Orice clasificare a pietelor financiare, este arbitrara, neputandu -se delimita cu precizie pe [613292]

Introducere,

Orice clasificare a pietelor financiare, este arbitrara, neputandu -se delimita cu precizie pe
categorii a componentelor acesteia. Incercam insa o impartire , in pia ta pentru credite si piata
pentru titluri, aceasta a doua piata de asemenea poate fi impatrita in functie de tip ul titlului care
face obiectul negocierii , in piata actiunilor, piata obligatiunilor si piata titlurilor derivate. Exista
piete pentru actiunile nou emise, numite piete primare si piete pentru actiunile care d eja exista pe
piata, cuno scute ca piete secunda re. De asemenea mai putem clasifica piata financiara si prin
divizarea acesteia in piata de capital si piata monetara.
Hammurabi, cel de -al 6 lea rege al Babilonului, in anul 1750 inainte de Hristos, in
Mesopotamia antica, a creat primele legi cunoscute s ub denumirea ,,Codul lui Hammurabi”. In
acest cod, se preciza permisiunea vanzarii de bunuri care urmau sa fie livrate la o data viitoare,
cu un pret convenit, in conformitate cu un contract in forma scrisa, luand astfel nastere prima
forma a derivatelor cunoscute astazi drept contracte forward si futures in cadrul unei piete a
acestor contracte, deoarece astfel de tranzactii aveau loc in temple. Astfel, produsele financiare
inainte de a avea forma din zilele noastre, erau negociate sub foma de contracte fi nanciare
transmisibile.
Inca de la inceputurile Evului Mediu , aceste titluri de valori au avut o importanta
deosebita, existand o tendinta de crearea unei forme institutionalizate pentru creantele care se
regaseau in aceste tipuru de contracte. Prima atest are documentara a acestui fel de titluri, a aparut
in nordul Italiei, la acea vreme cea mai dezvoltata regiune din punct de vedere financiar. In anul
1111, comerciantii si alti agenti de schimb aveau drept loc de intalnire Piata San Martino din
Luques unde se intalneau pentru a negocia aceste tranzactii cvasibursiere. In felul acesta putem
spune ca inscrisurile comerciale au devenit primele marfuri dematerializate, constituindu -se
pentru acestea o piata speciala.
Comerciantii din Venetia secolului al XIII – lea care imprumutau bani in Europa
suplineau golurile lasate de banci in economie; cumparau emisiuni de imprumut emise de stat si
faceau schimb intre ei cu hartiile de imprumut, devinind primii care au tranzactionat astfel de
titluri emise de alte state.
In anul 1309 in hanul familiei Van der Borsese desfasurau periodic negocieri de metale
pretioase si ulterior negocieri de hartii de valoare. Pe frontispiciul hanului se aflau gravate 3
pungi cu bani – bourses. Datorita celor care participau si activitatilo r desfasurate, intalnirile cu
caracter informal, capata caracter institutionaliz at sub denumirea Bursa din Bruges. Ideea s -a
raspandit cu repeziciune in Flandra si zonele din imprejurimi, alte asemenea ,,bourses”
deschizandu -se in scurt timp si in Gent si Amsterdam. Semnul distinctiv al celor 3 pungi cu bani,
a inceput sa fie utilizat pentru a semnala si a se cunoaste locul in care se incheiau tranzactii cu
valori de tot mai multe orase italiene: Genoa, Florenta si Venetia. Incepand cu anul 1328
comercian ti din orasele din nordul Italiei au inceput sa negocieze titluri pentru imprumuturile de
stat emise. Mult timp insa dezvoltarea centrelor care derulau astfel de activitati nu a luat
amploare deoarece era concentrata exclusiv in orasele care aveau iesire la mare, conditie
necesara in acea vreme, datorita caracterului constant al activitatii economice, pe care doar
orasele -port o indeplineau.
Prima societate pe actiuni listata la bursa, este considerata ca fiind Societatea Indiilor de
Est – Vereengde Oost -Indische Companie – cu actiuni listate la Bursa din Amsterdam in 1602,
prima bursa de capital din lume. Incepand cu anul 1688, au inceput sa fie tranzactionate actiuni si
in cadrul Bursei din Londra.

