P Ta Sf. Gheorghe Peisaj Arheologic [303565]

TIMIȘOARA – Piața Sf. Gheorghe()

Disciplina
PEISAJ ŞI [anonimizat], geografia, arheologia, patrimoniul și peisajul.

student: [anonimizat], U.P.T. – Timișoara
Prof. Univ. dr. arh. Ioan ANDREESCU
An. II 2017 – 2018 Cuvânt înainte,…
Mult timp înainte, …, [anonimizat], ocazia de a [anonimizat], atât de provocatoare.
[anonimizat] a [anonimizat]-o [anonimizat], [anonimizat].
Atunci când am acceptat provocarea de a îndeplini rolul de consultant de management de proiect pentru proiectul „[anonimizat] s+p+2e+m – s+p+4e+m”, nici nu bănuiam ce provocări voi întâlni în calea mea.
Sunt recunoscător d-lui prof. dr. ing. [anonimizat]-a adresat-o, [anonimizat] a urma cursurile masterului de restaurare și regenerare patrimonială.
Acum, [anonimizat], [anonimizat] a bugetelor și graficelor de lucrări. [anonimizat], [anonimizat]-[anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat].
[anonimizat], să tratez tema întâia: “[anonimizat], geografia, arheologia, patrimoniul și peisajul”, [anonimizat].
[anonimizat] a Timișoarei, [anonimizat], [anonimizat], mai exact în anul 1900, în acest areal a [anonimizat], se pare că a [anonimizat] „Cerbul de Aur”, adică, [anonimizat], fără a [anonimizat], reânvie o tradiție în sfera serviciilor hoteliere din zona Cetate a Timișoarei.
Timișoara, la 27.01.2018,
student: [anonimizat] 2
II. SCOP și OBIECTIVE 2
III. SURSELE DOCUMENTĂRII 3
IV. ISTORIC 4
V. AMPLASAMENT, [anonimizat]. 8
VI. ANALIZE, [anonimizat] 13
VII. BIBLIOGRAFIE 17
VIII. ANEXE 18
IX. ÎNCHEIERE 20

CONTEXT și MOTIVAȚIE
Fără a [anonimizat], [anonimizat], câteva contribuții personale privind modul în care disciplina numită „Peisaj și teritoriu”, [anonimizat]zi palpabile și realități trecute, în strânsă corelație cu dovezile scoase la lumină în urma săpăturilor și cercetărilor arheologice efectuate, managementul lucrărilor, precum și a interpretărilor bazate pe acestea.
Astfel, mă voi rezuma în a prezenta, cât mai multe date, culese într-un interval de timp rezonabil, verificate și prezentate ca un compendiu, care poate deveni util, după ce proiectul va fi finalizat, în special dacă beneficiarul va decide să folosească informațiile documentate, dar și cele care vor fi puse la dispoziția sa, de către echipa de arheologi care a fost contractată pentru realizarea descărcării arheologice, ocazionată de demararea lucrărilor, în baza Autorizației pentru cercetare arheologică preventivă: Nr. 79/05.05.2016, eliberată de Ministerul Culturii, Cod RAN: 155252.06, dar și a obligațiilor Legale privind obligativitatea beneficiarilor de a asigura descărcarea arheologică aferentă situ-lui proiectului de investiții.
SCOP și OBIECTIVE
În măsura în care, beneficiarul va considera oportun, această lucrare ar putea deveni o sursă secundară documentată, pentru prezentarea istoriei și continuității locuirii, pe amplasamentul delimitat de străzile Floriund Mercy, Eugeniu de SAVOYA, Martir Episcop Augustin PACHA și Piața Sf. GHEORGHE, din zona cetate din municipiul Timișoara, reședință de județ și Capitală Europeană în 2021.
Începând cu luna martie 2016, am îndeplinit temporar, în baza unui contract de prestări servicii, rolul de Consultant de Management de Proiect, pentru edificarea unui Hotel de 4 stele, în zona Cetate din Municipiul Timisoara, care face obiectul prezentului referat, lucrările din șantier au fost suspendate temporar pentru aproximativ 11 luni, din considerente de ordin juridic, independente de modul de desfășurare al lucrărilor, iar descărcarea arheologică este finalizată în acest moment, în proporție de cca. 95 %, din suprafața necesară realizării proiectului.
Scopul documentării a fost în primul rând, unul didactic, dar totodată și unul pragmatic, de a întelege modul în care, istoria Banatului, respectiv a Timișoarei și mai exact a zonei studiate „CETATE”, a evoluat până în zilele noastre, determinând modalități de mobilare arhitecturală a spațiului urban central, cu influiențele culturale specifice administrației Otomane – după anul 1552, dar și administrării teritoriului de către Imperiul Austro-Ungar, după data de 18 octombrie 1716, când prințul Eugeniu de SAVOYA își facea intrarea triumfală într-o cetate grav răvășită de violentul asediu în bătălia purtată cu oștile Otomane, pentru cucerirea cetății Timișoarei.
Documentarea a avut în vedere, cercetarea privind descarcărea arheologică a sitului cuprins între limitele definite ale proiectului de reabilitare, consolidare și reconstrucție.
În urma solicitării făcute de către subsemnatul, în favoarea beneficiarului, ca după realizarea Recepției Finale la Terminarea Lucrărilor, o parte dintre artefactele scoase la lumină de către echipa de arheologi, să fie expuse în Lobby-ul din perimetrul recepției Hotelului, în condițiile stabilite de comun acord cu Direcția de Cultură a jud. Timiș, s-a primit un raspuns favorabil în principiu, urmând ca până la data recepției investiției, să fie clarificate aspectele legate de condițiile de expunere și prezentare a acestora.
SURSELE DOCUMENTĂRII
Sursele documentării acestui proiect sunt surse (primare cu precădere), extrase de Carte Funciară în Extenso, cărți istorice documentare, hărți istorice, rapoarte și studii, articole de presa, ca de ex.:
Extrase de Carte Funciară în extenso:
Extras CF extenso 29.09.2016 Sf. Ghe. 2, (în format pdf), conține informații începând cu data de 25.06.1921;
Extras CF extenso 29.09.2016 Sf. Ghe. 3, (în format pdf), conține informații începând cu data de 02.11.1940;
Extras CF extenso 29.09.2016 Sf. Ghe. 4, (în format pdf), conține informații începând cu anul 1933, (după preluarea clădirii, având destinația de Hotel, de către Societatea anonimă de asigurare generală din Arad, denumită Agronomul, în baza Titlului de Cumpărare Nr. 3368, din 31.03.1933).
Precum și cele menționate în Bibliografia de la finalul referatului.
Până la data redactării documentării de față, nu s-au obținut încă, de la Arhivele Statului, informații suplimentare solicitate de către beneficiar, despre originea clădirilor existente la momentul demarării lucrărilor, date despre comanditarii originari, proiectele care au stat la baza edificării clădirilor, respectiv date despre execuția lucrărilor de construire;
SCURT ISTORIC
“Istoricul zonei afectate de lucrările de construcție Autorizate.
Perimetrul afectat de construcțiile, presupuse a fi edificate în cadrul proiectului „Lucrări de reabilitare și refuncționalizare, extindere imobile în regim de înalțime s+p+2e+m – s+p+4e+m”, se află în complexul de clădiri existent înaintea demarării proiectului, mărginit la vest de Str. Florimund MERCY, la sud de Str. Proclamaţia de la Timişoara pe de-o parte şi P-ţa Sf. GHEORGHE, pe de altă parte, la est de Str. Martir Episcop Augustin PACHA, latura nordică fiind mărginită de Str. Eugeniu de SAVOYA. Frontul stradal principal al clădirilor cuprinse în proiect, se află în piața Sf. GHEORGHE (prelungirea Străzii Proclamaţia de la Timişoara, învecinându-se cu sediul AJPS Timiş (Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Timiş) şi sediile unor societăţi comerciale sau ale altor persoane juridice.

