Ortodonția este ramura stomatologiei ce se ocupă cu studiul și corectarea anomaliilor dento-maxilare. [304005]

[anonimizat].

De-a lungul timpului s-a observat o dorință de a progresa, iar nevoia de nou i-a împins pe ortodonți să dezvolte noi tehnici sau tehnologii în acest domeniu. [anonimizat]-maxilare să fie văzute ca un obstacol în integrarea socială și asociată cu o [anonimizat] a le reda pacienților un aspect fizic cât mai optim cu rapoarte ocluzale corecte.

[anonimizat] o problemă din totdeauna. A [anonimizat] s-a întamplat la sfârșitul anilor 1800. Prin anul 1890 Edward Angle și-a pus amprenta și poate fi acreditat cu dezvoltarea unui concept de ocluzie în dentiția naturala.

1,1,1 Clasificarea lui Angle

Clasificarea lui Angle al malocluziei în 1980 a fost un pas împortant în dezvoltarea ortodonției deoarece aceasta nu numai ca subdiviza tipurile mari de malocluzii dar includea și simpla definiție a ocluziei normale în dentiția naturală. Acesta a [anonimizat]:

Clasa I: [anonimizat].

Clasa II: Raport distalizat al molarului prim inferior față de cel superior. Având două subdiviziuni:

-diviziunea 1 a Clasei a II-a: raporturi distalizate uni-/bilateral și ocluzie adâncă în ”acoperiș”;

-diviziunea a 2-a a Clasei a II-a: raporturi distalizate uni-/bilateral și ocluzie adâncă acoperită.

Clasa III: Raport mezializat al molarului prim inferior față de cel superior.

Folosind această clasificare trebuie să conștientizăm două aspecte:- molarii primi nu au o [anonimizat](premolarii, caninii) [anonimizat];-examenele complentare efectuate(teleradiografie de profil) pun în evidență posibilitatea decalajului între poziția bazelor maxilare si poziția dințiilor.

Această clasificare nu reflecta aspectele clinice ale anomaliei dar este un ghid foarte practic pentru ortodonți în vederea standardizării tratamentului.

1,1,2 Clasificarea Școlii germane

Școala germană clasifică anomaliile pornind de la factori etiologici în șase sindroame:

[anonimizat]: [anonimizat].

Sindromul de ocluzie încrucișată.

[anonimizat]: [anonimizat](retrognatism maxilar) sau adevărat.

Sindromul de ocluzie adâncă acoperită.c

[anonimizat]-alveolară și gnatică.

Alte anomalii sau grupa anomaliilor monocauzale.

1,1,3 [anonimizat]. Definirea modificărilor este alcătuită dintr-o bază care definește sediul lor și la care se adaugă un prefix care indică sensul modificărilor în cele trei planuri ale spațiului.

1,2 [anonimizat]-se accentul pe dezvoltarea normală sau patologică a [anonimizat]. Informațiile care ne înteresează sunt:numele, prenumele, vârsta, condițiile în care trăiește micul pacient, nivelul de școlarizare, medicul de familie al copilului.

1,2,1 Motivul prezentării

Este cel mai adesea de ordin estetic, malpoziții ale dinților aflați în erupție. Existența unui sindrom de disfuncție dureroasă îî preocupă mai mult pe tineri și adulți.

1,2,2 Antecedente heredo-colaterale

Se vor adresa întrebări legate de starea generală de sănătate și stomatologică a membrilor familiei și a altor membri cu grade de rudenie apropiate. Se vor investiga bolile cronice. Și se vor consemna datele cu privire la starea de sănătate a mamei din perioada sarcinii. Din antecedentele stomatologice putem evalua susceptibilitatea la carii, anomaliile dento-maxilare și parodontopatiile.

1,2,3 Antecedente personale

Antecedentele persoanle generale se vor obține de la mamă și copil sau de la adultul care a solicitat consulația. Se vor obține date cu privire la momentul nașterii, alimentația sugarului, starea de sănătate din perioada de sugar și copil mic. Reacții alergice la anumite medicamente, produse chimice, diferite metale.

