Orientarea Catre Cetatean, Principiu al Administratiei Publice Locale

ORIENTAREA CĂTRE CETĂȚEAN,

PRINCIPIU AL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE LOCALE.

STUDIU DE CAZ: PRIMĂRIA SATU MARE

Motto:

,,Administrația se află dincolo de sfera politicii.

Problemele administrației publice nu sunt probleme politice,

chiar dacă politicul stabilește sarcini pentru administrație,

nu trebuie lăsat să-i manipuleze acesteia din urmă funcționarii”.

Woodrow Wilson

Cuprins:

Introducere

Lucrarea de licență cu titlul Orientarea către cetățean, principiu al administrației publice locale. Studiu de caz: Primăria Satu Mare are menirea de a evidenția și de a analiza unele aspecte care țin de disciplina administrației publice.

Prezenta lucrare este structurată pe trei capitole, după cum urmează:

Capitolul I: Noțiuni introductive cu privire la administrația publică, acest capitol cuprinzând definirea termenilor de administrație publică, drept administrativ și accepțiunile noțiunii de birocrație, după care urmărește administrația publică din România de-a lungul istoriei, identifică momentul genezei și evoluția ulterioară a dreptului administrativ român și prezintă izvoarele și normele acestuia.

Capitolul II: Autoritățile administrației publice locale în România. Domeniul public și funcția publică, acest capitol vizând organizarea administrativ-teritorială a României, dar și evoluția administrației publice locale românești, prin evidențierea conducătorului acesteia și a atribuțiilor sale. De asemenea, capitolul vizează și personalul care alcătuiește aparatul primarului, prin evidențierea modului de formare profesională, modului de recrutare și promovare, dar și punctarea unor aspecte legate de conducerea acestui personal care ocupă funcții publice, după care am expus aspecte legate de funcția publică și funcționarul public, de statulul acestuia și de activitatea autorităților administrației publice.

Capitolul III: Studiu de caz: Biroul de Relații cu Cetățenii și Registratură din cadrul Primăriei Municipiului Satu Mare, cuprinde generalități legate de Municipiul Satu Mare, despre sediul Primăriei și despre structura și organigrama Aparatului de Specialitate al Primarului Municipiului Satu Mare. În continuare, capitolul oferă o incursiune în istoricul și, implicit, în geneza BRCR Satu Mare, prezentând actele normative care stau la baza activității, importanța existenței acestui birou, serviciile oferite de acesta, dar și atribuțiile, activitățile specifice și activitatea de registratură. La finalul capitolului remarcăm activitatea BRCR Satu Mare, pe anii 2011, 2012 și 2013, prin relatarea și compararea unor date reprezentative biroului în cauză.

Tema prezentei lucrări a fost aleasă din motive subiective, mai exact, faptul că am îndeplinit stagiul de practică, în vara anului 2012, în cadrul Biroului de Relații cu Cetățenii și Registratură, departament al Primăriei Municipiului Satu Mare. Pe parcursul acestui stagiu am realizat importanța acestui tip de birou pentru societate și pentru rezolvarea problemelor cetățeanului de rând.

Din punct de vedere economic, civic, social și politic, societatea românească se află într-o continuă schimbare. De exemplu, de-a lungul istoriei asistăm la nenumărate forme de organizare administrativ-teritoriale ale României, această organizare a teritoriului statului, din punct de vedere administrativ, prezentând interes atât pentru puterea de stat cât și pentru colectivitățile locale, statul urmărind, în principal, ca prin structurile administrativ-teritoriale pe care le crează să poată conduce și guverna mai ușor societatea, iar colectivitățile locale, indiferent la ce nivel s-ar situa acestea, tinzând spre o gestionare autonomă cât mai accentuată a problemelor societății. În cadrul acestei continue schimbări, nu putem face abstracție de la sistemul administrației publice, a calității și a eficienței serviciilor publice, în măsura în care aceste administrații sunt responsabile din punct de vedere al dezvoltării locale și a bunei funcționări a întregii comunități pe care o patronează.

Administrația publică este compusă dintr-un ansamblu de structuri sociale, ocupând un loc aparte, proeminent în societatea din care face parte, fiind în raport cu toate celelalte organizații și grupuri.

Calitatea și eficientizarea serviciilor oferite de administrațiile publice locale depinde, în mare măsură, pe lângă alte aspecte, de pregătirea funcționarilor publici care ocupă funcții în cadrul acestor instituții. Premisele unui cadru obtim de desfășurare a activității administrative constă în generarea unui ansamblu de funcționari publici neutri din punct de vedere politic, un ansamblu profesionist și onest.

Conform Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, funcționarii publici se află în raporturi de serviciu cu instituțiile și autoritățile de care aparțin. Principiul legalității, reprezentând baza statului de drept, presupune cerința ca toate dispozițiile făcute de stat să aibă un caracter general și impersonal. Transpusă în planul gestionării treburilor statului, această cerință presupune ca actele care au un caracter administrativ, acte care prin natura lor au un caracter aplicabil și de executare a legii, să fie emise numai în cadrul și limitele stabilite de legiuitori pe aceeași cale generală și impersonală.

Creșterea transparenței activității și lupta împotriva birocrației reprezintă, de asemenea, un pas important în realizarea acestui cadru, deoarece birocrația, ca sistem de administrare, a devenit un fenomen de amploare, indicând un tip de sistem politic în care caracteristica principală o reprezintă domnia efectivă a biroului.

Astfel, BRCR Satu Mare promovează orientarea deschisă și sinceră către cetățean în vederea rezolvării problemelor acestuia, considerând că acest principiu este cheia cu ajutorul căreia forma de gestionare a instituției de administrație publică deschide noi drumuri în cadrul societății din care face parte. Acest birou, prin adoptarea acestei orientări sau a acestei politici de gestionare a relațiilor cu publicul, admite cetățeanul ca fiind primul reper, considerând că activitatea propriu-zisă a instituției se justifică numai în măsura în care reușește să satisfacă nevoile cetățeanului și a societății din care face parte.

În vederea redactării prezentei lucrări, am folosit diverse surse, printre care unele cărți din biblioteca proprie, cărți împrumutate de la Biblioteca Județeană Satu Mare, cărți împrumutate de la Biblioteca Universității din Oradea și Biblioteca Județeană „ Gh. Șincai” Bihor, dar și surse on-line și diverse rapoarte, regulamente și fișe ale postului furnizate de șeful Biroului de Relații cu Cetățenii și Registratură din cadrul Primăriei Municipiului Satu Mare, Ec. Vasile Radu Anderco.

CAPITOLUL I: NOȚIUNI INTRODUCTIVE CU PRIVIRE LA ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ

1.1: Noțiunea de administrație publică, drept administrativ și noțiunea de birocrație

Noțiunea de administrație publică are o sumedenie de definiții. Termenul de administrație provine din limba latină, administer, fiind tradus prin termenii: agent, ajutător, instrument. Verbul administro este tradus prin: a da o mână de ajutor, a conduce sau a dirija.

Termenul administer, sinonim cu minister s-a format prin compunere, din rădăcina minus (minor),care înseamnă mai puțin, acestui cuvânt fiindu-i adăugat prefixul ad, care arată direcția sau sensul, și subliniază o oarecare stare de inferioritate ierarhică în raport cu magister, acest ultim termen fiind tradus prin: comandă, superior, șef.

În Dicționarul explicativ al limbii române, termenului a administra, îi este atribuită următoarea explicație: a conduce, a cârmui, a gospodări o întreprindere.

Sintagma de administrație publică este una cu caracter abstract și variat, astfel putând fi descrisă în diverse moduri. De-a lungul timpului diverși autori au încercat să definească acest concept. Îl amintim pe James W. Davis, care susține că „administrația publică poate fi cel mai bine identificată cu ramura executivă a guvernării”. Nicholas Henry formulează definiția conceptului astfel: „aceasta diferă de tendințele politice, atât prin accentuarea comportamentului birocratic, dar, mai ales prin sistemul structurilor proprii și metodologiilor aplicate pentru realizarea scopurilor guvernamentale”.

Administrația publică reprezintă „aparatul de gestiune al problemelor publice”. Aceasta reprezintă de fapt „o structură creată de stat pentru a gestiona toate problemele publice.”

În concluzie, administrația publică reprezintă un fenomen organizațional, compus dintr-un ansamblu de structuri sociale, ocupând un loc aparte, proeminent în societatea din care face parte, fiind în raport cu toate celelalte organizații și grupuri.

Dreptul administrativ se conturează ca fiind primul instrument științific de investigare și modelare a administrației. Ioan Alexandru definește acest concept, în două sensuri sau accepțiuni, astfel: „În sens larg, dreptul administrativ constituie dreptul administrației și cuprinde totalitatea normelor juridice care se află în activitatea autorităților și instituțiilor administrației publice de stat sau locale. În sens restrâns, dreptul administrativ cuprinde numai normele juridice care diferă de regulile dreptului privat aplicabile, în principiu, relațiilor între particulari.”

Dreptul administrativ s-a conturat ca ramură de drept de sine stătătoare cu ceva mai târziu decât celelalte ramuri ale dreptului public și a ramurilor dreptului privat. Momentul de referință al apariției sale poate fi considerat cel al genezei statului modern, apărut după Revoluția din anul 1789 din Franța, care a fost promotorul punerii bazelor afirmării principiului legalității. Revoluția franceză a pus capăt monarhiei absolutiste, instaurându-se democrația, bazată pe suveranitatea națională, dar și pe drepturile și libertățile individuale. Suveranitatea națională reprezintă de fapt voința națiunii, națiune formată din indivizi egali, în principal, în drepturi, fără nici o discriminare, statul fiind cel care are obligația de a le apăra și respecta drepturile și libertățile individuale.

Principiul legalității, reprezentând baza statului de drept, presupune cerința ca toate dispozițiile făcute de stat să aibă un caracter general și impersonal. Transpusă în planul gestionării treburilor statului, această cerință presupune ca actele care au un caracter administrativ, acte care prin natura lor au un caracter aplicabil și de executare a legii, să fie emise numai în cadrul și limitele stabilite de legiuitori pe aceeași cale generală și impersonală.

În aceste condiții, cele menționate mai sus, s-a născut și s-a afirmat din ce în ce mai riguros dreptul administrativ și, implicit cu acesta, știința dreptului administrativ, care are ca obiect „acel grup de norme juridice care reglementează relațiile sociale din sfera de administrare a treburilor statului și ale colectivităților locale, alte categorii de relații sociale din aceeași sferă fiind reglementate prin norme juridice din cadrul altor ramuri de drept.”

În concluzie, „dreptul administrativ poate fi definit ca o ramură a dreptului public care cuprinde un ansamblu de norme juridice care reglementează raporturile sociale născute în activitatea de organizare a legii și de executare a acesteia, desfășurată, în principal, de autoritățile administrației publice și funcționarii acestora, precum și de instituțiile publice și alte servicii care realizează activități de interes public și, în subsidiar, de celelalte autorități publice ale statului”.

În literatura de specialitate, conceptul de administrație este înlocuit uneori prin termenul de birocrație. Din punct de vedere etimologic, termenul de birocrație provine din limba franceză, bureaucratie, însemnând masă de lucru sau încăpere de lucru.

Dicționarul explicativ al limbii române explică termenul astfel: „ putere excesivă a administrației; muncă rutinieră, formală”, „interpretare și aplicare a legilor, a dispozițiilor, a regulamentelor, etc. numai în litera lor, fără preocuparea de a le înțelege spiritul”, „ atitudine caracterizată printr-o respectare exagerată a formalităților sau a regulilor scrise; formalism”.

Remarcăm că acest termen are conotații negative, reprezentând o atitudine caracterizată prin superioritatea acelor persoane care lucrează în cadrul administrației publice. Această accepțiune negativă a termenului de birocrație mai poate izvorî din sintagma birocrație muncitorească, această sintagmă fiind explicată în Dicționarul de neologisme ca reprezentând o „ pătură coruptă prin salarii mari și alte avantaje”.

Birocrația, ca sistem de administrare, a devenit un fenomen cu o amplitudine nouă, indicând un tip de sistem politic în care caracteristica principală o reprezintă domnia efectivă a biroului.

1.2: Scurt istoric al administrației românești

În cele ce urmează vom analiza evoluția organizării administrației începând cu apariția Regulamentelor Organice, în anii 1831-1832. Astfel, remarcăm faptul că organizarea și funcționarea organelor locale este stipulată pentru prima oară în Constituția de la 1866, prin a cărei legi speciale, organele centrale ale statului erau reprezentate în teritoriu de prefecți și de Administratorul de plasă. Prefecții în cauză erau numiți de Ministerul de interne, având calitatea de Comisari ai Guvernului, fiind reprezentanții intereselor generale ale statului. Interesele județene erau soluționate prin Consiliul Județean și Delegația Județeană. În acea vreme, ca unități administrativ-teritoriale de bază amintim comunele urbane sau rurale, conduse de primari, în calitate de reprezentanți ai prefectului în comună, și de consilierii comunali. Legile din anii 1874, 1894, 1906, 1910, 1912, privind organizarea administrațiilor locale au avut tendința de a accentua centralismul administrativ în vederea asigurării puterii statale.

Comitatele din Transilvania, unități administrativ-teritoriale, erau conduse de un Comite suprem, iar plasa era condusă de Pretor. Comunele rurale și comunele urbane aveau în fruntea lor un consiliu.

Constituțiile din 1866 și 1923 au consacrat unele perfecționări ale organizării și funcționării administrației, acestea fiind impuse de încheierea Primului Război Mondial și desăvârșirea unității naționale. Constituția din 1923 reglementează, pentru prima oară, activitatea Guvernului, deoarece, deși a existat si a funcționat, Constituția din 1866 nu prezenta reglementări privind activitatea Consiliului de Miniștri.

De asemenea, administrația la nivel central se dezvoltă prin creșterea numărului de ministere, în anul 1920 apărând trei ministere noi: Ministerul Comunicațiilor, Ministerul Cultelor și Artelor, Ministerul Muncii și Ocrotirii Sociale. Ulterior, prin Legea de organizare administrativă din 1929, numărul ministerelor se fixează la zece.

Între anii 1929 – 1936, au fost adoptate un număr de unsprezece legi care vizează organizarea administrației publice locale, având în vedere păstrarea puterii conducerii centralizate a statului. Prin Legea din 27 aprilie 1936 și Regulamentul din 1937 s-a stabilit o nouă organizare teritorială a țării, în județe și comune.

Constituția din 1938 instituie dictatura regală a lui Carol al II-lea, înlocuită în septembrie 1940 de dictatura lui Antonescu. În această perioadă se produc schimbări fundamentale și foarte importante în organizarea politică a statului, implicit în organizarea administrației, schimbări care asigură primatul executivului în defavoarea organelor reprezentative. Conform acestei Constituții, se concentrează în mâinile regelui atât puterea legislativă cât și puterea executivă și cea judecătorească. Astfel, Constituția din 1938 atribuie regelui puterea de a numi în funcție și revoca din funcție miniștri, ca apoi, printr-o nouă Lege administrativă din 14 august 1938 să se producă schimbări și în organizarea administrației locale, în vederea consolidării poziției organelor numite în defavoarea celor alese, județul devenind o simplă circumscripție de control, totuși menținându-se prefectul, care este numit prin decret regal și reprezintă puterea centrală în interiorul județului.

Unitățile administrativ-teritoriale stipulate de această lege au fost provincia și comuna. Provincia era condusă de o persoană numită prin decret regal, reprezentând guvernul în provincia respectivă, iar comunele rurale, urbane și comunele balneo-climaterice erau conduse de un primar, numit de ministerul de interne, rezidentul regal, sau prefect.

În urma celui de-al II-lea Război Mondial, eveniment care s-a soldat cu intrarea României sub influența Rusiei Sovietice, are loc o treptată desființare a structurilor anterioare și înlocuirea acestora cu autorități de tip sovietic, acțiune declanșată odată cu noul guvern prosovietic ales la 6 martie 1945. În anul 1949 prefecturile, preturile și primăriile au fost desființate, fiind înlocuite prin comitetele provizorii instituite prin Legea nr. 17/1949 privind consiliile populare, comitete care au funcționat până în decembrie 1950, când s-a adoptat Decretul nr. 259 privind organizarea și funcționarea sfaturilor populare regionale și a raioanelor orășenești și comunale.

La 13 aprilie 1948 se adoptă Constituția RPR în care principiul separației puterilor în stat este complet abandonat în favoarea funcționării a patru mari categorii de organe, după modelul sovietic, acestea fiind:

→ organele supreme ale puterii de stat: Marea Adunare Națională și Prezidiul Marii Adunări Naționale;

→ organele administrației de stat: Consiliul de miniștri și ministerele;

→ organele locale ale puterii de stat: Consiliile populare și Comitetele executive;

→ organele judecătorești prin instanțele de judecată și procurorul general al RPR.

În septembrie 1952 a fost adoptată o nouă Constituție, modificată ulterior prin Legea nr.1 din 21 martie 1961, privind schimbarea denumirii Prezidiului Marii Adunări Naționale în Consiliul de Stat al RPR.

În 21 august 1965, o nouă Constituție a fost adoptată prin care denumirea statului a fost schimbată în Republica Socialistă România, consacrându-se existența a patru mari categorii de organe de stat, altele decât cele amintite mai sus, prin care acesta își exercită puterea, conform teoriei celor patru forme fundamentale de activitate, teorie care a înlocuit principiul separării puterilor în stat, anihilând organele locale ale puterii de stat, acestea fiind:

→ organele puterii de stat;

→ organele administrației de stat;

→ organele judecătorești;

→ organele procuraturii, acestea fiind considerate pentru prima oară organe distincte.

Ulterior, această Constituție a cunoscut mai multe modificări. Astfel, prin Legea nr. 1/1969, Consiliul de Stat a devenit organ suprem al puterii de stat cu activitate permanentă, iar în 1974 se înființează Instituția Președintelui Republicii, prin Legea nr. 1 privind modificarea Constituției, iar prin Legea nr. 66/1974 se aduc alte modificări și apare o nouă lege electorală.

Din punct de vedere al organizării administrativ-teritoriale, regiunile, județele, plășile și comunele sunt menținute până în 1950, iar prin Legea nr. 5/1950 este preluat modelul sovietic, înființându-se regiunile și raioanele, dar se menține orașul și comuna, arondare administrativă care s-a păstrat până în 1968, an în care, prin Legea nr. 2/1968, se prevede ca teritoriul țării să fie organizat în județe, orașe și comune. Această modificare a făcut necesară adoptarea Legii nr. 57 privind organizarea și funcționarea Consiliilor Populare. Organele centrale erau Consiliul de Miniștri și ministerele, iar organele locale calificate drept organe ale puterii și administrației de stat la nivel local, precum și organele de specialitate cu dublă subordonare, erau Consiliile populare.

Revoluția de la 1989, împotriva dictaturii lui Ceaușescu și a regimului comunist, a generat un amplu proces de reformă statală. Astfel, structurile de putere ale totalitarismului au fost desființate prin decrete inițiale, astfel declanșându-se procesul de înnoire. Prin actele normative cu un caracter constituțional, iar apoi prin Constituție, s-au pus bazele statului de drept, aceste baze constând în diverse principii, cum ar fi:

→ separarea puterilor în stat;

→ pluralismul politic;

→ descentralizarea serviciilor publice;

→ autonomia funcțională pentru administrația publică locală;

→ supremația legii.

Aceasta din urmă a dat naștere legilor organice, legilor-cadru, prin care s-a stipulat organizarea și funcționarea principalelor componente ale autorităților statului.