Fig. 1. P-ta Sf. Gheorghe. Zona afectata de proiect, Google earth 2016,
Procesul de dezvoltare şi reamenajare continuă a zonei centrale a oraşului Timişoara, derulat în mai multe etape, a prilejuit scoaterea la lumină a unor vestigii aparținând vechiului oraş. Istoricul cercetării zonei ne indică faptul că arealul studiat a fost intens cercetat, putând fi distinse două etape:
Cercetările arheologice din perioada 25.05 – 31.10. 2006, prilejuite de proiectul pentru modernizarea căii de rulaj a tramvaiului, în zona centrală a oraşului. Săpăturile arheologice realizate în aceasta zonă, s-au concentrat strict pe actuala suprafaţă ocupată de liniile de tramvai, obiective de interes arheologic ivindu-se și în P-ţa Libertăţii, strada 9 Mai şi P-ţa Sf. GHEORGHE.
Cercetările arheologice din perioada anilor 2013 – 2014, prilejuite de proiectul de modernizare şi reamenajare a centrului istoric al Timişoarei. În jurul perimetrului de interes se poate reține faptul că în perioada menţionată au fost cercetate următoarele obiective: P-ţa Sf. GHEORHE, P-ţa Libertăţii, Strada Florimund MERCY, Strada Eugeniu de SAVOYA, Strada Vasile ALECSANDRI, Strada General PRAPORGESCU. În fiecare punct de lucru, au fost identificate importante vestigii arheologice, din punct de vedere cronologic, acoperind cu precădere perioada Evului Mediu, perioada modernă, precum şi cea contemporană. Punctual, au fost identificate şi obiective de interes arheologic aparţinând unor etape cronologice mai vechi.
Cercetările arheologice recente, sunt în curs de procesare, urmând a face obiectul unei monografii, astfel că pentru moment, nu sunt disponibile date, care să constituie surse certe, pentru documentarea de față. Cercetările din anul 2006 însă, pot constitui un reper în ceea ce privește potențialul arheologic al zonei, astfel cu ocazia acestor lucrări a fost posibilă cercetarea a patru suprafețe având dimensiuni variabile de la o unitate la alta. Suprafețele au fost stabilite în funcție de proiectul de modernizare a căii de rulaj a tramvaiului. În toate zonele, lucrările edilitare au fost întrerupte după decaparea unui strat antropic care, în funcție de zonă, variază între 1,1 și 1,2 m. În vederea creării unei imagini de ansamblu privind situațiile întâlnite cu ocazia acestor săpături se pot aminti pe scurt situațiile stratigrafice, precum și cele mai importante descoperiri din zona Cetate a Timișoarei:
Strada 9 Mai
În această zonă, cercetarea arheologică a ajuns la adâncimea de 2,80 – 3,10 m, unde a fost atins stratul steril din punct de vedere arheologic, până la această cotă fiind cercetate unități aparținând unor diferite etape cronologice. Obiective de interes arheologic au fost identificate la adâncimea de 1,10 m, fiind surprins aici un canal austriac, acesta coborând până la adâncimea de 2,50 m. Stratigrafia zonei a fost surprinsă în profilul sudic al suprafeței, cel nordic fiind afectat de canalul austriac. Abia începând cu stratul cuprins între 1,10 m și 1,60 m au fost identificate vestigii arheologice clare, constituite dintr-o stradă, constituind cea mai nouă astfel de amenajare. O altă astfel de structură a fost identificată între 1,60 şi 1,80 m. Până la adâncimea de 2,30 m, au mai fost identificate două astfel de amenajări edilitare, precum şi material ceramic medieval. Până la 2,80 m a mai fost cercetat un strat, sărac arheologic, din care a fost posibilă recoltarea unor fragmente ceramice preistorice . Atât pe această stradă cât şi în continuarea ei, în P-ţa Sf. GHEORGHE, au fost depistate urmele unei necropole medievale.
Piaţa Sf. GHEORGHE
În perimetrul cercetat în această zonă, vestigiile arheologice au fost detectate la adâncimea de 0,60 – 0,90 m, strat din care a fost săpat șanțul de fundație al zidului bisericii Sf. GHEORGHE, demolată la începutul secolului XX. Acest șanț taie toate straturile până la adâncimea de 3,80 m. Între 0,90 şi 1,60 m a fost identificat un strat care, în opinia cercetătorilor ar aparține etapei de amenajare urbanistică din prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Stratului cuprins între 1,60 şi 2,25 m îi aparţin cele două faze ale necropolei medievale, sub acesta până la adâncimea de 2,65 m, fiind surprinsă şi cea de-a doua fază a locuirii medievale. Un alt nivel habitaţional a fost surprins până al adâncimea de 3,10 m, reprezentând astfel, prima etapă de locuire din zona cercetată. Între -3,10 şi -3,30 m s-a evidențiat solul steril din punct de vedere arheologic.
Piaţa Libertăţii
Perimetrul cercetat în Piaţa Libertăţii este oarecum marginal arealului studiat, însă cu toate acestea întregeşte imaginea de ansamblu privind locuirea mai veche din zona centrală a oraşului. De la cota de 1,20 m adâncime a fost posibilă evidenţierea obiectivelor arheologice, astfel că între cota amintită şi 2,25 m a fost identificată succesiunea de amenajări edilitare medievale (străzile I-IV identificate şi în P-ţa Sf. GHEORGHE). Între -2,25 şi -2,65 m, au mai fost identificate două două complexe arheologice (C.1 şi C.2). Începând cu adâncimea de -2,65 s-a evidenţiat în întreg perimetrul stratul steril din punct de vedere arheologic.
O altă manieră de documentare a posibilelor situaţii arheologice întâlnite, se referă la consultarea materialului cartografic.