Din antecendentele stomatologice vom obține informații legate de dentiția de temporară și cea permanentă unde trebuie să avem în vedere: timpul, ritmul, secvența de erupție, malpozițiile, absența sau prezența dinților temporari sau permanenți pe arcadă. Se va specifica dacă a existat în trecut un tratament ortodontic și normal același lucru despre sensibilitatea la carii, tratamentele ce au fost efectuate, igiena orală.

1,2,4 Examenul general

Se va pune accentul pe statură, postură, atitudine, trăsături faciale și comportament. Examenul general trebuie să aproximeze tipul constituțional al copilului.

1,2,5 Examenul aparatului dento-maxilar

Acesta constă în aprecierea statusului morfo-funcțional al aparatului dento-maxilar și anume: caracteristici faciale, ocluzale, ale articulației temporo-mandibular și funcționale.

Examenul din normă frontală relevă: forma feței și a capului, simetria și conturul, forma și poziția buzelor, regiunea mentonieră, șanțul labio-mentionier, colorația și integritatea părților moi și oase.

Examenul clinic din norma de profil oferă informații asupra relațiilor între bazele scheletice maxilare și părțile moi, care pot determina un profil convex, concav sau drept. De asemnea se pune accent și pe unghiul naso-labial, ocluzia labială, șanțul labio-mentonier și menton.

Examenul A.T.M precizează date privind integritatea acesteia, amplitudinea deschiderii cavității bucale, excursia condililor, simetria și sinergia lor.

Examenul intraoral se va efectua prin inspecția vestibulului oral, aspectul și inserția frenurilor. Se va aprecia textura și culoarea mucoasei gingivale. La examinarea bolții palatine se vor consemna date asupra formei, mucoasei, lățimii, adâncimea bolții precum și torusul palatin.

Examenul arcadelor dentare. Se va observa fiecare dinte în parte din perspectiva formei, culorii, integrității, poziției, mobilității. De asemenea echivalența între varsta cronologică și cea dentară. Se vor consemna anomaliile de numar, de volum, de structură dacă acestea există. Înregistrarea secvenței de erupție și a malpozițiilor existente.

Examenul ocluziei dentare trebuie făcut în static și dinamic. La examinarea ocluziei dentare în statică poziția pacientului trebuie să fie una corectă și într-un echilibru psihic cu mandibula aflată în intercuspidare maxima. Examinarea ocluziei dentare în dinamică se face pornind de la relația de postură a mandibulei.

1,2,6 Examenul musculaturii și a funcțiilor

Poziția dinților în malocluzie sau ocluzie este dependentă de funcția musculaturii oro-faciale. Se va examina fiecare mușchi, apreciind inserția, integritatea, elasticitatea și capacitatea de contracție.

Examenul funcției respiratorii se va observa cu discreție pentru a stabili tipul respirației.

Examenul limbii constă în dificultatea examinării deoarece relația de postură a limbii se poate vedea doar prin examen radiografic.

Funcția de deglutiție se referă la actul complex la care asistă musculatura limbii, loja sublinguală, mușchii maseter, buccinator, orbicular oris, ce dau naștere unor forțe care realizează actul propriu-zis al înghițirii și care modelează structurile scheletale.

Funcția masticatorie se apreciază prin urmărirea dinamismului masticaor, tendința de a folosi doar anumite zone.

Funcția fonatorie se face ascultând și privind pacientul observând prezența unor tulburări de vorbire, de exemplu: dislaliile, paradislaliile, rinolalia, sigmatismul.

Funcția fizionomică este în interesul medicului care trebuie să sesizeze prezența unor comportamente anormale cum ar fi ticurile sau grimasele.

1,3 Examenul fotografic

În mod normal se realizează trei fotografii, din normă frontală, normă laterală dreaptă și una de surâs. Iar anumite cazuri sunt necesare fotografii suplimentare. Fotografia din normă frontă permite aprecierea simetriei și a proporției etajelor feței. Pe baza fotografiei din normă frontală se evidențiază anomaliile în plan transversal și vertical și fotografia din normă laterală anomaliile în plan sagital și vertical.

