Oteli ță Andreea -Iulia [616294]

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURE ȘTI
Facultatea de Jurnalism

LUCRARE DE LICEN ȚĂ
Informare si manipulare prin mesajul radiofonic

Coordonator științific : Lector univ. dr.George -Lucian Onofrei

Absolvent: [anonimizat] 2018

CUPRINS
Argument…………………………………………….
Capitolul I – COMUNICARE. INFORMARE.
MANIPULARE .DETERMIN ĂRI TERMINOLOGICE
…………………………………………
I.I. Comunicarea. Principii de baza ale comunicarii media.
Particularitatile radio……….. …………..
I. II. Informația, oxigenul presei ……………………..
I.III. Manipulare. Forme ale manipularii. Factori psihologici. Factori
sociali, religiosi, mediul familial, mediul online
Capitolul II – DIMENSIUNI ACTUALE ALE FENOMENULUI
I I. I. Cultura informațională în noua dimensiune media. ……….
I I.II. Presa, câinele de paza al Puterii?
II.III – Cum scăpăm de manipulare? Metode și tehnici de evitare a
manipulării ……………
Capitolul III – STUDIU DE CAZ……
CONCLUZII GENERALE

I.I. Comunicarea. Principii de baza ale comunicarii media. Particularitatile
radio .
Comunicarea -un cuvant aflat astazi pe buzele tuturora, inrudita etimologic cu o stafie, care
potrivit unui manifest de frisonanta amintire, incepea in urma cu un secol si jumatate sa bantuie
prin Europa, comunicarea s -a dovedit, in cele din urma, mai puter nica decat aceasta.
Manifestarea si existenta omului ca ființă socială nu este posibila fara comunicare in niciun
domeniu al activitatii umane.
Comunicarea dă sens intențiilor, dorințelor, aspirațiilor, atitudinilor și acțiunilor noastre, le face
inteligib ile pentru ceilalți, în aceeași măsură în care fiecare dintre noi percepem modul de
manifestare al celorlalți față de noi prin comunicare. Natura și modul de manifestare a relațiilor
de comunicare dintre oameni sunt atât de diversificate, atât de complexe și de structurate, încât
putem spune că omul trăiește, de fapt, într -un mediu comunicațional omniprezent, care -i
structurează și -i afectează viața, cu sau fara vointa lui, în fiecare clipă.
Ca si cea mai mare parte a cuvintelor unei limbi, verbul a comuni ca si substantivul comunicare
sunt ambele polisemantice. Cei care se ocupa de domeniile comunicatiei si comunicarii întâlnesc
astfel, de la bun început, o dificultate majora: nu au de a face cu o operatiune bine determinata, ci
cu o multitudine de operatiu ni, despre care este greu de spus cu certitudine în ce masura se
aseamana.
În sensul cel mai general, se vorbeste de comunicare de fiecare data când un sistem, respectiv o
sursa influenteaza un alt sistem, în speta un destinatar, prin mijlocirea unor semna le alternative
care pot fi transmise prin canalul care le leaga. Cuvântul „comunicare” are un sens foarte extins,
el cuprinde toate procedeele prin care un individ poate afecta un alt individ. Evident, aceasta nu
include numai limbajul scris sau vorbit.
Cand trebuie sa defineasca comunicarea, majoritatea se gandesc la “a aduce la cunostinta”, “a da
de stire” sau “a informa”. Comunicarea înteleasa ca proces are la baza patru componente
fundamentale: emitatorul, canalul, informatia si receptorul. In esenta, procesul consta in
transferul informatiei de la receptor la emitator. Acest model trebuie amplificat deoarece
comunicarea nu se termina o data cu preluarea informatiei. In primul rand, nu trebuie neglijata
circulatia informatiei si in sens invers, si anume feed-back -ul, deoarece comunicarea nu se
realizeaza decat in vederea obtinerii unui raspuns. In al doilea rand, comunicarea este un proces
intentional: emitatorul furnizeaza receptorului o informatie cu ajutorul unui canal, avand scopul
de a produce anumi te efecte asupra receptorului . In al treilea rand, tot procesul nu s -ar dovedi in
total eficient daca nu s -ar acorda importanta atat codajului dar si decodajului mesajului transmis .
In ultimul rand nu trebuie neglijata nici posibilitatea aparitiilor unor g reseli de codare sau
decodare, precum si de interventia unor factori perturbatori. Toate aceste elemente vor reduce
reusita comunicarii.

