PADSN, Anul I, sem II Psihologie diplomatică Evaluarea riscurilor în securitate -implicațiile psihologice – Așa cum este definit și în Monitorul… [611242]

Vrabie Mihaela Madalina
PADSN, Anul I, sem II Psihologie diplomatică

Evaluarea riscurilor în securitate
-implicațiile psihologice –

Așa cum este definit și în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 900 din 7 noiembrie
2019, „(1) Securitatea și sănătatea în muncă reprezintă un sistem de activități instituționalizate
având ca scop asigurarea celor mai bune condiții în realizarea sarcinilor de muncă pentru apărarea
vieții, integrității fizice și psihice, precum și a sănătății personalului armatei și a altor persoane participante la procesul de muncă.”
paradigma securității naționale își are rădăcinile în ideea conform
căreia statul este principalul actor al relațiilor internaționale (Johnson, 2013) .
Din literatura de specialitate am aflat că s ecuritatea nu este doar un sentiment ci și o
realitate și bineînțeles, sunt diferite . Realitatea securității este matematică, se bazează pe
probabilitatea diferitelor riscuri și pe eficacitatea contra -măsuri lor. De exemplu p utem calcula cât
de sigură este o casă împotriva furtului , dacă ne bazăm pe factori precum rata criminalității în
cartierul și dacă individul obișnuiește să încuie ușile sau nu. Deasemenea, p utem calcula
probabilitatea de a fi ucis, sau cât de probabil este să devii victima unui furt de identitate .
Sentimentul și realitatea s ecurității sunt în mod cert legate între ele, dar nu sunt unu și același lucu .
Patru domenii de cercetare au fost identificate – două strâns legate – în această abordare dintre cele
două mari categorii (Johnson, 2013).
Prima categorie este economia comportamentală, uneori numită finanțare
comportamentală. Economia comportamentală privește prejudecățile umane – emoționale, sociale
și cognitive – și modul în care acestea afectează deciziile economice.
A do ua categorie este psihologia luării deciziilor și mai exact raționalitatea delimitată, care
examinează modul în care luăm deciziile. Niciunul dintre acest e categorii nu este legat ă direct de
securitate, dar ambele analizează conceptul de risc: economia comportamentală mai mult în raport
cu riscul econ omic și psihologia luării deciziilor mai general în ceea ce privește riscurile de
securitate.
Dar ambele domenii parcurg un drum lung pentru a explica divergența dintre sentimentul
securității și realitatea securității, dar mai important, de unde provine această divergență. Există,
de asemenea, cercetări directe în psihologia riscului. Psihologii au studiat percepția asupra riscului,
încercând să -și dea seama când exageram riscurile și când le eliminăm.
A patra categorie relevant ă de cercetare este neuroșt iința. Psihologia securității este intim
legată de modul în care gândim: atât intelectual cât și emoțional. De -a lungul mileniilor, creierul
nostru a dezvoltat mecanisme complexe pentru a face față amenințărilor. Pentru înțelegerea
sentimentului de securit ate este esențial înțelegerea modului în care funcționează creierul nostru și
cum anume eșuează acesta în anumite situații.
Securitatea este un compromis. Este o noțiune esențială pentru înțelegerea psihologiei securității.
Nu există niciun fel de securit ate absolută și orice câștig în securitate implică întotdeauna un fel
de compensare. Securitatea costă bani , timp, comoditate, capacități intelectuale, etc. Avem
tendinț a să exageram unele riscuri ș i s ă l e minimizăm pe altele. Exageram
unele costuri, reducând -le în același timp pe altele (Johnson, 2013) .