1.3: Geneza și evoluția dreptului administrativ român

Principiile dreptului administrativ român se conturează, pentru prima oară, în textele Regulamentelor Organice. Dreptul administrativ român se dezvoltă treptat începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, definindu-se mai pregnant, mai ales după Primul Război Mondial, la începutul secolului al XX-lea.

În aceste Regulamente se conturează primele idei ale descentralizării administrative în organizarea comunală, dar principiul descentralizării, sub formă concretă, apare abia în Constituția din 1866. Tot în cadrul acestor Regulamente apare sub o formă fragedă și ambiguă, principiul separării puterilor, iar în 1864, datorită apariției Consiliului de Stat, admitem geneza contenciosului administrativ.

La sfârșitul secolului al XIX-lea remarcăm apariția primelor lucrări doctrinare în domeniul administrativ. Astfel, în 1866, la Iași, apare Dreptulu administrativu românu, aparținând profesorului Giorgie C.A. Urechia, iar, în 1891 apare la București, Cursul de Drept Public Român al profesorului C.G. Dissescu. În 1900 apare la Facultatea de Drept din București, Dreptul administrativ român, scris de Aurel Onciu.

În secolul XX remarcăm un puseu în evoluția dreptului administrativ român, în această perioadă dezvoltându-se jurisprudența și făcându-și apariția unele lucrări doctrinare de o deosebită și o însemnată valoare. În această perioadă, se remarcă opera profesorilor Paul Negulescu și Anibal Teodorescu, care, împreună cu Victor Onișor, I. V. Gruia, C.G. Rarincescu, G. Alexianu, J.H. Vermeulen și I. G. Vântu pot fi considerați întemeietorii științei dreptului administrativ din România.

În perioada postbelică, această perioadă identificându-se cu apariția Constituțiilor din anii 1948, 1952 și 1965 care admiteau principiul unicității puterii statale, noțiunea de administrație capătă semnificația unei forme de realizare a puterii de stat, mai exact forma fundamentală de activitate a statului. De asemenea, în sistemele constituționale postbelice, sunt menționate organele administrației de stat reprezentate de Guvern sau de Consiliul de Miniștri și ministere. Astfel, Consiliul de Miniștri era considerat organul suprem al administrației de stat, fiind compus din Primul Ministru sau Președinte, unul sau mai mulți vicepreședinți, miniștri, secretar de stat, președinții altor organe centrale ale administrației de stat.

Organele locale ale administrației de stat, Comitetele executive și Birourile executive, erau constituite la nivelul organelor puterii de stat în unități administrativ-teritoriale, care, în această perioadă, erau fie comune, plăși, județe și regiuni, fie regiuni, raioane, orașe și comune sau comune, orașe și județe. Aceste organe aveau la bază principiul subordonării activităților față de organele ierarhic superioare.

Odată cu intrarea României în sfera de influență a Rusiei sovietice, asistăm la o treptată desființare a structurilor anterioare și substituirea acestora cu autorități de tip sovietic. Toate aceste transformări s-au făcut pe baza unei legislații care cuprindea norme de reglementare a organizării și funcționării administrației.

Astfel, s-a produs o puternică presiune doctrinară în domeniu, rezultând abandonarea principiilor specifice statului de drept și înlocuirea acestora cu principii de tip sovietic, inadecvate tradițiilor dreptului administrativ român. Această organizare a durat 18 ani, între 1950 și 1968. Cu toate acestea, doctrina administrativă a încercat să salveze într-o oarecare măsură realizările din perioada interbelică și să transmită noilor generații o parte din ideile și principiile de bază ale dreptului administrativ.

O nouă generație care a contribuit substanțial la revigorarea dreptului administrativ și la redarea valorilor sale tradiționale a apărut după Revoluția din decembrie 1989. Nume sonore care alcătuiesc această generație sunt: Antonie Iorgovan, Verginia Vedinaș, Ioan Alexandru, Dana Apostu, Iulian Nedelcu, etc. Interesul pentru buna organizare si funcționare a administrației publice manifestat după 1989 se concretizează printr-o legislație abundentă și unele inițiative legislative. Astfel, în 1991 s-a înființat prima Facultate de Administrație Publică în cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative, sub forma învățământului post gradual, iar apoi sub forma învățământului universitar.

Un alt moment semnificativ în evoluția doctrinară a administrației românești a fost reapariția, în 1996, a Revistei de Drept Public, aceasta cuprinzând o serie de studii ce contribuie la evoluția acestei doctrine.

1.4: Izvoarele dreptului administrativ și normele acestuia

Spre deosebire de celelalte ramuri ale dreptului care își au izvorul, în general, în lege, dreptul administrativ își are izvorul și în alte forme de exprimare a normelor juridice. O definiție a izvoarelor dreptului administrativ este, conform lui Mircea Preda, aceea că „izvoarele dreptului administrativ îl constituie formele în care se exprimă normele administrative, care nasc, modifică sau sting raporturi de drept administrativ”.

Izvoarele dreptului administrativ se clasifică în:

→ izvor de drept administrativ în sens material;

→ izvor de drept administrativ în sens formal.

Izvoarele materiale ale dreptului administrativ sunt „condițiile materiale care determină apariția normei juridice, precum și necesitatea de a menține sau modifica o parte sau întreg conținutul normei juridice și mai poartă numele de sursă socială a dreptului”.

Izvoarele formale sunt „forme propriu-zise în care se prezintă dreptul, și ele pot fi: scrise și nescrise”.

Astfel, izvoarele materiale ale dreptului administrativ, denumite și izvoare reale, sunt concepute ca adevărate condiții exterioare acestuia care determină acțiunea legiuitorilor sau generează reguli survenite din necesitățile practice.

Elaborarea izvoarelor scrise este nuanțată deoarece unele norme sunt elaborate spontan și sunt concretizate în reguli cutumiare, ele fiind denumite izvoare nescrise cutumiare, în timp ce alte norme sunt elaborate de către instanțe judecătoresti, formând regulile jurisprudențiale. Acestea din urmă sunt stabilite și recunoscute de stat, de către autoritatea constituită și abilitată în acest sens, de către autoritățile publice statale și autoritățile administrative locale autonome, ele fiind susceptibile de a fi aduse la îndeplinire, în caz de necesitate, prin forța de constrângere a statului.

În categoria izvoarelor scrise încadrăm:

→ Constituția României, care, în Capitolele III, Guvernul, și V, Administrația publică, ale Titlului III, reglementează formarea, organizarea și atribuțiile administrației publice locale și centrale.;

→ legea este un al doilea izvor al dreptului administrativ, bineînțeles atunci când aceasta se referă la norme de drept administrativ;

→ decretele Președintelui României sunt izvor de drept administrativ atunci când au caracter normativ și cuprind norme de drept administrativ.

Alte izvoare ale dreptului administrativ sunt:

→ hotărârile și ordonanțele Guvernului, care cuprind acte administrative normative, hotărârile fiind emise pentru organizarea și funcționarea ministerelor și a organelor centrale de specialitate ale administrației publice, în timp ce ordonanțele pot fi adoptate în materiile în care se adoptă legi ordinare, în condițiile în care acestea își păstrează caracterul de act administrativ.

→actele emise de conducătorii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și celorlalte organe centrale de specialitate;

→ actele administrative adoptate sau emise de către autoritățile administrației publice locale., în cele mai multe cazuri, ultimele două categorii pot fi hotărâri ale consiliilor locale și județene sau, în cazuri excepționale, dispoziții ale primarului.

→ ordinele și instrucțiunile miniștrilor și ale conducătorilor celorlalte autorități ale administrației publice centrale de specialitate, cu un caracter normativ;

→ ordinele prefecților, în măsura în care au un caracter normativ;

→ principiile generale ale dreptului, în special ale dreptului asministrativ;

→ acte normative adopatate anterior Constituției din 1991, cum ar fi: legi, decrete ale fostului Consiliu de Stat, decrete prezidențiale și chiar și hotărâri ale fostului Consiliu de Miniștri.

→ tratatele și convențiile internaționale sunt izvoare ale dreptului administrativ numai dacă se aplică în mod direct și nemijlocit în ordinea juridică internă, cuprinzând reglementări ale relațiilor sociale care fac obiectul dreptului administrativ.

Norma de drept administrativ cuprinde „regulile sociale de conduită generală și obligatorie ale subiectelor de drept care participă, într-o formă sau alta, la înfăptuirea administrației publice”. Normele de drept administrativ sunt cuprinse, atât în acte normative ori individuale adoptate sau emise de către organele administrației publice, cât și în actele adoptate de organele legislative. Indiferent de forma actului în care sunt cuprinse normele de drept administrativ, acestea pot reglementa atât raporturi sociale apărute între două organe ale administrației publice cât și raporturi sociale apărute între organele administrației publice și persoane fizice sau juridice.

Normele dreptului administrativ au o serie de trăsături și proprietăți, printre care:

→ reglementarea raporturilor sociale apărute între autorități precum și între acestea și particulari în realizarea sarcinilor administrației publice;

→ normele dreptului administrativ sunt foarte variate, acestea regăsindu-se în aproape toate domeniile de activitate;

→ normele dreptului administrativ se emit în baza și vederea executării legii, cu excepția celor cuprinse în Constituție și în legi.

Din punct de vedere al structurii normelor dreptului administrativ, deosebim o structură internă, logico-juridică și una tehnico-juridică. Structura logico-juridică este formată din trei elemente:

→ ipoteza normei, care cuprinde condițiile în care se aplică norma și subiectele la care se referă;

→ dispoziția care constă în conduita pe care trebuie să o urmeze subiectele;

→ sancțiunea care cuprinde consecințele nerespectării dispoziției. Dacă ne referim la structura tehnico-juridică amintim că normele dreptului administrativ se exprimă în articole și alineate.

Normele dreptului administrativ, după obiectul reglementării pot fi:

→ norme de drept material, care reglementează drepturi și obligații ale subiectelor de drept administrativ;

→ norme de drept procesual, care reglementează modul de funcționare a autorităților administrației publice;

→ norme organice, care reglementează înființarea, organizarea și desființarea unor autorități ale administrației publice.

Din punct de vedere al sferei de cuprindere , normele de drept administrativ pot fi:

→ norme generale, care vizează o sferă largă de reglementare;

→ norme speciale, care privesc numai o anumită problemă;

→ norme excepționale, care vizează situații de excepție.

CAPITOLUL II: AUTORITĂȚILE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE LOCALE ÎN ROMÂNIA. DOMENIUL PUBLIC ȘI FUNCȚIA PUBLICĂ

2.1: Organizarea administrativ-teritorială a României

Organizarea teritoriului statului, din punct de vedere administrativ, prezintă interes atât pentru puterea de stat cât și pentru colectivitățile locale. Statul urmărește, în principal, ca prin structurile administrativ-teritoriale pe care le crează să poată conduce și guverna mai ușor societatea, iar colectivitățile locale, indiferent la ce nivel s-ar situa acestea, tind spre o gestionare autonomă cât mai accentuată a problemelor pe care le urmăresc, atât în raport cu statul cât și cu structurile administrativ-teritoriale organizate la un nivel ierarhic superior.

Totalitatea elementelor menționate mai sus reprezintă motivul pentru care, de-a lungul istoriei, organizarea administrativă a teritoriului statului a cunoscut formulări din cele mai diversificate, încercând să răspundă, cel puțin pentru o anumită perioadă și într-o măsură mai mult sau mai puțin accentuată, unora sau altora dintre aceste tendințe.

Referindu-ne, în cadrul dreptului administrativ, la stat, avem în vedere să analizăm elementele care vizează, în special, organizarea și funcționarea organelor administrației publice, cele care realizează sarcinile puterii executive, printre care identificăm populația, teritoriul, puterea publică și personalitatea juridică a statului.

Orice categorie de stat, pentru a putea fi bine condus și administrat, iși organizează teritoriul în unități administrative, cărora le recunoaște personalitatea juridică și le conferă totodată, atât atribuții de drept public cât si atribuții de drept privat.

Astfel, elementele componente ale personalității juridice a statului, cele care le întâlnim la fiecare din unitățile administrative ale teritoriului statului, sunt:

→ populația, organizată ca o colectivitate cu o conducere proprie;

→ patrimoniul, cuprinzând teritoriul și alte bunuri mobile și imobile, care alcătuiesc domeniul public sau privat al unităților administrativ-teritoriale;

→ scopul acestui patrimoniu, care constă în realizarea intereselor populației din unitatea administrativ-teritorială respectivă.

În concluzie, fiecare dintre acestea constituie o persoană juridică distinctă, cu un statut juridic propriu, conferit de stat.

În acest sens, Constituția României prevede în art. 3, alin. (3) că „teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, orașe și județe. În condițiile legii, unele orașe sunt declarate municipii”, iar Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală precizează: „comunele, orașele și județele sunt persoane juridice de drept public. Acestea au patrimoniu și capacitate juridică deplină.”

Comuna este unitatea administrativ-teritorială care cuprinde populația rurală unită prin comunitate de interese și tradiții, fiind alcătuită din unul sau mai multe sate în funcție de condițiile economice, social-culturale, geografice și demografice.

Orașul este centrul de populație mai dezvoltat din punct de vedere economic, social-cultural și edilitar-gospodăresc.

Municipiul este localitatea urbană cu un număr mai mare de locuitori, o însemnătate deosebită în viața economică, social-politică și cultural-științifică a țării. Municipiile în care își au sediile autoritățile publice ale județului sunt municipii-reședință.

Orașele și comunele care, datorită condițiilor climaterice, hidrologice și a așezării lor, prezintă importanță pentru ocrotirea sănătății și asigurarea odihnei cetățenilor, sunt organizate ca stațiuni balneo-climaterice.

Județul este alcătuit din orașe și comune, în funcție de condițiile geografice, economice și social-politice, etnice și de legăturile culturale și tradiționale ale populației.

2.2: Evoluția administrației publice locale românești

Conform lui Mircea Preda, dacă analizăm cursul istoriei, remarcăm că existența unităților administrative locale a precedat organizarea administrativă generală, apariția comunei datând anterior apariției statului, aceasta reprezentând o formă supremă de organizare a vieții sociale.

În cadrul Principatelor Române, unitățile administrativ teritoriale au apărut din cele mai vechi timpuri, exemplu concret în acest sens fiind județele din Muntenia și ținuturile din Moldova, unde, mai existau și ocoalele formate din mai multe sate grupate în jurul unui târg.

În acea perioadă semnalăm existența unor dregători ai ținuturilor și dregători ai ocoalelor, care aveau și anumite competențe judecătorești în circumscripțiile lor. De asemenea, administratorii aveau titluri de pârcălabi, a căror îndatorire era cea de încasare a vămii locale.

Orașele și târgurile erau compuse din populația autohtonă sau din coloniști străini, stabiliți în jurul reședințelor domnești sau al popasurilor comerciale și duceau o viață legată de moșia pe care s-au dezvoltat. Satele românești s-au format prin dezvoltarea vechilor așezări daco-romanice, a căror stare fusese puternic afectată în timpul năvălirilor barbarilor, ori prin așezarea unui număr redus de țărani ai căror descendenți au alcătuit populația satului.

Prin vechile cronici și documente din secolul al XIII-lea se reflectă faptul că satele din Muntenia, Moldova, Ardeal și Banat, au fost conduse de cnezi, care erau stăpâni și judecători ai satelor respective. Aceștia, ajutați și de bătrânii satului, asigurau ordinea, repartizarea dărilor și a sarcinilor și stabileau tinerii care urmau să plece la oaste.

Datorită unei complexități de împrejurări, în principiu nefaste, starea satelor s-a înrăutățit, multe din satele libere fiind vândute pentru plata datoriilor. Totuși, foștilor proprietari și oamenilor liberi rămași fără pământ li s-au acordat unele avantaje fiscale față de contribuabilii de rând, în schimbul îndeplinirii gratuite a unor slujbe pentru stat, în timp de pace, și a executării serviciului militar, în timp de război. Mai multe sate formau plaiuri sau plăși ale diferitelor categorii de slujitori. În centrele principale ale ținuturilor, autoritatea era reprezentată de căpitani de slujitori în Muntenia și căpitani sau vătafi în Moldova. Răscoala lui Tudor Vladimirescu a contribuit la izbucnirea violentă și vădită a nemulțumirilor ce frământau de mult diferitele straturi ale societății și a atras atenția atât a Rusiei cât și a Turciei asupra stării interne din Principatele Române.

Regulamentele organice, menționate anterior ca reprezentând primele texte în care se conturează principiile dreptului administrativ, reprezintă un pas înainte față de trecut, ele aducând transformări profunde în administrația Principatelor Române. În ceea ce privește administrația orașelor, Regulamentul organic le-a recunoscut dreptul la autonomie, iar în ceea ce privește satele, Regulamentul încredința conducerea lor unei comisii compusă din șase săteni aleși dintre cei mai cinstiți și mai în vârstă, împreună cu preotul și, în unele cazuri, cu proprietarul acestuia.

Legea Comunală din 1 aprilie 1864 prevedea organizarea pentru prima dată a comunei rurale pe care a învestit-o, ca și pe cea urbană, cu personalitate juridică, reglementa în mod distinct administrația urbană diferențiată de cea rurală și stabilea că în viitor orașele și satele vor forma comune independente. Comunele erau conduse de Consiliul Comunal compus din 5-17 membri și de primar, ambele organe alese de locuitorii comunei.

Constituția din 1 iulie 1866, vine ca o întărire a principiului descentralizării administrației și autonomiei locale, dispunând ca nici o sarcină sau impozit să nu se instituie decât cu acordul Consiliului Județean sau Comunal, această dispoziție fiind o consecință logică a autonomiei locale.

Legea din 24 iunie 1925 a fost prima lege a României întregite care a realizat unificarea administrativă prin extinderea legislației Vechiului Regat și în celelalte provincii. Aceasta nu a putut face față tuturor cerințelor noii vieți administrative, întrucât fiecare provincie venea cu obișnuința sistemului său care nu putea suferii o schimbare cu ușurință.

Prin Legea administrativă din 1936 s-au stabilit noi măsuri pe planul organizării și funcționării administrației locale, printre care:

→ se măreau atribuțiile prefectului, ca organ al puterii centrale, dându-i dreptul să controleze toate serviciile publice din cadrul județului;

→ se asigura o oarecare continuitate a funcționării consiliilor comunale și județene, prin schimbarea unei jumătăți din numărul consilierilor, din trei în trei ani și menținerea fostului primar și prefect;

→ se pretindea viitorilor funcționarilor administrativi o pregătire profesională;

→ dreptul primarilor de a șterge sau înscrie pe listele locale a fost retras;

→ primarul era numit în stațiunile balneo-climatice și nu ales;

→ se acorda șansa de asociere a mai multor stațiuni de acest tip, în vederea unui primar general comun;

→ a fost înființată funcția de subprefect;

→ s-au creat birouri speciale pentru primirea cererilor de la cetățeni.

Pe baza Constituției din anul 1938 a fost elaborată Legea administrativă potrivit căreia administrația locală se exercita prin următoarele unități teritoriale: comună, plasă, județ și ținut, dintre care comuna și ținutul aveau personalitate juridică.

Constituția din 13 aprilie 1948 menținea organizarea administrativă anterioară, dar s-a introdus regiunea ca nouă unitate administrativă. În continuare, prin Legea nr.5 din 6 septembrie 1950 s-a prevăzut o nouă organizare teritorială, stabilindu-se următoarele unități administrative: regiunea, raionul, orașul și comuna, a cărei consacrare se face prin Constituția din 24 septembrie 1952.

Prin Legea nr. 2/1968, în vigoare și astăzi, dar cu multe modificări, s-a prevăzut o nouă organizare teritorială, stabilindu-se următoarele unități administrative: județele, orașele și comunele.