Te poti lipsi o vreme sau pentru totdeauna de cuvantul scris si chiar de cel rostit dar nu si de alte
nenumarate forme ale comunicarii, un suras, oglindirea in privirile unei fiinte dragi, o melodie
murmurata, rugaciunea. Numai intelegand exact natura si virtutile comunicarii, devenim
constienti de masura in care depindem de ea. La fel cum planta e facuta din lumina, caci nu ar fi
putut exista in afara fotosintezei, persoana umana e facuta din comunicare.
Esenta procesului consta din transferul sau trimiterea informatiei de la receptor la emitator.
Acest model elementar trebuie însa extins deoarece comunicarea nu se închei e niciodata cu
preluarea sau receptarea informatiei.
Necesitatea existentei unui mijloc sigur de a comunica rapid la distante mari a devenit din ce in
ce mai stringenta pe masura ce societatile au devenit mai complexe. Atat timp cat activitatile
sociale se margineau la un grup mic de oameni, care se misca compact sau convietuia intr -un loc
stabil, spatiul in care se putea facea auzita vocea umana, s -au dovedit suficente pentru rezolvarea
problemelor de comunicare.
Radioul sta la baza relatiilor sociale, a tuturor comunitatiilor, formate prin difuzarea lui si prin
posibilitatea de a fi receptat in zone geografice unde televiziunea poate patrunde cu greu.In
mass -media, noile elemente aduse de radio sunt prioritatea transmiterii si instanta neitatea
mesajului . Modalitatile tehnice de transmisie ale radioului sunt mai rapinde in comparatie de alte
mijloace de comunicare mass -media. Pentru o transmisie imediata este nevoie numai de prezenta
unui reporter la fata locului si un telefon mobil, in acest fel radioul face introducerea in era
instantaneului. O alta caracteristica specifica canalului audio este universalitatea, care permite
receptarea informatiei in orice punct de pe glob. In plus, radioul ramane un mijloc eficace de
propagare a culturii. Exista o concur enta acerba intre televiziune si radio, deoarece imbinarea
imaginii cu sunetul capteaza atentia mult mai repede. In apararea radioului, putem spune ca
volumul de informatie este mult mai crescut in cazul acestui mijloc. Pentru continuturile
radiofonice est e adecvata o documentare atenta pentru a trezi interesul ascultatorului. Exista
posibilitatea ca radioul sa imprime si sa pastreze vocea. Spre exemplu, b enzile magnetice
pastrate cuprind recitaluri de poezie, marturisiri de creatie, amintiri si lucrari lit erare ale marilor
creatori care au disparut dintre noi, precum George Calinescu, Tudor Arghezi, George Bacovia si
altii. Inca de la inceput radioul a incercat imbinarea divertismentului cu educatia, inserand
informatii culturale in programele menite pentru timpul liber. Continuand aceasta idee putem

