,,Otganizarea spatiului rural [304451]

[anonimizat] 1990

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :

Conf.univ.dr.MARIAN ENE

AUTOR:

Prof.Niță Georgeta(căs. Bozgan)

Colegiul Silvic „Theodor Pietraru”

Localitatea Brănești

Județul :Ilfov

2016

CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………………….5

Partea.I. Caracterizarea geografică a localității Brăneṣti………………………………7

1.Poziția geografică și vecinii ……………………………………………………………..7

2.Dovezi arheologice ale unei populații străvechi pe teritoriul localității Brănești……10

3.[anonimizat]………………………………………………………12

3.1 Relieful…………………………………………………………………………12

3.2 Clima………………………………………………………………………..…14

3.2.1 Factorii genetici ai climei…………………………………………….14

3.2.2Temperatura aerului……..……………………………………………16

3.2.3 Precipitațiile atmosferice……………………………………………17

3.2.4 Regimul eolian………………………………………………………18

3.3 Hidrografia……………………………………………………………………19

3.4 Vegetația si fauna…………………………………………………………..…21

3.5 Solurile……………………………………………………………………..…23

4.Populația ………………………………………………………………………………25

4.1 Istoricul populării………………………………………………………….…25

4.2 Caracteristici demografice……………………………………………………29

4.2.1 Numărul populației…………………………………………………29

4.2.2 Evoluția numerică a populației…………………………………..…30

4.2.3 Structura populației pe grupe de vârstă si sexe…………………..…32

4.2.4 Structura populației după naționalitate………………………..……34

4.2.5 Structura confesională a populației…………………………………35

4.2.6 Structura populației după starea civilă ………………………..……36

4.2.7 Evoluția numărului de căsătorii după anul 1989……………………37

4.2.8 Structura populației stabile (de 10 ani si peste )după nivelul de educație..38

5. Așezările…………………………………………………………………………………41

5.1 Evoluția numărului de gospodării………………………………………………41

5.2 Clasificarea locuințelor după dotarea cu instalații si dependințe……………….42

5.3 Clasificarea locuințelor după forma de proprietate…………………………..…44

6. Economia……………………………………………………………………………..…45

7.Istoricul si evoluția unităților de învățământ liceal de pe teritoriul localității………47

7.1 Liceul Teoretic „Traian Lalescu”…………………………………………….…47

7.2 Colegiul Silvic „Theodor Pietraru”…………………………………………..…53

7.3 Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfânta Filofteia”…………………………56

7.4 Grup Școlar Agricol „Cezar Nicolau”……………………………………..……63

7.5 Evoluția numerică a elevilor de liceu in perioada 1990-2015……………..……65

7.6 Casa Corpului Didactic Ilfov ……………………………………………………67

8.Cultura……………………………………………………………………………………70

8.1 Monumente istorice si arhitecturale……………………………………..………70

8.2 Obiceiuri si tradiții……………………………………………………….………72

9. Sănătate…………………………………………………………………………..………76

10. Consiliul local…………………………………………………………………..………77

Partea.II. [anonimizat]………………………………………………78

1.Locul si rolul geografiei in cadrul celorlalte obiecte studiate in școală………………..78

1.1 Noțiunea de conținut al învățământului geografic………………………………78

1.2 Transpunerea conținutului învățământului geografic in curriculumul școlar……81

1.2.1 [anonimizat] , manualele școlare……81

1.2.2 Curriculumul școlar .Delimitări terminologice si conceptuale…………84

1.2.3 Tipuri de curriculum……………………………………………………85

1.3 Obiectivele pedagogice ale disciplinei……………………………………………85

2. Moduri si forme de organizare a procesului de învățământ geografic…………..……87

2.1 Lecția-parte componenta a procesului instructiv-educativ…………………….…87

2.1.1 Tipuri de lecții de geografie……………………………………….……90

2.1.2 Succesiunea evenimentelor într-o lecție de geografie…………….……93

3. Evaluarea progresului școlar……………………………………………………………94

4. Activități didactice extrașcolare specifice geografiei …………………………………100

4.1 Excursia…………………………………………………………………………100

4.2 Plimbarea……………………………………………………………………..…107

4.3 Vizita……………………………………………………………………………107

4.4 Drumeția…………………………………………………………………………107

4.5 Expediția…………………………………………………………………..……108

4.6 Tabără școlară………………………………………………………………..…109

4.7 Evaluarea activității extrașcolare………………………………………………109

5. Proiectarea activității de predare-învățare a geografiei…………………………..…111

5.1 Conținutul si algoritmul proiectării didactice …………………………….……112

5.2 Niveluri ale proiectării activității de predare-învățare-evaluare………….…….113

5.3 Modalități metodice de integrare in lecții a elementelor de geografie din orizontul local…………………………………………………………………………………………114

5.4 Valorificarea conținutului lucrării in orele de geografie……………………..…116

Proiecte de lecție……………………………………………………………………………118

Anexe……………………………………………………………………………………….144

Bibliografie……………………………………………………………………………..…..146

Webografie…………………………………………………………………………………147

INTRODUCERE

Lucrarea „COMUNA BRĂNEȘTI-STUDIU DE GEOGRAFIE UMANĂ;CU PRIVIRE SPECIALĂ ASUPRA EVOLUȚIEI SOCIO-ECONOMICE ȘI EDUCAȚIONALE DUPĂ 1990”are la bază analiza documentelor existente la instituțiile specializate, detalii științifice cunoscute prin intermediul literaturii de specialitate si observații directe asupra fenomenelor geografice din orizontul local.

Am ales aceasta temă de studiu si cercetare, deoarece localitatea Brănești este localitatea in care m-am născut, aici am locuit dintotdeauna și in care de peste zece ani predau geografia, atât locurile cât și locuitorii acestei comune fiindu-mi foarte cunoscuți.

O parte importantă a informațiilor au fost puse la dispoziție de către diverse instituții publice menționate in lucrare, date care au fost preluate și selectate in funcție de scopul propus și redate in formă grafică șitabelară pentru o mai bună înțelegere. Pentru identificarea corectă a geografiei locale, am studiat o serie de cărți de specialitate si documente recomandate de specialiști in domeniu, apelând si la experiența mea didactică in acest sens.

Această lucrare face parte din pregătirea și perfecționarea mea în învățământ și, totodată am folosit experiența acumulată în activitatea didactică încercând să vin cu propria contribuție la elaborarea lucrării.

Lucrarea poate constitui un instrument util de lucru pentru activitatea didactică viitoare in predarea geografiei in cadrul curriculumului la decizia școlii.

Localitatea Brănești se află situată in partea de est a județului Ilfov, în plină zonă de câmpie , de aici decurg mai multe consecințe geografice, relieful neted și climatul continental cu veri secetoase și ierni friguroase și însoțite de fenomene meteo specifice iernii(viscol).Solurile fac parte din clasa molisolurilor , favorabile agriculturii, pe care se dezvoltă o vegetație de stepă si silvostepă, modificată antropic, în favoarea culturii plantelor. Rețeaua hidrografică este reprezentată de râul Pasărea , ce curge sinuos , croindu-și o albie largă.

Ca număr de locuitori , localitatea Brănești este o așezare mare în cadrul județului și foarte omogenă din punct de vedere etnic și religios. Evoluția numerică a populației comunei se încadrează in limitele evoluției populației țării.

Activitatea de cercetare metodică se impune a fi continuată deoarece fenomenele fizico-geografice ṣi economico-geografice au un caracter dinamic, evolutiv și acționează permanent modificând caracteristicile geografice ale teritoriului comunei Brănești.

Doresc sa mulțumesc pe această cale, domnului conferențiar Marian Ene, coordonator științific , pentru sfaturile si sprijinul acordate in timpul realizării acestei lucrări.

Partea I.

CARACTERIZAREA GEOGRAFICĂ A LOCALITĂȚII BRĂNEȘTI

1. POZIȚIA GEOGRAFICĂ SI VECINII

Județul Ilfov este așezat in partea de sud a României , in partea centrala a Câmpiei Romane , in imediata apropiere a capitalei(de jur împrejurul acesteia).

Către nord , județul Ilfov , se învecinează cu județul Prahova , spre est si nord-est cu județul Ialomița , spre sud-est cu județul Călărași , spre sud si sud-vest cu județul Giurgiu , iar spre nord-vest cu județul Dâmbovița.

Comuna Brănești se afla situata in estul județului Ilfov , pe malul stâng al râului Pasarea la aproximativ 19km. fata de punctul zero al capitalei ; la intersecția paralelei de 44025’latitudine nordica cu meridianul de 26023’longitudine estica.

Din punct de vedere administrativ se compune din satele : Brănești(reședința de comună) , Pasărea , Vadu Anei , si Islaz , ocupând o suprafață de 5326ha si având un număr de 10367locuitori (conform recensământului din 2011). La nord se învecinează cu Găneasa , la est cu Belciugatele si orașul Fundulea , la sud cu comuna Fundeni , iar la vest cu Cernica ṣi orașul Pantelimon.

Fig.nr.1 Harta județului Ilfov. Localizarea comunei Brănești.

Localitatea de reședință a comunei este traversata de șoseaua națională DN.3 ce leagă Bucureștiul de Constanța . La Brănești aceasta ṣosea se intersectează cu drumul județean DJ.100 , care o leagă spre sud de Fundeni (jud. Călărași) si spre nord-vest de Găneasa , Afumați (DN.2) Ștefăneștii de Jos , Tunari , Otopeni ( unde se termina in DN.1). Autostrada A2 traversează comuna in apropierea localității Vadu Anei , dar nu o deservește încă prin nici o ieșire.

Fig.nr.2. Autostrada A2 la trecere prin comuna Brănești.

Teritoriul de azi al localității Brănești , localizat pe malul stâng al râului Pasarea , într-o poiana din mijlocul foștilor Codrii ai Vlăsiei , a oferit condiții favorabile de locuire încă din cele mai vechi timpuri . Dovezile scrise cunoscute pană in prezent atestă încă din perioada medievală mai multe așezări in perimetrul localității , începând cu sfârșitul secolului al XVI-lea . Este vorba despre satele Crăsani , localizat pe actuala vatră a satului Vadu Anei , Zgâriata , localizat in partea de sud a satului Brănești , pe malul râului Pasărea , in apropierea punctului cunoscut de săteni „La Zăgaz” si Brănești , singurul sat ce rezistă tuturor vicisitudinilor vremii pană in ziua de azi.

2. DOVEZI ARHEOLOGICE ALE UNEI POPULAȚII SRĂVECHI PE TERITORIUL LOCALITĂȚII BRĂNEȘTI

Urmele materiale de vârstă veche care au ieșit la iveală instantaneu in apropierea malului stâng al râului Pasărea , vorbesc de așezămintele unei populații străvechi ce a locuit pe aceste meleaguri cu mult timp înainte. Prima mențiune scrisă despre aceste vestigii a fost făcută la sfârșitul secolului al XIX-lea , de către Ct. Alessandrescu , care consemna in Dicționarul Geografic al Județului Ilfov , următoarele:” La sud de satul Brănești , la distanta de 1/2km , in niște râpe s-a găsit in anul 1890 un borcan de lut ca de 10 decalitri mărime , însă de forma foarte veche….”.

Atrași de prezența unor fragmente ceramice pe Ostrovul din bazinul nr.III al râului Pasărea , profesorul de geografie Gherman Dragoș împreună cu o parte din elevi , au efectuat o incursiune, recoltând mai multe obiecte arheologice. Pe baza materialului recoltat care a fost predat Muzeului Județean Ilfov din Oltenița , specialiștii muzeului au evidențiat existenta unei așezări străvechi aparținând culturii Gumelnița (datata ca perioadă in a doua jumătate a mileniului al III-lea i.Hr.).Printre materialele arheologice descoperite , s-au identificat : „fragmente ceramice lucrate din pasta fina de culoare roșie , cenușiu pana la negricios , decorate cu brâuri in relief cu alveole , motive formate din linii incizate , cuțite si răzuitoare din cremene , dăltițe din piatra lustruita de formă trapezoidala si cu colturi rotunjite , percutoare…obiecte de lut ars , din care amintim greutățile fragmentare discoidale cu secțiune ovoidala , perforate, folosite la războiul de țesut , lucrate din lut cu puțin nisip in compoziție , precum si fusaiole plate. Din domeniul plasticii antropomorfe , statuete feminine întregi si fragmentare legate de cultul fecundității” (Pupezescu , 1978).

Ostrovul din iazul Brănești nu este singurul loc de pe teritoriul localității unde se găsesc materiale arheologice . Odată cu începerea lucrărilor la construcția autostrăzii București – Constanța , care trece prin partea de sud a localității in apropiere de satul Vadu Anei , au fost descoperite fragmente arheologice care au făcut obiectul unor cercetări sistematice de către specialiști de la Muzeul de Istorie al Bucureștiului si de la Muzeul National de Istorie.

Au urmat apoi cercetări arheologice de suprafață in anul 1999 realizate de către o echipă de la Muzeul de Istorie a Bucureștiului condusa de Sandu – Cuculea Vasilica cu ocazia completării documentației pentru Planul Urbanistic General al comunei Brănești , completate cu observații arheologice in profunzime , realizate intre anii 2000-2005 cu ocazia săpăturilor la fundația unor case si a unor șanțuri pentru gaze efectuate in satul Pasărea. Pe lângă cele doua situri cunoscute anterior , Brănești -„Ostrov” si Vadu Anei – „Autostrada” , aceste cercetări au avut ca rezultat redescoperirea sitului Brănești – „La Zgâriata” si descoperirea a cinci noi perimetre arheologice(Sandu-Cuculea,2008).

Conform raportului întocmit la acea vreme au fost cerficate prin dovezi materiale pe teritoriul actual al comunei Brănești , 8 situri arheologice (2 pe teritoriul satului Pasărea , 2 pe teritoriul satului Vadu Anei si 4 pe teritoriul satului Brănești) descrise pe larg de Sandu Cuculea Vasilica , in articolul „Descoperiri arheologice in comuna Brănești-Ilfov”. (Marius-Ovidiu Sebe , 2014).

3. CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICĂ

3.1 Relieful:

Teritoriul comunei Brăneștiaparține reliefului de câmpie , făcând parte integrantă din Câmpia Romana , fiind localizat pe malul stâng al văii Pasărea , afluent al Dâmboviței . Încadrarea sa în vreo unitate a Câmpiei Romane a oscilat de-a lungul timpului , existând diverse păreri exprimate in literatura geografică în acest sens. Majoritatea geografilor consideră zona de la vest de râul Mostiștea ca o unitate geomorfologică aparte cu caracter tranzitoriu intre Vlăsia si Burnas pe de o parte si Bărăganul sudic pe de alta , sub numele de Câmpia Mostiștei (V.Mihăileanu , 1924).Aceasta stabilește si limita vestică din dreptul localității Brănești , trasând următorul aliniament: dinspre satul Cojești spre sud pe la est de vatra satului Brănești si in continuare pe Valea Pasărea (1924) pentru ca ulterior Ion Iordan (1978) să împingă ușor limita vestică a Câmpiei Mostiștei spre vest : pe valea Șindrilita , limita ocolește satele Pasărea coborând spre Valea Pasărea si , mai departe , se continuă pe această vale , incluzând astfel cea mai mare parte a moșiei Brănești , Câmpia Mostiștei.

Din punct de vedere geomorfologic Câmpia Brăneștilor , inclusă in Câmpia Mostiștei , aparține subunității Capiei Belciugatele încadrat de Valea Belciugatului , Valea Mostiștei iar spre nord-vest si vest de Valea Șindrilita si Valea Pasărea.

Elementul predominant , câmpul , este în general plan spre est si vălurit de Valea Pasării si văile afluente (Valea Cucu , Valea Băjenarilor , valea care întâlnește râul Pasărea lângă Liceul Agricol si Valea Șindrilita) la vest. Aceasta împarte într-o succesiune de câmpuri partea de vest a interfluviului dintre Pasărea si valea Belciugatele pe direcția nord-sud si est-vest , fiind dezvoltate spre răsărit până ce obârșia lor se pierde , egalizându-se cu suprafața plană a câmpului. Câmpurile întinse, netede , cu aspect monoton sunt presărate cu numeroase crovuri si movile care produc o oarecare varietate locală.

Fig. nr.3. Câmpul din apropierea satului Vadu Anei

Analiza harții hipsometrice prezintă raporturi strânse cu etapele si fazele evolutive ale treptelor de relief .

După vectorizarea curbelor de nivel si obținerea modelului digital al terenului , suprafața comunei Brănești a fost împărțită in trei trepte hipsometrice , si anume: sub 60m , intre 60 si 70 m si peste 70 m .

Treapta hipsometrică ce reprezintă altitudinile cuprinse intre 60 si 70 m , ocupă ponderea cea mai mare , 63% , fiind localizată in cea mai mare parte in zona sudică a comunei , ea caracterizând si mici văi de luncă ce au un caracter temporar.

Treapta ce cuprinde altitudini de peste 70 m se află in nordul arealului însumând o suprafață de 17,2km2 si o pondere de 32%.

In teren treapta cu altitudini mai mici de 60m se află in partea de vest a comunei , in lungul văii Pasărea , întinzându-se pe o suprafață de 2,5km2 si deținând doar 5% din suprafața totală a comunei.

Harta pantelor ( Geodeclivitatea) reprezintă o caracteristică morfometrică ce exprimă gradul de inclinare a suprafețelor ce alcătuiesc formele de relief , fiind unul din factorii de care depinde dinamica si evoluția proceselor geomorfologice si constituie o reflectare a condițiilor din care s-a realizat modelarea reliefului.

Zona comunei Brănești se prezintă astfel: pantele mai mici de 60 sunt cele care ocupă cea mai mare parte a teritoriului , prezente fiind in proporție de 91% si ocupând o suprafață de 48,3km2 , in partea de est a localității , ce corespunde câmpului.

Pantele incluse in intervalul 60-120 se găsesc in lungul văii Pasărea ce ii corespund si numeroase văiugi unde sunt prezente cursuri temporare. Această clasă de pante reprezintă 7% din totalul arealului , întinzându-se pe o suprafață de 3,5km2.

In proporții mai mici sunt pantele cuprinse intre 120 si 180 cu o pondere de doar 2% ele întâlnindu-se pe toata valea Pasărea intr-un mod neomogen si însumând o suprafață de 1km2.

Adâncimea fragmentarii reliefului (sau energia de relief) este un parametru morfologic ce arată intensitatea sau profunzimea pană la care a pătruns eroziunea fluvială exercitată de apa curgătoare într-un anumit perimetru.

Pentru teritoriul comunei Brănești , energia de relief mai mică de 10m/km2ocupă cea mai mare suprafață a teritoriului , având o pondere de 38% si o întindere de 30km2.Aceasta este urmată de energia de relief cuprinsă intre 15-20m/km2 , pe o suprafață de 9km2 , cu o pondere de 35 km2 . Pe suprafețe restrânse este prezentă energia de relief ce se încadrează intervalului 10-15m/km2 , ocupând 16% din zonă.

Cel mai mic interval ca suprafață (1,2m/km2) si ca pondere (1% din areal) îl reprezintă intervalul care reunește cea mai mare energie de relief , cu valori de peste 20m/km2 , in lungul văii Pasărea .

Densitatea fragmentării reliefului rezultă din alternanța extrem de variată si diferențiată teritorial a traseelor văilor cu suprafețele interfluviale (câmpurilor).

In cadrul comunei Brănești acest parametru este întâlnit doar in partea de est datorită prezenței râului Pasărea si a văiugilor afluente.

Intervalul cu valorile cele mai mici , cuprinse între 0,01-1 se află pe o suprafață de 4,4m/km2 si reprezintă 27% din areal , situându-se in special in lungul văilor.

Intervalul cu valori care oscilează intre 1 și 1,5 m/km2 , este cel mai mare ca suprafață (7 m/km2 ) si ca pondere (43%) , regăsindu-se pe o suprafață dispersată.

Ca și intervalul precedent , clasa de valori cuprinse între 1,5 si 3,04 km2 prezintă areale dispersate . Suprafața ocupată de acesta este de 5m/km2 iar pondera este de 30%.

3.2 Clima:

3.2.1 Factorii genetici ai climei

In stabilirea caracteristicilor climei, factorii care interacționeazăsunt: poziția de glob, poziția in cadrul continentului European, configurația reliefului, factorii radiativi ( radiația solară ) si circulația generală a atmosferei.

Poziția geografică pe glob. România se află in emisfera nordică, pe teritoriul său trecând paralela de 45o , latitudine nordică, cu o desfășurare de aproximativ 5o in latitudine si 9o pe longitudine.Această poziție latitudinală este principala cauză pentru formarea celor patru anotimpuri care au parametrii climatici specifici fiecăruia. Desfășurarea in latitudine reprezintă o distanț de circa 550 km, fapt ce implica mici diferențe in durata zilelor dintre sudul si nordul tarii, reflectate cel mai bine in diferențe ale mediilor termice multianuale de 3,5oC.

Situarea in cadrul continentului European. Prin poziția sa fata de zonele climatice, putem afirma faptul ca Romania are un climat temperat continental. Pe teritoriul sau se interfereaza influentele continentale estice cu nuanțe de excesivitate, cu cele temperate constituite din influentele mediteraneene provenind din sud vestul continentului si cele oceanice pe fondul unui climat de tranziție specific tarilor aflate in vestul tarii. Prin urmare, in urma situării intr-un spațiu de intersectare a unor tipuri climatice caracteristice de moment ale unui tip de influenta, de modul sau de manifestare. Daca influentele continentale sunt mai importante într-o perioada, atunci si vremea va avea caracteristici adecvate, situație valabila pentru fiecare dintre acțiunile uni tip climatic din cele prezentate.

Configurația reliefului pe care îl are Romania, este important prin altitudine, orientarea culmilor montane , gradul de fragmentare si orientarea pe care o au văile si culoarele ce străbat munții, precum si prin extinderea unităților joase de relief si poziția pe care o au in raport cu munții . Unitățile montane, prin masivitatea lor, constituie un „baraj” in deplasarea maselor de aer, fapt constatat prin sondaje aerologice care la altitudini mari de 3000 m, arata o circulație diferita de cea imprimata de relief si măsurată in troposfera joasa. Variația formelor de relief, prin alternanta văilor si interfluviilor constituie principalul factor generator al circulației locale a aerului (vanturi locale).Apariția depresiunilor intramontane, generează inversiuni termice pe timpul iernii, iar expunerea versanților fata de masele de aer umede conduc la diferențe de precipitații.

Factorii radiativi (radiația solara), contribuie la dezvoltarea proceselor fizico-geografice din cadrul sistemului geografic cu influență directa asupra climei prin determinarea valorilor înregistrate de temperatura, precipitații si vânt.

Cea mai mare cantitate de energie solara din tara noastră se înregistrează in luna iulie. In stabilirea cantității de energie radiativa, cea mai mare importanta o are bilanțul radiativ. El este direct influențat de albedou (capacitatea dea reflecta radiațiile), fapt dat de proprietățile fizice ale suprafeței active, astfel ca elemente cum ar fi startul de zăpadă sau perioadele cu cer senin, produc modificări in bilanțul radiativ. Datorita radiației solare, vara se manifesta frecvent circulația de tipul convecției ascendente, proces urmat uneori de formarea norilor (cumulus) fapt ce conduce la căderea de precipitații, sub forma averselor puternice cu intensificări ale vântului si descărcări electrice, pe arii restrânse, sau in cazul unei circulații generale ale maselor de aer contribuite la creșterea nebulozității atmosferice.

Circulația atmosferei, deasupra României este influențată de formele câmpului baric situat deasupra continentului. De o deosebita importanta sunt: Anticiclonul Azoric, Anticiclonul Siberian, Ciclonul Islandez, Ciclonul Mediteraneean.

Anticiclonul Azoric este instalat deasupra Oceanului Atlantic, fiind un centru de mare presiune atmosferica, el poate acționa toata perioada anului. Atunci când acțiunea sa este dominanta este cel care determina advecția aerului oceanic, cu proprietăți termice si umiditate constante.

Anticiclonul Siberian , acționează iarna, este instalat in partea estica a continentului intrând si in Asia. El aduce pe timpul iernii temperaturi foarte coborâte ce provoacă geruri persistente, circulația atmosferei este in general nord-estica, la noi resimțindu-se sub forma Crivatului. Aceasta circulație a aerului poate provoca ninsori si viscol, daca întâlnesc mase de aer calde si umede, pe care le disloca si ridica in înălțime provocând precipitarea si sublimarea vaporilor de apa sub forma precipitațiilor solide. Aceste mase de aer nu trec lanțul carpatic in forma existenta in estul tarii, doar uneori se resimt in Transilvania, sub forma unor vanturi locale cu temperaturi mai ridicate.

Ciclonul Islandez, acționează mai mult iarna si foarte puțin vara. Provoacă advecții de aer rece, polar, influență sa resimțindu-se mai ales in partea de nord a tarii.

Ciclonul Mediteraneean, se formează in sezonul rece al anului. In tara noastră influentele mediteraneene din timpul iernii sunt resimțite in Oltenia si sudul Banatului, manifestările vremii fiind descreșterea temperaturii si uneori ploi mărunte si îndelungate. In anumite condiții sinoptice poate provoca ceata persistentă. (Florin Achim, 2015)

3.2.2. Temperatura aerului

Temperatura aerului este un important parametru in stabilirea elementelor climatice ale unei regiuni. Totodată, temperatura, reprezintă rezultatul interacțiunii factorilor genetici ai climei in condițiile specifice regiunii unde se produc.

In spațiul Câmpiei Vlăsiei, temperatura aerului este influențată de: masele de aer vestice care prinspecificul lor temperat-oceanic, însă mult atenuat (din cauza distantei mari fata de Oceanul Atlantic si a catenelor muntoase peste care aceste mase de aer trec)moderează temperaturile si aduce precipitații; Anticiclonul Siberian care produce căldura excesiva in timpul verii si scăderea brusca a temperaturii iarna. Influenta maselor de aer din regiunea Marii Mediterane, determina in general o vreme călduroasa si uscata. Nota de ariditate este data vara de masele de aer fierbinți si uscate dinspre Africa.

Temperatura aerului are valori medii anuale de circa 10,8oC ( la stația Afumați ); in iulie depășește 22oC (22,7oC la Afumați ) iar in ianuarie temperatura medie este de aproximativ -3,1oC ( la stația Afumați ). Pe suprafața solului temperaturile coboară si mai mult iarna pana la -4oC; -4,3oC iar vara, tot la nivelul solului, temperaturile pot atinge 27oC.

Temperaturile minime absolute au fost de -31,7oC pe sol si -30,2oC in aer la stația Afumați in anul 1942 iar temperaturile maxime au fost de 39,1oC in aer( stația Afumați in anul 1945) si 62,1oC pe suprafața solului. Numărul mediu anual de zile cu înghit se menține in jur de 105-110 (Tratatul de Geografie vol.5)

Temperatura medie anuala=10,8oC

Temperatura minima absoluta= -31,7oC

Temperatura maxima absoluta=39,1oC

Fig.nr.4.Evoluția temperaturilor

3.2.3.Precipitatiile atmosferice

Pe întreg arealul Câmpiei Vlăsiei, precipitațiile atmosferice medii anuale se reduc treptat de la nord spre sud ( Tâncăbești, 671,8mm; Periș, 648,2mm; București -Afumați, 575,1mm; Cernica, 516,2mm), si de la vest spre est (Mogoșoaia, 628,6mm si Afumați, 575,1mm). Cantitățile medii lunare cele mai mari din cursul anului se produc in iunie, (78,9mm la București -Afumați ), iar cele mai mici in luna februarie( 37,0mm București -Afumați). Cantitățile maxime in 24 ore au depășit 100mm(107,3mm la stația București -Afumați in data de 20.08.1949.) Cantitatea de precipitații înregistrează însă mari variații(ex: București -Afumați 454,0mm in anul 1963 si 868,5mm in anul 1969). Stratul de zăpadă este neuniform, cu o durata medie anuala de 45-55 de zile, având grosimi medii de 8-10 cm si maxime de circa 100 cm. In ultimii ani se produc viscole violente care afectează mai ales partea sud-estica in medie 3-4 zile/an(Tratatul de Geografie, vol.5)

Cantitatea medie anuala de precipitații=575mm

Cantitatea maxima absoluta de precipitații in 24 de ore=107,3mm

Cantitatea minima de precipitații înregistrata într-un an=454mm

Cantitatea maxima de precipitații înregistrata într-un an=868,5mm

Fig.nr.5.Evoluția precipitațiilor lunare

3.2.4.Regimul eolian

Sub influenta Curburii Carpaților, Vanturilor dominante sunt cele de nord-est(16,4%) si sud-vest(11,7%) a căror frecventa se reduce de la sud spre nord. Perioada de calm atmosferic este de aproximativ 43,4%.

Din punct de vedere climatologic zona localității Brănești(după stațiunea meteorologica Bucureṣti -Afumați) se caracterizează ca făcând parte din zona temperat-continentala, caracterizata prin:

Temperatura medie anuala: 10,8oC

Precipitații medii anuale: 575mm

Temperatura maxima absoluta: 39,1oC

Temperatura minima absoluta: -31,7oC

Perioada primului îngheț: 1 octombrie

Perioada ultimului îngheț: 20 mai

Număr de zile cu bruma: 40/an

Vanturile in zona comunei Brănești bat din toate direcțiile, predominant fiind cel din est si nord-est, respectiv Crivățul

3.3 Hidrografia:

Rețeaua hidrografică este reprezentata de râul Pasărea , cea mai tipica arteră hidrografica si singura care străbate si limitează spre vest localitatea Brănești .De la obârșia sa pusȘ in evidență la est de localitatea Otopeni , si pană la confluența cu Dâmbovița , Pasărea măsoară 42km, având suprafața bazinului hidrografic de 237km2.Primeṣte ca afluenți mai importanți pe partea stângă Șindrilița, care se formează la nord-est de localitatea Afumați , desfășurându-se pe o lungime de 12km si având aceleași caracteristici hidrografice ca ale Pasării , apoi valea Băjenarilor in parte colmatată , având un curs temporar, obârșia acestui afluent fiind constituită dintr-o pâlnie de recepție ,situată dincolo de platforma industrială a Gării Brănești, iar pe dreapta principalul afluent este Tânganu.