Fotografiile privind relațiile ocluzale se fac în cinci incidente: ocluzie de față, de semiprofil stang și drept, arcada superioară și inferioară privită ocluzal.

1,4 Examenul de model

Este indispensabil diagnosticului ortodontic și planului de tratament. Modelul trebuie să permită studiul arcadelor dentare, al arcadelor alveolo-dentare și al relațiilor de ocluzie.

1,4,1 Amprenta în ortodonție

Trebuie să redea anumite elemente, și anume: arcadele dentare, arcadele dento-alveolare și formațiunile moi care interferează cu arcadele dentare. Se vor turna două rânduri de modele din ghips tare.

1,4,2 Studiul de model

În studiul anomaliilor dento-maxilare, examenul modelelor de studiu este unul de importanță majoră, atât în stabilirea diagnosticului, cât și în stabilirea tratamentului. Deși deține inconveniente de ordin funcțional, acesta rămâne de neînlocuit, deoarece permite vizualizarea clară a fiecărei arcade în parte, cât și o viziune tridimensională a relației statice dintre cele două arcade.

Modelele vor fi examinate în raport sagital, transversal și orizontal. Se apreciază pe model numărul, forma și poziția dinților, gradul de aliniere sau malpoziție. Se apreciază totodată și gradul de adâncime a boltei, precum și prezența sau absența torusului palatin.

1,4,2,1 Analiza sagitală și transversală a arcadelor

Este resprezentată de aprecierea formei și simetriei arcadelor.

Forma normală a arcadelor a dentiției temporare este de semicerc, iar a celei permanente are forme diferite, pentru arcada superioară de parabolă și hemielipsă pentru arcada inferioară.

Simetria se apreciază față de linia mediană și se numește „simetrie transversală”, iar simetria față de planurile perpediculare pe linia medină se numește „simetrie sagitală”.

În plan transversal se v-a evalua dezvoltarea arcadelor dentare având ca referință linia mediană și simetria elementelor omoloage (stânga/dreapta) față de aceasta.

În plan sagital se evaluează, migrarea spre mezial a grupelor pentr dentare laterale și simetria dintre proiecția reperelor omoage pe linia mediană. Asimetriile sagitale acompaniate de cele transversale accentuează incongruența dento-alveolară.

Linia mediană pentru arcada superioară se duce printr-un punct aflat între perechea a II-a de rugi palatine, pe rafeul median, și la mijlocul distanței dintre fosele palatine. Trece prin papila retroincisivă și frenul labial posterior.

Linia mediană pentru arcada inferioară se duce între frenul buzei superioare și frenul lingual.

Simetria arcadelor se pune în evidență cu simetroscopul, acesta fiind reprezentat de o rețea milimetrică trasată pe o folie transparentă. Un element extrem de important în examinarea simetriei arcadelor îl reprezintă aprecierea modificării poziției liniei interincisive superioare/inferioare față de linia mediană coresupunzătoare.

Arcadele dentare pot fi modficate simetric sau asimetric, în plan sagital sau transversal, prin schimbarea poziției dinților în cadrul șirului. Modificările în plan transversal, simetrice, se referă la arcade îngustate în „V”, „Ω”, „U” și în „pentagon”. Modificarile în plan sagital, simetrice, se referă la arcade scurtate în „trapez” și o altă variantă a acesteia.

Firește, se poate întampla ca cele două arcade să aibă modificări simultan în cele două planuri (sagital și transversal), simetric/asimetric, cu numeroase incongruențe.

La examenul arcadelor dento-alveolare se apreciază pe model raportul dintre mărimea suportului alveolar și mărimea arcadelor dentare. Existând două situații limită: baza apicală mai mică decât baza coronară, dinții fiind înclinați spre vestibular și baza apicală mai mare decât baza coronară, dinții fiind înclinați spre palatinal.