spune ca o alta particularitate a radioului este diversitatea si spontaneitatea programelor care pot
fi intrerupte in orice clipa pentru o informatie de ultima ora. Radioul este caracterizat de
rapiditate si ope rativitate, fiind primul care anunta informatia. Caracteristica acestui mijloc de
comunicare consta in prelucrarea rapida a informatiei din momentul obtinerii acesteia, lucru care
face radioul cu un pas inaintea altor mijloace de comunicare mass -media. Pun ctul forte al
canalului audio consista in mobilitatea sa, acesta oferind posibilitatea publicului de a fi in
permanenta in miscare si nu mobilizat in fata sa. Prin urmare, radioul este omniprezent ,
informatia putand fi receptata in masina, la birou, in met rou si chiar prin intermediul telefoanelor
mobile. Mai mult, accesibilitatea sa il transforma intr -un mijloc de comunicare folositor, eficient
si prietenos. El devine un prieten de nadejde care alunga siguranta, care sfatuieste, informeaza si
binedispune.
I. II. Informația, oxigenul presei.
Cuvantul informatie, poate capata mai multe sensuri, ce sunt determinate de domeniile si
contextele variate in care este folosit. Termenul de informatie este legat de un proces
informational dar si de rezultatul acestui proces, precum si de unele fenomene specifice. Trebuie
cunoscute si luate in seama alte concepte pentru a intelege sensul cuvantului informatie, si
anume: semnificatia, veridicitatea, cultur a, feedback -ul, redundanta si asa mai departe. Uneori
informatie este unul din cuvintele cel mai des folosite, fiind de multe ori asociat cu omonime
incoerente. In ultimii ani, tot mai multi cercetatori si oameni de stiinta s -au intrebat daca se poate
realiza o definitie a informatiei unica. In tot acest timp s -au remar cat tot mai multe tentative de a
imbina diversele semnificatii si interpretari intr -un concept universal unic. Contradictia intre
diferitele concepte ale informatiei, este cauzata de faptul ca multe definitii sunt concepute pentru
un anumit domeniu, si pe ntru ca informatia trebuie raportata la un sistem oarecare, propriu
domeniului respectiv, pentru a fi definita. In zilele noastre, universul este dominat de informatie,
toate relatiile si modificarile de situatii nu se pot p roduce fara impactul ei direct, pe scurt f ara
schimbul de informatie nu se poate crea nimic. I nformatia poate fi folosita in favoarea sau
impotriva ta, iti poate fi de ajutor dar tot ea te poate dezorienta, iti poate oferi o solutie dar tot ea
te poate provoca la actiuni gresite.

Sensur ile originale ale cuvantului informatie sunt: faptele si opiniile obtinute in cursul vietii de la
o alta persoana, fiinta vie sau din mass -media; lamurirea asupra unei fiinte, lucru sau domeniu;
totalitatea cunostiintelor impartasite de altii sau acumulat e prin investigatii personale .
In ultima vreme, in limba romana, au intrat si alte sensuri mai noi ori s -au adaugat precizari noi
la cele deja existente: fiecare dintre elementele noi, necunoscute anterior, ale experienței sau ale
unui concept, în raport c u cunoștințele prealabile, ce sunt cuprinse în semnificația unui simbol
sau unui grup de simboluri care p roduc schimbări într -un concept; acțiunea cuiva de a informa
sau de a comunica cunoștințe, noutăți, lămuriri, vești, ș tiri, îndrumări, precizări unei p ersoane sau
unui grup de persoane precum și rezultatul ei; comunicare, veste, știre, mesaj care pune pe cineva
la curent cu o situație nouă sau mai veche, dar de care acesta nu avea știință înainte de a fi
informat;
Aceste chestiuni sunt semnificative pentru presa, deoarece prima misiune a ei este cea de a
informa, tinand cont de multimea de posibilitati de a colecta si a transmite informatia de care
dispune presa. Participarea presei la transferul de informatie este nu numai justificata, dar
clasifica mijloacele de comunicare in ma sa pe pozitii sociale onorabile, p resa fiind constituită din
totalitatea elementelor de mass media care se ocupă de furnizarea de informatii si anume ziare,
reviste, radioul, televiziunea și mai nou internetul .
Cele mai importante informatii interne sau externe, despre care majoritatea publicului si -a format
opinii extrem de puternice, au fost aduse de c unostinta de catre presa, facand oamenii dependenti
de ea pentru a putea fi mereu informati cu privire la cele mai noi e venimente. Indivizii evolueaza
pe baza informatiilor pe care le primesc, anticipeaza unele tendinte si iau anumite decizii ce ar
putea sa ii afecteza sau nu in mod direct. Cele mai multe dintre mesajele receptate se adreseaza
nevoilor publicului , relatia dintre presa si public fiind consolidata datorita acestor informatii.
Presa obtine informatii, pe care mai apoi, le face sa circule insa nu inainte de a fi supuse unui
proces ce consta in selectarea, i nterpretarea si ierarhizarea acestora.
I.III Manipula re. Forme ale manipularii. Factori psihologici. Factori sociali,
religiosi, mediul familial, mediul online.