În zilele noastre, administrația publică în cadrul unităților administrativ-teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilității autorităților administrației publice locale, legalității și a consultării cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebit.

Procesul de descentralizare se desfășoară în România pe baza unor principii de bază. Acestea sunt stipulate în Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, după cum urmează:

→ principiul subsidiarității;

→ egalitatea cetățenilor în fața autorităților publice locale;

→ garantarea calității serviciilor publice oferite cetățenilor de către autoritățile administrației publice, independent de locul de rezidență al acestora;

→ stimulare competiției ca mijloc de creștere al eficienței serviciilor publice;

→ exercitarea competenței de către autoritățile administrației publice locale situate pe nivelul administrativ cel mai apropiat de cetățean;

→ asigurarea unui echilibru între descentralizarea administrativă și descentralizarea financiară la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale;

→ transparența actului decizional bazat pe accesul cetățenilor la informația publică și participarea acestora la luarea deciziei;

→ asigurarea descentralizării financiare bazate pe reguli transparente cu privire la calculul resurselor financiare alocate unităților administrativ-teritoriale.

2.2.1: Primarul. Atribuțiile acestuia

Primarul, din punct de vedere al funcției sale, reprezintă o autoritate publică. El se remarcă a fi șeful administrației publice locale și al aparatului propriu de specialitate al autorităților de administrație publică locală, pe care îl conduce și îl controlează.

El are menirea de a răspunde de buna funcționare a administrației publice locale, reprezentând comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine precum și în justiție.

De menționat este faptul că orașele și comunele au câte un primar și un viceprimar, iar orașele cu statutul de reședință de județ au câte doi viceprimari. Funcția de viceprimar este incompatibilă cu cea de consilier.

Primarul are obligația să participe la ședințele Consiliului Local și are dreptul să își exprime punctul de vedere asupra tuturor problemelor supuse dezbaterii. El își exercită drepturile și își îndeplinește îndatoririle ce îi revin pe întreaga durată a mandatului pentru care a fost ales. Mandatul acestuia este de patru ani și se exercită până la depunerea jurământului de primarul nou ales. Mandatul primarului poate fi prelungit prin lege organică în caz de război sau de catastrofă.

Conform Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală, modificată și completată, primarul îndeplinește următoarele atribuții principale, care nu pot fi delegate:

→ asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale a cetățenilor, a prevederilor Constituției, precum și punerea în aplicare a legilor, a decretelor Președintelui României, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului;

→ dispune măsurile necesare și acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor și instrucțiunilor cu caracter normativ ale miniștrilor și ale celorlalți conducători ai autorităților administrației publice centrale, precum și a hotărârilor Consiliului Județean;

→ asigură îndeplinirea hotărârilor Consiliului Local;

→ poate propune Consiliului Local consultarea populației prin referendum, cu privire la problemele locale de interes deosebit;

→ prezintă Consiliului Local, anual sau ori de câte ori este necesar, informații privind starea economică și socială a comunei sau a orașului în concordanță cu atribuțiile ce revin autorităților administrației publice locale, precum și informează asupra modului de îndeplinire a hotărârilor Consiliului Local;

→ întocmește proiectul bugetului local și contul ce încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare Consiliului Local;

→ exercită funcția de ordonator principal de credite;

→ verifică încasarea și cheltuirea sumelor din bugetul local;

→ ia măsuri pentru prevenirea și limitarea urmărilor calamităților, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, împreună cu organele specializate, în această privință, ale statului;

→ asigură ordinea publică și liniștea locuitorilor prin intermediul poliției, jandarmeriei, gardienilor publici, pompierilor și unităților de protecție civilă;

→ ia măsuri prevăzute de lege cu privire la desfășurarea adunărilor publice;

→ ia măsuri de interzicere sau de suspendare a spectacolelor, reprezentațiilor sau a altor manifestații publice;

→ emite avize, acorduri și autorizații în competența sa, prin lege.

Atribuțiile primarului care pot fi delegate viceprimarului sau altor angajați sunt:

→ îndrumă și supraveghează activitatea gardienilor publici;

→ controlează igiena și salubritatea localurilor publice și produsele alimentare puse în vânzare pentru populație;

→ asigură repartizarea locuințelor sociale;

→ exercită controlul asupra activităților din târguri, piețe, oboare, locuri și parcuri de distracții și ia măsuri pentru buna funcționare a acestora;

→ răspunde de inventarierea și administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și domeniului privat al comunei sau al orașului;

→ organizează evidența lucrărilor de construcții din localitate și pune la dispoziție autorităților administrației publice centrale rezultatele acestor evidențe;

→ ia măsuri pentru controlul depozitării deșeurilor menajere, industriale sau de orice fel;

→ ia măsuri pentru prevenirea și combaterea pericolelor provocate de animale;

→ ia măsuri pentru elaborarea planului urbanistic-general al localității;

→ asigură întreținerea și reabilitarea drumurilor publice, proprietatea comunei sau orașului, instalarea semnelor de circulație, desfășurarea normală a traficului rutier și pietonal;

→ conduce serviciile publice locale;

→ îndeplinește funcția de ofițer de stare civilă;

→ propune Consiliului Local, spre aprobare, organigrama, statul de funcții, numărul de personal și regulamentul de organizare și funcționare a aparatului propriu de specialitate;

→ numește în funcție și eliberează din funcție personalul din aparatul propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale, cu excepția secretarului.

2.3: Personalul administrației publice

2.3.1: Formarea personalului din administrația publică

În zilele noastre, este unanim recunoscut faptul că valoarea unei administrații constă nu numai în mijloacele materiale sau financiare de care dispune, ci și în potențialul său uman. După cum bine știm, formele și domeniile de acțiune ale administrației publice sunt extrem de variate, de unde reiese faptul că acest caracter multilateral și specializat al activității la care ne referim determină, implicit specializarea funcțiilor în administrația publică.

Formarea și pregătirea personalului care ocupă funcții administrative de specialitate la nivel superior se realizează în cadrul învățământului universitar. Necesitatea prezenței unor specialiști în funcțiile administrative de specialitate de nivel superior din cadrul diferitelor autorități ale administrației publice este incontestabilă. În funcție de ramura sau domeniul de activitate al autorității administrative respective, cum ar fi: finanțe, planificare construcții, industrie, agricultură, arhitectură, învățământ, cultură, sănătate, comerț, este nevoie de specialiști în domeniu.

Pregătirea profesională teoretică și practică a personalului din administrația publică, trebuie avută în vedere în acțiunea de formare a acestuia, pornind de la caracterul multilateral și specializat al activității, caracter ce determină și o pregătire profesională diferențiată. Este necesar ca educația și training-ul să fie centrate mai degrabă pe dezvoltarea și cultivarea abilităților decât pe transmiterea automată a unor cunoștințe considerate adesea aplicabile.

Așadar, în vederea creșterii competențelor personalului, trebuie asigurată perfecționarea acestuia, pentru aceasta avându-se în vedere atât caracteristicile managementului în administrația publică, cât și posibilitatea formării și perfecționării la locul de muncă.

2.3.2: Recrutarea și promovarea personalului din administrația publică

Există mai multe moduri și procedee de recrutare a personalului pentru administrația publică, ce se utilizează diferențiat, uneori concomitent, în vederea selecționării unui personal care să întrunească , pe cât posibil, cât mai multe dintre cerințele postului respectiv.

Un prim mod de recrutare este numirea, pe baza repartiției emise de diferite comisii, în vederea repartizării în muncă a absolvenților învățământului superior sau mediu. Această metodă este rar întâlnită în zilele noastre, fiind specifică mai degrabă fostului regim.

A doua metodă este recrutarea la liberă alegere. Având în vedere unele avantaje, care țin în special de a acorda conducătorului posibilitatea de a-și forma echipa pe baza opțiunilor proprii, această metodă are și unele dezavantaje, printre care remarcăm posibilitatea de manifestare a subiectivismului și, în consecință, a arbitrajului.

Metoda cea mai avantajoasă, unanim apreciată atât de teoreticieni cât și de practicieni, este metoda concursului, larg promovată atât în țara noastră cât și în alte țări ale lumii. Aceasă metodă permite lărgirea sferei de recrutare pentru funcțiile din administrația publică, dând posibilitate, în același timp, prin caracterul său public, realizării unui control din partea cetățenilor asupra felului în care se face recrutarea personalului din administrația publică. Printre avantaje, poate fi menționat faptul că existența unei comisii de specialitate presupune realizarea unei aprecieri obiective și, prin urmare, garanția recrutării celor mai buni candidați pentru postul respectiv.

Din perspectiva promovării personalului din cadrul adminitrației publice, aceasta constituie unul din cele mai eficiente instrumente care pot determina stimularea atitudinii unui angajat, motivarea acestuia în vederea creșterii randamentului activității proprii și, implicit, creșterea eficienței de ansamblu a administrației publice. Promovarea constituie, de fapt, și un moment de satisfacție pentru cei care își realizează cu devotament și pricepere rolul ce îl au în cadrul diferitelor autorități publice. Pentru acest motiv, sunt necesare acte normative, care reglementează această problemă, statuând ideea potrivit căreia promovarea se face în funcție de calitățile persoanei și de rezultatele obținute în realizarea sarcinilor.

În practica administrativă s-au conturat trei modalități de promovare:

→ avansarea pe scara ierarhică, adică promovarea în postul vacant a unei persoane care lucrează în cadrul acelei autorități sau chiar în compartimentul respectiv;

→ examenul sau concursul, organizat pentru personale din afara autorității administrației publice și pentru persoane din cadrul acesteia;

→ promovarea pe baza performanțelor profesionale, performanțe la baza cărora stau sistemele de apreciere care, de multe ori, sunt folosite drept referință în primele două forme de promovare.

În cadrul literaturii de specialitate, se mai vorbește și de problema publicității caracterizării personalului din administrația publică. În opinia unor autori, caracterizarea funcționarilor administrației publice, pentru a da randamentul cuvenit, trebuie făcută prin asigurarea unui echilibru între publicitatea acesteia și caracterul său confidențial.

2.3.3: Conducerea personalului din administrația publică

Eficiența unei administrații, pe lângă capacitățile personalului, mai depinde și de modul în care este gestionat personalul, de către șeful ierarhic superior sau, în ultimă instanță, de managerul de resurse umane din administrația publică. Reprezentând o funcție socială, gestionarea științifică managerială a personalului urmărește rezolvare problemelor care pot facilita acțiunea clara asupra personalului, cu scopul de a se crea o ambianță favorabilă desfășurării unor activități eficiente.

Relațiile interumane ce apar în cadrul autorităților administrației publice pot fi formale, fiind stabilite prin norme de conduită obligatorii sau informale, de exemplu, cele care au la bază comportamentul determinat pe bază sentimentală, nu doar de reguli sau numai de gândirea sistematică și logică.

După felul în care conducătorul gestionează personalul, identificăm următoarele stiluri:

→ stilul de conducere tehnicistă, în care se pornește de la idea că oamenii sunt predispuși la delăsare în muncă, evită responsabilitatea, nu au ambiții, prin urmare este necesar să fie conduși, îndrumați și controlați sau chiar amenințați și constrânși pentru a-și realiza sarcinile;

→ conducerea bazată pe comportament, care consideră că munca fizică și intelectuală a devenit o necesitate pentru om, oamenii preferă autoconducerea și autocontrolul, lipsa de idealuri profesionale și căutarea liniștii fiind consecința experienței și nu caracteristici umane, prin urmare propune realizarea un climat organizațional favorabil realizării atât a obiectivelor instituției, cât și a obiectivelor personalului.

Literatura de specialitate reține două funcții mai importante ce trebuie îndeplinite de conducătorul unei autorități ale administrației publice, și anume:

→ funcția executivă, care presupune stabilirea scopurilor și a mijloacelor de realizare a acestora, precum și asigurarea bunei funcționalități;

→ funcția psihologică, care trebuie să determine transformarea conducătorului într-un adevărat centru polarizator, care să asigure coeziunea în acțiune a tuturor membrilor colectivului.

Eficiența de care dă dovadă conducătorul în vederea realizării acestor funcții depinde în mare măsură de calitățile acestuia. În general, orice conducător de nivel mediu sau superior trebuie să depășească prin nivel de inteligență, grad de instruire, siguranță în exercițiu, etc. media colectivului pe care îl conduce.

2.4: Funcția publică și funcționarul public

Conceptul de funcție publică a fost analizat de-a lungul timpului din mai multe perspective, unele diametral opuse, ceea ce a determinat calificarea acestuia în mai multe moduri. O primă accepțiune a aparținut autorilor de drept public, mai exact de drept administrativ, care, în majoritatea lor, au împărtășit unanim și din toate timpurile concepția potrivit căreia funcția și funcționarul public sunt instituții aparținând exclusiv dreptului administrativ. Ei nu recunosc și nu teoretizează nici o întrepătrundere cu dreptul muncii, nici o instituție comună funcționarului și salariatului, dar totuși, analizând drepturile funcționarului public, realizăm că acestea vorbesc despre salariu și dreptul la pensie.

În art. 2 al Legii nr. 188 din 1999 privind statutul funcționarului public, există definițiile privind funcția publică și funcționarul public. Astfel, funcția publică reprezintă „ansamblul atribuțiilor și responsabilităților stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală și locală”. Funcționarul public este definit ca fiind „persoana numită, în condițiile prezentei legi, într-o funcție publică”.

Noțiunea de funcționar public a fost definită pentru prima dată în legislația noastră, în Legea pentru Statutul funcționarilor publici din 19 iunie 1923, unul din primele statute ale funcționarilor publici din această parte a Europei, care prevedea: „sunt funcționari publici cetățenii români, fără deosebire de sex, care îndeplinesc un serviciu public permanent (civil și eclesiastic) la stat, județ, comună sau la instituțiile al căror buget este supus aprobării Parlamentului, Guvernului sau Consiliilor Județene și comunale”.

Funcția publică este creată pentru realizarea unui interes general, iar acest interes general se poate realiza doar prin exercitarea funcției, care se face numai de către funcționarul public, după cum și funcționarul public dobândește o asemenea calitate numai după ce a fost numit în funcția publică. Astfel, încercând să dăm o definiție generală a acestui concept, am putea concluziona că sunt funcționari publici toți aceia care ocupă o funcție publică.

Pentru o aprofundare și o mai bună înțelegere a ceea ce caracterizează noțiunea de funcționar public, sunt necesare unele precizări, referitoare la trăsăturile funcționarului public, care le vom expune în cele ce urmează:

→ calitatea de funcționar public nu poate fi deținută decât de o persoană fizică, cu cetățenia română, domiciliul în țară precum și cerința generală de drept comun referitoare la capacitatea persoanei de a-și asuma drepturi și obligații, capacitatea deplină de exercițiu;

→ acesta este învestit în funcția publică în condițiile stabilite prin lege, pe baza unor reguli procedurale, care diferă în funcție de tipul funcționarului public, care poate fi ales sau numit, sau poate fi un funcționar public de conducere sau unul de exercițiu;

→ funcționarul public numit este învestit în funcție pe o perioadă nedeterminată, spre deosebire de cel ales a cărui învestire este predeterminată în timp de către lege;

→ funcționarii publici au anumite drepturi și obligații prevăzute prin norme juridice;

→ aceștia sunt plătiți pentru activitatea prestată în exercitarea funcției, plata făcându-se fie sub forma unui salariu, fie a unei așa numite indemnizații.

Funcțiile publice sunt stabilite de către conducătorul instituției sau a autorității publice, dar există și cazuri în care acestea sunt stabilite prin hotărâri ale Consiliului Județean sau hotărâri ale Consiliului Local. Caracteristicile relevante ale funcției publice sunt legate, în mare parte, de cele ale conceptului sau noțiunii de competență.

Astfel, funcția publică este:

→ stabilită printr-un mod unilateral, prin reglementări legale ale autorităților publice;

→ este titulara unor atribuții invocate în sprijinul exercitării competenței autorității publice, atribuții ce conturează la rândul lor ansamblul drepturilor și obligațiilor persoanei titulare;

→ este continuă, fiind creată și organizată în vederea realizării puterii publice și a competenței autorității publice;

→ corespunzătoare principiului specializări și profesionalizării serviciului public;

→ cel care este învestit cu funcția publică intră sub incidența unui raport juridic de serviciu și de muncă.

Principiile care stau la baza exercitării funcției publice sunt stabilite de Legea nr. 188/1999, republicată. Aceasta prevede:

→ legalitate;

→ imparțialitate și obiectivitate;

→ transparență;

→ eficiență și eficacitate;

→ responsabilitate, în conformitate cu prevederile legii;

→ orientarea către cetățean;

→ stabilitatea în exercitarea funcției publice;

→ subordonarea ierarhică.

Aceste principii fac subiectul Codului de conduită al funcționarilor publici, reglementat prin Legea nr. 7 din 18 februarie 2004, acesta reglementând anumite norme de conduită profesională a celor care ocupă funcții publice, având un caracter obligatoriu pentru funcționari, dar și pentru persoanele care îndeplinesc temporar o funcție de acest fel, în cadrul autorităților și instituțiilor publice.

Obiectivele acestui cod constă în asigurarea creșterii calității serviciului public, o bună administrare în realizarea interesului public, precum și contribuția la eliminarea faptelor de birocrație și a corupției din cadrul administrației publice. Principiile guvernatoare ale conduitei profesionale conform actualului cod sunt:

→ îndatorirea de a respecta Constituția și legile țării;

→ îndatorirea de a considera interesul public mai presus decât interesul personal, în cadrul exeritării funcției publice;

→ asigurarea egalității de tratament a cetățenilor în fața autorităților și instituțiilor publice;

→ au obligația de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu cu responsabilitate, competență, eficiență, corectitudine și conștiinciozitate;

→ obligația de a avea o atitudine obiectivă, neutră, față de orice interes politic, economic, religios, sau altă natură, în exercitarea funcției publice;

→ integritatea morală, conform căreia este interzisă solicitarea sau acceptarea vreunui avantaj sau beneficiu;

→ posibilitatea de a-și exprima și fundamenta opiniile, respectând ordinea de drept a bunelor moravuri;

→ îndeplinirea atribuțiilor de serviciu trebuie să fie de bună-credință;

→ activitatea desfășurată în exercitarea funcției publice este publică și poate fi supusă monitorizării cetățenilor, astfel asigurând deschidere și transparență;

Prin intermediul acestui cod, funcționarii publici au obligația de a avea un comportament profesionist, asigurând transparența administrativă și adoptând o atitudine orientată către cetățean.

2.5: Statutul funcționarului public

Termenul de statut, din punct de vedere etimologic, provine de la cuvântul latin statutum, care derivă, la rândul său, din verbul statuere, acesta însemnând a statua, a decide, a ordona. Ca substantiv, prin această noțiune înțelegem actul juridic prin care se impun anumite măsuri și diverse dispoziții, în virtutea dreptului de comandă al statului. Denumită statut, această totalitate de norme juridice cuprinde intenția statului de a reglementa, în mod autoritar, o anumită categorie de raporturi sociale sau diverse instituții juridice.

În istorie, primul act normativ care a purtat denumirea de statut este Statutul dezvoltator al Convenției de la Paris din 2 iulie 1864. Acest statut determină și o altă accepțiune a noțiunii, dată de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, mai exact aceea că acest statut este un dat al șefului statului.

Din punct de vedere al denumirii de statut al funcționarilor publici, în dreptul românesc, această denumire o întâlnim folosită, în accepțiunea sa de act normativ adoptat de organele legiuitoare ale statului, pentru prima dată în art. 8 alin.4 din Constituția din 1923, conform căruia „legi speciale vor determina statutul funcționarilor publici”, acest lucru realizându-se prin adoptarea, de către cele două Camere, și promulgarea, la 19 iunie 1923, a Legii pentru Statutul funcționarilor publici.