Fig.nr.6.:Valea râului Pasărea și Pădurea Pasărea

Vechiul curs al râului Pasărea , cu apa ce stagnează in bălți si mlaștini , care aproape secau in timpul verii a devenit un șir continuu de acumulări artificiale . Pe acest curs sunt o salbă de iazuri, iar pe teritoriul comunei Brănești sunt 7 iazuri piscicole , cu o suprafață totală de 144ha.

Pustnicul I cu suprafața de 31ha

Pustnicul II cu suprafața de 7ha

Brănești I cu suprafața de 4ha

Brănești II cu suprafața de 20ha

Brănești III cu suprafața de 33ha(cel mai întins)

Brănești IV cu suprafața de 24ha

Vadu Anei cu suprafața de 22ha

Fig.nr.7. Râul Pasărea(Bazinul I.)

Fig.nr.8. Râul Pasărea(Bazinul IV)

Această salbă de lacuri, in afară de interesul economic (piscicultură, irigații)prezintă interes turistic, de odihnă si agrement pentru populația capitalei ,cadrul său fiind întregit de prezenta pădurii Cernica-Pasărea care dă o notă deosebită de peisaj.

Apele subterane :in subteranul localității există doua strate acvifere de mică adâncime. Primul strat are nivelul hidrostatic 0 – 3m , apa este cantonată in pietrișuri si nisipuri (pe valea râului Pasărea si pe văile afluente, in special valea Băjenarilor).Aici apa are o oarecare presiune ,ceea ce face ca nivelul să se stabilească in stratul superior argilos. Un al doilea strat acvifer este la adâncimi mai mari 10- 30m , cantonat in nisipuri fine si medii , uneori cu pietriṣuri. Apa este potabilă.

3.4. Vegetația ṣi fauna

VEGETAȚIA. O trăsătură caracteristică zonei studiate o constituie faptul ca ea oferă conditți deosebit de prielnice pentru dezvoltarea vegetației forestiere. In prezent, arboretele din Câmpia Vlăsiei sunt in mare parte cuprinse in categoria pădurilor de interes social(pe o raza de circa 50 km in jurul Bucureștiului) sau beneficiază de regim de rezervații naturale.

Interferența elementelor mezofile cu cele mezoxerofile si chiar xerofile determină o mare diversitate floristică. In partea de est ṣi de sud predomină cerul si gârnița, cărora li se adaugă jugastrul, arțarul tătăresc, teiul argintiu, părul si mărul pădureț . Localitatea Brănești este situată la limita dintre zona silvostepei specifică câmpiei Mostiștei si zona pădurilor de stejar specifice Vlăsiei. In trecut vegetația forestieră ocupa suprafețe mult mai întinse , astăzi pădurile au doar un caracter insular(Cojasca, Vadu Anei , Zoicaru , Băleanca , Cucu , Iacovache , Cernica , Pasărea).

Fig.nr.9. Pădurea Vadu Anei

Abundența de ape stătătoare si lunci largi cu apă freatică la mică adâncime face ca in valea râului Pasărea să fie bine prezentată vegetația mezohidrofilă : zăvoaie de plop si salcie, pajiști de luncă cu Agrostis stolonifera, Poa trivialis, Alopecurus pratensis, Poa pratensis, Medicago lupulina, Agropyron repens. In locuri cu apă freatică aproape de suprafață se dezvoltă vegetație higrofilă: stuf(Phragmites australis), papură(Typha latifolia, T. angustifolia), rogoz(Carex acutiformis, C. riparia), pipiriguț ( Heleocharis palustris), izma(Mentha aquatica), pipirig(Schoenoplectus lacustris). In lacuri si bălți sunt foarte abundente atât plantele submerse ca brădișul(Ceratophyllum demersum), cât ṣi cele ce plutesc pe suprafața apei: lintița (Lemna minor), Salvinia natans, diferite specii de broscărița (Potamogeton lucens, P. cripsus), Wolffia arrhiza s.a.

Fig.nr.10.Vegetație de luncă in albia râului Pasărea

Sub influența intensei activități antropice s-a răspândit mult vegetația ruderală, chiar ṣi in pătura ierbacee a unor păduri, dar in special in islazuri, pârloage, terenuri virane. Printre cele mai frecvente specii se numără: urzica(Urtica dioica), negelarița (Chelidonium majus), mohorul(Setaria viridis).

Principalele biotopuri sunt: pădurea de foioase si silvostepa.

FAUNA. Pădurea de foioase neomogenă sub raportul compoziției, oferă posibilități de hrănire mai bogate si diverse, ceea ce a determinat apariția unui mare număr de specii de animale.

Dintre mamifere, majoritatea populează si alte regiuni, ajungând până la munte. Mai răspândite sunt: veverița(Neomys vulgaris), sau chiar in stepă, iepurele (Lepus europaeus), căprioara( Capreolus capreolus), care găsește hrană abundență si variată atât in pădure cat ṣi pe terenurile agricole din imediata apropiere. Specifice pădurilor de foioase sunt mamifere ca pârșul(Eliomis quercinus), care ajunge pană la limita inferioară a pădurilor de conifere, chițcanul(Crocidura),cârtita si in prezent guzganul sau șobolanul cenușiu(Rathus norvegicus). O specie des întâlnită in Câmpia Vlăsiei este șoarecele gulerat(Apodemus tauricus) ṣi foarte frecvent dihorul(Mustela putorius).

Avifauna este si ea complexă ṣi variată. Multe păsări migrează din regiunea deluroasă in câmpie , ca de exemplu: sturzul cântător(Turdus philomelos), ciocârlia de pădure(Lullula arborea), câneparul(Carduelis cannalina).Larg răspândite in toate pădurile sunt: gaița(Garulus glandarius) si mierla (Turdus merula).

In arboretele rărite si cu multe exemplare uscate trăiesc păsări insectivore: ciocănitoarea de stejar(Dendrocopus meduis), ciocănitoarea mică(D.minor hortorum) ṣi ghionoaia ṣură(Picus canus).In ultimii 15-20 de ani s-au înmulțit foarte mult graurii(Sturnus vulgaris).

Dintre reptile cel mai bine reprezentate sunt șopârlele de câmp , care preferă poienile bine însorite din interiorul pădurilor(Lacerta agilis agilis).

3.5 Solurile:

In distribuția solurilor se remarcă prezența câtorva clase mai importante: din categoria molisolurilor in partea estica a localității se întâlnesc cernoziomurile argiloiluviale, insular, acolo unde apa freatică se află la mică adâncime , acestea sunt freatic-umede.

Spre vestul localității si toată Câmpia Bucureștiului este reprezentată de solurile brun-roșcate din categoria argiluvisolurilor .

Solurile neevoluate respectiv solurile aluviale de luncă se întâlnesc pe toată lungimea văii Pasărea.

Fig.nr.11. Soluri fertile din jurul comunei cultivate agricol

4. POPULAȚIA

4.1 Istoricul populării

Comuna Brănești este alcătuită din satele Brănești , Pasărea , Islaz si Vadu-Anei.

Satul Brănești – este cea mai veche așezare a comunei. Nu se poate stabili cu precizie anul în care au apărut primele așezări , dar documentele scrise atestă existența sa încă din a doua jumătate a secolului al XVI-lea , având deci o vechime atestată de peste 400 de ani. In Tara Românească intre anii 1591-1592 a fost domnitor Stefan Vodă Surdul , fiul lui Ioan Vodă cel Cumplit , care a cumpărat moșia „La Zgâriata ”pe apa Pasărea , lângă moșia Brăneștilor.

Hrisovul din 1608 al lui Radu Vodă , menționează că „semnele acestui sat să se știe , in lung din matca Pasării pană in drumul Piteasca si in lat , din hotarul Brăneștilor , pană in hotarul Crăsanilor”.

Fixată pe teren , vatra satului Zgâriata a fost in partea de sud a satului Brănești , la cca.400-500 m de cartierul Băjenari , pe intrândul înspre pădure , in stânga actualului drum ce trece spre zăgaz ( cunoscut in trecut sub denumirea de drumul morii ) .La acest zăgaz , pe apa Pasărea , a existat moara Zgâriata , amintită de documentele moșiei Brănești si însemnată pe hârtiile cadastrale . In 1608 satul si moșia Zgâriata au fost cumpărate de vornicul Cernica si soția lui Chiajna , iar locuitorii , după cum glăsuiește amintitul Hrisov „ din megieși cum erau s-au vândut ei toți cu toate moșiile lor , ca sa fie rumâni”. Satul Zgâriata s-a risipit prin 1738 din cauza unei ciume care a bântuit in București si in împrejurimi. Locuitorii rămași in viață , s-au stabilit in satul Brănești.

In 1608 satul si moșia Brănești sunt proprietatea vornicului Cernica . In 1677 , jumătate din moșia Brănești trece in proprietatea Mitropoliei București , care la rândul ei intre anii 1719-1750 cedează Patriarhiei din Alexandria aceasta proprietate a Mânăstirii Cernica .

In anul 1863 moșia Brăneștilor este supusă secularizării si devine moșie a statului .

Intre anii 1800-1830 in satul Brănești , migrează primele familii de locuitori din sudul Dunării (sârbi si bulgari) . Influența acestora se resimte si astăzi in limbă si obiceiuri.

Denumirea satului Brănești vine de la cuvântul „Brâna” si înseamnă „Poiană” – loc închis intre păduri . Ca urmare a poziției sale geografice , a apropierii de capitală , satul Brănești a cunoscut o dezvoltare rapidă in secolele XVIII-XX.

In satul Brănești , biserica „Sf. Ierarh Nicolae” clădită in 1859din cărămidă are formă de treflă , cu pridvor închis și o singură turlă. Clopotnița este clădită in 1936 si este cu boltă la intrare. Prima biserică a satului Brănești era din lemn si avea tot hramul Ierarhului Nicolae. Era amplasată la 50m sud de actuala biserică , in vechiul cimitir , din care se mai păstrează numai piatra pe care era „Sfânta Masă”.

Fig.nr.12. Biserica Ortodoxa „Sf.Nicolae” din satul Brănești

Satul Pasărea este al doilea ca vechime în cadrul comunei. Primele așezări datează din anul 1813 , an în care a luat ființa Mănăstirea Pasărea . Denumirea satului vine de la numele Mănăstirii si moșiei Pasărea pe care s-au așezat primii clăcași . Localitatea mai este cunoscută si sub numele de Burduṣani. La împroprietărirea din 1864 , satul avea 55 de case , 20 de locuitori fruntași , 17 mijlocași si 4 pălmași împroprietăriți cu 223 ha teren arabil. In anul 1898 populația satului număra 343 locuitori cu 250ha.Satul poseda la acea data 820 ha teren din care 600ha pădure si 220 ha teren arabil pe care îl cultiva cu arendașii săi . Satul avea o biserica si o scoală frecventată de 61 copii.

Satul Vadu-Anei a luat fiintă in anul 1878 pe moṣia satului numită Vadu-Anei , in suprafată de 942ha . Scopul inființării acestui sat a fost acela de a asigura forța de muncă pe această moṣie . In secularizarea din 1863 , moṣia Vadu-Anei aparținea Mănăstirii Radu-Vodă din Bucureṣti si era cunoscută sub denumirea de „Moṣia Crăsanilor”.

Hrisovul lui Mihnea Voievod -1590 , aminteṣte că pe actuala vatră a satului Vadu-Anei si pe malul drept al pârâului Pasărea , in imediata apropiere a existat o asezare veche cunoscută sub numele de Crăsani.In1878 au fost improprietariți 73 de insurătei aduṣi de prin satele vecine : Brăneṣti , Pasărea , Fundeni , Piteasca.Terenul atribuit acestor familii (locuri de casă si arabil) a fost de 385ha. In primii ani satul a avut o dezvoltare ascendentă . In 1889 in decurs de numai zece ani populația satului a ajuns la 320 locuitori. Denumirea de Vadu-Anei dat moṣiei si apoi satului , vine de la o hangiță , Ana , care avea han la drumul de trecere peste apa Pasărea in direcția Fundeni.

Prin anii 1972-1989 satul este dezafectat , locuitorii au fost mutați in Brănesti , iar terenul redat agriculturii.După intrarea in vigoare a Legii nr.18/1990-legea fondului funciar , locuitorii si urmaṣii acestora din acest sat, mutați cândva cu forța in Brăneṣti , ṣi-au reluat vechile terenuri de casă ṣi satul a început să se înfiripeze din nou.

Fig. nr.13. Biserica „Sfinții Împărați Constantin si Elena”-sat Vadu-Anei

Satul Islaz este așezarea cea mai nouă din componența comunei si este cunoscută si sub denumirea de Satul Nou. A luat ființă in anul 1893 , când in baza legii pentru înstrăinarea bunurilor statului a fost pusă in vânzare moșia Brănești , proprietate a statului. Terenul a fost parcelat si vânzările s-au făcut intre anii 1890-1893 , astfel: 140 loturi in țarină si 140 loturi de casă in vatra satului in suprafață de 696ha , două loturi pentru școală si biserică in suprafață de 10ha , 24 loturi mai mari de 10-25ha in suprafață de 313ha. Suprafața parcelată pentru vatra satului a fost de 70 ha.

Terenul parcelat pentru locuri de casă era folosit înainte de vânzare ca islaz pentru pășunatul vitelor de unde si denumirea satului de Islaz.

Construirea primelor locuințe a început in primăvara anului 1894. Locuitorii satului provin din următoarele localități: Brănești , Hagiești , Moara Domnească , Pantelimon , Dudești-Cioplea , Afumați , Băneasa , Stranii-Dobreni , Butimanu.

Fig .nr.14. Biserica „Sfinții Apostoli Petru si Pavel”-sat Islaz

Fig.nr.15. Biserica „Sfântul Ilie”-sat Pasărea

4.2 Caracteristici demografice

4.2.1 Numărul populației

Localitatea Brănești este situată in partea de sud-est a Câmpiei Romane , la circa 19km de capitala București .Se întinde pe o suprafață de 53km2, având o populație de 10367 persoane la ultimul recensământ din 2011.Având acest număr de populație , localitatea Brănești face parte din categoria localităților mari ale județului după: Chiajna(14259 loc.) ; Jilava(12223 loc.) si Cernica(10886 loc.).

Ponderea populației localității Brănești in cadrul județului Ilfov la ultimele două recensăminte era următoarea:

Tabel.nr.1. Ponderea populației in cadrul județului(date preluate de la INS)

Analiza datelor din tabel ne arata o creștere a numărului populației de la 8531 locuitori la 10356 locuitori. Cu toate acestea ponderea populației in cadrul județului a cunoscut o ușoară scădere de la 2,8% la 2,7% ; aceasta datorită creșterii numerice a populației celorlalte localități ṣi implicit a populației județului.

Fig.nr.16.Ponderea populației in cadrul județului

In cadrul localității distribuția numărului populației in anul 2011 este următoarea: Brănești 7305 locuitori ; Pasărea 1325 locuitori ; Islaz 1609 locuitori ; Vadu Anei 128 locuitori(Centrul de Statistică Ilfov).

Tabel.nr.2. Distribuția populației pe sate in anul 2011(date preluate după INS)

Fig.nr.17.Repatritia populației pe sate in anul 2011

4.2.2 Evoluția numerică a populației

Urmărind evoluția numerică a populației se observă că in perioada 1810-1835 populația locală a crescut de mai bine de cinci ori ,aceasta se datorează atât valurilor succesive de bejenari bulgari care se stabilesc aici cât și creșterii numerice a populației autohtone ,sporind necesarul de brațe de muncă pe moșiile mănăstirilor Pasărea si Cernica.

Apoi in perioada 1899-1912 populația comunei a crescut in 13 ani de aproape trei ori , creștere ce se datorează atât sporului natural cât mai ales înființării in această perioadă a satelor Vadu Anei(1878) si Islaz(1893) care au atras definitiv locuitori din așezări limitrofe. De asemenea includerea satului si mănăstirii Pasărea comunei Brănești aduce in 1930 un spor important la numărul total de locuitori al comunei.

Din datele prezentate mai sus reiese că cel nai mare procent de creștere demografică s-a înregistrat in perioada 1966-1977 : 21,6‰. Acest procent s-a datorat în special interzicerii prin lege la 29 septembrie 1966 a întreruperii cursului de sarcina. Din 1977 numărul populației începe sa scadă ușor , accelerandu-se in perioada 1992-1996 când are loc o scădere dramatică cu aproape 2000locuitori față de 1977 urmare mai ales creșterii exodului rural-urban(care în ultimul timp s-a inversat), a scăderii nivelului de trai și a liberalizării avorturilor.

Evoluții negative ale numărului populației s-au înregistrat și in perioada anilor 1930-1941 (spor natural -0,9‰)datorită condițiilor grele de trai și igienico -sanitare din perioada interbelică ṣi din primii ani ai celui de-al doilea Război Mondial.

In perioada 2002-2011 populația a înregistrat o creștere cu 1825 persoane , atât pe fondul unei natalități in creștere cat și pe fondul exodului dinspre București spre localități din județul Ilfov.

Tabel nr 3 Evoluția numerică a populației(date preluate INS)

Fig.nr.18 Evoluția numerică a populației

4.2.3 Structura populației pe grupe de vârstă și sexe

Structura populației se referă la acele caracteristici ale grupelor umane care pot fi măsurate sau cuantificate precum: vârsta , genul , activitatea economică , limba , naționalitate sau religie , dar si la aspecte calitative , cum sunt cele fizice , sociale sau culturale . Analiza acestor caracteristici evidențiază marea diversitate a populației mondiale, diversitate reflectată atât in plan demografic, cât si in plan socio-economic sau cultural (Geografia populației mondiale , George Erdeli, Liliana Dumitrache , Ed. Universitara , 2000,pag 158). Caracteristicile demografice constituie un element major de diferențiere a populațiilor . Intre acestea vârsta si sexul , genul , numite si „caracteristici demografice fundamentale” , prezintă o importanță deosebită , dată fiind semnificația lor pentru analiza demografică , economică sau socială. Astfel, natalitatea , mortalitatea sau fertilitatea variază in funcție de vârsta populației , genul , gradul de ocupare al populației, ca și de mobilitatea in teritoriu.

Structura populației pe grupe de vârstă este expresia divizării populației totale a unui stat in efective anuale , cincinale , decenale , sau , de cele mai multe ori in trei categorii semnificative , corespunzătoare populației tinere , adulte si vârstnice.

Grupa tânără : cuprinde populația cu vârste cuprinse intre 0 si 15 ani , 0-18 sau 0-20 de ani. Aceasta este in cea mai mare parte neproductivă , cuprinde preșcolarii, elevii , studenții.

Grupa adultă: considerată intre 15-20 ani pană la 65 ani , reprezintă populația cuprinsă în activitatea muncii.

Grupa vârstnică :reprezintă sectorul de populație ce trece de 65 de ani , non-productivă.

La nivelul localității Brănești , jud. Ilfov , situația in anul 2011 era următoarea:

Tabel nr 4 Structura populației pe grupe de vârstă si sexe(date preluate INS)

Studiind graficul de mai jos se constată că populația cuprinsă intre 40 si 44 ani este cea mai numeroasă ( 1070 persoane ; dintre care 532 bărbați si 538 femei ). Populația tânără oscilează , având de regula valori intre 450 si 550 persoane).Grupa populației adulte , considerate intre 15-20 si 65 de ani înregistrează valori minime in cadrul eșantionului 45-49 ani(455 persoane ; 239 de sex masculin si 216 de sex feminin). Dacă pană la 65 de ani numărul populației masculine este ușor mai mare sau apropiat de cel al populației feminine, după această vârstă se constată o predominare a populației feminine , ceea ce ne indică faptul că durata medie de viată in localitatea Brănești este mai mare la femei decât la bărbați .

Fig.nr.19 Piramida vârstelor

4.2.4 Structura populației după naționalitate

Tabel nr 5 Structura populației după naționalitate(date preluate INS)

Analizând datele din tabelul de mai sus se constată o pondere covârșitoare in cadrul comunei Brănești a populației de naționalitate româna (95,2%) ,pe lângă aceștia trăind și persoane de naționalitate romă(33 persoane) , maghiară(6 persoane) sau turcă(3 persoane)Se constată și în acest caz numărul destul de mare al persoanelor care nu și-au declarat naționalitatea(450 persoane-4,34%).

Fig.nr.20 Structura după naționalitate a populației

4.2.5 Structura confesională a populației

Recensământul populației din 1992 a înregistrat pentru prima dată după șase decenii (1930)structura confesională a populației.

La ambele recensăminte populația din Brănești era covârșitor ortodoxă ,sătenii ținând cu sfințenie la credința strămoșească . In 1930 numai 29 erau de alta credință , din care numai 6 nu erau creștini. In 1992 situația era asemănătoare , doar 19 erau de altă religie (8 romano-catolici , 2 greco-catolici , etc) ; 1 fără religie si 3 nedeclarați.

In ultimul timp a devenit tot mai vizibilă ofensiva unor curente străine de credința strămoșească, care au atras tot mai multe persoane tinere.

Analizând datele de la ultimul recensământ(cel din 2011) observăm ca o majoritate covârșitoare a populației este de religie ortodoxa(95 %) , dar apar si unele persoane de alte religii neexistente la celelalte recensăminte(baptisti-6persoane ; musulmani 14 persoane sau cei din cultul Martorii lui Iehova-8 persoane).Acest lucru se explică prin stabilirea in ultimul timp pe teritoriul comunei Brănești a unor cetățeni străini sau chiar cetățeni români dar de altă religie veniți aici din București sau din tară .

Surprinzător este numărul destul de mare al celor care nu și-au declarat apartenența la vreo religie(467 persoane ) ; ceea ce reprezintă 4,5% din populația recenzată.

Tabel nr 6 Structura confesională a populației(date preluate INS)

Fig.nr.21 Structura religioasă a populației

4.2.6 Structura populației după starea civilă

După starea civilă , populația localității Brănești se prezintă astfel: din totalul de 10367 locuitori , 5364 sunt persoane căsătorite(ceea ce reprezintă 51,74%) , 3734 sunt persoane necăsătorite(36%) , 941 văduvi(9,07%) , 285 sunt persoane divorțate(2,74%) , si 338 persoane trăiesc in concubinaj , fără a-și oficializa relația(3,26%).

Tabel nr 7 Structura populației după starea civilă(date preluate INS)

Fig.nr.22 Structura populației după starea civilă

4.2.7 Evoluția numărului căsătoriilor după 1989

In ceea ce privește evoluția numărului de casatorii după anul 1990 se constata o creștere a acestora pană in anul 1993 când s-au înregistrat 74 de casatorii într-un an , după care numărul scade vertiginos ajungând la un minim de 31 căsătorii in anul 2011. Această scădere se explică atât prin faptul că tot mai puține cupluri tinere își oficializează relația ( situație generală pentru întreaga societate actuală) dar și prin faptul că unele cupluri se căsătoresc în municipiul București.

Tabel nr 8 Evoluția numărului de căsătorii după anul 1989(date preluate de le Primăria Brăneṣti)

Fig.nr.23 Evoluția numărului căsătoriilor

4.2.8 Structura populației stabile (de 10 ani si peste)după nivelul de educație

O altă caracteristică ce poate influența veniturile populației si implicit standardul de viață al populației , o reprezintă si nivelul de pregătire școlară al populației ocupate , deoarece cu cât nivelul de pregătire este mai înalt , cu atât veniturile pot fi mai mari.

La recensământul populației din2011 , repartizarea populației in funcție de nivelul de pregătire este redată in tabelul de mai jos.

Din cele prezentate , la nivelul localității Brănești , din totalul populației in vârstă de 10 ani si peste , au pregătire superioară 1166 de persoane , ceea ce reprezintă 12,5% ; cea mai mare parte are la bază studii liceale (3051 persoane , adică 32,7% ) , urmați de cei cu studii gimnaziale:2174 persoane , ceea ce reprezintă 23,3 % din totalul populației ce a absolvit o instituție de învățământ . Persoanele fără școală sunt in număr de 261 (2,80%) , in cea mai mare parte fiind persoane vârstnice .

Tabel nr 9 Structura populației după nivelul studiilor(date preluate dupa INS)

Fig.nr.24 Structura populației după nivelul ṣcolii absolvite

5. AȘEZĂRILE

5.1 Evoluția numărului de gospodarii

Numărulsimărimea gospodăriilorpopulației exercită o influență semnificativă asupra veniturilor populației. La recensământul populației si al locuințelor din anul 2011 , in comuna Brăneṣti au fost inregistrate 3090 gospodării , cu un efectiv de 10367 persoane , rezultând un raport de 3,35 persoane/gospodărie.

Evoluția in timp si spațiu a aṣezărilor din comuna Brăneṣti este reflectată si de numărul populației din diferite perioade de timp , ca ṣi de numărul locuitorilor sau gospodăriilor ce compun localitățile respective.

Evoluția numărului de gospodării in cadrul comunei este următoarea:

Tabel nr 10 Evoluția numărului de gospodării(Sebe Marius –Brănesti,studiu istoric, etnic si etnografic si date preluate de la primăria Brăneṣti)

Fig.nr.25 Evoluția numărului de gospodării

In general mărimea satelor a fost influențată de doi factori principali:condițiile social-economice si cele naturale.

Poziția la loc de intretăiere a unor drumuri de importanță regională sau națională (ex.Vechiul drum al Sării ; Drumul vechi al Călăraṣilor sau drumul Slobozii ), rolul obținut in decursul timpului ca centru de schimb sau de convergență pentru unele produse locale , funcția administrativă , apropierea de un centru economic puternic –Bucureṣti ,punerea in valoare a unor resurse naturale (ale solului , subsolului , forestiere , piscicole ) au constituit condiții extrem de favorabile pentru extinderea numerică si spatială a vetrelor de sat.

Fig.nr.26 Gospodărie veche in localitatea Brănesti (http://www.primaria-branesti.ro/)

Evoluția teritorială a comunei Brăneṣti spre nord , către calea ferată Bucureṣti-Constanța si apoi drumul național 3 , explică rolul important jucat de căile de comunicații asupra mărimii si formei satului ; funcția administrativă , valorificarea resurselor naturale , dezvoltarea la capătul unor drumuri peste apa Pasării , alături de anumite condiții sociale , imigrarea masivă a bulgarilor a constituit principalii factori de dezvoltare pentru satul Brănesti.(Marius Ovidiu Sebe , 1997 )

Conform datelor de la Centrul de Statistică ṣi evidența populației din județul Ilfov , in comuna Brăneṣti erau in anul 2011- 3493 locuințe .

5.2 Clasificarea locuințelor după dotarea cu instalații ṣi dependințe

Cu alimentare cu apă potabilă : 2262- 64,8%

Cu instalație de canalizare rețea publică sau sistem propriu : 2250- 64,4%

Cu instalație electrică : 3444- 98,6%

Cu încălzire centrală : 1476- 42,3%

Cu bucătărie in locuință : 3354- 96%

Cu baie in locuință : 2223- 63,3%

Se constată astfel ca in localitatea Brănești gospodăriile au un confort ridicat . Astfel aproape toate gospodăriile sunt alimentate cu energie electrică (98,6%) și au bucătăria in locuință (96%). De remarcat ca in ultimii ani s-au făcut investiții foarte mari pentru racordarea locuințelor la rețeaua de alimentare cu apă potabilă și la rețeaua de canalizare , astfel încât numărul gospodăriilor care beneficiază de apă și canalizare este mult mai mare in prezent decât in 2011.

Fig.nr.27 Stradă nouă in satul Pasărea (http://www.primaria-branesti.ro/)

Fig.nr.28 Construcții noi in cadrul comunei (http://www.primaria-branesti.ro/)

5.3 Clasificarea locuințelor după forma de proprietate

Proprietate privată : 3342 locuințe(95,7%)

Proprietate de stat : 93 locuințe(2,7%)

Proprietate culte religioase : 58 locuințe(1,7%)

Fig.nr.29 Clasificarea locuințelor după forma de proprietate

Din cele 3493 locuințe existente in localitate , doar 93 sunt in proprietatea statului , cea mai mare parte a locuințelor fiind proprietate personală a sătenilor . Numărul relativ mare al locuințelor aflate in proprietatea cultelor religioase se datorează prezenței Mânăstirii Pasarea , in satul Pasărea din comuna Brănești.

6.ECONOMIA

Pană în anul 1989 județul Ilfov reprezenta cea mai mare aglomerare industrială a României. Declinul industrial treptat de după '90 a dus la pierderea a numeroase locuri de muncă, iar închiderea accelerată a multor întreprinderi ineficiente a accentuat diminuarea forței de muncă din industrie și migrarea ei către sectorul terțiar – servicii. Comerțul, activitățile de depozitare, distribuție, administrație – gospodărie comunală si construcțiile au avut o evoluție rapidă.

In general , regiunea din jurul Bucureștiului (județul Ilfov)este singura regiune a tarii in care serviciile generează cele mai importante locuri de munca , populația ocupata in transporturi , comerț , învățământ , sănătate si alte activități reprezintă peste 80% din populația ocupata totala a zonei , in vreme ce industria înglobează 16% iar agricultura si serviciile doar 3%.

Mediul economic al regiunii Brănești-Ilfov este deosebit de atractiv , datorita structurii instituționale existente , a forței de munca calificate si a sistemului de comunicații mai dezvoltat decât in alte regiuni ale tarii , astfel încât si volumul investițiilor străine directe atrase reprezintă aproape 2/3 din totalul investițiilor directe .

Poziția geografica a comunei Brănești este una privilegiata , fiind situata in imediata apropiere a capitalei , fapt de o maxima importanta in contextul interrelațiilor economico-sociale.

Printre cele mai importante firme , care generează cele mai multe locuri de muncă la nivelul localității amintim ꞉

Makita EU S.R.L

Fondată în 1915 ca o companie producătoare și vânzătoare de motoare electrice, corporația japoneză Makita a devenit lider mondial în producția și furnizarea de scule electrice profesionale, scule pneumatice și mașini pentru păduri, parcuri și grădini. Această evoluție a fost posibilă prin perseverența cu care experții companiei și-au pus amprenta și experiența în serviciul fiecărui client.

