Orice drum prin Maramureș poate însemna începutul unei frumoase legături sentimentale cu această zonă ce îndeamnă la reîntoarcerea către tradiții. [310025]

INTRODUCERE

“Pentru a descoperi tot ceea ce are de oferit superba zonă a Maramureșului, [anonimizat], este nevoie poate de o viață întreagă.

Orice drum prin Maramureș poate însemna începutul unei frumoase legături sentimentale cu această zonă ce îndeamnă la reîntoarcerea către tradiții.

Zona Maramureșului are o [anonimizat], de la turismul cultural și religios la excursii pe munte și sporturi extreme.

[anonimizat], care vă lasă fără respirație. Mai mult de 30 [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], întinse pe toata regiunea.

[anonimizat] a împrejmuirilor de vis.

Natura generoasă oferă posibilități extraordinare pentru pace și recreere. [anonimizat], cât si prin munți. Excursioniștii se vor bucura să afle că Maramureșul are o [anonimizat]: [anonimizat], peșteri, [anonimizat].

Însa Maramuresul nu oferă numai o lecție de geografie; cultura și istoria sunt doua dintre caracteristicile principale care definesc acest teritoriu. [anonimizat].

[anonimizat] 200, perfect păstrate până în prezent. Toate acestea sunt pentru locuitori parte din viața de zi cu zi: [anonimizat], [anonimizat], cu turnuri care parcă ating cerul.

[anonimizat]: [anonimizat].Unicitatea și marea lor valoare a [anonimizat], ce a inclus opt dintre ele în Lista Internațională a Moștenirilor.

[anonimizat]. Veți fi uimiți să descoperiți bogatele tradiții populare și obiceiurile care au supraviețuit de-a [anonimizat]. [anonimizat], deoarece „moroșenii” (asa cum sunt denumiți locuitorii) [anonimizat] a vieții de zi cu zi.

Veți observa cum activitățile de la fermă pot fi făcute fără a [anonimizat], care înca mai folosesc unelte manuale și instalațiile tehnice tradiționale.Veți vedea peste tot oameni purtând costume confecționate manual; veți lua parte la festivalurile folclorice pline de viață; veți asculta muzică tradițională la „cetera” (scripca) și la „zongora” (chitară) si veti dansa „hora” sau alte dansuri. Veți admira „ștergarul” (prosopul), „procutele” (covoare), „cergile” (cuverturi) si „blidele” (vase ceramice).

Veți face cunoștință cu oameni ospitalieri și cu inima mare, care vă vor invita să beți cu ei un pahar de „horincă de prune” (rachiu de prune). Veți bea lapte direct de la sursă, veti mânca ouă proaspete, culese direct din cuibar, și legume proaspete, luate direct din gradină.

Entuziaștii sportului și ai activităților în aer liber sunt bineveniți în Maramureș. Vânatorii vor aprecia cu siguranță oferta bogată a vânatului, iar pescarii vor alege fie lacurile, iazurile sau numeroasele râuri care parcurg ținutul. Schiorii și fanii sporturilor de iarnă se vor simți bine glisând pe pârtiile aflate pe numeroasele resorturi montane. Și alte sporturi aventuroase pot fi practicate aici: rafting, canoe, planare etc.

Zona Maramureș este cunoscută pentru costumele sale populare, pentru covoare, pentru obiectele din lemn, pentru clopuri (pălariile din paie ale bărbaților), pentru olărit și în pictura icoanelor pe sticlă și lemn.

Meșteșugarii continuă tradițiile moștenite din generație în generație. Măști, costume populare, obiecte sculptate în lemn, broderiile și covoarele sunt părți din viața cotidiană.

Covoarele traditionale din lâna, iile țesute de femei (și, uneori, chiar și de bărbați), veste brodate din Botiza, Vadu Izei, Săpânța și împletiturile lucrate cu multă răbdare în Vadu Izei, Șugatag, Salsig și Farcasa reprezintă mărturii ale moștenirii vii pe care o dețin moroșenii.

Sculptura în lemn este foarte apreciată în Maramureș, unde materialul este îndestulător. Aceasta este folosită la obiectele casnice, dar și la construirea caselor. Diferitele camere ale casei sunt decorate prin scobire, cum este cazul stâlpilor de la verandă sau cel al porții curții. Foarte talentați sunt considerați meșteșugarii din Săpânța, Vadu Izei, Bârsana, Glod, Ieud, Săcel și Breb.

O veche ocupație în zonă este olaritul.

În zonă este un foarte cunoscut atelier, centrul din Săcel de ceramică roșie, dar mai sunt și alti artizani mai puțin cunoscuți.

În majoritatea satelor, există artizani care își vând creațiile acasă. În unele sate, este câte un punct turistic de informații unde sunt vândute produsele de olarie, dar chiar și acolo unde nu există un astfel de loc, este ușor de găsit artizani, întrebând locuitorii.”

CAPITOLUL I

DESCRIEREA JUDEȚULUI MARAMUREȘ

1.1 Date generale de prezentare al Județului Maramureș

„Maramureșul este considerat de mulți sufletul satului tipic românesc. Cu așezările sale pitorești, dealuri înverzite și câmpii pline de flori sãlbatice, Maramureșul concentreazã tot ceea ce înseamnă viața la țară. Vizitatorii acestor locuri au ocazia unicã de a se întoarce în timp, de a fi martori ai unor vremuri și ai unei vieți mai simple.

Maramureșul este o destinație unică în Europa, care și-a păstrat cu mare grijă cultura, tradițiile și stilul de viață al țăranului din vremurile apuse. Regiunea ține locul unui testament al tradiționalului, al unei ere romantice a simplității și a valorilor morale despre care în zilele noastre doar citim sau auzim de la bunicii noștri.

Județul Maramureș este situat în nordul României, între paralelele 47ș20’00” și 48ș00’15” latitudine nordică și meridianele 22ș52’30” și 25ș07’30” longitudine estică, la o distanță de 20 km de centrul geografic al Europei.

Imaginea 1.1. Harta Județului Maramureș (www.google.ro)

Suprafața totală a județului este de 6304,4 km², acesta reprezentând 2,6% din suprafață teritorială a țării. Se situează pe locul 15 ca suprafață dintre județele tării.

Din suprafața totală a județului, 43% reprezintă suprafața ocupată de zona muntoasă (Munții Rodnei, Munții Țibleș, Munții Gutâi), 30% podișuri, dealuri și piemonturi, 27% depresiuni cu lunci și terase (Câmpia Someșului, Depresiunea Maramureș).

