Originea cuvântului masaj provine din limba arabă, mas-a frământa.

=== MASAJUL ===

INTRODUCERE

Prin noțiunea de masaj se înțelege o serie de manipulații manuale variate aplicate pe sistematic pe suprafața organismului în scop terapeutic sau profilactic (de prevenire).

Originea cuvântului masaj provine din limba arabă, mas-a frământa.

Manevrele de masaj sunt de 2 tipuri:

Manevre principale:

Netezirea (efluerajul)

Frământarea (petrisajul)

Fricțiunea

Tapotamentul (baterea)

Vibrația

2. Manevrele secunadare:

Geluirea

Ciupitul

Măngăluirea (rulatul)

Cernutul

Apăsările

Tracțiunile

Masajul trebuie să fie executat de personal calificat și la indicația medicului.

Maseorul trebuie să aibă forța musculară, mâinile curate și îngrijite, cu unghiile tăiate, să evite orice miros neplăcut (usturoi, ceapă etc.).

Maseorul trebuie să aibă o comportare civilizată să fie atent cu bolnavul să-i vorbească cu blândețe și să-l încurajeze.

Cabinetul trebuie să fie: luminat, aerisit, încălzit minim 200 C.

Mobilierul 195-200 cm, 72-75 lățime, 60-65 înălțime.

Trebuie o saltea fără arcuri, pătură și cearceaf curat, o rezemătoare mobilă sau pernă sau bachete moderne automate. Un rulou pentru membrul inferior.

Apă caldă, săpun, cuier, etc. Mâna trebuie să fie caldă și uscată.

Pentru efectuarea masajului se folosește:

Pudră de talc

Diferite unguente (care conțin medicamente)

Uleiuri

Săpun.

Pentru masajul general pacientul trebuie să fie dezbrăcat complet.

Se controlează starea tegumentului eventuale și echimoze. Se evită masarea alunițelor.

Masajul se execută în sensul de circulație de la periferie spre centru.

MANEVRELE DE MASAJ

NETEZIREA-se adresează în special tegumentului și constă din alunecări ritmice și ușoare aplicate cu diferite părți ale mâinilor în sensul circulației de întoarcere (venoase) și capilare și circulația limfei.

Mișcările seamănă cu mângâierile și sunt în realitate acțiuni de împingere ale mâinilor pe suprafețele mai mult sau mai puțin întinse ale pieli cu presiune și un ritm variabil după necesități.

1. Clasificarea netezirilor după diferite criteri din punct de vedere al tehnici de execuție:

Cu degetele (pe suprafețe mici și rotunjite)

Cu fața palmară sau dorsală (pieptăne) a mâini pe suprafețele

întinse cu degetele lipite sau depărtate.

Cu rădăcina mâinilor (regiunea lombară)

Cu marginea cubitală (la umăr, la plica fesieră)

Cu pumni închiși acționează în profunzime.

2. Clasificarea din punct de vedere cum lucrează mâinile:

Simultane

Alternative

3. Clasificarea din punct de vedere metodic:

Netezirea introductivă

Netezirea de întrerupere

Netezirea finală

Netezirea introductivă-ritmul și intensitatea manevrei va crește în mod treptat având un caracter stimulant urmărind acumularea maseorului cu pacientul.

Netezirea de întrerupere-se intercalează între celelalte manevre pentru a se evita trecerea bruscă de la o manevră la alta.

Netezirea finală-se efectuează la încheierea sedinței de masaj cu descreșterea treptată a ritmului și intensități obținându-se un efect calmant (sedativ) asupra pacientului.

Ritmul neteziri trebuie să depășească cu puțin viteza de întoarcere a sângelui prin venă.

4. Clasificarea din punct de vedere a regiuni corpului:

Regiunea cu pilozitate crescută-netezirea se execută cu degetele

puțin depărtate sau în pieptăne în scopul evitări epilări.

Pentru membre-se realizează cu mâinile așezate în priză

circulară (brățară) la același nivel sau cu o mână asupra celeilalte în funcție de grosimea segmentului.

Netezirile pot fi însoțite de vibrații ale regiuni.

Netezirile pot fi însoțite de vibrații întărind acțiunea relaxatoare.

EFECTELE NETEZIRII

Cele mai importante efecte ale neteziri se răsfrânge asupra circulației sângelui în capilare, vasele superficiale precum și asupra circulației limfatice.

Acest efect de stimulare a circulației rezultă din acțiunea mecanică directă a manevrelor de netezire care presează și împinge lichidele în sensul scurgeri lor normale.

Manevrele de netezire influențează circulația sângelui și a limfei mai ales pe cale reflexă.

Netezirea acționează asupra terminațiilor receptoare ale nervilor periferici determinând modificări importante ale reacțiilor vasomotoare umorale și nervoase, care reglează de fapt circulația în întreg organism.

Apare vazodilatația locală de durată-hiperemia (înroșirea pieli).

Efectele calmante-alunecările lungi și ușoare liniștesc iritabilitatea nervoasă, scad durerile și contracția musculară.

Pe acest efect calmant se bazează acțiunea și indicațiile neteziri ca manevră pregătitoare de masaj.

O dată cu reducerea sensibilități se produce și o scădere a încordări psihice.

Netezirea este o manevră specifică de suprafață.

Stimulând circulația și funcțiile nervilor trofici se activează schimburile nutritive și sunt favorizate funcțiile multiple ale pieli și țesuturile superficiale.

Manevrele mai riguroase și mai insistente influențează circulația și favorizează funcțiile șesuturilor și organelor locale.

În mușchi ajunge o mare cantitate de sânge oxigenat și cu substanțe energetice și se îndepărtează rezidurile toxice mai repede rezultă combate oboseala.

Alunecările lente, ritmice și profunde acționează asupra musculaturi în sens relaxator.

FRĂMÂNTATUL SAU PETRISAJUL

Este socotit procedeul pentru masajul țesuturilor profunde și a mușchilor. Se execută prin:

Prinderea mușchilor și a altor țesuturi

Ridicarea lor și stoarcerea prin comprimare între degete și

palmă sau prin presiune pe planul profund.

În funcție de regiune frământatul se execută:

În cută-regiuni întinse și plate (spate sau membre)

Între police și index (față și frunte)

Între deget și rădăcina mâini.

Mișcările se execută prin deplasarea mâinilor din aproape în aproape în sens longitudinal sau transversal.

Frământarea se mai aplică în anumite cazuri:

Circular (membre, inelar, brățară)

Contratimp (se mai spune șerpuit și zig zag)

Frământarea se poate aplica în cazul unor mese musculare voluminoase și cu pumni (cubitali sau palmari), ex: regiunea fesieră sau coapse.

