dl), în timp ce Gupta și Rai (1987) înregistraază
pentru magneziu valori medii mai reduse.
Albuminemia (2.6 – 3.9 g/dl) și proteine totale (7 -8 g/dl) sunt influențate de
nivelul proteic din dieta numai atunci când există deficiență excesivă. G.B.Shrikhande,
în 2008 studiază influența sezonului asupra componenților principali din sânge.
Glucoza din sânge este influențată de de sezon, astfel glucoza totală din sânge
a prezentat valorile cele mai ridicate în sezonul de vară și cele mai scăzute în sezonul
ploios. Animalele cu la pte, la fel ca majoritatea mamiferelor care alăptează sunt de
obicei în balanța energetică negativă în primele câteva săptămâni de lactație (Nielsen,
1999). În timpul lactației timpurii proteina serică totală (8.36 ± 0.47 g/ dl) a fost ușor
crescută în c azul controlului animalelor sănătoase normale (8.00 ± 0.57 g/dl).
Proteinele plasmatice sunt constituite din 55 -65% albumină și 35 -45%
globuline. Ultimele cuprind o serie de fracțiuni care pot fi separate azi prin diferite
metode. Acidul uric este princip alul produs final al metabolismului purinic. Fierul deși
în cantitate extrem de mică, se găsește în toate celulele organismului, unde participă la
numeroase procese biologice esențiale pentru viabilitatea acestor celule.
Fierul nu există în stare liberă, ci este un constituent al unor compuși, necesar
pentru transportul oxigenului și proceselor oxidative. Hemoglobina conține cea mai
mare parte din fierul organismului și este prima substanță funcțională care scade, când
cantitatea de fier din organism devi ne insuficientă.
Fierul este factorul metabolic mineral de importanță foarte mare în
regenerarea hematiilor. Metabolismul normal al fierului se exprimă prin constante de
resorbție, de circulație, de depozitare și de folosire.

Pag. 16, nenumerot ată, goală