Adevărul fiind că nu întâmpinăm dificultăți în a face compromisuri cand este vorba de
securitate. Există mai multe aspecte specifice ale compromisului în securitate care pot creea
probleme . de exemplu:

1. Severitatea riscului
2. Probabilitatea riscului
3. Magnitudinea costurilor
4. Eficien ța contra- măsurilor de atenuarea a riscului
5. Compararea riscurilor și a costurilor

De cele mai multe ori, când percepția securității nu se potrivește cu realitatea securității, deoarece percepția asupra riscului nu corespunde realității riscului , ne facem griji pentru lucrurile greșite ,
acordând o atenție prea mare riscurilor minore și n e acord ând suficientă atenție celor majore. Nu
evaluăm corect magnitudinea diferitelor riscuri. Multe dintre acestea pot fi provocate la informații proaste sau la matematici proaste, dar există câteva patologii generale care apar din nou și din nou. David Ropeik și George Gray (2002) au o listă mai lungă în cartea lor intitulată „ Risc: un ghid
practic pentru a decide ce este într -adevăr sigur și ce este într -adevăr periculos în lumea din jurul
tău”:
– Majoritatea oamenilor le este mai frică de riscurile noi decât cele cu care au trăit o perioadă.
Spre exemplu, î n vara anului 1999, oamenii din orașul New York aveau o temere foarte
mare față de virusul West Nile, o infecție purtată de țânțari care nu se văzuse niciodată în
Statele Unite. Până în vara anului 2001, deși vir usul a continuat să apară și să- i
îmbolnăvească pe câțiva oameni, frica s -a diminuat. Riscul era încă acolo, dar newyorkezii
trăiau cu el de ceva vreme. Familiaritatea cu aceasta i -a ajutat să o vadă altfel.
– Majoritatea populației se teme mai puțin de risc urile din cauze naturale decât cele create
de om. De exemplu, m ulți oameni se tem mai mult de radiațiile provenite din deșeuri
nucleare sau telefoane mobile, decât de radiațiile solare, care categoric prezintă un risc mult
mai mare.
– Majoritatea oamenilor le este mai puțin frică de un risc pe care aleg să și-l asume decât de
un risc care le este impus. Exempl u: fumătorii se tem mai puțin de fumat decât de azbest
și de alte poluări ale aerului din interior la locul lor de muncă .
– Majoritatea oamenilor se tem de riscurile care le po ate produce moarte în moduri
îngrozitoare, cum ar fi să fii mâncat de un rechin comparativ cu riscul de a muri în moduri
mai puțin îngrozitoare, cum ar fi bolile de inimă – criminalul principal din lume .
– Majoritatea oamenilor le este mai puțin frică de un risc pe care simt că îl pot control a, cum
ar fi șofatul și un risc pe care nu îl controlează, cum ar fi de exemple zborul sau stând pe
scaunul pasagerului în timp ce altcineva conduce masina .
– Majoritatea oamenilor le este mai puțin frică de riscurile care provin din locuri, oameni, corporații sau guverne în care au încredere și se tem mai mult dacă riscul provine dintr -o
sursă în care nu au încredere.
– Ne este mai frică de riscuri de care suntem mai conștienți și mai puțin frică de riscurile de
care suntem mai puțin conștienți. În toamna anului 2001, conștientizarea terorismului a fost atât de mare încât frica era răspândită, în timp ce teama de criminalitatea stradală și de schimbările climatice globale și de alte riscuri era scăzu tă, nu pentru că aceste riscuri au
dispărut, ci pentru că conștientizarea era scăzută (Ropeik, Gray, 2002).