EFECTELE FRĂMÂNTATULUI

Pe cale mecanică-se favorizează circulația profundă și eliminarea produșilor toxici de metabolism.

Se menține troficitatea musculară normală. Se dezvoltă elasticitatea musculaturi.

Sunt stimulate: excitabilitatea, contractilitatea, conductibilitatea.

Astfel se explică recuperarea prin procedeul de frământat ale stărilor de:

Atonie,

Atrofie,

Insuficiență musculară.

Produse ca urmare a imobilizări prelungite după diferite traumatisme sau datorită unor afecțiuni specifice mușchilor.

FRICȚIUNEA

Se adresează șesutului subcutanat, constă în presarea șesuturilor moi subcutanate pe straturile profunde sau pe un plan dur și deplasarea lor în limita elasticități propri.

Se execută concomitent cu presiune, mișcări mici longitudinale, circulare sau spiralate în formă de clește (ex: în cazul tendonului ahilian).

Pe porțiuni mici se execută cu vârful degetelor sau cu fața palmară a degetelor.

Se mai poate executa deget peste deget sau cu vârfurile celor 2-3 degete mijloci.

Pe porțiuni mai mari se aplică fricțiunea cu partea cubitală cu rădăcina mâini sau cu pumnul închis.

Din punct de vedere a intensități, fricțiunea poate fi: superficială, medie sau profundă.

EFECTELE FRICȚIUNI

–Fricțiunea pe cale mecanică-se mobilizează țesuturile

tegumentare cărora le mărește suplețea redând elasticitatea.

–Fricțiunea determină o accelerare a proceselor de regenerare și

cicatrizarea prin activarea circulației locale și a nutriției locale.

–Fricțiunile profunde efectuate pe porțiuni mici realizează desfacerea

aderențelor cicatriceale favorizând formarea de țesuturi elastice.

–Efectele asupra circulației venoase și limfatice constau în prevenirea

stazei sancvine și limfatice.

–Fricțiunea stimulează penetrabilitatea cutanată pentru diverse

medicamente.

Manevrele de fricțiune executate într-un ritm lent și prelungit au drept

rezultat scăderea sensibilități locale a încordărilor nervoase generale relaxarea mușchilor contractații sau obosiți.

Dacă sunt executate scurt și viguros într-un ritm rapid se stimulează sistemul nervos periferic și sistemul nervos central.

Fricțiunea se adresează articulațiilor, ligamentelor și tendoanelor, inserțiilor musculare și șanțurilor intramusculare.

TAPOTAMENTUL SAU BATEREA

Reprezintă cea mai excitantă manevră de masaj; constă din aplicarea unor lovituri ritmice și ușoare executate cu diferite părți ale mâini.

Din punct de vedere tehnic avem:

Manevră de tocat-care pot fi executate cu marginea cubitală a degetelor și a mâinilor.

Manevra de bătătorit-cu pumnul căuși sau cupă.

Manevră de plescăit (lipăit)-executându-se cu fața palmară a degetelor sau a palmelor care cad moi ușoare și pasive.

Manevre de percutat-se execută cu vârful degetelor.

Baterea cu pumnul între deschis.

Baterea nu trebuie să fie dureroasă.

EFECTELE TAPOTAMENTULUI

Variază în raport cu ritmul și intensitatea loviturilor, cu suplețea sau rigiditatea mâinilor, cu sensibilitatea țesuturilor masate.

Pe cale mecanică se intervine în scăderea țesutului adipos, acționează asupra nervilor vazomotori obținându-se o hiperemie cutanată de lungă durată (hiperemie=înroșirea pieli).

Deasemenea se acționează asupra ramurilor nervilor senzitivi și motori.

Manevrele de tapotament influențează funcțiile musculare recomandân-du-se în tratamentul atoniei, atrofiei și insuficienței musculare, apărute după traumatisme și imobilizări.

Manevrele de tapotament sunt contraindicate: afecțiunilor nervoase, a contracturilor, oboseli, pasmelor musculare.

VIBRAȚIA

Această manevră constă din imprimarea în țesuturi a unui număr cât mai mare de mișcări oscilatori variate pe unitatea de timp.

Mișcările vibratori sunt asemănătoare cu un tremurat continu și rezultă din contracțiile alternative ale mușchilor antagoniști ai degetelor și mâini, ai antebrațului și brațului.

Vibrațiile se pot executa:

-Cu vârful degetelor

-Cu fața palmară

-Cu rădăcina mâini

-Cu toată palma și degetele închise

-Cu pumnul închis.

Vibrațiile se pot executa și mecanic (cu diverse aparate).

EFECTELE VIBRAȚIEI

Se manifestă prin acțiune mecanică și reflexă.

Manevrele fine și prelungite sunt: sedative (liniștitoare) reduc sensibilitatea pieli și a țesuturilor superficiale, produc o senzație de: amorțire, încălzire și relaxare.

Manevrele ample și puternice determină activarea circulației profunde locale dând hiperemie cutanată.

Vibrațiile se pot combina cu manevrele de netezire, fricțiunea sporind eficiența acestora.

Sunt indicate în tratamentul unor afecțiuni dureroase și congestive ale organelor interne, ale leziunilor însoțite de contracturi musculare și în caz de încordări psihice.

MANEVRELE SECUNDARE

(AJUTĂTOARE)

Completează acțiunea procedeelor principale, intercalându-se printre acestea.

Unele derivă din cele principale iar altele au caractere tehnice propri, îmbogățind procedeele de bază ale masajului.

Cele mai impoetante manevre sunt:

geluirea

măngăluirea

cernutul

presiunile

tracțiunile

scuturările

ciupiturile

pensările.

GELUIREA

Se execută cu 2-3 degete apropiate sau depărtate în funcție de regiunea masată și mai mult pe șanțurile intermusculare, intervertebrale și coloană.

Se execută prin mișcări de pășire, se execută din ultima articulație a falangelor.

Geluirea face parte din manevrele secundare de frământat.

MĂNGĂLUIREA (rulatul)

Se aplică în general pe membrele superioare și inferioare după manevrele mai puternice, după frământat sau batere.

Tehnica de aplicare-se prinde segmentul interesat între fețele palmare ale mâinilor degetele fiind întinse, se deplasează mâinile ritmic alternativ de jos în sus.

CERNUTUL

Tehnica de execuție-se prinde mușchiul cu vârful degetelor ușor flectate de o parte și de alta a segmentului interesat și se deplasează în sens lateral și de jos în sus prin prin ridicări și presiuni alternative asemănătoare cernutului cu o sită.

