Organizatia Pentru Protectia Copilului Si Apararea Drepturilor Acestuia (salvati Copiii)
LUCRARE DE LICENȚĂ
Organizația pentru protecția copilului și apărarea drepturilor acestuia (Salvați Copiii)
-Preliminarii la o monografie-
Lista abrevierilor
Lista figurilor..
Introducere
Capitolul 1: De la inițiativa britanică, la organizația internațională „Salvați Copiii”
1.1 Părinții fondatori ai organizației
1.2 Crearea organizației „Salvați Copiii”. Anii de început.
1.3 Organizația Internațională „Salvați Copiii”
1.4 Declarația Drepturilor Copilului
1.5 „Salvați Copiii” și structurile Uniunii Europene
1.6 „Salvați Copiii” și Organizația Națiunilor Unite
Capitolul 2: „Salvați Copiii” și proiectele sale umanitare
2.1 Implicarea „Salvați Copiii” în zonele de conflict armat.
2.2 Misiunile umanitare ale organizației „Salvați Copiii” în zonele afectate de dezastre naturale
2.3 „Salvați Copiii” și traficul cu copii
2.4 „Salvați Copiii” și criza economică din țările dezvoltate, din 2008-2014
2.5 Parteneri și proiecte umanitare ale organizației „Salvați Copiii”
Capitolul 3: „Salvați Copiii” România
3.1 Parcursul organizației în România
3.2 Parteneri și proiecte promovate de „Salvați Copiii” România
3.3 „Salvați Copiii România”: de la premii pentru excelență la acuzații
3.4 Filiala „Salvați Copiii” Suceava
Concluzii
Bibliografie
Lista abrevierilor
AISC = Alianța Internațională Salvați Copiii
COS = Charity Organization Society
CICR = Comitetul Internațional al Crucii Roșii
FFC = Fight the Famine Council
GSK = GlaxoSmithKline
ICMEC = International Centre for Missing and Exploited Children
ONG = Organizație non- guvernamentală
ONU = Organizația Națiunilor Unite
SCEP = Separated Children in Programme
SUA = Statele Unite ale Americii
UE = Uniunea Europeană
UNCHR = Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați
UNICEF = United Nations International Children's Emergency Fund
WILPF = Women’s International League for Peace and Freedom
Lista figurilor
Figura I.1: Fondatoarea „Save the Children”, Eglantyne Jebb (1876 – 1928) 9
Figura I.2: Membrii „Save the Children” militând pentru salvarea copiilor din Rusia 43
Figura II.1: Harta filialelor „Salvați Copiii” din întreaga lume 35
Figura II.2: Copii sirieni și voluntari „Salvați Copiii” în tabăra de refugiați din Iordania 44
Figura II.3: „Spații prietenoase pentru copii” amenajate de „Salvați Copiii” în Japonia 49
Figura II.4: Campanie a „Salvați Copiii Marea Britanie” pentru ajutorarea copiilor din Regat 53
Figura II.5: Promovarea campaniei EVERY ONE în Dhaka, 57
Figura II.6: Inelul proiectat de Bulgari pentru sprijinirea campaniilor Salvați Copiii 59
Figura III.1: Material promovat de Salvați Copiii România în cadrul campaniei „Bătaia NU e ruptă din rai” 65
Figura III.2: Gabriela Alexandrescu Președintele Executiv al „Salvați Copiii” România 6
Figura III.3: Copii din Suceava, afectați de inundații, care au plecat la mare cu sprijinul Salvați Copiii 79
INTRODUCERE
Secolul XX a rămas în istorie drept perioada în care, se pare, omenirea a făcut tot posibilul pentru a se autodistruge. O dată cu izbucnirea Primului Război Mondial, în 1914, lumea nu avea să mai fie niciodată la fel, și asta deoarece reprezentanții tuturor statelor implicate au căzut de acord că trebuie să învingă cel mai puternic, fără a ține cont de riscuri, de costuri și în primul rând de milioanele de vieți ruinate. Cu alte cuvinte, victoria amară a celor mai puternici nu a făcut altceva decât să croiască drumul spre o nouă catastrofă.
În acest context, societatea civilă a fost nevoită să ia atitudine și să acționeze pentru a reface măcar o parte din ceea ce fusese distrus. Si chiar dacă secolul XX este cunoscut ca fiind unul dintre cele mai sumbre din istoria omenirii, el reprezintă totodată și începutul acțiunilor umanitare de amploare, care au dat celor încercați de pe urma războaielor, alinare și speranță. Marile organizații caritabile au fost nevoite să înfrunte obstacolele financiare și neîncrederea celorlalți, pentru a demonstra că oamenii pot și trebuie să trăiască într-un cadru pașnic, în înțelegere și solidaritate, demonstrând umanism chiar și atunci când inamicul este cel care se află în suferință.
Născute din dorința de a ajuta persoanele aflate în situații-limită, multe dintre aceste organizații au primit sprijin de la cei cu posibilități financiare reduse, dar care, cu puținul lor, și-au dorit să-i ajute pe semenii greu încercați. O astfel de organizație este și „Save the Children”, al cărei scop a fost, încă de la înființare, ajutorarea copiilor-victime ale războaielor. Deși, inițial, ea a fost creată pentru a veni în întâmpinarea celor care avuseseră de suferit în timpul și după încheierea Primului Război Mondial, fondatorii săi au înțeles necesitatea permanentizării misiunii lor, cu atât mai mult cu cât nevoile copiilor nu se reduceau la alimente și apă potabilă: aceștia aveau nevoie, în primul rând, de protecție și de sprijin moral.