1,4,2,2 Analiza dezvoltării arcadelor alveolare

Aprecierea dezvoltării arcadelor alveolo-dentare în planurile sagital și transversal se face raportând lungimea și lățimea acestora după indici arcade-dinți.

Indicele Pont raportează lățimea arcadelor, măsurată la nivel premolar și molar, și lungimea la nivel premolar, la suma diametrelor maximele ale celor patru incisivi superiori. Această valoare se definește ca o sumă incisivă si se notează cu „SI”, în mod normal având valori între 28 mm și 34 mm; în cazul unei valori mai mici de 28 mm poartă denumire de microdonție iar daca valoarea este mai mare de 34 mm de macrodonție.

Pont prezintă formulele de calcul ale acestor indici, în funcție de valoarea „SI” indicând și reperele pe arcadele dentare pentru măsurarea lor. Valoarea calculată (ideală) este raportată la cea măsurată (reală).

Indicii calculați sunt:

IP= (SI x 100)/80 (pentru ambele arcade)

IM= (SI x 100)/64 (pentru ambele arcade)

LP= IP/2 (pentru ambele arcade)

Ip= (IP/2)-2 (pentru arcade inferioară)

În care: IP= diametrul interpremolar; IM= diametrul intermolar; LP= lungimea premolară superioară; lp= lungimea premolară inferioară.

Reperele pentru acești indici sunt:

Indicele premolar se măsoară:

Pentru arcada superioară, din centrul suprafeței ocluzale a primului premolar, de o parte și de alta.

Pentru arcada inferioară, din punctul cel mai vestibular al punctului de contact dintre premolari, de o parte și de alta.

Indicele molar se măsoară:

Pentru arcada superioară, din foseta centrală a primului molar superior, de o parte și de alta.

Pentru arcada inferioară, din vârful celui de al doilea cuspid vestibular, centro-vestibular sau mezio-vestibular, al molarului prim inferior, de o parte și de alta.

Lungimea anterioară superioară se măsoară de la punctul incizal superior, pe linia mediană, până la intersecția cu IP superior.

Lungimea anterioară inferioară se măsoară de la punctul incizal inferior, pe linia mediană, până la intersecția cu IP inferior.

Se iau în considerare valorile ce depășesc 1,5-2 mm. Indicii nu au semnificație în condițiile micro-/macrodonției, în absența/malpoziția dințiilor de reper sau în meziogresiuni generalizate.

1,4,2,3 Perimetria Nance

Aprecierea spațiului necesar în dentiția permanentă poate fi făcută pentru fiecare arcadă, comparându-se dimensiunea mezio-distală a dinților din zona anterioară. Se efectuează cu lame elastice gradate, aplicată deasupra modelului cu care se evaluează lungimea crestei alveolare, de la fața mezială a molarului de 6 ani la fața mezială a molarului de 6 ani omolog. Determinările se fac atât la maxilar, cât și la mandibulă. Dimensiunea obținută se compară cu suma diametrelor mezio-distale ale celor 10 dinți maxilari/mandibulari, din zona anterioară și medie.

1,4,2,4 Analiza Bolton

Studiază raportul dintre suma diametrelor mezio-distale ale dinților superiori față de cei inferiori. Analiza privește două aspecte:

compararea sumei diametrelor maxime ale incisivilor, caninilor, premolarului unu superiori și inferiori;

compararea sumei diametrelor maxime ale grupurilor frontale superior și inferior (în care este inclus și caninul)

1,4,2,5 Dintanța intercanină

Se va măsura din vârful caninului, de o parte și de alta, atât pentru arcada superioară, cât și pentru cea inferioară. Rezultatele obținute se vor compara cu valorile din tabele (după Van der Linden) pentru vârstele cuprinse între 4 și 14 ani.

1,4,2,6 Analiza verticală a arcadelor dentare

Analiza verticală se referă la planul orizontal, apreciat la nivelul cuspizilor dinților laterali și a muchiilor dinților incisivi, evidențiază poziția unui dinte sau grup de dinți, care poate fi plasat cu vârful cuspidului/muchia incizală pe planul de ocluzie – situație neutrală, sau dintele poate să nu ajungă în planul de ocluzie – infrapoziție, sau, din contră, să depășească planul de ocluzie – suprapoziție.

