.organizatii Regionale de Arbitraj Comercial International

ORGANIZATII REGIONALE DE ARBITRAJ COMERCIAL INTERNATIONAL

INTRODUCERE

Prezenta este o lucrare de drept, si anume dreptul comertului international referitoare la “Organizatii regionale de arbitraj comercial international”.

Lucrarea este structurata in 4 capitole si insumeaza 73 pagini.

Primul capitol, intitulat “Arbitrajul comercial international” cuprinde 4 subcapitole ce prezinta notiuni definitorii referitoare la arbitrajul comercial international precum si avantajele, dezavantajele si clasificarea arbitrajului si clauza compromisorie.

Cel de-al doilea capitol, “Organizatii regionale de arbitraj comercial international” prezinta 10 organizatii de arbitraj din diferite zone geografice ce au ca obiectiv principal solutionarea litigiilor pe calea arbitrajului, fara a fi nevoie de interventia instantelor judecatoresti. Sursa celui de-al doilea capitol este Internetul.

Capitolul trei cuprinde Regulamentul de Arbitraj al UNCITRAL pe care il urmaresc toate organizatiile mentionate in lucrare.

Ultimul capitol, capitolul patru evidentiaza concluziile lucrarii.

I. ARBITRAJUL COMERCIAL INTERNATIONAL

1. PRECIZARI PREALABILE

In ultimul timp, tranzactiile comerciale internationale au cunoscut o dezvoltare deosebita. Societatile comerciale si-au intensificat relatiile lor comerciale in cele mai diferite domenii de activitate.

Operatiunile de comert international sunt derulate prin intermediul contractelor; de aceea cunoasterea clauzelor acestor contracte, interpretarii si executarii lor in comertul international se impune cu necesitate nu numai pentru cei care studiaza problemele complexe ale comertului international, dar, mai ales, pentru cei angajati in tranzactii comerciale internationale.

Contractul de comert international consta in materializarea acordului de vointa al partilor si reprezinta suportul juridic al oricarei tranzactii internationale.

Partile sunt libere sa decida ce clauze sa fie incluse in contractul pe care il incheie. Profesorul Clive M. Schmitthoff enumera intre clauzele generale ale contractului de comert international: cele referitoare la identificarea partilor; cele referitoare la obiectul contractului; clauza privind pretul; clauza de forta majora; clauza privind alegerea legii aplicabile; clauza privind arbitrajul.

La incheierea contractului, partile sunt obligate sa tina seama “nu numai de legea tarii lor, daca este comuna ambelor parti, sau de legile lor personale”, ci si de legile altor tari terte.

Legile care pot fi aplicate sunt:

legea tarii in care se incheie actul juridic;

legea tarii unde partile elaboreaza inscrisul constatator;

legea tarii in care partea isi are domiciliul sau resedinta.

Contractele societatilor comerciale au ca support legislative legile lor nationale. Daca o societate isi desfasoara activitatea intr-o alta tara, trebuie sa cunoasca legea acelei tari, in virtutea careia sunt stabilite conditiile efectuarii tranzactiilor comerciale. Drepturile si obligatiile ce decurg din contract sunt determinate de legea aleasa de catre partile contractante.

Rezolvarea litigiilor pe calea arbitrajului reprezinta unul din cele mai actuale subiecte, aflate in dezbaterea forurilor internationale de specialitate, care examineaza “caile de parcurs in vederea perfectionarii acestei proceduri” pentru o mai buna solutionare a diferendelor din raporturile contractuale de comert international.

2. DEFINITIA SI CARACTERELE ARBITRAJULUI COMERCIAL INTERNATIONAL

Arbitrajul comercial este o metoda (procedura) de solutionare a litigiilor de comert international, metoda consacrata de practica raporturilor contractuale din acest domeniu.

“Modalitatile de solutionare pe cale arbitrala s-au perfectionat”, ca urmare a experientei acumulate, a corelarii reglementarilor cu cerintele practicii si a adaptarii lor la aceste cerinte, observa Jan Paulsson, unul dintre cei mai cunoscuti specialisti in domeniul arbitrajului comercial.

Arbitrajul comercial international este un sistem jurisdictional derogator de la dreptul comun, cel al instantelor de stat, in cadrul caruia un tribunal arbitral, in temeiul vointei partilor, este abilitat sa solutioneze un anumit litigiu, nascut sau care se va naste in viitor.

Analistii americani, francezi, britanici constata ca “ litigiile apar in procesul negocierii si derularii tranzactiilor comerciale”. Aceste litigii sunt determinate de controversele dintre participantii la afacerile comerciale. Arbitrii sunt obligati sa cunoasca fenomenul comercial, in general; sa-i stie subtilitatile; sa-i descifreze evolutiile si sa dea solutii care sa serveasca asezarii raporturilor contractuale de comert international in matca lor legala.

Substanta procesului arbitral o constituie “relatia comerciala”, in intreaga sa complexitate.

Arbitrajul este un concept complex, care insumeaza atat forma litigiului, cat si fondul acestuia, constand in insusi diferendul pe care partile il supun spre rezolvare.

A. Caracterul arbitral deosebeste aceasta jurisdictie speciala de jurisdictiile de drept comun. Acesta consta in aceea ca puterea arbitrilor de a judeca le este conferita de catre parti avand, astfel, o origine contractuala. Partile dintr-un contract convin sa supuna litigiul lor spre solutionare unor persoane particulare pe care le desemneaza in acest scop si sa accepte hotararea pe care acestea o vor adopta.

Caracterul jurisdictional al arbitrajului inseamna puterea arbitrilor de a rezolva litigiul pe baza dreptului aplicabil in speta.

Arbitrii desemnati de parti au puterea de a transa litigiul, adica de a judeca. Tocmai prin caracterul sau jurisdictional, arbitrajul se deosebeste atat de solutionarea amiabila de catre parti, cat si de expertiza, in cadrul careia, cei ce o efectueaza nu fac decat sa emita o opinie competenta.

B. Caracterul comercial – rezulta din faptul ca obiectul sau il constituie litigiile “nascute sau care se vor naste din operatii de comert international”.

Caracterul comercial este exprimat prin: a. raportul comercial supus judecatii; b. reglementarea comerciala in temeiul careia se desfasoara arbitrajul, precum si c. in calitatea arbitrilor, care sunt alesi dintre personalitatile competente in domeniul commercial, stapanind problematica complexa a dreptului comertului international.

C. Caracterul international – rezulta din prezenta unor elemente de extraneitate in litigiile supuse arbitrajului. Caracterul international al arbitrajului este determinat de : a. elementele de extraneitate a situatiei litigioase; b. internationalitatea organului arbitral; c. autonomia arbitrajului fata de structurile international. Deasemenea se iau in considerare: a. sediul partilor in litigiu; b. locul desfasurarii arbitrajului; c. transferal peste hotare a marfurilor si valorilor in disputa.

Arbitrajul este consensual. Arbitrajul poate avea loc numai daca ambele parti sunt de acord.

Arbitrajul este neutru. Partile implicate au dreptul sa-si aleaga legea aplicabila, limba si locul unde se va desfasura arbitrajul.

Arbitrajul este confidential. Audierile arbitrajului nu sunt publice, si doar partile implicate vor primi copii dupa deciziile arbitrale.

3. AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE ARBITRAJULUI

Dupa cel de-al doilea razboi mondial si mai ales in ultimii 25 de ani se poate vorbi de o extindere a arbitrajului comercial international, comerciantii din tarile lumii aratand o preferinta certa pentru solutionarea litigiilor de catre instantele de arbitraj si nu de cele judecatoresti. Aceasta preferinta are mai multe motivatii, dintre care cele mai importante sunt:

Acestea sunt avantajele pentru care Actul final al Conferintei de la Helsinki din 1975 sau documente ala O.N.U. ( rezolutia nr.31/98 din 15 decembrie 1976 ) recomanda arbitrajul comercial ca o modalitate preferabila de solutionare a litigiilor de comert international.

Arbitrajul reprezinta “veritabilul sistem judiciar al comertului international”.

Arbitrajul nu prezinta insa numai avantaje, ci si neajunsuri: existenta unei singure cai de atac ( actiunea in anularea hotararii arbitrale ); necesitatea interventiei instantelor de judecata, daca, pe parcursul procedurii arbitrale, sunt solicitate masuri asiguratorii, iar una dintre parti se impotriveste la executarea acestora, precum si ulterior, in cazul in care partea care a pierdut procesul nu executa de buna voie sentinta arbitrala.

4. CLASIFICAREA ARBITRAJULUI

Primul criteriu dupa care se face clasificarea arbitrajului sunt regulile urmate in solutionarea litigiilor. Dupa acest criteriu deosebim arbitrajul de drept strict sau de jure si arbitrajul in echitate sau amiable composition.

Arbitrajul de drept strict este acela in care litigiile se solutioneaza cu respectarea normelor de drept procesual si de drept material aplicabile.

Arbitrajul in echitate este acela in cadrul caruia arbitrii nu sunt tinuti sa observe cu rigurozitate orice norma procedurala si nici sa aplice in mod strict toate normele de drept material competente, calauzindu-se in rezolvarea litgiului dupa exigentele echitatii, dar cu respectarea principiilor fundamentale de drept.

Cele 2 feluri de arbitraj comercial international se deosebesc intre ele, dar nu se opun unul altuia, arbitrajul de jure situandu-se singur in cadrul dreptului iar arbitrajul in echitate plasandu-se in afara ordinei juridice.

Arbitrajul de drept strict este prevazut cu norme procedurale mai suple si mai elastice decat procedura formala a jurisdictiilor de drept comun si aplica dreptul contractului tinand seama de clauzele stipulate de catre parti in contractul de comert exterior, de uzantele comerciale internationale si de consideratii de echitate comerciala internationala.

Arbitrajul in echitate infatiseaza un caracter mai flexibil si mai putin formal decat arbitrajul de drept strict si nu inceteaza sa ramana subordonat ordinei de drept.

Arbitrajul comercial international se clasifica si dupa structura organizatorica, existand arbitraj ad-hoc (ocazional) si arbitraj institutionalizat (permanent).

Arbitrajul ad-hoc este organizat de parti pentru solutionarea unui litigiu determinat si functioneaza pana la solutionarea respectivei cauze. Nu prezinta o structura prestabilita si partile desemneaza arbitrii si modul lor de numire, stabilesc regulile de procedura si locul arbitrajului. Depinzand de vointa partilor, ele difera de la un litigiu la altul. Sarcina partilor este usurata daca recurg la un regulament tip, de exemplu Regulamentul UNCITRAL din 1976.

In unele sisteme juridice, pentru a interveni spre a asigura constituirea unei asemenea instante arbitrale, precum si desfasurarea normala a procedurii, se organizeaza un mecanism administrativ, care poarta denumirea de “appointing authority” sau “autoritate competenta”. Acest mecanism intervine, in principal, pentru desemnarea arbitrilor, atunci cand una dintre parti refuza desemnarea arbitrilor spre a bloca solutionarea cauzei. Appointing authority intervine si in cazul in care se iveste un dezacord in privinta numirii supraarbitrului de catre cei doi arbitrii desemnati de catre parti.

Arbitrajul institutionalizat are existenta permanenta sub aspectul unor structuri organizatorice administrative prestabilite. Cuprinde un mecanism de desemnare a arbitrilor, secretariat, sediu, reguli de procedura, care permit partilor sa le foloseasca in vederea constituirii tribunalului arbitral si solutionarea litigiului. Dupa solutionarea litigiului tribunalul arbitral se dizolva. Altfel spus, caracterul permanent al arbitrajului nu suprima caracterul vremelnic al tribunalului arbitral, el fiind format, cu ajutorul structurilor administrative permanente numai pentru solutionarea unui anumit litigiu. De aceea se spune ca orice arbitraj este in realitate un arbitraj ad-hoc.

Dupa competenta, distingnati de catre parti.

