Organizatii Si Institutii Sociale

Cuprins

I. Organizatii

1.1. Definirea organizatiilor

1.2. Tipuri de organizare sociala

1.3. Structuri organizationale

II. Institutii

2.1. Definirea institutiilor sociale

2.2. Eficienta institutiilor sociale

2.3. Structuri institutionale

I. Organizatii

1.1. Definirea organizatiilor

Organizarea sociala poate fi definita ca un sistem de roluri si institutii social, de modele comportamentale, de mijloace de actiune si de control social care asigura satisfacerea nevoilor unei colectivitati, coordoneaza actiunile membrilor acesteia, reglementeaza relatiile dintre ei si asigura stabilitatea si coeziunea colectivului. Organizarea sociala este un ansamblu de mijloace prin care colectivitatile, grupurile si societatile isi mentin echilibrul si-si asigura functionarea.

Organizatia este o asociere de indivizi, un grup social cu scop propriu, care actioneaza potrivit unui sistem de norme si valori, in vederea realizarii anumitor obiective.

1.2. Tipuri de organizare sociala

Principalele elemente ale organizarii sociale sunt:

-rolurile si statusurile sociale

-modelele comportamentale

-mijloacele de actiune

-institutiile sociale

-organizatiile sociale

-controlul social

1.2.1. Organizatii informale

Organizatiile informale actioneaza in vederea realizarii unor scopuri, dar normele lor de actiune nu sunt definite printr-un regulament sau lege. Ele sunt organizatii pentru ca nu poseda un scop si o structura; pot avea norme, lideri, tabuuri, dar nu au o structura formala, nu au reguli scrise, titluri, ierarhie prestabilita sau rezultata din alegeri formale. De obicei, organizatiile informale sunt grupuri primare, in timp ce organizatiile formale sunt grupuri secundare.

Exemplu de organizatii informale: Un grup de prieteni, un grup de cunostinte care merg intr-o excursie

1.2.2. Organizatii formale

Organizatiile formale sunt constituite in mod deliberat, urmaresc realizarea unor scopuri definite si actioneaza potrivit unor norme si reglementari precis stabilite. Organizatiile formale sunt strans legate de institutii si adeseori subordonate acestora. Organizatiile formale isi desfasoara activitatea potrivit normelor si valorilor stabilite de institutii. Ele poseda o anumita autonomie functionala, dar sunt puternic conectate cu celelalte elemente ale organizarii sociale. La fel ca institutiile sociale, organizatiile formale pot fi clasificate si in functie de natura lor.

Sociologul american Talcott Parsons distinge patru tipuri de organizatii formale:

a. organizatii economic-productive (cele care produc bunuri si servicii)

b. organizatii de putere politica (cele care influenteaza atribuirea si folosirea puterii politice: partide politice, grupuri de presiune)

c. organizatii integrative (cele care asigura ordinea si coeziunea sociala)

d. organizatii de mentinere a modelelor (cele care se ocupa cu transmiterea culturii si modelelor comportamentale de la o generatie la alta: scoli, biserici, organizatii culturale)

Parsons mai adauga si organizatiile de distractii si de petrecere a timpului liber, care au o mare extindere in societatile contemporane.

1.2.3. Asociatii voluntare

Sunt organizatii formale in care toti membrii sau majoritatea lor activeaza voluntar si folosesc doar un fragment din timpul lor de activitate. Aceste organizatii au si un grup de persoane care lucreaza in mod permanent in vederea rezolvarii sarcinilor uzuale. Reglementarile sunt flexibile, iar deciziile se iau in mod obisnuit prin consens. Elementele informale joaca un rol principal, astfel incat asociatiile voluntare pot fi clasificate intre organizatiile informale si cele formale. Asociatiile voluntare permit solutionarea unor probleme cu minimum de birocratie. Asociatiile voluntare au proliferat in toate societatile contemporane.