Analiza modificărilor în plan vertical se face așezând modelele pe suprafețe perfect plane cu care se materializează planul de ocluzie și măsurând abaterile. Se va folosi planul ocluzal descris de Gysi care pentru arcada superioară trece prin muchia incizală a incisivului central, vârful caninului, vârful cuspidului vestibular al primului molar superior. Acest plan de ocluzie fiind depășit de indisivii inferiori între 1-3 mm. Când zone de arcade depășesc planul de ocluzie, se consideră dezvoltare în exces pe plan vertical, iar când acestea nu ajung la planul de ocluzie, se cosideră o dezvoltare insuficientă în plan vertical.

În mod practic planul de ocluzie se materializează sprijinind suprafața ocluzală a modelului pe un plan orizontal.

Așadar, pentru dezvoltarea sagitală a arcadelor dentare, dacă măsurătorile vor fi mai mici cu mai mult de 1-2 mm decât cele calculate vom vorbi de o arcadă scurtată; dacă măsurătorile vor fi mai mari cu mai mult de 1-2 mm va fi vorba de o arcadă alungită. Analog, pentru dezvoltarea trasversală a arcadelor dentare, care pot fi îngustate sau lărgite.

1,5 Examenul radiologic

Acest tip de investigație în practica ortodontică are rol atât în stabilirea unui plan de tratament, cât și la verificarea eficienței acestuia. Se vor folosi în acest scop radiografii cu film intraoral (radiografia cu film retroalveolar și cea cu film mușcat) și extraoral (ortopantomograma și teleradiografia).

2 Partea specială

2,1 Introducere

Pentru a avea o ocluzie cu rapoarte normale, dinții superiori și cei inferiori trebuie să fie proporționali în dimenisiuni. În cazul în care o persoana are dinții superiori de rapoarte normale și dinți inferiori de dimensiuni mai mici, nu va exista o posibilitate de a obține o ocluzie ideală și funcțională. Chiar dacă la majoritatea populației există o concordanță bună între dinții superiori si cei inferiori, există și excepții de la regulă. Aceasta din urmă se definește ca discrepanță a dimenisiunii dintelui.

Analiza dimenisiunii dințiilor sau Analiza Bolton se realizează prin măsurarea dimensiunea mezio-distală a fiecărui dinte permanent fiind excluși molarii doi și trei de pe fiecare arcadă.

Scopul acestui studiu este acela de a compara acuratețea rezultatelor și timpul de lucru a analizei Bolton realizate manual pe modele de studiu sau cu ajutorul unui software bazate pe fotografia modelului în cauză.

Trăind într-un timp în care accesul la tehnologie a devenit din ce în ce mai facil pentru majoritatea populației mi s-a parut relevant cum ar putea aceasta veni în ajutorul ortodonților și a studiului de model.

2,2 Material și metodă

2,2,1 Material

Eșantionul de studiu a constat în 196 de modele de studiu a pacienților caucazieni selectați din arhivele clinicii de Ortodonție a Universității de Medicina și Farmacie Târgu-Mureș și alte cabinete private de medicină dentară din Târgu-Mureș.

Ca și criterii de includere au fost: prezența tuturor dinților permanenți de la primul molar de pe o hemiarcada la cel de pe hemiarcada opusă; absența unui tratament ortodontic anterior; absența anomaliilor, uzurii excesive, fracturilor și/sau cariilor de dimensiuni mari, restaurărilor interproximale ce au schimbat dimensiunea mezio-distală a dințiilor, a oricărei reabilitări protetice; de asemenea și absența bulelor și fracturilor modelelor de studiu din ghips ce ar afecta măsurarea diametrului mezio-distal al dințiilor.

