Особый интерес для нас представляют метафоры, отражающие наивную философию, [624435]

70
Особый интерес для нас представляют метафоры, отражающие «наивную философию»,
и передающие архетипические образы прошлого: время лечит и калечит, время все
расставит на свои места, время не пощадило его и т.п. Мифологизация и мистификация
представлений о пространстве и времени приписывают им самые невероятные свойства,
наделяя их способностью воздействовать на события.
Таким образом, изучение феномена времени , как одной из базовых культурно –
философских категорий, в мифолого -религиозной картине мира тесно связано с
архаическими когнитивными моделями. Языковая концептуализации категории времени как
«вместилища событий» – это отражение в языковом сознании элемен тов объективного мира.

Литература
1. Яковлева Е.С. Фрагменты русской языковой картины мира (модели
пространства, времени и восприятия). – М., 1994. – 86 с.
2. Срезневский И.И. Материалы для словаря древнерусского языка по письменным
памятникам. Т. I – III. – СПб., 1893 – 1913.
3. Гуревич А.Я. Категории средневековой культуры. – М.: Искусство, 1972. – 319с.
4. Мурьянов М.Ф. ВРЕМЯ (понятие и слово)//ВЯ, №2. 1978.
5. Старославянский словарь (по рукописям X -XI вв.)/Под ред. Р.М. Цейтлин, Р.
Вечерки, Э. Благовой. – М., 1984.
6. Топоров В.Н. Пространство и текст//Текст: семантика и структура, – М., 1983.
7. Моисеева Н.И. Время в нас и время вне нас. – Л., 1991.
8. Человеческий фактор в языке. Коммуникация, модальность, дейксис. – М.:
Наука, 1992. С. 237 -238.

Valorificarea noilor educații în învățământul primar

Nina Garștea, dr., conf. univ.,
UPSC „Ion Creangă”

Abstract
The article tackles a modern field of education – new education. It iscentred in there alm of
university education. Theories and concepts were considered that led to the evaluation of axiology
of new systems of education, including their substance and teleology, in order to develop in teachers
professional psycho -pedagogical abilities.
These corner -stones were: considering of new education as remedies for the problems of
contemporary world; discrimination of new education as teleological and axiological sources for an
interaction between general culture and professionalone – an interaction.

71
Key-words: education, new education, problems of contemporary world, pro fessional
abilities, primary education .
Rezumat
Dezideratele învățământului modern presupun existența unor cadre didactice bine pregătite,
care posedă atât cultură generală, cât și o cultură profesională și competențe de cercetare. O
formare profesională realizată în perspectivă culturală nu poate decât să intensifice toate aceste
calități.
Valorile curriculare sunt raportate la schimbările din societate. Astfel, pregătirea și
perfecționarea profesională a cadrelor didactice reprezintă doar o provocare pen tru o formare și
dezvoltare profesională continuă pe parcursul întregii vieți. Condiția primordială a existenței
umane este îmbunătățirea, desăvârșirea propriei sale condiții și această afirmație este valabilă în
mod special pentru profesiile pedagogice, d eoarece scopul educației, esența ei este modificarea
ființei copilului, elevului, student: [anonimizat], deci a celui educat.

Cuvinte -cheie : educație, noile educații, problematica lumii contemporane, competențe
profesionale, învățământ primar .

Într-o societate marcată de o explozie informațională în toate domeniile, educația trebuie
concepută în spiritul tehnologic al societății, al cerințelor economice, politice și culturale prezente și
viitoare. Ritmul și conținutul schimbărilor sociale determină necesitatea s chimbărilor în sistemul de
învățământ. Obiectivele, conținutul și modalitățile de organizare a instruirii și educației în instituțiile
de învățământ trebuie concepute în spiritul însușirii valorilor culturale. Educația trebuie să
favorizeze contactul cu va lorile culturii și civilizației naționale și universale și să se realizeze în
spiritul național, civic, al celui mai autentic patriotism, în spiritul internațional și al respectării
drepturilor omului. Educația instituțională (în școală, universitate) treb uie să contribuie în o mai
mare măsură la socializarea individului, la formarea capacităților lui de cunoaștere, a motivației și a
atitudinilor [5].
Dezideratele învățământului modern, în care accentul se plasează pe aspectele de ordin
formativ, pe element ele calitative ale formării generațiilor tinere în acord cu cerințele comenzii
sociale, presupun existența unor cadre didactice bine pregătite, care posedă atât cultură generală, cât
și o cultură profesională și competențe de cercetare. O formare profesion ală realizată în perspectivă
culturală nu poate decât să intensifice toate aceste calități.