Astăzi, percepțiile noastre despre risc eșuează când ne gândim la riscurile anulului 100.000 î.Hr.
comparativ cu secolul XXI, respectiv anul prezen t 2020, datorită evoluției și a dezvoltării
situațiilor din întreaga lumea, datorită situațiilor care au avut loc mai rapid decât evoluția. Și nu
sunt doar riscuri. Oamenii nu sunt computere sau mașinării . Nu evaluăm compromisurile
securit ății matematic, nici examinând probabilitățile diferitelor evenimente. În schimb, ceea ce
avem , sunt comenzi le rapide, reguli le, stereotipuri le și prejudecăți le – cunoscute în general drept
„euristic i”. Aceste euristici afectează modul în care ne gândim la riscuri, modul în care evaluăm
probabilitatea evenimentelor viitoare, cum considerăm costurile și cum facem compensări. Avem modalități de a genera rapid răspunsuri apropiate cu optim, cu capacități cognitive limitate.
Minunatul eseu al lui Don Norman, „A fi analog”, oferă un fundal excelent pentru toate acestea
(Schneider, 2003) .
Daniel Kahneman, care a câștigat premiul Nobel pentru economie, vorbește despre oamenii
care au două sisteme cognitive sep arate: unul care intuiește și unul care motivează: Operațiunile
sistemului 1 sunt de obicei rapide, automate, fără efort, asociative, implicite (nu sunt disponibile introspecției) și adesea încărcate emoțional; ele sunt, de asemenea, guvernate de obișnuinț ă și, prin
urmare, dificil de controlat sau de modificat. Operațiunile Sistemului 2 sunt mai lente, seriale, efort, mai probabil să fie monitorizate în mod conștient și controlate în mod deliberat; ele sunt, de
asemenea, relativ flexibile și potențial guve rnate.

Prima și cea mai comună zonă care poate determina sentimentul de securitate să se abată
de la realitatea securității este percepția asupra riscului. Securitatea este un compromis și dacă greșim riscul de gravitate, vom înțeleg e greșit . Putem face acest lucru în ambele moduri, desigur.
Putem subestima unele riscuri, precum riscul de accidente auto , sau putem supraestima unele
riscuri, cum ar fi riscul ca un străin să se strecoare noaptea în casa noastră și să ne răpească copilul. Cum greșim riscul – când supraestimăm și când subestimăm – este guvernat de câteva euristici
specifice ale creierului.
Avem și alte euristici și prejudecăți cu privire la riscuri (Tversky, 1974) . Cea mai comună se
numește „prejudecăți de optimism”: se referă la tendința de a crede că ne vom descurca mai bine
decât majoritatea celor implicați în aceeași activitate. Această prejudecată este motivul pentru care credem că accidentele auto se întâmplă doar la alte persoane și de ce ne putem angaja în același
timp în comportamente riscante în timp ce conducem și totuși să ne plângem de alții care fac același lucru. De aceea credem că putem reuși acolo unde au ceilalți au eșuat.
În ceea ce privește securitatea (Uchida, 2017) , euristicul afirmă că un sentiment general
bun despre o situație duce la o percepție a riscului mai mică, iar un sentiment general r ău duce la
o percepție a riscului mai mare. Acest lucru pare să explice de ce oamenii tind să sub estimeze
riscurile pentru acțiuni care au, de asemenea, unele avantaje auxiliare – fumatul, parașutarea și
altele, dar are și unele efecte mai ciudate. Reprezentativitatea” este un euristic prin care presupunem că probabilitatea ca un exemplu să aparțină unei clase particulare se bazează pe cât de bine reprezintă acel exemplu. În acest sens, pare un euristic rezonabil. Dar poate duce la rezultate eronate dacă nu oferim sufiecientă atenție .
Contabilitatea mentală este procesul prin care oamenii clasifică dif erite costuri. Oamenii
nu se gândesc pur și simplu la costuri ca la costuri; este mult mai complicat de atât. „Reducerea
timpului” este termenul utilizat pentru a descrie tendința umană de a reduce costurile și beneficiile viitoare. Are sens economic; un cost plătit într -un an nu este același cu un cost plătit într-o zi,