Plasând inovația pe primul loc, Makita reușește prin cercetare și dezvoltare să aducă noutăți tehnologice prin care să vină în întâmpinarea nevoilor clienților săi. Succesul acestui demers este demonstrat de cele 603 sisteme brevetate la nivel mondial.

Prin cele trei mărci promovate (Makita, Dolmar și Maktec), holdingul este prezent pe cinci continente și asigură producția destinată pieței globale.

Producția se realizează în fabricile situate în Japonia, China, Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, România, Brazilia și Germania utilizându-se cele mai avansate tehnologii și control al calității.

Începând cu 2007, una dintre cele mai noi și puternic tehnologizate unități de producție ale corporației o reprezintă Makita EU, aflată în România.

Istoria Makita are ca paralelă, de asemenea, și evoluția crescătoare a numărului de scule electrice portabile, încercând de-a lungul istoriei satisfacerea tuturor nevoilor utilizatorilor.

În acest an, corporația Makita sărbătorește 101 de ani de la înființare, perioada în

care a devenit cel mai important producător japonez, cu recunoaștere internațională.

Fig.nr.30. Bandă asamblare( http://www.makita.biz/company/history.html)

SC AXEL & CO IMPORT – EXPORT SRL , societate comerciala cu capital integral privat si paisprezece ani de experiență in domeniu, are ca obiect principal de activitate comercializarea materialelor de construcții si finisaje ( CIMENT, ELEMENTE DE ZIDARIE SI STRUCTURA, CHERESTEA, ADEZIVI, SISTEME DE TERMOIZOLATIE SI HIDROIZOLATIE) dar si confecționarea de obiecte de tâmplărie ( USI CELULARE FURNIRUITE, LAMBRIURI,PANOURI DE GARD).

Întregul colectiv numără 40 salariați , societatea dispune si de un parc auto ce cuprinde noua autovehicule si o automacara.

Alte firme importante sunt꞉VICE COM 95 S.R.L. , LIGHT CANDEL ART S.R.L. , MORIPAN IMPORT-EXPORT S.R.L

W ww.branesti.ro

7. ISTORICUL SI EVOLUȚIA UNITĂȚILOR DE INVĂȚĂMÂNT LICEAL DE PE TERITORIUL LOCALITĂȚII

La nivelul localității Brănești funcționează in prezent: două școli generale cu clasele I-VIII in satele Brănești ṣi Pasărea; o școală cu clasele I-IV in satul Islaz , patru grădinițe in satele Brănești, Pasărea și Islaz , o grădinița modernă cu program prelungit in satul Brănești si patru licee: Liceul Teoretic „Traian Lalescu”; Colegiul Silvic ”Theodor Pietraru”; Grupul Școlar Agricol „Cezar Nicolau „și Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfânta Filofteia”.

7.1.Liceul Teoretic “TRAIAN LALESCU”

Fig.nr.31.Liceul Teoretic „Traian Lalescu”Brănesti (http://www.primaria-branesti.ro/)

În anul 1957 pe lângă Școala generală din Afumați s-a înființat unitatea școlară de învățământ mediu a Raionului Brănești (raion cu reședința în comuna Brănești) și se numea «Școala Medie Mixtă».

În anul 1960 s-a construit în comuna Brănești clădirea în care s-a mutat în anul școlar 1960-1961 Școala Medie Mixtă din Afumați. Clădirea a fost construită prin contribuție obștească a sătenilor din comună și se află la intersecția drumului București Călărași (DN3) cu strada Subl. Petre Ionel (atunci strada 23 August). Clădirea are trei nivele cu 13 săli de clasă, laboratoare de informatică, cancelarie, bibliotecă / Centru de Documentare și Informare, secretariat, contabilitate, etc. și este așezământul în care funcționează astăzi ”Liceul Teoretic Traian Lalescu”.

Restructurările dese ale învățământului românesc dintre anii 1960-1990 au dus la restructurarea acestei școli oscilând între liceu și școală generală, restructurări exprimate și de schimbarea denumirii unității școlare și a situării unității școlare în învățământul județului și comunei.

Astfel în anii școlari 1960-1961 și 1961-1962 «Școala Medie Mixtă» Brănești a funcționat ca unitate școlară împreuna cu «Școala generală Brănești» cu clasele I-X și avea în subordine școlile:

– Școala nr. 1 Brănești

– Școala Pasărea

– Școala Islaz

– Școala Vadul Anei

Școala funcționa cu 33 de clase pe trei cicluri:

– ciclul I, clasele I-IV cu 14 clase și un efectiv de 427 elevi.

– ciclul al II-lea, clasele V-VIII cu 12 clase și un efectiv de 417 elevi.

– ciclul al II-lea, clasele VIII-XI cu 7 clase și un efectiv de 264 elevi.

Directorii școlii erau: prof. Ionescu Vasile, prof. Pupezecu Spirea și prof. Geamănu Gheorghe.

În anul școlar 1962-1963 «Liceul» s-a despărțit de Școala generală Brănești 1, rămânând unitate independentă numai cu clasele VIII – XI și purtând titulatura «Școala Medie Mixta nr.2» Brănești, raionul Lehliu, regiunea București.

În anul 1967 se construiește un nou local pentru școala generală în spatele clădirii ridicate în 1926 (costul lucrării fiind de 700.000lei) și împreună cu «școala veche» formează locația Școlii generale nr. 1 Brănești. Localul construit pe două nivele, parter și etaj, avea 8 săli de clasă, cancelarie, bibliotecă, laborator și sală de recreație.

Liceul își conturează astfel, încet și încă nesigur, identitatea. Urmează pașii schimbărilor generale din sistemul de învățământ:

– în 1964 avea și cursuri fără frecvență pentru clasele VIII-XI;

– în 1965 numărul elevilor care au frecventat liceul a fost de 221 la cursuri de zi (clasele a IX-a 94 elevi, a X-a 69 elevi, clasa a XI-a 58 elevi)- promovați 156;

– iar pentru anul școlar 1965-1966 sunt înscriși la cursuri fără frecvență în clasa a IX-a 100 elevi.

În același an (1965) în septembrie primește denumirea de «Liceul Brănești» pentru ca un an mai târziu (1965-1967) să se intituleze semnificativ «Liceul Teoretic Brănești» din raionul Lehliu, regiunea București.

Numărul elevilor (și al claselor) este variabil între 200-250 la cursuri de zi – 150-200 la cursuri fără frecvență iar începând cu anii 1980-1981 în jur de 100 elevi la cursuri serale.

Revenind la situarea liceului ca statut între liceu și școală generală e de menționat ca la 28 august 1967 denumirea liceului se schimbă în “Liceul Mixt Brănești”, raionul Lehliu, regiunea București;

– În martie 1968 se numește “Liceul de cultură generală Brănești” din comuna Brănești, județul Ilfov și continuă să funcționeze cu câte trei clase paralele IX, X, XI, XII și cu aceeași conducere.

– În anul fost construită sala de gimnastică în curtea liceului în continuarea clădirii existente, pe partea de nord-vest. În același an (1973) este introdusă încălzirea centrală.

– În anul 1975 își schimbă denumirea în “Liceul real-umanist Brănești”, jud. Ilfov.

– În 1975 se construiește din contribuție publică (a sătenilor din com. Brănești) clădirea destinată internatului liceului. Clădirea aflată în curtea liceului în partea de nord la circa 30 m de liceu și se compunea din trei nivele: parter și 2 etaje cu 250 locuri. În anul 1977 se construiește cu aceeași contribuție cantina ce avea să deservească internatul și avea 100 de locuri pe serie de masă unde serveau masa elevii și profesorii liceului. Liceul transformându-se în școală generală nu a mai folosit cantina iar începând cu anul 1999 a fost închiriată.

– În 1974-1975 clasele de liceu aveau un efectiv de 501 elevi.

– În 1978 liceul se transformă în școală generală și se numește “Școala generală nr. 2”, Brănești, județul Ilfov.

– În aprilie 1981 își schimbă denumirea în “Școala generală nr.214”, Sectorul Agricol Ilfov.

– La 12 aprilie 1982 se transformă din nou în liceu și anume “Liceul de cultură generală Brănești”, Sectorul Agricol Ilfov, director prim fiind prof. Ciovlică Dumitru.

– În 1984 redevine școală generală cu titulatura „Școala generală nr. 214”, Sectorul Agricol Ilfov.

– La 1 septembrie 1987 avea în subordine unitățile:

– Grădinița nr.1, Grădinița nr.2, Grădinița nr. 3 Brănești,

– Școala nr.215 Brănești,

– Școala nr. 216 Islaz,

– Școala nr. 218 Pasărea.

Directorul școlii era prof. Udrescu Victor.

La 25 septembrie 1990 școala revine la statutul de liceu și primește denumirea de „Liceul Teoretic Traian Lalescu cu clasele I – X Brănești”, Sectorul Agricol Ilfov.

Liceul ocupă clădirea actuală și clădirea de pe bulevardul 23 August în care funcționau clasele I – IV (în prezent clădirea respectivă a fost revendicată și retrocedată proprietarului).

Liceul dispunea de un atelier școlar pe strada Subl. Petre Ionel, nr.8, de circa 75 mp cu două camere și avea în dotare: 16 mașini de cusut, 1 strung, 1 freză, 1 raboteză, menghine, 3 aparate de sudură, 1 fierăstrău electric. Atelierul este și astăzi în proprietatea școlii.

După anul 1990 liceul își păstrează structura de organizare și denumirea până în prezent. În anul 1990 avea circa 105 angajați: 10 educatori, 14 învățători, 26 profesori la liceu și 12 la școala generală 215 Brănești, la care se adăugau 2 secretari, contabil, administrator, 6 femei de serviciu, 2 muncitori necalificați, paznici.

Numărul elevilor era de circa 400 în anul 1994 .

« Liceul Teoretic Traian Lalescu » îndeplinea și funcția de centru bugetar având în subordine și școlile: 215 Brănești, 219 Cernica, 221 Tangau, 222 Bălăceana, 220 Pantelimon; iar în anul 1996 la acest centru bugetar se adăugau: Seminarul Teologic Pasărea, Seminarul Teologic Cernica, școlile din comuna Glina.

In anul 1996 au fost achiziționate din fonduri extrabugetare 2 calculatoare PC 486 și s-au primit încă 2 calculatoare ca dotare de la I.Ș.J. Ilfov. În anul 1999 s-au cumpărat încă 5 calculatoare.

În anul 1999 prof. Udrescu Victor, directorul prim al liceului devine inspector școlar la I.Ș.J. Ilfov, iar directorul liceului devine prof. Pepenel Rândunel Gheorghe, care până atunci a fost director adjunct. Directori adjuncții fiind prof. Vișan Nicolae 1999-2000, prof. Nicolescu Gabriela 2000-2001, prof. Nicolau Dumitru-Dan 2001-2002, prof. Danicescu Minodora 2002-2007)

În anul 2002 liceul, având profil real de informatică, este dotat cu 25 calculatoare complet echipate pentru un laborator de informatică. Clădirea internat a liceului este transformată în iunie 2000 în Casa Corpului Didactic Ilfov.

În prezent liceul dispune de 15 săli de clasă amenajate corespunzător:

– cabinete – de limba română ; de limbi străine; de istorie – religie; de geografie; de orientare și consiliere psiho-pedagogică, laboratoare de informatică (două); laborator de biologie; laborator de chimie.

– bibliotecă;

– sală de sport și teren sportiv corespunzător amenajate.

Începând cu anul 2006, în urma concursului, directorul liceului este prof. Nicolau Dumitru-Dan, directori adjuncții fiind: prof. Danicescu Minodora (2002-2007), prof. Duțoiu Gheorghe Daniel (din octombrie 2009 până în prezent).

În anul 2006 școala a fost recondiționată prin schimbarea tâmplăriei și reamenajarea bazei sportive.

La 29 ianuarie 2007 liceul a fost dotat cu un microbuz marca Fiat pentru transportul elevilor. Începând cu luna iunie 2007 au început lucrările de mansardare a clădirii liceului, lucrări finalizate în 2009.

În prezent liceul Traian Lalescu este unul dintre liceele de marcă din Ilfov prin calitatea procesului de învățământ. Încadrarea este făcută cu profesori calificați în număr de 31 dintre care 5 învățători (5 titulari ) și 26 de profesori (25 titulari și un colaborator).

Relațiile școlii cu comunitatea locală

Prin reglementările legislației din domeniul învățământului ordonatorul principal de credit este primăria comunei Brănești. Colaborarea bună a unității școlare și comunitatea locală se realizează atât în acest cadru legal cât și prin consiliul reprezentativ al părinților.

Comitetele de părinți pe clasă și pe școală contribuie semnificativ prin donații semestriale și anuale la achiziționarea celor necesare igienizării școlii. De asemeni țin permanent legătura cu școala participând la ședințele curente și implicându-se în probleme de școlarizare, ținuta a elevilor.

Lucrări publicate de cadrele didactice

Dintre foștii și actualii profesori ai liceului unii au scris și publicat lucrări: prof. Moalfă Gheorghe, profesor de matematică, autor a mai multor culegeri de probleme și exerciții dar și al unor cărți care să vină în ajutorul profesorului diriginte. De asemenea prof. Gelelețu Mihai profesor de limba și literatura română – „Scrisori în muzee și case memoriale” (1979), Sinteze de istorie a limbii și literaturii române” (1992), „Muzee și case memoriale ale scriitorilor (1997) toate în colaborare cu Ion Mihăescu, „Metamorfozele cobiliței” (1996), „Neghiniță cel mic cât o bobiță În Poveștile de la Bojdeucă, II” (1998), „Povestiri din împărăția cerurilor (1999), „Aspecte ale tradiției bulgare la Alexandria – Teleorman” (2000), „Profesorul meu” (2003), „Apostoli și cărturari în cancelaria Liceului Spiru Haret” (2003), „Lumini și umbre în culisele literaturii române” (2003), „Chipuri și întâmplări din altă lume – amintiri literare” (2004), „Povestiri din Balta Albă” (2004); Prof. Moraru Iuliu, înv. Bala Maria – articole în Univers Didactic Ilfovean.

Personalitarea școlii

Liceul Teoretic „Traian Lalescu” are anumite caracteristici care reușesc să-i ofere specificitate: liceul are siglă,

culoareedificatorie (albastru), uniformă proprie (ținută obligatorie), ziua liceului.

Elevii liceului au participat la diverse olimpiade și concursuri la care au obținut diplome, medalii, premii, la fazele județene și naționale la materii ca geografie, socio-umane, chimie, matematică, educație fizică și sport. Tocmai prin rezultate bune obținute de elevi se poate remarca și munca deosebită a cadrelor didactice.Deși liceul a avut un statut atât de încărcat de incertitudine s-a bucurat în zonă de un renume de liceu foarte bun. Mulți dintre absolvenți au ajuns oameni de știință, medici, profesori, scriitori.

Unul dintrecei mai reprezentativi prozatori contemporani, Mircea Nedelciu a fost elevul liceului între 1965-1969. Ca elev era redactor al revistei «Albatros», editată de elevi și profesori în anii ‘60. Printre lucrările lui literare (proza scurtă, eseuri, romane) remarcabil este romanul «Tratament fabulatoriu» care a primit premiul Uniunii scriitorilor, a fost tradus în limba franceză și în alte limbi și a fost foarte bine primit de critică și public.

Conducerea unității liceului

Directorii școlii au fost: Ionescu Vasile (1957-1960), Ciovlică Dumitru (1960-1987), Udrescu Victor (1987-1998), Pepenel Rîndunel Gheorghe (1999-2006), Nicolau Dumitru Dan (din 18 mai 2006-prezent).

Dintre directorii adjuncți îi menționăm pe: Pupezescu Spirea, Boșneag Cristian, Păduraru Serghie, Udrescu Victor, Pepenel Rîndunel,Vișan Nicolae, Nicolescu Gabriela, Nicolau Dumitru Dan, Danicescu Minodora, Duțoiu Gheorghe Daniel.

7.2 Colegiul Silvic „Theodor Pietraru”

Fig.nr.32.Colegiul Silvic „Theodor Pietraru „Brănești (http://www.primaria-branesti.ro/)

Colegiul Silvic ”Th. Pietraru” se află la o distanță de aproximativ de orașul București , la marginea comunei Brănești, într-un cadru natural deosebit marcat de prezența pârâului Pasărea și a pădurii. Apropierea de capitală cât si existența mai multor mijloace de transport (maxi-taxi, RATB, trenul) determină deplasarea cu ușurință spre unitatea școlară, atât dinspre București cât si din provincie (elevii Colegiului Silvic ”Th. Pietraru” provin, în cea mai mare parte, din mediul rural, respectiv din 18 județe situate în sudul țării). Cadrul natural constituie o atracție permanentă față de iubitorii naturii si, mai ales, față de cei care doresc să lucreze în silvicultură, oferind mediul adecvat pregătirii acestora.

Misiunea școlii este aceea de a pregăti specialiști – „APĂRĂTORI AI PLANETEI ALBASTRE’’.

Istoric:

Școala de silvicultură de la Brănești a fost înființată în anul 1893 printr-un ”Înalt Decret Regal” fiind prima școală de silvicultură din Regatul României. Terenul pentru construirea școlii si a anexelor a fost donat de Regionala aXIIa Silvică București al cărei director era Theodor Pietraru. În același an este înființat parcul dendrologic cu o suprafață de . Amplasarea acestuia s-a făcut la marginea comunei, lângă pârâul Pasărea pe un teren cunoscut sub numele de ”braniște”- loc cu pădure și apă, loc de vânătoare, cu o vegetație bogată, unde opreau carele ce mergeau spre și de la București.

Primii profesori: Theodor Pietraru (director), Paul Grunau, N.R.Danielescu, N.G.Popovici, au proiectat aleile parcului și au plantat primii arbori, dintre care se mai păstrează și astăzi secularii stejari ce străjuiesc aleea principală.

Pregătirea elevilor se desfășoară în regim de învățământ superior: primul an practică, următorii doi ani cursuri și un an și jumătate practică la Ocolul Silvic.

Școala Specială de Silvicultură din Brănești a funcționat neîntrerupt pană în 1916, aproape 23 de ani. Personalul didactic al școlii era format din 7 profesori (3 de specialitate silvică), 3 conferențiari, 4 asistenți și un medic. Condițiile de admitere a candidaților erau bine precizate : să fi făcut practică la unul din ocoalele silvice ale statului, să fi absolvit complet cursurile liceale (cu începere din 1901) și să fi trecut cu succes un concurs. Școala se încheie cu un sever examen de diplomă în care proiectul, pregătit timp de o lună în perioada practicii, avea o pondere însemnată iar diploma nu era acordată decât candidaților care obțineau o medie superioară notei 7, cei ce nu reușeau să obțină decât 6, primeau un certificat de studiu. Școala de la Brănești a dat silviculturii românești un contingent de 198 de absolvenți (185 cu diplomă și 13 cu certificat) mulți dintre ei devenind reputați specialiști în domeniu: Vintilă N. Stinghie care din 1911 devine asistent la această școală apoi profesor la Facultatea de Silvicultură și primul ei decan, în cadrul Politehnicii, specialist în amenajament, dendrometrie și estimație; Marin Drăcea elev al școlii de la Brănești între 1905-1909, reputat profesor de silvicultură și autorul multor cărți de specialitate.

În 1908 a absolvit școala Dumitru Ciurileanu, specialist de reputație mondială în topografie și geodezie. Autor a numeroase invenții și noi procedee de calcul în geodezie recunoscut ca autoritate științifică internațională.

Lista absolvenților școlii de la Brănești poate continua cu multe nume de prestigiu în silvicultura românească. Este elocvent faptul că o parte dintre ei și-a dedicat activitatea învățământului ca profesori sau asistenți ai școlii de la Brănești, îmbinând cunoștințele de specialitate cu nevoile de organizare și buna gospodărie ale fondului forestier, precum și cu necesitățile de fundamentare a unui învățământ silvic corespunzător. Nume ca ale profesorilor: Pietraru Theodor, Pavel Gunau, N.S.Popovici, Petre Antonescu, Miclescu Constantin, Dumitru Drimba, Stinghie Vintilă, Drăcea Marin, Gheorghe Ionescu și Marin Georgescu, trebuie păstrate vii în memoria noastră și să constituie, pentru generații de silvicultori, exemple demne de urmat.

În timpul primului război mondial, desfășurat între anii 1914 – 1918, 107 ingineri silvici au participat dintre care -14 au căzut eroic pe câmpul de luptă iar 12 au fost grav râniți. Școala de silvicultură din Brănești a fost incendiată, clădirile, biblioteca cu tot mobilierul au fost complet distruse și în aceste condiții, cursurile de silvicultură se țin în București iar din 1923 se ia decizia de a se atașa Școala Superioară de Silvicultură de la Brănești la Școala Politehnică din București.

În perioada interbelică, diferite formațiuni școlare din Brănești au fost conduse în perioada 1929-1936 de ing. St. Tănăsescu și apoi din 1936 de eminentul inginer silvic, fost șef de promoție, Nicolae Codru (1936-1948), distins practician-cercetător și om de rară finețe. Dotat cu un acut simț pedagogic sub directa sa îndrumare s-au format multe serii de conductori silvici, brigadieri și pădurari ce s-au dovedit în serviciu vrednici slujitori ai pădurii. Energic, întreprinzător, doritor de progres punea accentul pe dezvoltarea calității morale ale elevilor concomitent cu cele de pricepere tehnică. În acest interval de timp școala a cunoscut o perioadă de înflorire datorită priceperii profesorilor ingineri, mulți dintre ei cu studii deosebite și notabile realizări în administrație.

În perioada postbelică si mai ales după 1948 (reforma învățământului), Școala de silvicultură de la Brănești a trecut printr-o serie de profunde transformări devenind rând pe rând Școală Profesională de pădurari, de mecanizatori, periodic de brigadieri, de maiștrii de parchet și chiar de conductori silvici (tehnicieni). În același timp, după înființarea Școlii Silvice de la Periș și Pucioasa (1948), regimul comunist a propus în 1956 desființarea acestei unități. Activitatea iluștrilor silvicultori de atunci ce activau la Facultatea de Silvicultură (prof. Chirița, prof. I. Popescu Zeletin, prof. C.C.Georgescu și alții) a avut ca urmare o continuitate a actualei unități ca școală profesională de pădurari și centru de reciclare a cadrelor inferioare din sectorul forestier.

Abia după înființarea liceului (1970), învățământul silvic de la Brănești începe să renască să se ridice spre renumele avut în deceniile de început.

fiecare cu cate un cabinet alăturat (1970) precum și o aripă pentru administrație. Sub conducerea directorilor: ing. Cezar Lascăr, ing. Dumitru Ionescu, ing. Mihai Ștefănescu, ing. Ion Marcoiu, ing. Aurel Angelescu și a unui corp profesoral între care îi menționăm pe ing. Dumitrescu Romulus, ing. Scărlătescu Gheorghe, prof. Găleṣanu Traian, prof. Nencescu Gheorghe și alții, se revine la disciplina silvică, la respectul și dragostea pentru meserie.

În anii 1970-1980 a crescut nivelul de pregătire a elevilor dar a sporit și baza materială a școlii prin dotarea cu aparatură modernă (retroproiectoare, televizoare, aparatură foto, etc.) s-a construit un nou internat și s-a extins cantina. Conducerea școlii, d-na director Neacșu Elena. cat și corpul profesoral, au făcut eforturi pentru a menține școala Silvică de la Brănești la un nivel superior.

Liceul Silvic Brănești era considerat cel mai prestigios liceu silvic din România. Județele arondate erau : Ilfov, Prahova, Dâmbovița, Argeș, Buzău, Brăila, Tulcea, Constanța, Olt, Teleorman, Giurgiu, Călărași, Ialomița și mun. București. Practic, erau deservite 15 județe, adică aproximativ 37% din județele țării. Calificarea obținută după 12 clase era aceea de silvicultor. În luna august, după admiterea la facultate, elevii care nu erau declarați admiși, primeau repartiții la ocoalele silvice din județ.

Evenimentele din decembrie 1989 găsesc școala în aceeași atmosferă tensionată în care erau toate instituțiile de stat. Urma o perioadă grea pentru viața școlii, însă colectivul de cadre didactice a căutat să impună, cu prudență, revenirea la respectul reciproc și la dragostea față de silvicultură.

În timpul evenimentelor din 1989, foștii elevi ai Liceului Silvic Brănești, și-au pierdut viața, amintim în acest sens pe absolvenții: Astafei Petre, Vlad Nicolae și Dumitrescu Dorel ( veșnică recunoștință).

În prezent, Grupul Școlar Silvic s-a transformat în Colegiul Silvic”Th. Pietraru” Brănești.

Fig.nr.33. Sala de sport a Colegiului Silvic „Theodor Pietraru”

7.3.Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfânta Filofteia”

Căutând să desprindem file de istorie legate de existenta Sfintei Mănăstiri Pasărea, observăm că specificul vieții monahale (viața liturgică) a fost împletit permanent cu activități concretizate în scoli bisericești, bolnițe pentru bătrâne, spitale, tipografii și altele. Chiar de la înființarea în anul 1813, Sfânta Mănăstire Pasărea a fost promovatoare de credință și cultură.

Grija pentru învățătură a fost o preocupare permanentă a maicilor, ca mărturie stând școala de chilie cu maici priotese pe lângă care se formau surorile în cântările bisericești cu muzică psaltică, în citirea ceaslovului cu caractere chirilice, în regulile și rânduiala monahală.

Sfântul Ierarh Calinic, al doilea ctitor al mănăstirii, spunea: „Rolul călugărului în vremea noastră mai mult ca oricând este acela să mențină în lume aducerea aminte de Dumnezeu, să vieze și să lucreze în lume credință însoțită de rugăciune, învățătură și fapte caritabile”, iar Patriarhul de astăzi al tarii, Preafericitul Părinte DANIEL, ne adresează un ziditor de suflet îndemn: „ LITURGHIE ȘI FILANTROPIE”.

După spusele Sfântului Calinic, maicile au fost sfătuite să îmbine rugăciunea cu munca și învățătura după modelul Mântuitorului, ca să fie folositoare nu numai sufletelor lor, ci și societății. Din această tradiție, amintim câteva momente mai importante:

• Fiecare suflet care intră pe poarta mănăstirii trebuie să fie educat, îndrumat, povățuit în școala cea mai sfântă a răbdării și a smereniei în vederea câștigării frumuseții veșnice.

• În anul 1864, cu ocazia vizitei sale la Sfânta Mănăstire Pasărea, Domnul Alexandru Ioan Cuza dispune să se deschidă în incinta mănăstirii o școală primară pentru copii din satele învecinate și surorile din mănăstire.

• În anul 1921, prin grija Preafericitului Părinte Patriarh Miron Cristea și cu atașamentul maicilor, s-a înființat la Sfânta Mănăstire Pasărea „Societatea Orfanelor de Război”. La început au fost aduse 32 de orfane, iar în anul 1928 erau 74 de eleve în patru clase primare.

• În anul 1950, exista în mănăstire o școală elementară pentru surorile și maicile care nu aveau cele șapte clase elementare.

• În anul 1956, prin grija Preafericitului Părinte Patriarh Iustinian Marina, s-a organizat în Sfânta Mănăstire Pasărea o școală monahală pentru surori, organizată în două serii.

• În anul 1989, prin Binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist Arăpașu a luat ființă Corul Sfintei Mănăstiri Pasărea condus de Pr. Prof. Victor Frangulea, cor format din maici și surori licențiate în Teologie, absolvente ale Seminarului Teologic Monahal Pasărea, majoritatea talentate lucrătoare în atelierul mănăstirii.

• În anul 1995, prin grija Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist și acordul Ministerului Educației și Cercetării Științifice, ia ființă Seminarul Teologic Monahal „Pasărea”.

Înființarea Seminarului și principalele aspecte ale evoluției acestuia

Încă din anul 1995, un grup de călugărițe cu studii superioare din marele sobor al Sfintei Mănăstiri Pasărea, a avut ideea nobilă de a întemeia un Seminar Teologic care să asigure calificarea de cadre didactice pentru predarea Religiei în școala românească.

Conștiente de greutățile misiunii pe care doreau să și-o asume, inimoasele maici, în frunte cu Prea Cuvioasa Maică Stareță Stavrofora Lucia Dumbravă, însoțită de Monahiile Mihaela Costache și Luciana Vîlcu au cerut sfatul Episcopului Vicar al Patriarhiei Române, Preasfinția Sa Teodosie Snagoveanul. Bunul și înțeleptul Episcop a devenit promotorul principal, cerând Înalta Binecuvântare a Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist. Astfel, în toamna anului 1995, ia ființă Seminarul Teologic Liceal Monahal de fete Pasărea, alături de Seminarul Teologic Monahal de băieți din Mănăstirea Cernica și Căldărușani cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării prin decizia nr. 706 din 12 septembrie 1995, prin ordinul Ministrului Învățământului nr. 4171/1995 și cu acordul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. În calitate de director a fost numită Stavrofora Lucia Dumbravă, stareța mănăstirii.

Conducerea Mănăstirii a pus la dispoziție două căsuțe din incinta mănăstirii, una pentru cursuri și dormitoare, iar alta pentru pregătirea hranei.

Astfel, într-o zi însorită de toamnă, în anul 1995, debutau cursurile Seminarului Teologic Liceal Monahal Pasărea, precedată de o frumoasă ceremonie religioasă în cadrul căreia, binefăcătorul ctitor Preasfințitul Teodosie Snagoveanul, a ținut o cuvântare emoționantă în care a binecuvântat școala ce-și deschidea porțile.

În primii doi ani, Sfânta Mănăstire a suportat toate cheltuielile, Maica Directoare Stavrofora Lucia dându-i ascultare sorei Paula Szandrowski să participe după putere la ajutorul școlii.