72
Valorile curriculare sunt raportate la schimbările din societate. Astfel, pregătirea și
perfecționarea profesională a cadrelor didactice reprezintă doar o provocare pentru o formare și
dezvoltare profesională continuă pe parcursul întregii vieți, susține V. Pâslaru [3]. Condiția
primordială a existenței umane este îmbunătățirea, desăvârșirea propriei sale condiții și această
afirmație este valabilă în mod special pen tru profesiile pedagogice, deoarece scopul educației, esența
ei este modificarea ființei copilului, elevului, studentului, deci a celui educat. Or, educație înseamnă
schimbare – schimbarea omului, a mediului natural, social, cultural și spiritual al existe nței umane –,
toate acestea alcătuind împreună mediul educațional. Prin educație se schimbă deci nu numai ființa
umană, dar și lumea în care aceasta se produce ca atare. Schimbarea îi este iminentă ființei umane:
un individ care a încetat să se mai schimbe este o ființă care a încetat să mai existe.
Educația face parte din dimensiunile fundamentale ale dezvoltării durabile. Efortul tranziției
spre acest model de dezvoltare necesită, în primul rând, un salt radical în modul de gândire, în
cunoștințe, atitudi ni, capacități, comportamente, etică, drepturi și responsabilități.
Perioada contemporană (a doua jumătate a secolului XX) confirmă existența a cinci
dimensiuni ale educației, definite la nivelul unui model devenit clasic: educația intelectuală, educația
morală, educația profesională, educația estetică, educația corporală. Perioada anilor 1980 -1990
integrează dimensiunile evocate în nivelul unui model global, care definește „educația cu privire la
mediul înconjurător, determinată pedagogic de „relația știin ță – tehnologie – societate – mediu”. Ea
devine relevantă, pe de o parte, prin conținuturile concentrate în plan social (educația civică,
educația economică, educația politica, educația socială, educația științifică, educația interculturală) și
individual (educația personală, educația personalizată, educația individuală, educația specială,
educația compensatorie), iar pe de altă parte, prin deschiderile asigurate față de noile educații
(educația ecologica, educația democratică, educația demografică, educați a casnică și sanitară
modernă etc.).
Transformările ce au loc în ultimele decenii în lume contribuie la identificarea unor probleme
care se impun atât prin caracterul lor grav, cât și prin dimensiunile lor universale [2]. Aceste
transformări l -au condus pe Aurelio Peccei la promovarea conceptului „problematica lumii
contemporane”, care se caracterizează prin:
1. Caracter universal, în sensul că nicio țară nu poate fi în afara acestei problematici.
2. Caracter global, în sensul că afectează toate sectoarele vieți i sociale, constituind o sursă de
probleme deschise.