Plecând de la aceste considerente, dar și de la realitățile care aduc în atenție realizările acestei organizații, am încercat în lucrarea de față să stabilesc liniile de forță care o definesc în peisajul cotidian, urmărindu-i traiectul istoric și ilustrându-i marile proiecte. Cu toate că referitor la activitatea „Salvați Copiii” au fost elaborate o serie de materiale, cu caracter mai mult sau mai puțin științific, ele nu se bucură de o largă circulație, nu sunt ușor de găsit și nici ușor de parcurs, toate fiind elaborate în limba engleză. Dincolo însă de impedimentul lingvistic, cea mai seminificativă sursă de informare o reprezintă presa, „Salvați Copiii” fiind, încă de la începuturile sale, în vizorul presei din întreaga lume. Unul dintre ultimele articole dedicate organizației îi aparține lui Emily Baughan, de la „Institute of Historical Research” și a apărut, în februarie 2013, sub titlul Every citizen of Empire implored to save the children! Empire, internationalism and Save the Children Fund in inter-war Britain.
Evident, cele mai multe informații se referă la biografia fondatoarei organizației – Eglantyne Jebb – și mai puțin activitatea „Salvați Copiii”. În acest sens, unul dintre articolele de referință despre cea a cărei inițiativă a avut impact asupra destinului multor copii din întreaga lume, este semnat de Clara Mulley – Eglantyne Jebb 1876-1928, founder of Save the Children and champion of children’s rights”- și publicat în „HerStoria”, numărul din 19 august 2012. Pentru o imagine de ansamblu asupra acțiunilor caritabile, de foarte mare ajutor s-au dovedit a fi Rapoartele Comitetului Internațional al Crucii Roșii, de felul International review of the Red Cross, Centenary Year of the Red Cross 1963, apărut la Geneva, la 26 mai 1963 sau International review of the Red Cross, din noiembrie 1976.
În ceea ce privește suportul bibliografic în limba română, doar rapoartele și comunicatele de presă ale organizației pot oferi informații despre activitatea „Salvați Copiii” din România. Dincolo de aceste impedimente, rezultatele la care am ajuns după cele câteva luni de cercetare au dus la concluzia că despre activitatea „Salvați Copiii” există numeroase date care sunt încă nevalorificate. Pe temeiul lor și al informațiilor desprinse din sursele documentare menționate, am structurat lucrarea în trei mari capitole:
– primul capitol – De la inițiativa britanică, la organizația internațională „Salvați Copiii” – descrie începuturile organizației, obstacolele pe care membrii acesteia au fost nevoiți să le înfrunte, dar și realizările înregistrate de-a lungul timpului. Caracterul internațional al acestei structuri umanitare a făcut ca multe dintre acțiunile sale să poată fi materializate la nivel global, și poate nu întâmplător Save the Children Europe Group a făcut din drepturile copilului o prioritate pentru Uniunea Europeană.
– în cel de-al doilea capitol – „Salvați Copiii” și proiectele sale umanitare – sunt prezentate principalele misiuni umanitare ale organizației în zonele de conflict și în cele calamitate, precum și demersurile acesteia pentru a asigura un viitor mai bun tuturor copiilor indiferent de naționalitate, vârstă sau sex.
– ultimul capitol – „Salvați Copiii – România” – are în vedere misiunea organizației în țara noastră, începând cu 1990 și până în prezent. Pe lângă proiectele organizației sunt amintite parteneriatele acesteia, precum și activitatea filialei din județul Suceava, înființată la 12 octombrie 1990, după deschiderea sediului național „Salvați Copiii” România.
Deși întreaga activitate a unei structuri internaționale de asemenea calibru este greu de sistematizat și rezumat în paginile unei lucrări de licență, sperăm, totuși, ca acest demers să fie unul care să conducă la o viitoare monografie despre organizația care a intrat în istorie sub generoasa denumire de „Salvați Copiii”.
Capitolul 1.
De la inițiativa britanică, la organizația internațională „Salvați Copiii”
Părinții fondatori ai organizației
Secolul al XIX-lea este cunoscut în istorie prin numărul mare de filantropi care și-au legat numele de întemeierea unor așezăminte de cultură, educație și sănătate, implicându-se în lupta împotriva sclaviei, a muncilor prestate de copii, în dorința de a construi și reconstrui relațiile inter-umane. Punând, deasupra intereselor proprii, dorința de a-i ajuta pe cei mai puțin norocoși, ei s-au aflat în mijlocul evenimentelor și conflictelor de tot felul, activitatea lor caracterizându-se nu doar prin acordarea de sprijin umanitar, financiar, material, ci și prin asumarea rolului de mediatori, echidistanți și nepărtinitori, într-un proces dificil de restabilire a echilibrului între părțile aflate în conflict.
Asemenea lor, două surori, Eglantyne Jebb și Dorothy Buxton, aveau să aducă în atenția opiniei publice internaționale suferințele copiilor germani și austrieci, victime ale primului război mondial. Inițiativele lor, demarate în 1919, au contribuit la dezvoltarea unui proiect ambițios, care astăzi reunește 32 de organizații membre sub aceeași „umbrelă” cunoscută tuturor sub denumirea de „Save the Children”. Demersul celor două de a oferi ajutor copiilor afectați de situația politico-economică instalată după încheierea războiului, a fost obstrucționat mai ales de faptul că țările vizate – Austria și Germania – se aflau în tabăra învinșilor. Pentru populația din statele adversare ale Antantei, reparațiile impuse prin sistemul Tratatelor de pace de la Versailles și Saint Germain reprezentau cauza principală pentru dezastrul economic cu care era nevoită să se confrunte. Indiferent de statutul lor social – oameni de afaceri aflați în faliment, profesori prost plătiți, muncitori deveniți șomeri – cu toții aruncau vina pentru necazurile lor pe condițiile impuse drept despăgubiri de război, iar strigătul u între părțile aflate în conflict.