1.3. Structuri organizationale

Orice organizatie are o structura. Aceasta este normativa (un ansamblu de norme, roluri si mijloace de actiune) si de personal (retea de statusuri, de roluri si de persoane care realizeaza in mod efectiv activitatile organizatiei). Organizatiile pot fi puternic structurate sau slab structurate. In organizatiile puternic structurate conducerea este centralizata, ierarhiile, procedeele si normele riguros stabilite, iar grupurile locale si indivizii au o autonomie redusa. Organizatiile slab structurate actioneaza descentralizat, indivizii si grupurile au o autonomie mare, relurile si normele sunt mai putin definite si pot fi ajustate la particularitatile individuale si locale.

1.3.1. Structuri formale si informale

Organizatiile poseda si structuri formale si structuri informale. Structurile formale sunt codificate in legi, regulamente. Ele sunt impersonale, prestabilite si rationale. Prin intermediul lor se legitimeaza si se institutionalizeaza autoritatea. Structurile formale pot fi redate sub forma organigramelor, care sunt reprezentari grafice ale elementelor unei organizatii si ale legaturilor dintre ele. In afara relatiilor prestabilite, in orice organizatie oamenii intra si in relatii directe, orientate de trairile lor psihice, de atitudinile, valorile si preferintele lor. Reteaua acestor relatii constituie structura informala. Organizatiile informale dispun de o structura informala, iar cele formale, de o structura formala. Insa in organizatiile formale, pe langa structura formala, prestabilita, se constituie si structuri informale.

Aparitia structurilor informale in cadrul organizatiilor formale se datoreaza faptului ca indivizii simt nevoia sa-si exprime, in relatiile dintre ei, intreaga personalitate(atitudinile, valorile, aspiratiile). In cazul structurilor formale, indivizii se raporteaza unii la altii numai cu o parte a personalitatii lor si din perspectiva unui singur rol. Relatiile informale permit o "umanizare" a structurilor formale. Structurile informale se pot suprapune celor formale sau se pot constitui in afara acestora, substituindu-le sau subminandu-le. Diferenta celor doua structuri apare pe baza disocierii autoritatii de influenta. Autoritatea este un drept oficial, prevazut in structura formala. Autoritatea este capacitatea de a afecta actiunea altora si se bazeaza pe status, iar influenta pe stima. Daca autoritatea este asociata cu influenta, structurile organizatorice functioneaza eficient.

Structurile informale le pot completa pe cele formale. Ele se pot ocupa de satisfacerea unor nevoi de care nu se ocupa structurile formale. In acest caz, ele sunt utile si de dorit. In alte cazuri, ele se pot ocupa de satisfacerea acelorasi obiective ca si structurile formale, iar aparitia lor este un indicator al existentei unor deficiente in functionarea structurilor formale, a existentei unei separari intre autoritate si influenta.

1.3.2. Eficienta structurilor formale

Pentru a fi eficiente, structurile organizationale formale trebuie sa posede o serie de caracteristici, dintre care cele mai importante sunt considerate a fi:

-relativa unitate a structurilor organizatorice; structurile organizationale ale diferitelor intreprinderi sau sectoare de productie trebuie sa fie relativ omogene pentru a permite comunicarea intre ele

-flexibilitatea, care se refera la capacitatea structurilor de a se adapta schimbarilor intervenite in tehnicile de productie si in alte sectoare ale societatii

-supletea sau asigurarea unui numar optim de niveluri ierarhice

-dimensionarea optima, stabilirea numarului optim de compartimente functionale si de persoane in cadrul fiecarui compartiment

-rationalitatea – stabilirea precisa a activitatilor ce revin fiecaruii sector

-eficienta sistemului informational

-multidimensionalitatea, care se refera la capacitatea structurilor de a lua in considerare totalitatea aspectelor ce intervin in functionarea lor(tehnice, economice, comerciale, sociale, psihologice)

-economicitatea, care masoara costurile functionarii structurilor respective

-eficienta, prin care se indica functionarea optima a caracteristicilor prezentate

Cercetarile privind structurile formale si informale ale intreprinderilor industriale din tara noastra au deosebit trei tipuri de situatii:

a. coincidenta dintre structura formala si cea informala (relatiile informale supunandu-se peste cele functionale)

b. necoincidenta intre structura formala si cea informala fara ca intre ele sa apara conflicte

c. necoincidenta conflictuala a celor doua structuri

Relatiile dintre structurile formale si cele informale sunt determinate de mai multi factori:

-raportul dintre liderii grupului

-stilul de conducere (stilul autoritar, care genereaza frecvent relatii de necoincidenta, conflictuala si neconflictuala, intre structuri)

-varsta membrilor grupurilor (relatiile conflictuale sunt mai des intalnite in grupurile in care exista mari diferente de varsta)

-pregatirea profesionala (diferentele mari de pregatire profesionala intre membrii aceluiasi grup favorizeaza deseori relatii de necoincidenta conflictuala)

-trasaturile de personalitate

-marimea grupului (subgruparile si relatiile de necoincidenta conflictuala apar mai frecvent in grupurile mari)

1.3.3. Birocratii si birocratizare

In analiza organizarii formale a societatii se foloseste adeseori termenul "birocratie". Acest termen a fost introdus de Max Weber pentru a desemna un anumit tip de organizare sociala, in care puterea este exercitata de un aparat administrativ rationalizat. Weber afirma ca tipul de putere birocratica apare o data cu economia baneasca. Din analiza birocratiilor existente in diferite epoci istorice, Weber stabileste un "tip ideal" de birocratie, care reuneste in forma abstracta caracteristicile diverselor puteri birocratice. Elementele tipului ideal de birocratie sunt urmatoarele:

-existenta unui sistem de prescriptii acceptat de toti membrii societatii

-urmarirea in mod rational a scopurilor propuse

-organizarea ierarhica

-caracterul impersonal al exercitarii functiilor

-specializarea, care consta in atribuirea fiecarei functii unui expert

-detinerea posturilor in functie de competenta

O birocratie trebuie sa functioneze ca un mecanism bine construit, in care fiecare element realizeaza in mod adecvat functiile ce-i sunt atribuite. In literatura sociologica, birocratia este definita ca un "tip de organizare ierarhica, stabilit in mod rational, pentru a coordona activitatea unui numar mare de persoane prin sarcini administrative de anvergura". Termenul "birocratie" este folosit si intr-un sens mai restrans, pentru a desemna piramida ierarhica ce conduce in mod rational activitatea unei organizatii mari. Birocratizarea apare in orice organizatie de dimensiuni mari, dar din nevoia de eficienta, de uniformitate si pentru a preveni coruptia. Dezvoltarea birocratiei este legata si de cresterea complexitatii vietii sociale. Birocratia trebuie sa raspunda in mod uniform, rational, competent si eficient anumitor probleme sociale.

II. Institutii

2.1. Definirea institutiilor sociale

Institutiile sociale sunt sisteme de comportamente si relatii ce reglementeaza viata si activitatea indivizilor. Institutia este un ansamlu structurat si functional de norme si valori.

Prin institutie se intelege:

a. un grup de persoane angajat in vederea rezolvarii unor probleme importante pentru comunitate

b. formele organizatorice folosite pentru solutionarea unor probleme

c. un ansamblu de mijloace si procedee folosite de membrii unui grup in vederea satisfacerii unor nevoi

d. rolurile importante pe care le detin anumiti membrii ai unui grup si care le permit sa actioneze pentru rezolvarea unor probleme

In literatura sociologica, prin institutie sociala se intelege un sistem de relatii sociale organizat pe baza unor valori comune si in care se utilizeaza anumite procedee in vederea satisfacerii anumitor nevoi sociale fundamentale ale unei colectivitati sociale.

2.2. Eficienta institutiilor sociale

Masura eficientei functionarii unei institutii este data de gradul de realizare a scopului si obiectivelor sale. Eficienta unei institutii depinde r nevoi sociale fundamentale ale unei colectivitati sociale.

2.2. Eficienta institutiilor sociale

Masura eficientei functionarii unei institutii este data de gradul de realizare a scopului si obiectivelor sale. Eficienta unei institutii depinde de modul ei de organizare si functionare si de relatiile ei cu celelalte institutii sociale.