Arbitrajul institutionalizat are existenta permanenta sub aspectul unor structuri organizatorice administrative prestabilite. Cuprinde un mecanism de desemnare a arbitrilor, secretariat, sediu, reguli de procedura, care permit partilor sa le foloseasca in vederea constituirii tribunalului arbitral si solutionarea litigiului. Dupa solutionarea litigiului tribunalul arbitral se dizolva. Altfel spus, caracterul permanent al arbitrajului nu suprima caracterul vremelnic al tribunalului arbitral, el fiind format, cu ajutorul structurilor administrative permanente numai pentru solutionarea unui anumit litigiu. De aceea se spune ca orice arbitraj este in realitate un arbitraj ad-hoc.

Dupa competenta, distingem arbitraj cu competenta generala si arbitraj cu competenta specializata.

In categoria arbitrajelor cu competenta generala si internationala in acelasi timp, se situeaza in primul rand comisiile de arbitraj pentru comertul exterior de pe langa camerele de comert si industrie ale tarilor. In aceeasi categorie includem si institutiile de arbitraj din alte state competente sa rezolve litigii de drept intern ca si litigii de drept al comertului international. Ele sunt organizate si functioneaza pe langa alte institutii comerciale cum sunt camerele sau bursele de comert sau ca organisme independente. Printre arbitrajele de pe langa camerele de comert si industrie mentionam camerele arbitrale din Londra, Amsterdam, Hamburg, Bruxelles. Ca arbitraje comerciale independente pot fi citate American Arbitration Association, Camera de arbitraj permanenta de pe langa Comisia vest-germana pentru probleme de arbitraj Institutul permanent de arbitraj.

In categoria arbitrajelor specializate se cuprind institutiile pentru comertul cu anumite produse. Aceste arbitraje se caracterizeaza printr-o competenta strict comercializata dar cu vocatie internationala. Aceasta categorie de arbitraje comerciale poate fi ilustrata de Camera arbitrala de bumbac din Havre, Tribunalul de arbitraj al bursei de bumbac din Bremen, London Corn Trade Association, precum si de New York Association Of Food Distributors.

Din punctul de vedere al intinderii competentei internationale, institutiile permanente de arbitraj se impart in 3 categorii: arbitraj de tip bilateral, arbitraj de tip regional si arbitraj cu vocatie universala.

Arbitrajele de tip bilateral au sediul in fiecare din cele doua tari participante si sunt competente sa solutioneze litigiile dintre organizatiile economice, persoane fizice sau persoane juridice, ale acelor tari. Ca exemple de arbitraje de tip bilateral putem enumera: Canadian-American Commercial Arbitration Commission, infiintata in 1943 printr-un acord incheiat intre Camera de Comert din Canada si Asociatia americana de arbitraj.

Arbitrajele de tip regional au ca scop rezolvarea litigiilor comerciale internationale dintre organizatiile economice ale tarile dintr-o anumita regiune a lumii.

Arbitrajele cu vocatie universala sunt competente sa solutioneze litigiile dintre organizatiile economice apartinanand tuturor statelor. Unele dintre acestea au o competenta materiala speciala cum ar fi arbitrajele create in domeniul transportului prin cele doua conventii internationale de la Berna din 25 octombrie 1952, iar alte arbitraje au o competenta materiala generala, cea mai caracteristica in acest sens fiind Curtea de arbitraj de pe langa Camera de Comert internationala cu sediul la Paris.

5. CLAUZA COMPROMISORIE

Arbitrajul se organizeaza si se desfasoara in conformitate cu prevederile conventiei arbitrale. Conventia de arbitraj exprima vointa partilor de a se adresa arbitrajului pentru solutionarea litigiilor dintre ele.

Conventia de arbitraj poate fi definita ca o intelegere prin care partile supun spre rezolvare unui arbitraj institutional sau ad-hoc un anumit litigiu de comert international renuntant la dreptul de a se adresa pentru aceasta organelor jurisditictionale de stat.

Conventia de arbitraj cuprinde in sfera sa clauza compromisorie si compromisul. Corespunzator prevederilor art. I pct. 1 lit. a din Conventia europeana de arbitraj comercial international (Geneva 1961), prin “Conventie de arbitraj” se intelege fie o clauza compromisorie inscrisa intr-un contract, fie un compromis.

Conventia arbitrala este scrisa si poate fi exprimata sub forma unei clauze in contract sau sub forma unui acord separat.

Clauza compromisorie este acordul partilor unui contract de comert international de a supune arbitrajului litigiile ce s-ar putea naste intre ele in legatura cu contractul pe care l-au incheiat.

Compromisul este o conventie de sine statatoare prin care partile stabilesc ca litigiul ivit intre ele sa fie solutionat pe calea arbitrajului. Sub sanctiunea nulitatii, partile trebuie sa arate in cadrul compromisului, obiectul litigiului. Este distinctia cea mai importanta intre clauza compromisorie si compromis, intrucat prin clauza compromisorie partile au in vedere un litigiu viitor si eventual.

Exemple de clauze compromisorii:

“Toate litigiile care ar putea surveni din contractul de fata vor fi solutionate prin arbitraj”. Insa ar trebui ca intrega procedura de arbitraj sa fie precizata in compromis, dupa declansarea litigiului.

“Orice litigiu, controversa s-au reclamatie nascuta din prezentul contract s-au care se raporteaza la prezentul contract ori la o contraventie la prezentul contract, la rezolutionea sau la nulitatea acestuia, va fi solutionata pe calea arbitrajului, in comformitate cu Regulamentul de Arbitraj al Comisiei Natiunilor Unite pentru dreptul comercial international, actualmente in vigoare”.

Partilor le este recomandata adaugarea unor mentiuni:

autoritatea de nominare (numele persoanei sau al institutiei);

numarul arbitrilor (unul sau trei);

locul arbitrajului;

limba sau limbile care vor fi folosite in procedura arbitrala.

Clauza compromisorie trebuie sa fie stabilita in forma scrisa. Pentru validitatea clauzei, este suficient ca aceasta sa imbrace forma unui inscris sub semnatura privata.

Validitatea clauzei de arbitraj este independenta de valabilitatea contractului, deoarece ea contine actul de vointa al partilor prin care este stipulat principiul supunerii litigiilor ce ar apare in raporturile lor de comert international unei instante de arbitraj.

II. ORGANIZATII REGIONALE DE ARBITRAJ COMERCIAL INTERNATIONAL

1. PRECIZARI PREALABILE

Organizatiile de arbitraj sunt institutii specializate create cu scopul de a media sau solutiona disputele izvorate din neindeplinirea obligatiilor stipulate in contractul de comert exterior.

Organizatiile de arbitraj de impart in trei categorii:

organizatii nationale de arbitraj comercial;

organizatii regionale de arbitraj comercial;

organizatii internationale de arbitraj comercial.

Organizatiile regionale de arbitraj comercial se refera la o anumita zona geografica. Printre cele mai cunoscute institutii regionale implicate in arbitraj se numara:

IACAC – The Inter-American Commercial Arbitration;

CAMCA – The Commercial Arbitration and Mediation Centre for the Americas;

PCA – Permanent Court of Arbitration;

European Court of Arbitration / Cour europeenne d’arbitrage, Strasbourg;

ACICA – Australian Centre for International Commercial Arbitration;

SAARCLAWNET;

CIETAC – China International Economic and Trade Arbitration Commision;

AALCO – Asian African Legal Consultative Organization;

GCC – Gulf Cooperation Council Commercial Arbitration Centre;

OHADA – Organization for the Harmonization of Business Law in Africa;

REAM – The European Arbitration and Mediation Network.

2. COMISIA INTERAMERICANA DE ARBITRAJ COMERCIAL (THE INTER-AMERICAN COMMERCIAL ARBITRATION COMMISION – IACAC)

INTRODUCERE

IACAC reprezinta un sistem format din sectiuni nationale sau reprezentante situate in toate tarile emisferei vestice, constituit pentru a solutiona prin arbitraj sau conciliere disputele comerciale internationale.

Arbitrajele sunt conduse de arbitri special selectati de catre parti sau Comisie, conform Regulilor de Procedura IACAC.

Comisia reprezinta toate republicile americane.

Scopurile Comisiei sunt urmatoarele:

Infiintarea unor sedii arbitrale in fiecare republica americana.

Pentru aceasta Comisia a infiintat reprezentante in diferitele republici, responsabile cu organizarea arbitrilor si administrarea Regulilor standard ale Comisiei.

Modificarea legilor arbitrale pentru a facilita arbitrajul si pentru a asigura aplicarea acordurilor si deciziilor arbitrale.

Sectiunile nationale ale Comisiei au sarcina de a moderniza legile arbitrale.

Familiarizarea oamenilor de afaceri din toate republicile americane cu procedura arbitrala si avantajele ei pentru exportatorii si importatorii din comertul inter-american.

Acest lucru se realizeaza prin publicitate si corespondenta.

Arbitrarea sau solutionarea diferendelor sau controverselor aparute in comertul inter-american, care pot impiedica circuitul normal al bunurilor pe piete sau afecteaza relatiile de buna credinta si prietenie dintre companiile din republicile americane.

Obtinerea ratificarii, in tarile respective, a Conventiei Inter-Americane de Arbitraj Comercial International din 1975 si a Conventiei Natiunilor Unite privind Recunoasterea si Aplicarea Deciziilor Arbitrale Straine din 1958.

ORGANIZARE

Infiintata in 1934, ca rezultat al Rezolutiei XLI a celei de-a Saptea Conferinte Internationale a Statelor Americane, care a avut loc in Montevideo, Uruguay, in decembrie 1933, IACAC este formata dintr-un director general si cate un director de la fiecare reprezentanta. Comisia coordoneaza activitatea sectiunilor nationale, furnizeaza servicii administrative si serveste drept “appointing authority” pentru arbitri.

Comisia se intruneste cel putin o data la doi ani, sedinta fiind guvernata de un Comitet Executiv si sustinuta financiar din taxele obtinute si din contributiile reprezentantelor si a altor institutii si organizatii interesate.

Obligatiile Comisiei sunt indeplinite de personal sau comitete desemnate de Comisie.

Comisia se angajeaza in activitati educationale, desfasurate cu scopul de a creste nivelul cunoasterii si utilizarii arbitrajului comercial international.

CONVENTII INTERNATIONALE

Conventia Inter-Americana de Arbitraj Comercial International a intrat in vigoare pe 16 iunie 1976. In martie 1996, Conventia a fost aprobata de Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Columbia, Costa Rica, Ecuador, El Salvador, Guatemala, Mexico, Panama, Paraguay, Peru, Statele Unite, Uruguay si Venezuela.

Articolul 3 al Conventiei prevede: “In lipsa unui acord expres intre parti, arbitrajul se va desfasura in conformitate cu Regulile de Procedura ale IACAC.” Astfel, Conventia confera IACAC o responsabilitate speciala.

Conventia Natiunilor Unite privind Recunoasterea si Executarea Deciziilor Arbitrale Straine (1958) a fost aprobata, in octombrie 1995, de 105 natiuni, printre care Argentina, Barbados, Bolivia, Canada, Chile, Columbia, Costa Rica, Cuba, Republica Dominicana, Ecuador, Guatemala, Mexico, Panama, Paraguay, Peru, Trinidad si Tobago, Statele Unite, Uruguay si Venezuela.

CONCILIEREA

In anumite ocazii, partile prefera in mai mare masura concilierea decat arbitrajul. Aceasta este efectuata de catre birourile Comisiei sau sectiunile nationale. IACAC a adoptat Regulile de Conciliere ale UNCITRAL.

CLAUZA DE ARBITRAJ

Clauza de arbitraj recomandata de IACAC este enuntata astfel:

“Orice disputa, controversa sau reclamatie ce priveste acest contract, incalcarea, expirarea sau invaliditatea contractului va fi solutionata prin arbitraj in concordanta cu Regulile de Procedura ale IACAC, incepand cu data incheierii acestui acord.”

COMITETUL EXECUTIV

Comitetul executive este format dintr-un presedinte, 3 vicepresedinti, un director general si un asistent al acestuia, un secretar si un casier.