Diagnosticul și clasa de malocluzie s-au stabilit exclusiv pe relația dintre molarii primi permanenți și canini (clasificarea lui Angle) și au fost evaluate cu ajutorul modelelor de studiu. Astfel, modelele de studiu au fost împărțite în 4 grupe Clasa I (n = 57), Clasa II/1 (n = 73), Clasa II/2 (n = 59), Clasa III (n = 7).

După implementarea criteriilor de includere s-a obținut un efectiv de 143 de modele de studiu dintre care Clasa I (n = 45), Clasa II/1 (n = 51), Clasa II/2 (n = 42), Clasa III (n = 5).

2,2,2 Metodă

Analiza Bolton manuală a fost realizată măsurând diametrele mezio-distale a dințiilor cu ajutorul unui șubler digital Mitutoyo CD-15B, iar toate datele au fost consemnate într-un tabel realizat cu microsoft office excel 2013.

Pentru partea digitală s-au realizat fotografii modelelor de studiu cu ajutorul unui aparat foto de 12,3 Megapixeli cu f/2,0 și dimensiune a pixelului de 1,55 microni și bliț dual-LED, așezat pe un trepied la 18 cm distanță față de masa de lucru; două surse de lumină au fost poziționate în stânga și dreapta trepiedului pentru a nu crea umbre. Lângă fiecare model de studiu a fost pusă o riglă. Măsurătorile au fost efectuate cu ajutorul software-ului ortodontic AudaxCeph Advantage 4.2.2.3183, iar datele obținute au fost introduse într-un alt tabel realizat cu Microsoft Office Excel 2013 pentru viitoarea comparație între cele două metode.

2,3 Rezultate

Rezultatele și tot ce a ținut de statistică s-au obținut folosind Microsoft Office Excel 2013.

Figura 2,1 Clasificarea și numărul de pacienți pentru fiecare clasă de anomalie

Figura 2,2 Clasificare a sexului feminin pe clasă de anomalie

Figura 2,3 Clasificare sexului masculin pe clasă de anomalie

Tabelul 2,1 Masuratorile Analizei Bolton manual și rezultate

Figura 2.4 B. Ti. Figura 2.5 L. Me. Figura 2.6 S. Em.

Figura 2.7 F. Zi. Figura 2.8 A. Iz. Figura 2.9 T. Ni.

Figura 2.10 M. Dr. Figura 2.11 T. An. Figura 2.12 S. Vi.

Figura 2.13 T. Cr. Figura 2.14 Sz. No. Figura 2.15 S. Hu.

Figura 2.16 P. Bi. Figura 2.17 V. Ro. Figura 2.18 I. Er.

Figura 2.19 M. St. Figura 2.20 K. Bo. Figura 2.21 D. At.

Figura 2.22 I. Hen. Figura 2.23 M. Oc. Figura 2.24 P. Zs.

Figura 2.25 S. Cr. Figura 2.26 D. An. Figura 2.27 H. Gr.

Figura 2.28 C. Te. Figura 2.29 Sz. Da. Figura 2.30 O. Ta.

Figura 2.31 V. Re. Figura 2.32 B. Cr. Figura 2.33 S. Ev.

Figura 2.34 K. Bog. Figura 2.35 M. Ta. Figura 2.36 G. Sz.

Figura 2.37 L. Ro. Figura 2.38 G. Em. Figura 2.39 T. Ei.

Figura 2.40 I. Ki. Figura 2.41 L. Sz. Figura 2.42 J. B. Zs.

Figura 2.43 F. Oa. Figura 2.44 Ka. Ta. Figura 2.45 P. Oa.

Figura 2.46 Sz. Zs. Figura 2.47 Be. Ti. Figura 2.48 To. Al.

Figura 2.49 D. Ma. Figura 2.50 S. Ot. Figura 2.51 P. An.

Figura 2.52 Sz. An. Figura 2.53 H. Ma. Figura 2.54 V. Ec.

Figura 2.55 T. Rz. Figura 2.56 F. Ro. Figura 2.57 R. Du.

Figura 2.58 P. Cr. Figura 2.59 S. Bo. Figura 2.60 V. Sz.