Georeferenţierea acestora, chiar şi într-o manieră relativă, ne poate oferi indicii importante privind ansamblurile edilitare ce pot fi identificate într-o anumită zonă.

/
Fig. 2. Zonele cercetate arheologic în perimetrului proiectului.

/
Fig. 3. Suprapunerea hărții lui PERETTE (1716), peste situația actuală
În sensul celor afirmate mai sus, suprapunerea Hărţii PERETTE, peste situaţia actuală, precum şi coroborarea acestora cu vestigiile deja identificate în teren, vine să completeze informaţiile obţinute, dar totodată oferă posibilitatea realizării unei estimări a posibilelor vestigii aflate sub actualul oraş. În perimetrul afectat de viitoarele construcţii şi intervenţii de consolidare și reamenajare, putem observa prezenţa intersecţiei unor străzi, medievale.
Două dintre aceste străzi, Uliţa Lalelelor (fig. 3 poz. 2) şi Uliţa Atelierului de ŞELARI (fig. 3 poz. 3) sunt cunoscute deja, prin segmentele identificate pe Strada Florimund MERCY, respectiv în P-ţa Sf. GHEORGHE.
Prima stradă (fig. 3 poz. 3), avea o orientare NV-SE, legând zona centrală a oraşului de cea de nord-vest, pe când cea de-a doua strada (2) trecea prin faţa Moscheii Sultanului Învingător, urmând a se intersecta apoi cu Uliţa Hambarului Mare.

/

Fig. 4 Planul cartierului Cetate (extras din planul fortificațiilor habsburgice)
Planul de mai sus, ne indică faptul că perimetrul cercetat, se află la o distanță considerabilă de elementele cu caracter militar al fortificației Vauban, aflându-ne în zona de construcţii civile.

Concluzii preliminare
Putem considera că, în urma consultării surselor bibliografice şi a celor cartografice de-o potrivă, în cadrul perimetrului afectat de proiectul edilitar „Lucrări de reabilitare și refuncționalizare, extindere imobile în regim de înalțime s+p+2e+m – s+p+4e+m”, pot fi clasificate din punct de vedere arheologic următoarele perioade:
Perioada modernă (de după 1716), poate identifica un posibil strat bulversat, rezultat în urma amenajărilor edilitare realizate de către autoritățile habsburgice;
Perioada otomană (1552-1716);
Intersecţia străzilor menţionate mai sus şi ilustrate prin Fig. 4.
Posibile complexe de locuit sau de altă natură, dat fiind contextul descoperirilor anterioare din P-ţa Sf. GHEORGHE.
Alte epoci.
Dat fiind contextul din jurul perimetrului de cercetat, nu ne putem pronunţa asupra unor eventuale descoperiri în acest sens, în afara de descoperirea fragmentelor ceramice preistorice de pe Str. 9 Mai, atribuite epocii bronzului, precum şi a câtorva fragmente ceramice atribuibile culturii Baden (P-ţa Unirii).
Datele topometrice în sistem Stereo 1970 a zonei afectată de lucrări de cercetare arheologică din anul 2016, sunt următoarele:
NUME
NR. PUNCT
X(m)
Y(m)

Imobilele cuprinse în proiectul
P-ța. Sf. GHEORGHE
2-3-4
1
479843.400
206861.561


5
479886.800
206907.072


6
479882.014
206906.366


9
479883.727
206884.428


10
479852.446
206880.339


12
479856.042
206855.117


AMPLASAMENT, METODOLOGIA DE CERCETARE, MĂSURI SPECIALE.
Pentru întreaga zonă supusă lucrărilor de reabilitate, strategia de cercetare a cuprins următoarele etape: delimitarea suprafeţei care a fost săpată pentru finalizarea descărcării arheologice şi trasarea marginilor acesteia. Această operaţiune a presupus marcarea cu ajutorul staţiei totale a colţurilor suprafeţelor care au fost cercetate. Anvergura acestor suprafeţe a fost determinată de amploarea lucrărilor de excavaţii edilitare, conform proiectului și autorizației de cercetare preventivă. Toate excavaţiile colaterale au fost atent urmărite de specialiştii din echipa de arheologi, şi pentru finalizarea cercetării pe întreaga suprafață, la reluarea lucrărilor de construcții, acestea vor fi condiționate de continuarea lucrărilor de cercetare preventivă, cu reluarea etapelor și procedurilor legale.
Demolarea mecanică a părţii supraterane a clădirilor existente. În cadrul acestei operaţiuni s-a folosit un miniexcavator. Această etapă s-a derulat sub atenta supraveghere a specialiştilor. Molozul rezultat a fost evacuat, în afara suprafeţei cercetate, totodată, conform cerințelor Direcției de Cultură Timiș, prevăzute în Avizul nr. 171 – Z – 08.07.2015, s-au demontat prin grija și sub supravegherea atentă a proiectantului general D-Proiect SRL, respectiv a d-lui as. dr. arh. Bogdan DEMETRESCU, ornamentele fațadelor, care s-au depozitat în vederea restaurării acestora, de către d-nul ing. Mihai IATAN specialist MLPAT în restaurarea monumentelor istorice. Ornamentele se vor reamplasa pe noile fațade ale clădirii reconstruite, aceste operații urmând a face obiectul unui alt studiu. Ornamentele fațadelor, au fost identificate și catalogate astfel:
D01 Consolă cornișă, 22 buc., din care 3 s-au spart la desfacere;
D02 Ornament inferior la consolă cornișă, 19 buc., întregi;
D03 Ornament floare, 22 buc., întregi.
D4, D5, D6 și D7 nu au putut fi recuperate, ele fiind inițial executate din caramidă și tencuială, urmând, a se reface conform detaliilor primite prin proiectul de arhitectură a fatadelor și detaliilor acestora.