O institutie functioneaza in mod eficient cand sunt indeplinite o serie de conditii:

a. Definirea clara a scopu;ui si obiectivelor. O institutie trebuie sa corespunda unor nevoi si probleme reale si importante.

b. Organizarea rationala a activitatilor in cadrul institutiei. In orice institutie exista o serie de compartimente functionale, iar in cadrul compartimentelor, anumite roluri. Prin organizare, trebuie sa se stabileasca precis sarcinile functionale ale fiecarui rol.

c. Depersonalizarea rolurilor institutionale. Personalul institutiei trebuie sa activeze in vederea realizarii obiectivelor institutiei, si nu a unor scopuri personale. Utilizarea rolurilor institutionale in vederea obtinerii de avantaje personale compromite buna functinare si prestigiul institutiei.

d. Acceptarea sociala a mijloacelor si procedeelor folosite de institutie. Procedeele utilizate in realizarea functiilor institutionale trebuie sa fie in concordanta cu valorile recunoscute, acceptate si promovate de societate. Institutia nu poate atenta la libertatea cetatenilor sub pretextul indeplinirii functiilor sale.

e. Recunoasterea sociala a utilitatii institutiei. Pentru a functiona eficient, institutiile trebuie sa fie acceptate ca utile de catre cetateni si sa se bucure de prestigiu. Imaginea publica negativa a acestor institutii le compromite functionarea si prin asociere poate conduce la scaderea prestigiului altor institutii cu care intretin legaturi functionale.

f. Relatiile dintre institutii si autonomia institutionala. Activitatile institutiilor se intersecteaza in cadrul aceluiasi spatiu social. Intrand in relatii unele cu altele, institutiile se influenteaza reciproc in realizarea functiilor lor. Pentru a asigura eficienta functionarii institutiilor este necesar sa se produca o alianta institutionala.

Desi independente, institutiile poseda o anumita autonomie functionala. Gradul de autonomie depinde de modul de organizare a societatii. Daca institutiile urmaresc scopuri diferite, intre ele pot aparea conflicte institutionale. Daca scopurile si obiectivele sunt similare, se poate realiza o coordonare intre institutii, acestea sprijinindu-se reciproc in indeplinirea functiilor lor. Discordante interinstitutionale exista in toate societatile. Mai frecvente sunt discordantele intre institutiile religioase si cele educative si stiintifice si intre familiile si celelalte socializatoare.

2.3. Structuri institutionale

In fiecare societate exista numeroase tipuri de institutii sociale, care pot fi clasificate dupa mai multe criterii.

2.3.1. Institutii formale si informale

In cazul institutiilor formale, scopul, obiectivele, procedeele de actiune, modul de organizare, rolurile sunt precis stabilite si reglementate prin prescriptii cu caracter juridic. In cazul institutiilor informale, reglementarea se face pe baza unor norme vagi, iar exercitarea rolurilor este personalizata; reglementarea activitatilor si rolurilor actioneaza atat timp cat dureaza o anumita activitate. In unele situatii, institutiile informale dubleaza sau inlocuiesc institutiile formale cand acestea sunt ineficiente. Institutiile informale apar tot pe baza unor nevoi sociale importante. Ele isi elaboreaza un ansamblu de procedee de actiune care nu sunt insa stabilite prin norme de comportament. Uneori aceste procedee contravin celor folosite de institutiile formale. Procedeele informale pot fi clientelismul (prestarea reciproca a unor servicii), folosirea in interes personal sau d egrup (grup de rudenie, grup de clientela) a rolurilor institutionale, presiunea exercitata de membrii unei institutii asupra membrilor altor institutii, perceperea de catre membrii unei institutii a unor avantaje personale (daruri, mita, servicii), nepotismul.