SECTIUNILE NATIONALE IACAC

Reprezentantele IACAC sunt: Argentina – Camera de Comert a Argentinei; Bolivia – Camera Nationala de Comert a Boliviei; Brazilia – Centrul Brazilian de Arbitraj; Canada – Centrul Canadian de Arbitraj; Chile – Camera de Comert din Santiago de Chile; Columbia – Camera de Comert de la Bogota; Costa Rica – Camera de Comert din Costa Rica; Ecuador – Camera de Comert de la Guayaquil; Guatemala – Centrul Privat de Conciliere si Arbitraj; Mexico – Camera Nationala de Comert de la Ciudad de Mexico; Panama – Camera de Comert, Industrie si Agricultura din Panama; Peru – Centrul de Conciliere si Arbitraj Comercial; Republica Dominicana – Camera de Comert si Industrie a Districtului National; Consiliul de Conciliere si Arbitraj; Spania – Curtea de Arbitraj de la Camera de Comert din Madrid; Statele Unite – Asociatia Americana de Arbitraj; Uruguay – Camera de Industrie din Uruguay; Venezuela.]

3. CENTRUL DE ARBITRAJ SI MEDIERE COMERCIALA PENTRU CELE DOUA AMERICI (THE COMMERCIAL ARBITRATION AND MEDIATION CENTRE FOR THE AMERICAS – CAMCA)

INTRODUCERE

Se stie faptul ca disponibilitatea metodelor prompte, eficace si economice de rezolvare a disputelor are un rol important in cresterea si incurajarea comertului si a investitiilor internationale.

Folosirea arbitrajului si a medierii a sporit, acestea devenind mijloace preferate in locul apelarii la instantele de judecata.

The North American Free Trade Agreement – NAFTA – , pentru a priva disputele aparute, a incurajat prin articolul 2022, utilizarea arbitrajului si a altor tehnici de rezolvare a controverselor.

Medierea, ca metoda alternativa de rezolvare a disputelor in mod amiabil cu ajutorul unei terte parti, si arbitrajul, ca metoda de rezolvare a divergentelor prin decizia impartiala a unei terte parti puteau fi utilizate pentru rezolvarea tuturor conflictelor aparute in investitii si comert, constructii, servicii financiare, franchising, proprietate intelectuala, productie, petrol si gaze si in multe alte domenii.

American Arbitration Association-AAA-, the British Columbia International Commercial Arbitration Centre-BCICAC-, Camera Nationala de Comert a Mexicului si the Quebec National and International Commercial Arbitration Centre s-au unit pentru a forma în 1995 CAMCA, primul centru de rezolvare a disputelor comerciale aparute între statele din cadrul NAFTA. Cele patru organizatii au semnat un acord de cooperare în vederea functionarii CAMCA ca un forum international, administrativ si educational. Consiliul Guvernator al CAMCA a fost creat pentru a superviza

regulile, procedurile, taxele si pentru a valida arbitrii.

Conform cu obiectivele NAFTA, noul organism a fost creat pentru a fi un instrument eficient în rezolvarea conflictelor inevitabile ce se nasteau în

urma derularii unor contracte internationale de comert.

Reprezentanti din fiecare institutie ce a constituit CAMCA conduc aceasta organizatie, stabilesc regulile iar litigiile pot fi rezolvate la orice sediu al acestor institutii.

Arbitrii si mediatori, ce apartin mai multor natiuni, sunt gata sa rezolve litigiile folosind regulile stabilite de CAMCA.

Contestatiile sunt rezolvate de comitete impartiale, formate din
reprezentanti ai nationalitatilor în litigiu, dar prezidate de un
reprezentant dintr-o tara neutra. Partile sunt de acord ca vor face eforturi pentru a-si rezolva litigiile prin mediere, în caz contrar se vor supune regulilor de arbitraj CAMCA. Orice plangere in vederea rezolvarii prin arbitraj va fi suspendata pana la prezentarea concluziei finale a Comisiei de Mediere a CAMCA.

ROLUL CAMCA IN ARBITRAJUL COMERCIAL INTERNATIONAL

Rolul NAFTA este sa promoveze dezvoltarea si expansiunea comertului intre Canada, Statele Unite si Mexic. Numarul litigiilor a sporit odata cu dezvoltarea comertului international. Articolul 2022 cere ca fiecare parte in litigiu sa incurajeze rezolvarea disputelor prin metode alternative, cum ar fi medierea si arbitrajul. Pentru realizarea acestui lucru trebuie ca fiecare stat sa implementeze proceduri care sa permita folosirea arbitrajului ca metoda alternativa de rezolvare a disputelor comerciale. Aceste cerinte s-au putut rezolva prin semnarea unor tratate internationale referitoare la arbitraj (Conventia de la New York-1958, Conventia Panama-1975) cât si prin crearea unor comisii internationale de mediere si arbitraj.
CAMCA a fost special creata pentru a asigura impartialitatea în
rezolvarea litigilor comerciale aparute intre tarile semnatare NAFTA si astfel erau deblocate unele tranzactii comerciale pe teritoriile americane. CAMCA oferea proceduri uniforme de rezolvare a disputelor comerciale, prin mediere sau arbitraj, pe teritoriul statelor NAFTA.

CLAUZE DE MEDIERE SI ARBITRAJ

In absenta unei clauze de solutionare a unei viitoare dispute (pe cale amiabila), partile pot supune controversa existenta, medierii sub auspiciul CAMCA folosind urmatorul acord:

“Noi, partile semnatare, suntem de acord sa supunem medierii, administrate de CAMCA, urmatoarea disputa, controversa sau plangere:…. Cererea de completare a unei reclamatii referitoare la disputa, controversa sau plangerea supusa medierii,va fi suspendata pana la finalul procesului de mediere.”

Partile pot sustine rezolvarea diferendelor viitoare prin arbitrajul CAMCA, inserand urmatoarea clauza in contract:

“Orice disputa, controversa sau reclamatie legata de acest contract, sau incalcare a acestuia, va fi in final solutionata prin arbitraj, administrat de CAMCA in conformitate cu regulile ei, iar procesul sustinut de arbitrii va avea loc in orice Curte ce se afla sub aceasta jurisdictie.”

In lipsa unei clauze de rezolvare a unei viitoare dispute partile pot supune controversa existenta, arbitrajului sub auspiciul CAMCA folosind urmatorul acord:

“Noi, partile semnatare, suntem de acord sa supunem arbitrajului, administrat de CAMCA, urmatoarea disputa, controversa sau plangere:…. Suntem de acord cu respectarea acordului si a regulilor, si cu faptul ca procesul sustinut de arbitrii va avea loc in orice Curte ce se afla sub aceasta jurisdictie.”

Partile pot adauga clauzelor de arbitraj urmatoarele:

(a) “Numarul arbitrilor va fi de (unul sau trei)”;

(b) “Arbitrajul va avea loc in (oras si/sau tara); sau,

(c) “Legea aplicabila disputei va fi …………….”;

(d) “Limba arbitrajului va fi …………….”.

OFICIILE NATIONALE ALE CAMCA

CAMCA are 4 mari oficii:

American Arbitration Association-AAA-;

British Columbia International Commercial Arbitration Centre -BCICAC-;

Camera Nationala de Comert a Mexicului;

Quebec National and International Commercial Arbitration Centre.

4. CURTEA PERMANENTA DE ARBITRAJ (THE PERMANENT COURT OF ARBITRATION – PCA)

REGIONAL FACILITY (CENTRUL REGIONAL)

PCA – O ORGANIZATIE INTERNATIONALA UNICA

PCA este mecanismul cel mai vechi din domeniul solutionarii disputelor internationale. Este o institutie unica, situata in Haga si fondata acum un secol, care isi ofera serviciile de rezolvare a conflictelor prin intermediul celor patru metode enuntate in Cartea Natiunilor Unite: investigare, mediere, conciliere si arbitraj. Desi obiectivul original era rezolvarea controverselor inter-State, incepand cu 1935 PCA si-a amplificat serviciile incluzand si cazurile care implica nu numai Statele, ci si alte parti non-Statale.

In conformitate cu regulile de procedura moderne ale PCA bazate pe regulile dezvoltate de UNCITRAL, Centrul Regional (The Regional Facility) administreaza arbitrajul, concilierea si verificarea faptelor in care sunt implicate diferite state, parti private si organizatii inter-guvernamentale. Arbitrajul comercial international poate fi condus de parti sub auspiciul PCA, folosid regulile de arbitraj UNCITRAL.

Centrul Regional se ocupa de cazurile din America Latina.

Organizatia poate avea un impact pozitiv asupra climatului investitional din America Latina si astfel poate fi un suport pentru accelerarea dezvoltarii economice.

Printre cele mai importante trasaturi ale arbitrajului si ale celorlalte mijloace de rezolvare a controverselor, de retinut sunt flexibilitatea procedurii si autonomia partilor. Ambele parti trebuie sa fie de acord cu una din metode. Odata ce partile au convenit in scris sa supuna disputa arbitrajului sau altei metode similare, ei isi pot alege setul de reguli pe care-l vor folosi, si daca doresc, pot adapta regulile la circumstantele specifice cazului.

Regulile de arbitraj ale UNCITRAL confera Secretarului General al PCA de la Haga rolul de appointing authority, pentru a decide asupra regulilor de interogatoriu. In ultimii ani s-a observat o dramatica crestere a numarului si complexitatii acestor roluri, emanate de arbitrajul ad-hoc mondial.

CENTRUL REGIONAL DIN AMERICA LATINA (REGIONAL FACILITY)

Odata cu infiintarea Centrului Regional in San Jose, Costa Rica, in decembrie 2001, in cadrul campusului Universitatii pentru Pace, experienta si expertiza PCA au devenit mai accesibile, aducand noi oportunitati in domeniul alternativelor de rezolvare a disputelor din America. Prin intermediul conexiunii cu PCA de la Haga, Centrul Regional detine o pozitie importanta in satisfacerea nevoilor de solutionare a conflictelor ce au aparut in regiunea latino-americana. Recentele dezvoltari din unele tari latino-americane, precum si legislatia au facut mediul juridic mai ospitalier in ceea ce priveste arbitrajul si celelalte metode de solutionare a disputelor. Noile institutii, precum si cele deja existente, pot opta in mod expres pentru rezolvarea disputelor sub auspiciul Centrului Regional, adaptandu-se solutionarea la necesitatile culturale si lingvistice ale regiunii. Guvernele latino-americane si de asemenea organizatiile si entitatile comerciale pot utiliza serviciile Centrului Regional pentru rezolvarea problemelor teritoriale si de mediu, conflictelor comerciale si de investire, beneficiind de renumele PCA in materie de solutionare a litigiilor.

Centrul Regional este dotat cu personal calificat si cu experienta, ce vorbeste limba spaniola. Cele trei limbi oficiale ale Centrului sunt spaniola, engleze si franceza, dar procedura poate fi condusa in orice limba stabilita de parti, inclusiv portugheza. Procesele pot fi stenodactilografiate si inregistrate audio.

5. CURTEA EUROPEANA DE ARBITRAJ (EUROPEAN COURT OF ARBITRATION – ECA)

ECA este o institutie private cu sediul la Strasburg. Are sedii locale in Europa, care prin mijloace de procedura arbitrala raspund la cererea mare de “dreptate”, percepand costuri oarecum mai mici.

ECA permite anumite avantaje in materie de arbitraj cum ar fi o procedura arbitrala scurta care nu dureaza mai mult de 9 luni.

In comparatie cu arbitrajul “clasic” care implica trei arbitrii, arbitrajul obisnuit cu un singur arbitru are costuri mai reduse. De exemplu ECA a fixat o taxa maxima de 800 000 ₤ pentru arbitrajul cu trei arbitrii.

Legislatia italiana incurajeaza recurgerea la procedura arbitrala, inclusiv cea condusa se ECA, dar pentru aceasta este necesara includerea unor clauze compromisorii in contract sau incheierea unui compromis.