Fig. 5. D01
Fig. 6. D02
Fig. 7. D03
Fig. 8. D04



Fig. 9. D05, Solbanc fereastră, etaj 2

Răzuirea mecanică a suprafeţei. În cadrul acestei operaţiuni s-a utilizat un mijloc mecanizat prevăzut cu cupă de taluz, sub atenta supraveghere a echipei de arheologi. Operaţiunea s-a repetat nivel cu nivel, (cca. 10 cm pe nivel), până la atingerea stratului de cultură sau a unor complexe arheologice/sau a cotei de săpătură edilitară proiectată, moment în care s-a intervenit pentru cercetarea acestor straturi.
Săpătura manuală a straturilor antropice. S-au realizat de către personalul necalificat auxiliar, cu hârlețul, săpându-se straturi de cca. 20 cm. fiecare, la indicațiile și sub supravegherea personalului de specialitate. Atunci când s-au descoperit structuri sau complexe arheologice, săpătura cu hârlețul s-a sistat și a început săpătura cu șpaclul, efectuată de personalul de specialitate, pentru degajarea acestora, conform procedurilor uzuale.
Răzuirea manuală a suprafeţelor pentru delimitarea complexelor. Când în limita adâncimii de excavaţie edilitară s-au descopert straturi arheologice nederanjate, operaţiunea s-a executat cu lopata de către forţa de muncă necalificată (timp estimat: 0,20 h/m2). Un arheolog cu experienţă din echipa de arheologi, a coordonat această operaţiune pentru a delimita complexele arheologice. Operaţiunea s-a repetat, nivel cu nivel, până la atingerea solului steril.
Delimitarea complexelor arheologice. S-a efectuat prin observarea diferenţelor de culoare, consistenţă, granulaţie, etc. de către arheologul expert, asistat de arheologii specialişti. Odată delimitate complexele, s-au identificat pe plan, în sistem Stereografic 1970 şi fiecărui complex în parte, i s-a întocmit o fişă de obiectiv arheologic, conform formularului model anexat.
Săparea complexelor arheologice, s-a executat cu personalul de specialitate împreună cu tehnicienii de săpătură coordonaţi de expert. Abordarea acestora s-a făcut cu şpaclul (timp estimat: 4-8 h/complex). Evacuarea umpluturii complexelor s-a făcut cu roaba (timp estimat: 0,20 h/m2, timpul fiind variabil în funcţie de distanţa unde s-a stabilit temporar, depozitul de pământ pentru cernere). Operaţiunea de cernere şi de colectare a probelor palinologice a solicitat o perioadă suplimentară de timp variabilă de la o zonă cercetată la alta. La o adâncime de peste 1,75 m săpătura a necesitat măsuri de siguranţă suplimentare (sprijiniri ale profilelor taluzului).
Documentarea complexului arheologic. Operaţiunea s-a executat conform standardelor şi procedurilor, minuţiozitatea colectării datelor fiind esenţială (timp estimat pentru documentaţia scrisă: 0,40 h/complex; timp estimat pentru documentaţia desenată: 1 h/complex; timp estimat pentru documentaţia foto: 0,10 h/complex, cu registru de evidenţă a numărului fotografiei digitale). În cazul desenării profilelor lungi ale suprafeţei cercetate, timpul estimat cu tot cu determinarea succesiunii nivelurilor arheologice este de aprox. 0,30 h/metru liniar şi implică 2 persoane calificate). În paralel cu metoda clasică de documentare s-a utilizat şi staţia totală pentru realizarea planului general. Fotogrametriile au fost realizate de fiecare dată, când descoperirile au necesitat aceste probe. Procesul de documentare a continuat şi în birou, unde documentaţia scrisă şi foto a fost organizată într-o bază de date.
Recoltarea probelor de datare (C.14) şi a celor speciale (probe de polen, probe geologice, probe ceramice, probe ADN, determinarea antropologică, determinarea arheozoologică). Recoltarea probelor amintite, este o operaţiune importantă care presupune, în afară de o documentare clasică, utilizarea staţiei totale pentru stabilirea locului de prelevare a probei (verificare a poziţiei stratigrafice atribuite în timpul săpăturii). Împachetarea s-a făcut cu grijă şi cutiile pentru depozitare s-au marchat cu marchere permanente (timp estimat pentru C.14: 0,15 h/probă; costul cel mai mic al unei probe C.14 AMS a fost de 290 euro, plus costurile de expediere şi asigurare a pachetelor la Poznan 14C Laboratory, Polonia). Probele de polen au fost prelevate şi vor fi analizate în Germania (cost estimativ: 40-50 euro / probă, plus costurile de expediere şi asigurare a pachetelor). Prelevările de sol geologic care indică acţiunile umane asupra mediului înconjurător dar oferă şi indicii pentru sursele de lut a producţiei ceramice (cost probă ceramică la Belgrad: 8 euro/probă, plus costurile de expediere). În cazul probelor ADN (morminte de inhumaţie) costurile variază, în medie fiind de aprox. 400 euro/probă. Până la data prezentei documentări, nu s-au evidențiat morminte în arealul cercetat, însă este posibil ca după reluarea lucrărilor, să se găsească și astfel de probe. Dacă se vor identifica, fragmentele de oase de animal, vor fi separate în cadrul procesului de spălare-uscare a materialului arheologic adus în bază şi determinate de un specialist arheozoolog.
Artefactele descoperite, sunt depozitate într-o fază premergătoare în pungi de plastic, în care se depun şi bilețele cu datele care permit identificarea în cadrul complexului. Aceste artefacte au fost spălate la baza de cercetare sau, în laboratorul Universității de Vest din Timișoara şi uscate. Timp estimat pentru conservarea ceramicii: 2 h/complex, timpul estimat pentru artefactele de metal: 16 h/complex). Artefactele ceramice sunt marcate şi prelucrate din punct de vedere statistic privind tehnologia de ardere, formele și decorurile aferente. Materialele speciale sau tipice au fost desenate şi fotografiate. Împachetarea şi depozitarea materialelor arheologice: ¼ h/complex.
Restaurarea materialelor arheologice descoperite, va constitui subiectul unor lucrări ulterioare, pe baza documentării și a concluziilor trase în urma cercetării.
Toate materialele ceramice vor intra pe complexe în lucru la restaurare, astfel pentru ceramică/sticlă: cca. 40 h; iar pentru metal: cca. 24 h. Deși până la data prezentei documentări nu a fost cazul, dacă natura descoperirilor ulterioare o va cere, (în cazul zidurilor oraşului, structurilor unor edificii sau a amenajărilor edilitare), se va propune păstrarea şi conservarea acestora in situ şi integrarea lor în ansamblul arhitectonic al acelor zone, acest subiect urmând a fi discutat și cu echipa de proiectare.
Strategia de cercetare particularizată pe punctul de lucru. Cercetările respectă cerințele constructorului și vor acoperi toată suprafața pe care se va interveni în sol, conform proiectului de investiție Autorizat. Conform releveului clădirii pus la dispoziţie de către constructor și confirmat de către beneficiar, o treime din partea aflată sub clădire prezintă o amenajare sub forma unui subsol, având o cotă de -2,80 m faţă de cota 0. În această zonă se va continua intervenția în sol, la adâncimea de -0,75 m, respectiv, -3,16 m. În suprafaţa neafectată de amenajarea subsolului, se va interveni în sol până la cota de -6,09 m, respectiv -6,32 m, cercetarea arheologică realizându-se până la atingerea solului steril.
Cercetarea arheologică s-a desfășurat până la suspendarea lucrărilor și s-a continuat după reluarea lucrărilor, concomitent cu lucrările de reabilitare şi modernizare din cauza condițiilor speciale de lucru. Spaţiul restrâns, condiționat de prezenţa clădirilor învecinate, respectiv de păstrarea și consolidarea subsolurilor și a pereților perimetrali ai clădirilor existente la momentul demarării proiectului, dar și păstrarea și consolidarea parțială a clădirii de la nr. 3 din Piața Sf. Ghe., între axele D-E, 8-11, din proiectul de arhitectură a investiției, adâncimea la care se va coborî, precum şi necesitatea continuă de degajare a suprafeţelor au necesitat și vor mai necesita, o logistică specială care nu poate fi asigurată de personalul destinat cercetării arheologice. Din aceste considerente, a fost solicitat sprijinul beneficiarului, care prin intermediul antreprenorului general ILA Vorhaben SRL, a asigurat și va continua să asigure logistica necesară.
Totodată în condiţiile în care stratul arheologic în zonă, coboară până la adâncimea de aproximativ 3,10 m a fost necesară sprijinirea clădirii, precum şi a malurilor suprafeţelor destinate cercetării arheologice. Astfel, s-au executat lucrări de consolidare a perimetrului delimitat de repererele din datele topometrice în sistem Stereo 1970, a zonei afectată de lucrări de cercetare arheologică de către SBR Soletanche Bachy România, subsidiară a Soletanche Bachy Franța, specializată în lucrări de consolidare a terenurilor, sub atenta supraveghere a echipei de arheologi.
Date fiind cele expuse mai sus, concursul antreprenorului la descărcarea de sarcină arheologică a perimetrului, a fost și va fi în continuare necesar. Totodată în vederea diminuării costurilor lucrării care sunt suportate integral de catre beneficiar, s-a considerat că, cea mai bună variantă a desfășurării lucrărilor de descărcare de sarcină arheologică, este realizarea acesteia, concomitent cu lucrările de reabilitare a clădirii, prin eliberarea de sectoare şi predarea lor, progresiv, în folosinţa constructorului.
Echipa de cercetare a fost formată din:
1. Personal de specialitate: 1 arheolog expert și 2 arheologi specialist.
2. Personal tehnic auxiliar: 4 studenți și/sau masteranzi.
3. Conservare/Restaurare: 1 specialist
4. Personal necalificat: 15 muncitori.
5. Necesarul de materiale auxiliare, a fost transmis beneficiarului, odată cu semnarea contractului de cercetare arheologică și a fost predat prin intermediul unui proces verbal de predare – primire, echipei de arheologi. Perioada de finalizare a cercetărilor din etapa parcursă și finalizată la data prezentei documentări, a fost de 45 zile.”
Notă: având în vedere faptul că, lucrările au fost reluate după suspendarea acestora, după finalizarea condițiilor de reluarea a lucrărilor, s-a efectuat o analiză, în urma careia s-a propus un plan de măsuri pentru actualizarea datelor și reluarea cercetării arheologice.