Se învecinează la nord cu Ucraina, la vest cu județul Satu Mare, la sud cu județele Bistrița Năsăud, Cluj și Sălaj iar la est cu județul Suceava.

În județul Maramureș sunt 13 orașe: Baia Mare, Sighetu Marmației, Borșa, Baia-Sprie, Vișeu de Sus, Târgu-Lapuș, Seini, Șomcuța Mare, Ulmeni, Tăuții Magherauș, Cavnic, Saliștea de Sus și Dragomirești.

Populația județului Maramureș este de 478.659 locuitori potrivit ultimului recensământ din 2011.

În mediul urban 234.975 sunt bărbați, iar 243.684 sunt femei.

Densitatea medie a județului Maramureș este de 83loc/km².

Structura etnică a județului Maramureș:

Români – 374.488 (78,24%)

Maghiari – 32613 (6,81%)

Ucrainieni – 30286 (6,43%)

Rromi – 12211 (2,55%)

Germani – 1054 (0,22%)

Altă etnie -1052 (0,20%)”

Imaginea 1.2. Evoluția demografică al Județului Maramureș (www.wikipedia.org)

1.2. Istoria Județului cu potențial

„Județul Maramureș este o unitate administrativă care s-a constituit după Marea Unire din 1918 când partea de Sud a Țării Maramureșului a intrat în componența României în perioada interbelică Județul Maramureș.

Județul cuprindea numai partea de Nord-Est, de peste Munții Gutâi, a actualului județ, iar reședința a fost orașul Sighet.

Județul avea în 1930 o populație de 161.575 de locuitori, dintre care 57,7% români, 20,9% evrei, 11,9% ruteni, 6,9% maghiari, 2% germani.

Părțile care compun acum Județul Maramureș, inclusiv orașul Baia Mare, a făcut parte din județul Satu-Mare.

După Al Doilea Război Mondial limitele administrative ale județului au fost modificate pentru a cuprinde și regiunile Țara Chioarului, Țara Lăpușului și o parte din Țara Codrului. Aceste regiuni au însumat actualul județ Maramureș.

Denumirea de Maramureș provine de la numele a doua râuri importante: Mara și Mureș. Cu toate acestea, această variantă a fost combătută de-a lungul anilor de diferiți istorici care au arătat că distanța dintre cele două râuri este mult prea mare pentru ca această teorie să fie luată în calcul.

1.3 Potențial turistic natural

Relieful județului Maramureș este variat. Partea estică și cea centrală împreună cu zona munților vulcanici Gutâi și cu cea a munților cristalini ai Maramureșului împreună cu depresiunea Maramureșului fac parte din grupa nordică a Carpaților Orientali.

Zona mai joasă, inclusiv depresiunea Baia Mare și depresiunea Lăpușului, aparțin de Podișul Transilvaniei.

Înălțimile sunt de talie mijlocie, cu excepția cristalinului Rodnei, unde prin vârful Pietrosul Rodnei atinge altitudinea maximă de 2.304m, fiind cea mai înaltă din județ.

Relieful înalt al județului este reprezentat de Munții Rodnei, Munții Maramureș, Munții Gutâi și Țibleș.

Hidrografia este reprezentată de râuri care se varsă în Tisa: Vișeu (cu Cisla, Vaser, Ruscova), Iza (cu Mara. Ieud, Botiza), Someșul în sud, împreună cu afluenții: Lăpuș și Bârsău.

Lacurile sunt de mai multe categorii și anume: artificiale (Firiza), glaciare (Iezerele Buhăescu, Taul Pietrosu, Negoiescu), lacuri sărate în foste ocne de sare (Ocna Sugatag, Costiui), lacul fiind format prin prăbușirea unei galerii de mină (Lacul Albastru). Sunt prezente și o serie de izvoare minerale la Borșa și Botiza.»

Imagine 1.3. Lacul Albastru, Baia Sprie (www.wikipedia.org)

«Lacul Albastru este situat la 3 km de Baia Sprie, s-a format în 1920 prin prăbușirea unei vechi galerii de mină, în care ulterior s-a acumulat apă de ploaie.

Lacul este de formă circulară odată cu trecerea timpului și datorită prezenței sulfatului de fier și a ionilor de cupru a căpătat o aciditate peste medie și o culoare albastră în anumite condiții.

De aici provine numele lacului, Lacul Albastru.

Acesta are un diametru aproximativ de 65m și o adâncime de circa 5m.

Lacul de acumulare Firiza este situat lângă localitatea Firiza pe râul cu același nume. Lacul a avut rolol de a alimenta cu apă a orașul Baia Mare, în prezent acest lac este folosit în scop recreativ și pentru agrement. Acesta este locul preferat de cetățenii din Baia Mare pentru a se recrea.

Județul Maramureș dispune de numeroase rezervații naturale precum :

Parcul Natural Munții Maramureșului ;

Pietrosul Mare ;

Pădurea Crăiasa .

Parcul Natural Munții Maramureșului

Este o arie protejată de interes național. Este situat în nordul județului Maramureș, pe teritoriile orașelor Borșa și Vișeu de Sus.

Parcul Natural Munții Maramureșului reprezintă un areal specific montan format din păduri, pajiști, văi și goluri alpine. Are o floră bogată, aceasta fiind constituită din făgete, molidișuri și ierburi, care adăpostesc, conservă și asigură condițiile necesare supraviețuirii unei multitudini de mamifere, amfibieni, pești, animalele fiind protejate la nivel european sau local.

În componența parcului regăsim patru rezervații naturale de interes național. Vârful Farcău – Lacul Vinderelu – Vârful Mihăilescu, rezervație naturală tip geologic, floristic și peisagistic ce adăpostește specii rare de flori precum: floarea de colț, vulturica sau bumbăcărița.

Aria naturală Cornu Nedeii – Ciungii Bălăsinii a fost special creată pentru protejarea cocoșului de mesteacăn, specie de pasăre care face parte din familia fazanilor.

Rezervația naturală Poiana cu narcise Tomnatec – Sehleanu, este o rezervație de tip floristic creată în scopul de a conserva o specie rară de narcise, acestea vegetând la o altitudine de 1600m.

Aria naturală Stâncările Sâlhoi – Zâmbroslavele adăpostește o specie de plantă cunoscută de localnici sub denumirea populară de lingurea.”