Asemenea lor, două surori, Eglantyne Jebb și Dorothy Buxton, aveau să aducă în atenția opiniei publice internaționale suferințele copiilor germani și austrieci, victime ale primului război mondial. Inițiativele lor, demarate în 1919, au contribuit la dezvoltarea unui proiect ambițios, care astăzi reunește 32 de organizații membre sub aceeași „umbrelă” cunoscută tuturor sub denumirea de „Save the Children”. Demersul celor două de a oferi ajutor copiilor afectați de situația politico-economică instalată după încheierea războiului, a fost obstrucționat mai ales de faptul că țările vizate – Austria și Germania – se aflau în tabăra învinșilor. Pentru populația din statele adversare ale Antantei, reparațiile impuse prin sistemul Tratatelor de pace de la Versailles și Saint Germain reprezentau cauza principală pentru dezastrul economic cu care era nevoită să se confrunte. Indiferent de statutul lor social – oameni de afaceri aflați în faliment, profesori prost plătiți, muncitori deveniți șomeri – cu toții aruncau vina pentru necazurile lor pe condițiile impuse drept despăgubiri de război, iar strigătul unui copil flămând se alătura nemulțumirii generale. De altfel, marea inflație care a caracterizat anul 1923 a fost pusă tot pe seama reparațiilor, după cum Marea Criză și-a găsit rădăcilile în aceeași gravă realitate a despăgubirilor. Potrivit istoriografiei problemei, aceste idei nu au fost împărtășite doar de germanul obișnuit; ele erau susținute, la fel de puternic, de cunoscuți experți financiari și politici ai vremii. Campania împotriva „tratatului înrobitor” nici nu avea nevoie de agitatori, căci orice impas economic îi făcea pe germani să-și amintească de „cătușele Versailles-ului”. Perspectiva aceasta asupra crizei generate de plata reparațiilor de război ajunsese să fie acceptată de englezii liberali, progresiști, precum Keynes și de aproape toți liderii Partidului Laburist Britanic.
Într-un asemenea cadru tensionat avea să se facă remarcată prezența Eglantynei Jebb, cea despre care R. M. Frick-Cramer, membrul onorific al Comitetului Internațional al Crucii Roșii, scria în următorii termeni: „Cei care au cunoscut-o nu pot uita următoarea impresie: o femeie între două grupe de vârstă, cu părul jumătate blond, jumătate gri, care vorbește calm cu o voce caldă, iar ceea ce spune este inspirat de lucruri provenite din inimă, de un sentiment profund controlat de rațiune. Este atât vizionară cât și realistă”
Fondatoarea organizației „Salvați Copiii”, Eglantyne Jebb, s-a născut pe 25 august 1876, în Shropshire, Anglia. A fost unul din cei 6 copii ai englezului Arthur Jebb și ai irlandezei Eglantyne Jebb. Pentru a o înțelege pe Eglantyne și ceea ce a motivat-o pe aceasta să se arunce în lupta pentru drepturile copilului, trebuie înțeles trecutul ei și educația pe care a primit-o din partea familiei. Una dintre cele mai bune biografii ale acesteia îi aparține autoarei Francesca Wilson, intitulată Rebel Doughter of a Country House (Fiica Rebelă a unei case de la țară), care ilustrează influențele și provocările intelectuale adresate unei tinere de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
I. 1. Fondatoarea „Save the Children”, Eglantyne Jebb (1876 – 1928)
( http://stories-and-organizations.sparknow.net/post/2751057246 )
Și poate nu întâmplător, la Eglantyne Jebb, sentimentul datoriei față de semeni a fost dobândit în familie. De exemplu, mătușa Louisa (sau Bun, cum i se adresau cunoscuții), direct responsabilă de educația nepoatei sale, a fost o femeie cu o gândire modernă în adevăratul sens al cuvântului, ea studiind îndeaproape ideile lui Darwin și sprijinind activ mișcarea în favoarea dreptului femeilor la vot. Aceeași Louisa a încurajat-o pe Eglantyne să-și ia studiile în serios, influențând-o să studieze la „Lady Margaret Hall” din Oxford, lucru care, în acele vremuri, era extrem de neobișnuit pentru o fată crescută la țară.
Și tatăl lui Eglantyne, Arthur, făcea dovada unei gândiri liberale, demonstrând pasiune pentru dezbateri și democrație, el fiind, totodată, și cel care i-a insuflat fiicei sale spiritul umanitar și dorința de a lupta pentru idealurile sale. Dorothy sau Dora, sora Eglantynei, avea să devină partenerul său cel mai de încredere în crearea organizației „Salvați Copiii”. De fapt, Dorothy a determinat „Consiliul de Luptă împotriva Foametei” să înființeze, în 1915, o comisie separată care să se ocupe, exclusiv, de problemele copiilor; ea a fost și primul secretar al organizației, cedând acest post mai târziu lui Eglantyne, și asta deoarece conștientizase că i se potrivește mai bine o carieră pe scena politică.
Dorothy a studiat științe sociale și economice la „Newnham Cambridge”, iar în 1904 s-a căsătorit cu Charles Buxton, un membru liberal al Parlamentului (1910) și, practic, cel care a convertit-o pe Eglantyne la liberalism. Cu toate acestea, începând cu anul 1917, ambii soți Buxton au devenit socialiști convinși, noua etichetă definind modul în care puteau avea grijă de oamenii mai puțini norocoși; Dorothy s-a afimat, în același timp, ca un puternic militant pentru pace.
Dar nu numai membrii familiei și-au pus amprenta asupra formării lui Eglantyne, ci și foarte mulți prieteni de familie, de felul doamnei Margaret Keynes, mama celebrului economist Maynard Keynes. Considerată drept „activist social pe tot parcursul vieții”, aceasta deținuse funcția de secretar al „Charity Organization Society”(COS), structură creată cu scopul de a găsi cele mai bune modalități de ajutorare a oamenilor aflați în suferință. De asemenea, ei îi este atribuită fondarea organizației „Boys’ registry” (Registrul Băieților), devenită mai târziu „Juvenille Labour Exchange”.