In data de 17 mai 1792 prin reunirea a 24 de brokeri in l ocatia din 68 Wall Street au
semnat ,,Intelegerea Buttonwood” – Buttonwood Agreement – care practic a reprezentat ,,actul
constitutiv” al Bursei din New York, ce consta dintr -un document prin care erau de accord sa
efectueze tranzactiile cu titluri in con formitate cu un program stabilit de comun accord.
Totdodata are loc si recunoasterea rolului important al burselor in economie, prin persoana lui
Alexander Hamilton, primul secretar al Trezoreriei SUA de la acea vreme. La data de 8 martie
1817 este pusa pi atra de temelie a Bursei din New Yoork, in anul 1836 , brokerii de pe Wall
Street denumind -o New York Stock Exchange impunand totodata reguli stricte de desfasurare a
tranzactiilor precum si desemnarea unui presedinte al Bursei. Cea mai sumbra perioada in istoria
NYSE a fost intre anii 1929 pana in 1930 in cadrul depresiunii economice care a lovit SUA ,
fiind cea mai serioasa cadere economica, atat ca durata cat si ca gravitate. Inceputa pe 4
septembrie 1929, a fost recunoscuta pe plan international abia i n 29 octombrie 1929 simultan cu
prabusirea pietii actiunilor , data cunoscuta ca Martea Neagra si a avut drept consecinta scaderea
PIB – ului mondial cu 15 %.
Odata cu aparitia societatilor anonime si a actionarilor, aparitie care a permis
materializarea de asocieri, bursele de valori iau avant. Marile nume inscrise la cotatii, arata ca
activitatea industriala si financiara se dezvolta in secolul al XIX –lea. Transportul pe calea ferata,
industria miniera (a carbunelui in principal), industria siderurgica, d e exploatare a gazului metan
si a electricitatii, sectorul bancar, toate acestea iau avant.
In 1974 National Association of Securities Dealers Automated Quotation – NASDAQ –
este prima bursa din lume care introduce sistemul de tranzactionare electronic, i n octombrie 2004
tranzactiile NASDAQ depasind volumul mediu de tranzactionare al NYSE.
Cu toate astea insa , criza din anul 1987 nu a fost prevazuta de nici un anunt sau
eveniment mondial anterior, reprezentand prima cadere a burselor electronice din istor ie.
Inceputul s -a simtit la b ursele de la Hong Kong unde pretul actiunilor incepand cu 19 octombrie
s-a prabusit cu 45.5 %, ajungand ca pana la sfarsitul acelei luni toate marile burse din intreaga
lume sa inregistreze scaderi duble ale propriilor tranzact ionari.
Un alt moment de cadere al burselor din America, datorat in principal expunerii bancilor
si a institutiilor financiare importante fata de instrumentele financiare care contineau
imprumuturi ipotecare sub -prime, a fost la 16 septembrie 2008. Evoluti a nefavorabila a ratei de
dobanda monetara si prabusirea preturilor proprietatilor, au dus la imprastierea prin retelele
institutiilor financiare a crizei la nivel international. Consecintele au aparut imediat prin
anuntarea falunentului unora dintre cele mai puternice banci, scaderea cotatiilor actiunilor si
marirea generalizata a preturilor majoritatii marfurilor. Multe burse au fost te mporar inchise, 15
banci din SUA au falimentat, in timp ce pentru salvarea altor institutii financiare a fost necesara
interventia guvernelor.
In Romania, la data de 1 decembrie 1882, in baza Legii asupra burselor, mijlocitorilor de
schimb si mijlocitorilor de marfuri, din anul 1881 este deschisa oficial si incepe sa functioneze
Bursa de Valori din Bucuresti, a carei activit ate va fi intrerupta urmare nationalizarii economiei,
in anul 1948. Dupa revolutia din decembrie 1989, in anul 1990 se reconstituie piata primara de
capital, urmata de infiintarea in anul 1991 a pietei secundare de capital iar in anul 1992 este
infiintata Agentia Nationala pentru Titluri de valoare – in cadrul Ministerului de Finante – si
Centrul de Proiectare si Implementare a Pietelor de Capital – in cadrul BNR, acestea avand ca
activitate principala, emiterea legislatiei necesare pentru functionarea org anizata a pietei de
capital. Anul 1994 aduce cu sine infiintarea Bursei Monetar Financiare si de Marfuri Sibiu –

BMFMS, iar incepand cu anul 1995 se reinfiinteaza Bursa de Valori Bucuresti (BVB), ca
institutie de interes public, prima sedinta de tranzactio nare avand loc in 20 noiembrie 1995.