Imaginea 1.4. Parcul Natural Munții Maramureșului (www.google.ro)

Pietrosul Mare

„Rezervația naturală Pietrosul Mare prezintă cel mai spectaculos relief glaciar din Munții Rodnei. O mare parte a rezervației este ocupată de roci cristaline metamorfice din Pânza de Rodna. Tipul de sol predominant este brun feriiluvial, întâlnindu-se și solurile brun acid si brun eumezobazic.

Culmile cuprinse în cadrul rezervației se regăsesc vârfurile Buhăescu Mare (2221 m), Buhăescu Mic (2199 m), Piatra Albă (2061 m), Gropi (2063 m).

Lacul glaciar Iezer situat în circul glaciar, purtând același nume și este situat la o altitudine de 1825 metri.

Flora este prezentată de arbori și arbuști cu specii de brad: molid, pin, zâmbru, stejar, paltin, tei, frasin, ulm, arțar și jneapăn.

Ierburile regăsite în Rezervația naturală Pietrosul Mare sunt specii rare precum: papucul doamnei, frigurele, clopoțelul de munte, gălbinele.

Fauna este reprezentată de: cerb, căprioară, lup cenușiu, urs brun, mistreț, vulpe, vidră, veveriță.

Imaginea 1.5. Rezervația naturală Pietrosul Mare (www.google.ro)

Pădurea Crăiasa

Pădurea se află în partea centrală a județului Maramureș, în nordul Munților Gutâi, în apropiere a drumului național DN1F. Aria reprezintă o zonă împădurită, această caracteristică are rol de protecție pentru speciile arboret de gorun și larice, acestea vegetând în asociere cu speciile de stejar existente.

În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic precum: lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate și zone naturale.

Imaginea 1.6. Pădurea Crăiasa (www.wikipedia.org)

Clima în județul Maramureș este reprezentată de tipul de climă continental-moderat , în general rece și umedă în zonele înalte. Acest tip de climă are un regim termic moderat, precipitații anuale bogate.

Temperatura medie anuală în județul Maramureș este de 8,5°C.

Cea mai călduroasă lună a anului este iulie, iar cea mai rece este ianuarie.

Cantitatea anuală de precipitații are valori cuprinse între 800-1500mm, dar cu influențe mai accentuate în partea nordică.

Cantitățile de precipitații sunt printre cele mai ridicate din țară.

Vântul care străbate județul Maramureș este crivățul. Vitezele medii anuale sunt cuprinse între 3 și 3,8m/s. Uneori, în munți viteza vânturilor poate ajunge la 50m/s.

Vegetația și fauna sunt caracterizate printr-o varietate de specii în funcție de altitudine. Speciile de animale sunt bine reprezentate. În funcție de altitudine, acestea sunt:

În zona alpină – capra neagră, marmota, acvila;

În jnepeniș – cocoșul de mesteacăn;

În pădurile de conifere – cocoșul de munte, ursul brun, cerbul.

Vegetația este specifică zonei central europene. Predomină pădurile de fag și conifere, care trec în spațiul alpin și subalpin în pășuni și jpnepenișuri.

Cascada Cailor

Cascada Cailor este una dintre cele mai deosebite cascade din România, fiind formată pe versantul nordic al Munților Rodnei, în apropierea stațiunii turistice Borșa.

Este o destinație foarte populară, anual mii de turiști vin să vadă una dintre cele mai măiestuoase cascade din Carpați. Apa rezultată din topirea zăpezii și din ploi se adună într-un circ glaciar și de acolo de pe versantul abrupt al Rezervației Piatra Rea. Se înclină în jos formând cascada în mai multe trepte cu căderi succesive de 40 metri, 20 metri și 40 metri.

Din spusele legendei, Muntele Piatra Rea, datorită pășunilor întinse era locul preferat al localnicilor pentru a ține caii la păscut. Zona nu era atât de liniștită, datorită urșilor care erau în căutare de pradă. Zona fiind una deschisă, urșilor le era foarte greu pentru a obține prada.

Ursul încerca să incolțească caii deasupra prăpăstiilor de la actuala Cascada a Cailor. Aici animalele nu aveau altă soluție decât să se arunce în prăpastie, ursul având câștig de cauză.

Muntele se numește Muntele Cailor, circul glaciar a fost denumit Podul Cailor iar pârăul care cade în jos se numește Izvorul Cailor.

Accesul spre cascadă este facil, fie pe jos de la Borșa pe o potecă, fie cu telescaunul din stațiunea Borșa. De la capătul telescaunului se poate ajunge la Cascada Cailor în 15 minute.”

Imaginea 1.7. Cascada Cailor (www.google.ro)

1.4 Potențialul turistic antropic

Mănăstirea Bârsana

„În urma unor cercetări, se prespune că Mănăstirea Bârsana este prezentă pe tărâmurile noastre de mai bine de 600 de ani, mai exact din vara anului 1390. Cercetările sunt regăsite într-un document, unde, de asemenea, se menționează existența unor proprietăți care ar fi aparținând familiei voievodale Dragoș.

Cu atât mai mult, drumul care face legătura cu Mănăstirea, se întâlnește cu un altul care conduce către satul alăturat. Tot aici, este amintit și un act de proprietate, undeva la începutul lunii noiembrie, la 15 ani distanță, iar ultimele mențiuni unde se consemnează locașul de cult, se regăsesc tot în acte de proprietate ale lui Bartolomeu Dragfi, în jurul anului 1450.

Imaginea 1.8. Mănăstirea Bârsana (www.google.ro)

La Bârsana au existat două vetre monahale, la aproximativ opt – nouă kilometri depărtare una de cealaltă: una în partea sud-estică a hotarului, în locul numit Valea Slatinei, iar alta în partea sud-vestică a hotarului, pe dealul Humâna, la izvoarele văii, care astăzi se numește Valea Hotarului, iar în documentele secolului al XIV- lea e amintită cu numele Valea Mănăstirii.

În anul 1710 s-a constatat teribila epidemie de ciumă, iar vechea biserică a fost înălțată la un an distanță, drept mulțumire Lui Dumnezeu pentru ocrotirea și protecția din timpul epidemiei, într-un loc numit „Părul Călugărului”, care s-a dovedit a fi de fapt o sihăstrie.

Mănăstirea era foarte izolată, se afla adâncită într-o pădure de foioase de pe un deal situat la mare depărtare de localitate, accesul la mănăstire era îngreunat și din cauza râului Iza, peste care nu exista o punte de trecere în apropiere.