2.3.2. Institutii economice

In aceasta categorie sunt cuprinse toate institutiile care se ocupa de producerea, circulatia si desfacerea bunurilor, prestarea de servicii si organizarea muncii. Institutiile economice sunt dependente de diviziunea muncii si de tipul de proprietate. In conceptia lui Durkheim, diviziunea muncii este principala sursa a coeziunii si solidaritatii sociale. El distinge doua tipuri de solidaritate: mecanica si organica, asociate cu doua tipuri de drept: represiv si restitutiv. Diviziunea muncii si tipul de proprietate, impreuna cu alte criterii (nivelul fortelor productive, relatii dintre clase), permit stabilirea tipurilor de societate. Marx a deosebit cinci tipuri principale de societate:

-societatea primitiva

-societatea antica

-societatea asiatica

-societatea feudala

-societatea capitalista

2.3.3. Institutii politice si juridice

Sunt institutii care se ocupa de cucerirea, mentinerea si exercitarea puterii. In aceasta categorie intra parlamentele, guvernele, partidele politice, armata, tribunalele, procuratura, politia, inchisorile. Elementul principal al institutiilor politice este puterea. Aceasta este folosita pentru mentinerea si consolidarea oranduirii respective, pentru asigurarea functionarii tuturor institutiilor sociale, pentru mentinerea coeziunii sociale, pentru controlul comportamentului cetatenilor si prevenirea comportamentelor nedorite. Sistemul institutiilor politice este determinat de natura societatii, de clasele sociale existente in societate si de relatiile dintre clase. Fiecare societate dispune de mecanisme specifice de formare a institutiilor politice. Scopul partidelor este cucerirea puterii si exercitarea functiilor guvernamentale. Partidele care castiga alegerile fomeaza guvernul. In afara partidelor politice, in societate se constituie si grupuri de interese si de presiune care influenteaza functionarea institutiilor politice.

Exercitarea puterii politice este un sistem complex de relatii, actiuni si influente intre cetateni, partide, grupuri de interese, grupuri de presiune, institutii politice si alte institutii sociale (economice, culturale, religioase). Puterea politica poate fi exercitata in moduri diferite. Astel, exista o exercitare unipersonala (dictatura, monarhie absoluta) ai una democratica. In functie de modul de obtinere a puterii politice si de exercitare a ei, distingem puterea traditionalista (accesul la putere se face pe baza unei succesiuni stabilite), charismatica (decurge din calitatile exceptionale detinute de o persoana sau atribuite acesteia de un grup de interese) si birocratica (functioneaza pe baza unui aparat administrativ organizat rational). In exercitarea puterii, institutiile politice folosesc diverse tehnici: autoritatea magica sau religioasa a suveranului; convingerea cetatenilor ca puterea este exercitata in numele lor; autoritatea rezultata din rezolvarea competenta a problemelor societatii; socializarea indivizilor conform principiilor ideologice care stau la baza raportului de forte existent; recompensarea loialitatii fata de puterea politica; reprimarea comportamentelor opuse puterii politice.

Institutiile juridice asigura elaborarea legislatiei si aplicarea legilor. Ele detin un rol important in realizarea controlului social in cadrul societatii. In acest scop folosesc un sistem de sanctiuni (pedepse si recompense) stabilit prin prevederile legii. Eficienta controlului social exercitat de institutiile juridice depinde de gradul de armonizare a normelor si sanctiunilor lor cu normele si sanctiunile impuse de celelalte institutii sociale.

2.3.4. Institutii culturale educative

Aceste institutii au ca scop mentinerea traditiei culturale si dezvoltarea creatiei culturale, socializarea indivizilor conform normelor si valorilor sociale existente in societate. In aceasta categorie intra gradinitele de copii, scolile, institutele de invatamant superior, asezamintele culturale, mijloacele de comunicare de masa.

