Pactul International cu Privire la Drepturile Civile Si Politice

Articolul 14 alineatul (2) prevede că orice persoană acuzată de o infracțiune are dreptul de a fi prezumat nevinovată până ce vinovăția în conformitate cu legea este confirmată. În conformitate cu articolul 14 alineatul (3), în determinarea oricărei acuzații penale împotriva sa, orice persoană are dreptul la următoarele garanții minime, în deplină egalitate:

– să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale și să comunice cu avocatu propria sa alegere;

– să fie judecată în prezența sa, și să se apere singură sau prin asistența juridică la alegerea sa;

– să fie informat, în cazul în care acesta nu are asistență juridică, de acest drept; și să aibă asistență juridică, în orice caz,interesele justiției o cere, și fără plata de către acesta, în niciun caz, dacă acesta nu dispune de mijloace suficiente pentru a plăti pentru ea;

– să nu fie constrâns să depună mărturie împotriva sa sau să mărturisească vinovăția.

Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale

Articolul 55 alineatul (2) litera (b), cu privire la drepturile persoanelor în timpul unei investigații, conține un drept de a păstra tăcerea, fără ca această tăcere să fi luată în considerare în stabilirea vinovăției sau nevinovăției.

Articolul 67 (1) (g) include, în conformitate cu drepturile acuzatului, dreptul de a nu fi obligagt să depună mărturie sau să mărturisească vinovăția și să tacă.Articolul 6 alineatul (2),prevede că orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovația în conformitate cu legea este demonstrată.

În temeiul articolului 6 alineatul (3), orice persoană acuzată de o infracțiune are următoarele drepturi minime:

– să fie informat prompt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa;

– să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;

– să se apere singură sau prin asistența juridică aleasă de el, dacă are sau nu mijloace suficiente pentru a plăti pentru asistență juridică, să fie în mod gratuit când interesele justiției impun acest lucru;

– să examineze sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării;

– să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înțelege sau nu vorbește limba folosită în instanță.

Prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare sunt principii fundamentale ale omului în vigoare cu legislația internațională și sunt incluse în Carta în același sens și cu același scop ca și articolul 6 alineatul (2) și 6 (3) din ECHR.15

2. Prezumția de nevinovăție

Obligațiile prevăzute la articolul 6 alineatul (2) din CEDO sunt independente de celelalte articole și garanții, poatând fi încălcatd în cazul în care celelalte dispoziții au fost respectate.1549

Articolul 6 alineatul (2) prevede, printre altele, că în îndeplinirea atribuțiilor, membrilor unei instanțe nu ar trebui să pornească de la ideea preconcepută că învinuitul a comis infracțiunea percepută; sarcina probei este urmărirea penală, precum și orice îndoială ar trebui să beneficieze de acuzare.1550

Astfel, prezumția de nevinovăție va fi încălcată în cazul în care sarcina probei este mutată de la urmărirea penală a fundașilor. Cu toate acestea, prezumțiile legale nu sunt în principiu incompatibile cu articolul 6. De exemplu, prezumția de nevinovăție nu se opune infracțiunilor de răspunderea strictă în care urmărirea penală nu se poate cere să dovedească măsura de acuzare.1551

Curtea a subliniat legătura dintre prezumția de nevinovăție și libertățile de auto incriminare.Dreptul de a nu se auto incrimina, în special, presupune că urmărirea penală într-o cauză penală încearcă să dovedească cazul împotriva acuzatului fără a recurge la probele obținute prin metode de constrângere sau opresiune în ciuda voința învinuitului.

În acest sens, Curtea a constatat, dreptul în cauză ca fiind strâns legat de prezumția de nevinovăție prevăzută la articolul 6 alineatul (2) din convenție. În Saunders v. United Regatul, Comisia a decis că prezumția de nevinovăție se reflectată în speranța că poartă povara generală de stabilire a vinovăției unui acuzat, fiind prelucrată de acuzat și nu au dreptul să fie obligat să furnizeze orice ajutor involuntar prin intermediul confesiunii.1555

Articolul 6 alineatul (2) poate fi, de asemenea, încălcat în cazul în care un oficial în instanță mărturisește că acuzatul este vinovat de un infracțiune înainte ca procesul să aibă loc. În Minelli c. Elveției, Curtea a considerat că prezumția de nevinovăție va fi încălcată dacă, ce a fost în prealabil vinovăția de drept și, în special, fără a avea ocazia de exercitare a drepturilor sale de apărare, o hotărâre judecătorească cu privire la acesta reflectă opinia că acesta este vinovat.