Manevra se execută în ritm viu cu deplasarea mâinilor din aproape în aproape în lungul segmentului interesat.

Efectul acestor 2 proceduri constau din acțiuni relaxante, decongestive asupra maselor musculare și de redare a supleței musculare.

PRESIUNILE

Se pot executa în 3 feluri:

simple

asociate cu mișcări respiratori

asociate cu vibrația

Presiunile simple-sunt în general la spate. Se execută astfel: se aplică palmele cu degetele întinse de o parte și de alta a coloanei vertebrale și se execută apăsări o dată sau de mai multe ori fără să exagerăm intensitatea tensiuni.

Presiunile asociate cu mișcări respiratori-se așează mâinile cu degetele puțin depărtate transversal la baza celor 2 hemitorace.

Se fac presiuni în ritmul mișcărilor respiratori.

Presiunile asociate cu vibrația-au efect relaxator.

TRACȚIUNILE ȘI TENSIUNILE

Sunt procedee de masaj care acționează asupra articulației și țesuturilor periarticulare executându-se la sfârșitul ședinței de masaj.

Tracțiunea realizează o întindere și o alungire a elementelor articulare și periarticulare în limitele fiziologice precum și o degajare de subpresiune a elementelor intraarticulare pe care le îndepoărtează.

SCUTURĂRILE

Constau din mișcări oscilatori, ample executate ritmic și se adresează sefmentelor sau membrelor în întregime.

CIUPITUL

Se aplică pe masele musculare (unde musculatura permite), ex: brațele, membrele abdomenul.

Se execută într-un ritm viu din loc în loc, efectul lor fiind excitant sau tonifiant.

Se poate executa cu 2degete și cu toate degetele.

EFECTELE FIZIOLOGICE ALE

MASAJULUI

Ele sunt de 2 feluri:

1. Locale:

Acțiunea sedativă-asupra durerilor de tip nevralgic muscular

articular (calmarea).

Acțiunea hiperemiantă-prin înroșirea și încălzirea pieli.

Acțiunea înlăturări lichidelor interstițiale de stază cu

accelerarea proceselor de rezorbție în regiunea masată.

2. Generale:

Stimularea funcțiilor-aparatului circulator și respirator.

Creșterea metabolismului bazal.

Efecte favorabile asupra: stări generale a pacientului, îmbună-

tățirea somnului îndepărtarea oboseli musculare.

Mecanismul reflex-în piele există numeroase terminați nervoa-

se (numite exteroceptori) în mușchi, ligamente și tendoane, proprioceptori la nivelul cărora iau naștere stimuli de diferite intensități care pornesc spre sis-temul nervos central.

La nivelul pieli (superficial) fiecărui organ intern îi corespunde o anumită zonă cutanată-zona Head care influențează pe cale reflexă starea funcțională a organelor profunde în suferință.

Acest capitol face obiectul de studiu al anumitor specialiști (presupun-ctura, reflexoterapia).

Efectul mecanic-în urma manevrelor de masaj se produc reacți

intense în piele cu formarea unor produse metabolice care trec în circulația generală.

După uni autori această substanță se numește substanța H, cu acțiune vasodilatatoare asemănătoare histaminei.

După alți autori ia naștere o substanță asemănătoare colinei care stimulează peristaltismul.

CONTRAINDICAȚIILE MASAJULUI

Toate bolile acute infecțioase (infecto-contagioase).

Bolile infecto-contagioase sunt: hepatita, bolile copilărie, scarlatina.

Infecți și inflamațiile pieli și boli dermatologice (furunculoze,

piodermite, eczeme, psoriasiz, micoze).

Boli parazitare (scabie)

Boli ale vaselor și articulațiilor:

Osteite, periostică, osteomielită

Artrite infecțioase acute

Tuberculoză pulmonară și osteoarticulară

Boli vasculare, fragilitatea vasculară

Flebite, tromboflebite (inflamația membrelor)

Boli hemoragipare, hemoragi recente,

Toate tipurile de cancer,

Varice foarte pronunțate.

TEHNICA MASAJULUI CERVICAL

Delimitarea regiuni:

Regiunea cervicală este delinitată în partea superioară de o linie imaginară care unește apofizele mastoide trecând prin gaura occipitală (linia articulară nucală).

Înferior este delimitată de o linie imaginară care trece prin vertebra C7 și acromeon.

Lateral este delimitată de mușchiul sternocleidomastoidian.

Descrierea anatomică:

Segmentul cervical al coloanei vertebrale este format din 7 vertebre; primele 2 sunt: atlas și axis au particularități deosebite, dobândite prin distribuirea lor la funcți speciale.

Atlasul-este prima vertebră cervicală, este lipsită de corp vertebral, este formată din 2 arcuri și 2 mase laterale, are formă de inel.

Axisul-este a 2 vertebră cervicală are drept caracteristică prelungirea feței superioare a corpului printr-o apofiză numită adontoidă care se articulează cu arcul interior al atlasului.

Datorită acestei articulați este asigurată o mare mobilitate a capului.

Vertebra C7 se recunoaște ca cea mai mare vertebră cervicală.

Mușchii regiuni cervicale:

Sunt așezați pe 5 planuri anatomice:
Mușchii flexori

Mușchii extensori

Mușchii rotatori

ai capului și gâtului.

Mușchii flexori ai capului:

Mușchiul lungul capului-inserția os occipital

Mușchiul dreptul anterior al capului-inseră osul occipital.

Mușchiul sternocleidomastoidian-inseră pe apofiza mastoidă

și linia nucală.

Mușchii extensori ai capului:

Mușchiul marele drept posterior al capului-inserția pe

linia nucală și os occipital.

Mușchiul micul drept posterior al capului

Mușchiul micul oblic al capului (profund)-inserție pe occipital.

Mușchii rotatori ai capului:

Mușchiul marele oblic-se inseră pe apofiza transversă a atlasului.

TEHNICA MASAJULUI CERVICAL

Poziția pacientului-sezând cu mâinile pe coapse, capul puțin aplecat (musculatura relaxată). Trunchiul să fie învelit cu un cearceaf.

Poziția maseorului-maseorul stă în spatele sau în lateralul pacientului.

Netezirea

Se execută cu 2 mâini, palmele întinse cu policele în dreptul gaurei occipitale, coborând pe mușchii paravertebrali, trapezi, supra- și infra spinoșiînconjurând umeri adică mușchiul deltoid.

Cu o mână pe aceiași direcție ținând contrapriză cu mâna cealaltă pe vertex.