Cu privire la noțiunea de statut al funcționarilor publici, în literatura de specialitate dinaintea celui de-al II-lea Război Mondial, s-a arătat că prin statut al funcționarilor publici se înțelege complexitatea sau totalitatea normelor juridice care fixează situația legală a funcționarilor publici, determinând drepturile și obligațiile lor generale.

Statutul funcționarilor publici, această totalitate de norme juridice, cuprinde voința statului de a reglementa, în mod autoritar, situația juridică a funcționarilor publici, îndepărtând orice idee contractuală în raporturile dintre serviciul public și funcționarii publici. Importanța statutului funcționarilor publici este determinată de rolul acestora în îndeplinirea, de către serviciile publice în care sunt încadrați, a sarcinilor ce le revin în vederea satisfacerii intereselor generale ale societății.

În zilele noastre, potrivit statutului său legal, funcționarul public din România poate să exercite în cadrul administrației publice o funcție definitivă, cu caracter permanent, fapt ce îi poate oferi acestuia realizarea unei cariere în cadrul funcției publice. Cariera reprezintă întreaga perioadă în care un funcționar public desfășoară exercițiul funcției publice, de la numirea și depunearea jurământului de credință și până la ieșirea din serviciu.

Din perspectiva juridică a funcției publice românești, cariera reprezintă ansamblul situației juridice și efectele produse care intervin de la data nașterii raportului de serviciu până la momentul încetării acestui raport. Există anumite prevederi legale pentru orice persoană care deține o funcție publică și mai ales, pentru cele din cadrul administrației publice, întrucât acestea trebuie să fie învestite în mod legal pentru exercitarea competențelor funcției publice respective.

Conform Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, funcționarii publici se află în raporturi de serviciu cu instituțiile și autoritățile de care aparțin, raport care se exercită în baza actului administrativ de numire. Raportul juridic de serviciu al funcționarului public are un aspect particular, respectiv faptul că funcționarii sunt purtători ai puterii publice pe care o exercită în limitele funcției lor.

Activitățile desfășurate de funcționarii publici, care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, au fost stabilite de Statutul funcționarilor publici în art. 2 alin. 3 a legii menționate mai sus, ca fiind:

→ punerea în executare a legilor și a celorlalte acte normative;

→ elaborarea proiectelor de acte normative și a altor reglementări specifice autorității sau instituției publice, precum și asigurarea avizării acestora;

→ elaborarea proiectelor politicilor și strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor și statisticilor, precum și a documentației privind aplicarea și executarea legilor, necesare pentru realizarea competenței autorității sau instituției publice;

→ consilierea, controlul și auditul public intern;

→ gestionarea resurselor umane și a resurselor financiare;

→ colectarea creanțelor bugetare;

→ reprezentarea intereselor autorității sau instituției publice;

→ realizarea de activități în conformitate cu strategia de informatizare a administrației publice.

Atât doctrina de specialitate cât și legiuitorul au contribuit la stabilirea unor anumite categorii de funcționari publici printre care:

→ categoria funcționarilor publici cu studii superioare de lungă sau scurtă durată;

→ categoria funcționarilor publici cu studii medii, ocupând funcții publice pentru ale căror ocupare se cer studii medii liceale, absolvite cu diplomă.

• după nivelul atribuțiilor titularului funcției publice, acestea se clasifică în:

→ categoria înalților funcționari publici;

→ categoria funcționarilor publici de conducere;

→ categoria funcționarilor publici de execuție.

• din punct de vedere al rolului pe care îl au în realizarea atribuțiilor autorității publice, acestea sunt:

→ categoria funcționarilor publici de decizie;

→ categoria funcționarilor publici de pregătire a deciziilor;

→ categoria funcționarilor publici de execuție.

• după calitatea dobândită în urma numirii, aceștia se împart în:

→ funcționari publici debutanți;

→ funcționarii publici definitivi.

• după legalitatea învestirii, distingem:

→ funcționari publici de drept;

→ funcționari publici de fapt.

• după regimul juridic aplicabil, remarcăm:

→ categoria funcționarilor publici cărora li se aplică regimul general;

→ categoria funcționarilor publici cărora li se aplică un regim special.

• după gradul de strictețe al disciplinei, avem:

→ funcționari publici civili care nu au stabilită o conduită tip, din punct de vedere al rigurozității disciplinare și care nu au obligația de a purta uniformă în exercitarea atribuțiilor ce le revin;

→ funcționari publici militari delimitați de primii prin instruirea unei conduite tip și portul de uniforme oficiale;

→ categoria intermediară care cuprinde funcționarii civili din armată sau poliție.

• după criteriul desemnării lor, regăsim:

→ funcționari publici numiți care sunt numiți pentru o perioadă nedeterminată;

→ categoria funcționarilor publici aleși în funcție ca rezultat al unui vot exprimat de întreaga colectivitate sau de un organ colegial, pentru o perioadă determinată.

2.6: Activitatea autorităților administrației publice

Activitatea administrației publice constă în luarea unor decizii administrative, care au ca obiect modalitățile concrete de punere în executare a legilor și asigurarea acelor servicii către populație necesare în realizarea a ceea ce numim binele public. În cadrul acestor forme de activitate includem faptele, actele și contractele administrative, cea mai importantă formă constituind-o, în principiu, actul administrativ.

În ceea ce privește faptele administrative, acestea reprezintă formele materiale, operațiunile tehnico-administrative care sunt producătoare de efecte juridice.

Termenul de act, din punct de vedere etimologic, provine din limba latină, actum, traducerea acestui termen fiind termenii a lucra, a face, a acționa. În viziunea lui Antonie Iorgovan, actul juridic, în general, este „acea manifestate de voință a unei persoane fizice sau juridice făcută în scopul de a produce efecte juridice.”

Prin act administrativ înțelegem „acea formă juridică principală a activității organelor administrației publice care constă într-o manifestare unilaterală și expresă de voință de a da naștere, modifica sau stinge drepturi și obligații în realizarea puterii publice sub controlul principal de legalitate al instanțelor judecătorești.”

Actul administrativ se deosebește de toate celelalte categorii de acte juridice, cum ar fi legile, contractele sau hotărârile judecătorești, printr-o serie de trăsături specifice pe care le voi prezenta în cele ce ce urmează:

→ actul administrativ este forma principală de activitate a autorităților administrației publice;

→ actul administrativ este, în principiu, o manifestare de voință juridică unilaterală, aceasta aparținând autorității publice care l-a emis. Caracterul unilateral al voinței care se exprimă prin intermediul actului administrativ nu este determinat de numărul de persoane fizice care își exprimă voința în adoptarea actului, ci de faptul că acele persoane fac parte dintr-o structură organizațională instituționalizată, căreia îi este recunoscută, prin lege, competența de a emite acte administrative în exercitarea atribuțiilor care îi revin.

→ actul administrativ are forță juridică obligatorie atât față de persoanele fizice cât și față de persoanele juridice cărora li se adresează, dar și față de autoritatea care l-a emis, pe tot parcursul perioadei în care acesta este valabil. Această obligativitatea a actului administrativ survine din faptul că el este dat pe baza și în executarea legii și, din această cauză, se bucură de prezumția de legalitate.

→ actul administrativ este executoriu concomitent cu data la care a intrat în vigoare, fără a fi necesară întocmirea unor formalități ulterioare, ca de exemplu, în cazul unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă care, pentru a fi executată, trebuie să fie învestită cu formulă executorie.

Aceste actele administrative pot fi grupate în diverse categorii, după diverse criterii, această grupare prezentând importanță nu numai teoretică ci și practică. Cele mai importante criterii de clasificare a actelor administrative sunt:

• după natura juridică, acestea pot fi:

→ acte administrative de autoritate, care se adoptă sau se emit de o autoritate publică în mod unilateral, pe baza și în vederea executării legii, în scopul nașterii, modificării sau stingerii unor raporturi de drept administrativ;

→ acte administrative de gestiune, aceste acte se încheie de serviciile publice administrative cu persoanele fizice și juridice și privesc buna gestionare a domeniului public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, ele fiind bilaterale, cuprinzând două manifestări de voință;

→ actele administrative jurisdicționale, aceste acte se emit, în mod unilateral, de autoritățile de jurisdicție administrativă, anume abilitate de lege și rezolvă conflicte apărute între servicii publice și particulari.

•după competența materială, pot exista:

→ acte administrative cu un caracter general, acestea adoptându-se sau emițându-se de autoritățile administrației publice care au competență materială generală, cum ar fi: decretele Președintelui României, hotărârile și ordonanțele Guvernului, hotărârile consiliilor județene și cele ale consiliilor locale, unele ordine ale prefecților și unele dispoziții ale primarilor;

→ acte administrative de specialitate, aceste acte fiind emise de organele administrației publice centrale de specialitate și de autoritățile administrației publice locale de specialitate, printre care amintim: ordinele și instrucțiunile emise de miniștri și conducătorii celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate, ordinele și instrucțiunile emise de conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate.

• după competența teritorială, actele pot fi:

→ acte administrative adoptate sau emise de autoritățile administrației publice centrale, acestea producând efecte pe întreg cuprinsul țării;

→ actele administrative adoptate sau emise de autoritățile administrației publice locale, acestea producând efecte în limitele unității administrativ-teritoriale în care funcționează autoritățile care le emit.

• după natura efectelor juridice pe care le produc, remarcăm:

→ acte administrative care acordă drepturi;

→ acte administrative care constată existența unui drept.

• după autoritatea care le emite, acestea pot fi:

→ acte administrative emise de autoritățile administrației publice;

→ actele administrative adoptate de Parlament;

→ actele administrative emise de instanțele judecătorești;

→ actele administrative emise de instituțiile publice;

→ actele administrative emise de celelalte structuri organizatorice care privesc organizarea executării și executarea legii.

• după perioada de timp în care produc efecte juridice, acestea sunt:

→ acte administrative permanente;

→ acte administrative temporare.

Conceptul de contract administrativ guvernat de regulile de drept public s-a reliefat în strânsă legătură cu problema referitoare la competența Consiliului de Stat în judecarea litigiilor dintre particulari și administrațiile publice. Totalitatea contractelor administrative era alcătuită din contractele încheiate de administrație și un particular, cu privire la organizarea și funcționarea serviciilor publice în care se stipulează, pe de o parte, o anumită participare personală a particularului co-contractant la funcționarea serviciului public și, pe de altă parte, includerea unor clauze speciale de drept comun.

Din perspectiva faptului că aceste contracte fac referire la un serviciu public și faptul că particularul colaborează în mod voluntar la funcționarea lui, conferă acestor contracte o înfățișare juridică proprie, care atrage, în mod firesc, aplicarea unui regim jurudic în mare parte diferit de acela aplicabil contractelor de drept privat.

Elementele caracteristice ale contractelor administrative, care se constituie, totodată și în criterii, ne permit observarea faptului că ne găsim în fața unor contracte de această natură, supuse regulilor de drept public:

→ existența unui caiet de sarcini și condiții generale, care cuprind și reguli exorbitante de drept privat;

→ aceasta constituie un caz de declarare expresă, că este vorba de un contract administrativ;

→ angajamentul de cooperare activă și personală a furrnizorului la funcționarea serviciului public, din care, de asemenea, rezultă caracterul de contract administrativ;

→ contractul încheiat în legătură cu funcționarea unui serviciu public, care implică, ca atare, aplicarea unui regim de drept public;

→ inserarea unei clauze prin care părțile declară că sunt de acord să se supună jurisdicției administrative, care constituie un indiciu că părțile s-au înțeles să facă un contract de drept administrativ deosebit de cele ale dreptului privat.

CAPITOLUL III: STUDIU DE CAZ: BIROUL DE RELAȚII CU CETĂȚENII ȘI REGISTRATURĂ DIN CADRUL PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI SATU MARE

3.1: Municipiul Satu Mare și Primăria Municipiului Satu Mare

3.1.1: Municipiul Satu Mare. Generalități și istoric

Satu Mare, în maghiară, Szatmárnémeti, în germană, Sathmar, vechea denumire românească fiind Sătmar sau Sătmar-Mintiu, este un municipiu, reședință de județ și cel mai mare oraș al județului Satu Mare, România. În trecut a fost reședința Comitatului Sătmar și al județului interbelic Satu Mare. Populația orașului este de 102.411 locuitori, conform datelor obținute la recensământul din 2011.

Imag. 1: Hotel Dacia, clădire istorică a Municipiului Satu Mare

Municipiul Satu Mare se află în nord-vestul României, pe cursul râului Someș, la 13 kilometri de granița cu Ungaria și 27 kilometri de granița cu Ucraina. Coordonatele exacte ale municipiului Satu Mare sunt: 47̊ 47̕ 30̕̕̕ ̕ latitudine nordică, 22̊ 52̕ 30̕ ̕ longitudine estică, la o altitudine de 126 metri.

Satu Mare apare în prima sa atestare documentară, în anul 1150, sub denumirea de Zothmar, deși Anonymus relatează în lucrarea sa, intitulată Gesta Hungarorum, că în perioada sfârșitului secolului al IX-lea și începutului secolului al X-lea, regiunea a făcut parte din Voievodatul lui Menumorut care a avut cetatea de scaun la Satu Mare, având denumirea de Castrum Zothmar. Prima cetate medievală a orașului, distrusă ulterior de către tătari în anul 1242, în timpul Marii invazii mongole, a fost construită în timpul domniei lui Ștefan I al Ungariei. Această cetate, împreună cu orașele învecinate distruse, Sătmar și Mintiu, au fost ulterior reconstruite din ordinul regelui Béla al IV-lea.

În anul 1247, Sătmar devine reședință regală pentru Ștefan al V-lea al Ungariei, după care, în 1411, Sătmar și Mintiu sunt acordate ca feudă despotului sârb Gheorghe Brancovici de către Sigismund de Luxembourg, în schimbul orașului Belgrad.

În anul 1543, cetatea Sătmar intră în posesia familiei Báthory. După acest eveniment, Sătmar este de nenumărate ori asediată, în primă fază de otomani, care au devastat întregul ținut, apoi de habsburgi. Guvernarea habsburgică de după 1711 a adus o perioadă de stabilitate și prosperitate în zonă.

La data de 29 decembrie 1712, Sătmar și Mintiu au fost unite din punct de vedere administrativ sub denumirea de Szatmár-Németi, de către Carol al VI-lea, care a oficializat această unire printr-o diplomă emisă la data de 2 ianuarie 1721.

Activitatea edilitară atestată din Szatmár-Németi începe în anul 1823, o dată cu înființarea Comisiei de Sistematizare a orașului, care avea menirea de a controla și a dirija întreaga activitate administrativă.

În secolul al XIX-lea asistăm la o perioadă de intensă dezvoltare în sectorul comercial, economic, cultural și social. În această perioadă se construiește primul hotel, cazarma, prima bancă, etc. Tot în această perioadă apar și primele întreprinderi industriale. Totodată, Satu Mare devine un important nod feroviar, în acest secol construindu-se căi ferate importante, care leagă Satu Mare de alte localități importante din apropiere.

3.1.2: Sediul Primăriei Municipiului Satu Mare – Palatul Administrativ

Sediul actual al Primăriei Municipiului Satu Mare se află în clădirea Palatului Administrativ. Această clădire are o înălțime de 97 metri și o suprafață de 12000 m2, fiind cea mai înaltă din Transilvania și a patra ca înălțime de pe teritoriul țării, după Sky Tower din Floreasca, aceasta având 137 metri, Tower Center International sau Bucharest Tower Center, care are o înălțime de 106,3 metri și Casa Scânteii din București, care măsoară 104 metri în înălțime. Palatul Administrativ din Satu Mare este construit în stilul arhitectural brutal.

Istoricul clădirii începe în anii ̕60, când infrastructura orașului Satu Mare a cunoscut o dezvoltare foarte mare sub regimul comunist. PCR a dorit să construiască un nou centru al orașului, care să reprezinte un reper pentru întregul oraș. Astfel, în 1972 a început construcția clădirii, sub comanda arhitectului Nicolae Porumbescu, venit din Iași, asistat îndeaproape de Ludovic Gyüre, din Satu Mare.

Imag. 2: Palatul Administrativ din Satu Mare

Lucrările au fost finalizate în anul 1984, pentru îndeplinirea acestui proiect grandios fiind nevoie de peste 1000 de muncitori. La vremea respectivă, Palatul Administrativ a fost cea mai înaltă clădire din România, depășind cu 2,6 metri Hotelul Intercontinental din București. Clădirea este alcătuită din patru turnuri, cel înalt de 97 metri și trei mai mici, acestea din urmă reprezentând coabitarea celor trei grupuri etnice prezente în județul Satu Mare: români, germani și maghiari. Turnul înalt reprezintă legătura dintre cele trei grupuri etnice.

Momentan, Palatul Administrativ se află în proprietatea Consiliului Județean, Primăria aflându-se în corpul M al Palatului Administrativ, în spațiul fostelor arhive ale Consiliului Județean Satu Mare. Primăria nu plătește chirie, doar utilitățile lunare.

3.1.3: Structura Aparatului de Specialitate

Imag. 3: Sediul Primăriei Municipiului Satu Mare

Aparatul de Specialitate este alcătuit din următoarele departamente:

• Serviciul Juridic, Contencios, Arhivă

• Biroul Autoritate Tutelară

• Arhitect Șef

• Biroul Autorizări Construcții

• Biroul Urbanism și Dezvoltare Urbană

• Biroul Disciplină în Construcții

• Biroul GIS

• Biroul Agricol și Fond Funciar

• Administrator Public

• Serviciul Administrare Domeniu Public și Privat, Servicii Publice

• Serviciul Investiții

• Biroul Achiziții Publice

• Biroul Evidența Patrimoniului

• Biroul Energetic

• Direcția Economică

• Biroul Control Comercial și Autorizații de Funcționare

• Biroul Administrativ

• Compartiment Informatică și Gestiune Rețea

• Birou Relații cu Cetățenii și Registratură

• Compartiment Evenimente, Cultură, Educație, Sport

• Birou pentru Proiecte cu Finanțare Internațională

• Compartiment Audit și Control Finanțare de Gestiune

• Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență

• Biroul Resurse Umane, Salarizare

• Direcția Impozite și Taxe Locale

Majoritatea celor enumerate mai sus își au sediul în clădirea Palatului Administrativ, adresa fiind P-ța 25 Octombrie, Nr. 1, Satu Mare. Excepție sunt cele care au ca sediu o altă locație, cum ar fi cele ce urmează: Compartiment Audit și Control Financiar de Gestiune, cu sediul în Grădina Romei, Satu Mare; Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență, care îl găsim în aceeași locație ca prima enumerată; Direcția Impozite și Taxe Locale, care se află în P-ța Romană, Bl. D8, la parter.

3.1.4: Organigrama Aparatului de Specialitate al Primarului Municipiului Satu Mare – reședință de județ

Aparatul de Specialitate al Primarului Municipiului Satu Mare are o structură ierarhică. Astfel, pe cea mai înaltă treaptă se află Primarul, căruia i se subordonează direct cei doi viceprimari, Biroul Audit și Control Financiar de Gestiune și Cabinetul Primarului. La rândul lor, viceprimarii au în subordine directă Secretarul, Arhitectul Șef, Administratorul Public, Biroul Control Comercial și Autorizații de Funcționare, Direcția Impozite și Taxe Locale, Biroul Evidență Patrimoniu, Biroul Finanțare și Administrare Unități de Învățământ, Direcția Economică, Biroul Informatică și Gestiune Rețea, Biroul Relații cu Cetățenii și Registratură, Compartiment Evenimente, Cultură, Educație și Sport, Biroul pentru Proiecte cu Finanțare Internațională, Serviciul Agricol și Fond Funciar, Serviciul Voluntariat și Situații de Urgență, Biroul Resurse Umane, Salarizare.