Schimbarea tine de miezul comunicarii, anume, dupa ce a avut loc procesul de comunicare,
lucrurile nu mai sunt la fel nici pentru participanti, nic i in ceea ce priveste relatia dintre ei. Insa,
schimbarile aparute in urma comunicarii nu pot fi echivalente cu manipularea. In subcapitolul
acesta ne intereseaza comunicarea care fie vrea sa obtina un anumit efect, fie se poate observa ca
produce unul.
Termenul de „manipulare” implica utilizarea puterii pentru a obtine conformarea celuilalt
participant, in cazul in care comunicarea este principalul canal sau instrument de exercitare a
resurselor puterii. Efectele comunicarii pot fi vazute ca partea a unui proces de invatare, ori ca
rezultat al activitatii de procesare a informatiei de catre receptor.
Influenta poate insemna fie determinarea altei persoane sa ti se conformeze, fie pur si simplu, o
mare asemanare de gandire si comportament intre transmitator si receptor.
Fenomenele de influentare nu sunt datorate direct cuvantului. Nu exista o „forta” sau un
„impact” al cuvantului asupra motoarelor interne ale conduitei umane. Influenta are loc prin
construirea unei lumi de obiecte cognitive pentru actorul ca re va fi influentat. Arta
manipulatorului consta in construirea unei lumi de obiecte a caror punere in relatie il va conduce
pe cel manipulat in mod obligatoriu spre indeplinirea unui scop cu semnificatie pozitiva pentru
el. Pe de alta parte, aceasta acti une este chiar aceea intentionata si posibil de anticipat de catre
manipulator, datorita cunoasterii situatiei si a obiectelor cognitive care sa o declanseze.
Astfel, manipularea apare ca un fenomen mediere, in care participantii construiesc impreuna o
situatie comuna de referinta, obiectele cognitive ale acesteia permitand, prin relatia dintre ele,
producerea actiunii dorite.
Dupa cum afirma „ Noelle -Neumann”, mass -media impreuna cu reteaua de relatii interpersonale
reprezinta cei mai importanti factori in modelarea perceptiei individuale cu privire la punctul de
vedere majoritar. Temandu -se de respingere si izolare, multi oameni cauta in mass media,
semnale in ceea ce priveste opinia dominanta. Potrivit modelului „ seringii hipodermice” , se
considera ca m ass-media injecteaza idei, atitudini si modele de comportament in mintea
vulnerabila a oamenilor. Intreaga varietate de evenimente comunicative a fost deja ilustrata si ne
putem astepta la o diversitate similara, daca nu egala, a formelor pe care le ia pr ocesul de
influenta exercitata prin intermediul comunicarii. Exista cateva elemente diferite si schimbatoare