ANALIZE, INTERPRETAREA DATELOR, CONCLUZII
Rezumat privind cercetările efectuate, în municipiul Timişoara, judeţul Timiş, Piaţa Sfântul Gheorghe, nr. 2-3-4, Tip sit: 113 (așezare urbană), încadrare cronologică: 43 (epocă medievală) 432 (epocă medievală târzie) 5 (epocă modernă).
Colectivul de arheologi care au derulat cercetarea in situ a fost format din: lect. dr. arhg. Dorel Micle – responsabil științific, arhg. Andrei Stavilă – membru în colectivul de cercetare, arhg. Octavian-Cristian Rogozea-membru în colectivul de cercetare, Bogdan Alin Craiovan, Cristian Oprean, Constantin Boia (Universitatea de Vest din Timișoara).
Autorizație pentru cercetare arheologică preventivă: Nr. 79/05.05.2016, Cod RAN: 155252.06. Durata campaniei: 21.06-04.08.2016.
Cercetările arheologice preventive în centrul istoric al municipiului Timișoara debutează odată cu anul 2006. Între anii 2013-2014 numărul cercetărilor arheologice din zona Cetate, s-au amplificat continuu. Lucrările de reabilitare din centrul istoric, au dus la deschiderea a numeroase șantiere arheologice preventive.
Punctul „Piața Sfântul Gheorghe nr. 2-3-4”, se află în zona centrală a municipiului Timișoara, în piața cu același nume, aceasta fiind circumscrisă cartierului Cetate. Săpăturile au avut un caracter preventiv, fiind determinate de lucrările de reabilitare a două dintre clădirile istorice din zonă, precum și de reconstrucția corpului de clădire aferent aliniamentului străzii Martir Episcop Augustin PACHA, parte componentă din ansamblul clădirii din Piața Sf. Ghe. de la numarul 4, care în anul 1990, a colapsat în urma intervențiilor la cladirea nouă învecinată, situată pe str. Martir Episcop Augustin PACHA nr. 3; investigațiile arheologice realizându-se în curtea interioară a imobilelor aflate la adresele mai sus menționate.
Cercetarea s-a concentrat pe o suprafață relativ restrânsă de doar 15 × 3,7 m, fiind condiționată de fundațiile construcțiilor actuale. Cercetarea depunerilor antropice a presupus adâncirea în sol pe straturi artificiale de săpare până la conturarea unor complexe clare, fiind astfel definite cinci planuri de săpare, care a fost posibilă de documentarea a 75 de complexe arheologice a căror funcționalitate se leagă de spații de locuit (de suprafață sau îngropate), gropi de provizii transformate ulterior în gropi menajere, magazii de alimente și structuri de lemn (posibil și una dintre străzile orașului medieval).
Elemente care să indice prezența unor locuințe de suprafață au fost în general puține acestea, rezumându-se la fragmente de podină, șanțuri de fundare, dispunerea spațială a unor gropi de stâlp sau structuri de lemn. Un complex reprezentativ al acestei categorii s-a conturat în planul 1 de săpare, prin ceea ce convențional s-a denumit C.21 (Pl.3/1). Perimetrul locuinței este clar delimitat pe trei dintre laturile sale prin stâlpi de lemn masivi cu diametre cuprinse între 0,5 și 0,6 m, în jurul lor evidenţiindu-se gropile de implementare ale acestora, a căror diametre ajung până la 0,9 m. Latura vestică a complexului a fost afectată de construcțiile moderne. Structura astfel delimitată, se diferențiază totodată și prin ceea ce s-a păstrat din „umplutura” locuinței, aceasta constând în fapt, într-un strat gros de 4-5 cm de materie organică, (paie amestecate cu bălegar), acesta contrastând cu lutul compact de culoare gri, specific stratului de cultură. Din punct de vedere al planimetriei locuința a fost una rectangulară dimensiunile maxime surprinse de noi fiind de 3,4 × 2,2 m.
În ceea ce privește locuințele adâncite, acestea au fost documentate în nivelele inferioare (planurile 4-5 de săpare, adică între -2,6 și -3,1 m) ale locuirii medievale. Acestea se caracterizează, în general, printr-o formă rectangulară cu colțurile rotunjite, care coboară față de nivelul de conturare cu 0,8-0,9 m, având o umplutură formată dintr-un amestec de bălegar, paie și semințe (cireș, cais sau struguri). Dintre complexele reprezentative ale acestei categorii, se pot menționa cele convențional denumite C.51a și C.58 (Pl.1; Pl.3/3-4). În cazul primului complex menționat a fost surprinsă doar jumătatea estică a acestuia, restul fiind afectat de construcțiile moderne anterioare. Totodată locuința este suprapusă pe o groapă (C.51), cele două complexe diferenţiindu-se prin caracteristicile specifice ale umpluturilor. Locuința a fost una dreptunghiulară cu colțurile rotunjite, coborând cu 96 cm față de nivelul de conturare, dimensiunile păstrate fiind de 1,92 m × 1,5 m. Pe toate cele trei laturi, locuința păstra un prag din lut cruțat, de aproximativ 20 cm lățime, acesta aflându-se la o adâncime de 50 cm. Cea de-a doua locuință adusă spre exemplificare (C.58) a fost una rectangulară cu colțurile rotunjite, aceasta adâncindu-se față de nivelul de conturare cu 0,8 m, dimensiunile păstrate fiind de 2,5 × 2,4 m. În interiorul locuinței nu a fost surprinsă nici o groapă de stâlp, acestea fiind dispuse probabil în exterior, fără a fi identificate prin cercetarea arheologică. Umplutura complexului a fost una omogenă, compactă, de culoare brună constând într-un amestec de bălegar, paie și lemn.
Depozitarea alimentelor se făcea în gropi de provizii (ex. C.31, C.54 sau C.55), acestea fiind transformate după dezafectare în gropi menajere (Pl.1). Gropile de provizii au fost identificate în majoritate în planurile inferioare, caracteristicile acestora legându-se de o formă cilindrică, diametre maxime de 1,5 m și adâncimi cuprinse între 0,9 și 1,5 m față de nivelele de conturare. Și în acest caz, după dezafectare, gropile au fost folosite ca și gropi menajere. În general, artefactele identificate astfel, se leagă de prezența fragmentelor ceramice, a fragmentelor de încălțăminte medievală, sau a materialelor osteologice (Pl.1; Pl.3/4).
În cadrul cercetării de față, a fost surprins şi un complex a cărui funcționalitate s-a considerat a fi fost, cea de fântână (C.34).
Complexul a fost conturat în cel de-al doilea plan de săpare (-1,8 până la -2,2 m) pe baza diferenței de culoare, dintre umplutura complexului și cea a stratului de cultură.
Complexul are o planimetrie rectangulară și o adâncime maximă de 2,6 m.
În vederea protejării părții superioare a gropii, aceasta a fost întărită cu un ghizd, realizat din scânduri de lemn susținute de o structură din patru trunchiuri de copac, identificată la 1,2 m față de nivelul actual de călcare.
Fig. 10. Complex C34, descriere straturi
Sub nivelul structurii de bârne, ghizdul lipsește. Stratigrafia complexului a fost compusă cu precădere din straturi formate din materie organică (păioase, sâmburi provenind de la diferite fructe și gunoi de grajd). În intervalul de adâncime cuprins între -1,78 m și -2,38 m, au fost identificate vase ceramice întregi, toate având o poziție aproape verticală.