În primul an, clasa a fost formată din toate surorile tinere care erau închinoviate în Sfânta Mănăstire și nu aveau studii liceale. În plus, Preasfințitul Teodosie a adus trei fete tinere de 14 ani din frumoasa Bucovina, cu care s-a completat numărul de 15 eleve.

După primii doi ani de funcționare, la nivelul mănăstirii a început să se simtă greutatea susținerii Seminarului deoarece nu era ajutat de nimeni. Singura excepție o reprezenta ctitorul instituției, Preasfinția Sa, Teodosie Snagoveanul, care n-a încetat nici o clipă să le trimită elevelor hrană și manuale.

Abia în al treilea an de existență, Primăria Comunei Brănești a început să suporte cheltuielile la energia electrică și să livreze câteva tone de lemn pentru încălzirea pe timpul iernii.

Întreaga aprovizionare a fost asigurată de Maica Mihaela Costache care activa ca profesor, secretar, dar și asigura dotarea seminarului cu cele necesare în calitate de șofer, cu mașina susținută de Maica Pahomia Marinescu. Alături, au fost, în permanență, Maica Luciana Vîlcu și sora Paula Szandrowski.

Din anul 1998, când prima generație de eleve ajunsese în clasa a XII –a, chiliile din incinta mănăstirii n-au mai putut asigura spații pentru dormitoare și sălile de curs. Prin intervenția făcută la Inspectoratul Școlar al Județului Ilfov, s-a aprobat ca orele de curs să aibă loc după – amiază la vechea școală din Cozieni, sat din vecinătatea Sfintei Mănăstiri unde condițiile erau necorespunzătoare. Din acest motiv, în anul școlar 1999 – 2000, Preasfințitul Teodosie a obținut aprobarea ca Seminarul să se mute în localitatea Brănești, județul Ilfov. Seminarul este găzduit în internatul Grupului Școlar Agricol «Cezar Nicolau» la etajele II și III din Strada I. C. Brătianu, Comuna Brănești, Județul Ilfov. În prezent, cursurile se desfășoară la etajul al II-lea al corpului de clădire care aparține Casei Corpului Didactic a Județului Ilfov.

Începând cu anul școlar 2004 – 2005, Ministerul Educației și Cercetării a aprobat schimbarea denumirii unității de învățământ din „Seminarul Teologic Liceal Monahal Pasărea” în „Seminarul Teologic Liceal Ortodox Sfânta Filofteia”, cu trecerea formei de învățământ seral cu cinci ani la forma de învățământ cursuri de zi cu patru ani.

Astăzi, Seminarul nostru este subordonat atât Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice, cât și Patriarhiei Române – Arhiepiscopia Bucureștilor.

Fig.nr.34. Eleve in cadrul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfânta Filofteia”(http://www.manastireapasarea.ro/seminar.html)

Momente istorice:

15 septembrie 1995 – Inaugurarea Seminarului Teologic Monahal Pasărea

În prima zi de activitate a școlii noastre, singurul seminar teologic de fete din Mitropolia Muntenei și Dobrogei, emoțiile nu s-au lăsat așteptate atât pentru prima generație de eleve a școlii, 70% – surori din mănăstire, cât și pentru maicile lor duhovnicești, profesori și părinți care le vor fi alături în bucuria cunoașterii.

La acest început de drum, în mijlocul nostru s-a aflat ctitorul școlii, Preasfinția Sa Episcop Vicar al Bucureștilor Teodosie Snagoveanul care, în cuvântul de deschidere, a subliniat scopul școlilor creștine, dar mai ales a unui seminar de fete, fiind acela de a forma surorile de mănăstire într-un spirit al smereniei și ascultării, iar pentru elevele civile să devină bune intelectuale, mame și soții pentru societatea românească.

6 decembrie 2005, când se prăznuiește Sfântul Ierarh Nicolae – Vizita Preafericiții Sale, Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist

În cuvântul de învățătură, Prea fericirea Sa a subliniat străduința care trebuie să se depună la nivelul întregii scoli, dar și pentru fiecare elevă în parte pentru a se forma cunoștințe, priceperi și deprinderi puternice, încât urcușul să fie sigur și fără poticniri, fără căderi, încât fiecare an de învățătură să fie o treaptă mai înaltă pentru a deveni o bucurie pentru Biserică și societate.

13 septembrie 2006 – Vizita Domniei Sale, Domnului Prinț Dimitrie Sturdza și a colaboratorilor cu ocazia recepției lucrărilor de amenajare, consolidare, reparații și renovări ale noului spațiu școlar

După recepția spațiilor, Domnia Sa și-a exprimat mulțumirea de modul în care au fost executate lucrările, de calitatea tuturor lucrărilor, de permanentul control al Preasfințitului Varsanufie Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, dar mai ales de sacrificiul Maicii Director Costache Aurelia Mihaela și a tuturor maicilor profesoare și pedagoge care, prin munca lor permanentă, au fost susținute toate lucrările.

În încheiere, Domnia Sa a relatat: „Este o bucurie pentru mine și întreaga echipă, dar mai ales pentru Doamna Consilier Doina care, în permanență a urmărit lucrarea, că această sponsorizare am îndreptat-o spre o școală de o frumoasă tradiție românească și dorim ca ea să dăinuie pentru binele poporului român”.

Octombrie 2006 – Vizita Înalt Preasfințitului Serafim Joantă, Mitropolitul Germaniei și a Europei Centrale și de Nord

În cuvântul de învățătură, Înalt Preasfinția Sa a arătat importanța școlilor teologice din țara noastră și rolul lor decisiv în formarea omului spre a câștiga frumusețile vieții veșnice. Elevele au fost foarte mulțumite de răspunsurile pe care le-au primit din partea Preasfinției Sale în legătură cu problemele fundamentale cu care se confruntă tinerii de azi.

7 decembrie 2009, când se prăznuiește Sfânta Muceniță Filofteia, ocrotitoarea Seminarului – participarea la Sfânta Liturghie a Preafericirii Sale, Preafericitul Părinte Patriarh DANIEL

În cuvântul de învățătură rostit cu ocazia Hramului Seminarului, Preafericirea Sa a spus că prioritatea fundamentală a oricărei societăți este educația, ca forma cea mai înaltă în lucrarea de modelare și formare a caracterului și personalității copiilor și tinerilor. Punctul său de vedere este acela că, mai înainte de toate, ar trebui să existe consecvență și stabilitate în privința legislației școlare și numai așa se poate asigura progresul spiritual și bunăstarea materială a poporului.

Activități liturgice săvârșite de Preasfințitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor

Elevele Seminarului au avut parte de binecuvântarea de a participa, în repetate rânduri, la slujbe bisericești săvârșite de Preasfințitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Dintre acestea amintim: Sfânta Liturghie la Hramul Seminarului, slujba de sfințire a unei troițe, slujba Canonului Mare din Postul Sfintelor Paști.

28 octombrie 2011 – vizita Preafericirii Sale Teodor, Patriarhul Alexandriei și a întregii Africi

Cu ocazia hramului Catedralei Patriarhale, Sfântul Dimitrie cel Nou din Basarabov, Sfânta Mănăstire Pasărea a fost vizitată de Patriarhul Teodor al Alexandriei și al Întregii Africi, însoțit de o delegație coordonată de Preasfințitul Ciprian, Episcop Vicar Patriarhal. Cu această ocazie, Patriarhul Teodor a fost întâmpinat de maicile din obștea mănăstirii și elevele Seminarului cărora le-a împărtășit un cuvânt de folos duhovnicesc.

10 noiembrie 2013 – aniversarea a 200 de ani de existență a Sfintei Mănăstiri Pasărea

Elevele Seminarului au dat răspunsurile la strană la Sfânta Liturghie oficiată la Mănăstirea Pasărea de către Preafericitul Părinte Patriarh DANIEL, dimpreună cu Preasfințitul Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfințitul Varlaam Ploieșteanul, Episcop Vicar Patriarhal și Preasfințitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi. În cadrul Sfintei Liturghii, s-a săvârșit resfințirea Bisericii Mari, în urma lucrărilor de restaurare și înnoire din perioada 2012-2013. Cu o seară înainte, elevele au participat la procesiunea cu racla Sfintelor Moaște ale Sfântului Ierarh Calinic, adusă cu această ocazie din Mănăstirea Cernica.

5 octombrie 2014 – vizita Inaltpreasfințitului Ambrozie, Arhiepiscop de Peterhoff

Pe data de 5 octombrie 2014, elevele Seminarul s-au bucurat de vizita făcută de către Inaltpreasfințitul Ambrozie, Arhiepiscop de Peterhoff și Rectorul Academiei Teologice din Sankt-Petersburg. Primirea a avut loc în Paraclisul Seminarului, unde Înalt Preasfinția Sa a adresat elevelor un cuvânt de mare folos sufletesc, dar și pedagogic.

29 noiembrie 2014 – vizita Preafericirii Sale Ioan al X-lea, Patriarhul Antiohiei și al Întregului Orient

În cadrul primei vizite oficiale efectuată în România, Preafericitul Părinte Patriarh Ioan al X-lea, însoțit de o delegație coordonată de Înaltpreasfințitul Nifon, Arhiepiscop al Târgoviștei și Mitropolit Onorific, au vizitat Sfânta Mănăstire Pasărea, unde s-au bucurat de o călduroasă primire din partea Maicii Starețe Stavrofore Mihaela Costache dimpreună cu preoții duhovnici și soborul mănăstirii, cărora li s-au alăturat elevele Seminarului. La sfârșit, au fost adresate cuvinte de folos duhovnicesc din partea ierarhilor.

Pe lângă activitățile școlare, elevele Seminarului Teologic Liceal Ortodox Sfânta Filofteia sunt implicate și în activități extrașcolare cu caracter educativ, cultural, artistic, spiritual etc.

Activitățile extrașcolare vizează în principal extinderea culturii generale și de specialitate a elevelor, promovarea spiritului competițional, educația duhovnicească, colaborarea cu comunitatea și cu elevi din alte scoli, precum și alte obiective conforme cu viziunea și misiunea unității de învățământ. Dintre aceste activități extrașcolare amintim:

•Simpozion organizat cu ocazia Hramului Seminarului (prezentarea de comunicări și referate, competiții între eleve, momente artistice etc.)

•Participarea elevelor la proiectul agroecologic „L’Hirondelle” (Rândunica) ce se desfășoară în Mănăstirea Pasărea, în colaborare cu Fundația Pierre Rabhi din Franța, la inițiativa Patriarhiei Române

•Activități de voluntariat în beneficiul școlii și al comunității locale: vizite la căminul de bătrâne din incinta Sfintei Mănăstiri Pasărea, activități ecologice (curățenie în zonele învecinate ale Seminarului, în incinta Sfintei Mănăstiri Pasărea)

•Excursii tematice în țară.

•Participarea la diferite concursuri și festivaluri a trupei de dans popular a Seminarului „Băsmăluțele”.

7.4.Grup Școlar Agricol „Cezar Nicolau”

Fig.nr.35. Grupul Școlar Agricol „Cezar Nicolau” Brănești (http://www.primăria-brănesti.ro/)

Situat pe DN.3 București-Constanța la aproximativ 19km de capitală .Se învecinează cu: sud-Colegiul Silvic „Theodor Pietraru” ; vest-Pădurea Pustnicul ; est-Liceul Teoretic „Traian Lalescu” si la nord cu Pădurea Brănești si satul Pasărea.

Construita intre anii 1972-1973 este formata din parter si doua etaje ce cuprind: șase laboratoare de fizica , chimie , biologie , fitoplantologie , circulație , mecanica ; patru săli de clasa , biblioteca , cancelarie , noua grupuri sanitare , diferite birouri si camere anexe.

Internatul a fost construit intre anii 1973-1974 având 304 locuri. Sala de sport construita intre 1973-1975 odată cu cantina si teren de sport.

In 1952 ia ființă „Școala de Contabilitate „având cursuri de durata , 80 de elevi , dintre care 40 interni.

In 1962 se transforma in Liceu Agricol având ca profile :mecanic agricol , mecanic de îmbunătățiri funciare , contabilitate agricola , cadastru si organizarea teritoriului cu 800 de elevi , dintre care 400 interni.

Din 1972 se numește „Liceu de Îmbunătățiri Funciare „(cu 900 elevi/400 interni) pana in 1974 când se transforma in „Liceu Agroindustrial” cu următoarele profile: mecanic agricol , economic , agent protecția plantelor , topografie , cadastru funciar.(având 1200 elevi/600 interni)

In 1995 se transformă in „Grup Școlar Agricol Cezar Nicolau” cu specializările : mecanic de îmbunătățiri funciare , mecanic agricol , agent protecția plantelor , topografie , contabilitate , electromecanic si nu mai are internat.

Fig.nr.36 Grădinița cu Program Prelungit Brănești (http://www.primaria-brănesti.ro/)

Fig.nr.37 Școala Primară Nr.1 Islaz-com. Brănești

7.5.EVOLUTIA NUMERICA A ELEVILOR DE LICEU IN PERIOADA

1990-2015

Tabel nr. 11 Evolutia numerică a elevilor de liceu în perioada 1990-2015 (sursa: Arhivele Liceelor)

Fig. Nr. 39 Evolutia numerică a elevilor de liceu în perioada1990-2015

Analizând datele din tabelul de mai sus se observă că la nivelul intregii localități , după evenimentele din anul 1989 numărul elevilor de liceu este in continuă scădere (cu mici excepții), situație asemănătoare pentru întreg județul Ilfov , unde începând cu anul 1990 mulți elevi s-au îndreptat spre licee din Bucureṣti.

Dacăîn anul 1990 la nivelul localității erau 1688 de elevi de liceu ; în anul ṣcolar 1994-1995 numărul acestora scăzuse la 1224 elevi , după care a înregistrat o uṣoară creṣtere pânăîn anul ṣcolar 2003-2004 (1750 elevi).După această perioadă scăderea este lentă dar sigură astfel încât în anul ṣcolar 2015-2016 se înregistrau 1282 elevi de liceu. După cum reiese ṣi din graficul de mai sus singurul liceu care inregistrează o uṣoară crestere a numarului de elevi in toată această perioadă este Liceul Teoretic Traian Lalescu.

7.6.CASA CORPULUI DIDACTIC ILFOV

CCD-urile din Romania au fost înființate in fiecare județ si in municipiul București prin Legea nr.6 din 14 martie 1969 „Privind statutul personalului didactic din Republica Socialistă România”

CCD Ilfov a fost înființată in anul 1971 si avea sediul in București . Primul director al instituției a fost Aurel Popescu , profesor de geografie.

Începând cu data de 1 septembrie 1986 toate CCD-urile din țară au fost desființate, pentru ca in 1997 o parte dintre acestea sa se reînființeze. In anul 1999 , conducerea Inspectoratului Școlar Ilfov , împreună cu conducerea Ministerului Educației a hotărât reînființarea CCD Ilfov , iar sediul acesteia , după mai multe încercări eșuate la Buftea si Dragomirești , a fost stabilit la Brănești , in fostul cămin dezafectat al Liceului „Traian Lalescu”.

Fig.nr.40. Sediul Casei Corpului Didactic Ilfov ; Brănești

CCD-urile din Romania au fost înființate in fiecare județ si in municipiul București prin Legea nr.6 din 14 martie 1969 „Privind statutul personalului didactic din Republica Socialistă România”

CCD Ilfov a fost înființată in anul 1971 si avea sediul in București . Primul director al instituției a fost Aurel Popescu , profesor de geografie.

Începând cu data de 1 septembrie 1986 toate CCD-urile din țară au fost desființate, pentru ca in 1997 o parte dintre acestea sa se reînființeze. In anul 1999 , conducerea Inspectoratului Școlar Ilfov , împreună cu conducerea Ministerului Educației a hotărât reînființarea CCD Ilfov , iar sediul acesteia , după mai multe încercări eșuate la Buftea si Dragomirești , a fost stabilit la Brănești , in fostul cămin dezafectat al Liceului „Traian Lalescu”.

Pe 25 mai anul 2000 a avut loc inaugurarea oficială a CCD Ilfov , in sediul in care funcționează si astăzi. Directorul fondator al CCD Ilfov a fost dl. profesor Nica D. Lupu. Din anul 2007 au urmat prof. Victor Udrescu , prof.ing. Melania Băncilă si din octombrie 2012 pană in prezent , directorul instituției este prof.dr. Florin Petrescu.

Principalul obiectiv al Casei Corpului didactic îl reprezintă formarea continuă si perfecționarea activității cadrelor didactice din învățământul ilfovean. Pentru a-și îndeplini misiunea CCD Ilfov are o sală de festivități cu o capacitate de 120 locuri , sală de studiu cu o capacitate de 20 de locuri , laboratoare multimedia si o sală de expoziție.

Fondul de carte al bibliotecii a fost îmbogățit cu donații de carte si sponsorizări de la editurile EDP , Aramis , Universal , Nemira , Corint , etc. si de la Biblioteca Centrala Universitara , Biblioteca Naționala Pedagogica , Casa Corpului Didactic București , dar și de unele persoane particulare .Intre timp patrimoniul bibliotecii s-a completat in fiecare an .Astăzi a ajuns să dețină peste 20.000 de volume. La sfârșitul primului trimestru al anului 2002 a apărut si numărul 1 al revistei „Univers Didactic Ilfovean” , revista CCD. Ilfov .

CCD. Ilfov este instituție cu personalitate juridică , cu sediu , patrimoniu , siglă si sigiliu proprii subordonată metodologic Direcției generale management , resurse umane si rețea școlară din cadrul MEN., iar pe plan local este coordonată si controlată de Inspectoratul Școlar Județean Ilfov.

Misiunea Casei Corpului Didactic Ilfov este de a promova inovația si reforma in educație , de a asigura cadrul pentru dezvoltarea personală si profesională a personalului din învățământul preuniversitar , in corelație cu standardele profesionale pentru profesiunea didactică , standardele de calitate si competentele profesionale , precum si in conformitate cu politicile si strategiile naționale in domeniul educației.

Programele de formare au fost completate cu evenimente educative , cu caracter formativ , cum ar fi : programe artistice , ateliere de lucru, expoziția permanentă , întâlniri metodice ale cadrelor didactice de toate specialitățile și ale bibliotecarilor , comemorări , lansări de carte , întâlniri ale autorilor ilfoveni cu cititorii , simpozioane , dezbateri , expoziții de carte si cercuri de lectură , proiecte educaționale si vernisaje.

Spațiul clădirii CCD. a fost amenajat in scopul organizării si desfășurării unor variate tipuri de activități și in acest sens dispune diverse resurse materiale:

-sala pentru festivități(cu 100 locuri)

-sala pentru expoziții(24m2)

-bibliotecă cu peste 14.000 volume (63m2)

-sala pentru „Muzeul Învățământului Ilfovean”

-cabinet metodic , cu legătură internet (25locuri)

-centrul de documentare si informare (16 locuri)

-mini librărie

-sala de cursuri , cu tablă electronică interactivă.

Ca resurse umane , CCD Ilfov dispune de personal calificat ce desfășoară întreaga paleta de activități , o echipa formata din șase membrii calificați pentru domeniile in care își desfășoară activitatea si cu mare experiență in activitatea didactica si in învățământ.(prof.dr. Florin Petrescu , 2014)

8.CULTURA

La nivelul comunei Brănești se întâlnesc doua cămine culturale (unul in satul Brănești si unul in satul Izlaz) , iar in satul Pasarea sunt aproape finalizate lucrările de construcție la o moderna „Casa de Cultura „in care va funcționa : o grădinița cu program scurt si in care tinerii si nu numai vor desfășura diferite activități :activități sportive , proiecții de filme si spectacole, serbări școlare ,expoziții , etc.

Fig.nr.41. Viitoarea Casă de Cultură a comunei Brănești

8.1 Monumente istorice si arhitecturale

Patru obiective din comuna Brănești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt clasificate ca situri arheologice — așezarea neolitică aflată în punctul Ostrov, în mijlocul lacului Brănești de pe râul Pasărea, aflat la sud-vest de satul Brănești; și situl de la Vadu Anei, din zona autostrăzii A2, la vest de sat, sit ce cuprinde o așezare geto-dacică, una din secolele al II-lea–al IV-lea e.n., una din secolele al VI-lea–al VII-lea și una din secolul al X-lea.

Celelalte două sunt clasificate ca monumente de arhitectură. Unul este mănăstirea Pasărea, datând din 1813, cuprinzând biserica „Sfânta Treime” (1813, refăcută în 1846–1847), biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1834–1838), casele monahale (începutul secolului al XX-lea), fosta trapeză și clopotnița (ambele din 1846). Ea este de fapt accesibilă dinspre comuna Brănești doar pe un pod pietonal, accesul rutier făcându-se dinspre satul Cozieni, comuna Găneasa. Celălalt este biserica „Sfântul Ilie” din satul Pasărea, datând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Fig.nr.42 Mănăstirea Pasărea (sat. Pasărea-comuna Brănești)

(http://www.obiective-turistice-moara-vlasiei/manastirea-pasarea)

Fig.nr.43 Monumentul Eroilor din centrul satului Brănești (http://www.primaria-branesti.ro/)

Mănăstirea Pasărea este schit de călugărițe si a luat ființa in anul 1813 pe moșia Pasărea a Stolnicului Grigore Asan. A fost înființată de starețul de atunci al Mânăstirii Cernica, Arhimandritul Timotei .

Mănăstirea este declarată monument istoric. Proprietatea mănăstirii (teren agricol)la securizarea din 1863 era de 1500 ha si numeroasa bunuri materiale. Ca imobile , posedă biserica mare , biserica cimitirului si clopotnița la care se adaugă muzeul mănăstirii ṣi numeroase chilii. A fost renovată in întregime intre anii 1973-1977.

In muzeul mănăstirii sunt expuse o serie de obiecte de valoare ca : tipărituri vechi , sculpturi , picturi. Printre acestea se afla :Evanghelia si Apostolii-tipărite la Mănăstirea Snagov in anul 1697 de Mitropolitul Țării Românești , Antim Ivireanul ; biblia de la Blaj tipărită in 1795 de către Samuel Micu , Biblia superioară celei de la 1688 de la București , Manuscrise vechi cu lecturi religioase împodobite cu miniaturi , diferite obiecte lucrate in sidef si filigran in sec.XVIII-lea , picturi in stil Sinaist si Oriental.

8.2 Obiceiuri si traditii

După sărbătorile de iarna, odată cu începutul postului Sfintelor Pasti, la Brănești-Ilfov, este in prilej de mare sărbătoare populara pentru ca in aceste zile are loc Împăcăciunea, Urălia si Ziua Cucilor.

In duminica Lăsatei Secului de Brânza pentru Sfintele Paṣti, familiile tinere merg la nași si la rude cu „Împăcăciunea”. Cu aceasta ocazie, se împart oua fierte, dulciuri, fructe, cu lumânare aprinsa si se cinstesc cu vin, având conștiința ca s au iertat. Explicația acestei împăcăciuni este simpla si are un caracter profund creștin. Intrarea in Postul Paștelui trebuie făcută cu sufletul curat si împăcat, eliberat de certurile si dușmăniile apărute peste an. Seara, in timp ce tinerii organizează Urălia, obicei de iluminație, pe strada sau la focul de Urăllie, sătenii beau vin in virtutea împăcării, chiar daca nu exista motive pentru aceasta.

Acest obicei este întâlnit si in alte localități, desfășurându-se in toate satele comunei Brănești. După ce s-a inserat bine, tinerii aprind focuri si fac uraturi cu glas tare, in cor, acompaniați de legăturile de acioaie ce vor fi folosite a doua zi la cuci. Urarea: Urălie! Urălie!, este însoțita deseori de dialoguri satirice care amendează moravurile sătenilor ( La moș Ilie, in pălărie!). Focul, simbol al purității si al primenirii, al arderii resturile iernii si nașterii primăverii, s-a făcut diferit de-a lungul timpului. Prin anii 1950 se ținea in mana cate o prăjină lunga de 2 metri la capătul căreia se legau fie cârpe înmuiate in păcura sau motorina, fie o tivga pe care o aprindeau si o plimbau pe deasupra capului strigând versuri satirice.

După o vreme, Urălia a început sa se facă prin arderea resturilor vegetale rezultate de la hrana animalelor, cum ar fi snopii de coceni, iar mai apoi s-a trecut la arderea anvelopelor de cauciuc uzate, care scot un fum negru si înecăcios. In virtutea primenirii, cu acest prilej se ardeau in trecut si o serie de acareturi(lucruri vechi care nu mai erau folosite in gospodărie), iar „femeile luau din cenușa focului si o puneau in cotețul găinilor pentru a face oua mai de timpuriu”( Simion-Florea Marian, 1899).

Luni, o doua zi de Lăsata Secului de brânza, este „Ziua Cucilor” , cea mai importanta manifestare populara tradițională a localității Brănești, manifestare care transforma satul intr-un adevărat carnaval popular in aer liber. Jocul presupune mascarea bărbaților tineri si lovirea sătenilor cu palma pe umăr pentru „alungarea răului” si pentru „a avea sănătate tot anul” .

Fig.nr.44.Cuci cu chip si Cucoaice in centrul satului (comuna Brănești , județul Ilfov,2014)

(http://www.cuciidinbranesti.ro)

Personajele principale sunt:

Cucii – au un costum bărbătesc pe care si-l confecționează singuri. Masca, numita chip, este de-a dreptul impresionanta, cu o cupola mare, grea si împodobită cu sute de flori viu colorate din hârtie creponata, ca o sorcova imensa din care, la spate, atârna zeci de plete din panglici de hârtie, lungi pana la pământ, apoi obrăzarul – cu nasul lung din care atârna ciucuri, cu pomeții bine conturați si barba din blănița de iepure. Pe masca sunt fixate mărgele si oglinzi ce simbolizau astrele majore – Soarele si Luna. Costumul este alb, format din pantaloni si bluza (reminiscenta a vechiului port țărănesc), prevăzut cu stampile cruciforme roșii pe picioare si mâneci, si o centura ușoara de clopoței mici si rotunzi (numiți „lopci”) așezați in diagonală pe piept.

Fig.nr.45.Alaiul Cucilor cu chip pe străzile satului in prima zi din Postul Paștelui(Brănești , județul Ilfov , 2014) (http://www.cuciidinbranesti.ro)

Ciocoaicele sunttineri îmbarcați femeiește cu o masca de carton pe fata si legați cu o basma pe cap, care își procura rochiile de la fetele cu care aveau legături de prietenie.

Încinse la mijloc cu o curea de acioi (centura de clopoței mari si dubli), cucoaicele poarta in mana pămătuful (un bat si o sfoară cu o opinca in capăt, sau un material din cauciuc).

Acompaniate de zgomotul asurzitor si înfricoșător al acioaielor, ele sunt mai agresive si lovesc mai tare pe cunoscuți si prieteni, cu pămătuful sau cu palma, pentru a avea sănătate tot anul.

Acest grup cu îmbrăcăminte deosebita formează majoritatea covârșitoare a mascaților, însă in alaiul cucilor pot fi zărite si alte personaje, din mitologia românească sau din viată cotidiana, tot mai numeroase fiind măștile moderne.

Fig.nr.46. Alai de Cucoaice „Împărțind sănătate” ; comuna Brănești ,

județul Ilfov 2013(http://www.cuciidinbranesti.ro)

Referitor la originea jocului, exista mai multe ipoteze. Unii etnografi îl considera un carnaval de origine tracă , având doua variante, una nord-dunăreana : „jocul cucilor” si alta sud-dunăreana : „jocul kukerilor” , intre acestea petrecându-se influente reciproce din cauza mișcărilor de populații carpato-balcanice. Alții sunt de părere ca este de origine greceasca , ca jocul cucilor din Romania sau al kukerilor din Bulgaria se trage din antesteriile dionisiace (sărbătorile lui Dionysos) , preluate de la traci , de greci si adaptate in mod diferit.

Cucii si kukerii ar avea la origine jocul kuklei sau al omului travestit , specific grecilor din Tracia. Academicianul etnograf Romulus Vulcănescu considera cucii o manifestare legata de unele rituri pastorale si agrare la traci , peste care s-au suprapus elemente grecești di antesteriile dionisiace si elemente slave din procesiunile lui Cupalo (zeul bucuriei la slavi).

Deși exista si ipoteza unei variante romanești nord-dunărene , in Brănești , obiceiul este pus pe seama bulgarilor veniți in localitate , începând cu sfârșitul sec.al XVIII-lea , de prin părțile Silistrei si Cadrilaterului , unde acest obicei se semnalează si in prezent in forme asemănătoare cu cele de la noi.

Riturile si semnificațiile deosebit de complexe ale obiceiului , care nu mai sunt cunoscute de către membrii comunității, sunt analizate de etnograful Mihai Robea in studiul sau din 1978 :

-Riturile pastorale si agrare erau simbolizate prin ieșitul cu plugul la arat, semănatul simbolic, iar pastorii cu capre , oi sau măgari si semnificau începutul muncilor agricol;

-Ritul fecundității si fertilității se regăsește in elementele costumației cucului –barba de țap sau din blana de iepure ca semne ale virilității dionisiace, ori lovirea tinerelor fete cu palma la „coapse ”de către cuci , evidențiază aceeași semnificație;

– Renașterea naturii, victoria primăverii supra iernii si începutul unui an nou , sunt simbolizate de inflorescența de pe măștile-chip , o adevărată sorcova capilara;

-Alungarea răului si a spiritelor rele cu ajutorul sunetelor asurzitoare si înfricoșătoare ce rezultau prin jocul centurilor de acioaie ale cucoaicelor;

-Mai târziu, ca măsură de prevenire a îmbolnăvirii de friguri , satul Brănești fiind situat intre bălti generatoare de malarie , jocul cucilor a căpătat un nou rit , care de altfel s-a generalizat „ o lovitura data ușor cu palma peste umăr , care tine de sănătate tot anul” .

Astăzi , sărbătoarea cucilor aduna comunitatea locala la un adevărat carnaval popular in aer liber si o face sa trăiască momente de veselie , amuzament si destindere.(Nica.D.Lupu , 2013)

9.SANATATE

In cadrul localității serviciul de îngrijire a sănătății este asigurat de o unitate sanitară publică, care cuprinde patru cabinete medicale individuale si un cabinet stomatologic . Pe lângă acestea mai există doua cabinete stomatologice particulare ṣi trei farmacii.