deoarece ac ei bani ar putea fi investiți într-un câștig pe cursul unui întreg an. În mod similar, un
beneficiu acumulat într -un an valorează mai puțin decât un beneficiu acumulat într -o zi.
Securitate: este un concept împotriva unei amenințări intenționate (pericol) care se află în
oameni, organiza ție și resurse. El indică în principal posibilitatea pierderii valorice. Valoarea este
confidențialitatea, integritatea, disponibilitatea, autenticitatea, responsabilitatea, non -repudierea și
fiabilitatea activului. Exemplele includ actul ilegal al terței și actul ilegal al persoanelor în cauză
(Uchida, 2017) .
„Siguranță” înseamnă protecția împotriva „erorii umane”, iar „securitate” înseamnă protecția
împotriva „ilegalităților omului”. Amenințările sunt adesea cauzate de factori umani. Prin urmare, se consi deră necesare măsurile legale și etice pentru a gestiona riscul pe care un utilizator rău –
intenționat îl produce în mod intenționat. Psihologia securității informației se ocupă de partea psihologică a persoanei relaționale (un agresor și o victimă) cu priv ire la gestionarea riscurilor
sistemului informatic. În managementul riscului, este extrem de complicat, dar important să luăm în considerare latura psihologică. Așadar, gestionare a riscurilor bazat e pe psihologia securității
informației se axează pe:
1. Investigarea nevoii și a tendinței securității informației din punct de vedere psihologic în
sistemele IT.
2. Investigarea și analizele psihologiei securității informației, economia securității informației, tehnologia evaluării riscurilor.
3. Luarea în cons iderare și propunerea care se bazează pe măsuri pentru realizarea unui sistem
rezistent.
Psihologia securității informației este o etapă care organizează o teorie și un cadru sistematic
bazat ă pe un risc individual dintr -un sistem. Pe baza acestui lucru, este descrisă psihologia
securității informației pentru riscul sistemului, de exemplu IT. În plus, sunt descrise și direcțiile
viitoare ale managementului riscului(Miler, 2017) .
Nu este atât de ușor să percepem riscurile în
mod corespunzător, de ex. riscul care duce la o pierdere uriașă dar care se întâmplă rar, are tendința
de a fi supraestimat , desigur că m odelarea oamenilor și a sistemelor ne permit să gestionăm
riscurile. Având în vedere importanța aspectelor psihologice ale utilizării sistemului, ne
concentrăm pe modelarea oamenilor, luând în considerare factorii psihologici. Încrederea este
unul dintre factorii psihologici care au influență asupra riscurilor comportamentelor umane.
Încrederea indică dacă un utilizator al unui sistem poate avea încredere în sistem sau nu. Prin
cercetări privind încrederea în domenii de științe sociale, psihologie și economie, încrederea este considerată un concept alcătuit de securitate, fiabilitate, disponibilitate și confidențialitate. C hiar
dacă oamenii folosesc același sistem care are același risc, tot ei sunt cei care se încred în sistem
subestimând riscurile care pot apărea.

Pe de altă parte, persoanele care nu au încredere în sistem tind să supraestimeze riscurile.
Acest lucru îi fa ce pe oameni să folosească mai atent sistemul. Cu alte cuvinte, încrederea le oferă
utilizatorilor un sentiment de securitate. În general, comportamentele utilizatorilor față de un sistem pot fi modelate prin motivația și cunoștințele utilizatorilor pe sis tem atunci când atât
motivarea, cât și cunoștințele sunt suficient de bune pentru a utiliza sistemul. Când oricare dintre motive și cunoștințe sunt insuficiente, încrederea este un factor util pentru modelarea comportamentelor umane.