Principalele functii ale institutiilor culturale si educative sunt:

-pregatirea indivizilor pentru a anumita ocupatie; datorita schimbarilor rapide in tehnicile de productie este necesar ca aceasta pregatire sa se efectueze pe toata durata vietii si la nevoie sa se poate produce o recalificare ocupationala

-mentinerea valorilor culturale prin transmiterea de la o generatie la alta

-dezvoltarea la indivizi a capacitatii de a gandi si a actiona in mod rational si independent

-imbogatirea existentei indivizilor in vederea integrarii in viata sociala

-interventia in formarea personalitatii indivizilor

-dezvoltarea atitudinilor cetatenesti si patriotice

In afara de aceste functii declarate, institutiile culturale si educative realizeaza si o serie de functii interne:

-incurajarea si facilitarea mobilitatii sociale

-contracararea actiunii socializatoare indezirabile a altor institutii sociale

-transmiterea simbolurilor si valorilor promovate de raporturile de forta existenta

2.3.5. Institutii religioase

Aceste institutii organizeaza activitatea cultelor si relatiile credinciosilor cu clerul. Importanta acestor institutii este foarte diferita de la o societate la alta.

Principalele elemente ale institutiilor religioase sunt:

-doctrinele care se ocupa de relatiile oamenilor cu lumea divina

-ritualurile care simbolizeaza doctrinele

-normele de comportament ale clerului si credinciosilor deduse din doctrine

Organizarea activitatii religioase este diferita in raport cu doctrinele acceptate. In societatile contemporane activitatea religioasa este organizata in:

a. Forme ecleziastice

Organizarea ecleziastica se intalneste in societatile in care majoritatea populatiei apartine aceleiasi Biserici. In unele societati, institutiile religioase se constituie in Biserica de stat. Acest tip de organizare este actualmente practicat mai cu seama in tarile islamice.

b. Culte

Cultele sunt organizatii relativ mici, care se ocupa in principal de practica religioasa a credinciosilor si se intereseaza putin de tipurile de moralitate personala. Ele nu iau pozitie fata de activitatea celorlalte institutii sociale si pretind doar sa fie lasate sa activeze liber.

c. Secte

Sectele sunt organizatii mici, dar care se ocupa insistent de moralitatea aderentilor si de respectarea doctrinelor. Ele influenteaza cel mai mult comportamentul indivizilor.

D. Denominarile

Denominarile sunt forme intermediare intre organizarea ecleziastica si culte. Ele reunesc grupuri mari de aderenti, dar nu totalitatea membrilor unei societati. Denominarile sunt in acord cu normele sociale. Ele se diferentiaza prin doctrine, prin atitudinea fata de divort, fata de avort, fata de consumul bauturilor alcoolice etc. Activitatea denominarilor este acceptata de celelalte institutii sociale.

Institutiile prezentate pana acum sunt principalele institutii existente in toate societatile contemporane. In afara acestora mai exista si alte tipuri de institutii si relatii sociale institutionalizate. Exista institutii filantropice, asociatii locale temporane, asociatii pentru orfani, pentru protectia mediului, pentru protectia animalelor, institutii pentru petrecerea timpului liber si pentru distractii, asociatii pentru sprijinirea unor persoane temporan. Acestea se ocupa de rezolvarea unor probleme care nu intra in activitatile institutiilor sociale principale. Institutiile sociale constituie un factor principal al asigurarii coeziunii sociale a grupurilor si societatilor si au un caracter obiectiv si permanent. Ele asigura durabilitatea, identitatea si unitatea grupurilor si colectivitatilor sociale, precum si a societatii in intregul sau. Din acest motiv, institutiile sociale trebuie sa functioneze armonios. In fiecare societate exista anumite conflicte interinstitutionale. Conflictele pot afecta stabilitatea societatii, constituind un factor al schimbarii sociale.

Bibliografie

MIHAILESCU, IOAN, Sociologie generala, Editura Polirom, Iasi, 2003

http://www.scritub.com/sociologie/Institutii-si-organizatii33931.php

http://revad.uvvg.ro/files/nr6/3%20art.%20angel%20sveda.pdf

http://ro.wikipedia.org/wiki/Institu%C8%9Bie

http://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/Institutii-si-organizatii62.php

Bibliografie

MIHAILESCU, IOAN, Sociologie generala, Editura Polirom, Iasi, 2003

http://www.scritub.com/sociologie/Institutii-si-organizatii33931.php

http://revad.uvvg.ro/files/nr6/3%20art.%20angel%20sveda.pdf

http://ro.wikipedia.org/wiki/Institu%C8%9Bie

http://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/Institutii-si-organizatii62.php