ECA este o institutie deschisa datorita trasaturilor si organizarii ei. Regulile, clauzele compromisorii si informatiile suplimentare sunt disponibile oricui.

Partile sunt libere sa-si aleaga arbitrii, iar in cazul in care acestea nu convin asupra unor anumiti arbitrii, Curtea va decide desemnarea acestora in conformitate cu regulile de practica.

6. CENTRUL AUSTRALIAN DE ARBITRAJ COMERCIAL INTERNATIONAL (AUSTRALIAN CENTRE FOR INTERNATIONAL COMMERCIAL ARBITRATION – ACICA)

ASIAN PACIFIC REGIONAL ARBITRATION GROUP (GRUPUL DE ARBITRAJ REGIONAL ASIAN PACIFIC-APRAG)

ACICA detine un grup de arbitrii internationali si o lista de practicieni cu experienta. Organizatia furnizeaza informatii despre arbitrajul international si este implicata in domeniul educatiei prin desfasurarea de seminarii.

Arbitrajul presupune participarea unei a treia persoane la disputa, si anume arbitrul. Arbitrajul este posibil doar in cazul in care partile au convenit sa supuna disputa arbitrajului. Acest lucru se realizeaza prin inserarea in contract a unei clauze specifice. Partile pot decide si asupra procedurii utilizate si pot impune anumite limite de timp.

CADRUL JURIDIC AL ARBITRAJULUI INTERNATIONAL IN AUSTRALIA

In general, arbitrajul din Australia este guvernat de Actul Arbitrajului International din 1974. Actul incorporeaza o lege a arbitrajului acceptata la nivel international cunoscuta sub denumirea de Legea Model a Arbitrajului Comercial International a UNCITRAL. Dar partile au dreptul sa excluda aceasta lege, iar arbitrajul va fi guvernat de Actul Arbitrajului Comercial al statului respective sau al teritoriului unde se tine arbitrajul.

Suplimentar pentru a conferi forta Legii Model a UNCITRAL in Australia, Actul Arbitrajului International implementeaza doua conventii internationale. Prima este Conventia de la New York, care se refera la recunoasterea si executarea deciziilor arbitrale. A doua este Conventia de la Washington, care presupune un sistem special de arbitraj pentru disputele dintre State si investitorii straini.

CLAUZA DE ARBITRAJ

“Orice disputa, controversa sau plangere izvorata din contract sau are legatura cu acesta, sau din incalcarea, expirarea sau invaliditatea contractului va fi supusa arbitrajului in concordanta cu Regulile de Arbitraj UNCITRAL. Appointing authority va fi Centrul Australian de Arbitraj Comercial International. Numarul arbitrilor va fi de __________ (unul sau trei). Locul arbitrajului va fi __________ (un oras din Australia). Limba arbitrajului va fi engleza.”

APRAG

ACICA a infiintat o filiera regionala de arbitraj. In 2003 ACICA a contactat potentialii membri ai APRAG. 13 institutii si-au manifestat dorinta de a deveni membri. APRAG va fi infiintata formal pana in Noiembrie 2004.

Inaugurarea se va tine la Sydney si in ziua urmatoare va avea loc o conferinta la care membrii vor discuta despre structura, organizarea, conducerea, constitutia si obiectivele APRAG.

Organizatiile arbitrale care vor face parte din APRAG sunt:

Chartered Institute of Arbitrators (Australia)

CIETAC

Hong Kong International Arbitration Centre

Japan Commercial Arbitration Association

Arbitration Association of The Philippines

Singapore International Arbitration Centre

Korean Commercial Arbitration Board

Indonesian National Arbitration Board

Mongolian Chamber of Commerce and Industry

Arbitrators and Mediators Institute of New Zealand

Australian Commercial Dispute Centre

Chartered Institute of Arbitrators (Malaysia)

Malaysian Institute of Arbitrators.

7. SAARCLAWNET – O PERSPECTIVA COMPARATIVA

Tarile membre SAARC prezinta o varietate de modele in ce priveste arbitrajul.

Acesta este un subiect interesant pentru un studiu comparativ. Tarile urmarite sunt India, Pakistan, Bangladesh, Nepal si Sri Lanka.

ACTELE IN VIGOARE

India – legea de arbitraj este cuprinsa in Actul de Arbitraj si Conciliere din 1996; acesta este inspirat din Legea Model a Arbitrajului Comercial International a UNCITRAL.

Pakistan si Bangladesh – Actul de Arbitraj din 1940.

Nepal – Actul de Arbitraj din Nepal este cel mai recent, datand din Aprilie 1999; Actul incorporeaza cateva trasaturi ale Legii Model a UNCITRAL, dar contine si prevederi proprii.

Sri Lanka – Actul de Arbitraj 11/1995, care a intrat in vigoare la 1 August 1995 si cuprinde prevederi referitoare la procedurile arbitrale, executarea deciziilor si recunoasterea si executarea deciziilor straine.

VARIETATEA MODELELOR

Din punct de vedere cronologic exista un Act “foarte recent” (Nepal), doua Acte “relativ recente” (India si Sri Lanka) si un Act “nu chiar atat de recent” (Pakistan si Bangladesh).

Exista diferente si in ceea ce priveste continutul si stilul Actelor. India si Sri Lanka, prin adoptarea esentiala a Legii Model a UNCITRAL, au incercat sa promoveze trei aspecte principale:

autonomia partilor;

libertatea arbitrilor;

finalitatea hotararilor arbitrale.

Actele din Pakistan si Bangladesh nu sunt atat de liberale. Nepal pare sa se situeze undeva la mijloc intre o abordare liberala si una conservatoare.

CONVENTIILE DE ARBITRAJ

Actele prevad un acord scris care sa constituie o conventie de arbitraj. Exista anumite diferente in ceea ce priveste detaliile.

(a)Actul Indian cere ca disputa sa aibe legatura cu o “relatie legala” – contractuala sau nu. Acest lucru nu apare si in Actele aplicabile in Pakistan si Bangladesh. Actul din Nepal considera ca disputa trebuie sa se refere la o “problema specific legala” – contractuala sau nu. Versiunea din Nepal este mai simpla si mult mai expresiva. In ceea ce priveste forma conventiei, Actul Indian insista asupra unei cerinte scrise elaborate in detaliu, conform modelului UNCITRAL.

(b)Legislatia din Pakistan si Bangladesh necesita doar o cerere scrisa.

(c)Actul din Nepal amplifica conceptul de cerere scrisa ajungand la “mesaje specifice de protectie”. Si in aceasta privinta versiunea din Nepal este mai simpla si mult mai expresiva.

(d)Actul din Sri Lanka defineste conventiea de arbitraj ca un acord intre parti prin care acestea vor supune eventualele dispute care vor aparea din contractul incheiat, arbitrajului. Conventia de arbitraj trebuie sa fie scrisa si semnata de catre parti.

ARBITRII

Numarul arbitrilor poate fi specificat in conventie, dar actul Indian impune un anumit numar. Actele din Pakistan si Bangladesh nu contin o asemenea restrictie. Actul din Nepal permite un numar de arbitrii, dar in acest caz arbitrii trebuie sa aleaga un arbitru suplimentar.

Actul din Sri Lanka cere ca tribunalul arbitral sa actioneze intr-o maniera impartiala, practica si prompta in rezolvarea oricaror dispute supuse arbitrajului.

Actul din Nepal prevede ca arbitrii sa depuna un juramant scris de impartialitate si onestitate. Suplimentar acesta ofera o lista cu impedimentele arbitrilor.

PROCEDURA

Toate tarile urmaresc modelul UNCITRAL.

Partile sunt libere sa convina asupra procedurii folosite de Tribunalul Arbitral.

DECIZIILE

Deciziile arbitrale trebuie sa fie scrise si semnate de toti arbitrii, sa fie mentionate data, locul arbitrajului si motivatiile pe care se bazeaza decizia.

8. COMISIA DE ARBITRAJ ECONOMIC SI COMERCIAL INTERNATIONAL A CHINEI (CHINA INTERNATIONAL ECONOMIC AND TRADE ARBITRATION COMMISION-CIETAC)

INTRODUCERE

Comisia de Arbitraj Comercial si Economic International a Chinei este o institutie permanenta de arbitraj comercial international din China, care in mod independent si impartial solutioneaza disputele izvorate din tranzactiile economice si comerciale internationale prin mijloace de arbitraj.

Comisia a fost infiintata de Consiliul Chinei de Promovare a Comertului International in Aprilie 1956, cand a fost cunoscuta sub denumirea de Comisia de Arbitraj pentru Comertul Strain. In 1980, datorita dezvoltarii economiei si a comertului strain a fost renumita Comisia de Arbitraj Economic si Comercial Strain, iar in 1988 a capatat denumirea actuala – CIETAC.

CIETAC si-a amendat Regulile din Septembrie 1988 si au intrat in vigoare la 1 Ianuarie 1989.

CIETAC este localizat in Beijing si are doua subcomisii in Shenzhen si Shanghai, care au luat nastere in 1989 si 1990.

Cu anii, prin eforturi proprii CIETAC a devenit unul dintre centrele majore de arbitraj commercial international din lume.

CIETAC se situeaza pe locul second printer centrele mondiale de arbitraj. Cazurile cu care s-a confruntat CIETAC implicau parti din peste 30 de tari si regiuni suplimentare Chinei.

Deciziile CIETAC sunt recunoscute si “home” si in strainatate.

Arbitrajul CIETAC progreseaza continuu si inainteaza pe drumul modernizarii si internationalizarii.

ORGANIZARE

CIETAC si cele doua subcomisii sunt fiecare compuse dintr-un presedinte, cativa vicepresedinti si un numar de Comisii member. Comisiile membre sunt toate “personaje” proeminente in China si au fost desemnate de Consiliul de Promovare a Comertului International al Chinei.

CIETAC si subcomisiile ei au cate un secretariat care efectueaza munca de zi cu zi; secretariatele sunt subordonate secretariatului General.

CIETAC si subcomisiile ei au un Grup de Arbitrii si Reguli de Arbitraj uniforme.

CIETAC si cele doua subcomisii sunt o singura institutie.

CONVENTIA DE ARBITRAJ

CIETAC i-a la cunostinta despre conflictele aparute in tranzactiile economiei si comerciale internationale printr-un accord de arbitraj incheiat in trei parti.

O conventie de arbitraj reprezinta o clauza de arbitraj stipulate de catre parti din contract, sau un acord scris sub orice alta forma prin care disputa va fi supusa arbitrajului.

CIETAC recomanda urmatorul model de clauza de arbitraj:

“Orice conflict izvorat din/sau are legatura cu contractul va fi supus CIETAC pentru arbitraj care va fi condus de Comisie sau de catre una din cele doua subcomisii ale ei dupa cum Paratul doreste si in conformitate cu Regulile de Arbitraj existente. Decizia arbitrala este finala si obligatorie pentru ambele parti”.

ARBITRII

CIETAC si subcomisiile ei au cate un Grup de Arbitri. Arbitrii sunt selectati si desemnati de Consiliu de Promovare a Comertului International al Chinei dintre “personajele” chinezesti si strain cu o cunostinta speciala si o experienta practica in domeniul comertului si economiei, stiintei si tehnicii legislative si altele. Cativa arbitrii din Grup sunt “personaje” din careul industrial, comercial si legislativ al Statelor Unite, Marii Britanii, Singapore, Hong Kong etc.

Orice arbitru nominalizat de parti si orice arbitru si arbitrul prezident desemnati de Presedintele CIETAC trebuie sa audieze cazurile in mod independent si impartial si nu trebuie sa reprezinte interesele nici unei parti.

Orice arbitru ce se implica personal intr-un caz va fi “indepartat” de acest caz, numindu-se un alt arbitru.

COMBINAREA ARBITRAJULUI CU CONCILIEREA

Combinarea arbitrajului cu concilierea este o trasatura remarcabila a arbitrajului Chinei.