Dispensarul este deservit de trei medici generaliști , un pediatru , patru asistente , un stomatolog si doua îngrijitoare. Dispensarul a fost renovat și dotat prin contribuția fundației „Principesa Margareta”.

Fig.nr.47.Dispensarul din comuna Brăneṣti

Pe lângă dispensar, pe raza localității mai funcționează trei cabinete stomatologice particulare ṣi două cabinete medicale veterinare.

Fig.nr.48 Stema Comunei Brănești (http://www.primaria-branesti.ro/)

10.Consiliul Local al Comunei Brăneștieste alcătuit din 13 consilieri care-ṣi desfășoară activitatea in trei comisii de specialitate , in principalele domenii de activitate: Comisia de buget- finanțe , control , administrarea domeniului public si privat , agricultura ; Comisia pentru protecție si asistenta sociala , ordine publică , respectarea drepturilor si libertăților cetățenești , petiții si reclamații ; Comisia pentru învățământ , sănătate , știință , cultură , culte , tineret si sport.

Mandatul primarului si al consilierilor locali este de 4 ani.

Fig.nr.49.Clădirea primăriei din Brănești – județul Ilfov (http://www.primaria-branesti.ro/)

Partea II

CONSIDERATII METODICO-STIINTIFICE

LOCUL ȘI ROLUL GEOGRAFIEI ÎN CADRUL OBIECTELOR

STUDIATE ÎN SCOALĂ

1.1.Noțiunea de conținut al învățământului geografic

În didactica tradițională, conținutul învățământului geografic reprezintă ansamblul cunoștintelor, priceperilor și deprinderilor din domeniul geografiei, pe care elevii îl dobândesc la școală. În didactica modernă, conținutul învățământului geografic cuprinde ansamblul cunoștintelor si abilităților, strategiilor, atitudinilor cognitive, comportamentelor din domeniul geografiei, proiectate în documentele școlare oficiale (planuri de învățământ, programe, manuale), care vizează stimularea personalității celor care se instruiesc în plan intelectual, moral, profesional, estetic, fizic.

Conținutul învățământului include un curriculum comun/ trunchi comun de cultură generală și un curriculum diferențiat. Curriculumul comun asigură baza formării personalității prin: programe școlare identice în învățământul general obligatoriu (până la 16 ani); curriculumul comun din cultură de profil (în învățământ liceal) și de specialitate (în învățământul profesional); aprofundarea curriculumului comun în primii doi ani de studii universitare. Curriculumul diferențiat oferă: posibilitatea organizarii unor cursuri opționale în învățământul gimnazial; canalizarea culturii de profil spre anumite domenii de specialitate, în învățământul liceal; posibilitatea formării profesionale complexe, în învățământul universitar.

Caracteristicile conținutului învățământului geografic sunt urmatoarele:

– caracterul stabil, conferit de valorile precizate la nivel macro, în idealul și scopurile pedagogice;

– caracterul dinamic, conferit de: diversificarea, structurarea și îmbogățirea conținutului geografiei; concretizările făcute de profesor în activitatea cu elevii; transformările din realitate pe care le reflectă;

– subordonarea față de finalitățile, scopurile și obiectivele educaționale, pe care le concretizează în planuri, programe, manuale școlare, activități instructiv-educative;

– varietatea componentelor: cunoștințe, abilități, strategii, atitudini, comportamente, valori etc;

– caracterul global (unitar), dar și diversificat ( pe cicluri școlare, tipuri de științe);

– complexitatea crescândă pe măsura trecerii de la un ciclu școlar la altul;

– subordonarea față de conținutul educației (procesul de învățământ fiind forma cea mai organizată a educatiei);

– mobilitatea cea mai mare dintre componentele ale procesului de învățământ;

– loc central între componentele procesului de învățământ; în funcție de conținut se proiectează toate celelalte componente ale procesului didactic, întreaga strategie de instruire, evaluare și reglare a demersului didactic;

– componente variate: ansambluri de mesaje semantice (în diverse sisteme de reprezentare) și mesaje extrasemantice (efecte, gesturi, atitudini, relații interpersonale etc).

Criteriile de selecție a conținutului învățământului geografic:

Criteriile filosofice.Conținutul învățământului geografic se selecționează după dezvoltarea social-culturală a societății, fiind subordonat idealul social al societății și idealului educativ, în acord cu arta, cultura, aspirațiile unui popor.

Criterile logico-științifice (epistemologice).Conținutul învățământului geografic se selecționează în concordanță cu noile tendințe și achiziții din domeniul geografiei, cu scopul eliminării decalajelor dintre școală și știință. Criteriile sunt: necesitatea însușirii cunoștințelor și a metodelor științifice de cunoaștere, a modurilor de gândire specifice geografiei; orientarea practică a conținutului și asigurarea caracterului operațional al cunoștințelor; integrarea conținutului cu cercetarea științifică; promovarea interdisciplinarității, apariția unor științe de graniță, înlăturarea granițelor dintre științe.

Criteriile pedagogice de selecție a conținutului geografic sunt: asigurarea unei analogii funcționale între logica științifică și logica didactică; flexibilitatea conținutului în funcție de nevoile și interesele celor care se instruiesc; accentuarea caracterului formativ, cu scopul desăvârșirii personalității în ansamblul sau asigurarea unui echilibru între cultura generală și cultura de specialitate.

Criteriile psihologice de selecție a conținutului sunt: facilitarea continuității învățării și trecerii de la o treaptă de învățământ la alta, prin respectarea capacității copilului de a învăța; adecvarea la particulitățile de vârstă și individuale ale elevilor; adecvarea la nivelul de dezvoltare psihică a elevilor și favorizarea trecerii la un nivel superior de dezvoltare psihică.

Factorii care determină integrarea și ierarhizarea conținutului învățământului geografic:

Explozia informațională influențează conținutul învățământului geografic, în principal, sub două aspecte: volumul sau cantitatea de informație, precum și nivelul de generalitate a cunoștințelor. Referitor la primul aspect, s-a constatat ca ritmul de dublare a conținutului informațional al geografiei este tot mai mare, petrecându-se într-un interval de timp tot mai scurt, încercarea de a transpune o mare parte din acest conținut în programe și manuale determină o supraîncărcare, motiv pentru care nu este suficientă doar îmbogățirea conținutului, ci și o selectare conform unor criterii științifice. Pentru rezolvarea problemei se apelează la al doilea aspect al exploziei informaționale- nivelul de generalitate a cunoștințelor. Conținutul structural al unei științe cuprinde mai multe nivele de abstractizare și generalizare. La nivelele inferioare sunt: datele, faptele, evenimentele, noțiunile, conceptele, regulile; iar la nivelele superioare: legile, principiile, teoriile, categoriile. Explozia informațională afectează mai puțin nivelele superioare, motiv pentru care selecția conținutului se face pornind de la nivelele superioare ale geografiei, de la stabilirea legilor generale și speciale, a principiilor metodologice de studiere actuală a geografiei și de dezvoltare ulterioară, apoi se selectează conceptele și faptele concrete.

Schimbările din metodologia științei. Progresul geografiei ca știintă determină o permanentă îmbogățire a metodologiei cercetării, prelucrării informațiilor și a interpretării lor. Este firesc ca o parte din aceste metode specifice cercetării științifice să fie dobândite de către elevi prin procesul de învățământ, cu scopul de a dobândi abilități necesare în viață.

Relația dintre geografie ca știință și geografie ca obiect de învățământ. Elaborarea conținutului geografic nu urmărește doar calea liniară, inductivă, specifică cunoașterii științifice si didactice, de la fapte concrete spre noțiuni, reguli, legi, principii, teorii. Respectând structura științei construită ca un sistem de informații ierarhizate, cu nivele de abstractizare și generalizării precis conturate, selectarea con ținutului învățământului geografic, pornește de la nivelele superioare, adică de la stabilirea legilor generale și speciale ale științei, de la principiile metodologice pe baza cărora se conturează stadiul actual și de dezvoltare ulterioară a geografiei. După identificarea nivelului de dezvoltare se conturează principiile, legile, se creează premisele elaborării unor concepte de bază, care facilitează selecția și integrarea cunoștințelor situate pe trepte inferioare, strict necesare redescoperirii adevărurilor generale ale geografiei.

Raportul dintre cultura generală, cultura tehnico-profesională și cultura de specialitate. Nici una dintre cele trei componente ale culturii, oricât de cuprinzătoare ar fi, nu satisface singură comanda societății privind dezvoltarea armonioasă a personalității, motiv pentru care fiecare va avea o anumită pondere în conținutul învățământului. În sfera culturii generale sunt cuprinse, pe de o parte, cunoștințele generale despre natura, societatea și gândirea umană care determină concepția și orientarea generală în lumea contemporană și, pe de alta parte, capacitățile intelectuale și practice care permit individului cunoașterea și transformarea realității. Conținutul geografiei vizează dobândirea cunoștințelor destinate culturii generale, motiv pentru care se studiază aproape în toate clasele din învățământul gimnazial și liceal. În elaborarea conținutului concret al geografiei, este important să fie evidențiate legăturile reciproce dintre geografie și tehnică, geografie și arte.

Nivelul de abstractizare și de abordare a conținutului, în lucrările de specialitate se evidențiază existența unor nivele de abstractizare a conținutului. Fiecare nivel de abstractizare implică un anumit nivel de abordare. Datele, noțiunile și regulile pot fi aproximative la nivel empiric, național și logic. Pentru a nu rămâne la nivel descriptiv, principiile și teoriile presupun un nivel de abordare logico-matematic, cibernetic sau structural-sistemic. Tendința actuală de transformare a geografiei dintr-o disciplină a memoriei în una a gândirii pretinde o interpretare logico-matematică, cibernetică și structural-sistemică, mai puțin conceptuală. Transferul informațiilor de la o disciplină la alta se realizează atunci când cunoștințele sunt învățate la un nivel mare de abstractizare și generalizare.

Transpunerea conținutului învățământului geografic în curriculumul școlar:

Planul-cadru de învățământ , programele școlare și manualele școlare:

Planul-cadru de învățământ pentru clasele I-XII/XIII , este un document oficial care structurează conținutul învățământului pe niveluri și profiluri de școli, pe cicluri și pe arii curriculare, stabilește obiectele de studiu și resursele de timp necesare. El include un curriculum comun (discipline și număr de ore obligatoriu pentru toți elevii, în proporție de 75 – 80 % din plan) și un curriculum la decizia școlii (care permite opțiunea asupra unei proporții de 20 – 25 % din programul școlar al elevilor). Se observă introducerea unei discipline, ponderea disciplinelor , modificarea programelor , manualelor .

Ciclurile curriculare sunt periodizări ale școlarității, care grupează mai mulți ani de studiu , chiar din cicluri școlare diferite, cu finalități comune. Fiecare ciclu curricular are finalități proprii și metodologie didactică specifică. Ciclurile curriculare sunt: ciclul achizițiilor fundamentale (grupa pregătitoare a grădiniței și cls. I – II ), ciclul de dezvoltare (III –IV), ciclul de observare și orientare ( V – IX ), ciclul de aprofundare (X – XI), ciclul de specializare (XII – XIII).

Aria curriculară cuprinde un grup de discipline, cu anumite obiective comune. Sunt șapte arii curriculare: Limbă și comunicare, Matematică și științe ale naturii, Om și societate, Educație fizică și sport, Tehnologii, Consiliere și orientare . Ele sunt aceleași pe toată durata școlarității, dar ponderea lor variază pe clase și cicluri. În planul de învățământ se specifică numărul de ore ( maxim și minim ) atribuit fiecărei arii curriculare și discipline, numărul de ore maxim și minim posibil a fi incluse în orarul unei clase într-o săptămână.

Geografia este inclusă, alături de istorie, educație civică și religie în aria curriculară Om și societate, în clasele a IV-a și a V-a pentru istorie și geografie sunt alocate 1 – 2 ore. La o clasă reală aceste ore pot fi distribuite astfel: o oră de istorie și o oră de geografie timp de un an școlar dacă se alocă 2 ore celor două discipline; o oră de geografie timp de un semestru și o ora de istorie timp de un semestru dacă se alocă o oră pentru cele două discipline. Din clasa a VI – a până în clasa a IX – a pentru cele două discipline se alocă 2 – 3 ore. La o clasă reală aceste ore pot fi distribuite astfel: o oră de geografie și o oră de istorie dacă se alocă 2 ore pentru cele două discipline; o oră de geografie și două ore de istorie sau o oră de istorie și două ore de geografie dacă se atribuie 3 ore celor două discipline. Numărul de ore alocat unei discipline se decide în funcție de: dorința elevilor și a părinților, competența profesorului, spațiul și dotarea școlii, numărul maxim de ore alocat unei clase etc. Numărul maxim sau minim de ore la o disciplină se încadrează în cel prevazut în planul – cadru de învățământ.

Programa școlară de geografie (curriculum scris sau oficial ) este un document oficial care redă sintetic conținuturile învățământului pe ani școlari sau pe cicluri de învățământ. Programa școlară are o componentă generală, valabilă pentru toate ariile curriculare și una particularizată unei arii curriculare.

Componenta generală cuprinde: scopurile tuturor programelor ariilor curriculare; obiectivele generale ale sistemului de învățământ național; obiectivele instructiv – educative ale nivelului și ale profilului de învățământ respectiv; planul de învățământ, cu unele precizări; principiile didactice fundamentale.

Componenta particularizată la o arie curriculară sau disciplină cuprinde: prezentarea disciplinei; obiectivele – cadru ; obiectivele de referință; elementele de conținut; exemple de situații de învățare; exemple de metodologii de predare și recomandări privind curriculum de suport; sugestii referitoare la evaluare; standardele naționale de performanță ale elevilor ( nivel minim, mediu, maxim).

▪ Obiectivele – cadru ale disciplinei, cu grad mare de generalitate și complexitate, se referă la formarea în mai mulți ani de studiu a unor capacități și atitudini specifice disciplinei.

▪ Obiectivele de referința specifică rezultatele așteptate ale învățării pe fiecare an de studiu.

▪ Exemple de situații de învățare sunt constituite pornind de la experiența concretă.

▪ Conținuturile sunt mijloace prin care se urmărește atingerea obiectivelor – cadru și de referința. Unitățile de conținut sunt organizate tematic sau conform domeniilor diverselor obiecte de studiu.

▪ Standardele curriculare naționale de performanța sunt criterii de evaluare a calității procesului de învățare formulate sub forma de cunoștințe, competențe și atitudini, definite pentru nivelurile minimal, mediu și maximal. Sunt specificate în programele școlare sub formă de enunțuri sintetice, pe baza cărora se verifică în ce măsură sunt realizate obiectivele de referință de către elevi.

Manualele școlare alternative prezintă conținutul precizat în programa școlară în unități didactice și experiențe de învățare. Conținuturile învățării sunt sistematizate pe capitole, subcapitole, lecții, teme. Pentru fiecare disciplină și an de studiu există o ofertă variată de manuale. Profesorul alege manualul optim pentru elevii săi în funcție de dorința elevilor , a părinților sau competența personală. Pentru elevii din ciclul primar și gimnazial manualele sunt gratuite. Ele sunt valabile timp de 3 – 5 ani și sunt utilizate de către mai multe serii de elevi.

Manualele școlare sunt instrumente ale predării și învățarii, un suport de prezentare a cunoașterii științifice. Manualul școlar este un ansamblu structurat de proceduri de comunicare, axat pe logică și ordonare internă, în limitele principiului progresiei sistematice. Conținutul este raportat la obiectivele – cadru din curriculum, la cerințele programei și la situațiile de învățare.

Manualul este accesibil pentru nivelul minim și mediu de instruire, iar secvențele obționale sunt destinate elevilor cu disponibilități educaționale mai mari. Manualul este o ofertă largă și variată de demersuri utilizabile în situații educaționale diferite. Dintre caracteristicile organizării interne a manualului școlar remarcăm: limbajul accesibil, traseele de învățare, coerentă și continuitatea longitudinală, deschiderile interdisciplinare și transdisciplinare, modalități variate de prezentare a conținuturilor, tehnicilor de evaluare și autoevaluare tradiționale și alternative, claritatea prezentărilor grafice, diversitatea imaginilor.

Manualul respectă câteva cerințe: accesibilitatea textului (claritatea explicațiilor, numărul ideilor noi, complexitatea exprimării); adecvarea științifică ( măsura și modul în care manualul încorporează stadiul actual al cercetării științifice); eficiența instrucțională ( calitatea de a fi util ca instrument de învățare); raportul dintre partea teoretică și cea aplicativă; corelația logică dintre teorie și aplicații

1.2.2.Curriculum scolar. Delimitări terminologice și conceptuale:

Conceptul de curriculum. Termenul provine din limba latină (singula: curriculum ; plural: curricula ) și înseamnă alergare, cursă.

În sens larg , curriculum cuprinde ansamblul proceselor educative și experiențelor de învățare prin care trece elevul pe durata parcursului său școlar, în sens restrâns, curriculum sau curriculum formal/oficial cuprinde ansamblul documentelor școlare de tip reglator în cadrul cărora se consemnează datele esențiale privind procesele educative și experiențele de învățare pe care școala la oferă elevului.

Curriculum național cuprinde ansamblul experiențelor de învățare prin care școala asigură realizarea idealului educațional și a finalităților învățământului din legea învățământului. Componentele curriculumului național sunt:

Un sistem de considerații teoretice asupra educatului și societății prezentat în documentul Curriculum National pentru învățământul obligatoriu.

Finalitățile:

Idealul educațional și finalitățile sistemului reprezintă un set de aserțiuni de politică educațională, care specifică în Legea învățământului profilul de personalitate dezirabil la absolvenții sistemului de învățământ, în perspectiva evoluției societății românești.

Finalitățile pe niveluri de școlaritate (primar, gimnazial și liceal) descriu specificul fiecarui nivel de școlaritate din prespectiva politicii educaționale.

Conținuturile sunt concretizate în: planuri – cadru, programe școlare, manuale școlare, materiale suport, standarde de performanța.

Tipuri de curriculum

Curriculum nucleu (trunchiul comun ) reprezintă numărul minim de ore de la fiecare disciplină obligatorie prevăzută în planurile – cadru. La geografie numărul minim de ore la clasele a IV – a și a VI- a este de o jumătate de oră /săptămână. În programă conținuturile pentru curriculum nucleu nu sunt marcate cu asterix. Ele sunt obligatorii dacă se alocă numărul de ore minim sau maxim. Curriculumul nucleu constituie sistemul de referință pentru evaluare și pentru elaborarea standardelor curriculare de performanță.

Curriculum la decizia școlii acoperă diferența de ore dintre curriculumul nucleu și numărul minim/maxim de ore/săptămână, disciplină și an de studiu, prevăzute în planul – cadru. Obiectivele și conținuturile marcate cu asterix și tipărite cursiv în programe sunt destinate curriculumului la decizia școlii și nu sunt obligatorii.

Curriculum nucleu aprofundat implică parcurgerea conținuturilor obligatorii din programa în numărul maxim de ore alocat disciplinei cu elevii care nu pot însuși curriculumul obligatoriu în numărul de ore alocat.

Curriculumul extins implică parcurgerea în întregime a continuturilor programei inclusiv pe cele marcate cu asterix, în numarul maxim de ore alocat disciplinei respective, cu elevii care au interes special pentru geografie.

Curriculumul elaborat în școală implică activitățile obționale propuse de școală în funcție de resursele umane și materiale ale școlii, importanță sau atractivitatea subiectelor. Pentru fiecare clasă, în aria curriculară Om și societate sunt prevăzute 0 -1 ore pentru dicipline obționale. Profesorul propune tema cursului opțional, o prezintă inspectorului de specialitate pentru a o aproba, informează elevii și părinții asupra obiectivelor și conținuturilor cursului. Pentru constituirea unei grupe sunt necesari minim 10 elevi care provin dintr-o clasă sau din clase paralele. După ce elevii optează pentru un curs opțional, acesta este inclus în orar și în catalog, se scriu absențe, se acordă note, se încheie medii.

Curriculum suport cuprinde materialele didactice sau de documentare destinate elevilor și profesorilor ( culegeri de probleme, texte, atlase, fișe, caiete de activitate independentă, etc.), ghiduri, norme metodologice și materiale suport care descriu condițiile de aplicare și de monitorizare a procesului curricular.

1.3. Obiectivele pedagogice ale disciplinei:

A educa și a instrui înseamnă a conduce elevul într-un proces lung formativ sper anumite finalități.Conceptul de obiectiv definește schimbarile pe care educatorul urmărește să le producă în conștiința și conduita elevului. Elaborarea obiectivelor constitue elementul de bază în proiectarea activității didactice, deoarece în concordanță cu ele se stabilesc celelalte componente ale actului pedagogic. Ele sunt dfeci elemente de anticipație care îi indică profesorului ,, ce va sti și cât va ști să facă elevul’’ la sfârșitul unei activități.În literatura pedagogică sunt cunoscute trei mari domenii de încadrare a obiectivelor:

Cognitiv – se referă la asimilarea de noi cunoștințe, formarea de deprinderi și capacități intelectuale,

Afectiv – se referă la formarea sentimentelor, a atitudinilor, convingerilor, motivațiilor, intereselor, valorilor…

Psihomotor – se referă la elaborarea conduitelor motrice și senzoriale, a deprinderilor practice.

Definirea obiectivelor operaționale implică precizarea clară a unor elemente ce fac posibilă: analiza amplă a programei școlare și a manualului, selectarea obiectivelor specifice, stabilirea tipului de lecție, operaționalizarea conform cerințelor stabilite, stabilirea performanței și a modului de evaluare. Este necesar ca obiectivele operaționale să se regăsească în sarcini de lucru, acțiuni ale elevilor, efectuate simultan sau succesiv cu profesorul.

Avantajele organizării procesului de învățământ pe baza obiectivelor: Stabilirea obiectivelor clare și plasarea acestora pe poziția de plecare a actului pedagogic prezintă următoarele avantaje:

Garanție pentru finalitățile educaționale asumate,

Orientarea mai sigură a profesorului în proiectarea instruirii și în alegerea metodelor de învățământ,

Imaginea mai clară a scopului urmărit,

Diagnosticarea dificultăților de învățare ale elevilor și crearea posibilităților de instruire diferențiate,

O mai bună evaluare a cunoștințelor elevului,

O mai bună evaluare a activității profesorului

MODURI ȘI FORME DE ORGANIZARE A PROCESULUI DE

ÎNVĂȚĂMÂNT GEOGRAFIC:

2.1 LECȚIA – parte componentă a procesului instructiv – educativ:

Didactica tradițională își propune crearea condițiilor pentru acumularea de noi cunoștințe, priceperi, deprinderi..În prezent este necesar a forma personalități apte de o învățare novatoare, anticipativă și participativă, capabilă nu numai de a prevedea sau a alege posibilități de acțiune, ci și de a crea alternative noi. În urma absolvirii școlii, elevii trebuie să poată exercita o meserie care să le permită integrarea socială și profesională.

Disciplinele studiate trebuie să asigure rezolvarea situațiilor ulterioare, cu totul noi, astfel încât, prin informații, strategii didactice, mijloace de învățământ să creeze pentru elevi pasiuni și afecțiuni, făcând să primeze motivațiile interne, personale fașă de cele externe.

Lecția este o formă importantă de organizare și desfășurare a activității didactice. Ea se consideră forma de bază a procesului de predare învățare în școală și reprezintă o succesiune de teme dintr-un obiect de învățământ, relativ egale, care se predau una după alta, după un anumit orar, într-un timp limitat, în jur de 50 minute.

Raportul profesor elev, din cadrul lecției, accentul trebuie să se modifice, în sensul transformării elevului în factor activ al instruirii și educării sale, în sensul schimbării atribuțiilor profesorului care, la rândul său, trebuie să se transforme din factor dominant al procesului de instruire într-un îndrumător al activității elevului. Forma de organizare a lecțiilor trebuie reconsiderată prin:

Metode ce antrenează capacitatea de investigare,

Posibilități de anticipare, de soluționare teoretică și practică.

Cerințe generale ale conceperii, organizării, proiectării și desfășurării lecțiilor:

– cunoașterea locului și importanței specifice disciplinei de învățământ,

– cunoașterea conținutului programei școlare, a manualului și a biografiei suplimentare specifice disciplinei de învățământ în ansamblu sau pentru o anumită parte,

– asigurarea relațiilor interdisciplinare,

– stabilirea felului de activitate didactică: teoretică sau practică, a tipului de lecție și încadrarea lui într-un sistem de lecții,

– elaborarea structurii specifice tipului de lecție stabilit,

– stabilirea obiectivelor de specialitate, operaționale și a celor pedagogice,

– stabilirea conținutului temei noi și a conținutului altor verigi ale lecției ( reactualizarea, verificarea, activitatea independentă în clasă și acasă),

– stabilirea adecvată a strategiilor didactice necesare desfășurării lecției ( mijloace, forme, metode de învățământ),

– stabilirea modului desfășurării didactice ( frontal, în echipă, cu clasa întreagă, a muncii profesorului ca îndrumător, cu cea de cooperare și întrajutorare cu elevii și cu cea de consultant – consilier),

– stabilirea timpului, în minute pentru fiecare etapă a lecției.

Acțiunile principale care urmează să fie incluse în structura lecției sunt: – captarea și orientarea atenției elevilor până la sfârșitul activității ( metoda fundamentală de captare și menținere a atenției are în vedere apelul la motivația elevului, la curiozitatea lui intelectuală, deci o trecere de la atenția impusă la atenția reglată prin autocontrol,

– comunicarea obiectivelor urmărite: exprimă acele deziderate care trebuie realizate prin mijlocirea conținutului lecției, având funcția de orientare, de direcționare a întregii munci de pregătire și realizare a lecției,

– reactualizarea elementelor învățate anterior și dirijarea învățării – se reactualizează ceea ce este util pentru a construi puntea de trecere spre o nouă învățare,

– prezentarea noului conținut ce trebuie învățat și dirijarea activității,

– asigurarea conexiunii inverse – reprezintă un element nou inclus în structura lecției pentru a se putea corecta erorile după secvențe scurte de învățare,

– verificarea și aprecierea rezultatelor ( evaluarea performanțelor) se realizează pe parcursul și la sfârșitul lecției, măsurându-se rezultatele și performanțele imediat formulate în termeni operaționali,

– intensificarea retenției ( fixarea și stabilirea performanței) – fixarea începe chiar în momentul inițial de contact cu noul material, cu înțelegerea lui deoarece la baza reținerii este pusă activitatea complexă, nu numai repetiția.

– asigurarea transferului, face operante cunoștințele în exercițiu, studiu individual, activități practice, cunoștințele pot fi făcute disponibile pentru transfer dacă în cursul lecției se realizează corelații multiple între cele predate, dacă se prezintă situația problemă care să oblige elevii să interpreteze cele învățate.

Proiectarea sistemului de lecții: cuprinde următoarele acțiuni:

stabilirea obiectivelor instructiv educative ale capitolului,

analiza logico funcțională a conținutului și precizarea elementelor esențiale de conținut,

delimitarea lecțiilor prin ordonarea elementelor esențiale de conținut de lecții,

identificarea obiectivelor pedagogice concrete corespunzătoare elementelor de conținut,

întocmirea probei de evaluare.

În proiectarea didactică, un factor important, care determină modul de organizare a procesului de predare învățare, îl constituie materialul uman. Este necesar ca înaintea proiectării să se cunoască caracteristicile colectivului de elevi, dezvoltarea lor intelectuală, interesele, motivația pentru învățare și starea de pregătire a elevilor, pentru abordarea noului conținut.

Deoarece există niveluri diferite de înțelegere, taxonomia obiectivelor realizează o nuanțare a comportamentelor prin care putem să ne asigurăm că învățarea s-a produs în mod conștient. De aici și necesitatea diversificării obiectivelor, astfel încât în activitatea de proiectare a lecțiilor să existe o deplasare a accentului dinspre conținutul învățământului spre scopurile acestuia și spre modalitățile de atingere a lor.

Conceperea unei lecții se concretizează în elaborarea proiectului de lecție, care se prezintă ca o descriere a soluției optime găsite situației de învățare. Pentru a fi eficient, el trebuie să îndeplinească anumite caracteristici:

să fie bine finalizat, precizând clar obiectivele, să indice desfășurarea acțiunilor, utilizarea metodelor și mijloacelor de învățământ, care să conducă la atingerea scopurilor urmărite;

să ofere o proiecție de ansamblu asupra succesiunii secvențelor didactice și diviziunii timpului;

să fie realizabil în conținut sub aspectul metodelor și rezultatelor preconizate;

să fie operațional adică să poată fi transpus cu ușurință în activitate la clasă;

să fie flexibil, adică să lase posibilitatea de decizie și în unele situații neprevăzute.

Există trei elemente cheie, întrebări, la care profesorul trebuie să răspundă prin proiectul pe care îl realizează: _ spre ce tind?- ce obiective sunt urmărite în lecție;

_ cum să ajung acolo? – ce metode și mijloace se vor folosi pentru ca elevii să ajungă la obiectivele propuse, cum se va organiza conținutul informației;

_ cum voi ști când am ajuns ? – dacă au fost atinse obiectivele stabilite.

La această întrebare răspunsul îl aflăm prin conexiunea inversă ce trebuie să se realizeze pe tot parcursul lecției prin metode și procedee adecvate. Pentru aceasta, odată cu formularea obiectivelor, se vor preciza itemii și indicatorii cu ajutorul cărora vom măsura calitativ și cantitativ rezultatele obținute.

Proiectul de lecție are caracter strategic, oglindind ce va face profesorul cu elevii. El conferă activității didactice suport științific și imprimă procesului de predare – învățare un caracter normativ și tehnic. Realizarea lui într-o situație concretă este opera profesorului, rezultatul artei sale didactice.