Ulterior, a fost mutată pe Valea Izei pe locul unui cimitir distrus după lupta aprigă cu tătarii, în jurul anului 1739. Imediat după, la sfârșitul anilor 1700, a fost mutată din nou tot într-un cimitir al victimelor din urma ciumei mici din 1742 din Valea Slatinei într-un loc care pe atunci purta numele de Podurile Strâmtorii, iar după mutare a primit numele de Podurile Mănăstirii.

În timpul acțiunilor uniației din jurul anului 1700 și perioadei care a urmat, Maramureșul a rămas o adevărată cetate de neînvins a Ortodoxiei, iar Mănăstirea Bârsana a avut un rol foarte important în apărarea legii strămoșesti din acea perioadă atât de grea pentru istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania.

În condițiile presiunilor generate de extinderea oficială a unirii religioase a românilor cu Biserica Romei asupra locașurilor de cult ortodox din zonă, mănăstirea rezistă până în anul 1791.

La 12 iulie 1791 mănăstirea a fost desființată, călugării au fost alungați și s-au refugiat în Moldova la Mănăstirea Neamț. Mănăstirea a fost devastată, chiliile și clădirile anexe distruse, averea fiind confiscată.

O parte a averii a trecut în proprietatea statului și predată mănăstirii greco-catolice de la Cernoc, iar, alta, inclusiv locul unde a fost mănăstirea, a devenit proprietate a bisericii parohiale din Bârsana.

Pentru pictarea interiorului bisericii s-au folosit stilurile baroc și rococo create de către Hodor Toader în martie 1806.

Picturile au fost realizate pe lemn care aveau pe părțile denivelate bucăți textile, fiind acoperite cu un strat de var preparat, cum se obișnuia în acea perioadă.

De-a lungul anilor, biserica a suferit numeroase modificări, astfel, după pictarea acesteia i-a fost alipit un pridvor cu două niveluri, iar ferestrele au fost lărgite ca mai apoi, în 1929, au fost tăiate ferestrele formând astfel naosul si pronaosul.

Arhitectul Cordoș Dorel este cel care a coordonat construcția ansamblului monarhal, fiind construită din lemn, acest material fiind folosit în urma tradiției locale. Acesta nu a ezitat să folosească elemente pur maramureșene, ansamblul prezentând încă de la intrare o poartă specifică zonei, fiind urmată de biserica care măsoară nu mai puțin de 57 de m, fiind catalogată până nu demult cea mai înaltă biserică din lume, turnul însoțit de clopotniță, chiliile călugarilor și casa maiștrilor, capela și altarul de vară. De curând, a fost ridicat și muzeul din incinta mănăstirii.

Cimitirul de la Săpânța

Un alt obiectiv bine cunoscut din județul Maramureș este nimic altceva decât Cimitirul de la Săpânța. Acesta este localizat chiar în localitatea Săpânța, în partea de nord a României la granița cu Ucraina, iar combinația coloristică a crucilor, precum și textul ușor ironic și din cand în când hazliu, au adus faima Cimitirului de la Săpânța, atribuindu-se numele de Cimitul Vesel.

Datează din 1935 și se regăsesc 800 de morminte.

Arta lemnului pe teritoriul României a atins conotații creative de cea mai înalta calitatea, în zona Maramureșului.

Este un obiectiv turistic atipic, însă posedă o doză mare de originalitate chiar dacă vorbim de un loc sumbru, în aparență, iar motivele decorative folosite la Cimitirul Vesel sunt de obicei abstracte.

Imaginea 1.9. Cimitirul de la Săpânța (www.google.ro)

Acesta a fost denumit astfel, după obiceiurile dacilor, ideea apartinându-i lui Stan Ioan Pătrăș, fiind sculptor de cruci și artist, și de asemenea un om simplu și cu frică de Dumnezeu, a evitat obiceiurile tradiționale și a realizat că moartea face parte din viața fiecărui om, acesta încercând să nu mai privească cu rigididatea cu care suntem obișnuiți.

Așadar, a studiat priveghiurile din vecinătăți, unde oamenii priveau moartea ca pe o modalitate de ajungere la zeul lor, Zamolxe, ci nu ca pe o despărțire veșnică.

Astfel, în noaptea dinaintea ultimului drum, oamenii care participau, relatau cu zâmbetul pe buze amintirile despre persoana decedată și cu atât mai mult, făceau glume pe seama acestora.

De asemenea, inclusiv pe crucile si mormintele intens colorate, se regăsesc versuri sau rime în care este amintită cu mult haz persoana respectivă sau sunt relatate ocupațiile, obiceiurile, viicile și scene din viața acestora prin picturi naive, iar formularea frazelor prezintă ostentativ greșeli de ortografie și variante arhaice.

Unele cruci sunt pictate pe ambele părți. Pe o parte este plasată o descriere a vieții celui îngropat, iar pe cealaltă o descriere a motivului morții.

Accesul spre Cimitrul Vesel se face astfel:

Sighetul-Marmației (20km-DN19) > Sarasău > Câmpulung > Săpânța.

Pentru a putea intra în acest obiectiv turistic trebuie achitată o taxă de 5 lei.

Durata medie de vizitare a cimitirului este de 30 minute.”

Mocănița

„Numită adesea „Mocănița de pe Valea Vaserului“, Calea Ferată Forestieră din Vișeu de Sus se află chiar în nordul României, la granița cu Ucraina și reprezintă o bogăție a patrimoniului atât din punct de vedere tehnic, cât și cultural.

Pe o rută de aproape 60 kilometri distanță circulă – pe lângă locomotive Diesel – până astăzi locomotive cu abur înfocate cu lemn, lucru prin care CFF Vișeu de Sus (Calea Ferată Forestieră) devine cunoscută în întreaga lume ca fiind ultima cale ferată forestieră adevărată, care funcționează cu abur.

Imaginea 1.10. Mocănița (www.google.ro)

Dacă vrei să savurezi o experiență inedită, plimbarea cu Mocănița trebuie bifată pe lista ta.

Ce este Mocanița?

Ei bine, Mocănița care este numită deseori și „Mocănița de pe Valea Vaserului“, care se află chiar în coasta Ucrainei, reprezintă un simbol important din toate punctele de vedere.

Construită după Primul Război Mondial, rolul acesteia era de a transporta lemnul, Mocănița, în prezent este folosită pentru captivarea turiștilor.