Secretarului i se subordonează departamentele: Serviciu Juridic, Contencios, Arhivă; Biroul Autoritate Tutelară, iar Arhitectului Șef, Serviciul Urbanism și Dezvoltare Urbană; Biroul Disciplină în Construcții; Biroul GIS; Serviciul Autorizări Construcții.

Administratorul Public are în subordine directă serviciul Administrare Domeniu Public și Privat, Servicii Publice; Serviciul Investiții; Biroul Achiziții Publice; Biroul Energetic.

Direcția Impozite și Taxe Locale dispune de două servicii: Serviciul Impunere, Constatare, Control, Compartiment Persoane Fizice, Compartiment Persoane juridice; Serviciul Evidența Veniturilor, Urmărire, Executare Silită, Amenzi.

Direcția Economică are în subordine Biroul Finanțare și Administrare Unități de Învățământ, care, de asemenea se subordonează direct și viceprimarilor; Serviciul Financiar-Contabilitate, Compartiment Evidența Ajutoarelor de Stat; Serviciul Buget; Birou Administrativ.

Biroului pentru Proiecte cu Finanțare Internațională i se subordonează departamentul Proiecte, Implementare Proiecte Perioadă Determinată.

Funcțiile publice de conducere sunt 28 la număr, din care contractuale sunt 2, iar funcții publice de execuție sunt 205, din care în regim contractual sunt 34.

Pentru o mai bună înțelegere a structurii ierarhice și a relațiilor de subordonare din cadrul aparatului de specialitate al Primarului Municipiului Satu Mare, voi ilustra cele relatate printr-o figură prezentată mai jos.

Figura 1: Organigrama Aparatului de Specialitate al Primarului Municipiului Satu Mare – reședință de județ

3.2: Biroul de Relații cu Cetățenii și Registratură din cadrul Primărie Municipiului Satu Mare (BRCR)

3.2.1: Istoricul și geneza BRCR Satu Mare

Biroul de relații cu cetățenii și registratură este un compartiment în cadrul aparatului administrației publice locale din Satu Mare. În cadrul acestuia, abordarea relației dintre administrație și cetățean se face printr-o modalitate nouă, modernă, bazată pe respect reciproc. Biroul de relații cu cetățenii și registratură reprezintă locul de bază al comunicării în ambele sensuri, între cetățeni și administrație, o comunicare agreabilă, decentă, profesională, asigurând un cadru pentru dialog social real.

Actul normativ care stă la baza genezei BRCR Satu Mare este HG. Nr. 1723/ 2004 privind aprobarea Programului de măsuri pentru combaterea birocrației în activitatea de relații cu publicul. Astfel, în anul 2005 se fac cercetări în județele vecine, mai exact în Maramureș, la Primăria Municipiului Baia Mare, respectiv, în Bihor, la Primăria Municipiului Oradea, ambele având deja un astfel de birou, mai exact un centru, sub denumirea de Centru de Informare pentru Cetățeni, abreviat CIC. Această cercetarea a fost făcută în vederea obținerii unui model care s-ar potrivi și la Satu Mare.

În 2006 ia naștere CIC Satu Mare. Acest an a fost unul experimental, documentele înregistrându-se atât manual cât și electronic, cu ajutorul unui program de management tip Intranet, care are funcția de bază de înregistrare a documentelor și de atribuire a numerelor de înregistrare. Acesta este folosit atât pentru documentele intrate și ieșite cât și pentru cele cu caracter intern. Acest program de management permite vizualizarea traseului documentului, dacă acesta este rezolvat, nerezolvat sau în curs de rezolvare. Pe lângă toate acestea, programul realizează diverse statistici: pe zi, pe lună și pe an. Acest program a fost achiziționat de la Sobis Sibiu, firmă de dezvoltare a soluțiilor software, implementat în 2007 și funcționează și în prezent.

Denumirea de CIC Satu Mare a fost schimbată în BRCR Satu Mare în anul 2008, din considerente oarecum subiective, denumirea inițială neavând priză la public.

Misiunea departamentului BRCR Satu Mare este aceea de a organiza contactul cetățeanului cu administrația, într-un mod care să corespundă nevoilor și dorințelor cetățenilor. Scopul primordial este acela de a realiza servicii pentru cetățeni care să vină în sprijinirea rezolvării problemelor cu promptitudine și profesionalism. Rolul BRCR este de a da informații celor care le solicită, cu privire la cele mai diverse probleme, în domenii vaste, de a comunica eficient cu aceștia. În cadrul departamentului, cețățenii sunt tratați în mod egal, pot benețicia de servicii, pot face sugestii, pot pune la dispoziția administrației diverse informații legate de evenimentele petrecute în cadrul comunității, etc.

3.2.2: Actele normative care stau la baza activității BRCR Satu Mare

Actele normative care stau la baza activității BRCR sunt:

• Legea 233/2002 privind soluționarea petițiilor;

• Legea 544/2001 privind informațiile de interes public;

• Legea 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică;

• HG 1723 /2004 privind Programul de măsuri pentru reducerea birocrației în activitatea de relații cu publicul;

• Legea 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.

3.2.3: Importanța BRCR Satu Mare

Existența Biroului de Relații cu Cetățenii și Registratură este foarte importantă, deoarece este poate singurul loc și singura modalitate prin care cetățeanului i se oferă posibilitatea de a-și exprima opiniile, de a fi ascultat în legătură cu problemele sale, de a primi un răspuns la întrebările care îl preocupă, de a simți că este implicat, susținut și important cu adevărat. Toate acestea simbolizează o atitudine nouă a administrației publice locale față de cetățean, prin acest centru înlăturând toate barierele care au stat până acum în calea comunicării între cele două părți.

Totodată, BRCR Satu Mare întâmpină și servește toți cetățenii în egală măsură, fără eventuale discriminări legate de apartenență politică, etnică, statut socio-economic, etc. Departamentul funcționează pe baza conceptului de radiere a discriminării, a birocrației, aroganței și a tentației corupției. Acesta reprezintă expresia spiritului democratic care trebuie să caracterizeze și să stea la baza oricărui aparat de administrație publică din România.

De cele mai multe ori, funcționarul public din România este perceput, datorită imaginii transmise de mass-media sau chiar prin intermediul percepției personale, ca fiind un incompetent, slab motivat, birocrat, politizat, lipsit de inițiativă, corupt, arogand, etc. BRCR Satu Mare încearcă înlăturarea acestor concepții și schimbarea mentalității publice printr-o politică de gestionare a relațiilor cu cetățenii bazată pe principiul orientării către cetățean.

Deseori, funcționarii se complac într-o rutină care duce la fenomenul birocratic. Această rutină îi determină să fie mai puțin sensibili la cerințele și nevoile cetățenilor cu care au contact în fiecare zi. De multe ori, acești funcționari nu observă schimbarea societății și nu realizează că activitățile și procedurile lor clasice nu mai corespund nevoilor actuale ale societății. Pentru a schimba această situație este nevoie de o schimbare a mentalității întregului corp de funcționari ai instituțiilor publice, promovându-se o formă de gestionare diferită, care are în prin plan satisfacerea nevoilor cetățeanului.

Administrația locală, care prin natura sa trebuie să fie apropiată de cetățeni, deoarece doar astfel își poate câștiga legitimitatea, trebuie să asigure un parteneriat între ofertanții de servicii publice și utilizatorii lor. Astfel, pentru a avea succes în satisfacerea nevoilor cetățenilor, administrația trebuie să identifice dorințele și așteptările acestora, iar apoi să încerce să le îndeplinească într-un mod profesionist și eficient.

BRCR Satu Mare promovează principiul orientării reale către cetățean, principala preocupare constând în descoperirea nevoilor cetățenilor din zona sa de competență, iar atitudinea funcționarilor, conduita acestora în contextul îndeplinirii funcției publice, este bazată pe câteva reguli, concepții axiomatice, ca de exemplu, faptul că persoana este cea mai importantă, indiferent de modul de comunicare; cetățeanul nu depinde de funcționar, ci invers; cetățeanul nu întrerupe munca, ci reprezintă însuși scopul muncii; cetățeanul este o parte a activității și nu un individ aflat în exteriorul ei; cetățeanul este o ființă umană și nu o cifră statistică; niciodată nu trebuie să se ajungă la vreun conflict verbal sau fizic între un funcționar și un cetățean; menirea funcționarului este să trateze dorințele cetățeanului în cel mai avantajos mod pentru ambele părți; cetățeanul nu trebuie încărcat cu problemele instituției sau a autorității respective; problemele administrative sau defecțiunile tehnice nu trebuie să-l afecteze pe cetățean, etc.

Prin această abordare, se crează posibilitatea existenței unui climat de încredere în sistemul administrativ. Această încredere generează o bază solidă, atât pentru cetățeni cît și pentru autorități, în vederea rezolvării problemelor locale de interes public.

3.3: Serviciile oferite de BRCR Satu Mare

Principalul serviciu oferit de BRCR Satu Mare este punerea la dispoziția cetățenilor a informațiilor cu privire la activitatea Primăriei Municipiului Satu Mare și a Consiliului Local, precum și a altor informații utile despre viața publică a comunității prin diferite mijloace. Cele mai folosite mijloace în vederea realizării acestui serviciu sunt:

→ modalitatea verbală, direct sau telefonic;

→ în scris; cu ajutorul unor materiale explicative;

→ prin intermediul Internetului, pe site-ul oficial al Primăriei Municipiului Satu Mare.

Fiind un departament de relații publice, BRCR Satu Mare se îngrijește de actualizarea informațiilor, răspunderea pentru conținut a informațiilor și sarcina rezolvării problemelor revenindu-i tot acestui departament de specialitate al Primăriei.

Biroul de relații cu cetățenii și registratură permite cetățeanului de rând o participare directă și efectivă la procesul de luare a deciziilor la nivel local, biroul asigurând primirea sugestiilor, observațiilor și sesizărilor cetățenilor cu privire la planuri și proiecte noi pe care Primăria intenționează să le dezvolte sau să le îmbunătățească. Pe langă acestea, BRCR Satu Mare înlesnește procesul birocratic prin ușurarea depunerilor de documente în vederea obținerii eventualelor avize, aprobări sau diverse documente, precum și a cererilor, plângerilor și a reclamațiilor care se încadrează în sfera de competență a Primăriei Municipiului Satu Mare.

Astfel, BRCR Satu Mare preia solicitările, sugestiile și reclamațiile cetățenilor și documentele pentru obținerea avizelor și a aprobărilor, după care eliberează răspunsuri referitoare la acestea în termenele prevăzute de lege, asigurând participarea directă a cetățenilor la procesul decizional de la nivelul administrației locale, prin funcționarea unui Comitet Consultativ Cetățenesc.

3.4: Atribuțiile specifice ale BRCR Satu Mare

BRCR Satu Mare funcționează sub directa coordonare a conducerii instituției și are următoarele atribuții specifice, conform Art. 55 al Capitolului IV al Regulamentului de organizare și funcționare al Primăriei Municipiului Satu Mare:

• asigurarea legăturii operative, respectiv transmiterea și primirea de informații cu autorități, instituții, cetățeni, etc;

• oferirea de relații cetățenilor privind modalitatea de obținere a unor documente, avize, aprobări, etc.;

• întocmirea de materiale tipărite sau pe suport electronic pentru informarea cetățenilor;

• înregistrarea cererilor, sesizărilor, reclamațiilor sau propunerilor adresate primăriei, predarea, spre competenta rezolvare, compartimentelor de specialitate, urmărirea soluționării și redactării în termen legal al răspunsului și expedierii lui către petiționar;

• coordonarea activității legate de audiențe la primar, viceprimari și secretar, sens în care efectuează activități de planificare a audiențelor, consemnează în Registrul de audiențe problemele ridicate și soluțiile adoptate;

• întocmește notele de audiență și le distribuie, conform rezoluției conducerii, compartimentelor în vederea formulării răspunsului;

• asigurarea accesului liber la informația publică;

• răspunde de afișarea pe site-ul instituției a informațiilor de interes public obligatorii a fi cunoscute;

• gestionarea solicitărilor, în baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, venite din partea instituțiilor, a mass-mediei, organizațiilor neguvernamentale, cetățeni, etc., sens în care desfășoară următoarele activități:

→ înregistrarea cererilor, comunicarea lor compartimentelor de specialitate în vederea furnizării de către acestea a informațiilor;

→ formularea și transmiterea răspunsurilor în termen;

→ întocmirea și publicarea pe site-ul instituției a Raportului anual privind accesul la informațiile de interes public conform structurii prevăzute de lege;

• organizarea dezbaterilor publice, fie la inițiativa autorității locale în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative, fie la inițiativa asociațiilor legal constituite, a cetățenilor, sens în care desfășoară următoarele activități:

→ desfășoară campania publică;

→ furnizează proiectele de acte normative celor interesați;

→ pregătește logistica necesară;

→ asigură redactarea minutei ședinței publice pe care o comunică compartimentului inițiator al proiectului de act normativ;

• îndrumă și coordonează asociațiile de proprietari/locatari acordând asistență acestora pe următoarele domenii: înființare, modificare statut, gestiunea economico-financiară a acestora, precum și a drepturilor și obligațiilor, atribuțiile organelor de conducere, control și administrare, constituirea și utilizarea fondurilor mijloacelor bănești, întreținerea și repararea proprietății comune, modul de repartizare a cheltuielilor;

• elaborarea și actualizarea bazei de date cuprinzând datele de identificare ale reprezentanților legali al asociațiilor de proprietari/locatari;

• asigurarea exercitării controlului asupra activității organelor de conducere din oficiu sau la cerere;

• ia măsuri în vederea atestării administratorilor asociațiilor de proprietari/locatari conform legii;

• primirea, înregistrarea, evidențierea și rezolvarea petițiilor ce sunt adresate instituției;

• organizarea funcționării registraturii Primăriei Municipiului Satu Mare;

• ridicarea corespondenței de la oficiul poștal, expedierea prin poștă a răspunsurilor;

• întocmește și publică pe site-ul instituției Raportul anual privind transparența decizională conform structurii prevăzute de lege;

După cum vedem, BRCR Satu Mare are unele atribuții pe care alte centre cu aceleași funcții, din alte aparate ale administrației locale nu o au, cum ar fi cea referitoare la asociațiile de proprietari. În vederea realizării acestor atribuții, BRCR Satu Mare colaborează în parteneriat cu LADO Satu Mare (Liga Apărării Drepturilor Omului) în funcționarea unui Birou de Consiliere Cetățeni.

În baza HG 400/2003 privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari modificată și completată de HG 1386/2003, compartimentul are următoarele atribuții: acordă asistență de specialitate asociațiilor de proprietari/ locatari în probleme de administrare, gestiune economico-financiară și obligații privind managementul proprietății și, în general, în aplicarea legislației în domeniul locativ.

3.5: Lista activităților specifice ale BRCR Satu Mare defalcate pe operatori

Pentru o mai mare cursivitate a procesului de muncă, BRCR Satu Mare a fost împărțit inițial în șapte compartimente și a rămas neschimbat până la o dată recentă. Acest lucru constă în amenajarea practică a sălii de birou astfel: mesele de birou sunt aranjate sub formă hexagonală, deasupra fiecărui birou fiind un indicator care conține domeniul cu care se ocupă fiecare funcționar și un număr, de exemplu CIC 1, unde CIC este abrevierea denumirii inițiale a departamentului, mai exact Centru de Informare pentru Cetățeni, iar 1 reprezintă numărul operatorului. Această formă de amenajare sugerează orientarea și deschiderea biroului înspre public și, implicit, înspre problemele acestuia.

Imag. 4: Interiorul BRCR Satu Mare

Cele șapte posturi inițiale au fost următoarele:

• CIC 1: Informații generale, audiențe

Serviciile oferite la acest post constă în:

→ informarea cetățenilor cu privire la serviciile oferite de Primărie;

→ consultanță oferită cetățenilor pentru rezolvarea problemelor aflate în atribuțiile Primăriei, organizarea programului de audiență a conducerii Primăriei (Primar, Viceprimari, Secretar, Șefi birou);

→ operatorul îndrumă cetățenii, în funcție de problemele ridicate, spre alți operatori și acordă informații pe cale orală sau în scris despre felul și numărul actelor sau demersurilor necesare soluționării problemei prezentate.

• CIC 2: Informații de interes public, asociații de proprietari

Operatorul acestui post coordonează întreaga activitate a biroului:

→ propune spre aprobare fisa postului,

→ menține legătura cu instituțiile ce au activități conexe, precum și cu celelalte servicii din cadrul Primăriei,

→ primește publicul, conform programului instituției în scopul orientării și informării celor interesați de soluționarea problemelor cu care se confruntă,

→ întocmește evaluările anuale ale personalului subordonat, propunând calificative.

Acesta propune, când este cazul, perfecționarea profesională a funcționarilor din cadrul BRCR Satu Mare, prezintă semestrial și anual un raport de activitate, răspunde de soluționarea în termenul legal a cererilor de informații de interes public, propune măsuri de îmbunătățire a activității biroului precum și de optimizare a necesarului de personal, coordonează activitatea de consiliere a asociațiilor de proprietari.

Pe lângă toate acestea, operatorul este responsabil de aplicarea legii accesului liber la informația publică (Legea nr. 544/2001), aplicarea legii transparenței deciziei locale (Legea 52/2003) și aplicarea ordonanței guvernamentale privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor (O.G. 27/2002).

Imag. 5: Postul 1 și Postul 2 al BRCR Satu Mare

• CIC 3: Juridic, agricol, arhivă, spațiul locativ

Operatorul preia cereri și le eliberează pe cele soluționate în domeniile:

• agricol:

→ cerere adeverință necesară pentru obținerea ajutorului de șomaj;

→ cerere adeverință necesară pentru obținerea ajutorului social;

→ cerere adeverință necesară pentru obținerea bursei sociale;

→ cerere adeverință necesară pentru obținerea rechizitelor școlare;

→ cerere adeverință necesară pentru cantina de ajutor social;

→ diverse petiții și cereri de informații de interes public specifice domeniului.

• juridic:

→ cereri privind propunerea de atribuire în proprietate a unor imobile și/ sau terenuri, prin Ordinul Prefectului, în baza Art. 36 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu privire la fondul funciar;

→ cereri privind atribuirea în folosință a unor imobile, terenuri, prin Dispoziția Primarului, în baza Art. 3, al. 2 din Decret Lege nr. 61/1990, privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație;

→ cereri privind eliberarea unor adeverințe din care să rezulte dacă anumite imobile figurează sau nu ca fiind revendicate în baza Legii nr. 10/2001 republicată, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989;

→ acte (care dovedesc calitatea de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001) depuse în completarea dosarelor de notificare depuse în baza Legii nr 10/2001 republicată;

→ diverse petiții și informații de interes public specifice domeniului.

• spațiu locativ:

→ cerere pentru cumpărare teren, HCL nr. 23/2006, privind aprobarea Regulamentului privind procedura de vânzare prin negociere directă a terenurilor din domeniul privat al Municipiului Satu Mare;

→ cerere pentru atribuire teren tinerilor căsătoriți;

→ cereri pentru locuință socială;

→ preluări de petiții și cereri de informații de interes public specifice domeniului.