Proiectarea lecției de geografie vizează:

ordonarea logică a conținutului în funcție de obiectivele operaționale,

stabilirea tipului de lecție în funcție de obiectivele didactice fundamentale ( predare învățare, fixarea cunoștințelor, evaluare),

stabilirea strategiilor didactice ( metode, proceduri, mijloace de învățământ),

prefigurarea scenariului activității: derularea logică-temporală a activităților în fiecare moment al lecției, dozarea timpului, precizarea conținutului destinat fiecărui moment al lecției, specificarea formelor de organizare a activității în fiecare moment,

elaborarea schemei logice a lecției destinată a fi scrisă pe tablă;

alcătuirea materialelor destinate probelor de evaluare corelate cu obiectivele operaționale ale lecției și momentelor de activitate individuală;

stabilirea temei pentru acasă.

2.1.1 Tipuri de lecții de geografie:

Tipul de lecție desemnează un anumit mod de organizare și desfășurare a activității de predare – învățare – evaluare, în funcție de obiectivul didactic fundamental. Obiectivul didactic fundamental reprezintă sarcina principală sau dominantă a lecției care poate fi comunicarea unor cunoștințe, formarea deprinderilor, priceperilor și a competențelor, finisarea și consolidarea cunoștințelor și competențelor, recapitularea și sistematizarea, evaluarea cunoștințelor sau competențelor.

Lecțiile de geografie se grupează în categorii, tipuri, în funcție de obiectivul didactic fundamental ( factor constant), iar în funcție de factorii variabili constituie variante în interiorul fiecărei categorii. Factorii variabili sunt: obiectivul de învățământ, nivelul de pregătire al elevilor, complexitatea cunoștințelor care vor fi însușite, strategiile didactice de care dispune profesorul, stilul didactic al profesorului, mijloacele de învățământ utilizate, locul lecției în sistemul de lecții…

În didactica tradițională există o varietate de tipuri li variante de lecții:

Lecțiile de transmitere și dobândire de noi cunoștințe, care se caracterizează prin faptul că în momentul comunicării profesorul are ponderea maximă în lecție. Aceste lecții au ca variante:

Lecția introductivă: la începutul predării unei discipline, la început de capitol,

Lecția prelegere, lecția expunere,

Lecția film, lecția bazată pe modele, pe material demonstrativ sau pe mijloace de instruire,

Lecțiile de dobândire de noi cunoștințe: se caracterizează prin faptul că elevii au un rol mai activ în dobândirea cunoștințelor, au variatele:

Lecția problematizată,

lecția bazată pe activitatea independentă a elevilor,

lecția prin activități practice pe teren,

lecția cu ajutorul manualului sau a altor surse de documentare,

lecția de dobândire de noi cunoștințe prin activități pe grupe,

lecția de descoperire pe cale inductivă,

lecția de descoperire pe cale deductivă,

lecția bazată pe dezbatere euristică, lecția dezbatere,

lecția bazată pe experiențe de laborator,

lecția bazată pe studiu de caz.

Lecțiile de formare a priceperilor, deprinderilor și competențelor intelectuale: care vizează dobândirea unor procedee de muncă intelectuală, obișnuirea cu organizarea și desfășurarea muncii independente, educarea capacităților intelectuale și a tehnicilor de muncă intelectuală a elevilor, precum și aplicarea în practică a cunoștințelor. Are ca variante:

Lecția bazată pe exerciții și probleme aplicative,

Lecția de muncă independentă pe baza fișelor

Lecția bazată pe autoinstruirea asistată de calculator,

Lecția de studiu individual în bibliotecă,

Lecția bazată pe surse documentare scrise.

Lecții de consolidare a cunoștințelor, competențelor: care vizează corectarea, completarea, îmbogățirea cunoștințelor. Au ca variante:

Lecția bazată pe exerciții, probleme, activități practice

Lecția concurs, lecția prin jocuri,

Lecția bazată pe studiu de caz, lecția pe baza fișelor, lecția cu ajutorul calculatorului,

Lecția – vizită la muzee, expoziții, întreprinderi agricole sau industriale,

Lecția dezbatere.

Lecții de recapitulare și sistematizare a cunoștințelor: vizează actualizarea cunoștințelor, ordonarea lor într-un sistem mai larg de cunoștințe ( capitol, temă, discipline de învățământ). Aceste lecții se organizează la începutul anului școlar cu scopul recapitulării și sistematizării cunoștințelor dobândite în anul anterior, la sfârșitul capitolului sau anumitor teme, la finele anului școlar. Exemplificăm câteva variante:

-Lecția pe baza planului alcătuit de profesor și de elevi, prezentat anterior sau la începutul activității de profesor,

Lecția pe baza referatelor, pe baza unei scheme recapitulative,

Lecția bazată pe utilizarea fișelor de lucru,

Lecția bazată pe rezolvări de exerciții și probleme, activități practice,

Lecția concurs,lecția de sinteză, lecția bazată pe studiu de caz,

Lecția de recapitulare bazată pe calculator,

Lecția bazată pe muncă independentă, lecția vizită.

Lecțiile de evaluare a cunoștințelor și competențelor: sunt lecții de bilanț, care evidențiază modificările produse și influențele asupra elevilor după parcurgerea unui program de învățare într-un interval de timp. Aceste lecții relevă în ce măsură elevii și profesorul au realizat obiectivele propuse și ce ar trebui să intervină în viitor în acest scop. Din numeroasele variante, se remarcă:

Lecția bazată pe evaluarea orală,

lecția de verificare prin teme sau lucrări scrise, sau practice,

lecția destinată analizei lucrărilor practice,

lecția de verificare bazată pe aplicații ale cunoștințelor și abilităților,

lecția de verificare, autoverificarea cu ajutorul calculatorului,

lecția de verificare cu ajutorul fișelor, prin teste de cunoștințe,

lecția de evaluare prin exerciții, probleme, lecția seminar…

Lecția de creație: vizeazăorganizarea unor activități în care solicită originalitatea, inventivitatea și creativitatea elevilor în conceperea unor teme. Remarcăm unele variante:

Lecția bazată pe elaborarea unor proiecte,

Lecția bazată pe conceperea unor modele, exerciții, probleme, întrebări, texte…

Lecția mixtă, combinată: se caracterizează prin faptul că include activități corespunzătoare mai multor obiective didactice fundamentale : dobândirea de noi cunoștințe, formare de deprinderi intelectuale și practice, fixarea și consolidarea cunoștințelor, recapitulare și sistematizare, verificare și apreciere…

2.1.2. Succesiunea evenimentelor într-o lecție de geografie:

Momentul lecției reprezintă o secvență sau o microstructură din cadrul lecției destinată realizării unui obiectiv didactic fundamental. Scenariul și derularea concretă a lecției cuprinde o suită de momente care se succed temporal și în cadrul căreia se desfășoară activități specifice:

Momentul organizatoric: salutul, pregătirea mijloacelor de învățământ: caiete, manuale, atlase, hărți, planșe, aparate, instrumente pentru scris, înscrierea absenților în catalog…

Verificarea temei pentru acasă,

Verificarea cunoștințelor predate anterior

Dobândirea de noi cunoștințe ( evocarea cunoștințelor anterioare, stimularea motivației, discutarea obiectivelor, prezentarea materialelor stimul, descrierea sarcinii de învățare, comunicarea noilor cunoștințe, angajarea în situația de învățare, asigurarea feed – back-ului)..

Evaluarea cunoștințelor și competențelor noi,

Finisarea și consolidarea cunoștințelor noi ( corectarea greșelilor, completarea lacunelor, îmbogățirea cunoștințelor, consolidarea cunoștințelor),

Sistematizarea cunoștințelor,

Precizarea activităților pe care elevii le vor efectua acasă

EVALUAREA PROGRESULUI ȘCOLAR

Evaluarea este o componentă importantă a procesului de învățământ care are întotdeauna un raport cu progresul realizat de elevi, deci cu calitatea învățării.

I.T. Radu, referindu-se la evaluare, arată că aceasta este un proces mai complicat ,,menit să măsoare și să aprecieze valoarea rezultatului sistemului de educație sau a unei părți a acestuia, compararea rezultatelor cu obiectivele propuse, în vederea luării deciziilor privind ameliorarea activității în etapele următoare’’.

Evaluarea școlară este procesul prin care se delimitează, se obțin și se formează informațiile utile privind asimilarea de cunoștințe, priceperi și deprinderi, permițând luarea unor decizii ulterioare. Eficiența învățământului se referă la capacitatea sistemului de învățământ de a produce , în mod satisfăcător rezultatele preconizate. Randamentul școlar este dat de nivelul de pregătire teoretică și acționată a elevilor, în raport cu conținutul programei școlare. Măsurarea consecințelor instruirii constă în operațiile de cuantificare a rezultatelor școlare, respectiv atribuirea unor simboluri exacte unor componente achiziționale, prin excelență calitative. Măsurarea presupune o determinare obiectivă, prin procedee riguroase și nu implică emiterea unor judecăți de valoare.

Aprecierea școlară sau evaluarea propriu zisă constituie emiterea unei judecăți de evaluare, semnificarea unui rezultat observabil sau măsurabil. Ioan Nicola identifică două niveluri la care se poate concepe evaluarea:

Evaluarea economică ce vizează eficiența sistemului de învățământ prin prisma raportului dintre resursele materiale și financiare investite de societate și rezultatele învățământului, materializate în competențe achiziționale;

Evaluarea pedagogică unde eficiența învățământului este privită prin prisma raportului dintre obiectivele proiectate și rezultatele obținute de elevi în activitatea de învățare.

Pentru profesor, evaluarea reprezintă posibilitatea de autoapreciere a muncii sale, iar pentru elev un factor stimulator în procesul de învățare, constituind din punct de vedere pedagogic, temeiul autoreglării procesului de învățământ prin prisma raportului dintre resursele materiale și financiare investite de societate și rezultatele învățământului, materializate în competențe achiziționale.

Scopul evaluării se referă la lecție, temă, sau sistem instrucțional. Evaluarea trebuie astfel organizată încât să răspundă la întrebările:

În ce măsură s-au realizat obiectivele propuse?

În ce mod și în ce grad este noua formă mai bună decât unitatea care o va înlocui?

Ce efecte suplimentare, eventual neprevăzute au avut și în ce măsură sunt acestea mai bune sau mai rele decât unitatea înlocuită.

Structura evaluării:

Evaluarea inițială: se realizează la începutul anului școlar, semestrului sau capitolului. În felul acesta se obțin datele pentru obiectivele proiectării viitoarei acțiuni, volumul și calitatea cunoștințelor necesare, a deprinderilor și capacităților ce vor fi utilizate în noua învățare.

Evaluarea continuă permite aprecierea elevilor pas cu pas. Elevul câștigă încredere, își reglează efortul, ritmul de muncă, tehnicile. Astfel, evaluarea continuă este și formativă.

Dacă evaluarea inițială precede și stabilește noua strategie de învățare, cea continuă asigură desfășurarea ei. Dacă se descoperă prin evaluare că o lecție nu se poate face sau că tema propusă atinge obiectivele, această informație este folosită pentru a revizui lecția sau a se înlocui părți ale temei, în încercarea de a înlătura defectele care au ieșit la iveală.

Evaluarea sumativă, la sfârșit de capitol, de perioadă școlară, cuprinde global finalitățile învățării, cunoștințe, deprinderi, capacități, aptitudini.

Rezultatele obținute trebuie raportate la cerințele generale ale formării elevilor ( calitatea învățământului), la nivelul inițial al elevilor ( progresul școlar), la prioritățile fiecărui elev ( randamentul, progresul), la totalitatea obiectivelor propuse.

Evaluarea randamentului școlar pe baza obiectivelor are implicații directe în formarea capacității de autoevaluare a elevului, condiție pentru stimularea și dozarea efortului său, pentru autocontrolul și spiritul autocritic necesar în acțiunile pe care le întreprinde mai târziu.

Autoevaluarea activității didactice privește atât comportamentul profesorului, cât și al elevului.

Profesorul dobândește confirmarea aprecierilor sale în opinia elevilor, referitoare la rezultatele scontate, ajută pe elevi să aprecieze rezultatele obținute și să înțeleagă eforturile necesare pentru autocontrolul și spiritul autocritic necesar în acțiunile pe care le întreprinde mai târziu.

Autoevaluarea activității didactice privește atât comportamentul profesorului, cât și a elevului.

Profesorul dobândește confirmarea aprecierilor sale în opinia elevilor la rezultatele scontate, ajută pe elevi să aprecieze rezultatele obținute și să înțeleagă eforturile necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite.

Autoevaluarea activității proprii presupune judecarea obiectivă a calității eficienței activității prin prisma rezultatelor obținute. Pe măsură ce elevii percep sensurile conținuturilor geografiei și se integrează activ în munca școlară, crește puterea lor de autoevaluare, mai ales dacă profesorul urmărește acest lucru, în vederea creșterii obiectivității și exigenței. În activitatea mea de profesor am încercat să promovez metoda autoevaluării. Astfel, notarea ,,impersonală’’ realizată de profesor este înlocuită cu notarea ,,în colaborare cu alții’’, adică elevii.

Participarea elevilor la aprecierea propriilor rezultate are efecte pozitive pe mai multe planuri fiind un mijloc de formare al elevilor. Consider că este de datoria fiecărui profesor să-i învețe pe elevi să se autoevalueze, să se autoaprecieze, să se ghideze rațional prin intermediul unor evaluări bine concepute. Condiția principală care favorizează interiorizarea de către elevi a aprecierii profesorului o constituie înțelegerea criteriilor de apreciere după care se conduce aceasta.

Tehnici folosite în scopul educării aptitudinii de autoapreciere sunt:

Autonotarea controlată – în cadrul acesteia propunerea de notă este făcută de elev, fiind revăzută și definitivată de profesor,

Notarea reciprocă – atunci când aprecierea este făcută de un comitet de elevi, alcătuit prin rotație și sub îndrumarea profesorului,

Aprecierea obiectivă a personalității – care este o muncă eficientă de autoapreciere dirijată, controlată, însoțită de o pondere a notelor acordate de elevi.

Metode utilizate în evaluarea performanțelor școlare sunt redate în fig. nr. 50

Fig. nr.50 Metode de evaluare

Observarea și aprecierea verbală: constă în urmărirea modului în care elevii participă la asimilarea cunoștințelor, la îndeplinirea diverselor sarcini și responsabilități cu care sunt investiți. Pe baza celor constatate, profesorul face aprecieri verbale care au rolul unei întăriri pozitive prin sublinierea performanței obținute( ,,foarte bine’’, ,,sunt mulțumit’’, ,,bravo’’, ,,ai făcut progrese’’…).Important este că aceste aprecieri să fie sincere, deschise și cât mai obiective.

Chestionarea orală: este o formă a conversației prin care profesorul urmărește volumul și calitatea cunoștințelor, priceperilor, deprinderilor elevilor și a capacității de a opera cu ele. Eficiența metodei depinde de modul în care sunt formulate întrebările și ce se urmărește cu precădere, simpla reproducere a cunoștințelor, interpretarea și prelucrarea lor, capacitatea de a opera cu ele, de a le aplica în practică etc.

Avantajele constau în aceea că metoda permite o verificare directă pe fondul unei comunicări totale. Profesorul poate interveni cu întrebări ajutătoare, suplimentare și stimulative, determinând pe elev să-și expună cât mai amănunțit tot ce știe. Se delimitează două forme ale chestionării orale: curentă și finală.

Chestionarea curentă se utilizează ori de câte ori se ivește prilejul în timpul lecțiilor, se poate desfășura frontal, cu toți elevii sau individual, cu un singur elev.

Chestionarea finală se aplică în orele destinate acestei operațiuni, la final de unitate de învățare, semestru, operațiunea fiind anunțată în prealabil.

Lucrările scrise: permit evaluarea în scurt timp a unui număr mai mare de elevi. Acestea acoperă o arie mai vastă de cunoștințe, aprecierea se face prin compararea rezultatelor tuturor elevilor. Evaluarea este în acest fel mai obiectivă. Ele pot fi sub formă de extemporale, teste, referate etc. O atenție deosebită trebuie acordată alegerii și formulării subiectului, planificării și corectării lor.

Instrumentele frecvent folosite în practica școlară în vederea evaluării sunt testele. Ele materializează o modalitate de verificare directă a obiectivelor în procesul de învățământ și pun în evidență formarea la elevi a unor capacități prin intermediul comportamentelor pe care aceștia le manifestă . Testele decimologice sunt seturi de probe sau întrebări cu ajutorul cărora se verifică și se evaluează nivelul asimilării cunoștințelor și a capacităților de a opera cu ele, prin raportarea răspunsurilor la o scară de apreciere etalon, elaborate în prealabil. Față de ,,testul standardizat’’, cel alcătuit de profesori răspunde într-o mai mare măsură acestor factori care diferențiază o situație de învățare de alta, rezultatele obținute oferindu-i profesorului o imagine mai clară asupra eficacității propriei munci, scopul fiind acela de a măsura ,,realizarea obiectivelor într-o secvență instrucționalălimitată și specifică’’. ( I.Davity, S.Ball, 1978, p. 485).

Folosite mai ales în evaluările formative, cerința este ca ele să acopere materia prevăzută în documentele școlare, iar întrebările să fie în concordanță cu obiectivele pedagogice prevăzute la acest nivel. Folosirea testelor decimologice la intervale mai mari, combinarea rezultatelor obținute cu ajutorul altor metode de verificare este o condiție care amplifică valoarea lor pedagogică. În elaborarea testelor trebuie avut în permanență în vedere relația obiective – conținuturi – evaluare.

Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un test:

Ce ar trebui să arate testele după fiecare temă? – ele ar trebui să arate dacă obiectivele lecției au fost atinse, pentru a ști cât de mult ne-am apropiat de obiectivele fixate.

Câte sarcini de lucru ar trebui să conțină un test dat la sfârșitul fiecărui capitol? – aproximativ 20 sarcini de lucru, cu diferite grade de dificultate.

Câte minute ar trebui acordate pentru soluționarea unei sarcini date și verificarea testului? – 25 minute.

Cât de dificile ar trebui să fie sarcinile de lucru? – o medie de 80 % până la 90 % dintre elevi ar trebui să răspundă corect.

Cum poate un profesor să ajusteze gradul de dificultate al sarcinilor cuprinse în test? – prin obținerea răspunsului verbal la aceste întrebări sau prin pretestare.

Cum ar trebui limitat timpul? – un timp eficient , astfel elevii care au învățat subiectul

respectiv , dar în general lucrează mai încet, să poată completa testul.

Când și de cine ar trebui să fie evaluat testul? – imediat după ce s-a terminat. Elevii ar trebui sa verifice rezultatele lor, comparându-le cu rezultatele corecte date de profesor.

Criteriul cel mai bun pentru alegerea variantelor de itemi este solicitarea gândirii elevului și obținerea răspunsului dat a maximului de informație de evaluare. Cei mai indicați itemi sunt cei cu răspuns construit care pretind formularea de către elevi a unor răspunsuri complete ce implică înțelegerea sarcinilor, analiza și sinteza, stabilirea de relații.

Aplicarea testelor și acordarea punctajului:

Prin conținutul său , evaluarea urmărește să determine modul în care obiectivele stabilite se înfăptuiesc în activitatea practică. Testul inițial se aplică în prima lecție a disciplinei pentru a se asigura profesorului informațiile care să-l direcționeze în activitatea sa de proiectare a lecțiilor. Testele sumative se vor programa după parcurgerea unui capitol sau a întregii discipline. Testele de progres ( formative) pot fi aplicate la lecțiile unei teme sau la 2 – 3 lecții predate.

Trebuie să admitem faptul că notarea elevilor se efectuează în funcție de nivelul unei anumite clase și în acest caz, aceleași note ale elevilor aparținând diferitelor clase sau școli au semnificații diferite. În tratarea diferențiată a elevilor, se pornește de la ideea că obiectivele lecției sunt obligatorii pentru toți elevii, dar metodele și strategiile sunt adecvate particularităților individuale și de grup ale clasei. Principalul mijloc pentru practicarea unor exerciții diferențiate sunt fișele de lucru. Ele permit elevului să rezolve sarcinile în ritm propriu conform capacităților și nivelului său de cunoaștere, constituindu-se într-un mijloc eficient de apreciere și evaluare a randamentului școlar.

După ce rezultatele unei evaluări au fost interpretate, trebuie întreprinse acțiuni cu caracter ameliorativ. Dacă se constată că toți elevii au obținut note peste limita de promovare, apare necesitatea de a depune eforturi pentru obținerea unei distribuții a rezultatelor spre notele 8, 9 10. Dacă majoritatea elevilor au obținut note superioare limitei de promovare dar un grup cu performanțe sub limită, profesorul se orientează spre acordarea sprijinului elevilor slabi, pe baza depistării lacunelor lor în pregătirea anterioară: îndrumări privind rezolvarea temelor, meditații, consultații etc., când majoritatea elevilor nu au reușit să obțină nota de promovare, profesorul ar trebui să reia acțiunea de predare – învățare aferentă obiectivelor nerealizate, cu o strategie modificată care ar trebui să aibă o altă eficiență.

ACTIVITĂȚILE DIDACTICE EXTRAȘCOLARE

SPECIFICE GEOGRAFIEI

Disponibilitățile științifice ale geografiei amplifică valențele acestei discipline în plan didactic, valențe exprimate prin dimensiuni educaționale variate, demonstrând, de fiecare dată, dorința de prevenire a formalismului și teoretizării învățământului geografic.

Lecțiile de geografieîși vopr atinge cu siguranță scopul și obiectivele și prin intermediul activităților didactice extrașcolare, absolut necesare în însușirea cunoștințelor, formarea de capacități și competențe durabile, fundamentale, de atitudini și valori, dar mai ales în construirea cunoașterii personale. Relația funcționează și invers, tot ceea ce se dobândește pe această cale poate fi fructificat cu succes în predarea personalizată a conținuturilor în clasă.

Modul eficient de proiectare, organizare și popularizare a acestor activități extrașcolare în rândul elevilor, conferă prestigiu geografiei în școală, profesorului de geografie și trezesc sau mentțin interesul elevilor pentru studierea acestei discipline, conducând la optimizarea învățământului geografic. Ele oferă un prilez excelent de a călători pe diferite distanțe, cu durate diferite și în anumite spații, de a face aplicații în orizontul local și apropiat, pe itinerarii la alegere, mai lejere sau mai complexe.

Activitățile cu scop didactic din spațiul extrașcolar sunt organizate într-un cadru instituționalizat din afara sistemului de învățământ fie de colectivul didactic al școlii, fie de alte instituții teatre, case de cultură, cluburi ale copiilor, organizații nonguvernamentale, tabere, muzee etc. Cadrul de desfășurare al activităților didactice influențează eficiența instructiv – educativă a acestora. Activitățile extrașcolare se pot desfășura în biblioteci, muzee, cluburi ( spectacole, serbări, concursuri), spectacole și filme documentare, întâlniri cu diverși oameni de știință.

Criteriul cel mai important care face distincția între activitățile extrașcolare este cel care se referă la forma de organizare, astfel se diferențiază următoarele activități: excursia, plimbarea, vizita, drumeția, expediția, tabăra școlară. Se pot organiza și alte activități având ca tematică jocuri geografice, concursuri pe teme de geografie, orientare, ecologizare, etc.

4.1 . Excursia este un mijloc deosebit de important de formare și educare multilaterală a personalității elevului. Ea contribuie la însușirea și adâncirea în mod direct, activ și constiient, de către elevi a unor cunoștiințe, priceperi și deprinderi, la dezvoltarea sferei de interes, a curiozității științifice, a spiritului de observație și cercetare, a fanteziei creatoare, la îmbogățirea vieții lor spirituale.

Totodată, excursiile constitue un bun prilej pentru dezvoltarea fizică a elevilor, obișnuirea lor cu viața în aer liber, călirea organismului, formarea spiritului de echipă, a curajului și a initiativei. Excursia școlară este deci o activitate polivalentă care necesită o organizare temeinică și sistematică, de conținut, pentru a îmbina armonios factori instructiv – educativi cu odihna activă și recreerea. Itinerariul ei se stabilește în funcție de vârsta participanților, profilul școli, obiectivele propuse; etc.

Sugestii metodologice privind organizarea excursiei școlare:

Pregătirea excursiei: cuprinde stabilirea scopului și a obiectivelor activității, comunicarea

Intenției directorului școlii și solicitarea acordului acestuia, alegerea traseului șia obiectivelor care vor fi vizitate, stabilirea programului pe zile, în funcție de lungimea și dificultatea traseului, de numărul și importanța obiectivelor vizitate în fiecare zi, de mijlocul de transport, de locurile de cazare și masă, stabilirea programului zilnic, documentarea cartografică – atlase, hărți, ghiduri turistice, bibliografia – pliante, reviste , cărți, ghiduri; organizarea grupului de elevi: comunicarea scopului, obiectivelor, a traseului, locurilor și condițiilor de cazare și masă, a mijlocului de transport, a numărului de profesori însoțitori, a echipamentului necesar, costului și sarcinilor pe care le vor efectua înainte, în timpul și după excursie, a regulilor ce vor trebui respectate, a date și orei de plecare, a locului de plecare și a locului de întoarcere. Se va semna un tabel nominal prin care participanții la excursie se vor obliga săp respecte toate regulile impuse de regulamentul școlar, reguli de circulație și indicațiile profesorilor însoțitori.

Desfășurarea excursiei: cuprinde adunarea elevilor la ora si locul stabilit înainte, verificarea nominală a prezenței acestora, verificarea echipamentului, reamintirea regulilor ce le vor avea de respectat pe timpul desfășurării excursiei, trasarea unor responsabilități concrete pe timpul desfășurării excursiei, deplasarea sper obiectivele vizate, sosirea la obiectivele de vizitat, explicarea unor aspecte de către ghid sau profesorul organizator, notarea informațiilor în funcție de obiective, fotografierea sau filmarea unor aspecte, adresarea întrebărilor, colectarea de materiale, efectuarea desenelor – măsurătorilor – experimentelor etc.

Prelucrarea și valorificarea informațiilor : cuprinde: analizarea, interpretarea și prezentarea rezultatelor și a concluziilor în lecții, expoziții sau activitățide cerc prin mijloace scrise: rezumate, eseuri, descrieri, curiozități, referate, mijloace vizuale: hărți, fotografii, desene, diapozitive, filme documentare, albume, schițe, grafice, tabelșe etc. Și mijloace verbale: discuții, dezbateri, prezentări de referate.

Obiectivele generale urmărite sunt complexe: – stimularea dorinței de cunoaștere și a curiozității de a înțelege fenomene, procese din mediul înconjurător,

consolidarea cunoștințelor de geografie și nu numai- dobândite la orele de curs,

dezvoltarea sentimentelor de ocrotire a mediului,

formarea și dezvoltarea unor trăsături de caracter : spirit de prietenie, voință, inițiativă, respect față de semeni și natură,

dezvoltarea simțului practic și a spiritului științific,

atragerea elevilor spre obiectul geografie.

Materialele adunate se constituie un valoros fond didactic pentru diferite obiecte de studiu: geografie, biologie, istorie etc.

Iată traseul și desfășurarea unei excursii realizată cu elevii Colegiului Silvic “Theodor Pietraru” pe traseul Branesti –Ploiești – Bușteni – Râșnov – Bran (16 aprilie 2016).Primul popas este la Posada unde vizitam “Muzeul Cinegetic”. Ajunși la Sinaia elevii primesc informații despre formele de relief observate; versanții Munților Bucegi și Baiului, Valea Prahovei, limita între Carpații Orientali și Carpații Meridionali. Elevii iși vor consolida cunoștiințele referitoare la culmea muntoasă, masiv, alcătuire geologică; conglomerate, gresii, șisturi gresoase, argile , marne, roci cristaline, flis. Aspecte privitoare la elementele văii superioare a Prahovei; albie minoră , albie majoră, absența teraselor, luncilor versanți , procese de versant au stat în atenția profesorului. Elevii au observat afluenții Prahovei din cursul superior, Valea Dorului, Valea Peleșului, Valea Rea, Valea Alba, Valea Cerbului, Valea Azuga etc. S-au consolidat cunoștiințele referitoare la confluența, bazin hidrografic, izvor, cumpăna apelor (între Prahova și Timiș la Predeal sau între Prahova și Doftana, la Câmpina ). De la Predeal, traseul se îndreaptă spre vest, pe la Pârâul Rece, spre Râșnov. Se face o scurtă prezentare a orașului Râșnov și ne îndrătam spre Cetate. Reprezintă un ansamblu fortificat situat pe un deal calcaros ce se află la sud de orașul cu același nume din județul Brașov. Cele mai vechi structuri păstrate până în prezent datează din sec al XIV-lea, probabil pe locul unei fortărețe din lemn ridicate de Cavalerii Teutoni la începutul sec. al XIII-lea.

Fig. Nr.51 Cetatea Râșnov

.( http://ro.wikipedia.org/wiki/Cetatea_Rasnov).

Fig.nr. 52. Muzeul Cinegetic Posada

Drumul nostru continuă spre Bran. Aici vizităm Castelul Bran , monument arhitectonic și istoric, situat la capătul de nord al Culoarului Rucăr – Bran – Dragoslavele, la circa 30 km sud de Brașov. Aici admirăm nu numai minunata construcție ce datează de la începutul anilor 1400, dar și panorama impunătoare a versantului nordic al Munților Bucegi, spre SE ci și creasta calcaroasă Munților Piatra Craiului asemănătoare unei ,,spinări de dinozaur’’( fig nr.54 ).