Fig. 11a,b. Documentare plan de sapare
Legat de construcțiile edilitare ale Timișoarei medievale, s-a încadrat, (cu mari rezerve), o structură din lemn (C.52) ca făcând parte din intersecția a patru străzi documentate cartografic în acel areal, (ulița Lalelelor, ulița Atelierului de Șelari, ulița Gimgime și cea a Porții de Apă), starea slabă de conservare nepermiţând, totuși o atribuire clară într-o direcție sau alta. Structura a fost identificată în latura de est a secțiunii, având o orientare NV-SE, fiind în mare parte distrusă de o fosă aparținând de clădirile moderne, care fac obiectul proiectului de investiții „Lucrări de reabilitare și refuncționalizare, extindere imobile în regim de înalțime s+p+2e+m – s+p+4e+m”. O primă amenajare a posibilei străzi a constat în dispunerea unor crengi de 5-10 cm diametru de-a lungul ductului străzii, în vederea stabilizării solului. Peste acestea a putut fi documentată o structură din lemn masiv constând în trunchiuri de copac având un profil dreptunghiular, a căror grosimi variază între 20 și 30 cm, reprezentând suportul pe care a fost amenajată zona de călcare a străzii, care la rându-i este realizată din scânduri, cu lățimea de 20 cm și grosimi care variază între 5 și 10 cm.
Epoca modernă s-a evidențiat prin prezența a două complexe, constând într-o stradelă a curții interioare realizată în cărămidă şi țiglă pisată (C.1) și o groapă de var (Pl.1/C.16).
Materialul ceramic descoperit în urma cercetării, este unul variat atât din punct de vedere al formelor, a decorului, cât și cronologic. Tipologic, ponderea cea mai mare o au vasele de tip oală, urmate de străchini, urcioare și farfurii.