Aceasta este recunoscută în întreaga lume ca circulând pe singura cale ferată forestieră funcțională pe abur din lume, parcurgând o rută de 60 de kilometri.

Durata traseului dus-întors este de aproximativ 6 ore, prețul unui bilet pentru un student fiind de 45 lei, iar prețul unui bilet integral/adult este de 60 lei.

Muzeul Satului Maramureșean

Începuturile muzeului au loc la 1972 prin muncă istovitoare și atentă pentru colecționarea exponatelor, inaugurarea muzeului având loc la 30 mai 1981, acesta dispunând de trei case și biserică. Căutarea obiectelor muzeale nu s-au terminat odată cu deschiderea muzeului, ci chiar și în prezent se achiziționează noi obiective, în ciuda înființării muzeului.

Acesta se situează în Sighetul Marmației, considerat fiind un muzeu zonal, reprezentând provincia istorică a Maramureșului. De asemenea, se încadrează în rândul complexelor muzeale care sunt reprezentative la nivel național pentru fiecare provincie istorică în parte, cum ar fi: Muzeul Moldovei la Iași, Muzeul Bucovinei la Suceava, Muzeul Olteniei la Craiova, Muzeul Banatului la Timișoara, Muzeul Țării Crișurilor la Oradea, Muzeul Transilvaniei la Cluj Napoca și multe altele. Se deosebește față de muzeele create pe structuri administrativ teritoriale, fiind un muzeu cu expunere pavilionară și muzeu în aer liber, dar și cu secții de arheologie, cultura zonei și galerii de artă. Complexul încadrează o serie de colecții ale caselor specifice din zona Maramureșului.

Astfel, acesta cuprinde peste 30 de gospodării, unele fiind 100% autentice, cuprinzând exemplarele autentice. Acestea sunt prezentate pe principalele subzone ale Maramureșului istoric: Cosău-Mara și Iza Inferioară până la Strâmtura, Iza Mijlocie, Vișeu-Borșa, subzona Tisei și bazinul Ruscovei.

Pe lângă gospodăriile românești au mai fost reconstruite o locuință ucraineană, una maghiară și două case evreiești (în interiorul uneia fiind amenajată o sinagogă sătească), fiind considerat astfel, un sat recreat.

În viitorul apropiat se dorește îmbogățirea colecției cu o „Casă Germană”.

Casele sunt identificate prin numele ultimului proprietar, iar pe tăblița de identificare fiind indicate perioada construirii și locul de proveniență. De asemenea, străzile din complexul muzeal se îndreaptă către aceeași direcție, și anume către biserica de lemn, aceasta fiind cea mai veche construcție din muzeu, datând din secolul al XVI-lea. Prezintă o construcție unică, fiind ridicată din materiale refolosite de la o biserică mai veche, unele bârne datând din 1572. Pe lângă aceasta, biserica a fost adusă din satul Oncești de pe valea Izei.

De asemenea, cel care s-a ocupat de înființarea acesteia și care bineînteles este și directorul întregului complex, se numește Mihai Dănuș.

Turul muzeului, începe prin intrarea printr-o poartă pur maramureșeană care se continuă pe partea dreaptă cu o clădire cu aer de exponat, ce adăpostește casa de bilete împreună cu magazinul de suveniruri.

Pentru a putea ajunge în spațiul expozițional propriu-zis trebuie urcată o pantă abrubtă, imediat după aceea primele exponate devin deja vizibile. Senzația creată este aceea de plimbare printr-un sat, nicidecum printr-un muzeu. Nu toate casele prezintă finisaje, observându-se lipsa gardurilor, dar acest lucru este doar o chestiune de timp, acestea aflându-se într-o continuă dezvoltare.

Unul din exponatele speciale și cu o arhitectură deosebită este „Casa Berciu”, care își are rădăcinile din Călinești, Valea Cosăului, datând din secolul al XVII-lea. Principalul material folosit este lemnul, în întregime, iar acoperișul având o formă țuguiată, oferindu-i o înălțime remarcabilă.

În exteriorul acesteia se observă un pridvor care acoperă toată lățimea faței principale cu stâlpi atent meșteșugiți.

Interiorul prezintă trei încăperi: intrarea se face direct în bucătărie, iar în părțile laterale ale încăperii, regăsim două camere, fiecare cu mobilier vechi care induc sentimente puternice de nostalgie. Pereții sunt netencuiți, iar podeaua este din pământ.

Această casă nu prezintă o delimitare a curții printr-un gard, astfel traseul continuând prin iarbă spre următorul exponat, acesta fiind, după spusele plăcuțelor explicative o „uleiniță”, definind apoi termenul ca „presă de ulei cu berbeci” care aparține următoarei case, „Casa Tivadar”, asemănătare celei anterioare, dat fiind faptul că provin din același loc, aceasta fiind o idee mai veche.

Arhitectura interiorului este aceeași, exceptând cea a exteriorului, unde stâlpii nu mai sunt sculptați, iar pridvorului i se adaugă lateral un loc destinat depozitării porumbului, care este denumit popular „pătul”.

Următorul obiectiv principal este „Casa Evreiască”, la care am ajuns parcurgând o serie numeroasă de ulițe.

Casa prezintă o imagine estetică nouă, relativ modernă fiind mai nouă ca celelalte, datând din secolul al XIX-lea, fiind recoltată din Bârsana, Valea Izei. Pereții îi regăsim tencuiți, atât pe interior, cât și pe exterior, iar acoperișul nu este la fel de înalt.

Spre deosebire de celelalte, casa este așezată la stradă și are două intrări, deoarece în una din camerele de la stradă era amenajat un mic magazin. Aceasta prezintă cinci încăperi, ea însuși reprezentând un muzeu.  La intrare, câteva panouri și fotografii prezintă „Viața socială a evreilor din Maramureș”.

Celelalte încăperi adăpostesc obiecte folosite în viața de zi cu zi. Una din încăperi este amenajată drept „cameră de oaspeți”, iar încăperea învecinată pare a fi o „sală de cult”. De asemenea, casa a fost locuită de mai mulți rabini, timp în care a fost și templu.

Turul continuă „Șura Balea”, datând din secolul al XIX-lea, dar nu exteriorul este cel care atrage atenția, ci expoziția pe care o adăpostește, care relatează în mare parte istoria muzeului.  Ideeile privind înființarea acestuia datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar prima concretizare a acestora are loc, abia, în 1926.

Închis în anul 1940, după Dictatul de la Viena, muzeul a fost redeschis în anul 1957.