73
3. Caracter evolutiv și de urgență, în sensul că oamenii se văd puși în fața unor situații
complexe pentru care nu sunt pregătiți, pentru abordarea cărora nu au metode sau soluții
adecvate.
4. Caracter pluridi sciplinar, adică cu conexiuni puternice și numeroase.
Problematica lumii contemporane s -a impus atenției organizațiilor internaționale ca ONU,
UNESCO etc., precum și diferitor categorii de specialiști: economiști, juriști, filozofi, medici,
pedagogi. Astfe l, pornind de la problematica lumii contemporane, s -au constituit noi conținuturi
educaționale, ramuri, laturi sau domenii ale educației, denumite cu sintagma noile educații . Prin
urmare, noile educații constituie răspunsuri ale sistemelor educative la sfi dările lansate de
problematica lumii contemporane [1].
Noile educații sunt definite în programele UNESCO, adoptate în ultimele decenii, ca
răspunsuri ale sistemelor educaționale la imperativele lumii contemporane de natură politică,
economică, ecologică, demografică, sanitară etc. Conținuturile specifice, propuse din această
perspectivă, sunt integrabile la toate nivelurile, dimensiunile și formele educației. Ele sunt
prezentate în termenii unor obiective pedagogice prioritare care vizează: educația pentru schimbare
și dezvoltare, educația pentru tehnologie și progres, educația pentru comunicare și mass -media,
educația demografică sau în materie de populație, educația pentru pace și cooperare, educația pentru
participare și democrație, educația pentru timpu l liber, educația interculturală, educația pentru viitor,
educația pentru viața de familie, educația nutrițională, educația juridică, educația ecologică, educația
economică, educația sanitară.
Lista noilor educații rămâne deschisă, urmând să se modifice în mod firesc, fie prin dispariția
unor educații , în măsura în care realitatea îngăduie așa ceva, fie prin impunerea unor noi cerințe sau
conținuturi educative.
Apariția noilor conținuturi cu genericul noile educații solicită formarea și perfecționarea
conti nuă a cadrelor didactice. Prin raportarea lor la conținuturile fundamentale, educația poate fi
definită ca activitate care îi permite cadrului didactic să le formeze tinerilor o cultură generală și
profesională, care se constituie din: cultură juridică, cu ltură economică, cultură sanitară, cultură
ecologică, cultură estetică, cultură morală, cultură spirituală etc., în scopul realizării cât mai bine
posibil a misiunii de pedagog.
În procesul de valorificare a noilor educații, în practica educațională se sta bilesc trei niveluri:

74
Nivelul I corespunde unei etape de familiarizare cu noile educații – tipul de învățare este
reproductiv, cu tendință spre imitare. Metodele de lucru sunt cele tradiționale: povestirea,
explicația.
Nivelul II ține de sugestiile formul ate de elevi, de analiza comparativă a informațiilor, de
situativitate în explicație, dialog, problematizare, activități în grup, lucrul în perechi, algoritmi de
lucru în prezentarea materiei, organizarea de concursuri, victorine.
Nivelul III poate fi con siderat nivelul autonomiei decizionale, al implicării totale în propria
formare, propunerile vizează colectarea de informații suplimentare ce țin de noile educații.
Învățătorul pledează pentru o formare profesională aplicativă care să conducă la structurar ea
de competențe într -un sistem suplu, flexibil, deschis, pentru un model integrativ, aplicativ și
interdisciplinar. A învăța să faci presupune, desigur, aptitudini și abilități, dispoziții, vocație, care se
învață, în primul rând, în practică, aplicând re guli, prescripții, strategii. Învățătorul trebuie să
confrunte soluții și să corecteze erori, deducând pe cont propriu moduri ale comportamentului
didactic. El va asimila progresiv modelele acționale cu relevanța practică, atât în cadrul lecțiilor
desfășur ate, cât și în cadrul activităților educative extradidactice și extrașcolare.
Atât în cadrul orelor de curs, cât și în cadrul activităților extrașcolare s -au stabilit următoarele
modalități de lucru, raportate la competențele profesionale:
Nivelul I – Etapa de familiarizare (a învăța să știi).
1. Elaborarea universului tematic al noilor educații, descrierea și analiza sumară a aspectelor
problematicii lumii contemporane.
2. Prezentarea informațiilor (discurs, relatare) pe cale orală.
3. Relatarea unor situații din viață mai deosebite, întâlnite în practică (situații de problemă,
conversație, dezbateri).
4. Vizionarea unor filme ce conțin date relevante pentru subiectele învățate.
Nivelul al II -lea – Etapa de învățare investigativă (a învăța să faci).
1. Expunerea opin iilor personale cu referire la teorii, noțiuni, aspecte pedagogice
controversate, stabilirea impactului lor asupra fenomenelor identificate.
2. Elaborarea bibliografiei la temele prevăzute de programă.
3. Transformarea cunoștințelor în abilități practice (elabor area taxonomiilor, obiectivelor la
module).
4. Organizarea și desfășurarea activităților cu conținut ecologic, juridic, nutrițional, moral,
civic etc. Oportunitatea sau eșecul unora dintre ele, analiza cauzală ( Educația igieno –