Cu 4 degete pe mușchii paravertebrali.

Cu 2 degete depărtate de sus în jos pe lângă coloană.

Netezirea pieptăne cu dosul degetelor pe mușchii vertebrali.

La început se execută mai superficial și mai încet, pe parcurs se execută mai puternic.

Frământatul:

1.Cu o mână-ținând pe cealaltă pe vertex în direcțiile:

Mușchii paravertebrali, trapezi până la acromeon.

Pe mușchii paravertebrali supra- și infra- spinoși.

Mușchii paravertebrali, romboidul mare și partea superioară a

marelui dorsal.

2. Cu 2 mâini:

3. Contratimp pe aceiași direcție.

Geluirea: se execută cu 2 degete depărtate pe coloana cervicală.

Pe mușchii paravertebrali cu degetele apropiate, pe spina omo-

platului până la acromeon.

Pe mușchii paravertebrali, pe partea superioară a mușchiului trapez.

Fricțiunea: se execută cu o mână deget peste deget.

Apofiza mastoidă, linia articulară nucală, gaura occipitală, coloana

vertebrală, cervicală cu 2 degete depărtate până la C7.

Apofiza mastoidă, linia articulară nucală, pe mușchii paraverte-

brali, spina omoplatului până la acromeon.

Apofiza mastoidă, șanțul posterior al mușchiului sternocleido-

mastoidian, partea posterioară a mușchiului trapez până la acromeon.

Se înconjoară omoplatul făcând fricțiune deget peste deget.

Tapotamentul-se poate executa cu partea cubitală, cu palmele în formă de căuși și cu pumni.

Vibrațiile-se execută pe toată suprafața regiuni cervicale cu palmele de sus în jos.

Masajul cervical se termină cu netezirea de încheiere.

Mobilizarea coloanei cervicale

Pasivă,

Activă,

Activă cu rezistență,

Flexie,

Extensie,

Flexie laterală,

Rotire stânga dreapta,

Circumducție,

Elongație.

TEHNICA MASAJULUI UMĂRULUI

*Centura scapulară-este alcătuită din oasele:

Scapula sau omoplatul

Clavicula

Stern

Humerus

*Regiunea umărului-cuprinde următoarele zone:

Regiunea claviculară

Regiunea subclaviculară cu spațiul delto-pectoral

Regiunea axilară cu fosa axilară

Regiunea deltoidiană

Regiunea scapulară

Articulația umărului.

Centura scapulară este formată din articulațiile:

3 articulații adevărate (diartroze)

2 articulații false.

Articulația sternoclaviculară-este întărită de ligamente.

Articulația acromeoclaviculară-între ele există un disc fibrocartilagi-nos intraarticular care permite mișcări de alunecare.

Articulația scapulohumerală-ceam mai mobilă articulație din organismul uman. Este o articulație sferoidală care se realizează între cavitatea glenoidă a scapulei și capul humeral, între ele există un cadru glenoidal fibrocartilaginos; este o articulație cu fixare musculară ( nu există ligamente).

Mușchii umărului:

Deltoidul,

Coracobrahial,

Supraspinos (profund),

Infraspinos,

Marele rotund,

Micul rotund,

Subscapular,

Bicepsul brahial,

Tricepsul,

Dințatul mare,

Pectoralul mare și mic,

Subclavicularul.

TEHNICA MASAJULUI

Poziția bolnavului-sezând pe scaun cu mâna pe șold cu umărul către maseor.

Netezirile:

Cu vârfurile degetelor pe V-ul deltoidian, alunecări în sus până la

acromeon, apoi mâna dreaptă alunecă coborând în față, îmbrăcând pectorali, iar mâna stângă coboară îmbrăcând omoplatul (se execută și invers).

Netezirile pe supraspinos-cu 2 degete de la acromeon spre

coloana vertebrală.

Se așează mâna peste mâna cu partea cubitală la V-ul deltoidian

alunecă în sus până la acromeon.

Netezirea cu partea cubitală a mâini în articulația scapulohumerală

Frământatul: se execută cu o mână pe 2-3 direcțide jos în sus:

Pe omoplat de la exterior spre coloană apoi pe supraspinos

orizontal până la acromeon.

Frământatul pe partea anterioară pe mușchii pectorali 2-3 direcții.

Frământarea mușchiului deltoid (triceps și biceps) cu 2 mâini și

contratimp.

Geluirea-pe omoplat, pe spina omoplatului, subclavicular și intercostal pe V-ul deltoidian.

Fricțiunea-periarticular pe toate direcțiile pe care se execută geluirea, în articulația scapulohumerală plus axial.

Tapotamentul-se execută toate formele pe cele 3 regiuni, transversal pe fibrele musculare.

Vibrația-cu palma întinsă pe cele 3 regiuni.

Kinetoterapia:

Antepulsie,

Retropulsie (cu priza pe acromeon și contrapriza pe cot),

Abducția, adducția,

Rotația internă și externă,

Circumducția,

Elongația,

Scuturări.

MASAJUL BRAȚULUI

Brațul este alcătuit din: osul humersus și mușchii.

Mușchii:

Mușchiul anterior coracobrahial-realizează anteflexia și

adducția brațului.

Mușchiul bicepsul brahial-realizează mișcarea de flexie în

articulația cotului și supinația antebrațului.

Mușchiul brahial anterior-flexia în articulația cotului.

Mușchiul triceps brahial posterior-are 3 capete: capul lung,

lateral, medial, este cel mai important extensor al cotului.

Mușchiul anconeu.

TEHNICA MASAJULUI

Poziția bolnavului-așezat în șezut pe un scaun rotativ cu membrul superior descoperit.

Netezirile-cu o mână cu policele alunecând în șanțul bicipital și celelalte degete alunecând pe mușchii triceps ținând contrapriză cu cealaltă mână pe antebraț.

Netezirea sub formă de brățară, mână după mână și pieptăne apoi se continuă cu:

Frământarea-cu o mână cu 2 mâini și contratimp pe aceiași direcție.

Geluirea-se execută pe toată suprafața musculară pe șanțurile intra-musculare în scopul îndepărtări stazelor și nodulilor interstițiali.

Măngăluirea-îmbrățișarea maselor musculare între cele 2 palme deschise, bine întinse, așezate paralel și opus una anterioară, una posterioară, după care se fac rulări, fiecare descriind o mișcare inversă față de cealaltă.

Fricțiunea-pe șanțul bicipital intern și extern pe V-ul deltoidian deget peste deget.

Baterea-cu o mână toate cele 3 forme.

Vibrația-pe toată suprafața musculară.