de care trebuie sa se tina cont in comunicarea sociala si care pot fi imbinate in diferite moduri.
De asemenea, conceptia despre procesul de influe nta pe care o adoptam va fi afectata de
prioritatea care se acorda urmatoarelor elemente: situatia in care are loc comunicarea;
caracteristicile mesajului si ale comunicatorului; caracteristicile receptorului; sub -procese
precum acordarea de atentie, intel egerea, acceptarea; diferitele tipuri de efecte implicate.
Comunicatorului i se pot atribui diferite grade de credibilitate. Continutul poate varia in functie
de credibilitatea acestuia. Cei care receptioneaza mesajul difera intre ei prin receptivitatea fa ta de
sursa sau mesajul sau, prin „persuasibilitate”, lasand deoparte factori relevanti ca abilitatea sau
interesul. Datorita faptului ca influenta produce o multime de efecte diferite, complicand
rucrurile, avem motive sa credem ca schimbarile de ordin co gnitiv, emotional, comportamental
sau de atitudine reprezinta rezultatul unor procese calitativ diferite. Exista mai multe tipuri de
procese in influenta, existand totusi, un numar limitat de „mecanisme” fundamentale pe care
influenta le implica, in sensul ca efectele comunicationale au la baza relatia sociale dintre
transmitator si receptor. Conform lui Denis McQuail,cele cinci baze ale influentei, adica
proprietatile comunicatorului care ii ofera posibilitatea sa isi exercite influenta sunt urmatoarele:
puterea recompensatoare, puterea coercitiva, puterea legitima, puterea referentiala, puterea
expertului.
Puterea recompensatoare este definita precum „ puterea a carei baze este abilitatea de a rasplati”
; puterea coercitiva se bazeaza pe faptul ca recepto rul se asteapta sa fie pedepsit de comunicator
daca „ nu se conformeaza incercarii de influenta” a acestuia; puterea referentiala se bazeaza pe
identificarea receptorului cu agentul, identificarea fiind definita ca „ sentiment al identitatii” sau
„ dorinta de unificare”; puterea legitima se bazeaza pe intelegea ambelor parti a faptului ca
cineva are dreptul sa pretinda ascultare de la ceilalti; puterea expertului este influenta care
bazeaza pe atribuirea unor cunostinte superioare agentului, care au efect a supra receptorului.
Forme ale manipularii.
Zvonul se defineste ca o afirmatie prezentata drept adevarata fara a exista posibilitatea sa i se
verifice corectitudinea. zvonurile reprezinta ''un enunt legat de evenimentele la zi, destinat a fi
crezut, colport at din om in om, de obicei din gura in gura, in lipsa unor date concrete care sa
ateste exactitatea lui". Zvonul este pus in circulatie deoarece acesta are o functie dubla: de a

explica si de a atenua anumite tensiuni emotionale. Circulatia lor este depend enta de contextele
sociale cum ar fi credibilitatea institutilor sociale, de anumite trasaturi de personalitate ale
indivizilor si de nevoile psihosociologice ale lor. Zvonurile tind sa se ajusteze intereselor
individuale, apartenentei sociale sau rasiale, prejudecatilor personale ale celui care le transmite.
Cercetarile au aratat ca indivizii care raspandesc zvonurile se confrunta cu dificultatea de a sesiza
si de a retine in obiectivitatea lor elementele lumii exterioare. Pentru a putea sa le utilizeze, e i
trebuie sa le restructureze si sa le ajusteze modelului lor de intelegere si intereselor proprii.
Lansarea unui zvon nu se face la intamplare, ci se tine seama de asteptarile individului fata de
situatia problematica pe care o traverseaza. Plecand de la aceste date, se lanseaza un mesaj cat
mai apropiat de ceea ce ar dori sa afle populatia la acel moment, indiferent cat de departe de
adevar este continutul enuntului respectiv. Ca principale tipuri de falsificari de mesaje care stau
la baza zvonului avem: dramatizarea, amplificarea proportiilor, a detaliilor, intretinerea celor
transmise, redefinirea prejudecatilor si a mentalitatilor proprii segmentelor respective de opinie
pentru a crea un fond emotional puternic.
Intoxicarea este un sinomin al viclesugul ui, al tradarii, minciunii si al altor trucuri, ca neologism
semantic fiind de origine militara. Putem spune ca intoxicarea vizeaza adversarul. Ea consta in
ai furniza acestuia informatii gresite, care il vor face sa ia decizii dezavantajoase pentru el si
favorabile pentru tine. Intoxicarea nu este rezervata insa doar domeniului militar: un partid
politic, o banca, un fabricant poate profita de pe urma intoxicarii concurentilor. Spre deosebire
de dezinformare, scopul intoxicarii este acela de a determina s a greseasca una sau mai multe
persoane, si nu o colectivitate.
Dezinformarea reprezinta interventia asupra elementelor de baza ale unui proces de comunicare,
care schimba deliberat mesajele vehiculate, cu scopul de a determina la tinte anumite reactii,
atitudini, actiuni dorite de un anumit agent social. Acesta, din urma, poate fi o institutie, o
organizatie etc. Dezinformarea are doua dimensiuni: una neintentionala si alta intentionala,
vizand un anumit segment de opinie. Se deosebeste de alte tipuri de co municare prin caracterul
deliberat al actiunii si lansarea in circuitul informational a unor informatii partial adevarate, cu
afirmatii false, fara a indica sursa pentru a fi verificata veridicitatea celor transmise. A fost
demonstrat ca cele mai eficiente rezultate se inregistreaza in domeniul mass -media, unde
dezinformarea poate atinge frontal toate segmentele de opinie ale spatiului social. Dezinformarea