75
sanitară și implicațiile ei în viața de toate zilele, Protejarea naturii – obligația fiecăruia,
Conștientizarea și respectarea drepturilor și a obligațiilor etc.).
Nivelul al III -lea – Etapa de cooperare (a învăța să colaborezi).
1. Simularea, interpretarea de roluri în anumite situații d e instruire sau de educație.
2. Animarea grupurilor în cercuri, ateliere, proiecte (cercul Micul naturalist , proiectul Micile
economii , atelierul Darurile naturii etc.).
3. Colaborarea cu părinții, psihologii, logopezii, medicii în beneficiul elevilor ( Prețul
banului, Un mod de viață sănătos, Ce și când mâncăm?, Respectarea regulilor de igienă
etc.).
4. Parteneriatul educațional. Participarea la activitățile catedrei de specialitate, ale consiliului
profesoral și ale consiliului de administrație a școlii unde se des fășoară practica
pedagogică.
5. Participarea la activități de tipul: Salvați copiii, Patrula verde, Parlamentul copiilor și
adolescenților, Linia fierbinte etc.
Nivelul al IV -lea – Etapa creatoare sau decizională (a învăța să fii).
1. Elaborarea materialelor did actice (seturi de fișe, imagini, pachete de instruire etc.).
2. Organizarea săptămânilor noilor educații: Săptămâna ecologică, Săptămâna juridică;
Săptămâna economică, Săptămâna sanitară etc.
3. Organizarea și desfășurarea activităților extradidactice (victorină , concurs, înscenări,
lectură, masă rotundă etc.).
Nivelurile descrise sunt determinate în baza celor patru tipuri fundamentale de învățare: a
învăța să știi, a învăța să faci, a învăța să colaborezi, a învăța să fii [4].
Pentru a putea desfășura interesan t și eficient lecțiile, se pregătește un set de materiale
demonstrative care să servească drept suport ilustrativ în predarea unor teme și care vor fi ghid
pentru elevi, pentru a se autoinstrui și autoevalua. De exemplu: Porții pentru o zi, Tabel cu date
despre agenții nutritivi, Agenții nutritivi majori și funcțiile lor principale, Zaharuri ascunse în
alimente, Regimul alimentar este oglinda ta, Alimente acceptabile etc. Captivantă pentru elevi este
și lectura ghidată în baza textelor literare:
1) Fetița cu fundițe roșii , de Cella Aldea, în care se povestește despre o fetiță căreia nu -i
plăcea să se spele. Mai târziu, ajutată de arici, a înțeles că va fi acceptată de toți numai când va fi
curată.