MASAJUL ANTEBRAȚULUI

Este alcătuit din oasel: radius și cubitus (ulna).

Mușchii sun grupați în 2 grupe musculare antagoniste:

Flexori și pronatori-concentrați în jurul osului cubitus

Extensori și supinatori-concentrați în jurul radiusului.

Mușchii flexori:

Mușchiul rotundul pronator-îndoaie cotul și acționează la

pronația antebrațului.

Mușchiul flexor radial al carpului-flexor al articulației radial al

carpului.

Mușchiul palmarul lung

Mușchiul flexor ulnar al carpului

Mușchiul flexor superficial al degetelor

Mușchiul flexor lung al policelui

Mușchiul flexor profund al degetelor

Mușchiul pătratul pronator.

Mușchii extensori pronatori:

Mușchiul brahioradial

Mușchiul extensor radial lung al carpului

Mușchiul scurt al carpului

Mușchiul comun al degetelor 2, 3, 4, 5.

Mușchiul extensor al degetului mic

Mușchiul extensor ulnar al carpului

Mușchiul supinator profund

Mușchiul lung abductor al policelui

Mușchiul extensor lung al policelui

Mușchiul extensor scurt al policelui

Mușchiul extensor al indexului.

TEHNICA MASAJULUI

Poziția bolnavului-șezând pe un scaun față în față lateral. Antebrațul este spijinit pe o pernă, cu o mână executăm manevrele și cu cealaltă ținem contrapriză pe mâna pacientului.

Netezirea-cu o mână a părți anterioare cuprinzând partea cubitală a antebrațului, între police și celelalte degete. Se poate executa și netezirea brățară.

Frământările-se execută cu o mână cu 2 mâini pe aceleași direcții.

Geluirea-pe șanțurile intramusculare și pe toată musculatura.

Tapotamentul-mai puțin, se poate executa măngăluirea și ciupitul.

Vibrația-pe toată porțiunea.

MASAJUL MÂINI

Este extremitatea membrului superior și reprezintă:

O față palmară

O față dorsală.

Scheletul măini este alcătuit din 27 oase grupate în 3 segmente:

Carp

Metacarp

Falange

Carpul-este compus din 8 oase mici neregulate dispuse pe 2 rânduri:

Proximal: scafoid, semilunar, piramidal și pisiform.

Distal: trapez, trapezoid,osul mare și osul cu cârlig.

Metacarpul-formează scheletul palmei și este format din 5 oase.

Falangele-formează scheletul degetelor și este format din 14 oase, 3 pentru fiecare deget, 2 pentru police.

Articulațiile mâini:

Radiocarpiană

Intercarpiană

Metacarpofalangiană

Interfalangiene

Mușchii mâini:

*Fața pamară:

Mușchii tenari

Mușchii hipotenari

Bureletul digito-palmar

Aponevroza palmară.

*Fața dorsală:

Mușchii interosoși

*Degete:

Mușchii lumbricali

TEHNICA MASAJULUI

Poziția pacientului-pacientul se află în poțiție de șezut, antebațul sprijinit pe o pernă.

Maseorul poate sta în picioare sau în șezut. Palma pacientului este ținută de maseor.

*Partea dorsală:

Netezirea-cu palma întinsă, cu ambele police a părți dorsale a mâini, cu 2 degete depărtate pe spațiile interosoase.

Geluirea-cu 2 degete depărtate înaintând pe spațiile intermetacarpiene.

Fricțiunea-se execută deget peste deget sau cu 2 degete depărtate pe aceleași direcții. Se poate combina cu vibrația. Nu se face tapotament.

*Partea palmară:

Se întoarce mâna pacientului în supinație și se execută manevrele:

Netezirea-pieptăne de la baza degetelor la articulația pumnului.

Frământarea-se execută între police și index pe mușchii tenari, hipotenari și bureletu digito-palamar.

Geluirea-se execută cu 2-3 degete apropiate pe toată suprafața palmară.

Fricțiunea-deget peste deget (sau cu articulația interfalangiană) se insistă pe aponevroza palmară.

Tapotamentul-se executã cu partea cubitalã sau cu pumnul se termină cu vibrația.

MASAJUL DEGETELOR

Se ține mâna în supinație sau pronație, cu o mână se ține contrapriză și cu alta se execută.

Netezirea-cu 2 degete dela falanga distală la cea proximală.

Frământarea-se execută cu 2 degete pe aceiași direcție.

Geluirea-pe toată suprafața degetului.

Fricțiunea-pe articulațiile interfalangiene. Se poate executa și măngăluirea.

Kinetoterapia- se poate executa la toate degetele sau separat.

MASAJUL ARTICULAȚIEI RADIOCARPIENE

Neteziri-cu ambele police de la mijloc spre exterior și pe partea dorsală și cea palmară.

Fricțiuni-deget peste deget pe aceiași direcție și vibrație.

Kinetoterapia-cu o mână contrapriză deasupra articulației și cu cealaltă mână se execută mișcările de:

Flexie, extensie,

Lateralitate,

Rotire,

Circumducție,

Elongație.

MASAJUL SPATELUI

(toracelui posterior)

Delimitarea și descrierea anatomică a regiuni:

Regiunea dorsală-se delimitează superior prin linia imaginară care trece prin C7 spina omoplatului acromeon.

Inferior-care trece prin T12 .

Părțile laterale-se delimitează prin linia sub axilară.

Din punct de vedere anatomic regiunea dorsală este formată din: 12 vertebre numerotate T1-T12 sau D1-D12 și se articulează cu 12 perechi de coaste.

Musculatura este bine dezvoltată și reprezentată de mai multe planuri în profunzime.

Mușchii sunt:

Mușchiul marele dorsal,

Mușchii trapezi,

Mușchii intercostali,

Mușchiul micul dințat postero-superior și postero-inferior.

Mușchii propri ai coloanei vertebrale:

Mușchii intertransversali

Mușchii interspinali,

Mușchii transversospinali,

Mușchii spinotransversali.

În partea superioară a coloanei dorsale se află:

Mușchii romboizi

Mușchii marele și micul romboid

Mușchii supraspinoși,

Mușchii infraspinoși.

TEHNICA MASAJULUI

Poziția bolnavului-în decubit-ventral, cu mâinile pe lângă corp, capul înclinat în stânga sau dreapta. Este acoperit cu un cearceaf.

Poziția maseorului-pe partea stângă a pacientului.

Netezire:

Cu palmele întinse pornind de la partea inferioară a toracelui, e

mușchii paravertebrali, dorsali, trapezi înconjurând umeri.