Pe durata procedurilor arbitrale, tribunalul arbitral va incerca concilierea partilor.

Concilierea se realizeaza pe baza ca au fost clarificate faptele si obligatiile.

Tribunalul arbitral va incerca, intr-o maniera flexibila, sa “oblige” partile sa ajunga la un aranjament si apoi va lua o decizie in concordonanta cu continutul acordului.

Anii multi de practica au dovedit ca aceasta combinatie ofera satisfactie totala in ceea ce priveste arbitrajul si concilierea.

Astfel partile isi pastreaza si dezvolta relatiile de afaceri si cooperarea.

Metoda chinezeasca a arbitrajului insotit de conciliere a atras atentia intregii lumi.

DECIZIILE ARBITRALE

Decizia este luata de majoritatea arbitrilor.

Decizia este finala si nici o parte nu poate apela la alta organizatie pentru revizuirea deciziei.

FACILITATI SI SERVICII

CIETAC furnizeaza urmatoarele facilitate si servicii arbitrilor si partilor:

Sali pentru audieri, Sali pentru sedintele arbitrilor, Camere de odihna pentru arbitrii, Secretariate, Computere, Telex, telefax, programe telefonice digitale, Servicii de traducere orala si scrisa, Biblioteca moderna, Xerox.

Secretariatele CIETAC si ale subcomisiilor sunt pregatite pentru furnizarea unor servicii cat mai bune pentru parti si asistenta pentru arbitrii.

9. COMISIA DE CONSULTANTA LEGALA ASIAN-AFRICANA (ASIAN-AFRICAN LEGAL CONSULTATIVE COMMITTEE-AALCC)

CENTRELE REGIONALE DE ARBITRAJ COMERCIAL DE LA CAIRO, LAGOS, KUALA LUMPUR SI TEHERAN

AALCC este organizatie inter-guvernamentala cu sediul in New Delhi, infiintata cu scopul de a rezolva conflictele din domeniile economic si comercial din regiunea Asian-africana.

AALCC a dat nastere in Ianuarie 1978 la 4 centre regionale, la cea de-a Nouasprezecea Sesiune de la Doha.

Centrele regionale de arbitraj ale AALCC sunt:

Centrul Regional de la Cairo

(The Cairo Regional Centre for International Commercial Arbitration);

Centrul de la Lagos

(Lagos Regional Centre for International Arbitration);

Centrul de la Kuala Lumpur

(Kuala Lumpur Regional Centre for Arbitration);

Centrul de la Teheran

(Teheram Regional Centre for Arbitration);

Aceste Centre au fost infiintate in 1978 de catre AALCC in cooperare cu Guvernele tarilor respective.

Centrele sunt institutii internationale non-profit, cu statut si functii proprii, in general aflate sub auspiciul AALCC.

Principalele functii sunt:

Promovarea arbitrajului comercial international in regiunile respective;

Administrarea arbitrajului sub Regulile Centrelor, care sunt Regulile de Arbitraj UNCITRAL, cu mici modificari;

Oferirea de asistenta in vederea executarii deciziilor arbitrale;

Oferirea de consiliere si asistenta partilor care apeleaza la centre;

Furnizarea altor optiuni de solutionare a litigiilor, in afara de mediere conciliere, sub Regulile de Conciliere ale Centrelor.

ARBITRII

Partile au libertate in alegerea arbitrilor, dar intr-o maniera indicata de Regulile UNCITRAL.

Daca partile nu cad de acord in alegerea arbitrilor, ei vor desemna o “appointing authority”, iar aceasta la randul ei ii va desemna pe arbitrii care se vor ocupa de solutionarea disputei.

CLAUZA MODEL

“Orice disputa, controversa sau plangere ce are legatura cu acest contract sau cu incalcarea, validitatea sau expirarea contractului va fi solutionata prin arbitraj in conformintate cu Regulile de Arbitraj ale Centrului de Arbitraj Comercial International de la Cairo / Kuala Lumpur / Lagos / Teheran.

Partile pot adauga clauzei de arbitraj urmatoarele:

”Appointing Authority” va fi Centrul de Arbitraj de la Cairo / Kuala Lumpur / Lagos / Teheran.

Arbitrii vor fi in numar de _____

Locul arbitrajului va fi _____

Limba folosita in procedurile arbitrale va fi _____

Legea aplicabila contractului va fi cea a _____.

COSTURILE ARBITRAJULUI

Costurile arbitrajului cuprind taxele arbitrilor, taxa de inregistrare si costurile administrative.

Taxa de inregistrare este fixa, iar taxele arbitrilor si cele administrative sunt determinate printr-un procent aplicat la valoarea problemei de solutionat.

Taxele Centrelor sunt fixate tinand cont de cheltuielile asumate de Centre si de caracterul non-profit al Centrelor.

Toate aceste taxe se platesc inainte de inceperea procedurilor. Ele nu include consturi pentru traducere sau expertiva.

FACILITATI SI SERVICII

Centrele Regionale ale AALCC ofera si alte facilitati si servicii arbitrajelor si partilor implicate in litigii:

Sali pentru audieri; Sali de conultanta pentru arbitrii; Consiliere pentru parti; Biblioteca specializata; Xerox; Telefon; Telex; Arhiva; Cafenea; Gradini si parcare.

10. CENTRUL DE ARBITRAJ COMERCIAL AL CONSILIULUI DE COOPERARE DIN GOLF (GULF COOPERATION COUNCIL COMMERCIAL ARBITRATION CENTRE – GCC)

Centrul are puterea sa examineze conflictele comerciale dintre persoanele fizice sau cele juridice din tarile membre GCC sau din acestea si alte tari.

Sediul Central al GCC este situat in Bahrain.

Structura Centrului cuprinde:

Consiliul Director;

Secretariatul General;

Tribunalul Arbitral;

Secretariatul Tribunalului Arbitral.

Consiliul Director are 6 membrii, unul dintre ei fiind Directorul General.

Consiliul se intruneste la fiecare 6 luni.

Membrii Consiliului au urmatoarele sarcini:

aprobarea cheltuielilor administrative si financiare ale Centrului;

alegerea membrilor Secretariatului General;

aprobarea bugetului anual al Centrului;

aprobarea raportului anual de activitati al Centrului.

In ceea ce priveste arbitrajul, acesta se desfasoara conform Regulilor de Arbitraj ale Centrului care sunt adoptate dupa Regulile UNCITRAL.

11. ALTE ORGANIZATII REGIONALE DE ARBITRAJ COMERCIAL INTERNATIONAL

11.1. ORGANIZATIA PENTRU ARMONIZAREA AFACERILOR DIN AFRICA (ORGANIZATION FOR THE HARMONIZATION OF BUSINESS LAW IN AFRICA – OHADA)

Ohada este o institutie non-guvernamentala ce se ocupa de solutionarea litigiilor economice internationale izvorate intre agentii economici din regiunea africana.

Ohada cuprinde: Benin, Burkina Faso, Camerun, Insulele Comore, Congo, Gabon, Coasta Ivory, Guineea, Mali, Nigeria, Chad si Togo.

Actul Uniform de Arbitraj al Ohada se bazeaza pe Legea Model a UNCITRAL.

11.2. RETEAUA EUROPEANA DE ARBITRAJ SI MEDIERE (THE EUROPEAN ARBITRATION AND MEDIATION NETWORK – REAM)

REAM cuprinde regiunea Rhônes-Alpes.

Regulile de Arbitraj sunt Regulile UNCITRAL cu modificarile de rigoare.

Organizatiile mai sus prezentate au adoptat ca Reguli de Arbitraj ale UNCITRAL in ceea ce priveste “Dispozitiile preliminare” (Domeniul de aplicare; Notificare. Calcularea termenelor; Notificarea arbitrajului; Reprezentare si asistenta), “Compunerea Tribunalului Arbitral” (Numarul arbitrilor; Nominarea arbitrilor; Recuzarea arbitrilor; Inlocuirea unui arbitru; Repetarea audierilor in cazul inlocuirii unui arbitru) si “Procedura Arbitrala” (Dispozitii generale; Locul arbitrajului; Limba; Cererea; Intampinarea; Modificari ale cererii sau ale intampinarii: Declinatorul de competenta arbitrala; Alte documente scrise; Termene; Probe si audieri; Masuri provizorii; Experti; Decaderea; Inchiderea dezbaterilor; Renuntarea la dreptul prevalarii de prezentul regulament), iar in ceea ce priveste “Sentinta” (Deciziile; Forma si efectul sentintei; Legea aplicabila; Tranzactia sau alte motive de inchidere a procedurii; Interpretarea sentintei; Rectificarea sentintei; Sentinta aditionala; Cheltuieli; Consemnarea contravalorii cheltuielilor) organizatiile au adoptat acelasi Regulament, dar cu unele modificari si adaptari.

In capitolul III este prezentat intregul Regulament de Arbitraj al UNCITRAL.

III. REGULAMENTUL DE ARBITRAJ AL UNCITRAL

1 – DISPOZITII PRELIMINARE

Domeniul de aplicare

Articolul 1

1. Atunci cand partile contractante au vazut de acord in scris ca disputele legate de contractul respectiv sa fie deferite arbitrajului cu regulamentul UNCITRAL, aceste dispute vor fi rezolvate in conformitate cu acest regulament cu modificari care sunt agreate de ambele parti in scris.

2. Acest regulament va guverna arbitrajul, cu exceptia situatiei in care una din prevederile acestui regulament vine in conflict cu vreo prevedere a legii aplicabile arbitrajului de la care partile nu pot sa se abata, in care caz cea din urma prevaleaza.

Notificare. Calcularea termenelor

Articolul 2

1. In sensul acestui regulament, orice avizare, inclusiv notificare, comunicare sau propunere, conteaza a fi primita daca este fizic inmanata destinatarului sau transmisa la resedinta sa obisnuita, la locul in care isi desfasoara activitatea, sau la adresa postala, sau, daca nici una din aceste date nu pot fi gasite dupa o cercetare rezonabila atunci va fi transmisa la ultima adresa cunoscuta a destinatarului sau la ultimul sau loc de activitate.

Avizul este considerat a fi primit in ziua in care s-a facut transmiterea in felul de mai sus.

2. In scopul de a calcula o perioada de timp in cadrul prezentului regulament, inceputul perioadei se considera ziua urmatoare zilei in care o comunicare, o notificare sau propunere a fost primita. Daca ultima zi a perioadei este o sarbatoare legala sau zi nelucratoare la resedinta sau locul activitatii destinatarului, perioada se prelungeste pana la prima zi de lucru care urmeaza. Sarbatorile legale sau zilele in care nu se lucreaza, care apar in interiorul perioadei de timp, sunt incluse in aceasta perioada.

Notificarea arbitrajului

Articolul 3

1. Partea care recurge la arbitraj (denumit de aici inainte “reclamant”) va da partii celeilalte o notificare de arbitraj (partea cealalta va fi denumita in continuare “parat”.

2. Procedura de arbitrare se va considera inceputa la data la care notificarea de arbitraj este primita de “parat”.

3.Notificarea de arbitraj va cuprinde urmatoarele:

a) cerere ca litigiul sa fie deferit arbitrajului;

b) numele si adresele partilor;

c) mentionarea clauzei compromisorii sau a conventiei distincte asupra arbitrajului, care sunt invocate;

d) o referire la contractul din care, sau cu referire la care apare litigiul;

e) natura generala a litigiului si daca este cazul, o estimare asupra sumei in discutie, daca apare vreuna;

f) obiectul cererii;

g) o propunere asupra numarului de arbitri (i.e., unul sau trei) daca partile nu au cazut de acord in prealabil asupra acestui aspect.

4. Notificarea de arbitraj mai poate include:

a) propunerile asupra numirii unui singur arbitru si a autoritatii de nominare la care se face referire in art. 6, paragragul 1;

b) notificarea de nominare a unui arbitru, la care se face referire in art. 7;

c) cererea (actiunea) la care se refera art. 18.