Fig. 12 a,b,c. Fotografii material special

Decorul cel mai des întâlnit în cazul vaselor de tip oală sunt inciziile verticale, paralele între ele, dispuse pe umărul vasului (Pl.4/2-6), însoțite în unele cazuri de incizii în pasta moale cu unghia (Pl.4/2) sau brâuri puternic torsionate și dispuse sub buza vasului (pl.4/6). Farfuriile sunt realizate din pastă de caolin și pictate cu verde sau albastru cobalt, realizate cu motive florale sau geometrice (Pl.4/1). În ceea ce privește plasarea cronologică a acestor materiale, ele variază de la secolele XII-XIII (Pl.4/2), secolele XIV-XVI (Pl.4/3-7), mergând până la finalul evului mediu și începutul epocii moderne, secolele XVII-XVIII (Pl.4/1).
Datorită dezvoltării imobiliare din interiorul arealului „Piața Sfântul Gheorghe nr. 2-3-4”, din cartierul Cetate din Timișoara, cercetarea prin săpătură de salvare a fost efectuată. Cercetarea arheologică s-a concentrat pe o suprafață mică, cuprinsă între 15 și 3,7 m, descoperind 75 de caracteristici arheologice ale diferitelor funcționalități. Acestea sunt reprezentate de case, magazii, depozite, gropi de depozitare și utilități urbane.
Potrivit probelor de ceramică din cadrul excavarii locuinței, se consideră ca cea mai intensă locuire s-a putut documenta ca fiind cuprinsă între secolele XV și al XVIII-lea.

Fig. 13 a, b, c, d, e Fotografii Complex C34
Întreaga documentaţie de şantier (fişe de complex, documentaţie grafică şi foto, probele de C. 14 determinate, ADN, determinările arheozoologice şi antropologice, determinările geologice şi cele ceramice) vor fi analizate şi prezentate într-un studiu științific care va exprima nu numai un stadiu al cercetării arheologice, dar şi un mesaj clar al suportului de care se bucură protejarea Patrimoniului Naţional, în spiritul Convenţiei de la La Valetta din 16 ianuarie 1992, la care a aderat şi România. Termen estimat pentru finalizarea studiului: aprox. 1 an de la finalizarea cercetărilor preventive, dar şi în funcţie de timpul pe care îl solicită analizele probelor speciale.

BIBLIOGRAFIE
Prof. Univ. dr. arh. Ioan ANDREESCU, curs Peisaj și teritoriu, Semestrul I 2017 – 2018, Universitatea Politehnică Timisoara, ”Master restaurare și regenerare patrimonială”;
Prof. Univ. dr. arh. Ioan ANDREESCU, Proiectare de restaurare, Semestrul I și II 2016 – 2017, Universitatea Politehnică Timisoara, ”Master restaurare și regenerare patrimonială”;
Prof. Univ. dr. arh. Ioan ANDREESCU, curs Metode de restaurare și regenerare, Semestrul I 2016 – 2017, Universitatea Politehnică Timisoara, ”Master restaurare și regenerare patrimonială”
Prof. dr. ing. MOȘOARCĂ Marius, Suport de curs Principii si tehnologii de consolidare, suport electronic în format pdf si ppt, Semestrul I 2017 – 2018, Universitatea Politehnică Timisoara, ”Master restaurare și regenerare patrimonială”;
Prof. univ. dr. RUS, Ioana, Suport de curs Documentare istorică și analiză critică 2016, suport electronic în format ppt, Semestrul I 2016 – 2017, Universitatea de Vest Timisoara, „Master restaurare și regenerare patrimonială”;
Conf. Dr. Arh. KISILEWICZ Ileana, consilier superior la Ministerul Culturii, Suport de curs LOCALITĂŢI ISTORICE Reabilitarea zonelor istorice, suport electronic în format pdf si ppt, Semestrul II 2016 – 2017 si Semestrul I 2017 – 2018, Universitatea Politehnică Timisoara, ”Master restaurare și regenerare patrimonială”.
Conf. dr. arhg. exp. MICLE Dorel, Suport de curs Arheologie, Semestrul I 2016 – 2017, Universitatea de Vest Timisoara, „Master restaurare și regenerare patrimonială”;
MICLE, Dorel și alții, Băile turcești din P-ța Libertății, Timișoara. Un monument arheologic inedit în contextul reabilitării centrului istoric al orașului, Ed. JATEPress Kiadó, Szeged, 2015, pp. 555 – 571;
MICLE, Dorel și altii, Proiect de cercetare arheologică preventivă, document elaborat în vederea obținerii Autorizației pentru cercetare arheologică preventivă, 05.04.2016;
MICLE, Dorel, BALACI-CRÂNGUȘ, Mariana, Băile turcești din Piața Libertății, Timișoara. Un monument arheologic inedit în contextul reabilitării centrului istoric al orașului, în Arheovest, Interdisciplinaritate în arheologie și istorie, In Memoriam MEDELEȚ Florin (1945-2005), III, 2, Szeged, 2015, pp. 555-573.
Rapoarte, privind cronica cercetărilor arheologice, desene și poze realizate în timpul derulării cercetării arheologice in situ, de către echipa de arheologi, dar și de către mine personal;
Arh. CAPOTESCU, Valentin, Cetatea Timișoarei, Ed. Bastion 2008, pp. 121-141;
DRASOVEAN, Florin și alții, Timișoara în amurgul Evului Mediu, Ed. Mirton 2007, pp. 331-355;
Academia de Științe Sociale și Politice a R.S.R. – Institutul de Istorie N. IORGA, Călători străini despre țările române, vol.VI, Ed. Stiințifică și Enciclopedică București 1976, pp. 721 – 753;
ERHALER, Johan-Jakab, Banatul de la origini până acum, 1774, Ed. Facla 1982, pp. 24 – 124;
GRISELINI, Francesco, Încercare de istorie politică și naturală a Banatului Timișoarei, Ed. Facla, 1984, pp. 202 – 236;
OTTENDORF, Henrik, De la Viena la Timisoara, 1663, Ed. Banatul, Ed. Artpress, 2006, pp. 16 – 99;
PREYER, Johann-N., Monografia orașului liber crăiesc Timișoara, Ed. Amacord 1995, pp. 149 – 277;
OPRIS, Mihai, Timișoara Monografie Urbanistică, Ed. Brumar, 2007, pp. 25 – 105, (cu anexele aferente:
Harta suburbiilor 1750;
Harta Timișoara 1716 – Perrete;
Harta Timișoara 1727 – publicata Borovsky 1913;
Harta Timișoara 1734;
Harta Timișoara 1750;
Harta Timișoara 1784;
Harta Timișoara 1808;
Plan PERETTE Timișoara 1;
Plan PERETTE Timișoara 2;
Temiswar superplan).
„Timişoara la 1900”, Hotel ultramodern, cu telefon şi curent electric, 21.01.2017, Articol de presă, https://mercytimisoara.com/2017/01/21/hotelul-ultramodern-cu-telefon-si-curent-electric/, 23.01.2017.
DIACONESCU, Dragoş, Trecutul de sub paşii noştri. Fortificaţiile cetăţii Timişoara din perioada Otomană. Str. Constantin Muşat, în Arheologia Banatului, 2015, pp. 16-17.
DRAŞOVEAN, Florin, și alții, Raport de cercetare arheologică preventivă derulată în piaţa „Timişoara 700”, în Patrimonium Banaticum, V, Timişoara, 2006, pp. 61-68.
DRAŞOVEAN, Florin, FENEŞAN, Costin, FLUTUR, Alexandru, SZENTMIKLOSI, Alexandru, EL SUSI, Georgeta, KOPECZNY, Zsuzsanna, KISS, Hedy, ŞEPTILICI, Raul, DINU, Niculina, Timişoara în amurgul Evului Mediu, Timişoara, 2007.
GINDELE, Robert, GAŞPAR, Adriana, Palanca Mică – cartier otoman redescoperit. Parcul Justiţiei Timişoara, în Arheologia Banatului, 2015, pp. 38-39.
GINDELE, Robert, MARTA, Liviu, GAŞPAR, Adriana, În vreme de război şi pace. Bastionul Carol şi Palanca Mare-str. Oituz, Timişoara, în Arheologia Banatului, 2015, pp. 28-29.
HAMAT, Ana, Cercetările arheologice preventive în Cetatea Timișoarei, strada Lucian Blaga, anul 2014. Raport preliminar, în Banatica, XXIV, 1, 2014, pp. 225-252.
HAMAT, Ana, La braț cu Evliya Çelebi prin Cetatea Timișoarei. Studiu de caz: Piața Medieval Târzie descoperită pe str. Lucian Blaga, în Arheovest, Interdisciplinaritate în arheologie și istorie, In Memoriam MEDELEȚ Florin (1945-2005), III, Szeged, 2015, pp. 538-554.
OPREAN, Cristian, MICLE, Dorel, BĂLĂȘESCU, Adrian, Fauna din Piața Libertății din Timișoara descoperită în urma cercetărilor arheologice preventive (Campania 2013-'14), în Arheovest, Interdisciplinaritate în arheologie și istorie, In Memoriam MEDELEȚ Florin (1945-2005), III, 2, Szeged, 2015, pp. 1-27.
TĂNASE, Daniela, MARE, Mircea, Cercetările arheologice de la Timişoara-str. Eugeniu de Savoya nr. 16 (Raport perliminar), în Materiale şi cercetări arheologice, Serie Nouă, III, 2007, pp. 153-162.
ANEXE
Poze ale clădirilor de la începutul secolului XX, din zona de studiu – Piața Sf. Ghe.;