• CIC 4: Corp control comercial

Operatorul acestui post preia cereri și le eliberează pe cele soluționate în domeniile:

→ solicitare autorizație de funcționare;

→ solicitare autorizație de persoană fizică independentă sau asociație familială;

→ solicitare autorizație taxi;

→ solicitare acord amplasare mijloace de publicitate;

→ solicitare autorizație de ocupare temporară a domeniului public;

→ solicitare autorizație amplasare terase;

→ solicitare ocupare domeniu public pentru amenajare căi de acces la spații comerciale;

→ solicitare ocupare domeniu public pentru amplasare de chioșcuri și alte activități comerciale;

→ solicitare eliberare autocolant taxi;

→ solicitare reavizare a autorizațiilor;

→ solicitarea anulării sau suspendarea autorizațiilor;

→ solicitarea modificării autorizațiilor;

→ sesizări cu privire la neregularități în desfășurarea activităților comerciale;

→ preluarea de petiții și cereri de informații de interes public specifice domeniului.

• CIC 5: Autoritate tutelară

Operatorul preia cereri și le eliberează pe cele soluționate în domeniile:

→ cerere pentru obținerea alocației de stat pentru copii;

→ cerere pentru obținerea alocației nou-născut;

→ cerere pentru trusou nou-născut;

→ cereri de informații de interes public specifice domeniului.

Pe lângă acestea, operatorul dă informații privind actele necesare și modalitățile de completare a formularelor, orientând ulterior pretențiile către biroul Autoritatea Tutelară, în cazul solicitărilor care urmează:

→ cerere pentru încuviințări – vânzări bunuri imobile, acțiuni deținute de minori și persoane puse sub interdicție;

→ cereri încuviințări sumă cec din libretele de economii a căror titulari sunt minori sau persoanele puse sub interdicție;

→ cerere pentru numire de curator pentru dezbateri succesorale;

→ cerere pentru instituire curatelă pentru minori;

→ cerere instituire curatelă pentru bolnavi;

→ cereri instituire curatelă pentru persoane vârstnice;

→ cerere instituire tutelă pentru persoanele puse sub interdicție;

→ cerere pentru referate sociale pentru comisiile de expertiză medicală pentru copii și adulți, în vederea încadrării într-o categorie de handicap;

→ cerere pentru angajarea asistentului personal pentru o persoană cu handicap grav;

→ cerere pentru asistarea persoanelor vârstnice la încheierea contractelor de întreținere;

→ cerere pentru obținerea indemnizației pentru creșterea copilului;

→ cereri privind orice modificare privind beneficiarii indemnizației pentru creșterea copilului și/ sau a stimulentului;

→ sesizări pentru diferite cazuri sociale; cerere pentru obținerea alocației de stat pentru copii.

• CIC 6: Administrarea domeniului public, servicii publice, disciplina construcției

Operatorul acestui post preia cereri și le eliberează pe cele soluționate în domeniile:

→ cerere pentru obținerea certificatului de nomenclatură stradală;

→ cerere pentru eliberarea adeverinței de notare a construcției în Cartea Funciară;

→ cerere pentru eliberarea adeverinței de radiere a construcției în Cartea Funciară;

→ cerere pentru eliberarea adeverinței de intravilan/ extravilan, cu specificarea zonei de impozitare pentru stabilirea impozitului pe teren;

→ cerere pentru avizarea schiței de spațiu în vederea obținerii Autorizației de Funcționare;

→ preluări de petiții și informații de interes public specifice domeniului;

→ preia de la cetățeni documentele necesare pentru tăiere pomi, respectiv spații verzi, locuri de joacă, iluminat public, salubrizare, alte probleme gospodărești;

→ primește reclamații privitoare la abaterile de la Legea nr. 50/1991, privind autorizarea în construcții.

• CIC 7: Urbanism, sistematizare

Operatorul preia cereri și le eliberează pe cele soluționate în domeniile:

→ cerere pentru Certificat de Urbanism;

→ cerere pentru Autorizație de Construire;

→ cerere pentru Autorizație de Desființare;

→ cerere pentru obținerea Avizului Comisiei Tehnice de Urbanism și Amenajarea Teritoriului privind Planul Urbanistic Zonal și/ sau de Detaliu, etc;

→ cerere pentru prelungirea autorizației de construire/ demolare sau a certificatului de urbanism;

→ diverse solicitări (din partea altor instituții, persoanelor fizice sau juridice);

→ preluări de petiții și informații de interes public specifice domeniului.

Între timp, unele legi s-au schimbat, modificat sau au apărut altele noi, astfel modificându-se și atribuțiile și serviciile oferite de BRCR Satu Mare. Prima schimbare evidentă este reducerea personalului de la 8+1 (opt operatori și un șef de birou), la 5+1 (5 operatori și un șef de birou). Pe lângă această schimbare, au mai avut loc și alte modificări, ca de exemplu, reducerea numărului posturilor de la șapte la șase, schimbarea numelui din CIC în BRCR, comasarea unora dintre posturi, redistribuirea atribuțiilor și a activităților specifice posturilor rămase.

Activitățile specifice ale fiecărui operator s-au modificat și ele, astfel:

• Postul Nr. 1: Audiențe, Informații de interes public și asociații de proprietari

Acest post aparține șefului BRCR Satu Mare. Scopul principal al postului este coordonarea și controlul activității de relații cu cetățenii și registratură, responsabil fiind de informațiile de interes public și transparența decizională în cadrul instituției.

Activitățile specifice ale operatorului sunt:

→ coordonează activitatea BRCR dispunând măsuri în vederea realizării atribuțiilor ce revin departamentului potrivit legislației și reglementărilor interne;

→ coordonează activitatea de audiențe pentru cabinetul primarului și a viceprimarilor;

→ dispune și ia măsuri în vederea realizării activităților prevăzute de norme legale cu privire la constituirea asociațiilor de proprietari, activității în domeniul constituirii, precum și de coordonare și control a acestora;

→ responsabil cu întocmirea Raportului anual privind transparența decizională;

→ responsabil cu asigurarea condițiilor tehnice privind organizarea dezbaterilor publice realizate potrivit Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică și întocmirea minutei ședinței pe care o predă cabinetului secretarului municipiului în vederea anexării la proiectul aflat în dezbatere publică;

→ respectă și pune în aplicare atribuțiile cu caracter general ale șefilor de departamente aprobate prin Regulamentul de organizare și funcționare al instituției;

→ în domeniul resurselor umane, fundamentează necesarul de personal, întocmește și actualizează fișele de post, întocmește anual evaluarea performanțelor profesionale ale salariaților, face propuneri privind perfecționarea acestora, etc;

→ întocmește anual raportul privind activitatea biroului, raport înmânat ulterior conducătorului instituției;

→ asigură aprovizionarea biroului cu diferite consumabile și birotică necesară desfășurării în condiții optime a activității biroului;

→ dispune măsuri în vederea întocmirii și a actualizării procedurilor operaționale specifice activității biroului;

În domeniul controlului intern managerial are, în principal, următoarele atribuții:

→ identifică obiectivele generale și obiectivele specifice ale departamentului;

→ identifică acțiunile și activitățile pentru realizarea obiectivelor specifice;

→ stabilește procedurile care trebuie aplicate în vederea realizării sarcinilor de serviciu în limita competențelor și responsabilităților stabilite;

→ identifică, evaluează și prioritizează riscurile care pot afecta atingerea obiectivelor specifice și stabilește măsurile care să mențină riscurile în limite acceptabile;

→ inventariază documentele și fluxurile de informații care intră/ies din departament, instituție, a proceselor care au loc, a destinațiilor documentelor, a fluxurilor de comunicare între departamentele instituției, cu nivele ierarhic superioare sau alte entități;

→ monitorizează realizarea obiectivelor specifice (măsurarea și înregistrarea rezultatelor, compararea lor cu obiectivele specifice, identificarea abaterilor, aplicarea măsurilor corective);

→ dispune măsuri în vederea îmbunătățirii SCIM din cadrul departamentului;

→ asigură întocmirea, aprobarea și transmiterea la termenele stabilite a informațiilor/ rapoartelor/ documentelor cu privire la dezvoltarea SCIM la nivelul departamentului.

Cu privire la relațiile interpersonale și de comunicare, are următoarele atribuții:

→ asigură accesul la informație a persoanelor interesate printr-o comunicare simplă și la obiect;

→ asigură un climat de colaborare între funcționarii biroului, prevenind unde e posibil, conflictele interumane;

→ asigură un climat de colaborare cu compartimentele instituției;

→ își dezvoltă competențele de comunicare participând la training-uri.

Pe lângă toate aceste atribuții, operatorul postului răspunde de respectarea procedurilor interne legate de utilizarea aparaturii, echipamentului din dotare, informând imediat persoanele responsabile privind orice defecțiune a echipamentului cu care își desfășoară activitatea.

Acest post are diverse răspunderi, printre care:

→ răspunde de buna desfășurare a activității de registratură;

→ răspunde de buna desfășurare a activității de audiențe;

→ răspunde de buna desfășurare a activității de consiliere și control a asociațiilor de proprietari;

→ răspunde de îmbunătățirea continuă a relației cetățean–primărie;

→ răspunde de realizarea corectă și la termen a sarcinilor/atribuțiilor de serviciu;

→ răspunde de întocmirea corectă și la termen a rapoartelor anuale privind accesul la informațiile de interes public și transparența decizională.

• Postul Nr. 2: Corespondența Primăriei

Consilierul acestui post are următoarele activități specifice:

→ înregistrarea tuturor actelor ce intră prin poștă, curierat, cu ajutorul programului informatic, managementul documentelor, predarea lor la compartimentele de destinație după repartizarea lor prealabilă de către Secretarul Primăriei;

→ preluarea corespondenței de la compartimentele primăriei, expedierea lor prin poștă pe bază de borderou;

→ consilierea asociațiilor de proprietari pe probleme specifice;

→ înregistrează solicitări de informații de interes public conform Legii 544/2001, solicitări privind transparența decizională în administrația publică conform Legii 52/2003;

→ întocmește raportul lunar de gestiune al timbrelor poștale și al corespondenței expediate;

→ pregătește documentele gestionate, create în vederea arhivării acestora și le predă șefului de birou;

→ responsabil cu întocmirea/actualizarea registrului riscurilor, respectiv, a unui raport anual aferent;

→ alte atribuții date de către șeful ierarhic superior.

Privind relațiile de comunicare și cele interpersonale, acesta are următoarele atribuții:

→ cultivă relații interpersonale de bună calitate intrând în relație cu toate compartimentele;

→ comunică simplu și eficient;

→ asigură relații de colaborare cu colegii de birou;

→ asigură bune relații cu funcționarii oficiului poștal.

Din punct de vedere al echipamentului din dotare, acesta respectă procedurile interne legate de utilizarea acestora, iar, în raport cu obiectivele postului, acesta răspunde de realizarea corectă și la termen a sarcinilor încredințate, expediează la timp corespondența poștală, înregistrează corect actele care intră în Primărie, etc.

• Postul Nr. 3: Juridic, Arhivă, Corp Control Comercial

Principalul scop al acestui post este de a oferi o interfață accesibilă persoanei fizice sau juridice interesate în relația cu Primăria, în domeniul juridic și corp control comercial.

Activitățile specifice ale postului sunt:

→ oferă informații cu privire la documentația necesară pentru obținerea diverselor avize, acorduri, adeverințe care sunt de competența serviciilor juridic, corp control comercial, efectuează verificarea, înregistrarea și predarea documentațiilor, respectiv, solicitărilor compartimentelor competente;

→ eliberează documentele rezolvate;

→ înregistrează solicitările de informații de interes public conform Legii nr. 544/2001, solicitările privind transparența decizională conform Legii 52/2003, participă la dezbateri publice în acest sens;

→ consiliază asociațiile de proprietari pe probleme juridice de constituire a acestora;

→ pregătește documentele gestionate, create în vederea arhivării acestora și le predă șefului de birou;

→ înregistrează sesizările și reclamațiile depuse, transmițându-le compartimentelor competente;

→ alte sarcini încredințate de șeful ierarhic superior.

Din punct de vedere al relațiilor interpersonale și cele de comunicare, postul:

→ reprezintă interfața primăriei în relația cu publicul, având obligația de a crea o bună imagine instituției;

→ comunică cu claritate și răbdare actele și taxele necesare;

→ asigură un climat de colaborare cu compartimentele conexe;

→ își dezvoltă competențele de comunicare, participând la training-uri.

Imag. 6: Postul 4, Postul 5 și Postul 6 al BRCR Satu Mare

• Postul Nr. 4: Urbanism

Principalul scop al acestui post este de a oferi o interfață accesibilă persoanei fizice sau juridice interesate, în relația cu autoritatea publică locală în domeniul urbanismului, desfășurând activități în domeniul informațiilor de interes public.

Principalele activități specifice ale acestui post sunt:

→ oferă informații cu privire la documentația și taxele necesare pentru eliberarea diferitelor avize, certificate, autorizații, acorduri care sunt de competența serviciului de urbanism și amenajare a teritoriului respectiv, verifică, preia și predă documentațiile departamentului destinate;

→ eliberează actele rezolvate solicitanților;

→ înregistrează solicitările de informații de interes public conform Legii nr. 544/2001, solicitările privind transparența decizională conform Legii nr. 52/2003, participă la dezbateri publice în acest sens;

→ înregistrează sesizări, reclamații, transmițându-le compartimentelor competente;

→ participă și redactează minuta dezbaterilor publice organizate conform Ord. MDRT 2701/2010, respectiv HCL 53/2011;

→ consilierea asociațiilor de proprietari în probleme de urbanism și disciplina în construcții în zona de sud a Municipiului;

→ alte sarcini încredințate de șeful ierarhic superior.

Din punct de vedere al relațiilor interpersonale și al celor de comunicare, postul:

→ reprezintă interfața Primăriei în relația cu publicul, având obligația de a crea o imagine pozitivă instituției;

→ comunică cu claritate și răbdare actele și taxele necesare;

→ asigură un climat de colaborare cu compartimentele conexe;

→ își dezvoltă competențele de comunicare, participând la training-uri.

• Postul Nr. 5: Administrarea Domeniului Public și Serviciile Publice. Disciplina în construcții și GIS

Principalul scop al acestui post este, ca de altfel a tuturor celor prezente în cadrul BRCR Satu Mare, de a oferi o interfață accesibilă persoanei fizice sau juridice interesate în relația cu Primăria, de această dată, în Disciplina în construcții, GIS.

Activitățile specifice ale acestui post sunt:

→ oferă informațiile privind actele și taxele necesare pentru obținerea diverselor avize, acorduri, adeverințe care sunt de competența serviciilor Administrarea Domeniului Public și servicii publice, Disciplina în Construcții, GIS, verifică, preia, înregistrează și predă documentațiile la departamentele competente;

→ eliberează actele rezolvate solicitanților;

→ înregistrează solicitările de informații de interes public conform Legii nr. 544/2001, solicitările privind transparența decizională conform Legii 52/2003, participă la dezbateri publice;

→ consiliază asociațiile de proprietari pe probleme specifice în Disciplina în construcții, pentru asociațiile din partea de nord a Municipiului;

→ pregătește documentele gestionate, create în vederea arhivării acestora și le predă șefului de birou;

→ înregistrează solicitările de audiențe;

→ înregistrează sesizări, reclamații transmițându-le compartimentelor competente;

→ alte sarcini încredințate de șeful ierarhic superior.

Din prisma relațiilor interpersonale și a celor de comunicare, postul:

→ reprezintă interfața Primăriei în relația cu publicul, având obligația de a crea o imagine pozitivă instituției;

→ comunică cu claritate și răbdare informațiile privind actele și taxele necesare;

→ asigură un climat de colaborare cu compartimentele conexe;

→ își dezvoltă competențele de comunicare, participând la training-uri.

• Postul Nr 6: Autoritate Tutelară, Agricol și Patrimoniu

Postul Nr. 6 oferă o interfață accesibilă persoanei fizice sau juridice interesate, în relația cu autoritatea publică locală în domeniul autoritate tutelară și registrul agricol, asigurând astfel transparența activității instituției.

Activitățile specifice postului sunt:

→ oferă informații cu privire la documentația necesară pentru obținerea alocației de stat, indemnizații pentru creșterea copilului, agricol, efectuează verificarea, înregistrarea, predarea documentațiilor, respectiv, solicitărilor compartimentului autoritate tutelară, respectiv, agricol;

→ înregistrează solicitările de informații de interes public conform Legii nr. 544/2001, solicitările privind transparența decizională conform Legii 52/2003;

→ urmărește soluționarea lor în termenul legal și raportează responsabilului pe instituție modul de aplicare a acestor legi;

→ pregătește documentele gestionate, create în vederea arhivării acestora și le predă șefului de birou;

→ înregistrează solicitările de audiențe;

→ înregistrează sesizări, reclamații, transmițându-le compartimentelor competente;

→ alte sarcini încredințate de șeful ierarhic superior.

Din punct de vedere al relațiilor interpersonale și a celor de comunicare, postul:

→ reprezintă interfața Primăriei în relația cu publicul, având obligația informării corecte și la timp a cetățeanului;

→ comunică cu claritate și răbdare informațiile privind actele și taxele necesare aferente demersului solicitat;

→ asigură un climat de colaborare cu compartimentele conexe;

→ își dezvoltă competențele de comunicare participând la training-uri.

3.6: Activitatea de registratură

Activitatea de registratură a Primăriei Satu Mare, mai exact cea de înregistrare a actelor, expedierea corespondenței și evidența circulației actelor în cadrul instituției, se face de către BRCR Satu Mare.

Activitatea de înregistrare propriu-zisă se face pe suport electronic, cu ajutorul programului managerial de tip Intranet, instalat pe serverul Primăriei. Înregistrarea se face într-un registru general, în ordinea cronologică a primirii sau expedierii documentației. Registrul General se listează periodic, cel puțin o dată pe lună, această sarcină revenindu-i șefului biroului, care, la rândul său, poate delega această sarcină. Acest registru cuprinde toate actele intrate, respectiv ieșite din Primărie, precum și acele acte care sunt generate de instituție, având regim de circulație inter și a căror înregistrare este obligatorie, fiecare act primind un singur număr de înregistrare.

BRCR Satu Mare nu este singurul departament prin care se înregistrează actele, compartimentul de Relații cu Publicul având sarcina de a prelua corespondența primită direct de la cetățeni, persoane fizice sau juridice. De asemenea, în mod excepțional, competențele de înregistrare a actelor care fac obiectul corespondenței prin fax și e-mail a Primarului și a Viceprimarilor revin Cabinetului Primarului și Cabinetului Viceprimarilor.

Actele care au o adresă greșită se înregistrează și se expediază, în termen de cinci zile, instituției sau organului competent, comunicându-se acest lucru emitentului, respectiv, petiționarului. De asemenea, petițiile anonime, respectiv cele fără adresa expeditorului, se înregistrează, dar sunt clasate conform legii.

3.7: Activitatea BRCR Satu Mare conform rapoartelor interne

3.7.1: Activitatea BRCR Satu Mare în anul 2011

În anul 2011, Primăria Municipiului Satu Mare a înregistrat un număr de 45336 de acte, acest număr reprezentând o ușoară scădere față de numărul actelor înregistrate anul anterior, în procente, această scădere reprezentând –0.11 %. Dintre aceste acte, 25898 au reprezentat intrări, 15027 au fost ieșiri, iar 9737 au reprezentat actele cu un caracter intern. Din totalul intrărilor, 90.14 % au fost înregistrate de BRCR Satu Mare, acest procent reprezentând un număr de 23343 de acte din totalul de acte intrate. Restul intrărilor au fost înregistrate de alte departamente care au competențe în acest sens.

Grafic 1: Actele înregistrate în anul 2011 de către Primăria Municipiului Satu Mare

Din totalul de ieșiri înregistrate, BRCR Satu Mare a înregistrat un număr de 44, cu o pondere de 0.3 %, mare parte din ieșiri fiind generate de compartimentele de specialitate care generează actele.