După finalizarea studiilor la Oxford, Eglantyne și-a început cariera de educator în 1899, la o școală din Marlborough, Wiltshire, destul de modernă pentru acele vremuri și datorită metodelor de predare avansate. Surprinsă de faptul că elevii săi jucau adesea jocuri specifice războiului, fără ca sentimentul de groază în fața morții să-i afecteze în vreun fel, ea a încercat să-i determine să înlocuiască vechile obiceiuri cu deprinderi dobândite în orele de curs, insistând asupra observării lucrurilor din natură. În pofida afecțiunii primite de la micii săi prieteni, Eglantyne a văzut cariera didactică ca pe un eșec personal, devenind din ce în ce mai convinsă că există și alte mijloace prin care copiii pot fi ajutați. Ca învățătoare într-o școală primară de la țară, ea nu a putut ignora imensele diferențe sociale care existau la acea vreme și pe care, mai târziu, avea să le constate și în numeroase alte țări din Europa. Acesta a fost momentul în care a decis că trebuie să lupte pentru a pune capăt suferințelor copiilor, cu atât mai mult cu cât în 1901, problemele de sănătate au determinat-o să renunțe la catedră.
Încă din 1903, Margaret Keynes o cooptase pe Eglantyne în cadrul COS, oferindu-i astfel posibilitatea de a simți adevăratul gust al muncii în folosul comunității, și de asemenea șansa de a scrie o carte despre sărăcia din mediul urban. Lucrarea sa, intitulată Cambridge – un studiu social (Macmillan, 1906), a avut un ecou pozitiv în rândul publicului, perioada de documentare și munca la COS, oferindu-i posibilitatea de a înțelege mai bine rostul implicării într-o organizație caritabilă. Eglantyne a lucrat la COS până în primăvara lui 1908.
Boala mamei și propriile-i probleme au făcut ca, în 1910, tânăra englezoaică să ia hotărârea de a trăi o perioadă în afara țării sale, însoțindu-și părintele într-o călătorie prin Europa. Cei doi ani petrecuți prin mai multe stațiuni și centre de sănătate, deși nu i-au adus mari satisfacții, i-au oferit, totuși, timpul necesar pentru a scrie un lung roman intitulat The Ring Fence, plin de informații cu caracter autobiografic și de imagini detaliate despre viața în Anglia rurală. Aceeași lucrare prezenta atitudinea conducătorilor și nedreptățile la care erau supuși muncitorii. Considerat prea lung și prozaic, romanul s-a dovedit a fi un eșec, lucru ce a făcut-o pe Eglantyne să fie și mai dezamăgită de propria persoană.
În 1913, susținută de Charles Buxton, Eglantyne a întreprins o vizită în Balcani, cu scopul de a oferi sprijin „Organizației Macedoniene de Ajutorare”. Rolul său era de a livra banii strânși pentru a alina suferințele provocate de conflictele din zonă, și nu doar sârbilor victorioși și aliaților lor, ci și albanezilor, în mare parte musulmani, care, în calitate de aliați ai turcilor, se aflau în tabăra învinșilor. Realitățile balcanice, rivalitățile politice și religioase din zonă au impresionat-o extrem de mult pe Eglantyne care, la scurt timp după această vizită, afirma: „Din păcate religia s-a încurcat cu politica. Naționalitățile sunt atât de amestecate: religia unei persoane este o etichetă care arată din ce partid faci parte. Prin urmare a fi romano catolic este un mod de a arăta că prin vene nu-ți curge sânge sârbesc, că te opui Serbiei și că vei favoriza orice atac asupra ei din partea vecinilor săi mai puternici (Austria)”.
În 1915, angajată în acțiunea de informare a opiniei publice în legătură cu mersul războiului, sora Eglantynei, Dorothy Buxton a început să traducă o serie de articole din presa internațională, publicându-le sub titlul Note din presa internațională, la început în „Cambridge Magazine” și mai apoi în „Manchester Guardian”. Materialele semnate de ea includeau atât opiniile statelor aliate, cât, mai ales, cele ale adversarelor acestora, autoarea prezentând, într-o manieră echidistantă, nedreptățile săvârșite de ambele tabere în timpul conflictului armat. Pe lângă semnalarea efectelor dezastruoase ale războiului și a condițiilor sociale mizere, Dorothy făcea cunoscute informările trimise de dr. Frederic Ferriere, vice-președintele Comitetului Internațional al Crucii Roșii, în care acesta descria dimensiunile foametei la care erau condamnați copiii din Viena. Scopul publicării acestor articole în presa britanică îi viza pe membrii guvernului, Dorothy sperând să sensibilizeze cabinetul în legătură cu problemele reale, umanitare, din spatele frontului, care treceau dincolo de strategiile politice sau ambițiile militare ale statelor implicate.
Intuind importanța acțiunii surorii sale, în 1917, Eglantyne s-a oferit să o ajute pe Dorothy să publice „The Cambridge Magazine”, ocupându-se de traducerea articolelor din presa italiană și franceză. Revista a fost folosită de cele două femei pentru a determina societatea britanică să reacționeze la problemele cu care se confrunta Europa, ele însele utilizând informația primită în scopul unei mai bune înțelegeri a situației critice prin care trecea populația continentului, confruntată cu atrocităților războiului.
Crearea organizației „Salvați Copiii”. Anii de început.
În 1919, la inițiativa celor două surori, a luat naștere organizația Save the Children. Era începutul unei lupte îndelungate împotriva haosului care domnea în Europa și, de asemenea, împotriva foametei. În momentul fondării, imediat după încheierea primului război mondial, Europa încă suferea de pe urma traumelor produse în cei patru ani de conflict: populația era decimată de epidemii, multe dintre țările europene treceau prin crize politice și tensiuni sociale extreme, iar hrana, medicamentele și îmbrăcămintea deveniseră insuficiente. Cum cele mai vulnerabile în fața violenței, a bolilor și foamei erau persoanele cu vârsta cuprinsă între 0 și 10 ani, se apreciază că aproape 12 milioane de mese trebuiau asigurate numai copiilor din Centrul și Sudul Europei.