Lateral-pe linia axilară în sus îmbrăcând umeri, mâinile împre-

unându-se la C7.

Cu 2 degete depărtate asșezăm degetele 2 și 3 pe șanțurile dintre

musculatura paravertebrală și corpurile vertebrale și alunecă în sus până la C7.

Intercostală-cu degetele depărtate se execută netezirea muscu-

laturi intercostale pe ambele părți.

Pieptăne-se așează mâinile cu partea dorsală a falangelor pe o

parte și pe alta a coloanei și se alunecă ușor spre regiunea cervicală prin derularea mâinilor.

Frământările-se începe pe partea dreaptă. Prindem musculatura între police și celelalte degete și efectuăm comprimarea.

Astfel frământăm toată masa musculară, de jos în sus pe mai multe direcții. Se execută: cu o mână cu 2 mâini și contratimp.

Geluirea-se execută cu 2 degete depărtate pe o parte și pe alta a coloanei vertebrale și geluirea intercostală. Se poate executa și cu pumni dacă musculatura permite.

Fricțiunea-pe fiecare spațiu intervertebral și dintre apofize.

Pe coloana vertebrală cu 2 degete depărtate cu mișcări: sus-jos, stânga-dreapta, circular stânga, circular dreapta.

Pe mușchii paravertebrali deget peste deget sau 2 degete apropiate mișcări circular stânga și dreapta.

Intercostal cu degetele depărtate.

Tapotamentul-se execută cu partea cubitală a mâinilor, în formă de căuși și cu pumni, se evită coloana vertebrală și zona renală.

Vibrația-pe toată suprafața masată cu toată palma sau cu vârful degetelor.

Netezirile de încheiere-să fie din ce în ce mai superficial.

Mobilizări-presiunea care se aplică pe coloana vertebrală și cutia toracică.

TEHNICA MASAJULUI MEMBRULUI

INFERIOR

Membrul inferior este fixat de trunchi prin centura pelviană care este formată din:

Oasele coxale-care se articulează între ele anterior formând

sinfiza pubiană iar posterior cu sacrul formând bazinul.

Mușchii centuri pelviene se împart în:

*Mușchii interni ai bazinului:

Mușchiul iliopsoas (flexor al coapsei pe bazin și rotația externă)

Mușchiul piriform (abducție și rotație externă a coapsei)

Mușchiul obturatorul intern (rotește coapsa lateral)

*Mușchii externi ai bazinului:

Mușchiul marele fesier (extensia coapsei)

Mușchiul fesierul mijlociu (rotația internă)

Mușchiul fesierul mic (abductor și rotator intern al coapsei)

Mușchiul pătrat femural (rotator extern)

Mușchiul opturator extern (rotația înafară)

Mușchiul tensor al fasciei lata (rotator intern și flexor al coapsei).

MASAJUL REGIUNI FESIERE

Poziția bolnavului-în decubit-ventral.

Neteziri-se execută sub formă circulară și pieptăne.

Frământare-toate formele de frământări de la plica fesieră în sus.

Geluiri-pe toată suprafața regiuni cu degetele sau cu pumnul.

Fricțiuni-cu pumni sau cu articulațiile interfalangiene.

Se execută ciupitul și toate formele de tapotament și vibrațiile.

MASAJUL COAPSEI

Coapsa este formată din: osul femur și mușchii care o înconjoară.

Grupul antero-lateral: (extensor)

Mușchiul cvadriceps femural,

Mușchiul croitor,

Mușchiul tensor al fasciei lata.

Grupul medial: (adductor)

Mușchiul gracilis,

Mușchiul pectineu,

Mușchii adductori: lung, scurt și mare.

Grupul posterior: (flexori)

Mușchiul bicepsul femural,

Mușchiul semitendinos,

Mușchiul semimembranos.

TEHNICA MASAJULUI

*Partea posterioară:

Poziția pacientului-în decubit-ventral și decubit-dorsal.

Neteziri-cu ambele mâini de la spațiul popliteu până la plica fesieră; mână după mână; și pieptăne mai mult lateral.

Frământarea-pe toate direcțiile, toate formele.

Geluirea-se execută pe toată suprafața musculară (în special pe șanțurile intermusculare)

Fricțiunea-se execută pe direcția nervului sciatic (și la spațiul popliteu și plica fesieră)

Tapotamentul-toate formele.

Vibrația-pe toată suprafața coapsei.

*Partea anterioară-se pune pe partea decubit-dorsal.

Se execută aceleași manevre ca și la partea posterioară adăugându-se măngăluirea și cernutul (se flectează piciorul la 450).

MASAJUL ARTICULAȚIIEI

COXO-FEMURALE

Este format din:

Capul femurului-care se articulează cu cavitatea acetabulară a osului coxal.

Pentru masajul coxo-femural se masează coapsa și regiunea fesieră.

Se face netezirea specifică cu partea cubitală a mâini și fricțiune pe plica fesieră și în jurul articulației coxo-femurală.

În partea anterioară poziția pacientului este pentru fricțiune: membrul inferior fiind în flexie și abducție ușoară.

Mișcările kineto:

Flexia coapsei pe bazin, extensie,

Abducție, adducție,

Circumducție.

TEHNICA MASAJULUI GENUNCHIULUI

Genunchiul este alcătuit din 3 articulații formate de către:

Femur-tibie

Femur-rotulă (patelă)

Tibie-rotulă

Rotula-este osul propriu-zis al genunchiului, are o formă triunghiulară.

Articulația genunchiului este întărită de o serie de ligamente care asigură stabilitatea articulară.

Regiunea poplitee-ocupă partea posterioară a articulației genunchiului.

Este o zonă care trebuie respectată de maseor pentru că pe aici trec: artera și vena poplitee și nervul sciatic, popliteu intern.

Pentru o congruență cât mai perfectă asupra feței articulare există cele 2 meniscuri (extern și intern).

MASAJUL GENUNCHIULUI

Se începe prin încălzirea zonelor alăturate. Asupra acestor regiuni se aplică manevrele de masaj care au un rol tonifiant major prin creșterea circulației sancvine locale.

Aceste manevre se execută posterior asupra musculaturi gambei și coapsei după care se execută neteziri cu partea cubitală în spațiul popliteu și fricțiuni în fosa poplitee cu gamba ușor flectată.

Partea anterioară a genunchiului se masează mai întâi coapsa după care se trece la masarea propriu-zisă a articulației genunchiului așezată în semiflexie.

Se execută netezirea articulației cu cele 2 police, ținând contrapriză în fosa popliteee cu celelalte degete.