Piata de capital

Piata de capital este definita ca ansamblul relatiilor si mecanismelor prin care capitalurile
disponibile si dispersate din economie sunt orientate catre orice entitati private sau publice care
au nevoie de fonduri. Existenta acesteia este generata de cererea de disponibilitat i pentru
necesitati curente de trezorerie si pentru investitii, simultan fiind conditionata de un proces real
al economisirii ca baza a ofertei de capital. Componenta a pietei financiare, are cea mai mare
importanta in cadrul acesteia atat prin prisma cast igurilor generate cat si prin influenta ei asupra
economiei intregi. In acest context, piata de capital este considerata ,,barometrul” intregii
activitati economice, de cele mai multe ori anticipand moment de expansiune sau recesiune a
economiei nationale.
Putem spune fara greseala ca piata de capital functioneaza precum un mecanism care
inlesneste interactiunea intre cei care manifesta un excedent de capital denumiti ,,investitori” si
cei care sunt in cautare de capital denumiti ,,emitenti” definite formal ca loc de intalnire a
vanzatorilor si cumparatorilor de instrumente financiare. Rolul primordial al acestei piete, este de
a mobiliza pe termen indelungat disponibilitatile banesti economisite ale unor agenti economici
cu scopul finantarii obiectivelor pr opuse ale altor agenti economici.
Piata de capital este liantul dintre emitenti si investitori care urmaresc prin decizia de
investire doua obiective complementare: rentabilitatea adica un grad ridicat de fructificare a
capitalurilor si lichiditatea prin r ecuperarea cat mai operativa a capitalurilor investite.
In ceea ce priveste trasaturile pietei de capital, aestea sunt dupa cum urmeaza :
– Piata de capital are caracter dematerializat, respectiv valorile mobiliare ca obiect
al tranzactiilor nu au o forma ma teriala fiind inscrise electronic in cont, ele dand drepturi
detinatorilor asupra dividendelor si dobanzilor generate.
– Piata de capital este o piata reglementata, deoarece tranzactiile sunt realizate in
conformitate cu norme, principii si reguli insusite s i respectate de catre participantii la tranzactii
in conditiile liberei concurente.
– Piata de capital are un caracter liber, confruntarea deschisa si directa a cererii cu
oferta, manifestandu -se in mod real in economie.
– Piata de capital este o piata repreze ntativa deoarece este considerata drept etalon
in evaluarea companiilor emitente de instrumente financiare tranzactionabile, pentru acestea
contribuind la determinarea unei valori corecte prin raportarea la valoarea de piata.
– Piata de capital este o piata deschisa, trasatura ilustrata de faptul ca plasamentul
este realizat de orice investitor, tranzactiile cu instrumente financiare avand caracter public.
– Produsele pietei de capital au o anumita specificitate, caracterizate prin
negociabilitate si transferabilitate, aceasta demonstrand ca valorile mobiliare au posibilitatea
transferarii intre proprietari, oferindu -i investitorului posibilitatea de a vinde o biectul tranzactiei
inainte de scadenta , pretul putand fi stabilit prin negociere intre parteneri, functie de
caracteristicile specifice pietii in sfera careia are loc negocierea.
– Produsele pietei de capital, o constituie instrumente pe termen mediu si l ung,
banii fiind investiti de regula pe perioade ce depasesc un an.
– Pe piata de capital, tranzactionarea valorilor mobiliare nu se realizeaza direct ci
este intermediata.