Figura 2.61 Cr. Ta. Figura 2.62 M. Cl. Figura 2.63 Be. Cs.

Figura 2.64 F. Si. Figura 2.65 Gh. An. Figura 2.66 S. Pa.

Figura 2.67 L. Co. Figura 2.68 O. An. Figura 2.69 N. Na.

Figura 2.70 T. Oa. Figura 2.71 G. He. Figura 2.72 B. So.

Figura 2.73 T. La. Figura 2.74 S. Da. Figura 2.75 Cs. Cs.

Figura 2.76 R. Gn. Figura 2.77 N. Nam. Figura 2.78 B. Bi.

Figura 2.79 S. Al. Figura 2.80 V. Ni. Figura 2.81 C. Gi.

Figura 2.82 Mo. Da. Figura 2.83 Bo. Te. Figura 2.84 C. Fl.

Figura 2.85 Cs. At. Figura 2.86 G. Ma. Figura 2.87 M. Im.

Figura 2.88 D. Is. Figura 2.89 Bo. Bo. Figura 2.90 B. Ra.

Figura 2.91 S. Co. Figura 2.92 Ol. An. Figura 2.93 Ba. Cs.

Figura 2.94 St. Al. Figura 2.95 Su. Ad. Figura 2.96 Ki. An.

Figura 2.97 Cs. An. Figura 2.98 N. Da. Figura 2.99 F. An.

Figura 2.100 U. Sd. Figura 2.101 S. Ze. Figura 2.102 Do. Cr.

Figura 2.103 U. Nu. Figura 2.104 Ke. An. Figura 2.105 L. Pa.

Figura 2.106 Se. Ca. Figura 2.107 G. Ca. Figura 2.108 F. Se.

Figura 2.109 L. Io. Figura 2.110 N. Cr. Figura 2.111 M. And.

Figura 2.112 B. Ni. Figura 2.113 R. Ad. Figura 2.114 Seu. Ca.

Figura 2.115 Mo. An. Figura 2.116 I. Ul. Figura 2.117 R. Ov.

Figura 2.118 Cu. Ir. Figura 2.119 Ba. Ro. Figura 2.120 Ru. Bi.

Figura 2.121 Ia. De. Figura 2.122 Mi. Si. Figura 2.123 Ev.

Figura 2.124 Cr. Figura 2.125 Co. Pa. Figura 2.126 To. Me.

Figura 2.127 Ga. Mdr. Figura 2.128 Ba. Bo. Figura 2.129 Gh. Lu.

Figura 2.130 Mo. Cr. Figura 2.131 F. Fl. Figura 2.132 V. Te.

Figura 2.133 Ma. An. Figura 2.134 St. Ru Figura 2.135 Sz. Le.

Figura 2.136 N. Em. Figura 2.137 P. Ra. Figura 2.138 Bo. Iu.

Figura 2.139 Ha. Bo. Figura 2.140 A. Ga. Figura 2.141 C. An.

Figura 2.142 Co. La. Figura 2.143 Si. At. Figura 2.144 N. Ki.

Figura 2.145 Sa. Al. Figura 2.146 Ga. Al.

Tabel 2.2 Rezultatele analizei Bolton realizate cu software-ul AudaxCeph

Figura 2.147 Comparație între timpii medii de lucru obținuți pentru ambele metode

Tabel 2.3 Diferența valorilor obținute prin cele două metode

Figura 2.148 Interpretarea pe sexe a rezultatelor analizei Bolton pentru toți dinții

Figura 2.149 Interpretarea pe sexe a rezultatelor analizei Bolton pentru dinții frontali

Figura 2.150 Interpretarea pe sexe a rezutatelor analizei Bolton pentru toți dinții obținute cu ajutorul software-ului

Figura 2. 151 Interpretarea pe sexe a rezultatelor analizei Bolton pentru dinții frontali obținute cu ajutorul software-ului

Tabel 2.4

Figura 2.152

Figura 2.153

2.4 Discuții

2.5 Concluzii

2.6 Bibliografie

Cuprins