Fricțiunea-se aplică policele pe ambele margini ale sacrului capsular fricționând articulația de jur împrejur.

Se înconjoară rotula și condili femurali. Fricțiunea se poate combina cu vibrația.

Kinetoterapia:

Extensia gambei

Rotația externă și internă

Elongația.

Mișcarea activă cu rezistență pentru recuperare.

MASAJUL GAMBEI

Delimitarea:

Superior: articulația genunchiului

Inferior: articulația gleznei.

Este formată din din: oasele tibia și peroneu.

Musculatura este împărțită în:

*Regiunea antero-laterală:

Mușchii extensori lung al degetelor și halucelui

Mușchiul tibialul anterior

Mușchiul peronier lung și scurt

*Regiunea posterioară:

Mușchiul tricepsul sural format din:

Mușchii gemeni

Mușchiul solear

Mușchiul tibial posterior

Mușchiul popliteu.

Mușchii flexori care sunt:

Mușchii lung al degetelor și halucelui

Mușchiul plantarul subțire.

Vascularizația este asigurată de arterele și venele:

Tibial anterior și posterior

Poplitee.

Inervația: nervi peronieri și tibial ce provin din nervul sciatic.

TEHNICA MASAJULUI GAMBEI

*Partea posterioară:

Poziția pacientului-decubit-ventral.

Netezirea-se execută cu 2 mâini, mână după mână și pieptăne.

Frământatul-cu o mână, cu 2 mâini și contratimp.

Geluirea-pe toată suprafața musculară și pe șanțul mușchilor gemeni.

Fricțiunea-se execută pe tendonul lui Ahile în formă de clește și pe șanțul între mușchii gemeni.

Tapotamentul-toate formele și vibrația.

*Partea anterioară:

Se execută neteziri, frământări și geluirea și fricțiunea se execută cu 2 degete depărtate pe creasta tibială. Nu se face tapotament.

Se poate executa măngăluirea și ciupitul cu membrul inferior în flexie.

MASAJUL PICIORULUI PROPRIU-ZIS

Descrierea anatomică: piciorul este format din 3 segmente:

Tars-7 oase dispuse pe 2 rânduri:

Posterior: astragal și calcaneu.

Anterior: scafoid sau navicular, cuboid și 3 cuneiforme.

Metatars- alcătuit din 5 oase.

Falangele-alcătuite din 14 oase.

Mușchii-se împart în:

*Mușchii extensori ai degetului:

Mușchiul extensor scurt al degetului

Mușchiul lumbrical

Mușchii interosoși.

*Mușchii flexori:

Mușchiul scurt al degetelor

Mușchiul pătrat al plantei

Mușchii lombricali

Mușchii interosoși

Mușchiul abductor

Mușchiul adductor al degetului

Mușchii interosoși plantari (adductor)

Mușchii interosoși dorsali (abductori)

*Mușchii halucelui:

Mușchiul abductor al halucelui

Mușchiul flexor scurt al halucelui

Mușchiul adductor al halucelui

*Mușchii degetului mic:

Mușchiul abductor al degetului mic

Mușchiul scurt flexor al degetului mic

Mușchiul opozant al degetului mic.

TEHNICA MASAJULUI PICIORULUI

Poziția pacientului-la partea plantară în decubit-ventral cu piciorul sprijinit în mâna maseorului genunchiul fiin un pic flectat.

Neteziri-pieptăne de la călcâi spre degete și cu policele.

Frământarea-cu 3 degete pe partea externã a mușchilor tenari.

Geluirea-pe toată suprafața plantei.

Fricțiunea-pe toată suprafața plantei dar în special pe aponevroza plantară deget peste deget.

Tapotamentul-pe partea cubitalã cu pumnul.

*Partea dorsală-în decubit-dorsal.

Netezirea-cu palmele întinse de la degete către gleznă înconjurând maleolele cu vârful degetelor, cu 2 degete depărtate pe spațiile interosoase.

Geluirea-pe aceleași direcți ca la netezire.

Fricțiunea-pe aceleși direcții ca la netezire și în jurul maleolelor deget peste deget. Se poate combina fricțiunea cu vibrația.

Vibrațiile și netezirile de încheiere.

Kinetoterapia-contrapriza deasupra gleznei și priza pe degete și se execută:

Flexie, extensie

Lateralitate,

Rotire internă, externă

Circumducție.

MASAJUL ABDOMENULUI

Este delimitat în partea superioară de linia imaginarăce trece prin apendicele xifoid și marginea inferioară a coastelor.

Lateral linia subaxilară, inferior linie imaginară care trece prin creasta iliacă și pubis.

Cavitatea abdominală este despărțită de cavitatea toracică prin mușchiul diafragm.

Mușchii peretelui abdominali:

Mușchii drepți abdominali

Mușchii mari oblici abdominali

Mușchii mici ablici abdominali (oblici interni)

Mușchii transverși abdominali (mușchii profunzi)

Topografia organelor interne: cele 9 zone sunt:

1. Epigastrul (stomacul)

2. Hipocondrul drept (ficatul)

3. Hipocondrul stâng (splina)

4. Mezogastrul (zona ombilicală, colonul transvers)

5. Flancul drept (colonul ascendent)

6. Flancul stâng (colonul descendent)

7. Hipogastru (vezica urinară, uterul la femei)

8. Fosa iliacă dreaptă (cecul, apendicele vermicular, ovarul drept la femei)

9. Fosa iliacă stângă (colonul sigmoid și ovarul stâng la femei)

În regiunea epigastrică în profunzime se află plexul solar care are rolul de a conduce la centru excitațiile periferice viscerale.

Plexul solar este format din:

Ganglioni nervoși

Vene (aorta abdominală, arterele viscerale, vene abdominale)

TEHNICA MASAJULUI PERETELUI ABDOMINAL

Se execută la un interval de 2h după masă. Pacientul trebuie să aibă vezica urinară goală.

Masajul se execută în sensul evacuări intestinale (în sensul acelor de ceasornic).

Masajul peretelui abdominal poate fi:

Sedativ sau calmant,

Stimulant sau tonifiant.

Poziția pacientului-în decubit-dorsal cu membrele inferioare în ușoară flexie și cu pernă sub cap.

Netezirea-o palmă deasupra și cealaltă dedesuptul ombilicului, se execută mișcări circulare în sensul evacuări intestinale.

Deplasarea organelor interne de o parte și de alta cu ambele mâini concomitent și contratimp.

Frământările-se execută cu o mână cu 2 mâini și contratimp și circular.

Ciupitul-pe toată suprafața.