În 1971 muzeul se organizează pe secții, la 26 decembrie deschizându-se expoziția etnografică din ziua de azi. După această dată, Francisc Nistor împreună cu Mihai Dăncuș, au început acțiunea de identificare și achiziționare a celor mai reprezentative monumente de arhitectură populară și instalații tehnice țărănești pentru „Muzeul Satului Maramureșean”, Mihai Dăncuș elaborând, în 1972, tematica de organizare a acestuia, iar Lucacs Elisabeta realizează proiectul de amplasare și organizare a muzeului. La 30 mai 1981, cu ocazia sărbătoririi Zilei Internaționale a Muzeelor, s-a inaugurat noul muzeu.

Un alt obiectiv important este reprezentat de „Casa Maghiară”, care provine din Valea Tisei, din Câmpulung la Tisa, fiind veche de 200 ani. Interiorul se aseamană ca primele două case, însă există o diferență de proporții, aceasta fiind mult mai mică și prezintă tencuială atât pe interior, cât si pe exterior, vopsită în alb, tâmplăria făcând excepția, fiind vopsită în verde. O altă diferență majoră, o reprezintă mobilierul care este mult mai complex.

Următorul obiectiv se numește „Casa Stan”, din Săpânța, datând, și ea, din secolul al XVII-lea.

Regăsim același stil ca celelalte, însă un altfel de mobilier si alte ustensile gospodărești, fiind neautentice secolului.

Ultimul obiectiv este „Casa Ucraineană”, proveniența sa fiind din Poienile de sub Munte, veche din secolul al XVII-lea, care, comparativ cu restul caselor, aceasta prezintă gard și o poartă pentru căruțe. Cu atât mai mult, se observă o altă construcție care aparține aceluiași obiectiv, fiind considerată o cămară pentru depozitarea obiectelor gospodărești. Exteriorul nu prezintă pridvor, intrarea nu se mai face pe mijloc, ci pe partea stângă, restul fațadei fiind ocupată de o bancă așezată sub o streașină.

Interiorul este ceva mai mic, reprezentat de doar două încăperi, una dintre ele fiind bucătăria. O caracteristică a casei este podul de peste camera în care se locuiește, fiind deschis spre spațiul ocupat de bucătărie.”

Imaginea 1.11. Muzeul Satului Maramureș (www.google.ro)

Turnul Ștefan

„Turnul Ștefan este turnul-clopotniță al fostei biserici "Sfântul Rege Ștefan" din Baia Mare. Turnul este situat în imediata apropiere a Pieții Libertății – Piața Centrală a vechiului oraș. Turnul a fost construit în secolul al XV-lea.

Prima atestare documentară a bisericii "Sfântul Ștefan", datează din anul 1347. Construcția a fost inaugurată oficial în anul 1387. Turnul este construit din piatră masivă, a fost ridicat la inițiativa principelui Ioan de Hunedoara, pentru a celebra victoria de la Ialomița împotriva turcilor. Construcția turnului a început după anul 1446, fiind finalizată abia în 1468, sub domnia lui Matia Corvinul.

Având forma unei piramide cu forma pătrată, turnul este înzestrat cu patru turnulețe și clopote. În 1619 partea superioară se reface. În anul 1930 se montează ceasul cu lună. Clădirea a suferit în repetate rânduri din cauza trăsnetelor și incendiilor, în ciuda acestor fapte, în anul 1763 se reface numai turnul. Cu această ocazie se construiește pridvorul părții de sus.

Intrarea în turn se face prin ușa orientată spre sud, ajungânde-se la primul nivel pe o scară de piatră. De la primul nivel până la foișor, accesul se face pe scări de lemn.

Clădirea măsoară aproximativ 50 metri. Din terasa turnului se observă panorama întregului oraș.

O nouă acțiune de reabilitare și consolidare a zidurilor a luat startul la sfârșitul anului 2007.

La sfârșitul anilor 1990 în acest spațiu a avut loc manifestarea “Poezia din turn”.”

Imaginea 1.12 Turnul Ștefan (www.google.ro)

CAPITOLUL II

PREZENTAREA WEBSITE-ULUI „JUDEȚUL MARAMUREȘ”

2.1 Descrierea suportului pentru realizarea site-ului web

„Noțiunea de site web provine din limba engleză (web site) și desemnează o grupă de pagini web multimedia (conținând texte, imagini fixe, animații, etc.), accesibile în internetul oricărei persoane, care sunt conectate între ele prin hiperlinkuri.

Hiperlink-ul este o legătură într-un document electronic de către alte părți ale aceluiași document, alte documente sau secțiuni din alte documente, spre care un utilizator este trimis atunci când accesează elementul de navigație.

Link-ul este o referință către un document sau parte a unui document. Termenul link (prescurtare de la hyperlink) de obicei este asociat cu Internetul și paginile web, el fiind un termen mult mai general, care poate cuprinde referirea și între alte tipuri de documente electronice, care nu sunt neapărat în format HTML (pagini web) și nu sunt neapărat pe Internet.

De regulă, site-urile sunt deținute, customizate și administrate de un webmaster.

O pagină web este o resursă aflată în spațiul web (WWW) din Internet, de obicei în format HTML sau XHTML (extensia numelui fișierului fiind de cele mai multe ori .html sau .htm) și având hiperlinkuri (hiperlegături) pentru navigarea simplă (cu un singur click de mouse) de la o pagină sau secțiune de pagină la alta.

Pagina web se numește astfel, deoarece ea se poate afișa pe un monitor sau ecran de calculator și se aseamănă într-o oarecare măsură cu o pagină de ziar.

O pagină web conține:

Texte în diferite formate (forme, mărimi, culori);

Imagini în diferite formate (.gif; .jpeg; .png);

Fișiere audio (.mid; .wav);

Conținut multimedia interactiv (Adobe Flash)

Descrierea HTML și Javascript

O pagină web este un document creat cu ajutorul limbajului de marcare HTML (Hyper Text Markup Language) și opțional limbaje de programare cum ar fi PHP, ASP, JavaScript, fiind accesibil vizitatorilor prin intermediul protocolului HTTP (Hyper Transfer Protocol), care transferă informația de la server la browser.

Imaginea 2.1. World Wide Web (www.google.ro)

Un server este un program de aplicație care furnizează servicii altor aplicații (aplicații client), aflate pe același calculator sau pe calculatoare diferite.