Grafic 2: Ponderea ieșirilor înregistrate de BRCR Satu Mare din totalul acestora

Cu ajutorul programului de management al actelor înregistrate, se pot genera atât rapoarte anuale cât și lunare. Pe anul 2011, datele obținute prin generarea rapoartelor lunare, din punct de vedere al intrărilor BRCR Satu Mare, le voi prezenta în următorul grafic.

Grafic 3: Numărul intrărilor BRCR Satu Mare pe anul 2011, prezentate lunar

În anul 2011, Biroului de Relații cu Cetățenii și Registratură i s-au repartizat un număr de 22 de petiții cărora li s-au răspuns în termenul prevăzut de lege. Solicitările petiționarilor au fost: sesizări, reclamații, solicitări de informații, în următoarele domenii:

Tabel 1: Domeniile petițiilor repartizate BRCR Satu Mare în anul 2011 și numărul acestora

Tot în anul 2011 s-a inițiat procedura de constatare și sancționare a contravențiilor referitoare la Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari. Prin această procedură s-a urmărit sancționarea proprietarilor care produc pagube vecinilor, din neglijență sau rea-credință, prin nerepararea instalațiilor proprii de apă și canal defecte.

Pe parcursul anului, în colaborare cu un inginer specializat în instalații pentru construcții de la Apaserv Satu Mare, alături de Poliția Locală, s-au făcut 17 constatări la domiciliul reclamanților, respectiv la cel al reclamaților, în urma cărora defecțiunile s-au remediat, nici un proprietar nefiind sancționat.

Ca nerealizări ale perioadei se poate aminti lipsa activității de control financiar contabil al asociațiilor de proprietari, respectiv, asistența asociațiilor pe teren, competență stabilită de HG 1588/ 2007 privind asociațiile de proprietari, art. 59, din lipsă de personal, ceea ce compromite parțial eforturile depuse prin instruirea administratorilor asociațiilor în cauză.

3.7.2: Activitatea BRCR Satu Mare în anul 2012

În cadrul Primăriei Municipiului Satu Mare, în anul 2012 s-au înregistrat un număr de 48747 de acte, cu 7% mai multe decât în anul 2011. Dintre aceste acte, 26947 reprezintă intrări, 16739 au fost ieșiri, iar cele cu un caracter intern au fost în număr de 5061. Din numărul actelor care reprezintă intrările, 92% au fost înregistrate de BRCR Satu Mare, respectiv 24795 de intrări, în timp ce restul de 8% au fost înregistrate de alte compartimente care au competențe de relaționare cu publicul.

Grafic 4: Actele înregistrate în anul 2012 de către Primăria Municipiului Satu Mare

Din numărul total de ieșiri, BRCR a înregistrat 79, cu o pondere de 0.4%, mare parte din ieșiri fiind înregistrate de compartimentele de specialitate care generează actele.

Grafic 5: Ponderea ieșirilor înregistrate de BRCR Satu Mare din totalul acestora

Cu ajutorul programului de management al actelor înregistrate, s-au generat și pe acest an, ca de altfel și pe 2011, rapoarte lunare, din punct de vedere al intrărilor BRCR Satu Mare.

Grafic 6: Numărul intrărilor BRCR Satu Mare pe anul 2012, prezentate lunar

În anul 2012, Biroului de Relații cu Cetățenii și Registratură i s-au repartizat un număr de 119 de petiții cărora li s-au răspuns în termenul prevăzut de lege. Solicitările petiționarilor au fost: sesizări, reclamații, solicitări de informații, în următoarele domenii:

Tabel 2: Domeniile petițiilor repartizate BRCR Satu Mare în anul 2012 și numărul acestora

În urma inițierii procedurii de constatare și sancționare a contravențiilor referitoare la Legea 230/2007, pe parcursul anului 2012 s-au făcut 9 constatări la domiciliul reclamanților, respectiv la cel al reclamaților, dar nici de această dată nu s-a soldat cu sancțiuni, defecțiunile fiind remediate.

Ca nerealizări ale perioadei, amintim în continuare lipsa activității de control financiar contabil al asociațiilor de proprietari, respectiv asistența asociațiilor pe teren, din lipsă de personal.

3.7.3: Activitatea BRCR Satu Mare în anul 2013

Pe întreaga Primărie a Municipiului Satu Mare, în anul 2013 s-au înregistrat un număr de 49852 de acte, cu 2% mai multe decât în anul precedent. Dintre aceste acte, 26192 au fost intrări, 18036 au fost ieșiri, iar 5624 au fost acte cu un caracter intern. Din numărul de intrări înregistrate pe toată instituția, 93.47% au fost înregistrate de BRCR Satu Mare, respectiv un număr de 24484, cu un spor de 1.47% față de anul precedent, restul fiind înregistrate de compartimente care mai au relații cu publicul.

Grafic 7: Actele înregistrate în anul 2013 de către Primăria Municipiului Satu Mare

Din numărul total de ieșiri înregistrate, BRCR Satu Mare a înregistrat 1275, cu o pondere de 7.06 %, mare parte din ieșiri fiind generate de compartimentele de specialitate care generează acte.

Grafic 8: Ponderea ieșirilor înregistrate de BRCR Satu Mare din totalul acestora

Cu ajutorul programului de management al actelor înregistrate, s-au generat și pe acest an, ca de altfel și pe 2011 și 2012, rapoarte lunare, din punct de vedere al intrărilor BRCR Satu Mare.

Grafic 9: Numărul intrărilor BRCR Satu Mare pe anul 2013, prezentate lunar

În anul 2013, BRCR Satu Mare i s-au repartizat un număr de 132 de petiții, cărora li s-a răspuns în termen legal. Solicitările petiționarilor au fost sesizări, reclamații, solicitări de informații, avizări, pe următoarele domenii:

Tabel 3: Domeniile petițiilor repartizate BRCR Satu Mare în anul 2013 și numărul acestora

După ce în anul 2011 s-a inițiat procedura de constatare și sancționare a contravențiilor conform Legii nr. 230/2007, s-a urmărit sancționarea proprietarilor care produc pagube vecinilor. Pe parcursul anului 2013, s-au făcut 7 constatări la domiciliul reclamanților și al reclamaților, în urma cărora defecțiunile s-au remediat, nesancționându-se nici un proprietar.

Și în acest an, ca nerealizări amintim lipsa activității de control financiar contabil al asociațiilor de proprietari, respectiv asistența asociațiilor pe teren, din cauza lipsei de personal, compromițând parțial eforturile anterioare depuse pentru instruirea administratorilor.

3.7.4: Scurt studiu comparativ privind activitatea BRCR Satu Mare conform datelor analizate

Analizând datele cu privire la actele înregistrate pe întreaga Primărie a Municipiului Satu Mare, observăm că datele sunt în continuă creștere de la an la an, în 2011 înregistrându-se 45336 acte, în 2012, 48747, cu 7 % mai mult decât în 2011, iar, în 2013 înregistrându-se un număr de 49852 de acte, cu 2% mai mult decât în anul anterior.

Grafic 10: Totalul intrărilor pe întreaga Primărie a Municipiului Satu Mare

Din punct de vedere al intrărilor nu se remarcă fluctuații semnificative, în anul 2011 înregistrându-se 25898 de intrări, în anul 2012, un număr de 26949, iar în 2013 înregistrându-se un total de 26192 de intrări.

Din punct de vedere al ieșirilor, constatăm o creștere de la un an la altul, în 2011 înregistrându-se 15027 de ieșiri, în 2012, 16739, iar în anul 2013, un total de 18036 de ieșiri.

Numărul actelor cu un caracter intern înregistrează o discrepanță mai mult decât vizibilă, în anul 2011 înregistrându-se 9737 de acte cu un caracter intern, după care, în anul următor, acest număr scade brusc aproape la jumătate, înregistrându-se un număr de 5061 de acte. În anul 2013, această valoare crește, dar nesemnificativ, înregistrându-se un număr de 5624 de acte.

Din datele prezentate în subcapitolele anterioare putem observa că BRCR Satu Mare este un compartiment de primire și înregistrare a actelor, din totalul intrărilor, în 2011 prin BRCR Satu Mare au intrat 23343 de acte, acest număr reprezentând 90.14% din intrări pe ansamblul Primăriei.

Acest procent crește în următorii ani, în 2012 la 92%, cu un număr de 24795 intrări, iar în 2013 la 93.47%, cu un număr de 24484 de intrări din totalul înregistrat pe ansamblul Primăriei Municipiului Satu Mare.

Grafic 11: Intrările înregistrate de BRCR Satu Mare din totalul intrărilor

Datele privind ieșirile înregistrate de BRCR Satu Mare ne arată că acestea sunt neînsemnate în raport cu ieșirile altor compartimente. Astfel, ieșirile înregistrate în 2011 sunt în număr de 44, cu o pondere de 0.3%, iar în anul 2012, 79, cu o pondere de 0.4% din totalul ieșirilor înregistrate. Totuși, în 2013 se înregistrează un puseu remarcabil, ieșirile înregistrate de BRCR Satu Mare crescând la 7.06%, reprezentând un număr de 1275 de ieșiri.

Comparând datele privind intrările înregistrate de BRCR Satu Mare, observăm unele modificări, fluctuații, care le voi prezenta în graficul ce urmează:

Grafic 12: Fluctuațiile lunare ale intrărilor înregistrate de BRCR Satu Mare, pe anii 2011-2012-2013

Din punct de vedere al petițiilor, observăm o creștere a numărului acestora astfel: în 2011 s-au soluționat 22 de petiții, în 2012, 119, iar în 2013 s-a răspuns, în termenul prevăzut legal, unui număr de 132 de petiții.

De asemenea, numărul constatărilor făcute la domiciliul reclamanților, respectiv al reclamaților, în vederea sancționării contravențiilor referitoare la producerea de pagube vecinilor, conform Legii nr. 230/2007, este în scădere, în 2011 făcându-se 17 constatări, în 2012, 9 constatări, iar în 2013 făcându-se 7 constatări la domiciliu.

Concluzii

În doctrina de specialitate, noțiunea de administrație publică are o sumedenie de definiții, una dintre ele fiind aceea că administrația publică reprezintă un fenomen organizațional, compus dintr-un ansamblu de structuri sociale, ocupând un loc aparte, proeminent în societatea din care face parte, fiind în raport cu toate celelalte organizații și grupuri.

Dreptul administrativ se remarcă a fi primul instrument științific de investigare și modelare a administrației. Ioan Alexandru definește acest concept, în două sensuri sau accepțiuni, astfel: „În sens larg, dreptul administrativ constituie dreptul administrsției și cuprinde totalitatea normelor juridice care se află în activitatea autorităților și instituțiilor administrației publice de stat sau locale. În sens restrâns, dreptul administrativ cuprinde numai normele juridice care diferă de regulile dreptului privat aplicabile, în principiu, relațiilor între particulari”.

Termenul de birocrație se remarcă a fi unul cu diverse conotații negative, reprezentând o atitudine caracterizată prin superioritatea acelor persoane care lucrează în cadrul administrației publice.

Organizarea administrativ-teritorială a țării a fost stipulată începând cu Regulamentele Organice, din anii 1831-1832, teritoriul fiind organizat în diverse structuri. Forma de organizare care este în vigoare și în zilele noastre s-a adoptat în anul 1968, prin Legea nr. 2/1968, care prevedea ca teritoriul țării să fie organizat în județe, orașe și comune. În acest sens, Constituția actuală a României prevede în art. 3, alin. (3) că „teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, orașe și județe. În condițiile legii unele orașe sunt declarate municipii”, iar Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală precizează: „comunele, orașele și județele sunt persoane juridice de drept public. Acestea au patrimoniu și capacitate juridică deplină.

O dată cu Revoluția de la 1987, structurile de putere ale totalitarismului s-au desființat, punându-se bazele statului de drept prin separarea puterilor în stat, a pluralismului politic, a descentralizării serviciilor publice, a autonomiei administrației publice locale și prin supremația legii.

Astfel, s-a recunoscut autonomia administrației publice locale, iar primarul, din punct de vedere al funcției indeplinite, primește statutul de autoritate publică. El se remarcă a fi șeful administrației publice locale și al aparatului propriu de specialitate al autorităților de administrație publică locală, pe care îl conduce și îl controlează, acesta fiind compus din personalul administrației publice, cu alte cuvinte, din funcționari publici, a căror statut este reglemantat prin lege, prin diverse norme, care cuprind voința statului de a reglementa, în mod autoritar, situația juridică a funcționarilor publici.

Activitatea administrației publice constă în luarea unor decizii administrative, care au ca obiect modalitățile concrete de punere în executare a legilor și asigurarea acelor servicii către populație, necesare în realizarea a ceea ce numim binele public.

Satu Mare este un municipiu, reședință de județ și cel mai mare oraș al județului Satu Mare, România, populația orașului fiind de 102.411 locuitori, conform datelor obținute la recensământul din 2011.

Primăria Municipiului Satu Mare își are sediul actual în clădirea Palatului Administrativ din Satu Mare. În cadrul acesteia există diverse departamente, care au ca obiective îndeplinirea sarcinilor ce le revin, printre care regăsim, începând cu anul 2006 sub denumirea de CIC, apoi din 2008 sub denumirea actuală, și Biroul de Relații cu Cetățenii și Registratură. În competența acestui birou intră relaționarea cu cetățenii, prin contact direct cu aceștia.

În cadrul acestuia, abordarea relației dintre administrație și cetățean se face printr-o modalitate nouă, modernă, bazată pe respect reciproc. Biroul de Relații cu Cetățenii și Registratură reprezintă locul de bază al comunicării în ambele sensuri, între cetățeni și administrație, o comunicare agreabilă, decentă, profesională, asigurând un cadru pentru dialog social real.

Actul normativ care stă la baza genezei BRCR Satu Mare este HG. Nr. 1723/2004 privind aprobarea Programului de măsuri pentru combaterea birocrației în activitatea de relații cu publicul.

În zilele noastre, asistăm la existanța unei atitudini de neîncredere în raport cu activitatea desfășurată de funcționarii publici din România. O politică de reconstruire a încrederii în administrația publică trebuie să conducă la creșterea eficienței și eficacității funcționarilor publici, dar și la un grad de satisfacție ridicat al cetățenilor și a societății civile față de serviciile publice.

Reformarea administrației nu constă doar în înlocuirea, crearea sau eliminarea unor instituții, ci, mai ales în schimbarea mentalității funcționarilor publici față de cetățeni, principiul orientării către public trebuind să stea la baza activității oricărui angajat într-o funcție publică.

Misiunea departamentului BRCR Satu Mare este acea de a organiza contactul cetățeanului cu administrația, într-un mod care să corespundă nevoilor și dorințelor cetățenilor. Scopul primordial este acela de a realiza servicii pentru cetățeni care să vină în sprijinirea rezolvării problemelor cu promptitudine și profesionalism.

Importanța BRCR constă în faptul că oferă cetățeanului un loc sau, mai degrabă, un centru, unde acesta își poate exprima opiniile, unde este ascultat în legătură cu problemele sale, loc în care primește un răspuns la întrebările care îl preocupă, făcându-l să simtă că este implicat, susținut și important cu adevărat. Toate acestea simbolizează o atitudine nouă a administrației publice locale față de cetățean, orientată către acesta, prin acest centru înlăturând toate barierele care au stat până acum în calea comunicării între cele două părți.

De asemenea, BRCR Satu Mare întâmpină și servește toți cetățenii în egală măsură, fără eventuale discriminări legate de apartenență politică, etnică, statut socio-economic, etc. Departamentul funcționează pe baza conceptului de radiere a discriminării, a birocrației, aroganței și a tentației corupției. Acesta reprezintă expresia spiritului democratic care trebuie să caracterizeze și să stea la baza oricărui aparat de administrație publică din România, biroul punând la dispoziția oricui diverse informații cu privire la activitățile autorităților locale sau alte informații legate de viața publică a comunității.

Pe lângă cele relatate, BRCR Satu Mare preia solicitările, sugestiile și reclamațiile cetățenilor și documentele pentru obținerea avizelor și a aprobărilor, după care eliberează răspunsuri referitoare la acestea în termenele prevăzute de lege.

Prin înființarea acestui birou se urmărește eficientizarea și modernizarea segmentului de comunicare al administrației publice cu cetățenii. Creșterea transparenței administrației publice prin lărgirea asistenței pentru public ajută la îmbunătățirea și armonizarea modului în care cetățenii, împreună cu autoritatea locală, înțeleg și se raportează la problemele societății, a modului în care se găsesc posibilele soluții și permit implementarea mai rapidă a deciziilor, care astfel sunt bazate pe acord social.

Ceea ce face cu adevărat BRCR Satu Mare este adaptarea permanentă a serviciilor oferite la cerințele și condițiile dinamice ale mediului social.

Bibliografie

Alexandru, Ioan; Cărăușan, Mihaela; Bucur, Sorin, Drept administrativ, Ed. Lumina Lex, București, 2005;

Alexandru, Ioan, Administratia publică: teorii, realități, perspective, Ed. Lumina Lex, București, 2007;

Alexandru, Ioan, Introducere în teoria administrației publice, Ed. Sylvi, București, 1997;

Alexandru, Ioan, Curente de gândire privind administrația publică, Ed. Economică, București, 2000;

Alexandru, Ioan, Lucica, Matei, Servicii publice, Ed. Economică, București, 2000;

Anderco, Vasile Radu Raportul de activitate pe anul 2011 al Biroului de Relații cu Cetățenii și Registratură;

Anderco, Vasile Radu Raportul de activitate pe anul 2012 al Biroului de Relații cu Cetățenii și Registratură;

Anderco, Vasile Radu Raportul de activitate pe anul 2013 al Biroului de Relații cu Cetățenii și Registratură;

Brezoianu, Dumitru, Drept administrativ, Partea specială, Ed. Universității Independente Titu Maiorescu, București, 2002;

***Constituția României, republicată în 2003;

Corbeanu, Ion, Drept administrativ, Ed. Lumina Lex, București, 2002;

Debbasch, Charles, Science administrative. Administration publique, Dalloz, 1971;

Debbasch, Charles, Droit administratif, Ediția a VI-a, Ed. Economica, Paris, 2002;

Deleanu, Ioan, Drept constituțional și instituțiile politice, Vol I, Ed. Europa Nouă, București, 1991;

***Dicționar de neologisme, 1986;

***Dicționarul explicativ al limbii române, Ediția a II-a revăzută și adăugită, 2009;

Fișa postului fiecărui angajat al BRCR Satu Mare, fișe întocmite de Șef Birou BRCR Satu Mare, Anderco Vasile Radu,pe anul 2014, aprobate de Primarul Dr. Coica Costel Dorel;

Goudenhooft, Gabriela, Administrație publică, Ed. Universității din Oradea, 2010;

Iorgovan, Antonie, Drept administrativ. Tratat elementar, Vol IV, Ed. Actami, București, 1994;

Iorgovan, Antonie, Drept administrativ, Tratat elementar, Vol. I, Ed. Hercules, București, 1993;

Iorgovan, Antonie, Drept administrativ. Tratat elementar, vol II, Ed. Hercules, București, 1993;

***Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală publicată în Monitorul Oficial al României nr. 204 din 23 aprilie 2001;

Manda, Corneliu, Drept administrativ. Tratat elementar, Ediția a III-a revăzută și adăugită, Ed. Lumina Lex, București, 2005;

Muraru, Ioan, Drept constitutțional și instituțiile politice, Ed. Actami, București, 1993;

Negoiță, Alexandru, Drept administrativ și știința administrației, Ed Ateneum, București, 1991;

Negulescu, Paul, Tratat de drept administrativ, Vol I, București, 1934;

***Noul dicționar explicativ al limbii române.

Preda, Mircea, Drept administrativ, Partea generală, Ediția a III-a, Ed. Lumina Lex, București, 2004;

Prisăcaru, Valentin I., Tratat de drept administrativ român, Ed. Lumina Lex, București, 1993;

***Regulamentul de organizare și funcționare al Primăriei Municipiului Satu Mare

Santai, Ioan, Drept administrativ și știința administrației, Vol. I, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2002;

Toader, Toma, Drept administrativ, Vol. I, Ed. Vasiliana, Iași, 2006;

Vedinaș, Verginia, Statutul funcționarului public, Ed. Nemira, 1998.