Reprezentare si asistenta

Articolul 4

Partile pot fi reprezentate sau asistate de persoane alese la optiunea lor. Numele si adresele acestor persoane trebuie sa fie comunicare in scris partii celeilalte; aceasta comunicare trebuie sa precizeze daca numirea este facuta in scopul reprezentarii sau in scopul asistentei.

2. COMPUNEREA TRIBUNALULUI ARBITRAL

Numarul arbitrilor

Articolul 5

Daca partile nu au cazut de acord in prealabil asupra numarului de arbitrii (unul sau trei) si daca in curs de 15 zile, dupa primirea de catre parat a notificarii de arbitrare, partile nu au cazut de acord ca va fi un singur arbitru, atunci se vor desemna trei arbitrii.

Nominarea arbitrilor

Articolul 6

1. Daca trebuie nominat un singur arbitru, fiecare parte poate propune celeilalte:

a) numele uneia sau mai multor persoane, susceptibile de a exercita functiile arbitrului unic; si

b) daca nu s-a agreat de catre parti nici o autoritate de nominare, numele uneia sau mai multor institutii sau persoane susceptibile sa exercite functiile autoritatii de nominare.

2. Daca in decurs de 30 zile de la primirea de catre una din parti a unei propuneri facuta in conformitate cu paragraful 1 partile nu au ajuns la un acord asupra alegerii arbitrului unic, acesta va fi desemnat de catre autoritatea de nominare asupra caruia partile au cazut de acord. Daca partile nu au cazut de acord asupra alegerii autoritatii de nominare, sau daca autoritatea de nominare aleasa de parti refuza sa actioneze sau nu desemneaza arbitrul in decurs de 60 zile de la primirea solicitarii unei parti oricare din parti poate cere la Secretariatul General al Curtii permanente de arbitraj de la Haga sa desemneze o autoritate de nominare.

3. Autoritatea de nominare, la cererea uneia din parti, va numi arbitrul unic cat se poate de prompt. In vederea numirii arbitrului, autoritatea de nominare va utiliza sistemul de liste conform procedurii urmatoare, cu exceptia cazurilor cand partile sunt de acord ca procedura respectiva sa fie inlaturata sau cand autoritatea de nominare in exercitiul puterii sale de apreciere decide ca utilizarea sistemului de liste conform acestei proceduri nu este corespunzatoare in raport cu cazul dat:

a) la cererea uneia din parti, autoritatea nominala comunica ambelor parti o lista identica continand cel putin trei nume;

b) in decurs de 15 zile de la primirea acestei liste, fiecare parte poate sa o returneze la autoritatea de nominare, dupa ce va fi taiat numele asupra carora are obiectii si vor fi numerotate numele ramase in ordinea preferintelor sale;

c) la expirarea perioadei de timp mai sus mentionata, autoritatea de nominare va numi arbitrul unic dintre persoanele al caror nume figureaza pe listele care i-au fost returnate si in conformitate cu ordinea preferintelor indicate de parti;

d) daca dintr-un motiv sau altul, numirea nu poate fi facuta in conformitate cu aceasta procedura, numirea arbitrului unic este lasata la aprecierea autoritatii de nominare.

4. Autoritatea de nominare procedeaza la numire avand in vedere consideratii care sunt in masura sa asigure numirea unui arbitru independent si impartial si va tine cont si de oportunitatea numirii unui arbitru de o nationalitate diferita de nationalitatea partilor.

Articolul 7

1. Daca urmeaza a fi numiti 3 arbitrii, fiecare parte va numi cate unul. Cei doi arbitrii astfel numiti vor alege pe cel de-al treilea arbitru care va actiona ca arbitru-presedinte al tribunalului.

2. Daca in 30 de zile de la primirea notificarii numelui arbitrului desemnat de catre una din parti, cealalta nu va comunica numele arbitrului pe care il alege;

a) prima parte poate solicita ca autoritatea de nominare, desemnata anterior de parti, sa numeasca un al doilea arbitru, sau

b) daca nici o autoritate de nominare nu a fost desemnata anterior de parti, sau daca autoritatea de nominare desemnata anterior refuza sa actioneze sau nu numeste arbitrul in treizeci de zile de la primirea solicitarii in acest sens de la una din parti, prima parte poate cere Secretariatului General al Curtii permanente de arbitraj de la Haga sa desemneze autoritatea de nominare. Prima parte poate cere, apoi, autoritatii de nominare, astfel desemnata, sa numeasca pe al doilea arbitru. In ambele cazuri, numirea arbitrului este lasata la aprecierea autoritatii de nominare.

3. Daca in termen de 30 de zile dupa numirea celui de-al doilea arbitru, cei doi arbitrii nu s-au inteles asupra alegerii unui arbitru-presedinte, acesta va fi numit de o autoritate de nominare, in conformitate cu procedura prevazuta la art. 6 pentru numirea arbitrului unic.

Articolul 8

1. Atunci cand autoritatii de nominare i se solicita sa numeasca un arbitru conform articolului 6 sau 7, partea care face aceasta solicitare va trimite la autoritate de nominare o copie a notificarii de arbitrare, o copie a contractului in legatura cu care sau din care a aparut disputa si o copie a acordului de arbitraj daca acest acord nu este continut in contract.

Autoritatea de nominare poate cere oricarei parti informatii pe care le considera necesare pentru a-si indeplini functia.

2. Daca numele uneia sau mai multor persoane sunt propuse pentru numire in calitate de arbitrii, se vor indica numele complete, adresele si nationalitatea acestora, impreuna cu descrierea calificarii lor.

Recuzarea arbitrilor

Articolul 9

Orice arbitru a carui numire este avuta in vedere va semnala celor care il propun orice circumstante de natura a ridica dubii serioase asupra impartialitatii sau independentei sale. Odata numit sau ales, arbitrul va semnala astfel de circumstante partilor, daca nu a facut-o deja in prealabil.

Articolul 10

1. Orice arbitru poate fi recuzat daca exista circumstante de natura a ridica indoieli serioase asupra impartialitatii sau independentei sale.

2. O parte nu poate recuza arbitrul pe care l-a desemnat pentru un motiv de care a luat cunostinta dupa ce desemnarea a fost facuta.

Articolul 11

1. Oricare din parti care doreste sa recuze un arbitru trebuie sa notifice decizia sa in decurs de 15 zile de la data la care nominarea acelui arbitru i-a fost notificata, sau in decurs de 15 zile de la data la care a luat cunostinta de circumstantele mentionate in art. 9 si 10.

2. Recuzarea se notifica celeilalte parti, arbitrului recuzat si celorlalti membri ai tribunalului arbitral. Notificarea se face in scris si trebuie sa fie motivata.

3. Daca un arbitru a fost recuzat de una din parti, cealalta parte poate accepta recuzarea. Arbitrul recuzat poate la randul sau, sa se retraga. Aceasta acceptare sau aceasta retragere nu implica recunoasterea motivelor recuzarii. In aceste doua cazuri, procedura prevazuta in articolele 6 sau 7 se aplica pentru numirea inlocuitorului, chiar daca una din parti nu si-a exercitat dreptul la nominare sau de participare la nominarea arbitrului recuzat.

Articolul 12

1. Daca recuzarea nu este acceptata de catre cealalta parte si daca arbitrul recuzat nu se retrage, hotararea referitoare la recuzare este luata:

a) daca numirea initiala s-a facut de catre o autoritate de nominare – de catre acea autoritate;

b) daca numirea initiala nu s-a facut de catre o autoritate de nominare, dar o astfel de autoritate a fost desemnata anterior – de catre acea autoritate;

c) in toate celelalte cazuri de catre autoritatea de nominare care trebuie sa fie desemnata in conformitate cu procedura de desemnare a unei autoritati de nominare prevazuta la art. 6.

2. Daca autoritatea de nominare adminte recuzarea, se va numi sau alege u inlocuitor, in conformitate cu procedura aplicabila numirii sau alegerii arbitrilor, prevazuta in art. 6-9; totusi, in cazul in care aceasta procedura implica desemnarea unei autoritati de nominare, numirea arbitrului se face de catre autoritatea de nominare ca s-a pronuntat asupra recuzarii.

Inlocuirea unui arbitru

Articolul 13

1. In cazul decesului sau demisiei unui arbitru in timpul procedurii de arbitraj, se va numi sau alege un inlocuitor in conformitate cu procedura prevazuta in art. 6-9, care a fost aplicabila pentru numirea sau alegerea arbitrului care trebuie inlocuit.

2. In cazul abtinerii (refuzului) sau imposibilitatii de drept ori de fapt a unui arbitru de a-si indeplini misiunea, se aplica procedura privind recuzarea sau inlocuirea arbitrilor prevazuta la articolele precedente.

Repetarea audierilor in cazul inlocuirii unui arbitru

Articolul 14

In caz de inlocuire a arbitrului unic ori a arbitrului-presedinte, in baza art. 11-13, procedura orala care a avut loc inainte de inlocuire trebuie repetata; in ca de inlocuire a unui alt arbitru, decizia privind repetarea acestei proceduri este lasata la aprecierea tribunalului arbitral.

3. PROCEDURA ARBITRALA

Dispozitii generale

Articolul 15

1. Sub rezerva dispozitiilor prezentul Regulament, tribunalul arbitral poate proceda la arbitrare asa cum considera adecvat, cu conditia ca partile sa fie tratate pe picior de egalitate si ca in toate fazele procedurii fiecare parte sa aiba posibilitatea deplina de a-si valorifica drepturile si a propune mijloacele de sustinere a pozitiei sale.

2. La cererea uneia sau a alteia dintre parti si in oricare faza a proceruii, tribunalul arbitral organizeaza o procedura orala in vederea prezentarii probelor cu martori, inclusiv experti, sau in vederea expunerii orale a argumentelor, Daca nu s-a formulat nici o cerere in acest sens, tribunalul arbitral va decide daca sa organizeze o asemenea procedura, sau daca oricedura se va desfasura pe baza de documente scrise.

3. In orice caz, scriptele sau informatiile pe care una din parti le furnizeaza tribunalului arbitral trebuie comunicate in acelasi timp de catre partea respectiva, celeilalte parti.

Locul arbitrajului

Articolul 16

1. In lipsa unui acord al partilor privind locul arbitrajului, acest loc va fi stabilit de tribunalul arbitral, tinandu-se seama de circumstante arbitrajului.

2. Tribunalul arbitral poate fixa locul arbitrajului in tara aleasa de parti, el poate audia martorii si tine sedinte pentru consultati, in orice loc care ii va conveni, tinand seama de circumstantele arbitrajului.

3. Tribunalul arbitral se poate intruni in orice loc pe care-l va socoti potrivit spre a controla marfuri sau alte bunuri, si a examina documentele. Partile vor fi informate cu suficient timp inainte, spre a avea posibilitatea de a asista la activitatile ce se desfasoara la fata locului.

4. Sedinta se va da la locul arbitrajului.

Limba

Articolul 17

1. Sub rezerva acordului partilor, tribunalul arbitral va fixa fara intarziere, imediat dupa numirea sa, limba sau limbile in care se va desfasura procedura. Aceasta decizie se aplica cererii, intampinarii si oricarui alt expozeu scris, precum si, in cazul procedurii orale, limbii sau limbilor ce se vor utiliza in cadrul acestei proceduri.

2. Tribunalul arbitral poate ordona ca toate documentele anexate cererii sau intampinarii, ca si toate documentele suplimentare prezentate in cursul procedurii, care au fost remise in limba lor originala, sa fie insotite de o traducere in limba sau limbile alese de parti sau fixate de tribunalul arbitral.

Cererea

Articolul 18

1. Daca cererea nu a fost prezentata in cadrul notificarii de arbitraj, reclamantul trimite cererea sa in termenul fixat in acest scop de tribunalul arbitral, paratului si fiecaruia din arbitri. O copie a contractului si a conventiei de arbitraj, daca aceasta nu se gaseste in contract, trebuie anexata cererii.