Încă din primul an de ființare, organizația „Salvați Copiii” a făcut donații în 9 țări din Europa, iar un an mai târziu a trimis primele ajutoare către refugiații din Constantinopole și Asia, în special către China devastată de foamete. Tot în 1920, Eglantyne a fost arestată în Trafalgar Square, fiind acuzată de distribuirea unor fotografii cu copiii înfometați din Austria, fotografii care nu fuseseră cenzurate de către guvernul britanic. Contrariată și dezgustată de politica guvernului liberal al lui Lloyd George – care dorea menținerea blocadei în Europa, după încheierea primului război mondial, ca o măsură pentru recuperarea datoriilor de război, fără a ține cont de costurile și sacrificiile umane – ea recursese la aceast mijloc de protest, conștientă fiind de pericolul la care se expunea. La rândul său, guvernul spera că arestarea o va determina pe protestatară să renunțe la planurile sale și, mai ales, la presiunile exercitate asupra cabinetului, prin influenții săi prieteni precum Lord Parmoor și John Maynard Keynes.
Cum Eglantyne era hotărâtă să lupte pentru idealurile sale umanitare, ea s-a prezentat singură la proces. Chiar dacă a fost declarată „vinovată”, a fost obligată să plătească doar 5 lire sterline sau „echivalentul victoriei”, după cum avea să-i scrie, mai târziu, mamei sale. Pentru că procurorul Sir Archibald Bodkin i-a înmânat, personal, în semn de respect, 5 lire sterline, acești bani urmau să se transforme în prima donație pentru organizația „Salvați Copiii. Sfidând Curtea Britanică, Eglantyne punea bazele unui principiu conform căruia „nu există copii inamici”, o noțiune extrem de controversată având în vedere standardele vremii.
Cu toate că această întâmplare a devenit repede o știre în ziarele vremii, Eglantyne nu s-a arătat încântată de popularitatea dobândită, știind că știrile din presă nu puteau „ține de foame copiilor înfometați”. Astfel a apărut ideea, împărtășită și de Dorothy, de a organiza o întâlnire publică la Royal Albert Hall. Teama celor două surori că prejudecățile (legate de copiii inamicilor) îi vor împiedica pe oameni să participe la eveniment, a fost spulberată, sala dovedindu-se a fi neîncăpătoare. Din nefericire însă, jumătate dintre participanți erau pregătiți să arunce cu fructe stricate în cele două surori, dornice să ofere „ajutor inamicului”. Cu toate că era extrem de înspăimântată de turnura pe care lucrurile o puteau lua, în discursul său plin de pasiune, Eglantyne le-a amintit celor de față că este imposibil, pentru o ființă umană, să privească indiferentă la copiii care mor de foame; efortul tuturor, unitatea și solidaritatea rămâneau singura soluție în fața acestei situații disperate. Eglantyne a fost aplaudată la scenă deschisă, iar rezultatul acțiunii ei a însemnat colectarea a 10.000 de lire sterline, bani expediați la Viena, în mai puțin de zece zile.
Dar eforturile acestei femei remarcabile nu s-au oprit aici. Ea a hotărât să-i scrie Arhiepiscopului de Cantebury pentru a-i cere organizarea unei campanii de strângere de fonduri, cu o zi înainte de Crăciun. Deoarece reprezentantul Bisericii nu dorea să fie implicat în acțiunile unei organizații care, din punctul său de vedere, servea o cauză politică, refuzul a fost unul categoric. Mâhnită și revoltată de atitudinea înaltului exponent al clerului anglican, Eglantyne i-a adresat papei o epistolă, iar răspunsul Vaticanului a îmbrăcat forma unei invitații la o întâlnire în cadrul căreia expeditoarea să-și expună planurile de viitor. Rezultatul a fost cel scontat, papa donând 25 000 de lire din bugetul personal. Banilor li se adăuga promisiunea că Biserica Catolică din întreaga lume va contribui cu donații. Evident, reprezentanții Bisericii Anglicane au revenit asupra poziției lor legate de acțiunile umanitare ale organizației, la fel ca și alte grupuri religioase care s-au raliat campaniilor de strângere de fonduri în scopul ajutorării copiilor nevoiași. De „Ziua Inocenților”, colecta realizată în mai multe state a plasat organizația „Salvați Copiii” pe agenda internațională, lucru care a dus și la deschiderea de filiale în întreaga lume.
Evident, succesul organizației „Salvați Copiii” a fost asigurat de un întreg complex de factori. În primul rând, schimbările survenite după încheierea primului război mondial au favorizat dezvoltarea infrastructurii, a mijloacelor de comunicare, societatea britanică cunoscând mai multe și conștientizând mai bine diferențele culturale și de civilizație. De asemenea, intensificarea dialogului internațional, inclusiv în cadrul Ligii Națiunilor, a beneficiat de un puternic sprijin din partea opiniei publice britanice, în speranța că o astfel de construcție instituțională va putea garanta pacea, prevenind totodată repetarea catastrofei încheiate în 1918.
Toate aceste elemente i-au făcut pe fondatorii organizației „Salvați Copiii” să creadă în viitorul proiectului lor, în internaționalizarea lui prin desființarea barierelor culturale sau mentale specifice vremii, cu atât mai mult cu cât, așa cum spunea Eglantyne Jebb, „singura limbă internațională este plânsul unui copil”. Evident, nu trebuie pierdut din vedere faptul că bazele acestei organizații au fost puse în Marea Britanie, țară cu o puternică tradiție colonială și, de asemenea, o mare putere pe plan internațional. În perioada imediat următoare încheierii primului război mondial, idealurile internaționaliste au devenit din ce în ce mai pregnante în politica, cultura și societatea britanică, fără însă a umbri orgoliile britanicilor, mândri că pot celebra, cu fast, „Ziua Imperiului” sau pot organiza „Empire Exhibition”, așa cum a fost evenimentul din 1924. Inclusiv „Salvați Copiii”, în ciuda agendei sale radicale, a păstrat amprenta apartenenței la metropolă, încercând, totodată, să armonizeze particularitățile impuse de mediul britanic cu intențiile de afirmare ca o forță morală pașnică, promotoare a spiritului de cooperare internațională. Astfel, organizația putea demonstra lumii că era de datoria Imperiului Britanic să susțină grija și protecția copiilor de pretutindeni.