Fig.nr.53. Castelul Bran

Fig. Nr.54. Munții Piatra Craiului

Întoarcerea se realizează pe același traseu, din nou admirăm nordul Țării Bârsei, masivele Postăvaru și Piatra Mare ce mărginesc partea nordică a văii Prahovei, facem deosebirea între aspectul Munților Baiului, pe dreapta văii și al Munților Bucegi de pe stânga. Admirăm ,,crucea’’ de pe Muntele Caraiman. Crucea Eroilor Neamului este un monument construit între anii 1926 / 1928 la altitudinea de 2291 m., pentru a cinsti memoria eroilor neamului căzuți în primul război mondial. Se află pe șaua masivului Caraiman, pe marginea abruptului către Valea Seacă, fiind unică în Europa atât prin altitudinea amplasării cât și prin dimensiuni, crucea propriu zisă având o înălțime de 28 m și două brațe de câte 7 m. fiecare. Crucea este luminată în fiecare noapte, ea deține 120 de becuri, în interiorul ei aflându-se un generator de energie electrică ce alimentează becurile. (http://ro.wikipedia.org/wiki/Crucea_Eroilor_Neamului)

Excursia noastră se încheie cu o vizită la Mănăstirea Caraiman, loc de închinăciune la poalele Munților Bucegi .

Fig. nr.55. ,,Monumentul Eroilor’’ de pe Muntele Caraiman

Fig. Nr.56 : Mănăstirea Caraiman, Bușteni

Mănăstirea Caraiman este o mănăstire ortodoxă, întemeiată în anul 1998, de către Preotul Gherontie Puiu Se găsește la circa 900 m, fiind printre cele mai mari altitudini în care s-a construiut un locaș de cult în țara noastră.

Fig.nr.57. Mănăstirea Caraiman

Alte activități didactice extrașcolare:

4. 2 Plimbarea – reprezintă deplasarea, pe jos a elevilor în parcuri, grădini botanice sau zoologice, în orașe, pentru a se recrea, a observa și a descoperi – durează 1- 2 ore.

4. 3 Vizita: este o deplasare cu durata de o zi sau câteva ore în scopul cunoașterii unei localități, unități economice, muzeu, monument natural sau antropic cât și pentru efectuarea unor aplicații practice de scurtă durată. Aici se înscriu vizitele la muzee și expoziții, grădini botanice, zoologice, stații meteorologice și hidrologice, baraje, obiective economice diverse, industriale, unități agricole, de construcții, transport, etc, aflate în localitatea respectivă, în orașul cel mai apropiat sau în altă localitate din orizontul apropiat. Vizitele sunt de folos elevilor în studiul elementelor de geografie umana si economică, mai ales a celor de clasa a X.a si a XII a , contribuind și la orientarea profesională a acestora.

4.4 Drumeția – este o deplasare cu durata de cel mult o zi, fără mijloace de

transport, cu scopul de recreere și refacere psiho – fizică dar și cunoașterea mediului, prin culegerea unor informații din observarea directă a mediului, cunoașterea nemijlocită a unui obiectiv natural ( rezervație, peisaj, las, peșteră)sau antropic. Obiectivele formative realizabile de elevi în vizite, drumeții – vizează câteva direcții fundamentale:

învățarea unui comportament adecvat față de membrii grupului: respectarea indicațiilor conducătorului de grup, colaborarea și acordarea ajutorul colegilor,

învățarea unui comportament adecvat față de mediul înconjurător: ocrotirea animalelor și plantelor, respectarea panourilor de interzicere a pescuitului, a focului, a accesului în spații ocrotite,

formarea de deprinderi, priceperi și capacități individuale: aprinderea unui foc, pregătirea hranei, orientarea în teren, pe hartă, deplasarea în grup, pe jos, cu mijloace de transport, colectarea unor materiale, efectuarea de observații, măsurători, analize, desene etc.

desăvârșirea unor trăsături de caracter: punctualitatea, voința, perseverența, corectitudinea, cinstea, respectul etc.

dobândirea unor caracteristici fizice: rezistență, voință, forță etc.

Metodologia de organizare, conducere și valorificare a rezultatelor unei drumeții este similară cu cea a vizite. În plus se indică normele de securitate pe drumurile publice și ale păstrării sănătății membrilor grupului, se precizează normele pentru ocrotirea naturii și protejarea mediului.

În primăvara anului școlar 2015 – 2016, în săptămâna ,,Școala Altfel’’ am efectuat cu elevii claselor a IX-a o drumeție în orizontul local, pe valea râului Pasarea , ce trece prin Comuna Branesti. Obiectivele urmărite prin această drumeție au fost:

* stimularea dorinței de cunoaștere și înțelegere a fenomenelor și proceselor din mediul înconjurător ( observarea elementelor de relief fluvial: albia râului – lunca – maluri, versanți, formele de eroziune și acumulare realizate de râul Pasarea , vegetația de luncă, aspectul satului , în perimetrul căruia curge valea râului)

* consolidarea cunoștințelor dobândite la orele de geografie,

* dezvoltarea sentimentelor de ocrotire a naturii,

* observarea unor transformări ale peisajului datorită unor construcții antropice ( autostrada) –fig…

* formarea și dezvoltarea unor trăsături de caracter: spirit de prietenie, voință, inițiativă, respect pentru semeni ( colegi, oamenii din sat), pentru natură,

* dezvoltarea simțului practic și a spiritului științific,

* atragerea elevilor către studiul geografie.

.

Fig.nr.58. Pod peste Râul Pasărea(Autostrada Soarelui)

4.5. Expediția: reprezintă o călătorie de lungă durată 10 – 14 zile, în afara localității de reședință, pe distanțe mari, în timpul vacanței de vară și recomandată elevilor mari, de liceu.Scopul său este studierea și cercetarea geografică pe baza unei teme anterior fixată, iar participanții sunt elevii cu preocupări în domeniul dat de tema activității: geografie, geologie, istorie, etnografie, folclor, toponime etc. Scopul de bază al expedițiilor este cercetarea și cunoașterea științifică a unor regiuni mai îndepărtate, iar în cadrul acestora aplicațiile practice efectuate pe teren au un grad înalt de complexitate, sesizându-se diversele corelații și interacțiuni ale factorilor geografici, care determină aspectul peisajului geografic actual. Grupele de elevisunt urmărite atent de profesor pe parcursul activității, care îndrumă munca independentă a elevilor, selectează materialele folosite, ajută la mânuirea instrumentelor, interpretarea datelor, modul de păstrarea mostrelor. La finalul fiecărei zile se face un bilanț, evaluându-se momentul și punctul în care se găsește expediția, se completează de asemenea jurnalul expediției, ținut la zi, cronologic, acesta reprezentând oglinda fidelă a călătorieie.

4.6. Tabăra școlară: reprezintă un spațiu amenajat în vederea cazării, relaxării, îmbogățirii orizontului de cunoștințe al elevilor, în serii de câte 6 – 7 zile. Aparține categoriei deplasărilor de durată, în care se urmăresc aspecte complexe, cu scopul cunoașteriid către elevi și a altor regiuni decât cele apropiate: peisaje deosebite, diverse obiective economice, istorice și culturale, etc. Și acest gen de activitate este, din păcate, ca și expediția, susținut de o mică parte a elevilordeși este adecvat și elevilor din gimnaziu. Ca și expedițiile, au caracter geografic, deoarece într-un interval de timp mai mare se pot vizita mai multe regiuni, un relief variat, peisaje diverse, cu activități economicevizibil diferențiate. Se pot face toate tipurile de aplicații, din toate ramurile geografiei, applicații care pot avea legătură cu materia predată anul școlar trecut sau cea care urmează a fi predată. În tabăra școlară se pot face plimbări, drumeții, vizite.

4.7. Evaluarea activitaților didactice extraṣcolare :

Materialul colectat de elevii participanți se aduce în cabinetul de geografie, acolo unde există și se analizează, se prelucrează alături de notițele culese și însemnările adunate. Mostrele și colecțiide de plante sau de sol, rocile, se etichetează și se clasează, în vederea pregătirii unei expoziții. Poate fi prezentat mai ales la orele de geografie, dar și de biologie, educație tehnologică.

Fotografiile fie se developează, fie se realizează diapozitive, care de asemenea pot constitui un important material didactic.Se poate realiza și un panou prin care activitatea este popularizată în școlaă, iar materialele în format electronic se pot posta pe site-ul școlii spre a fi aduse la cunoștința comunității.Elevii pot realiza referate, susținute în cadrul activităților comisiei metodice, la un cerc de geografie sau în ,,Săptămâna Altfel’’, când se pot organiza concursuri tematice, vor fi îndemnați și îndrumați să scrie articole și eseuri în revista școlii sau în publicații de profil.

Nu trebuie uitată implicația profesorului în educarea elevilor în problematica protejării mediului în cadrul acestor activități. Există o gamă largă de probleme ce pot fi studiate în gimnaziu, vizând următoarele aspecte: impactul urbanizare – mediu natural, degradarea mediului , hazarde naturale și antropice, cauze ale acestora, problema defrișărilor și eroziunea solurilor, poluarea și șursele sale, epuizarea unor resurse naturale și descoperirea altora, regenerabile și nepoluante, sistematizarea localităților, declinul social și economic al unor regiuni, relația acestor fenomenecu mediul natural. În acest fel se dă posibilitatea ca elevii să sesizeze caracterul inter și transdisciplinar al geografiei, diversitatea naturală sub toate aspectele sale. Se poate afirma că prin tot ceea ce se face la lecții și în iețirile în teren, un profesor de geografie poate fi factorul activ ce sprijină principiile dezvoltării durabile, atât pentru generațiile actuale cât și pentru generațiile viitoare.

PROIECTAREA ACTIVITĂȚII DE PREDARE – ÎNVĂȚARE A GEOGRAFIEI

Procesul instructiv – educativ reprezintă o activitate complexă, conștientă, sistematică și organizată, orientată spre realizarea unor obiective concrete, iar activitatea de proiectare a derulării acestui proces constituie premisa și condiția necesară pentru realizarea unui demers didactic eficient. Ea permite ameliorarea raportului dintre certitudine și aleatoriu.

Proiectarea activității didactice este necesară deoarece:

Absența anticipării demersului didactic determină un proces de predare – învățare – evaluare

improvizat, întâmplător, fără scopuri clare,

Lecția vizează ca elevii să realizeze anumite obiective prefigurate, iar atingerea lor nu se

face aleatoriu, ci doar printr-o activitate bine gândită anterior.

Pentru realizarea obiectivelor sunt necesare resurse multiple și variate ( timp, spațiu,

mijloace, conținut) și de modul cum sunt combinate și valorificate acestea depinde eficiența activității.

Elevii obțin rezultate chiar dacă profesorii nu proiectează în scris lecția, calitatea și

cantitatea rezultatelor obținute poate crește printr-o proiectare bună și o transpunere a acestui proiect în realitate.

Proiectarea constituie una dintre condițiile necesare pentru realizarea unui demers didactic

eficient, cu cât o activitate este proiectată mai cu atenție, cu atât eficiența lecției poate fi mai mare,

După realizarea lecției proiectate profesorul evaluează propria activitate, schimbă sau

reaplică proiectul,

Pornind de la un proiect bine gândit și învățat, profesorul adaptează ușor prescripțiile,

dialogul cu elevii, demersul didactic, decât dacă improvizează în totalitate și o situație neprevăzută îl poate bloca, contrar unor păreri, proiectarea favorizează creativitatea lecției, deoarece profesorul gândește anticipativ un scenariu inedit la care adaugă spontaneitatea unor situații noi cu care se confruntă în clasă, inspirația de moment, unele decizii adoptate ad-hoc.

Proiectarea activității instructiv – educative: reprezintă ansamblul de procese și operații deliberate de anticipare a acesteia, de fixare mentală a pașilor ce vor fi parcurși în realizarea instrucției și educației, la nivel macro ( respectiv al nivelului procesului de învățământ) și micro ( la nivelul specific – intermediar – al capitolelor, temelor și operațional, al activităților didactice concrete). În viziune modernă, în activitatea de proiectare didactică la nivel micro, accentul este deplasat de la planificarea timpului, eșalonarea materiei sub forma planificării calendaristice, a proiectului de lecții, la prefigurarea activității sub forma de situații de învățate efectivă.

5.1.Conținutul și algoritmul proiectării didactice:

În proiectarea unei activități didactice – lecție, se parcurg mai multe etape:

Încadrarea activității didactice – lecției în planul tematic de lecții, stabilirea competențelor

specifice și a obiectivelor operaționale în funcție de conținut și de finalitatea instruirii,

Selectarea, structurarea logică, esențializarea, adecvarea conținutului și transpunerea lui di-

dactică într-o schiță logică, în funcție de: nivelul general de pregătire al elevilor, rezultatele, experiența cognitivă anterioară a elevilor, sistemul de cunoștințe intelectuale și practice ala elevilor,

Elaborarea strategiei didactice în funcție obiectivele operaționale prestabilite,

Stabilirea structurii procesuale a activității didactice – lecției, care diferă de la o activitate

la alta, stimularea interesului pentru activitate, comunicarea obiectivelor operaționale vizate, prezentarea materialului faptic, comunicarea sarcinilor de învățare, dirijarea învățării, obținerea performanțelor prefigurate prin obiective, fixarea performanței obținute, aplicarea în practică, asigurarea feed-back-ului.

Prefigurarea strategiilor de evaluare – presupune elaborarea unor probe de testare –

evaluare a cunoștințelor intelectuale și practice ale elevilor, corelate cu obiectivele operaționale.

Stabilirea acțiunilor de autocontrol și autoevaluare ale elevilor ( autocorectarea probelor

scrise, corectarea probelor scrise ale colegilor, notarea răspunsurilor colegilor.

5.2 Niveluri ale proiectării activității de predare – învățare – evaluare:

În funcție de etapele și dimensiunile activității didactice există macroproiectare didactică – la nivelul procesului de învățământ și microproiectare – la nivelul specific – intermediar al capitolelor și operațional, al activităților didactice concrete.

a. Proiectarea activității anuale implică:

– definirea scopurilor instructiv – educative vizate în predarea – învățarea geografiei,

– analiza structurii conținutului și delimitarea unităților mari ( capitole, teme), succesiunea acestora în funcție de logica internă a geografiei, corelarea cu alte obiecte de învățământ și condiții de realizare,

– stabilirea ritmului de parcurgere a unităților de conținut în funcție de numărul de ore alocat,

– repartizarea resurselor (unităților) de timp pe tipuri de activități: predare, învățare, recapitulare, sinteză, evaluare.

b. Proiectarea activității semestriale: a doua componentă a macroproiectării didactice, reprezintă o continuare a celei anuale și vizează:

– programarea capitolelor ( unităților de conținut) pe unități de timp,

– stabilirea mijloacelor de învățământ pentru fiecare capitol, pentru a determina nevoia de procurare, pregătire sau confecționare, în timp util.

c. Proiectarea sistemului de lecții: formează prima grupă de operații de anticipare a procesului didactic prin:

– stabilirea obiectivelor de referință, în funcție de conținutul științific: capacități de înțelegere, cunoaștere, abilități, atitudini.

– analiza logico – didactică, funcțională, a conținutului temei și precizarea elementelor esențiale de conținut, sub raport conceptual, experimental și practic.

– delimitarea lecțiilor: ordonarea conținuturilor esențiale pe lecții în funcție de tipul acestora – de predare – învățare, de recapitulare, de evaluare.

– formularea (fixarea) obiectivelor în funcție de conținut.

– elaborarea probei de evaluare.

d Proiectarea lecției – microproiectarea: completează proiectarea sistemului de lecții, incluzând

și celelalte operații pe care le implică desfășurarea activității didactice, procesele de predare – învățare. Operațiile ce se efectuează constau în :

Ordonarea logică a conținutului: fapte, evenimente, fenomene, concepte

Identificarea obiectivelor operaționale în raport cu cele de referință din proiectul sistemului de lecții.

Prefigurarea structurii lecției, a secvențelor acesteia: obiectivele operaționale, dozarea – timpul acordat pentru atingerea fiecărui obiectiv, momentul, conținutul și sarcina didactică: organizarea, verificarea, pregătirea aperceptivă și recapitularea cunoștințelor, dirijarea învățării, atingerea performanței, feed-back-ul, retenția și transferul de cunoștințe, evaluarea finală, precizarea temei pentru acasă; modul de lucru cu elevii, metodele , procedeele și mijloacele de învățământ.

Alcătuirea materialelor pentru activitatea independentă și pentru proba de evaluare.

Anticiparea desfășurării lecției privește, în primul rând strategiile de predare – învățare, apoi formele, tipurile de evaluare și raportarea conținuturilor – obiectivelor la componentele actului didactic.

Modalități metodice de integrare în lecții a elementelor de

geografie a orizontului local:

Materialul de geografie a orizontului local poate fi folosit în funcție de natura elementului local, de scopul urmărit în lecție, de particularitățile de vârstă ale elevilor.

Prin materialul privind orizontul local se urmărește în special o prezentare mai clară a geografiei României. Aceasta nu înseamnă că lecția trebuie să fie supraîncărcată cu material de geografie a orizontului local! Se știe că în planul de învățământ și în programa școlară, cunoștințele de geografie sunt stabilite concentric. În această situație, elementele de geografie locală pot fi introduse treptat, eșalonându-se pe întreaga perioadă de școlarizare. Important este ca de fiecare dată, din marea varietate de material existent să se aleagă numai materialul tipic semnificativ și accesibil, adică acel material cu ajutorul căruia elevii să poată fi conduși mai ușor pentru a descoperi trăsăturile caracteristice, esențiale ale geografiei și a formula corect anumite generalizări.

Oricare ar fi natura materialului geografic local, în toate cazurile, introducerea lui în lecție trebuie făcută în așa fel încât să nu prejudicieze procesul de învățământ, ci să-i ajute pe elevi să înțeleagă cadrul general în care se integrează elementul sau fenomenul geografic studiat, să-și formeze o privire de ansamblu clară și precisă asupra lui și să-l interpreteze în mod corect din punct de vedere științific. Totodată, trebuie avut în vedere faptul că elementele de geografie locală nu pot înlocui și nu pot constitui esența lecției, ci reprezintă un material ajutător. Metodica folosirii depinde de obiectivele urmărite, de materialul existent, de experiența profesorului. Excursiile și vizitele se folosesc în alte situații când materialul de geografie locală nu poate fi adus în clasă, pentru a putea fi perceput direct.

Oricare ar fi, însă, metodele și procedeele prin care se introduc în lecție aceste materiale, important este să se țină seama de anumite cerințe în legătură cu materialul folosit și cu metoda lui de prezentare, cerințe a căror respectare asigură valoarea instructiv – educativă a elementelor de geografie locală:

Materialul geografic să fie bine argumentat științific,

Să se evite supraîncărcarea selectând ceea ce este esențial din datele culese la tema respectivă,

Prezentarea elementelor de geografie locală să se facă după regula ,,de la apropiat la depărtat’’

Elementele de geografie a orizontului apropiat trebuie să ocupe un loc secundar în lecție, având menirea de a ușura generalizarea și a spori valențele educative ale lecției.

Elementele locale trebuie să concorde cu elementele generale ale geografiei, să formeze un tot unitar.

Materialul geografic local nu se introduce întâmplător în lecție, poate fi utilizat și în

momentul pregătirii lecției pentru a stârni interesul de a cunoaște elementul general, dar mai ales după prezentarea elementului general spre a-l fixa mai temeinic, spre a-l completa. Studierea elementelor de geografie locală se încadrează în preocuparea generală, conștientă a profesorului pentru perfecționarea pregătirii sale științifice și metodice. Pregătindu-se astfel, adună material didactic: ilustrații, fotografii, face colecții, albume, întocmește schițe, tabele, diagrame, hărți, materiale folclorice etc. materialul adunat se clasifică fie după tema prevăzută în programa școlară, fie după natura lui. Studierea elementelor de geografie locală în lecții satisface obiectivele de ordin informativ și formativ, pe care ni le propunem la diferite lecții la care se pretează. Sub aspect informativ, elementele de geografie locală ajută la înțelegerea mai clară a fenomenelor și elementelor geografice studiate, pentru faptul că se pornește de la apropiat la depărtat, de la cunoscut la necunoscut. Totodată, elementele de geografie locală au și un scop formativ pentru faptul că stimulează dezvoltarea spiritului de observație, a gândirii, imaginației, formează aptitudini, deprinderi, dezvoltă capacități cognitive, cultivă atitudini pozitive și active față de cunoaștere, cultură, civilizație, formează sentimente față de localitatea natală, față de regiunea, țara, căreia îi aparține, pentru că ,,cine se îndrăgostește de plaiul natal iubește cu ardoare patria sa…’’spuneaNicolae Iorga.

5.4. Valorificarea conținutului lucrării în orele de geografie

Materialul prezentat în lucrarea ,,Comuna Branesti-studiu de geografie umana,cu privire speciala asupra evolutiei socio-economice ṣi educationale dupa 1990’’ poate fi folosit la orele de geografie de la clasele a V.a, VIII.a ,aIX a,a X a,aXIIa.

Astfel, la clasa a V.a, în programa școlară există obiectivul de referință 1.4. ,,la sfârșitul clasei a V.a, elevul va fi capabil să raporteze poziția localității natale pe întinderi mai mari până la dimensiunile planetei’’. Cu ajutorul informațiilor din lucrare acest obiectiv poate fi atins, elevii stabilind poziția geografică și așezarea matematică a localității Dumbrava – în cadrul județului, a țării, continentului și chiar a planetei, în raport de coordonatele geografice.

La clasa a V.a există în programa școlară conținuturi, lecții care se referă la geografia orizontului local, cum ar fi:

La Cap. 1 …,,Lumea în care trăim’’, în cadrul lecției ,,Harta geografică’’ există tema

,,reprezentarea geografică a orizontului local’’.

La clasa aIX a

La Cap. 3…,,Relieful Pământului’’ – lecția ,,Relieful orizontului local – aplicatii practice ’ cap. 4 …,,Atmosfera Terestra’’ – lecția ,,Vremea și clima orizontului local și apropiat’’

La Cap.5 …,,Hidrosfera’’ – lecția ,,Hidrografia orizontului local’’

La Cap.6 …,,Viata si solutile’’ – lecția,,Aplicatii biogeografice in orizolntul local’’

La clasa a Xa

La Cap. 2…,,Geografia populatiei si a asezarilor’’ – lecțiile:Dinamica populatiei ;Structura populatiei;

În cadrul Cap.2 …,,Geografia populatiei si a asezarilor’’ – tema: ,,Otganizarea spatiului rural’’

La clasa a VIII.a, în programa școlară există obiective de referință care ne solicită abordarea

orizontului local. Acestea sunt:

1.1 la sfârșitul clasei a VIII.a elevul va fi capabil să localizeze corect elementele de bază ale geografiei României,

3.3 la sfârșitul clasei a VIII.a elevul va fi capabil să aplice terminologia generală la realitatea înconjurătoare ( țară, unitate de relief, orizont local)

4.3 la sfârșitul clasei a VIII.a elevul va fi capabil să aplice elemente generale la caracteristicile orizontului local și apropiat.

5.1 la sfârșitul clasei a VIII.a elevul va fi capabil să înțeleagă consecințele distrugerii mediului

5.2 la sfârșitul clasei a VIII.a elevul va fi capabil să perceapă transformările recente din geografia României.

Elemente de geografie a orizontului local la clasa a VIII.a, pot fi introduse în cadrul lecțiilor:

,,Câmpia Română’’ unde există posibilitatea stabilirii zonei locale în spațiul acesteia

,, Clima României’’ unde pot fi aprofundate elementele principale care caracterizează clima țării noastre, cu referire la Comuna Branesti,

,,Vegetația, fauna și solurile României’’ unde pot fi introduse elemente biogeografice locale,

,, Așezările rurale…tipuri, funcții’’ – lecții în care se pot face referiri la satele componente Comunei Branesti,

,, Activitățile economice’’ unde se poate preciza activitatea economică principală a zonei și a localității studiate.

Rezultă că printr-o pregătire intensă, continuă și sistematică – valorificarea instructiv – educativă a elementelor de geografie locală dobândește un caracter util, funcțional, ușor de abordat.

P r o i e c t d e l e c ț i e

Data…………….

CLASA: a.X.a

PROFESOR : Georgeta Bozgan

OBIECTUL – Geografia populației si a aṣezarilor omeneṣti SUBIECTUL LECȚIEI – Așezările omenești – Organizarea spatiului rural

TIPUL LECȚIEI – de predare – învățare, însușire de cunoștințe noi

COMPETENȚE GENERALE:

1. Utilizarea corecta a terminologiei specifice pentru explicarea mediului geografic utilizand limbaje diferite

2. Raportarea elementelor semnificative din societate ,stiinta si tehnologie la mediul inconjurator ca intreg si sistemele sale componente

3 . Integrarea aspectelor din natura si societate intr-o structura obiectiva (mediul inconjurator ) si o disciplina de sinteza(geografia)

7. Dobandirea unor priceperi ,deprinderi,metode si tehnici generale de invatare(inclusiv TIC )care sa faciliteze o pregatire permanent asumata.

COMPETENȚE SPECIFICE:

1.1 Utilizarea terminologiei stiintifice si discipinare specifice(concepte,notiuni) pentru prezentarea unei informatii referitoare la asezari;

3.2 Sesizarea unor succesiuni in evolutia asezarilor;

5.3 Utilizarea unor metode de analiza directa sau imediata a asezarilor umane;

5.4 Utilizarea unor metode si tehnici simple , specifice diferitelor discipline stiintifice , pentru analiza unor elemente ale asezarilor omenesti.

1.1OBIECTIVE OPERAȚIONALE.La sfârșitul lecției toți elevii vor fi capabili :

O.1 – să definească așezările umane;

O.2 – să identifice componentele unei așezări umane;

O.3 – să caracterizeze cele două tipuri de așezări umane;

O.4– să definească așezările rurale pe baza explicațiilor primite în timpul lecției

O.5 – să cunoască clasificarea așezărilor rurale după formă și structură; funcții, mărime,

STRATEGII DIDACTICE – dirijată, cognitivă, euristică

METODE ȘI PROCEDEE – expunerea și explicația, conversația, comparația, lucru cu harta și manualul.

MATERIALUL DIDACTIC – harta fizică a lumii, imagini cu diferite tipuri de sate, fișa de lucru.

MATERIAL BIBLIOGRAFIC :

– manualul “ Geografie generală” cls. IX,Corint

– Ilinca N. “Didactica geografiei” , Editura Corint, București, 2000

– Ilinca N. Mândruț O. – “ Elemente de didactică aplicată a geografiei”, București, 2006

DESFĂȘURAREA LECȚIEI

SCHEMA LECȚIEI

Schema lecției se va întocmi la tablă

AȘEZĂRILE OMENEȘTI – AȘEZĂRILE RURALE

Așezările umane sunt grupări de locuințe, gospodării și alte amenajări social-economice care satisfac nevoile populației. Populația Populatia

Așezarea umană are trei componente: Vatra Intravilanul

Moșia. Extravilanul

Așezările umane sunt de două tipuri: Așezări rurale (satele)

Așezări urbane ( orașele)

Așezările rurale sunt forme de locuire umană din zonele agricole, cu mai multe gospodării.

Clasificarea satelor

după forma și structura satelor:

– așezări de tip risipit

– așezări de tip răsfirat

1. Europa – așezări de tip adunat

– asezari de tip liniar

– așezare de tip compact

sat liniar ( de-a lungul râurilor)

2. Africa colibă ( în pădurea ecuatorială)

kraal ( circular în savană).

liniar ( de-a lungul râurilor)

3. Asia palustru ( zona musonică)

stup

iurtă. ( Asia Centrală)

așezări de tip fermă (ranch)

4. America și Australia așezări de tip concentrat

așezări de tip liniar

iglu (eschimoși)

– predominant agricole ( cerealier, legumicol, viticol);

b) după ocupațiile – miniere

locuitorilor – forestiere

– de servicii. turistice

– sate mici ( sub 500 locuitori)

– sate mijlocii (500-1500 locuitori)

c) după numărul de locuitori: – sate mari ( 1500-5000 locuitori)

– sate foarte mari ( peste 5000 locuitori)

Fișă de lucru

Fixarea cunoștințelor se va face printr-o temă de lucru:

Notați în dreptul fiecărei propoziții de mai jos dacă este adevărată (A) sau falsă (F):

Majoritatea populației globului trăiește în sate.

Ferma este o așezare rurală specifică Asiei.

Așezări umane există în toate regiunile lumii, indiferent de condițiile naturale.

Satele mici au 1000 de locuitori.

În America se găsesc așezări palustre.

II Asociați fiecărui termen din lista A, definiția corespunzătoare din lista B:

B.

1. vatră a) teritoriul sau spațiul în care locuitorii își desfășoară activitatea

2. moșie b) perimetrul așezării rurale în care locuitorii și-au construit casele

3. populație c) locuitorii care trăiesc și muncesc la sate.

Timp de lucru 10 min.

P r o i e c t d e l e c ț i e

DATA:……………..

PROFESOR: Georgeta Bozgan

OBIECTUL: Geografia populatiei si a asezarilor omenesti

CLASA: a X-a

SUBIECTUL LECȚIEI: Dinamica populației

TIPUL LECȚIEI: mixtă

COMPETENȚE GENERALE:

1. Utilizarea corecta a terminologiei specifice pentru explicarea mediului geografic utilizand limbaje diferite

2. Raportarea elementelor semnificative din societate ,stiinta si tehnologie la mediul inconjurator ca intreg si sistemele sale componente

3 . Integrarea aspectelor din natura si societate intr-o structura obiectiva (mediul inconjurator ) si o disciplina de sinteza(geografia)

7. Dobandirea unor priceperi ,deprinderi,metode si tehnici generale de invatare inclusiv TIC )care sa faciliteze o pregatire permanent asumata.

COMPETENȚE SPECIFICE:

1.1 Utilizarea terminologiei stiintifice si discipinare specifice(concepte,notiuni) pentru prezentarea unei informatii referitoare la populatie;

3.2 Analiza interactiunilor dintre mediul natural si populatie;

4.1 Citirea si interpretarea informatiei cartografice si grafice referitoare la populatie;

4.2 Operarea cu simboluri,semne,conventii.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE. La sfârșitul lecției, elevii vor fi capabili:

O1 – să definească dinamica populației;

O2 – să explice revoluția agricolă, industrială și medicală;

O3 – să definească termenii natalitatea, mortalitatea, sporul natural și deficitul natural;

O4 – să identifice și să localizeze pe hartă regiuni și țări cu natalități ridicate și mici;

O5 – să identifice și să localizeze pe hartă regiuni și țări cu mortalități mari și mici;

O6 – să identifice și să localizeze pe hartă regiuni și țări cu spor natural ridicat și redus.