2. Cererea va cuprinde urmatoarele indicatii:

a) numele si adresele partilor;

b) o expunere a faptelor prezentate in sprijinul cererii;

c) problemele litigioase;

d) obiectul pretentiilor.

Reclamantul poate anexa la cerere orice document pe care il socoteste pertinent, ori va mentiona documentele sau alte mijloace de proba pe care le va prezenta.

Intampinarea

Articolul 19

1. Paratul va trimite intampinarea sa scrisa reclamantului si fiecaruia din arbitrii, in termenul fixat in acest scop de catre tribunalul arbitral.

2. Paratul va raspunde la alineatele b, c si d ale cererii (art. 18, par. 2). El poate anexa la intampinarea sa documente pe care isi sprijina apararile sau sa mentioneze documentele ori alte mijloace de proba pe care le va prezenta.

3. In intampinare, sau intr-o faza ulterioara a procedurii arbitrale, daca tribunalul apreciaza ca un asemenea termen este justificat de imprejurari, paratul poate ofrmula o cerere reconventionala bazata pe acelasi contract sau poate invoca un drept fondat pe acelasi contract ca mijloc de compensatie.

4. Dispozitiile paragrafului 2 al art. 18 se aplica cererii reconventionale si dreptului invocat ca mijloc de compensatie.

Modificari ale cererii sau ale intampinarii

Articolul 20

In timpul procedurii arbitrale, o parte sau cealalta poate modifica sau completa cererea ori intampinarea sa, cu exceptia cazului in care tribunalul arbitral considera ca nu trebuie sa autorizeze un asemenea amendament ca urmare a intarzierii cu care el a fost formulat, a prejudiciului pe care-l cauzeaza celeilalte parti sau a oricarui alt motiv. Totusi, o cerere nu poate fi modificata intr-atat incat sa ajunga a iesi din cadrul clauzei compromisorii ori al conventiei distincte de arbitraj.

Declinatorul de competenta arbitrala

Articolul 21

1. Tribunalul arbitral poate judeca exceptiile ridicate in legatura cu competenta sa, inclusiv orice exceptie relativa la existenta sau validitatea clauzei compromisorii sau a conventiei distincte de arbitraj.

2. Tribunalul arbitral este competent a se pronunta asupra existentei sau validitatii contractului din care face parte clauza compromisorie. In sensul art. 21, o clauza compromisorie care face parte dintr-un contract si care prevede arbitrarea in virtutea prezentului Regulament, va fi considerata ca o conventie distincta de celelalte clauze ale contractului. Constatarea nulitatii contractului de catre tribunalul arbitral nu impica anularea de plin drept a clauzei compromisorii.

3. Exceptia de necompetenta trebuie sa fie ridicata cel mai tarziu odata cu depunerea intampinarii sau , in cazul unei cereri reconventionale, odata cu raspunsul la aceasta cerere.

4. De maniera generala, tribunalul arbitral judeca exceptia de necompetenta tratand-o ca pe o problema prealabila. El poate totusi sa continue arbitrarea si sa se pronunte asupra acestei exceptii in sentinta definitiva.

Alte documente scrise

Articolul 22

Tribunalul arbitral decide care sunt, in afara de cerere si in intampinare, celelalte si intampinare, celelalte documente scrise pe care partile trebuie sau pot sa i le prezinte ; el fixeaza termenul in care aceste documente trebuie comunicate.

Termene

Articolul 23

Termenele fixate de tribunalul arbitral pentru comunicarea inscrisurilor (inclusiv cererea si intampinarea) nu trebuie sa depaseasca patruzeci si cinci de zile. Totusi, aceste termene pot fi prelungite de catre tribunalul arbitral daca acesta considera ca o atare prelungire este motivata.

Probe si audieri

Articolul 24

1. Fiecare parte trebuie sa faca proba faptelor pe care isi bazeaza cererea sau intampinarea.

2. Daca socoteste necesar, tribunalul arbitral poate solicita uneia din parti sa-i prezinte lui sau celeilalte parti, intr-un termen pe care il va fixa, un rezumat al documentelor si celorlalte probe pe care partea interesata are intentia sa le invoce in sprijinul lamuririi imprejurarilor care fac obiectul litigiului si care sunt expuse in cererea, sau in intampinarea sa.

3. In orice faza a procedurii, tribunalul arbitral poate cere partilor sa aduca probe suplimentare, fixandu-le un termen in acest scop.

Articolul 25

1. In cazul procedurii orale, tribunalul arbitral va notifica partilor cu suficient timp inainte, data, ora si locul procesului.

2. Daca trebuie audiati martori, fiecare parte va comunica tribunalului arbitral si celeilalte parti, cu cel putin 15 zile inainte de audiere, numele si adresele martorilor pe care-si propune sa-i prezinte, precizand obiectul probei cu martori si limba in care se vor face marturiile.

3. Tribunalul arbitral va da dispozitiile necesare spre a asigura traducerea expunerilor orale facute in cadfrul audierilor si redactarea unui proces-verbal al audierii, in masura in care socoteste ca una sau alta din aceste masuri se impun avand in vedere circumstantele spetei, ori in masura in care partile au convenit in acest sens, si au notificat tribunalului arbitral acordul lor cu minimum 15 zile inainte de audieri.

4. In lipsa unei conventii contrare a partilor, audierile au loc cu usile inchise. Tribunalul arbitral poate dispune ca unii martori sa se retraga in timpul depozitiei altor martori. El este liber sa fixeze modul in care martorii sunt interogati.

5. Proba cu martori poate fi, de asemenea, administrata sub forma de declaratii scrise semnate de martori.

6. Tribunalul arbitral stabileste admisibilitatea, pertinenta si importanta probelor prezentate.

Masuri provizorii

Articolul 26

1. La cererea uneia din parti trbunalul arbitral poate lua orice masura provizorie pe care o gaseste necesara in ceea ce priveste obiectul litigiului, in special masurile de conservare a marfurilor litigioase, ordonand, de exemplu, depozitarea lor in mainile unui tert sau vanzarea bunurilor perisabile;

2. Aceste masuri provizorii pot fi luate sub forma unei sentinte provizorii. Tribunalul arbitral poate dispune depunerea unei cautiuni in consideratia cheltuielilor ocazionate de aceste masuri;

3. O cerere pentru masuri provizorii introdusa de una din parti la o autoritate judecatoreasca nu va fi considerata ca incompatabila cu conventia de arbitraj si nici ca o renuntare la dreptul de a se prevala de amintita conventie.

Experti

Articolul 27

1. Tribunalul arbitral poate numi unul sau mai multi experti insarcinati cu intocmirea unui raport scris asupra problemelor specifice pe care el le va determina. O copie a mandatului expertului astfel cum a fost el stabilit de tribunalul arbitral, va fi comunicata partilor.

2. Partile pot furniza expertului toate clarificarile necesare sau vor supune controlului sau toate documentele sau elementele pertinente pe care el le-ar putea cere. Orice disputa care ar putea apare intre una din parti si expert cu privire la caracterul fondat al cererii acestuia va fi deferita tribunalului arbitral spre a decide.

3. La primirea raportului intocmit de expert, tribunalul arbitral comunica partilor o copie, acestea avand posibilitatea de a formula in scris opiniile lor asupra raportului. Partile au dreptul sa examineze orice document invocat de expert in raportul sau.

4. La cererea uneia sau alteia din parti, expertul, dupa prezentarea raportului sau, poate fi ascultat in cadrul unei audieri la care partile au posibilitatea sa asiste si sa-i puna intrebari. La aceasta audiere, oricare parte poate sa aduca in calitate de martor experti, care vor face declaratii asupra aspectelor litigioase. Dispozitiile art. 25 sunt aplicabile acestei proceduri.

Decaderea

Articolul 28

1. Daca in termenul fixat de tribunalul arbitral, reclamantul nu a prezentat cererea sa si nu a putut invoca un impediment legitim spre a justifica aceasta, tribunalul arbitral, va ordona inchiderea procedurii arbitrale. Daca in termenul fixat de tribunalul arbitral, paratul nu a prezentat intampinarea, fara a invoca un impediment legitim, tribunalul arbitral va ordona continuarea procedurii.

2. Daca una din parti, regulamentar convocata potrivit prezentului Regulament, nu se prezinta la dezbateri, fara a invoca un impediment legitim, tribunalul arbitral va putea continua arbitrarea.

3. Daca una din parti, regulamentar invitata sa prezinte documente, nu le prezinta in termenele fixate, fara a invoca un impediment legitim, tribunalul arbitral va putea decide pe baza elementelor de proba de care dispune.

Inchiderea dezbaterilor

Articolul 29

1. Tribunalul arbitral poate intreba partile daca mai au alte probe de prezentat, martori de audiat sau declaratii de facut, iar daca raspunsul este negativ, se poate declara inchiderea dezbaterilor.

2. Tribunalul arbitral poate decide, daca, in lumina unor circumstante exceptionale, apreciaza necesare din proprie initiativa sau la cererea uneia din parti, sa redeschida dezbaterile in orice moment anterior pronuntarii sentintei.

Renuntarea la dreptul prevalarii de prezentul document

Articolul 30

Oricare parte care, cu toate ca stie ca una din dispozitiile sau conditiile enuntate in prezentul Regulament nu a fost respectata, continua arbitrajul fara a formula obiectiuni, este considerata a fi renuntat la dreotul sau de a ridica obiectii.

4. SENTINTA

Deciziile

Articolul 31

1. Daca arbitrii sunt in numar de trei, orice sentinta sau alte decizii ale tribunalului arbitral trebuie date pe principiul majoritatii arbitrilor.

2. In ceea ce priveste problemele de procedura, in lipsa majoritatii sau daca tribunalul arbitral il autorizeaza, arbitrul presedinte poate decide singur, sub rezerva unei eventuale revizuiri de catre tribunalul arbitral.

Forma si efectul sentintei

Articolul 32

1. Tribunalul arbitral poate da nu numai sentinte definitive dar si sentinte provizorii, interlocutorii sau partiale.

2. Sentinta se da in scris. Ea nu este susceptibila de apel in fata unei instante arbitrale. Partile se angajeaza sa execute fara intarziere sentinta.

3. Tribunalul arbitral va motiva sentinta, afara numai daca partile au convenit ca nu este cazul.

4. Sentinta se va semna de arbitrii si va purta mentiune asupra datei si locului in care a fost data. Daca arbitrii sunt in numar de trei si semnatura unuia dintre ei lipseste, motivul acestei absente va fi mentionat in sentinta.

5. Sentinta nu va putea fi publicata decat cu consimtamantul celor doua parti.

6. Copii ale sentintei, semnate de arbitrii, vor fi comunicate partilor de catre tribunalul arbitral.

7. Daca legea in materie de arbitraj din tara de unde sentinta este data, impune tribunalului arbitral obligatia de a depune sau de a inregistra sentinta, tribunalul va indeplini aceasta obligatie in termenul prevazut de lege.

Legea aplicabile (arbitraj in echitate)

Articolul 33

1. Tribunalul arbitral va aplica legea desemnata de parti ca lege aplicabila fondului litigiului. In lipsa unei asemenea conventii a partilor, tribunalul arbitral va aplica legea desemnata de regula conflictuala pe care o considera aplicabila in speta.

2. Tribunalul arbitral nu va decide in calitate de “amiable compo siteur” decat daca tribunalul arbitral a fost in mod expres autorizat in acest sens de catre parti si daca acest tip de arbitraj este permis de legea aplicabila procedurii arbitrale.

3. In toate cazurile, tribunalul arbitral va decide in conformitate cu clauzele contractului, si va tine seama de uzantele comerciale aplicabile tranzactiei.

Tranzactia sau alte motive de inchidere a procedurii

Articolul 34

1. Daca, inainte ca sentinta sa fie pronuntata, partile convin asupra unei tranzactii care reglementeaza litigiul tribunalul arbitral da o ordonanta de inchidere a procedurii arbitrale sau, daca cele doua parti ii cer, iar el accepta, constata faptul printr-o sentinta arbitrala data in conditiile agreate. Aceasta sentinta nu trebuie motivata.