se aseamana cu zvonul, din pricina consecintelor sociale, acesta fiind de asemenea produs de o
actiun e de dezinformare. Tintele pot fi atat grupuri sau segmente ale societatii, cat si indivizi,
intotdeauna lideri care pot influenta decizional si actional grupurile in care se afla. Efectele
dezinformarii depind, pe de o parte, de caracteristicile tintelor, iar pe de alta parte, de
posibilitatea de a verifica informatiile vehiculate.
Propaganda este definita ca o activitate de promovare sau raspandire a unor teze, idei, doctrine
de pe pozitiile unei anumite grupari sociale sau ideologii, in scopul influentar ii, schimbarii,
formarii unor conceptii, opinii, convingeri sau comportamente. In prezent, se dezvolta
numeroase forme de propaganda ( economica, tehnica, medicala, sportiva, culturala), diferentiate
dupa continut, in raport cu profilul grupului social car e o initiaza, urmarind realizarea unor
scopuri persuasive. Cea mai importanta forma de propaganda a fost considerata pana in prezent
propaganda politica, care nu urmareste descoperirea unor adevaruri, ci convingerea
interlocutorilor. Gustave Le Bon, mentio na existenta a patru factori principali de convingere pe
care ii prezinta precum „gramatica persuasiunii”.
1. prestigiul sursei – sugestioneaza si impune respect;
2. . afirmatia fara probe – elimina discutia, creand totodata impresia documentarii erudite a
celor care reprezinta sursa de mesaje;
3. . repetarea – face sa fie acceptata ca fiind certa o afirmatie compatibila cu obiectivele
sursei;
4. . influentarea mentala, care intareste convingerile individuale incipiente sau apartinand
indivizilor fara perso nalitate.
Dupa ce am studiat formele manipularii, ne vom ocupa in continuare de felul in care apar si se
consolideaza opiniile si credintele maselor, Acestea sunt determinate de doua serii de factori –
unii indepartati si altii imediati. Cei indepartati det ermina masele sa accepte anumite convingeri
si sa respinga altele. Ei pregatesc „terenul” pe care „rasar” idei noi, ale caror rezultate pot sa
uimeasca, dar a caror spontaneitate nu e decat aparenta. Factorii imediati le provoaca maselor
convingerea, dand forma ideilor si declansand toate consecintele. Sub impulsul factorilor
imediati, iau nastere hotararile ce ridica la lupta colectivitatile, izbucnind o rascoala prin efectul