Fig. 14

„Timisoara Piata Sf.Gheorghe”, carte postala, 20.02.2005, în f.a., Piata Sf.Gheorghe (Vizitator) Ilustrate vechi, http://www.primariatm.ro/album/details.php?image_id=221&mode=search, 27.01.2017

Fig. 15
„Timisoara, piata Sf. Gheorghe la începutul sec. XX”, 23.04.2015, în f.a., opiniatimisoarei, http://www.opiniatimisoarei.ro/cum-va-arata-singura-piata-din-timisoara-care-poarta-numele-sfantului-gheorghe-si-cum-era-odinioara-foto/23/04/2015, 27.01.2017.

Fig. 16
„Timisoara, piata Sf. Gheorghe la începutul sec. XX”, 23.04.2015, în f.a., opiniatimisoarei, http://www.opiniatimisoarei.ro/wp-content/uploads/2015/04/piata-sfantu-gheorghe-de-altadata-veche-2.jpg, 27.01.2017.

Fig. 17
„Timisoara, piata Sf. Gheorghe la începutul sec. XX”, 22.05.2016, în f.a., opiniatimisoarei, http://www.opiniatimisoarei.ro/timisoara-si-farmecul-ei-de-acum-un-secol-in-huruit-de-tramvaie-imagini-pe-care-poate-nu-le-ai-vazut-video/22/05/2016, 27.01.2017.

Fig. 18
„Timisoara, piata Sf. Gheorghe foto-biserica-sfgheorghe-cea-mai-veche-piata-publica-timisoara-disparuta-1904”, 12.12.2013, în f.a., adevarul/locale/timisoara/, http://adevarul.ro/locale/timisoara/foto-biserica-sfgheorghe-cea-mai-veche-piata-publica-timisoara-disparuta-1904-1_52a8efedc7b855ff56a38845/index.html, 28.01.2017.

Piața Sf. Ghe. 2-3-4

Fig. 19
„Timisoara austriaca – Piata Unirii și a Libertatii (dreapta jos), asa cum aratau pe 1800”, 02.02.2013, în echipa stiri4u, art-historia.blogspot.ro, https://timisoaraevanghelica.wordpress.com/2013/02/02/timisoara-austriaca/, 28.01.2017.
Obs.: Lucrarea de față, a fost realizată în format word (text)*.docx, respectiv printată în varianta *.pdf, cu ilustrații, note de subsol și bibliografie.
ÎNCHEIERE
Folosesc acest prilej, ca să adresez multumiri, pentru ocazia de a-mi îmbogăți cunoștiințele profesionale, respectiv prin participarea la cursurile Masterului de Restaurare și Regenerare Patrimonială, în special profesorilor universitari: dr. arh. Ioan ANDREESCU – decan al Facultății de Arhitectură, lect. univ. dr. Ioana RUS, lect. univ. dr. Dorel MICLE, d-nei Conf. Dr. Arh. Ileana KISILEWICZ, consilier superior la Ministerul Culturii, precum și d-lui prof. dr. ing. Marius MOȘOARCĂ – prodecan al Facultății de Arhitectură, care m-a determinat să urmez aceste cursuri.
Mulțumesc în mod deosebit echipei de arheologi, care a efectuat lucrările de cercetare și descarcare arheologică, care a dovedit că atunci când există pasiune, dublată de o vastă expertiză, rezultetele pot fi excepționale și care mi-a oferit suportul total în acest referat.
Timișoara,
27.01.2018
student masterand
ing. ec. Călin-Dan-Marcel POPA
manager de proiect