Tapotamentul-toate formele. Pentru o tonifiere mai puternică a musculaturi se execută tapotamentul, pacientul să aibă membrele inferioare ridicate la 450.

Vibrația-pe toată suprafața, circular.

MASAJUL COLONULUI

Se execută în caz de constipație.

Prima dată masajul peretelui abdominal și în plus se execută geluirea și fricțiune pe colonul ascendent, descendent și transvers, mână peste mână pornind din fosa iliacă dreaptă prin palpare.

Mișcări circulare stânga, dreapta. Se poate combina fricțiunea cu vibrația.

Gimnastica medicală pentru întărirea mușchilor abdominali-ridicarea membrelor la 450 coborârea, bicicleta, forfecări stânga dreapta și lateral, abdomene.

MASAJUL CAPULUI

Trebuie să ținem cont de particularitățile anatomice ale acestei regiuni și de influențele pe care dorim să le excităm asupra organelor cuprinse în craniu. Piele, părți păroase ale capului este groasă și bine întinsă.

Între piele și oasele craniului există un strat foarte subțire de țesuturi fibro-elastice și musculare.

Aceste țesuturi sunt bogat vascularizate, mușchii sunt lați foarte subțiri și se inseră pe piele și pe oasele craniului.

Nervii-sunt ramificațiile nervilor cranieni și cervicali.

Se poate executa masajul pe:

Pe toată întinderea capului

Parțial (pe creștet, partea posterioară, părțile laterale)

Pe frunte.

Poziția pacientului-așezat pe un scaun fixându-și fruntea sau bărbia de mâinile propri sau pe un plan de sprijin.

Maseorul stă în picioare sau pe un scaun înalt în față lateral sau la spate.

Masajul se poate executa cu o mână sau cu ambele mâini. Când masăm cu o mână punem cealaltă mână contrapriza pe partea opusă.

Pentru masajul frunți cel masat stă cu spatele la executant și își poate rezema capul pe acesta.

Masajul capului constă din:

Neteziri

Fricțiuni

Vibrații

Loviri ușoare și ritmice

Netezirea-antero-posterior spre creștetul capului (vertex), latero-lateral cu degetele depărtate mișcări lente dă o senzație de liniștire și relaxare.

Fricțiunea-se execută cu ambele mâini sau cu o mână cealaltă sprijină capul, degetele ușor îndoite și depărtate, deplasează pielea pe straturile profunde prin mișcări circulare și lente atât cât permite elasticitatea proprie a țesuturilor.

Se execută din aproape în aproape pe toată regiunea. Fricțiunea se poate combina cu vibrația.

Se poate executa (rar) percuția cu vârful degetelor.

După tehnica folosită masajul capului poate fi:

Cu efect calmant și liniștitor

Stimulant și înviorător.

Masajul capului este indicat în tratamentul unor dureri cu caracter nevralgic sau migrenos al stărilor congestive și reumatice.

MASAJUL PĂRȚI ANTERIOARE

A GÂTULUI

Este indicat destul de rar fiindcă a nu se face rău.

Masajul constă din:

Neteziri

Frământat

Fricțiune

Vibrație

Poziția bolnavului-șezând rezemat cu capul în ușoară extensie cu bărbia ridicată maseorul stă în dreapta celui masat.

Netezirea părții anterioare și lateral-se face prin alunecări ușoare pornind de sus în jos de la bărbie și mastoidă spre stern și clavicule.

Manevrele se execută pornind cu marginea cubitală a măinilor și cu rădăcina palmelor și se termină cu vârful degetelor.

Se poate lucra simetric sau numai pe o parte.

Frământatul-se aplică în lungul mușchiului sternocleidomastoidian (sub formă de cută) și pe marginea superioară a trapezului.

Fricțiunea-se execută minuțios cu multă precauție evitând glanda tiroidă (se face pe mastoidă și pe inserți).

Vibrația-are un rol principal se combină cu neteziri și presiuni ușoare.

Netezirea de încheiere se execută lung, lent, liniștitor.

Scopul-descongestionarea regiuni și relaxază musculatura și activează circulația.

MASAJUL ORGANELOR DIN ABDOMEN

Poziția pacientului-culcat rezemat cu membrele inferioare îndoite și tălpile sprijinite.

Se poate executa: stomac, colon, ficat, vezica biliară.

STOMACUL

Pe zona epigastrică supraombilicală și subcostală.

Alunecări-în lungul mari și mici curburi a stomacului, imprimând o mișcare de ridicare.

Fricțiuni-cu o mână și mână peste mână.

Vibrații-prin presiuni în timpul expirări.

INTESTINUL SUBȚIRE

Constă din presiune circulară care se execută cu rădăcina mâini aplicate deasupra sinfizei pubiene.

FICATUL ȘI VEZICA BILIARĂ

Neteziri ușoare a regiuni subcostale drepte constând din alunecări alternative pornind de la linia mediană spre coaste.

Pe aceleași regiuni se aplică fricțiuni cu marginea cubitală a mâini.

Vibrația și presiuni vibrante sunt cele mai utile manevre în timpul inspirației.

ZONA RENALĂ

Constă din neteziri insistente aplicate pe regiunea lombară și pe flancuri urmate de fricțiuni cu rădăcina și marginea cubitală a mâini și presiuni vibrante aplicate pe aceiași regiune.

MASAJUL GENERAL

Constă dintr-o prelucrare integrală a tuturor regiunilor corpului după o succesiune bine stabilită și se execută într-o durată de timp:

Mai lungă-60-90 minute masaj general extins.

Mai scurt-30-45 minute, masaj general redus

Masajul general poate fi: extins-se efectueză asupra tuturor regiunilor și segmentelor corpului aplicând toate manevrele de masaj plus kinetoterapie.

Indicațiile: obezitate, masajul mzitate de intretinerepat, in paralizi spastice.

iculatiilor ca timpul de executie este la jumatate sau chiar mai putin fata de întreținere, pentru sportivi, în afecțiuni neurologice (hemiplegi, tetraplegi, paraplegi), boli reumatice.

Redus-masajul care se aplică pe toată suprafața corpului cu deosebire că timpul de execuție este la jumătate sau chiar mai puțin față de masajul extins, nu se mai execută toate manevrele de masaj, nu se execută masajul articulațiilor.

Indicații: bolnavii imobilizați la pat, în paralizi spastice.

Ordinea de execuție: pe regiuni, a masajului general este:

*Decubit-ventral:

Dorso-lombară

Membre inferioare partea posterioară

*Decubit-dorsal

Membre inferioare partea anterioară

Abdomen

Torace

*Șezut:

Membre superioare

Cervical