STRATEGIA: dirijată, cognitivă, euristică

METODE DIDACTICE: conversația, explicația, observarea, lucrul cu harta

MATERIALUL DIDACTIC: Harta fizică a Lumii, manualul, fișe de lucru

ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII: individuală, frontală

NIVELUL CLASEI: mediu

LOC DE DESFĂȘURARE: sala de clasă

Schema lecției

Conținutul informativ al lecției:

Geografia umană- ramura geografiei care se ocupă cu studiul populației Terrei, așezărilor umane și activităților economice.

Aceasta se subdivide în:

geografia populației

geografia așezărilor omenești

geografia economică

Dinamica populației: reprezintă creșterea sau scăderea populației

Revoluția agricolă: acum 10 000 de ani, oamenii au descoperit agricultura, populația a crescut de la 5 milioane în anul 800 î. Hr. la peste 800 milioane în anul 1750

Revoluția industrială:

# Secolul al XIII-lea a dus la apariția industriei în Angliei, apoi în restul Europei și în America de Nord. În secolul XX industria era cea mai dezvoltată ramură a economiei.

# Populația globului a crescut, iar în 1950 depășea 2,5 miliarde de locuitori.

Revoluția medicală a dus la creșterea populației după al doilea război medical datorită progreselor făcute în medicină. În prezent populația planetei este de 6,5 miliarde locuitori.

Creșterea populației este influențată de doi factori principali:

natalitatea

mortalitatea

Natalitatea – se exprimă prin numărul de copii născuți vii, într-un an, la 1000 locuitori

Natalități ridicate: țări din Africa, Asia de Sud și Sud – Vest

Natalități mici: țările dezvoltate din Europa, America de Nord, Australia, Japonia

Mortalitatea: reprezintă numărul de decese înregistrat într-un an, raportat la 1000 locuitori

Mortalități mari: țările din Africa neagră, Asia

Mortalități mici: Japonia, S.U.A., Canada, China, țări din sudul Europei

Sporul natural:reprezintă diferența dintre natalitate și mortalitate.

Spor natural ridicat: țări din Africa și Asia de Sud – Vest

Spor natural redus: Europa, America de Nord, Australia;

Deficit natural atunci când sporul natural este negativ. Exemple: Germania, Ungaria, Bulgaria, România

Ponderea continentelor, după numărul de locuitori:

Asia – 62 %

America – 13,7 %

Europa – 12,2 %

Africa – 11,7 %

Australia și Oceania – 0,5 %

Cele mai populate state sunt: China (1,2 mild.l oc), India (1 mild. loc), S.U.A.(285 mil. loc), Indonezia (210 mil. loc) și Rusia (150 mil. loc)

DESFĂȘURAREA LECȚIEI

DINAMICA POPULAȚIEI

Fișă de verificare a cunoștințelor

1. Definiți dinamica populației

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Ce reprezintă natalitatea?

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

De ce în țările sărace mortalitatea este mare?

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Ce este sporul natural?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

3. P r o i e c t d e l e c ț i e

DATA:……………..

PROFESOR: Georgeta Bozgan

OBIECTUL: Geografia României

CLASA: a VIII-a

SUBIECTUL LECȚIEI: CÂMPIA ROMÂNĂ

TIPUL LECȚIEI: mixtă – predare – învățare

SCOPUL: cunoașterea de către elevi a condițiilor naturale a Câmpiei Române (mod de formare, tip de rocă, altitudini, tip de relief, diviziuni și alte aspecte specifice)

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

Cognitive: Pe parcursul acestei lecții elevii trebuie să știe:

sa identifice principalele caracteristici ale reliefului Câmpiei Române

b. Metodologice: Pe parcursul acestei lecții elevii trebuie să știe:

O1.să recunoască elementele principale ale unei reprezentări cartografice

O2. să utilizeze corect elementele hărții

O3. să exprime oral elementele redate pe hărți

O4. să utilizeze corect numele proprii auzite sau citite

O5. să se enumere unitățile de relief

O6. să utilizeze în scris termenii comuni și proprii

O7. să definească anumiți termeni geografici

O8. să cunoască vechimea și evoluția reliefului

O9. să recunoască pe o hartă mută anumite elemente fizico-geografice (tipuri de câmpii, râuri)

OBIECTIVE PEDAGOGICE:

P1.să-și formeze deprinderi de lucru cu harta și atlasul geografic

P2.să capteze întreaga atenție a elevului

P3.să dezvolte gândirea și imaginația

P4.să stimuleze interesul elevului pentru investigarea mediului înconjurător

MATERIALE DIDACTICE:

Manualul de Geografie

Harta fizică a României

Atlasul geografic al României ,

Fișe de lucru

BIBLIOGRAFIE:

Mihai Ielenicz.„Dicționar de geografie fizică” – Edit. Corint, 1999

Dan Steluța „Geografia României – Testare naționala” – Editura ART, 2005

Nicolaie Ilinca „Didactica geografiei”, Editura Didactică și Pedagogică București, 2004

4.Vlăsceanu Gheorghe, Negoescu Bebe „Teste de geografie” editura Teorra, 2000

METODE ȘI PROCEDEE CTICE:

Conversația, lucrul cu harta, explicația, observația, dialogul, descoperirea dirijata, explicația sistematică, descrierea unor succesiuni

FIȘĂ DE EVALUARE FINALĂ

Câmpia Română

Așezare:

Limite: – N –

– V –

– E –

– S –

A. Relieful

Caractere generale ale reliefului

– mod de formare…………………………………………………………………………………………………………..

– tipuri de roci: …………………………………………..………………………………………

– tipuri de relief:……………………………………………………………………………………………………………

– altitudini medii de ……… m;

– altitudinea maximă ………………………minimă………………………..

– tipuri de câmpii: – câmpii ………………………………………………….

– câmpii ………………………………………………….

– câmpii …………………………………………………

B. Relieful :

Diviziuni:

– Câmpia. …………………………..

– Câmpia …………………………

– Câmpia ………………………….

.

DESFĂȘURAREA LECȚIEI :

Proiect de lecție

DATA:……………..

PROFESOR: Georgeta Bozgan

OBIECTUL: Geografie

CLASA: elevii clasei a IX a si a X a

SUBIECTUL LECȚIEI: ,,Observații în orizontul local și apropiat’’

LOCUL DESFĂȘURĂRII: aplicație practică în cadrul orizontului local, valea raului Pasărea, Comuna Brăneṣti, sat Branesti.

TIPUL LECȚIEI : fixarea și consolidarea cunoștințelor prin lucru pe teren, recapitulare.

Durata: 50 min.

Scopul lecției: lecția este importantă deoarece echipele de elevi vor analiza direct, pe teren – orizontul apropiat, aspecte referitoare la:

Relief: analiza reliefului local și cum acesta este reprezentat prin diferite mijloace cartografice,

Clima, vreme: folosind ca model de intocmire a unei prognoze o fișă de lucru,

Hidrografice: analiza unor fișe de lucru și enumerarea elementelor reprezentative,

Biogeografice: identificarea elementelor reprezentative de.a lungul traseului aplicației proctice,

Umane – identificarea principalelor elemente de geografie umană întâlnite de-a lungul traseului aplicației practice.

REZULATUL FINAL AL LECȚIEI: aplicarea practică a noțiunilor însușite în cadrul orelor de curs, deducând în acest fel importanța acestor aspecte pentru orizontul apropial și local, dar și pentru a realiza o țnvățare temeinică și de durată.

CONCEPTE CENTRALE: lengendă, semne convenționale, relief, procese geomorfologice, vremea, temperatura, precipitații, fertilitate, humus, vegetație specifică, caractere de recunoaștere, biodiversitate…

CONDIȚII PREALABILE:

Elevii au cunoștințe antrioare despre elementele de existente în cadrul reliefului orizontului local,

Elevii au cunoștințe anterioare despre atmosferă, elemente de hidrografie,

Elevii au cunoștințe anterioare despre vegetație, faună, soluri.

Elevii au cunoștințe despre așezările rurale ( mărime, tipologie).

Elevii au fost organizați pe grupe de câte 5, metoda poate fi utilizată în etapa de evocare a cunoștințelor anterioare, în etapa de reflecție sau în etapa de realizare a sensului și implică un moment individual de găsire a răspunsului corect, confruntarea propriilor răspunsuri cu cele ale partenerilor – acestea fiind colectate spre a fi notate pe fișa de lucru de către responsabilul fiecărei echipe și prezentarea ideilor în fața unui grup.

Lecția este compusă din mai multe secvențe tematice:

SECVENȚA ,,A’’ – Relieful orizontului local și apropiat,

SECVENȚA ,,B’’ – Vremea orizontului local și apropiat,

SECVENȚA ,,C’’ – Elemente de hidrografie,

SECVENȚA ,,D’’ – Vegetația, fauna și solurile

SECVENȚA ,, E’’ – Aspecte de geografie umană.

COMPETENȚE SPECIFICE:

– identificarea legăturilor între elemente, fenomene și procese observabile,

3.3 – explicarea fenomenelor și proceselor specifice mediului geografic la nivelul orizontului local,

3.5.- explicarea legăturilor între realitatea observată și fenomenele din domeniul științific,

7.2. – utilizarea metodelor simple de investigare – observare, analiză, interpretare,

7.6. – caracterizarea elementelor , fenomenelor și proceselor după un algoritm dat,

7.8 – caracterizarea elementelor, fenomenelor și proceselor observate direct sau indirect.

7.9 – reprezentarea prin desen schematic a elementelor și proceselor studiate – observate.

COMPETENȚE TRANSFERABILE:

Argumentarea unor aspecte observate direct sau indirect,

Elaborarea unui text coerent din punct de vedere geografic,

Utilizarea corectă a fișelor de informații în rezolvarea sarcinilor de lucru și interpretarea datelor cuprinse aici,

Elaborarea corectă a unei fișe de observare a vremii, analizând datele etalon date meteorologiec înregistrate la stația Bucureṣti-Afumați.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE: pe parcursul lecției, elevii trebuie:

Obiective cognitive:

Explice rolul prognozelor meteorologice,

Utilizeze corect concepte: procese geomorfologice, legendă, scara hărții, vreme, fenomene meteo, confluență, albie majoră – minoră, fertilitatea solului, așezări umane,

Deducă importanța vegetației, faunei și solurile pentru viața de zi cu zi.

Procedurale– metodologice:

Analizeze relieful orizontului local de-a lungul traseului aplicației practice,

Analizeze vremea din orizontul local,

Descrie modul de colectare și prelucrare al datelor meteorologice,

Identifice elemente de floră, faună, soluri,

Caracterizeze pe scurt așezările umane, observate direct, în teren.

Atitudinale:

Exprime utilizând un limbaj geografic atitudinea față de aspectele negative din mediul înconjurător,

Lucreze ordonat la fișele de lucru,

Efectueze o sarcină de lucru, în perechi, într-o resursă de timp limitată 8 – 10 min.

La sfârșitul lecției, elevii vor fi capabili să:

O1 – utilizeze corect termenii geografici învățați în rezolvarea fișelor de lucru după analiza din teren, de-a lungul aplicației practice ( observare directă sub îndrumarea profesorului ),

O2 – caracterizeze după un algoritm dat fenomene, procese și elemente obseervate direct ( pe teren),

O3 – analizeze datele statistice ( datele metodologice- altitudini – hărți tematice) din materialul de facilitare și să le folosescăca ca punct de sprijin în rezolvarea corectă a sarcinilor prezentate în cadrul fișelor de lucru,

O4 – explice utilizând limbajul geografic rezolvările sarcinilor prezente în cadrul fișelor de lucru.

STRATEGIA DIDACTICĂ: inductivă, dirijată, cognitivă, euristică,

ORGANIZAREA: pe grupe de câte 5 elevi,

METODE DIDACTICE: expunerea sistematică, explicația, observarea, descoperirea dirijată, analiza comparativă, conversația euristică, concursul.

MATERIAL DIDACTIC: fișe de lucru, materiale de facilitare, chestionarul.

MATERIAL BIBLIOGRAFIC UTILIZAT:

N.Ilinca, O. Mândruț (2006) – ,,Elemente de didactică aplicată a geografiei’’ – Ed. CD Press, București,

M.E. Dulamă ( 2002) – ,,Metode, strategii și tehnici activizante. Teorie și practică’’. Ed. Clusium, Cluj Napoca.

M.E. Dulamă ( 2009) – ,,Didactica axată pe competențe’’, Ed. Presac Universitară Clujeană, Cluj Napoca.

O. Mândruț ( 2010) – ,,Competențe în învățarea gepgrafiei’’ – Ghid metodologic. Ed. Corint,

EVALUARE: Ce dovezi există că elevii și-au însușit cunoștințele și au reușit să le pună în practică?

De conținut: răspunsurile date în rezolvarea itemilor propuși în fișele de lucru

De utilizare a oparațiilor gândirii : explicarea cauzelor, desfășurarea și consecințele fenomenelor, efectuarea observațiilor, analizei, analogiilor, comparațiilor, raționamentelor, deducțiilor, identificarea elementelor pe teren prin observarea directă.

Scenariu didactic – DESFĂȘURAREA LECȚIEI

Pentru desfășurarea lecției profesorul coordonator propune elevilor fișe de lucru, organizate în momente – secvențe distincte sub formă de concurs. Concursul va fi câștigat de către echipa ce răspunde corect și în timpul cel mai scurt. Dacă echipa care a terminat a răspuns greșit, câștigă echipa ale cărei răspunsuri sunt corecte, numai dacă membrii acesteia s-au încadrat în resursa de timp alocată. Profesorul explică elevilor modul de desfășurare al lecției, obiectivele lecției, itemii propuși spre rezolvare în fișele de lucru, modalitatea de evaluare a răspunsurilor corecte, dar și resursa de timp acordată pentru fiecare activitate în parte. Elevii urmăresc cu atenție cerințele cuprinse în fiecare fișă de lucru, explicațiile profesorului referitoare la modul de lucru în echipă și la modalitatea de a prezenta răspunsurile, în momentul verificării corectitudinii acestora. De asemenea elevii vor lucra eficient în cadrul echipei din care fac parte, împărțind sarcinile de lucru pentru a se putea încadra în resursa de timp indicată pentru rezolvarea fiecărei fișe.

Activitatea 1 – Fișa de observare a reliefului în cadrul orizontului local

Relieful reprezintă totalitatea formelor suprafeței terestre sau ale unei regiuni. Fiecare dintre acestea prezintă caracteristici proprii: mod de formare, elemente componente, alcătuire geologică, altitudine etc. Forma de relief în care se încadrează localitatea Branesti este de șes, câmpie.

Echipele vor avea de completat cerințele din fișa nr 1, vor observa direct elementele întâlnite în orizontul local, vor analiza și interpreta fenomenele geomorfologice și vor rezolva corect itemii propuși, de asemenea vor demonstra o înțelegere corectă a legăturilor între realitatea observată și studiul efectuat în cadrul sălii de clasă folosind un limbaj geografic adecvat.

Timp de lucru 8 min. timp de lucru efectiv 6 min, 2 min. prezentarea răspunsurilor.

Activitatea 2 – Fișă de observare a vremii în orizontul local

Privim în jur. Cum este vremea? Eventualele răspunsuri pot fi: frumoasă sau urâtă. Ce caracteristici are atmosfera atunci când vremea este frumoasă? (…cerul este senin, sau norii sunt puțini, e cald, vântul adie sau lipsește…plouă, e rece…). Apoi totul se bazează pe verificarea datelor înregistrate de aparatele de măsură și notarea acestora, sau în cazul nostru pe estimare, pornind de la câteva date meteo etalon pentru regiunea localității noastre, date înregistrate la stația meteo Bucuresti-Afumati. Ascultă buletinul meteo și primul lucru pe care îl sesizăm este că vremea nu este aceeași pe toată suprafața țării, ea redă starea atmosferei la un moment dat, într-un anumit loc.

Ce știm? Că principala cauză care determină schimbarea permanentă a vremii este mișcarea aerului ( diferența de presiune de la un loc la altul, din atmosferă). Atunci când caracterizăm vremea ne referim la următoarele elemente meteo.: temperatură, precipitații, vânturi, presiunea atmosferică etc.), elemente pe care le găsim în fișa de lucru.

Echipele vor avea de completat o fișă de observare a vremii ( fișa nr. 2), elevii vor observa, analiza, interpreta și completa corespunzător, demonstrând o înțelegere corectă a conceptelor meteorologice și folosind un limbaj geografic adecvat în prezentarea acestora.

Fiecare echipă va primi un material de facilitare ( anexa 1- Date meteo înregistrate la stația meteo Bucureṣti-Afumați), pe care îl pot folosi ca suport în rezolvarea sarcinii de lucru.

Timp de lucru 8 min., (lucru efectiv 6 min., prezentarea răspunsurilor 2 min.)

Activitatea 3 – Fișa elemente de hidrografie

Care sunt unitățile hidrografice? În afara lor, unde mai există apă? Prin reluarea unor dintre elementele studiate, se vor realiza conexiuni cu orizontul local și apropiat. În cadrul fișei de lucru, elevii vor descoperi prin exerciții joc elementele unui râu, elementele unui bazin hidrografic, elementele unei văi în profil transversal, diferențele dintre termenii ce definesc inundațiile, viiturile, tipurile de lacuri – după modul de formare. Elevii observă la fața locului aceste elemente, fac deosebirea între malul concav și cel convex, apreciind viteza apei, debitul, meandrele etc. De asemenea se observă și rolul vegetației, copacilor în special la protecția malurilor contra prăbușirilor.

Pe parcursul secvenței de învățare elevii vor fi capabili să analizeze valea cu lunca și terasele râului Pasărea dar și materialul de facilitare.

Timp de lucru: 8 min, 6 min. lucrul efectiv în echipă și 2 min. prezentarea răspunsurilor.

Activitatea 4 – Fișa vegetația, fauna, solurile

Pornind de la definiția solului – stratul afânat de la suprafața scoarței terestre, în care plantele își înfig rădăcinile și din care își extrag hrana, unde este evidențiat rolul de suport al solului în viața plantelor putem spune însă și invers – vegetația este un factor important în formarea solurilor, mai ales în ceea ce privește fertilitatea acestora ciclul de circulație al substanțelor nutritive descompunerea vegetația formând humusul. Grosimea solului este în general cuprinsă între 30 cm și 2 m. Clima, prin elementele sale climatice – temperatură, precipitații, are un rol definitoriu în formarea solurilor.

-Precipitațiile dau solului apa necesară, fără de care procesele chimice și biologice nu ar fi posibile. Temperaturile influențează de asemenea formarea solurilor, bacteriile contribuind prin activitatea lor la formarea humusului, procentul acestuia indicând fertilitatea unui sol.

Pe parcursul secvenței de învățare elevii vor analiza vegetația, fauna și solurile din zona studiată și materialul de facilitare.

Timp de lucru 8 minute, lucru efectiv 6 min., 2 min. prezentarea răspunsurilor.

Activitatea 5 – Fișă aspecte de geografie umană și economică

Așezările umane se împart în așezări rurale – satele și urbane – orașele. Tipurile de sate – în funcție de aspect – sunt adunate, răsfirate și risipite. Satul Branesti este un sat de câmpie, de marime mare, ca nr. de locuitori și adunat, ca fizionomie. Funcția de bază a satului este cea complexa..

Pe parcursul secvenței de învățare elevii vor analiza așezări umane din orizontul local.

Timp de lucru 8 min, din care 6 min. timp de lucru efectiv și 2 min. prezentarea răspunsurilor

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A LECȚIEI

Oganizarea clasei – 2 minute

Activitatea profesorului: pregătește materialele necesare pentru desfășurarea activității , realizează controlul ordinei și al prezenței membrilor echipelor.

Activitatea elevilor: se pregătesc pentru lucru în echipă, își organizaeză materioalele necesare,

Strategia didactică: observarea comportamentului echipelor,

Evaluare: aprecierea.

Captarea atenției – 2 minute

Activitatea profesorului: propune echipelor de elevi pentru a aplica în teren cunoștințele acumulate la orele de geografie, rezolvarea fișelor de lucru sub forma unui concurs, câștigătoare fiind echipa care răspunde corect în timpul cel mai scurt, echipele de elevi au fost create și organizate anterior desfășurării activității, anunță obiectivele ce vor fi urmărite în cadrul secvențelor componente ale activității.

Fișele de lucru propuse:

Fișa nr 1 – de observare a reliefului din orizontul local,

Fișă nr 2 – de observare a vremii din orizontul local,

Fișa nr 3 – elementelor de hidrografie.

Fișa nr 4 – vegeatației, faunei și solurilor,

Fișa nr.5 – aspecte de geografie umană

Activitatea elevilor: ascultă cu atenție indicațiile profesorului și se organizează : își aleg liderul, cel care va prezenta răspunsurile finale, și se pregătesc pentru desfășurarea activității.

Strategia didactică: conversația euristică, expunerea sistematică,

Evaluare: atenționarea, aprecierea, stimularea tuturor membrilor echipei.

Desfășurarea activtății:

Activitatea profesorului: explică modul de rezolvare al fiecărei fișe de lucru, prezintă elevilor timpul necesar de lucru precum și modalitatea de evaluare a corectitudinii răspunsurilor date, oferă echipelor fișele de lucru și materialele de facilitare.

Activitatea elevilor: sunt atenți la explicațiile profesorului: citesc, analizează, interpretează corespunzător fișele de lucru, anexele, echipele rezolvă sarcinile de lucru și apoi le prezintă, prin vocea liderului de echipă rezultatele finale, verificând în acest fel și corectitudinea răspunsurilor . Explică sub îndrumarea profesorului fapte sesizate, aplică în situații noi cunoștințele învățate anterior.

Strategia didactică: conversația euristică, expunerea sistematică, descoperirea dirijată, comparația, explicația, problematizarea, lucrul în echipă, folosind fișele de lucru și materialele de facilitare.

Evaluarea: provoacă participarea tuturor membrilor echipelor, îi determină să dialogheze, să se autoevalueze și să evalueze răapunsurile colegilor.

Atingerea feed-back.ului

Activitatea profesorului: reia momentul evaluării fișelor de lucru, conceptele cheie ale lecției,

Activitatea elevilor: reanalizează, sintetizează și răspund la întrebările profesorului,

Strategia didactică: expunerea sistematică, conversația euristică.

Evaluarea: stimularea participării tuturor membrilor echipelor, analiza răspunsurilor date, stabilirea clasamentului final.

Precizarea activităților pe care elevii le vor desfășura acasă

Activitatea profesorului: evaluează activitățile desfășurate, numește clasamentul final, oferă diplome echipelor, propune elevilor ce au format echipele o temă pentru următoarea întâlnire , completarea unui chestionar referitor la lecția desfășurată.

Activitatea elevilor: primesc diplomele, ascultă sugestiile profesorului referitoare la completarea chestionarului,

Strategia didactică: explicația.

Evaluarea: atenționări, aprecieri, observarea comportamentului membrilor echipelor.

FIȘĂ DE LUCRU NR. 1, Relieful orizontului local și apropiat

Timp de lucru 8 min.

Observați cu atenție mediul înconjurător și analizați formele de relief. De asemenea amintiți-vă unele informații însușite în cadrul orelor de curs.

Ce formă de relief domină în locul în care vă aflați?…………………………….

Ce roci sunt reprezentative regiunii în care vă găsiți acum?…………………

Dați două exemple din aceste roci……………………………………

Numiți un proces geomorfologic actual determinat de aceste roci………………………

Ce tip de relief a creat râul Pasarea ?……………………………………………..

Care sunt elementele acestui tip de relief…………………………………………..

Care este altitudinea maximă în localitatea voastră?………………………………………

6.Ce procese geomorfologice au loc în lunca raului Pasarea?

FIȘĂ DE LUCRU NR. 2, Fișă de observare a vremii în orizontul local

Timp de lucru 8 min.

Observați cu atenție mediul înconjurător și analizați starea vremii. De asemenea amintiți-vă unele informații însușite în cadrul orelor de curs.

.

Temperatura aerului

Presiunea aerului

Precipitații

Vânt

Norii

Alte fenomene observate

FIȘĂ DE LUCRU NR: 3. Elemente de hidrologie

Timp de lucru 8 min.

Desenați schema unui bazin hidrografic, indicând prin săgeți elementele componente ale acestuia.

Caracterizați elementele unei văi, identificându-le pe teren, pe valea raului Pasarea.

FIȘĂ DE LUCRU NR.4 Elemente de vegetație, faună, soluri

Timp de lucru 8 min.

Caracterizați elemetle de vegetație și faună existente în regiunea studiată.

BIBLIOGRAFIE:

Achim ,F.(2015),Geografia fizică a României , Edit.Transversal

Bălteanu, D.(1991), Cercetare geografică și modificările globale ale mediului, Terra, XXIII, 2 – 4

Bălteanu, D. , Alexe, Rădița (2001), Hazarde naturale și antropogene, Edit. Corint, București

Bibik, A.E. (1972), Munca de cercetare științifică a profesorului în caiet de informare – Geografie , volumul I

Bogdan, Octavia (1978), Fenomene climatice de iarnă și de vară, Edit. Șt. Enciclop. București

Bogdan, Octavia, Niculescu, Elena (1999), Riscurile climatice din România, Academia Română, Institutul de Geografie

Borza, Al. (1966), Cercetări asupra florei și vegetației din Câmpia Română I, Contrib. Bot. Cluj

Borza, Al. (1968), Cercetări asupra florei și vegetației din Câmpia Română II, Contrib. Bot. Cluj

Coteț, P. (1954), Câteva observații asupra formării lacurilor și rețelei de văi secundare din Câmpia Română, AUPB – Șt. Nat., 10

Coteț , P. (1976),Câmpia Română. Studiu de geomorfologie integrală, Edit. Ceres, București

Cucu, V. (1970 b), Evoluția numărului populației pe teritoriul României, Terra, II, (XXII)

Dimitrescu – Adem, Al. (1915), Asupra Câmpiei Române , București

Dulamă, Maria Eliza (1992), Metodica predării geografiei, Edit. Did. Și Ped. București

Dulamă, Maria Eliza( 2005), Practica pedagogică, teorie și metodologie. Ed. Clusium,

Dulamă, Maria Eliza (2002), Modele strategii și tehnici didactice activizante, cu aplicații în geografie. Ed. Clusium,

Grigoraș C. (2001), Geografia solurilor, Ed Universitară, Craiova

Iancu, M. (1982), Elevi, să ne cunoaștem patria, Edit. Did. Și Ped. București

Ielenicz, Mihai, Pătru, Ileana (2005), România Geografie Fizică, Edit. Universitară București

Ilinca, N. (2006), Didactica Geografică, Edit. Did. Și Ped. București

Ilinca, Nicolae (1999),Geografia umană. Polpulația și așezările omenești. Ed Corint

Ilinca, N., Mândruț, O.(2006) – Elemente de didactică aplicată a geografiei. Ed. C.D. Press, București

Iordan, I.(1984), Schimbări în structura utilizării terenurilor din Câmpia Română Centrală, BSSGR,VII

Iordan, I. (1992), Împrejurimile Bucureștiului, ghid turistic, Societatea „R”, București

Lupu,D,Nica(2013),Masca,Edit. Betta . Bucuresti

Mâmdruț, O. ( 2010), Competențele în învățarea geografiei. Ghid metodologic. Ed. Corint.

Mihăilescu, V. (1923), Contribuția la studiul așezărilor omenești din Câmpia Română între 1853 – 1899, BSRRG, XLI (1922)

Posea, Gr. (1988), Contactul câmpiilor Vlăsiei și Târgoviște – Ploiești, Probl. Geom. Rom. – UB, II

Posea Gr., Ilie I, Popescu N. (1970), Geomorfologie generală, Ed Didactică și Padagogică, București.

Posea Gr., Popescu N., Ielenicz M. (1974) , Relieful României. Ed Științifică – București

Rădulescu, Herbst – Rădoi, Athena(1973), Județele patriei – Județul Ilfov,, Edit. AcademieiR.S.R.

Roșu, Al. (1981), Geografia fizică a României, Edit. Did. Și Ped. București

Sebe Marius Ovidiu(1997) , Branesti – Studiu istoric , etnic si etnografic-vol.I

Stoica, Marin (2002), Pedagogie și psihologie. Ed Gheorghe Alexandru

Schoumaker, Bernadette – Merenne ( 1999). Didactica geografiei. Ed All

*** (2005), Geografia României, volumul V, Edit. Academiei Române București

*** Revista Terra Magazin

***Buletinul Societății de Geografie din România-Filiala Ilfov, vol.I.,II.,III.,IV.

***Revista Univers Didactic Ilfovean

WEBOGRAFIE:

****(http://www.primaria-branesti.ro/)

****( http://www.makita.biz/company/history.html)

****(http://www.manastireapasarea.ro/seminar.html)

****(http://www.obiective-turistice-moara-vlasiei/manastirea-pasarea)

****(http://www.cuciidinbranesti.ro)

. **** (http://ro.wikipedia.org/wiki/Crucea_Eroilor_Neamului)

****.( http://ro.wikipedia.org/wiki/Cetatea_Râṣnov).

DECLARATIE DE AUTENTIFICARE

Subsemnata BOZGAN (NIȚĂ) GEORGETA , profesor de geografie in

cadrul „Colegiului Silvic THEODOR PIETRARU ” Brănești , județul Ilfov ,

candidat pentru obținerea gradului didactic I , sub îndrumarea domnului

Conferențiar Universitar Doctor , Marian Ene , de la Facultatea de Geografie a

Universității București , declar pe proprie răspundere următoarele:

Am elaborat personal prezenta lucrare , aceasta aparținându-mi in întregime ,

Nu am folosit alte surse , in afara celor menționate in bibliografie ,

Nu am preluat texte , acte sau alte elemente de grafică din alte lucrări , fără a fi citate si precizată sursa preluării ,

Lucrarea nu a mai fost folosită in alte contexte de examen sau concurs.

Profesor: Bozgan (Niță) Georgeta