Functie de momentul in care este realizata tranzactia titlurilor financiare, piata de capital
se imparte in doua segmente :
a) piata primara;
b) piata secundara.
Piata primara reprezinta segmentul pietei de capital unde sunt puse la dispozitia
investitorilor noile emisiuni de instrumente financiare; este piata pe care institutiile publice sau
private care au nevoie de capital emit noi valori mobiliare, care vor fi cumparate de diversi
investitori cu scopul de atrage capital financiar disponibil pe termen lung. Piata primara are ca
scop plasarea emisiunilor noi de titluri financiare atat pe pietele de capital interne cat si pe cele
international reprezentand segmentul de piata de capital pe care sunt emise si vandute sau
distribuite valorile mobiliare catre primii detinatori.
Ca procedura, emisiunea de titluri financiare noi pentru atragerea resurse lor publice, este
formata din trei faze: pregatirea, lansarea si plasamentul titlurilor.
Partile care participa pe piata primara la actul de vanzare si cumparare a valorilor nou
emise sunt :
1) solicitantii de capital;
2) ofertantii de capital;
3) intermediarii car e asigura prin reteaua proprie vanzarea titlurilor.
Prin intermediul pietei primare se vand valori mobiliare emise de entitati care sunt in
cautare de resurse financiare si se cumpara de entitati economice sau persoane fizice posesoare
de economii pe terme n lung si mediu.
Piata secundara este reprezentata de piata pe care se tranzactioneaza instrumentele
financiare deja emise pe piata primara . Prin existenta acestui tip de piata, se ofera posibilitatea
detinatorilor de instrumente financiare sa le valorific e chiar inainte ca acestea sa produca profit
prin intermediul dividendelor sau al dobanzilor. De asemenea piata secundara reprezinta si
modalitatea de concentrare in acelasi loc investitorii particulari si institutionali, ce pot cumpara
sau vinde titluri f inanciare cu garantia ca acestea au un cuantum valoric cert si pot fi reintroduse
oricand pe circuit.
Prin intermediul pietelor extrabursiere si al bursei de valori mobiliare, piata secundara
asigura atat buna functionare a pietei primare cat si mobilitate a si lichiditatea economiilor, astfel
ca investitorii au posibilitatea in orice moment de a negocia vanzarea actiunilor si obligatiunilor
detinute in portofoliu sau de a cumpara noi valori mobiliare, lichiditatea pietei permitandu -le sa
efectueze cu rapidi tate arbitraje de portofoliu, fara ca acestia sa mai astepte scadenta titlurilor
detinute.
Avantajele asigurate operatorilor de piata secundara ca piata organizata, constau in faptul
ca le ofera informatii privind produsul pe care urmeaza ca acestia sa il tanzactioneze, ca
informatiile despre produsul tranzactionat si despre emitent, sunt comunicate tuturor celor care
doresc sa investeasca si ca informatiile oferite privesc nivelul si miscarea pretului de piata.
Ca obiective ale pietei secundare, putem ment iona protectia investitorilor asigurata de
transparent a, supravegherea si reglementarea tranzactiilor, precum si stabilitatea cursului de
tranzactionare si lichiditatea pietei. Specific este faptul ca intr -o piata de capital robusta, pretul
este corelat cu rentabilitatea societatii cotate. Prin asigurarea mobilitatii capitalurilor, a
lichiditatilor pe termen mediu si lung, a negociabilitatii fiecarui titlu tranzitat de pe piata primara,
piata secundara este atractiva atat investitorilor ,,de profesie”cat si investitorilor ,,de ocazie”,
interesati de profit maxim in timp record.

Cele doua piete, piata primara si piata secundara, sunt interdependente, piata secundara
neputand exista fara piata primara care tranzactioneaza titlurile nou emise iar piata primara
influenteaza capacitaea pietei secundare de a transfera valori mobiliare si de a le transforma in
lichiditati.
Principalele instrumente financiare ale pietei de capital, structurate dupa obiectul
tranzactiei si veniturile generate in viitor sint : actiunile si obligatiunile care datorita
particularitatilor lor specifice, au generat in cadrul pietei de capital, doua piete cu specific aparte,
piata actiunilor – piata pentru actiuni comune si preferentiale si piata obligatiunilor – ca piata a
titlurilor ce repr ezinta dreptul de creanta al proprietarului asupra emitentului. Tot dupa obiectul
tranzactiei, mai putem deasemenea mentiona si piata contractelor la termen (futures), piata unde
instrumentul tranzactionat este contractul la termen, contract standardizat care creeaza pentru
cele doua parti semnatare obligatia de a vinde sa de a cumpara un activ suport la data scadentei
pentru un pret stabilit si agreat in momentul incheierii tranzactiei. Piata optiunilor (option s) este
si ea component a pietei de capital si reprezinta piata pe care instrumentul tranzactionat il
constituie contractual de optiuni si acesta tot in format standardizat care in schimbul platii unei
prime, creeaza pentru cel care cumpara optiunea, doar dreptul nu si obligatia de a cumpara sau
vinde dupa cazasupra unui anumit activ suport la un pret prestabilit, pana sau la data expirarii,
numit ,,pret de exercitare”.
Piata actiunilor este reprezentata de segment ul pietei de capital pe care se tranzaction eaza
in mod sistematic actiunile.
Actiu nea reprezinta un titlu de valoare, care reprezinta o parte din capitalul unei societati
si care atesta contributia detinatorului la capitalul social al societatii comerciale, cu ocazia
constituirii sau a restructura rii capitalului propriu. La momentul emiterii actiunilor de catre o
firma, au o valoare nominal sau paritara rezultata din rezultatul raportului dintre capitalul social
si numarul actiunilor emise. Actiunile sunt dematerializate si tranzactionate electroni c.
Atunci cand detii una sau mai multe actiuni intr -o companie ai calitatea de actionar.
Emisiunea actiunilor are drept scop procurarea capitalului necesar pentru infiintarea unei
societati ori pentru majorarea capitalului pt extinderea societatii. In schi mbul investitiei intr -o
companie, actionatii castiga dreptul unei parti proportional cu numarul actiunilor detinute din
viitoarele castiguri ale firmei, care ar urma sa fie distribuite ca dividend, ori in caz de profit
negativ, al unei pierderi, suporta s i ei pierdera in aceeasi proportie a actiunilor detinute. Investitia
in actiuni listate pe bursa, are ca scop esential obtinerea dividendului ori pentru castigul de
capital din diferenta de pret inregistrata intre momentul cumpararii si momentul vanzarii.
In ce priveste durata actiunilor, acestea nu au o durata delimitata in timp, valabilitatea lor
fiind strict conditionata de perioada in decursul careia societatea emitenta isi desfasoara
activitatea, teoretic aceasta fiind infinita.
Actiunile tranzactionat e la bursa, constituie cea mai populara investitie de pe piata de
capital, intrucat realizeaza un echilibru echitabil intre riscul asumat – e drept mai ridicat decat in
cazul obligatiunilor – comparativ cu potentialul castig urmarit, un castig care ar treb ui sa fie
superior celui obtinut din dobanzile oferite de obligatiuni.
Dupa drepturile conferite titularului, actiunile se grupeaza in :
a) actiuni ordinare sau comune;
b) actiuni preferentiale sau privilegiate;
c) actiuni gratuite;
d) actiuni noi;
e) actiuni certificate de investitie.