De obicei, aplicația server așteaptă conexiuni din partea aplicațiilor client. Se mai numește server și calculatorul pe care rulează una sau mai multe asemenea aplicații.

Un browser web este o aplicatie software ce are scopul de a descarca, prezenta și a traversa prin resursele WWW(World Wide Web).

Exemple de browser: Google Chrome, Mozilla Firefox, Opera, Internet Explorer(inclus în sistemul de operare al WINDOWS), Safari(inclus în sistemul de operare al iOS).

Un site alcătuit din mai multe pagini are de obicei o pagină inițială sau principală numită “homepage”. Din acest ”homepage” (acasă) pleacă legături către pagini secundare. De regulă, aceasta este pagina de start al site-ului web.

Pentru a creea o pagină web dinamică și atractivă, în paginile HTML mai pot fi inserate si scripturi (JavaScript și CSS), acestea având rolul de a îmbunătății calitatea și experiența vizuală a vizitatorului.

Scripturile sunt mici programe înglobate în fișierul HTML.

Când browserul încarcă fișierul HTML și afișează pagina, în același timp interpretează scriptul (sau scripturile) din pagină, și le execută.

Scripturile dintr-o pagină de Web pot modifica dinamic pagina (de exemplu, să schimbe mărimea fontului) la apariția unor evenimente (de exemplu, un clic al mouse-ului), pot verifica dacă datele dintr-un formular sunt corecte.

Pentru creerea unui site web avem nevoie de următoarele:

O adesă de internet;

Un server;

Conținutul site-ului propriu-zis;

JavaScript este un limbaj de programare folosit cel mai adesea în scriptarea paginilor web. Programatorii web pot îngloba în paginile HTML script-uri pentru diverse activități cum ar fi verificarea datelor introduse de utilizatori sau crearea de meniuri și alte efecte animate.

Descrierea platformei WordPress

WordPress este o platformă de tip sursă deschisă (descrie practica de a produce sau dezvolta anumite produse finite, permitând accesul utilizatorilor să acționeze liber asupra procesului de producție sau dezvoltare) pentru publicarea blogurilor. WordPress a apărut prima dată în 2003 ca precursor al b2/cafelog, care era utilizat de 2 000 de bloguri la acea vreme.

De la începuturi și până acum, WordPress a fost etichetat in nenumărate rânduri ca fiind vulnerabil la atacuri ce vizau adăugare de conținut malițios pe blogurile sau site-urile ce foloseau această platformă. Au fost create numeroase programe automate ce căutau pe internet site-uri care foloseau această platformă și, folosindu-se de vulnerabilitățile acesteia, reușeau să introducă în conținuturi, fără acordul proprietarului, link-uri către site-urile celor ce foloseau aceste programe.

Imaginea 2.2 Logo WordPress (www.google.ro)

Platforma WordPress este scrisă în limbajul PHP, folosind pentru gestionarea bazelor de date sistemul MySQL, și dispune de un sistem de șabloane scrise în limbaje HTML și CSS. Avantajele majore prezentate de WordPress snt simplitatea, numeroasele plugin-uri și teme create de către comunitatea internet. Un plugin este un program care este integrat într-un alt program (de bază) pentru a îndeplini funcții specifice noi sau a le extide sau modifică pe cele existente. „

Descrierea platformei Webnode

“Webnode este o platformă de creat site-uri foarte ușor de folosit. Această platformă online a fost lansată în 2008, ajutatând mai mult de 30 milioane de utilizatori să-și creeze propriul site.

Indiferent de necesitățile dumneavoastră, Webnode este alegerea perfectă pentru propiul site web, vânzări online, etc.

Imaginea 2.3. Logo Webnode (www.google.ro

Etapele realizării site-ului

În primul rând, trebuie creeat un cont pe pagina oficială www.webnode.ro

Imaginea 2.4. Creerea propriului site (www.webnode.ro)

După creerea site-ului, trebuiesc completate câmpurile libere cu numele site-ului web dorit, adresa de e-mail și parola contului Webnode.

Bifarea căsuței “Sunt de accord cu Termeni și condiții și cu Politica de confidențialitate” este strict necesară pentru continuarea spre următorul pas.

Imaginea 2.4. Completarea câmpurilor obligatorii (www.webnode.ro)

În continuare, aplicația solicită tipul site-ului pe care îl vom administra.

Am selectat „Website” pentru a putea creea pagina propriu-zisă.

Imaginea 2.5. Selectarea tipului site-ului (www.webnode.ro)

După acest pas, intrăm în zona de personalizare a paginii, cuprinsă de șabloane prestabilite, dar și de cele personalizate.

Imaginea 2.5. Alegerea șablonului (www.webnode.ro)

Pagina de administrare Webnode permite realizarea și personalizarea site-ului nou creat. De aici putem să personalizăm modul în care arată site-ul (culori, fonturi, mărimi), să adăugăm, să modificăm sau să ștergem pagini cu informații, să intreținem site-ul și alte informații. De asemenea, ni se oferă posibilitatea de a personaliza meniul site-ului, de a adăuga imagini în pagini, de a insera sau seta teme.

Designul site-ului este reprezentat de aranjarea și împărțirea în pagină(antet, subsol, meniu ș.a.), font-urile folosite, culorile și dimensiunile generale, Webnode integrându-le pe toate în „șablon” .

Imaginea 2.6. Adăugare pagini și configurare (www.webnode.ro)

După alegerea temei de fundal, am creeat paginile: „Pagina de start”, o scurtă introducere despre Județul Maramureș numită „Despre Maramureș”, “Mănăstirea Bârsana”, “Lacul Albastru”, “Mocănița”, “Sărbătoriți Rusaliile în Maramureș” respectiv pagina de contact a site-ului, numită „Contact”.

În fiecare pagină unde se regăsesc zone cu potențial turistic, atât antropic, cât și natural, am adăugat o scurtă prezentare, însoțită de o galerie foto.

Fontul, mărimea și așezarea în pagină sunt toate alese standard din temă. Am realizat acest lucru cu programele Paint si Microsoft Office 2016.

În pagina „Sărbătoriți Rusaliile în Maramureș” am prezentat o ofertă reală, cu ocazia sărbătorii de Rusalii care urmează.

De asemenea, am schimbat culoarea fond a site-ului, din alb am adaugat imagini de fundal ale Maramureșului, culoarea de fond a contentului în alb de plumb, culoarea meniului în negru cu tente gălbui, adăugând și un logo reprezentativ sub formă de „frunză”, încercând să expun natura.

