Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord

Organizatia Tratatului de Nord ( NATO) este cea mai longeviva alianta politico-militara stabilita in 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat la data de 4 aprilie la Washington. Acesta cuprinde 28 de state din Europa si America de Nord

In contextual incheierii celui de al doilea Razboi Mondial, alianta s-a format din state independente, a caror interes era mentinerea pacii si apararea intereselor nationale si a suveranitatii printr-o forta militara defensiva, capabila sa descurajeze sis a raspunda tuturor formelor probabile de agresiune indreptata impotriva ei sau a statelor member. Printre primele state au fost : Belgia, Canada, Danemarca, Franta, Islanda, Italia, Marea Britanie, Luxemburg, Norvegia, Portugalia, SUA si Olanda. Mai tarziu aderand Grecia si Turcia, iar la 6 mai 1955 Republica Federat Germana a devenit Membra NATO

Prin strategii si amplasari de forte, prin tendinta catre un echilibru in domeniul armelor conventionale, Alianta a contribuit la depasirea fara confruntari armate a unor situatii tensionate intre cele doua blocuri reprezentand valori si principii diferite si dispunand de capacitati militare semnificative.

Recladirea Aliantei in timpul razboiului rece, rolul si scopul NATO au fost definite in mod clar de existenta amenintarii datorate Uniunii Sovietice. Lla inceputul anilor 1990, Pactul de la Varsovia a fost dizolvat la insistentele statelor proaspat eliberate ale Europei de Est, iar Uniunea Sovietica s-a destramat. O data cu Disparitia adversarilor traditionali, anumiti analisti au considerat ca necesitatea existentei NATO a disparut, iar cheltuielile viitoare pentru aparare si investitiile in fortele armate trebuie reduse drastic.

Desi Uniunea Sovietica s-a dezintegrat, sperantele in stabilirea pacii s-au dovedit premature. Curand a fost evident ca, in ciuda faptului ca incheierea razboiului rece a eliminat amenintarile militare directe, instabilitatea in anumite parti ale Europei a crescut. O serie de conflicte regionale, adesea alimentate de tensiuni etnice si religioase, au izbucnit in fosta Iugoslavie si in diferite regiuni ale Uniunii Sovietice, amenintand sa se raspandeasca. Statele NATO au ajuns repede la concluzia ca angajamentul lor in materie de aparare colectiva si cooperare atinsa prin NATO continua sa fie cea mai buna garantie de securitate.

Principiul fundamental de existenta al NATO este angajarea comuna in sprijinul cooperarii reciproce intre tatele member. Obiectivul primordial al NATO este apararea libertatii si securitatii membrilor sai azata pe mijloacele politico-militare ale politicii defensive de securitate.

Conceptul Strategic al NATO rprezinta un document official ce subliniaza obiectivul de lunga durata, natura si sarcinile fundamentale ale NATO. Reprezentand un document fundamental pentru politica de securitate a Aliantei, Conceptul Strategic al NATO caracterizeaa principalele trasaturi ale mediului de securitate, tendinte de dezvoltare, precum si directiile strategice de actiune ale NATO in vederea garantarii securitatii membrilor sai.

In prezent NATO are la baza un nou concept strategic, acesta a fost adoptat la Smmit-ul de la Lisabona in noiembrie 2010, in care se reflecta schimbarile care au avut loc intr-un mediu de securitate si transformarile pe care le-a suportat Alianta Nord-Atlantica. Noile amenintari la adresa securitatii, in pecial dupa atacurile teroriste din 11 sept. 2001, experienta NATO in domeniul gestionarii crizelor din Balcani si Afganistan, precum si valoarea si importanta de a lucre cu parteneri din intreaga lume, toate acestea au condus NATO la revizuirea sarcinilor sale strategice, aceasta face ca in prezent sa ramana drept cea mai longeviva si de success alianta.