2. Daca, inainte ca sentina sa fie pronuntata, devine inutil sau imposibil, pentru un motiv anume mentionat in paragraful 1 ca procedura arbitrala sa continue, tribunalul arbitral va informa asupra intentiei sale de a da ordonanta de inchidere a procedurii. Tribunalul arbitral este autorizat sa dea aceasta ordonanta daca nici una dintre parti nu ridica obiectiuni fundamentate.

3. Tribunalul arbitral va trimite partilor o copie a ordonantei de inchidere a procedurii arbitrale sau a sentintei date potrivit acordului partilor, semnata de arbitrii. Dispozitiile paragrafelor 2 si 4-7 ale art. 32, sunt aplicabile sentintelor arbitrale date potrivit acordului partilor.

Interpretarea sentintei

Articolul 35

1. In 30 de zile de la primirea sentintei, oricare din parti, avizand si cealalta parte, poate cere tribunalului arbitral sa-i dea o interpretare a sentintei.

Intrepretarea va fi data in scris in 45 de zile de la primirea cereri. 2. Interpretarea face parte integranta din sentinta si dispozitiile paragrafelor 2-7 ale art. 32 ii sunt aplicabile

Rectificarea sentintei

Articolul 36

1. In 30 de zile de la primirea sentinte, oricare din parti, avizand si cealalta parte, poate cere tribunalului arbitral sa rectifice in textul sentintei, oricare eroarede calcul, eroare materiala ori tipografica, sau orice alta eroare de aceeasi natura. Tribunalul arbitral poate face aceste modificari din propria sa initiativa, in 30 de zile de la comunicarea sentintei catre parti.

2. Aceste rectificari se fac in scris si dispozitiile paragrafelor 2-7 ale art. 32 le sunt aplicabile.

Sentina aditionala

Articolul 37

1. In 30 de zile de la primirea sentinte, oricare din parti, avizand si cealalta parte, poate cere tribunalului arbitral sa dea o sentinta aditionala asupra capetelor de cerere formulate in cursul procedurii arbitrale, dar omise in sentinta.

2. Daca tribunalul arbitral considera cererea ca fiind justificata si apreciaza ca omisiunea poate fi rectificata fara a fi nevoie de audieri sau probe noi, el va completa sentinta in 60 de zile de la primirea cererii.

3. Dispozitiile paragrafelor 2-7 ale art. 32 sunt aplicabile sentintei arbitrale.

Cheltuieli

Articolul 38

Tribunalul arbitral fixeaza chelituielile de arbitraj in sentinta sa. “Cheltuielile” cuprind exclusiv:

a) onorariile membrilor tribunalului arbitral, indicate separat pentru fiecare arbitru si fixate de tribunalul insusi in conformitate cu art. 39.

b) spezele de deplasare si alte cheltuieli facute de arbitrii;

c) cheltuielile facute pentru efectuarea expertizelor sau pentru orice alt serviciu cerut de tribunalul arbitral;

d) cheltuielile de deplasare si orice alte indemnizatii acordate martorilor, in masura in care aceste cheltuieli au fost aprobate de tribunalul arbitral;

e) cheltuielile de reprezentare sau de asistenta juridica suportate de partea care a castigat procesul, in masura in care aceste cheltuieli fac obiectul unui capat de cerere arbitrala si daca tribunalul arbitral judeca nivelul sumei ca fiind rezonabil;

f) dupa caz, onorariile si cheltuielile autoritatii de nominare, ca si cheltuielile Secretariatului General al Curtii Permanente de Arbitraj de la Haga.

Articolul 39

1. Nivelul onorariile membriilor tribunalului arbitral trebuie sa fie rezonabile, tinand seama de valoarea in litigiul, de complexitatea cazului de timpul pe care i l-au consacrat arbitrii, si de toate celelalte circumstante relevante in speta.

2. Daca prin acordul comun al partilor a fost aleasa o autoritate de nominare, sau daca ea a fost desemnata de catre Secretariatul General al Curtii Permanente de Arbitraj de la Haga, si daca aceasta autoritate a publicat un barem de onorarii pentru arbitrii numiti in litigii internationale administrate de ea, tribunalul arbitral va fixa nivelul onorariilor sale tinand seama de acest barem in masura in care apreciaza ca este adecvat in circumstantele spetei.

3. Daca aceasta autoritate de nominare nu a publicat bareme de onorarii pentru arbitrii numiti in litigii internationale, fiecare parte, in orice moment, poate solicita autoritatii de nominare sa intocmeasca o nota indicand baza de calcul a onorariilor care se aplica in mod obisnuit in litigiile internationale in care autoritatea respectiva numeste arbitrii. Daca autoritatea de nominare accepta sa intocmeasca aceasta nota, tribunalul arbitral fixeaza nivelul onorariilor tinand seama de datele astfel furnizate in masura in care socoteste ca aceasta este adecvat in circumstantele spetei.

4. In cazurile avute in vedere la alineatele 2 si 3 daca la cererea uneia parti, autoritatea de nominare accepta o asemenea misiune, tribunalul arbitral nu fixeaza nivelul onorariilor sale decat dupa ce va consulta autoritatea de nominare, care poate transmite tribunalului arbitral toate observatiile pe care le considera justificate privind onorariile sale.

Articolul 40

1. Sub rezerva dispozitiilor paragrafului 2, cheltuielile de arbitraj raman, in principiu, in sarcina partii care cade in pretentii. Totusi, tribunalul arbitral le poate repartiza intre parti, in masura in care el considera ca astfel este mai adecvat in circumstantele spetei.

2. In ceea ce priveste cheltuielile in materie de reprezentare s-au de asistenta juridica avuta in vedere in paragraful "e" al art. 38, tribunalul arbitral, tinand seama de circumstantele spetei, poate desemna partea in sarcina careia vor fi lasate aceste cheltuieli sau le va repartiza intre parti, in masura in care o considera adecvat.

3. Daca tribunalul arbitral da o ordonanta de inchidere a procedurii arbitrale s-au o sentinta in constatarea unei tranzactii, el fixeaza cheltuielile arbitrale avute in vedere la art. 38 si paragraful 1 al art. 39, in textul acestei ordonante sau acestei sentinte.

4. Tribunalul arbitral nu poate primi onorarii suplimentare pentru interpretarea s-au rectificarea sentinei sale sau pentru a da o sentinta aditionala, conform art. 35-37.

Consemnarea contravalorii cheltuielilor

Articolul 41

1. De indata ce este constituit, tribunalul arbitral poate cere fiecarei parti sa depuna o suma egala cu titlul de avans asupra cheltuielor avute in vedere potrivit art. 38, paragrafele a,b si c.

2. In cursul procedurii arbitrale, tribunalul arbitral poate cere partilor sa depuna sume suplimentare.

3. Daca o autoritate de nominare a fost aleasa prin acordul comun al partilor s-au desemnata de Secretariatul Genera al Curtii Permanente de Arbitraj de la Haga si daca, ca urmare a cererii uneia din parti, autoritatea de nominare accepta aceasta misiune, tribunalul arbitral nu va fixa nivelul sumelor s-au sumelor suplimentare de consemnat decat dupa ce se va fi consultat cu autoritatea de nominare care poate transmite tribunalului arbitral toate observatiile pe care le considera adecvate cu privire la nivelul acestor depuneri.

4. Daca sumele a caror consemnare este ceruta nu sunt integral varsate in 30 de zile de la receptia cererii de arbitrare, tribunalul arbitral va informa partile in scopul ca una sau alta din ele sa poata efectua varsamintele cerute. Daca aceste varsaminte nu pot fi efectuare, tribunalul arbitral va putea ordona suspendarea sau inchiderea procedurii arbitrale.

5. Dupa pronuntarea sentintei, tribunalul arbitral va da socoteala partilor asupra utilizarii sumelor primite in depozit; el va restitui orice sold nefolosit.

IV. CONCLUZII

Mentinerea si consolidarea unor bune raporturi intre organizatii economice participante la relatiile economice internationale au condus la crearea unor modalitati specifice de intampinare si rezolvare a litigiilor legate de executarea contractelor de comert exterior. Aceste modalitati cuprind pe langa negociere si conciliere si arbitrajul comercial.

Arbitrajul este unul dintre cele mai actuale subiecte si unul dintre cele mai populare aspecte ale timpurilor moderne.

Datorita amplorii arbitrajului comercial international au fost infiintate o multime de institutii si organizatii nationale, internationale si regionale de arbitraj comercial international.

Organizatiile regionale de arbitraj comercial international sunt institutii non-guvernamentale care se ocupa de anumite zone geografice.

Aceste organizatii utilizeaza ca metode de solutionare a disputelor, cu exceptia arbitrajului, negocierea si medierea.

Arbitrajul comercial international este o modalitate de rezolvare a conflictelor comerciale mult mai acceptata de companiile ce dezvolta relatii economice internationale comparativ cu solutionarea pe calea instantelor de judecata datorita multi-avantajelor si a trasaturilor sale mai ales in ceea ce priveste flexibilitatea procedurii si autonomia partilor. Procedura arbitrala este mai simpla, durata si costurile sunt mai reduse, arbitrii sunt specializati in materie comerciala si comert international si cunosc foarte bine uzantele comerciale si exista libertate in utilizarea limbii in care se va desfasura arbitrajul. Important este faptul ca dezbaterile in fata Tribunalului arbitral sunt confidentiale, ceea ce asigura protectia reputatiei comerciale a contractantilor.

Pentru ca disputa sa fie solutionata prin arbitraj, partile trebuie sa stipuleze in contract o clauza compromisorie sau sa incheie separat un compromis. Clauza de arbitraj este cea prevazuta de UNCITRAL si este comuna tuturor institutiilor de arbitraj comercial interantional.

Partile implicate au dreptul sa-si aleaga legea aplicabila, arbitrii, limba si locul unde se va desfasura arbitrajul.

Fiecare institutie de arbitraj detine un Grup de arbitrii alcatuit din juristi eminenti, judecatori si experti.

Regulile de arbitraj urmarite si respectate de aceste organizatii sunt Regulile de arbitraj ale UNCITRAL cu anumite modificari si adaptari.

Conform Conventiei de la New York acordurile si deciziile arbitrale sunt recunoscute si executate in intreaga lume.

BIBLIOGRAFIE

1. Dumitru Mazilu, Dreptul comertului international, Editura Lumina Lex, Bucuresti 2001.

2. Dumitru Mazilu, D. M. Sandru, Practica jurisdictionala si arbitrala de comert international, Editura Lumina Lex, Bucuresti 2002.

3. Ioan Popa, Tranzactii comerciale internationale, Editura Economica, Bucuresti 1997.

4. Tudor R. Popescu, Dreptul comertului international, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti 1983.

5. Victor Babiuc, Dreptul comertului international, Editura Sylvi, Bucuresti 2002.

6. Octavian Capatana, Litigiul arbitral de comert exterior, Editura Academiei Romane.

7. Raspunderea in comertul international, Editata de Revista Economica, Bucuresti 1978.

8. Conventia europeana asupra arbitrajului comercial international, Geneva, 1961.

9. Sergiu Deleanu, Contractul de comert international, Editura Lumina Lex, Bucuresti 1996.

10. Legislatie de comert exterior, vol. II, Camera de Comert si Industrie a Romaniei, Bucuresti 1988.

11. Materiale de uz intern – Camera de Comert si Industrie a Romaniei si a Municipiului Bucuresti.

12. Internet: http://www.sice.oas.org/dispute/comarb/camca/camtoc e.asp

13. http://www.cour-europe-arbitrage.org

14. http://www.sice.oas.org/dispute/comarb/iacac/rop e.asp

15. http://www.jurisint.org/pub/ohada/ohada.html

16. http://www.corte-arbitraje.org

17. http://www.cara.asso.fr/ream.htm

18. http://interarb.com/

19. http://www.acica.org.au/

20. http://www.gccarbitration.com/english/index.asp