lor. Distingem anumiti factori indepartati care stau la baza tuturor credintelor si opiniilor
multimilor: rasa, traditia, timpul, institutiile, educatia.
Cel mai important dintre toti acesti factori este rasa. O data fixate caracterele, credintele,
institutile,acestea devin expresia exterioara a spiritul ei. Mediul, circumstantele, ev enimentele
reperezinta sugestii sociale de moment exercitand o influenta majora insa aceasta va ramane
momentara daca este impotriva sugentiilor ce tin de rasa. Rasele domina caracterele spiritului
maselor, de aceea credintele si comportamentul popoarelor sunt diferite de la o tara la alta si nu
pot fi influentate in acelasi mod.
Traditiile reprezinta ideile, trebuintele,sentimentele trecutului. Un popor este un organism creat
de trecut, si ca orice organism, nu se poate modifica decat prin lente stocari er editare. Fara
traditii, nicio civilizatie nu este posibila. Cand un popor se ataseaza prea mult de obiceiuri, timp
de mai multe generatii, nu mai poate evolua si devine incapabil de perfectionari. Elementul cel
mai inversunat, conservator si sustinator al ideilor traditionale, care se opune cu obstinatie
schimbarii il reprezinta masele, mai precis acele categorii de multimi care formeaza castele.
Timpul.
Ca si in biologie este unul dintre cei mai activi factori, fiind marele creator si marele destructor.
Sub dependenta timpului se afla marele forte -precum rasa -, care nu se poate forma fara el.
Timpul face sa evolueze si ucide credintele. Prin el, acestea dobandesc forta si tot prin el, o
pierd. De asemenea, timpul pregateste opiniile si credintele maselor si acumuleaza reziduuri de
credinte si convingeri din care se nasc ideile unei epoci. Ideile nu apar la intamplare si fara
temei, radacinile lor fiind implantate adanc in trecut, iar inflorirea lor s -a pregatit in timp.
Asadar, timpul este adevaratul nostru stapan si trebuie sa actioneze pentru a vedea lucrurile
transformandu -se. Unii se arata astazi ingrijorati de aspiratiile amenintatoare ale maselor si de
distrugerile si tulburarile pe care le prevestesc. Numai timpul isi va lua grija de a stabili
echilibr ul.
Institutiile politice si sociale.
O idee larg imprastiata in zilele noastre este aceea ca institutiile pot sa remedieze defectele
societatilor, ca progresul popoarelor rezulta din perfectionarea constitutiilor si a programelor de

guvernare si ca schimbarile sociale se opereaza prin efectul decretelor. Un popor nu isi alege
dupa bunul plac institutiile, asa cum individul nu isi poate alege culoarea ochilor sau a parului cu
care s -a nascut. Institutiile si formele de guvernare sunt un produs al rase i. Departe de a fi
modelatoarele unei epoci, ele sunt, dimpotriva, modelate de ea. Popoarele nu sunt guvernate
conform unui capriciu de moment, ci dupa cum o cere caracterul lor. Uneori este nevoie de
secole pentru cristalizarea unui regim politic si de al ea secole pentru a -l schimba. Conform lui
Gustave le Bon, institutiile nu au virturi instrisece, ele nu sunt nici bune, nici rele in sine, Bune la
un moment dat pentru un animit popor, ele pot fi detestabile pentru altul. Prin urmare, nu sta in
puterea unu i popor de a -si schimba cu adevarat institutiile. Fireste ca poate, cu pretul unor
revolutii violente , sa le modifice numele, dar fondul nu se transforma instantaneu. Ar trebui
analizare una cate una legile, institutiile fiecarui popor, pentru a vedea cat de profund exprima
ele esenta rasei si ca, din aceasta pricina, nu pot fi transformate brusc. Se pot face consideratii
asupra avantajelor si dezavantajelor si incovenientelor centralizarii, dar cand avem de a face cu
un popor format din diferite nationali tati ce si -a consacrat mii de ani de eforturi pentru a ajunge
progresiv la aceasta centralizare, ci s -o accentueze si mai mult. Din cele anterioare, rezulta ca nu
institutiile sunt mijlocul prin care se poate actiona profund asupra spiritului maselor. Popo arele
raman guvernate de caracterul lor, si institutiile ce nu se muleaza pe acest caractez nu reprezinta
decat un vesmant de imprumut, o deghizare tranzitorie. Desigur, s -au purtat razboaie, s -au facut
revolutii violente si toate acestea se vor mai intrep rinde pentru a se impune institutiile carora li se
atribuie puterea supranaturala de a crea fericirea. Intr -un anumit sens, putem spune ca institutiile
actioneaza asupra spiritului popoarelor, fiindca dau nastere unor asemenea miscari, dar stim ca,
in real itate, fie ca sunt triumfatoare, fie ca esueaza, ele nu poseda in sine vreo virtute.
Invatamantul si educatia.
Printre ideile dominante din epoca noastra, se afla convingerea ca, prin educatie, oamenii devin
mai buni si chiar egali intre ei. Si in aceasta privinta, ca si in multe alte chestiuni, ideile
democratice se afla in profund dezacord cu datele psihologiei s i cele ale experintei. Unii filozofi
demonstreaza ca educatia nu il face pe om nici mai moral, nici mai fericit, ca nu il modifica nici
instinctele si nici zestrea ereditara si ca, prost directionata, ea poate sa fie mai degraba distructiva
decat utila. St atisticile arata cresterea criminalitatii o data cu generalizarea educatiei, si ca cei
mai rai dumani ai societatii, se recruteaza cel mai adesea dintre indivizii care au o diploma