76
2) Despre băiețelul care nu vroia să se spele pe dinți , o p oveste cu un evident conținut
educativ interesant. Finalul poveștii conține niște constatări interesante ale băiatului, ca: „Dacă dinții
mi-ar putrezi, n -ai putea mânca decât terci. Nici gumă n -aș mai putea mesteca! Ar fi, pur și simplu,
groaznic! Nu! Așa ceva nu vreau!”.
3) Textul Despre sănătatea mea (din manualul Educație pentru sănătate ) vorbește despre un
băiat care utiliza în regimul zilnic alimentar o cantitate de grăsimi pe care o sporea pe măsură ce
creștea, ceea ce a dus la un infarct miocardic. Acest text a servit drept punte de trecere la tema Boli
legate de alimentație , pentru ca, ulterior, copiii să cerceteze și să descopere singuri că astfel de boli
ca diabetul, obezitatea, cariile dentare, hipertensiunea arterială, infarctul miocardic, cance rul pot fi
provocate numai de o alimentație incorectă și de un mod de viață incorect.
4) Iedul cu trei capre , de Octav Pancu -Iași, este o poveste cu ironie și umor fin, dar și cu un
bagaj educativ foarte valoros.
5) Povestea măgărușului încăpățânat , de Vl. Colin, este o poveste zoomorfică în care
măgărușul e un personaj negativ, dar care servește pentru ceilalți drept învățătură – nu trebuie să fim
încăpățânați.
6) Povestea nuvelistică Supărarea Danielei , de Gafița Viniciu, prezintă lupta dintre bine și rău ,
vorbește despre neglijență. (Daniela este o fetiță care nu vrea să se spele.)
La finele lecturii ghidate a acestor texte li se propun elevilor sarcini interesante, care servesc
drept reflexie asupra celor învățate. De exemplu:
• Imaginați -vă că sunteți fetița din textul Fetița cu fundițe roșii . Încercați să intuiți ce sfaturi v –
ar fi dat ea vouă (exercițiu empatic).
• După lectura textului Despre băiatul care nu vroia să se spele pe dinți le-am propus
activitatea Schimbând cunoscu tul: timp de cinci minute elevii trebuie să enumere (lucru în grup)
maximumul de folosiri ale periuței de dinți, dar care nu se referă la funcția ei directă.
• După lectura poveștii Iedul cu trei capre le-am propus să introducă în conținutul poveștii un
personaj nou în momentul ales la dorință și să reproducă conținutul poveștii cu modificările
efectuate.
Pot fi prezentate și texte științifice, ca, de exemplu, Cum să scăpăm de nitrații din fructe și
legume, Boli legate de alimentație, Greutatea normală a co rpului omenesc, În ospeție la vitamine
etc.

77
Sunt binevenite și anumite jocuri, cum ar fi Suntem detectivi , în cadrul căruia li se propune
elevilor să descopere singuri unele informații, anumite lucruri. De exemplu, la activitatea În ospeție
în țara proverb elor, micii detectivi descoperă proverbe de mare valoare:
• Pieirea omului se află între maxilarele sale.
• Trezește -te înainte de a -ți săpa groapa.
• Laudă se aduce omului înțelept, care știe să -și domolească poftele.
• Omul înțelept previne bolile, nu le tratează.
• Cei mai buni doctori sunt: doctorul Regim, doctorul Calm și doctorul Veselie.
• Mai mulți mor de mâncare, decât de foame.
• Mesele prelungite scurtează viața.
• Un măr mâncat pe zi ține doctorul la distanță.
• Spune -mi cât mergi pe jos, ca să -ți spun cât ești de sănătos.
Efect formativ au metodele ce presupun lucrul în grup, folosite cu scopul de a favoriza
formarea competențelor socioafective și comportamentale, concomitent cu cele cognitive și acțional –
practice:
Metoda 6 -3-5. Șase persoane no tează timp de cinci minute câte trei idei pentru rezolvarea unei
probleme; de exemplu, Drepturile și obligațiile mele . Acest procedeu se va repeta de șase ori. În
acest scop, fiecare participant primește o foaie, care este împărțită în 6 x 3 căsuțe. După c inci minute
(și scrierea a trei idei), foaia este transmisă mai departe, în sensul mișcării acelor ceasornicului.
După ce toate foile au trecut o dată pe la toți, fiecare participant a notat maximum 18 idei. Metoda
este numită și brainwriting – se înregist rează un număr mare de idei în doar 30 de minute.
Dorințele în cerc. Fiecare membru al unui grup primește o foaie de hârtie pe care e scris, în
legătură cu tema sau problema propusă, o dorință, de exemplu Ce fac eu în timpul liber?. Elevul
transmite foaia de hârtie vecinului din dreapta, primind, la rândul său, o altă foaie, de la vecinul din
stânga. Acum se notează o nouă dorință și foaia se transmite iarăși la dreapta, până când toate foile
s-au umplut. Este permis să se citească dorințele anterioare și s ă se reacționeze la ele (să se
pornească de la ele, să fie aprofundate, extinse etc.).
Cutia cu idei. Un mod simplu de a aduna idei și de a le presorta este elaborarea unor bilețele cu
idei. E necesar să avem hârtii pentru notițe, bilețele, un mic bloc -notes cu spirală sau chiar fișe,
pentru a putea nota oriunde ideile care ne vin în minte. Se respectă principiul că fiecare idee are
nevoie de propriul ei bilețel și trebuie să aibă un loc de colectare stabil. Dacă numărul de bilețele
crește, este bine ca, pâ nă la sortarea și prelucrarea lor, să dăm cuvinte -cheie diferitor domenii și