În Krause c. Elveției, Curtea a declarat că un principiu fundamental al articolului 6 alineatul (2) a fost de a oferi protecție împotriva tratatului de funcționare publică, fiind vinovată de o infracțiune înainte ca acest lucru să fie stabilit în conformitate cu legislația.1557

În timp ce articolul 6 alineatul (2) reglementează procedurile penale în totalitate, și nu numai examinarea meritelor de taxă, 1558 dreptul de a fi prezumat nevinovat în temeiul articolului 6 alineatul (2) se pune numai în legătură cu o investigație specială.1559

Astfel, odată ce un acuzat a fost dovedit în mod corespunzător vinovat de o infracțiune, articolul 6 alineatul (2) nu poate avea nicio cerere în legătură cu acuzațiile făcute cu privire la caracterul și comportamentul învinuitului, ca parte a procesului.1560

Cu toate acestea, în Carta UE a Drepturilor fundamentale, drepturile sunt recunoscute ca drepturi individuale, și, în consecință articolul 48 este în afara caracterizării acuzațiilor în materie penală incluse în CEDO și prelungite prin jurisprudența Curții din Strasbourg.1561

În mod similar, drepturile prevăzute la articolul 6 alineatul (3) sunt garantate numai persoanelor însărcinate cu o infracțiune penală. Articolul 6 alineatul (3), prin urmare, nu protejează o persoană care este suspectată de un infracțiune criminală dar nu a fost încă acuzat.

3. Dreptul de apărare

Articolul 6 alineatul (3) conține o listă de drepturi minime care fac parte din conceptul mai larg al dreptului la un proces. Jurisprudența de la Strasbourg reflectă natura constitutivă al acestor drepturi, care pot fi interpretate în coroborare cu articolul 6 alineatul (1), 1562 cu celălalt, 1563 sau fac parte dintr-un ansamblu de citire al articolului 6.1564

Articolul 6 alineatul (3) litera (a): Această dispoziție este destinată să faciliteze furnizarea de informații necesare pentru acuzat în pregătirea apărării.

Curtea a constatat, în cazul Brozicek c. Italiei, că statul pârât a încălcat articolul 6 alineatul (3) litera (a) cerința prin faptul că nu s-a luat nicio măsură pentru a se verifica dacă solicitantul, care nu era de origine italiana, nici rezident în Italia, a vorbit italiană.1565 Solicitant în caz a primit o notificare judiciară, care figurează cu infracțiunile de care a fost acuzat, a declarat locul și data acestuia, prevăzută la articolele relevante din Codul penal și a menționat numele victimei.

Acest lucru a fost considerat de către Curte și a constituit o notificare de natura acuzațiilor.1566 Nu pare a fi, astfel nici o cerință în conformitate cu articolul 6 (3) litera (a) că statul oferă un cont de probe împotriva acuzatului. Cu toate acestea, în Pélissier et Sassi c. Franța, Curtea a considerat că pârâta avea dreptul de a fi informată, nu numai din cauza acuzației, adică din actele ei se presupune că a comis actele de care era învinuită și acuzația este bazata, pe încadrarea juridică dată acestor fapte. Aceste informații ar trebui să fie detaliate.1567

Articolul 6 alineatul (3) litera (d): În timp ce normele care reglementează martorii diferă semnificativ în funcție de facilitățile în cadrul unei acuzații sau un sistem inchizitorial, articolul 6 alineatul (3) litera (d), în funcție de Curte în BöNISCH v. Austria, necesită un tratament egal al apărării și urmărirea penală în ceea ce privește examinarea eliberării.1574

2. Dreptul de Apărare

Respectarea dreptului la apărare în orice procedură deschisă împotriva unei persoane care este de natură să conducă la un act care afectează negativ persoana este un principiu fundamental de drept comunitar care trebuie să fie garantat chiar și în absența oricăror norme care reglementează procedura în cauză.

Din acest principiu, statul membru în cauză trebuie să primească, înainte de decizia de a fi notificată adoptarea în conformitate cu articolul 90 alineatul (3) din tratat,acesta fiind o declarație exactă și completă a obiecțiilor pe care Comisia intenționează să le formuleze împotriva sa și trebuie să fie plasat într-o poziție în care se poate face în mod eficient punctul aceste observații prezentate de terță parte .1582

Normele necesare pentru aplicarea articolelor 85 și 86 din Tratat prescrie două proceduri succesive clare și distincte: în primul rând, o procedură de investigare pregătitoare, și în al doilea rând, o procedură implicând observațiile ale ambelor părți inițiate de situația obiectuală.1586

Numai după ce s-a efectuat o investigație de pregătire, urmând o notificare sau o plângere se poate informa Comisia, atât în fapt și în drept, în ceea ce privește legalitatea acestor practici și, prin urmare, să fie în măsură să decidă dacă este sau nu necesară o inițiere a procedurii privind încălcarea dreptului comunitar emișând comunicarea privind obiecțiunile.

Curtea a precizat, însă, că spre deosebire de reclamațiile depuse, aceasta nu înseamnă că după emiterea comunicării privind obiecțiunile, Comisia este împiedicată să continue o anchetă, printre altele, prin trimiterea de cereri de continuare a informațiilor.

Potrivit jurisprudenței, această cerință este respectată atunci când decizia nu reține în sarcina persoanelor interesate fiind încălcări comise decât altele cele menționate în comunicare privind obiecțiunile și numai.