Actiunile comune confera detinatorilor o serie de privilegii cum ar fi :
– dreptul de proprietate asupra patrimoniului companiei al carei actionari sunt;
– dreptul de a fi informati daspre rezultatele financiare ale companiei;
– dreptul de vot in A.G.A. – Adunarea Generala a Actionarilor;
– dreptul de a primi dividend conditionat de incheierea exercitiului financiar anual cu
profit si in Adunerea Generala a Actionarilor se decide acordarea de dividend.
Valoarea dividendului este variabila, functie de rezultate si politica economica a companiei,
respectiv de a investi in dezvoltarea activitatii sau de a distribui dividend actionarilor.
Spre deosebire de actiunile comune, cele preferentiale implica :
– acordarea unui dividend fix, stabilit inca de la inceput si care este incasat de actionar
in fiecare an in care compania a incheiat exercitiul financiar cu profit;
– o limitare sau chiar eliminarea in totalitate a dreptului detinatorului unor astfel de
actiuni, de a participa si de a -si exprima votul in Ad unarea Generala a Actionarilor .
In concluzie, o companie promite plata cu regularitate un dividend mai mare pentru
investitorii care cumpara actiuni preferential, insa acestia nu au si dreptul de a se implica in nici
un fel activitarea desfasurata de com panie si nici nu pot influenta deciziile adoptate in A.G.A.
In situatia in care actiunile comune sunt tranzactionate simultan cu actiunile
preferentiale, preturile acestora vor fi diferite, tranzactile realizandu -se pe piete diferite.
Dupa cum mentionam, emisiunea actiunilor are ca scop , obtinerea capitalului necesar
pentru infiintarea unei societati sau pentru majorarea capitalului existent cu scopul de extindere a
activitatii. Functie de semnificatia avuta in diferite stadii, o actiune poate exprima dife rite valori.
Astfel avem urmatoarea clasificare:
1. Valoarea nominala, care se obtine prin raportarea sumei totale a capitalului social
la numarul total al actiunilor emise.
total capital social
Valoarea nominal a = –––––––– ;
total actiuni emise
2. Valoarea contabila , stabilita prin raportul dintre activul net si numarul total al
actiunilor:
activul net
Valoarea contabila = –––––––– ,
nr. total de actiuni
unde activul net il reprezinta partea din activele companiei neafectate de datoriile
contractate de aceasta;
3. Valoarea financiara, stabilita ca raport intre dividend si ra ta medie a dobanzii pe
piata .
dividend
Valoarea financiara = –––––––––––– ;
rata medie a dobanzii pe piata
4. Valoarea de randament, obtinuta prin ra portarea profitului net nerepartizat pe o
actiune la rata medie a dobanzii pe piata;
profitul net nerepartizat pe o actiune
Valoarea de randament = ––––––––––––––– ;
rata medie a dobanzii pe piata

Pretul de van zare al actiunilor este denumit:
– pret de emisiune reprezentat de pretul pentru actiunile noi;
si
– valoare bursiera reprezentat de pretul achitat de cumparator pentru actiunile negociate
la bursa.
Analizand din punct de vedere al unui investitor, cotarea la bursa a unei societati,
constatam ca aceasta analiza, reprezinta un real barometru care ilustreaza situatia econ omica si
financiara a companiei precum si perspective le acesteia referitor la cresterea economica,
deoarece orice disfunctionalitate inregistrata pe plan intern are implicatii r apide si in plan bursier,
repercutand imediat si asupra preturilor de pe piata de tranzactionare.