scolara, Pe de alta parte, nimeni nu a sustinut vreodata ca invatamantul bi ne directionat nu
conduce la rezultate utile, daca nu in planul moralitatii, cel putin pentru dezvoltarea in plan
profesional. In loc sa ii pregateasca pe oameni pentru viata, scoala nu ii pregateste decat pentru
functii publice. Cel care produce toti aces ti detinatori de diplome, statul, nu poate sa foloseasca
decat un numar limitat de persoane, lasandu -le pe celelalte fara serviciu. De la baza si pana in
varful piramidei sociale, masa fabuloasa a posesorilor de diplome ia astazi cu asalt carierele, Prin
urmare, intrarea tanarului in lume si primii sai pasi in domeniul activitatii practice nu sunt, cel
mai adesea, decat o suita de caderi dureroase, El ramane ranit, lovit, estropiat pentru totdeauna.
Este o incercare grea si pericoloasa, in care echilibrul m oral si mintal se altereaza, existand riscul
de a nu fi niciodata restabilit.
Capitolul II – DIMENSIUNI ACTUALE ALE FENOMENULUI
I I. I. Cultura informațională în noua dimensiune media
Cultura informationala reprezinta abilitatea de a identifica ce informat ie este necesara si
abilitatea de a o localiza, evalua si utiliza in rezolvarea unor probleme si in construirea de
mesaje. Cea mai utilizată definiție a conceptului de cultură informaționala este cea adoptată de
Asociația Americană a Bibliotecilor(ALA):” pentru a avea o cultură informațională, o persoană
trebuie să conștientizeze necesitatea informației, să poată localiza, evalua și utiliza eficient
informația. Indivizii cu o cultură informațională sunt cei care au învățat cum să învețe”.
Informatia mediat a de noile tehnologii a produs schimbari la nivelul societatii , a vietii
economice, a dus la transformarea culturala, a mentalitatii si a vietii cotidiene a fiecarui individ.
Internetul ne ofera un volum mare de informatii; aproape orice poate fi digitaliz at: text, desen,
pictura, data, sunete, imagini etc. Date fiind acestea, este nevoie ca fiecare persoana sa detina un
bagaj de cunostiinte si abilitati care sa ii permita sa descifreze noul context informational , sa ii
dea voie sa se integreze in noua form a de exprimare a comunicarii sociale. Cultura
informationala este un concept vechi desi nu se aseamana cu unul tinand cont de importanta care
i se acorda. Are in vedere dezvoltarea de strategii pentru asimilarea de cunostiinte si prelungeste
notiunea de ” cercetare in biblioteca” .
Documentele tiparite nu vor fi niciodata inlocuite de informatia electronica deoarece ea sustine si
mareste razia de informatii. Un factor important pentru acceptarea informatiei electonice este

experianta utilizatorului, care are un impact major pentru formarea unei opinii. Totodata
experienta personala este influentata de alti factori precum educatia, familia, mediul de lucru,
presa, televiziunea etc.