78
teme, făcând un semn pe un colț al biletului. Prima etapă a colectării o reprezintă cutia cu idei , în
care se adună, fără o anumită ordine, recolta zilnică de idei, până când apar e ocazia sortării și
valorificării lor. După câteva zile, cel mai bine la o lecție de recapitulare, poate fi valorificat
conținutul cutiei cu idei , întrucât a trecut deja suficient timp de la ideea spontană, pentru a putea să
fie făcută o primă evaluare. I deile bune, utile, sau cel puțin interesante, se vor păstra, iar ideile
absurde vor fi aruncate. Ideile utile vor fi trecute, în anumite cazuri completate cu amănunte, în
diferite sisteme de ordonare (cartoteci, fișiere), cele doar interesante , dar care nu pot fi utilizate
nemijlocit, vor fi lăsate în cutia cu idei pentru mai târziu, când va putea fi luată o decizie matură de
valorificare a lor.
Cele relatate ne permit să susținem ideea că noile educații contribuie la formarea unui învățător
contemporan, cu o personalitate complexă, adaptabilă rapid la noile situații și capabil de a soluționa
problemele din ce în ce mai numeroase și diverse care îi stau în față. Obiectivele fundamentale ale
noilor educații vizează transmiterea de cunoștințe, formarea și prom ovarea de convingeri și atitudini
despre și pentru problematica lumii de azi și, în consecință, stimularea deprinderilor și
comportamentelor umane favorabile soluționării problemelor existente. Cu ajutorul acestei
dimensiuni educaționale, cerințele definit orii ale problematicii lumii contemporane sunt asimilate, în
mod diferit și nuanțat, de cadrele didactice în plin proces de formare și afirmare a personalității
creatoare, formându -se competențele, concepțiile și atitudinile adecvate stimulării și particip ării
active la soluționarea problemelor.
Noile educații lărgesc orizontul de cunoaștere al cadrelor didactice și îi ajută să se adapteze la
o lume în schimbare, complexă, interdependentă. Aceste comandamente cer ca educația și instruirea
să fie organizată în jurul a patru tipuri fundamentale de învățare, care, pe parcursul vieții, constituie
pilonii cunoașterii: a învăța să știi, a învăța să faci, a învăța să colaborezi, a învăța să fii. Aceste
tipuri tratează educația ca un proces care tinde să realizeze o biectivele specifice problematicii lumii
contemporane , ce ține de dezvoltarea individului, de potențialul lui creativ și de competențele lui
profesionale.
Referințe bibliografice
1. Duțu, M., Educația și problemele lumii contemporane , București, Albatros, 1989.
2. Garștea, N., Formarea competențelor profesionale la studenții pedagogi în contextul noilor
educații , Chișinău, Garomond -Studio SRL, 2009.
3. Pâslaru, Vl., „Valorile educaționale din perspectivă curriculară”, în Didactica Pro, 2000, nr. 4,
pp. 20 -22.
4. Peretti, A., Educația în schimbare , Iași, Spiru Haret, 1996.
5. Văideanu, G., Educația la frontiera dintre milenii , București, Editura Politică, 1988.