Sintetizând, putem afi rma că dezvoltarea psihologiei, ca știință cu accent pe comportament
și procese mentale, este, așadar, supusă evoluțiilor în sociologia tehnologiei și la un nivel extrem,
va fi martor ă la ceea ce este cunoscut sub numele de „determinism tehnologic”. Când lumea devine
centrată în tehnologie, cu sau fără alegerea noastră, schimbarea comportamentului ar fi considerată un rezultat necesar pentru adaptarea la noile condiții. Scott (2012) a o ferit mai multe exemple
despre relația indivizilor cu tehnologia în contextul conceptelor sociale psihologice moderne. De
exemplu, o normă de reciprocitate implică ajutorarea celor care ne- au ajutat. În contextul
tehnologiei, norma de reciprocitate ar înse mna că tehnologia ar trebui să returneze favoarea
costului obținerii respectivei tehnologii sau a serviciilor sale.
Analizând importanța psihologiei tehnologiei în contextul istoric, gândirea noastră finală
este înrădăcinată în relația dintre schimbarea culturii și tehnologie. Rolul tehnologiei în viața
umană nu a rămas întotdeauna același. Odată cu trecerea timpului, pe măsură ce culturile din întreaga lume au suferit o varietate de schimbări, la fel și importanța tehnologiei s-a schimbat . De
exemplu, după căderea Imperiului Roman, creșterea științei, în mare parte, a fost decelerată, o tendință care a fost observată și în multe alte societăți, de- a lungul istoriei. După aceea, odată cu
Renașterea, orizonturile intelectuale s -au extins din nou, lărgindu- se în mod holistic, cu științe,
tehnologii și științe umaniste care se îndreaptă împreună.
Mai multe explicații psihologice sociale ale comportamentului vor trebui adaptate în
contextul tehnologiei și al securității, de exemplu, modul în care atribuțiile noastre se vor schimba
– să spunem, atribuirea eșecurilor mașinii sau operatorilor acesteia, tratarea roboților și oamenilor
deopotrivă, estomparea limitelor dintre ceea ce este tehnologic determinat vs. ceea ce este determinat în mod natural și altele. Evid ent, astfel de probleme vor ridica întrebări cu privire la
„Ce înseamnă să fii om?”, După cum a spus Nikolas Kompridis. Fără îndoială, astfel de probleme etice vor continua să domine relația dintre tehnologie și comportamentul uman în acest mileniu. Proble ma aplicabilității, astfel, va stabili adesea limite pentru rolul tehnologiei. În general,
prezicerea comportamentului în contextul tehnologiei va deveni o provocare pentru științele psihologice, tehnologia ș i securitatea fiind mai ușoa re pe de o parte, da r și mai complex e pe de altă
parte.

Bibliografie :

Gigerenzer, G., Todd, P.M., et al.: Simple Heuristics that Make us Smart . Oxford
University Press, Oxford (1999)
Johnson W.B., Landsinger K.L. (2017) Ethical Issues in Military Psychology. In: Bowles
S., Bartone P. (eds) Handbook of Military Psychology . Springer, Cham
Johnson, W. B. (2013b). Psychologists’ roles in national security: Getting beyond
dichotomous thinki ng [review of the film Doctors of the dark side, directed by M. Davis].
PsycCritiques , 58(9).
Kool V.K., Agrawal R. (2016) Psychology of Technology in the Twenty -First Century . In:
Psychology of Technology. Springer, Cham
Miller, I.S. Immigrants and Refugees: Trauma, Personal Mourning, and Border
Psychology, by Vamik D. Volkan, Karnac, London, 2017, 118pp.. Am J Psychoanal 77, 440–443
(2017). https://doi.org/10.1057/s11231- 017-9115- 4
Ropeik, D., Gray, G.: Risk: A Practical Guide for Deciding What’s Really Safe and What’s
Really Dangerous in the World Around You, Houghton Mifflin (2002)
Schneier B. (2008) The Psychology of Security. In: Vaudenay S. (eds) Progress in
Cryptology – AFRICACRYPT 2008 . AFRICACRYPT 2008. Lecture Notes in Computer Science,
vol 5023. Springer, Berlin, Heidelberg
Schneier, B.: Beyond Fear: Thinking Sensibly About Security in an Uncertain World.
Springer, Heidelberg (2003)
Slovic, P.: The Perception of Risk. Earthscan Publications Ltd (2000) .
Stedmon, A.W., Lawson, G. Terrorism Psychology: Theory & Application. J Police Crim
Psych 28, 91–93 (2013). https://doi.org/10.1007/s11896- 012-9108- 4
Sunstein, C.R.: Terrorism and Probability Neglect. Journal of Risk and Uncertainty 26,
121–136 (2003)
Tversky, A., Kahneman, D.: Judgment under Uncertainty : Heuristics and Biases. Science
185, 1124–1131 (1974)
Uchida, K. (2017). Esta blish Security Psychology – How to Educate and Training for End
Users. HCI International 2017 – Posters’ Extended Abstracts, 653–657.