La „Expoziția Imperiului”, deschisă la Wembley, în anul 1924, a fost organizat și un pavilion al fundației „Salvați Copiii”, situat chiar lângă cel al Guvernului. Din exterior, spațiul destinat organizației abia se putea distinge dintr-o mulțime de tarabe; aflat pe o arteră numită „Strada Calității”, el era decorat cu perdele florale și mobilier de grădină din răchită, precum și cu foarte multe fotografii ale copiilor orfani de pretutindeni, agățate pe pereți. Era modalitatea prin care „Salvați Copiii” promova o nouă viziune asupra responsabilității umanitare internaționale. Și, într-adevăr, ea a fost prima mare organizație umanitară din Marea Britanie care a dobândit un caracter internațional, sprijinind copiii lumii indiferent de naționalitate, religie sau opiniile politice ale părinților.
Având în vedere aversiunea declarată a lui Eglantyne Jebb față de tendințele naționaliste și imperialiste care persistau în cultura britanică în perioada interbelică, decizia consiliului executiv al organizației „Salvați Copiii” de a cumpăra un stand la Empire „Exhibition din Wembley”, a fost una surprinzătoare. Nu numai că această formă de celebrare a puterii imperiale contrazicea viziunea fondatoarei organizației, dar contravenea, de asemenea, și opiniei unor membri ai organizației ca Ethel Snowden, care s-a opus vehement ideii de a deschide un pavilion al fundației la Wembley. Totuși, Edward Fuller care fusese angajat de Jebb și Buxton în 1920, a ignorat această opoziție, fiind de părere că o asemenea sărbătoare va face organizației o imensă publicitate într-o perioadă în care donațiile se diminuaseră. Fuller și-a manifestat încrederea în reușita inițiativei, cheltuind 200 de lire sterline pentru angajarea personalului și pentru decorarea pavilionului. Această sumă reprezenta o treime din veniturile fundației, în condițiile în care, după campania susținută pentru ajutorarea populației din Rusia din 1921, veniturile „Salvați Copiii” scăzuseră de la 20.000 de lire la 600. Tot lui Fuller îi este atribuită ediția specială a revistei „The World’s Children”, în care era celebrat episodul „Empire Exhibition”. Desigur, de-a lungul timpului, el a promovat și alte evenimente precum Congresul Imperial de la Londra, din 1921, încoronarea regelui George, în 1937 și „Empire Exhibition” de la Glasgow, din 1938.
Deși organizația britanică „Salvați Copiii” s-a conectat rețelei internaționale de grupări umanitare care se ocupau de distribuirea fondurilor colectate, de răspândirea și multiplicarea resurselor și a publicațiilor tipărite la Geneva, ea a rămas singura structură care și-a menținut un birou separat, în scopul propagandei la nivel național. „Salvați Copiii” din Marea Britanie a publicat apeluri țintite către opinia publică britanică precum și către populația din dominioanele acesteia, considerându-le cruciale pentru trezirea responsabilității umanitare, mai întâi printre conaționali, apoi la nivel internațional. Un studiu al apelurilor fundației scoate la iveală unele lucruri despre cum idealurile internaționale și naționale interacționează în viziunea umanitară a membrilor „Salvați Copiii”, și cum au fost comunicate publicului larg din Marea Britanie în perioada interbelică. În ciuda faptului că este prima organizație umanitară mondială apărută în Marea Britanie a secolului XX, ea a beneficiat de foarte puțină atenție din punct de vedere al exploatării arhivelor istorice. Cele mai multe informații pe care le avem din acea perioadă despre alianță, s-au concentrat pe viața fondatoarei Eglantyne Jebb, și doar în trecere pe acțiunile caritabile și proiectele organizației. După moartea survenită la 17 decembrie 1928, în urma unui accident vascular cerebral, Eglantyne a devenit un fel de erou, ocupând rolul central în toate publicațiile organizației. Portetul ei este specific unui deschizător de drumuri, a cărei viziune intransigentă a mers împotriva curentului opiniei publice naționaliste din perioada interbelică.
În timp ce mulți au văzut acțiunile umanitare în folosul copiilor ca pe o expresie a civismului și diplomației care ar fi ajutat la crearea unei noi ordini internaționale, alții au găsit în acestea doar o oportunitate de a promova interesele națiunii și ale imperiului. Totuși, „Salvați Copiii” a reușit, prin numeroasele sale întreprinderi, să-i determine pe liderii lumii să caute soluții pentru depășirea tensiunilor dintre ei, mediind opiniile contradictorii prin discursuri care făceau apel la umanitate și la atingerea unui obiectiv comun. Din perspectiva membrilor organizației, internaționalismul devenea un fenomen în care oamenii de pe întreg mapamondul depășeau barierele economice, politice și culturale, convinși fiind că pacea și prosperitatea sunt idealuri ce pot fi materializate prin cooperarea și arbitrajul dintre state.
Evident, „Salvați Copiii” a apărut dintr-o necesitate diferită de cea care a condus la nașterea Ligii Națiunilor. Membrii săi erau conectați la o serie de rețele personale și politice, precum lobby-ul feminist anti-război al Women’s International League for Peace and Freedom, WILPF (Liga femeilor pentru libertate și pace). Imediat după încheierea primului război mondial, membrii WILPF au căutat să înlăture obstacolele specifice blocadei instituite de aliați, distribuind lapte sterilizat pentru mamele din națiunea germană, acțiune însoțită și de un intens proces de propagandă în favoarea păcii, asigurându-le pe acestea de prietenia poporului britanic.