Imaginea 2.7. Editarea site-ului (www.webnode.ro)

2.2 Prezentare website

Site-ul web conține mai multe secțiuni principale. Acestea sunt: “Pagina de start”, “Despre Maramureș”, “Cimitirul Vesel”, “Mănăstirea Bârsana”, “Lacul Albastru”, “Mocănița”, “Sărbatoriți Rusaliile în Maramureș” și “Contact”.

Am optat pentru opțiunile standard tipice unui site de prezentare. Acestea nu trebuiesc să lipsească din nici un site de prezentare, au menirea de a informa utilizatorul clar și concis.

Informațiile trebuie să fie pe înțelesul tuturor, în caz contrar, administratorul site-ului poate avea de suferit, de exemplu, prin pierderea de potențiali turiști.

Am început editarea site-ului, în pagina principală afișând un text simplu prin care am afișat un mesaj de “Bun venit!”.”

Imaginea 2.7. Prima pagină a site-ului web (www.webnode.ro)

„În secțiunea secundară “Despre Maramureș” am introdus un text și o imagine de fundal reprezentativă zonei. Am oferit o scurtă descriere a județului și am enumerat câteva motive pentru care zona obligatoriu să fie vizitată.

Imaginea 2.8. Pagina „Despre Maramureș” (www.webnode.ro)

După prezentarea județului, am creeat pagini unice pentru fiecare obiectiv turistic din cadrul zonei. Am început cu Cimitirul Vesel, probabil cel mai important și cunoscut obiectiv turistic din Maramureș.

Aici am oferit scurte informații despre obiectiv, împreună cu un mic istoric.

Cimitirul Vesel se află în localitatea Săpânța din județul Maramureș și este recunoscut datorită crucilor abstract colorate în nuanțe de albastru, cât și a picturilor reprezentative a scenelor din viață răposaților. Cu atât mai mult, pe crucile mormintelor, se evidențiază versuri ce ironizează vicii și obiceiuri din viața respectivelor persoane.

Imaginea 2.9. Pagina „Cimitirul Vesel” (www.webnode.ro)

Mănăstirea Bârsana este un obiectiv important din județul Maramureș, deoarece este considerată una din cele mai deosebite monumente religioase din interiorul complexului, ea fiind realizată de către meșterii maramureșeni cunoscuți.

Aceasta se încadrează în una din cele mai impunătoare biserici confecționate din lemn din țară, măsurând 57 de metri înălțime. Biserica se află în satul ce poartă același nume, iar prima atestare documentară a acesteia a fost efectuată în anul 1326 de către regale Ungariei Carol Robert d’Anjou, prin emiterea unei diplome ce întărea dreptul de posesie al acestei mănăstiri lui Stanislau Bârsan, cu dreptul de moștenire.”

Imaginea 2.10. Pagina Mănăstirea Bârsana (www.webnode.ro)

„Lacul Albastru este o arie naturală protejată situată în orașul Baia Sprie, localizandu-se într-o pădure de gorun a versantului sudic Dealul Minei, având o altitudine de nu mai puțin de 530 de metri și o suprafață de 0,5 ha. Din cauza prăbușirii unei vechi mine exploatate aparținând filonului ”Domnișoara” , s-a format acest lac.

Imaginea 2.11. Pagina Lacul Albastru (www.webnode.ro)

Spre surprinderea vizitatorilor, pe o ruta de 60 de kilometri circulă și astăzi locomotive cu abur alimentate cu lemn, în afară de cele care funcționează cu motoare Diesel. Calea Ferată Forestieră a Vișeului de Sus este cunoscută în întreagă lume că fiind singură și ultima cale ferată forestieră ce funcționează cu abur.

Imaginea 2.12. Pagina Mocănița (www.webnode.ro)

Cum Maramureșul este cunoscut drept o frumoasă zona turistică, vizitatorii acestuia nu trebuie să uite de existența Muzeului Satului Maramureșean, fiind unic în țară. Aici se pot vedea obiecte ce definesc atât portul maramureșean, cât și tradițiile și arhitectură impresionantă a acestei zone.

Imagine 2.13. Pagina Muzeul Satului Maremureșean (www.webnode.ro)

În sfârșitul capitolului, am propus o excursie în Județul Maramureș cu ocazia sărbătorii de Rusalii, o sărbătoare veche și respectată cu mare strictețe de localnicii maramureșeni.

Excursia se desfășoară în 4 zile și 3 nopți de cazare, timp în care se pot savura cu plăcere toate obiectivele zonei.

Imaginea 2.14. Pagina “Sărbătoriți Rusaliile în Maramureș” (www.webnode.ro)

Imaginea 2.15. Pagina “Sărbătoriți Rusaliile în Maramureș” (www.webnode.ro)

În ultima secțiune a site-ului am prezentat adresa, localizarea GPS, datele de contact ale administratorului.”

Imaginea 2.16. Pagina „Contact” (www.webnode.ro)

Link-ul siteului este: https://turismul-in-judetul-maramures.webnode.ro/?_ga2.8094.

CONCLUZII

Prin prezenta lucrare am arătat că Maramureșul este o destinație turistică ce are o vastă ofertă pentru vizitatorii săi.

Maramureșul este o combinație de medii naturale conservate de om, păduri liniștite, dealuri nesfârșite, aer prietenos, ceea ce oferă un farmec special acestei regiuni.

Moroșenii sunt recunoscuți pentru ospitalitatea lor, astfel sunt foarte bucuroși să găzduiască în casele lor și să povestească despre cultura și tradițiile acestora. Cu atât mai mult, această “gură de rai” ilustrează tot ce înseamnă viața la țară.

Deși Maramureșul are o suprafață mică, aceasta dispune de un considerabil potențial turistic, reprezentat, mai întâi de toate de o diversitate de rezervații peisagistice și monumente arhitecturale tradiționale.

Prezenta lucrare a avut la bază respectarea a trei criterii esențiale, și anume: criteriul istoric, cultural, și nu în ultimul rând cel geografic.

Numărul foarte mare de obiective turistice naturale conferă Maramureșului titulatura de zonă turistică de interes major. Mergând acolo orice turist trăiește sentimental de dimensiune veșnică a existenței, izvorâtă din dorința ascunsă de a opri timpul în loc.

Pentru a simți ritmul acestei speciale regiuni trebuie să o vizitați în timpul sărbătorilor când pământul, obiceiurile și oamenii se unesc într-o horă ce conturează județul Maramureș.