Bibliografie Web

Primăria Satu Mare, Site-ul Oficial al municipiului Satu Mare, http://www.satu-mare.ro/pagina/centru-de-informare-cet-eni

Primăria Satu Mare, Site-ul Oficial al municipiului Satu Mare, http://www.satu-mare.ro/pagina/departamente

Primăria Satu Mare, Site-ul Oficial al municipiului Satu Mare, http://www.satu-mare.ro/pagina/departamente

Primăria Satu Mare, Site-ul Oficial al municipiului Satu Mare, http://www.satu-mare.ro/fisiere/pagini_fisiere/ORGANIGRAMA_2013.pdf

Primăria Satu Mare, Site-ul Oficial al municipiului Satu Mare , http://www.satu-mare.ro/subpagina/birou-relatii-cu-cetatenii-si-registratura

http://scoala1carei.scoli.edu.ro/olitehno10/download/Scurt_istoric.pdf

http://ro.wikipedia.org/wiki/Satu_Mare

http://en.wikipedia.org/wiki/Administrative_Palace,_Satu_Mare

Palatul Administrativ, a patra clădire ca înălţime în România

http://cjsm.ro/2011/09/palatul-administrativ/

http://www.incont.ro/imobiliare/top-cladiri-care-zgarie-cerul-romaniei.html

www.google.ro/search?q=hotel+dacia+satu+mare&espv=2&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ei=eUCjU86zNYnnywPh8YD4Aw&sqi=2&ved=0CAYQ_AUoAQ&biw=1366&bih=643#facrc=_&imgdii=_&imgrc=moWWaHYN9xWM9M%253A%3Bsn5rfIBX0AqIXM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.satumare.insse.ro%252Fphpfiles%252F1096893082_1_1651409617.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.satumare.insse.ro%252Fmain.php%253Fid%253D442%3B1922%3B1365

www.google.ro/search?q=palatul+administrativ+din+satu+mare&espv=2&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ei=2UOjU7nTEuHY7AaanYDYCg&ved=0CAYQ_AUoAQ&biw=1366&bih=600#facrc=_&imgdii=_&imgrc=RF9ORyvNIj0C6M%253A%3BBB6ZSxM9QrrN0M%3Bhttp%253A%252F%252Fimg35.imageshack.us%252Fimg35%252F6403%252Fp1010290so.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.skyscrapercity.com%252Fshowthread.php%253Ft%253D1163565%2526page%253D14%3B1024%3B768

www.google.ro/search?q=primaria+din+satu+mare&espv=2&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ei=x0WjU5O2NYWZPeTSgYAG&ved=0CAYQ_AUoAQ&biw=1366&bih=600#facrc=_&imgdii=_&imgrc=J5lRg69DT2CXOM%253A%3B-oP9iGgMbp0AmM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.smon.ro%252Fimages%252F2007.03.16%252Fprimaria_satu_mare_347_20070316120648_11.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.smon.ro%252Fsatu_mare%252Fdirectia_de_impozite_si_taxe_locale_precizeaza_ca_reducerea_impozitelor_la_cladirile_vechi_se_face_din_oficiu___primaria_satu_mare_242_294436.html%3B300%3B225

Indice de figiri

Figura 1: Organigrama Aparatului de Specialitate al Primarului Municipiului Satu Mare – reședință de județ 45

Indice de grafice

Grafic 1: Actele înregistrate în anul 2011 de către Primăria Municipiului Satu Mare 65

Grafic 2: Ponderea ieșirilor înregistrate de BRCR Satu Mare din totalul acestora 66

Grafic 3: Numărul intrărilor BRCR Satu Mare pe anul 2011, prezentate lunar 66

Grafic 4: Actele înregistrate în anul 2012 de către Primăria Municipiului Satu Mare 68

Grafic 5: Ponderea ieșirilor înregistrate de BRCR Satu Mare din totalul acestora 68

Grafic 6: Numărul intrărilor BRCR Satu Mare pe anul 2012, prezentate lunar 69

Grafic 7: Actele înregistrate în anul 2013 de către Primăria Municipiului Satu Mare 70

Grafic 8: Ponderea ieșirilor înregistrate de BRCR Satu Mare din totalul acestora 71

Grafic 9: Numărul intrărilor BRCR Satu Mare pe anul 2013, prezentate lunar 71

Grafic 10: Totalul intrărilor pe întreaga Primărie a Municipiului Satu Mare 72

Grafic 11: Intrările înregistrate de BRCR Satu Mare din totalul intrărilor 73

Grafic 12: Fluctuațiile lunare ale intrărilor înregistrate de BRCR Satu Mare, pe anii 2011-2012-2013 74

Indice de imagini

Imag. 1: Hotel Dacia, clădire istorică a Municipiului Satu Mare 40

Imag. 2: Palatul Administrativ din Satu Mare 42

Imag. 3: Sediul Primăriei Municipiului Satu Mare 43

Imag. 4: Interiorul BRCR Satu Mare 53

Imag. 5: Postul 1 și Postul 2 al BRCR Satu Mare 54

Imag. 6: Postul 4, Postul 5 și Postul 6 al BRCR Satu Mare 61

Indice de tabele

Tabel 1: Domeniile petițiilor repartizate BRCR Satu Mare în anul 2011 și numărul acestora 67

Tabel 2: Domeniile petițiilor repartizate BRCR Satu Mare în anul 2012 și numărul acestora 69

Tabel 3: Domeniile petițiilor repartizate BRCR Satu Mare în anul 2013 și numărul acestora 72

Anexe

Anexa I:

REGULAMENT DE FUNCTIONARE PRIVIND INREGISTRAREA , CIRCULATIA SI PASTRAREA ACTELOR LA PRIMARIA MUNICIPIULUI

SATU MARE

I Organizarea activitatii de registratura

Art. 1 Activitatea de registratura a Primariei Satu Mare respectiv inregistrarea , expedierea corespondentei si evidenta circulatiei acesteia in cadrul institutiei , se face

de catre Biroul Relații cu publicul si Registratură, prin utilizarea unui program informatic de specialitate, de tip intranet, instalat pe serverul primariei.

Art. 2 Activitatea de inregistrare propriu-zisa se face pe suport electronic, intr-un registru general, in ordinea cronologica a primirii sau expedierii lor. Registrul Gene-

ral se listeaza periodic si pe suport hartie, cel putin lunar prin grija șefului compartimentului care poate delega aceasta obligație . Registrul General cuprinde toate actele intrate , respectiv iesite din primarie, precum si actele care sunt generate de institutie avand regim de circulatie intern si pentru care exista obligativitatea inregistrarii. Fiecare act primit sau intocmit de primarie primeste un singur numar de inregistrare.

Art.3 Raspunderea pentru buna functionare a programului informatic precum si pentru gestionarea bazei de date create o are administratorul bazei de date . Pentru rezolvarea operativa a eventualelor disfunctionalitati el va fi sustinut de compartimentul de specialitate informatica. Deasemenea el raspunde de salvarea pe DVD in 2 exemplare a datelor informatice anuale .

Art. 4 Primirea , inregistrarea , expedierea si pastrarea actelor se face prin evidenta separata in cazurile:

– starea civila

-Serviciul de Evidenta Informatizata a Populatiei

-Serviciul Public de Asistenta Sociala

-Politia Comunitara

-Direcția de impozite si taxe locale

-documente secrete

II Primirea si inregistrarea actelor

Art. 5 Actele care se inregistreaza in cadrul activitatii de registratura pot fi primite prin corespondenta , prin curieri, direct de la petitionari, prin fax sau prin e-mail.

Art. 6 Programul informatic asigura inregistrarea imediata intr-un registru

general, pe suport electronic, a intrarii sau iesirii corespondentei, cu atribuirea unui numar de inregistrare unic imediat urmator, cu data si ora inregistrarii, indiferent de operator.

Art. 7 Astfel, corespondenta primita sau expediata prin posta , fax sau e-mail face obiectul activitatii compartimentimentului Registratura, iar corespondenta primita direct de la cetateni persoane fizice sau reprezentand persoane juridice precum si cea predata direct acestora, face obiectul de activitate al compartimentului Relatii cu Publicul, denumita in continuare RP.

Art. 8 Tinand cont de specificul activitatii, in mod exceptional, competente de inregistrare a actelor, care fac obiectul corespondentei prin fax si e-mail a primarului si a viceprimarilor, o au si Cabinetul Primarului si Cabinetul Viceprimarilor.

Art 9 Solicitarile pentru eliberarea de autorizatii, acorduri, avize, adeverinte etc. care necesita anexarea de documente se vor inregistra de catre operatorii RP , dupa verificarea existentei tuturor actelor necesare. In scopul rezolvarii in termen legal al dosarelor depuse, nu vor fi admise dosare incomplete. La insistentele petentului se pot prelua si seturi de acte incomplete cu mentionarea acestui fapt la rubrica de observatii . In cazul primirii unor seturi de acte incomplete si nementionarii la rubrica de observatii a lipsurilor, raspunzator in cazul unor reclamatii, se face operatorul RP.

Art. 10 Cererile si alte documente prezentate personal la compartimentul RP , se inregistreaza pe loc, petentul urmand sa primeasca un bon pe care sunt inscrise numarul de inregistarare, data si ora depunerii, persoana care a preluat documentele, termenul maxim de rezolvare.

Art. 11 Pe fiecare document primit se aplica in coltul din dreapta sus parafa de inregistrare. In cazul in care solicitarea depusa se compune dintr-un dosar cu mai multe file, parafa se aplica doar pe primul document. De asemenea trebuie mentionat si numarul de file depus. Daca numarul de file depaseste numarul 20 se mentioneaza

" peste 20 de file "

Art. 12 Actele adresate gresit se inregistreaza si se expediaza in termen de 5 zile,

institutiei sau organului competent, comunicandu-se acest lucru emitentului respectiv petitionarului.

Art. 13 Petitiile anonime respectiv fara adresa expeditorului se inregistreaza , insa sunt clasate conform legii.

Art. 14 Registrul General va fi listat pe suport hartie A4, fiind indosariat in dosare cu sina. Pe fiecare dosar se vor scrie intervalul cu numerele de inregistrare continute, anul , luna si numarul volumului. Numarul volumului se numeroteaza de la 1 la numarul total de dosare pe anul respectiv, in ordine cronologica.

Art. 15 Dispozitiile primarului se numeroteaza pe ani calendaristici, in ordine cronologica si se inregistreaza in registru separat. Inregistrarea in sistem a formatului electronic a dispozitiilor primarului este obligatorie.

Art. 16 Se pot constitui registre separate pentru diverse documente de acelasi tip in functie de necesitati cu conditia ca toate documentele sa fie inregistrate si in Registrul General.

III Repartizarea , predarea, rezolvarea si expedierea documentelor

Art. 17 Repartizarea actelor se face zilnic. Dreptul de repartizare a actelor intrate in primarie o au dupa caz: primarul sau unul din viceprimari, secretarul, precum si operatorii RP dupa caz , sub supravegherea sefului de compartiment.

Art. 18 Astfel , fiecare compartiment are un indicativ conform nomenclatorului -indicator anexat sau prin initiale. Repartizarea actelor se face scriindu-se in coltul din dreapta , sus, indicativul sau initialele compartimentului de activitate.

Art. 19 Corespondenta inregistrata de registratura, , cu rezolutia primarului, sau a viceprimarului , respectiv a secretarului este reluata de registratura si predata compartimentelor de specialitate indicate in rezolutie.

Corespondenta inregistrata de RP, cu rezolutia primarului, a viceprimarului sau secretarului dupa caz este reluata de RP si predata compartimentelor de specialitate indicate in rezolutie.

Corespondenta inregistrata de Cabinetul Primarului , cu rezolutia data de primar este reluata de Cabinetul Primarului si predata compartimentului de specialitate indicata in rezolutie.

Corespondenta inregistrata de Cabinetul Viceprimarului, cu rezolutia data de viceprimar este reluata de Cabinetul Viceprimarului si predata compartimentului de specialitate indicata in rezolutie.

Art. 20 Din dispozitia celor ce repartizeaza corespondenta, anumite categorii de acte pot fi trimise direct compartimentelor de specialitate. Lista actelor ce se repartizeaza direct compartimentelor de specialitate de catre operatorii RP se poate actualiza periodic. Aceasta lista anexa face parte integranta din prezenta dispozitie.

Art. 21 Dupa efectuarea operatiunilor de mai sus ,Biroul de Relații cu publicul și Registratura, , Cabinetul Primarului sau al Viceprimarilor dupa caz, predau corespondenta pentru lucru prin borderouri listate prin grija programului informatic existent, pentru fiecare compartiment de activitate. Anterior listarii borderourilor se opereaza electronic repartizarea catre compartimente conform rezolutiilor date de persoanele cu drept de repartizare. In borderouri se trec toate actele repartizate compartimentelor de activitate, ori angajatilor direct. In borderouri nu se admit radieri si stersaturi.

Art 22 Corespondenta transmisa gresit compartimentelor , se restituie pe calea inversa , dovada restituirii actelor facandu-se tot prin borderou. Deasemenea in prealabil se opereaza electronic restituirea.

Art. 23 Actele a caror rezolvare necesita consultarea sau colaborarea mai multor compartimente, vor fi solutionate prin contactul direct intre angajatii de specialitate ai acestora. Daca este necesar sa se studieze actul respectiv in vederea emiterii unui punct de vedere sau a unui aviz comun, acesta va fi transmis prin borderou intre compartimentele care concura la rezolvarea problemei, operandu-se electronic traseul actului .

Art. 24 Evidenta actelor intrate si iesite in compartimentele de activitate se face electronic prin programul informatic existent si fizic prin borderourile care se listeaza si se pastreaza de catre fiecare compartiment in parte.

Art. 25 Compartimentele de activitate respectiv functionarul care expediaza actul va trece la expediere , pe actele intocmite numai numarul dat de programul informatic existent.

Art. 26 Functionarul din cadrul compartimentului de activitate caruia i s-a incredintat sarcina primirii corespondentei este obligat sa verifice inainte de a semna de primire, exactitatea numerelor de inregistrare ale actelor si anexele care le insotesc. Functionarului caruia i s-a incredintat de catre seful compartimentului rezolvarea lucrarilor se va ocupa si de expedierea, clasarea si pastrarea actelor, pana la predarea lor in arhiva.

Art. 27 Confirmarea electronica a borderoului de catre cel ce primeste documentele descarca de responsabilitate pe cel care a trimis actele, in ceea ce primeste gestionarea documentelor.

Art. 28 Toate actele care privesc aceeasi problema se conexeaza la primul act inregistrat. Actele anexate se introduc in ordine cronologica intr-o coala de conexare, pe care se noteaza numerele si datele de inregistrare ale actelor ce le cuprinde. Actele conexate nu pot fi scoase din coala de conexare pentru a fi consultate in mod izolat. Numarul de inregistrare al primului act din coala de conexare este numarul de baza, care determina locul de arhivare a intregii lucrari.

Art. 29 In cazul pierderii fizice a unui document, secretarul primariei va lua masurile necesare reconstituirii lui. Actul reconstituit poarta numarul de inregistrare al actului pierdut si se vizeaza de secretarul primariei. Cei vinovati de pierderea unor documente sunt pasibili de sanctiuni dupa caz, disciplinare sau penale.

Art. 30 Expedierea actelor prin posta se face de catre registratura , actele respective avand un numar de iesire dat de programul informatic existent.

Art. 31 Dupa semnarea corespondentei de catre persoanele competente, acesta se preda impreuna cu borderoul de predare primire listat , de catre functionarul desemnat sa rezolve si expedieze lucrarea, la compartimentul Registratura daca actele se expediaza prin posta sau la compartimentul RP daca se predau personal petentilor, in prealabil operandu-se electronic transferul actelor. Obligatia punerii actetor expediabile prin posta in plicuri adresate si inchiderea plicurilor revine compartimentelor care solicita expedierea.

Art 32 Pentru actele expediate prin posta de catre registratura se aplica parafa cu data expedierii. Copia actului expediat se inapoiaza compartimentului, respectiv angajatului care l-a intocmit, care-l pastreaza pana la solutionarea definitiva si clasarea intregii lucrari.

Art.33 In cazul in care actele rezolvate se predau personal petentului prin compartimentul RP , operatorul in cauza se va ingriji ca petentul sa se legitimeze si sa semneze de primire. In cazul in care actele se ridica de persoane imputernicite, pe langa semnatura de primire se va atasa procura notariala de reprezentare sau delegatia speciala data de conducatorul persoanei juridice in cauza.

Art. 34 Dupa rezolvarea si expedierea raspunsului, compartimentul claseaza actele in dosare, pe probleme, coform nomenclatorului indicator si le pastreaza pana la predarea lor la arhiva o perioada de 2 ani.

Art. 35 La Registratura , corespondenta se sorteaza pe destinatari, dupa care se verifica daca pe plicuri este trecut numarul, respectiv numerele de inregistrare ( in cazul mai multor acte) numele destinatarului si adresa completa. Denumirea institutiilor, organizatiilor, agentilor economici etc., se va scrie complet si nu prin initiale. Pentru destinatarii din municipiu, expedierea se poate face si prin curier completandu-se un borderou de expeditie , care va purta semnatura persoanei careia i s-au predat documentele.Expedierea prin posta se va face pe baza unui borderou de expeditie prin posta care va purta stampila oficiului postal unde s-au dus documentele.

Art. 36 Fluxul privind circulatia unui document este considerat incheiat cand au fost executati toti pasii necesari rezolvarii (favorabile sau nefavorabile) documentului, inclusiv expedierea lui. In sistemul electronic documentul primeste rezolutia „ rezolvat si expediat”

Art. 37 Informatiile de interes public care se dau in forma scrisa , prin fax sau prin e-mail, ca raspuns la o solicitare conform legii 544/2001 , indiferent de persoana care repartizeaza spre rezolvare actul in cauza, trebuie obligatoriu canalizate si spre seful Biroului Relatii cu Publicul si Registratura , care personal sau prin delegare competenta, inregistreaza actele respective intr-un registru special continut de altfel si in programul informatic existent , avand obligatia intocmirii raportului anual cerut de legea mai sus amintita, privind accesul la informatiile de interes public.

Art. 38 Actele a caror afisare la primarie este obligatorie prin lege sau alt act normativ se inregistreaza prin procedura normala si de asemenea si intr-un registru special pus la dispozitie de programul informatic existent, eliberandu-se o dovada in acest sens depunatorului.

Anexa 2:

PRIMĂRIA MUNICIPIULUI SATU MARE

BIROUL DE RELAȚII CU CETĂȚENII ȘI REGISTRATURĂ

Întocmit:

Șef Birou

Anderco Radu

Anexa 3:

PRIMĂRIA MUNICIPIULUI SATU MARE

BIROUL DE RELAȚII CU CETĂȚENII ȘI REGISTRATURĂ

LISTA OBIECTIVELOR, ACTIVITĂȚILOR ȘI ACȚIUNILOR.

Întocmit:

Șef Birou

Anderco Radu

Anexa 4

Activități specifice ale BRCR