În ianuarie 1919, pentru a-și face încă o dată auzit punctul de vedere împotriva blocadei, mai mulți membri ai WILPF, inclusiv feminista Helena Swanwick și sufragista Barbara Ayton Gould, au demarat campania Fight the Famine Council, FFC organizând Consiliul de luptă împotriva foametei. În componența acestuia intrau membri influenți ai înaltei societăți britanice, exponenți ai liberalismului internaționalist de felul lui J. A. Hobson, Leonard Hobhouse și J. M. Keynes. Cu toții manifestau interes față de o problemă extrem de gravă, și anume lupta împotriva foametei care bântuia, după primul război mondial, Europa Centrală. În opinia lor, acest flagel era rezultatul tratatului nedrept și al blocadei impuse prin condițiile Conferinței de la Paris, iar revizuirea tratatului – ca mână întinsă prieteniei internaționale – era singura modalitate de a evita „semănarea unor semințe ale unui viitor război”.
Inițial, „Salvați Copiii” a fost gândită ca subcomitet al FFC, membrii săi încercând să ducă mai departe fondul „tetinelor de cauciuc” înființat de WILPF, prin transferarea donațiilor strânse în Marea Britanie, către organizații voluntare din Austria și Germania, așa cum era comitetul de ajutorare intitulat „Prietenii victimelor războiului”. Respectând direcțiile stabilite de WILPF, membrii subcomitetului „Salvați Copiii” au combinat protestele politice cu furnizarea de ajutoare umanitare, considerându-le ca fiind complementare. Donațiile caritabile au fost considerate drept un mijloc pentru implicarea publicului larg britanic în campania lansată împotriva „tratatului de pace nedrept”. Totodată, membrii acestui subcomitet, cum ar fi Dorothy Buxton și laburista Ethel Snowden, erau de părere că propaganda pentru strângerea de fonduri ar fi reprezentat un sprijin important pentru campaniile lor politice, plecând de la ideea că imaginile cu copii suferinzi vor scoate în evidență politica îngrozitoare a guvernului susținător al blocadei.
În ciuda eforturilor depuse de „Salvați Copiii”, FFC a continuat să atragă o opoziție publică importantă, membrii săi fiind acuzați de lipsă de patriotism și de sentimente pro-germane. În acest context, o serie dintre susținătorii organizației „Salvați Copiii” au început să creadă că ar fi mai bine dacă ar acționa independent de FFC, lucru care a dus la separarea celor două formațiuni, cu atât mai mult cu cât „Salvați Copiii” avea în spate o tradiție în care acțiunea umanitară era considerată o formă de diplomație civică, o modalitate de a aduce pacea și bunăvoința internațională acolo unde guvernele eșuaseră.
Astfel, după desprinderea de FFC, devenită oficială în data de 15 aprilie 1919, „Salvați Copiii” a organizat, pe 19 mai 1919, prima mare întâlnire de la „Albert Hall”, pentru a anunța înființarea noii organizații. Prima filială a apărut în Fife, Scoția, în 1919, iar până în 1921, „Salvați Copiii” avea deschise în Marea Britanie aproximativ 300 de sucursale. Eglantyne Jebb a folosit metode moderne de publicitate, afirmând, la un moment dat, că „trebuie să facem cunoscute faptele astfel încât să atingă imaginația lumii”. Prin urmare, ea s-a înconjurat de profesioniști în mai multe domenii, de la doctori și jurnaliști, la oameni de afaceri. Din păcate, situația economică dificilă a condus la închiderea acestora, în 1924. Abia două decenii mai târziu, în 1944, a început reactivarea lor.
Alături de membrii WILPF, mulți dintre cei implicați în acțiunile organizației „Salvați Copiii” au militat, în perioada interbelică, pentru realizarea unui guvern internațional. Dezamăgirea lor s-a legat și de limitele ori exclusivismele practicate în cadrul Ligii Națiunilor, Dorothy Buxton declarând că aceasta nu a fost cu adevărat internaționalistă, ci a reprezentat, mai degrabă, puterea și bogăția celor mulți, concentrate în mâna celor puțini. Deși, public, „Salvați Copiii” și-a declarat admirația față de Societatea Națiunilor, în particular, foarte mulți dintre membrii ei au criticat eșecul Ligii de a încorpora fostele state inamice, Germania și Austria, precum și excluderea Rusiei bolșevice. În opinia lor, pentru a fi durabilă, pacea avea nevoie de suportul unei noi ordini internaționale. De asemenea, sărăcia rezultată după război, în întreaga Europă, nu putea fi atenuată fără luarea unor măsuri imediate, de reformă economică. Cu siguranță, acțiunile umanitare erau o modalitate de a alina suferința inevitabil apărută în anii războiului și imediat după încheierea lui.
În primul an de activitate, „Salvați Copiii” a strâns aproximativ 400.000 de lire sterline (echivalentul a opt milioane de lire sterline, la cursul de azi). În 1919, Eglantyne spunea un lucru care avea să devină principiul de bază al organizației: „Toate războaiele sunt purtate împotriva copiilor”, dar „fiecare generație de copii oferă omenirii posibilitatea de a reconstrui ruinele lumii”. Până în august 1921, „Salvați Copiii” Marea Britanie a strâns peste un milion de lire sterline. Chiar dacă Europa Centrală părea să-și revină de pe urma crizei postbelice, în aceeași perioadă, foametea lovea regiunea Volga, supra-numită „coșul de pâine” al Rusiei. În asemenea condiții, cele două surori și-au dat seama că organizația trebuia să-și permanentizeze acțiunile, fiind evident că misiunea ei nu se încheia odată cu plata reparațiilor de război din Europa. Astfel, din 1921 până în 1923, în ciuda numeroaselor proteste și acuzații de „fraternizare cu inamicul”, „Salvați Copiii” a deschis mai multe cantine, oferind peste 157 de milioane de mese pentru 300.000 de copii ruși. Se demonstra, așadar, eficacitatea organizației, dar și posibilitatea de a hrăni un copil „cu doar un șiling pe săptămână”.
I. 2. Membrii „Save the Children” militând pentru salvarea copiilor din Rusia
(http://www.scnorway.ru/eng/history/#SCNiR )
În pofida scepticismului lui Frederick Pethwick-Lawrence, care era convins că nu se vor putea strânge mai mult de 100 de lire sterline, până în 1921, „Salvați Copiii” a colectat o sumă fără precedent, de aproximativ 1.300.000 de lire sterline. Mai mult decât atât, în anii marii crize economice, fundația a reușit să strângă peste 5 milioane de lire sterline, un cuantum colosal pentru acele vremuri. Aceaste fonduri i-au permis organizației să-și extindă influența pe o arie geografică neegalată de orice altă organizație umanitară din perioada interbelică. La sfârșitul anului 1930, organizația a acționat în Abisinia, oferind ajutor populației afectate de invazia italiană, și în Japonia unde a acordat asistență copiilor-victime ale cutremurelor produse în 1930 și 1933.
Oricum, cea mai mare parte a eforturilor au fost concentrate în Europa, acolo unde organizația și-a asumat rolul principal într-o serie de inițiative privind colaborarea pentru siguranța și bunăstarea copiilor. Aceste proiecte au vizat, în special, eradicarea foametei din Rusia, din 1921, prin furnizarea de provizii pentru aproximativ un milion de copii, acțiune depășită doar de cea întreprinsă de „Asociația Americană pentru Ajutorare”. Acest demers a fost urmat de o intervenție în Spania, în timpul războiului civil, „Salvați Copiii” oferind ajutor pentru aproape 500.000 de copii din ambele tabere combatante. A urmat apoi evacuarea copiilor evrei din Germania nazistă, de la sfârșitul anilor ’30. Evident, „Salvați Copiii” a primit sprijin din partea unor organizații precum cea a Quackerilor „Friend’s Emergency” ori „Comitetul pentru ajutorarea victimelor de război”, sau „Fondul Imperial pentru ajutorare” (Imperial War Relief Fund).
Până în 1930, „Salvați Copiii” Marea Britanie a ajuns la aproximativ 150.000 de activiști, membrii și simpatizanți, beneficiind de donațiile unui număr însemnat de persoane și instituții și de sprijinul a celor peste 450 de filiale locale. În 1930, „Salvați Copiii” a început să editeze o revistă bilunară, „The World’s Children”, în paginile căreia se încerca ridicarea gradului de conștientizare a problemelor copiilor din lumea întreagă. Publicația a avut un tiraj de peste 5 000 de exemplare. Până în 1939, organizația a reușit să se asocieze cu peste 1 000 de școli și biserici, pentru care a redactat predici speciale și planuri de lecții. De asemenea, a reușit să colecteze fonduri de la oameni provenind din toate clasele sociale, stabilind relații permanente cu „Uniunea Minerilor” și „Congresul Sindicatelor”.
Între 1920 și 1923, organizația a alocat o sumă fără precedent – 5% din veniturile anuale pentru acțiuni de publicitate, care să scoată în evidență, dacă mai era nevoie, realitățile dramatice cu care se confruntau copiii de pe continent. Cu toate acestea, încă de la început aveau să se evidențieze contradicțiile dintre idealurile organizației „Salvați Copiii” și apelurile sale publice. De exemplu, activitățile de protecție a copilului nu au fost promovate ca acte de „diplomație civică”, menite să construiască prietenia pe continentul european, și aceasta deoarece membrii organizației s-au temut că nu ar putea găsi sprijin în rândurile opiniei publice britanice, adesea ostilă față de țările considerate inamice. Nu o dată, Eglantynei Jebb i s-a reproșat că „ne tăiem propriile gâturi prin salvarea vieților viitorilor soldați germani care în viitor vor lupta împotriva noastră, și a viitorilor bolșevici care atunci când vor crește vor răsturna sistemul social”. Pentru a contracara aceste critici, Eglantyne a argumentat că idealurile naționale și internaționale au fost mai degrabă compatibile decât concurente. De asemenea, ea a susținut că ajutorul umanitar împotriva bolilor și a foametei este important, astfel de calamități depășind granițele statelor. Iată de ce oameni ar fi trebuit să fie capabili să creeze legături în locul barierelor.
Și furnizarea de ajutoare pentru copii din Rusia bolșevică a fost blamată, membrii organizației fiind acuzați de lipsă de patriotism și de simpatii socialiste. În urma acestor reacții, cele două surori și-au intensificat eforturile, aliindu-se cu Fondul imperial pentru asistență de război (Imperial war relief fund) și cu persoane private, dar foarte influente în mediul politic, precum Robert Cecil. Desigur, pacifiștii le-au reproșat lui Jebb și Buxton asocierile întreprinse, Emily Hobhouse și socialistul Houghton afirmând că „era ca și cum ai cere unui criminal să organizeze o strângere de fonduri pentru sicriul victimelor sale”. Totuși, Eglantyne Jebb a văzut însă în acest demers o modalitate de a colecta cât mai mulți bani pentru copiii aflați în mizerie. Desigur, idealismul multora dintre fondatorii organizației britanice „Salvați Copiii” avea să se transforme în pragmatism, ei fiind dispuși să se alieze cu persoane fizice și cu organizații ale căror opinii nu le împărtășeau, dar cu ajutorul cărora puteau strânge sume importante de bani care să le susțină cauzele pentru care luptau.
Până în 1924, în eforturile de ajutorare depuse de „Salvați Copiii” s-au angajat reprezentanții diverselor state ale lumii, inclusiv ai Germaniei, Japoniei și Indiei. În 1920, la un an de la fondarea organizației „Salvați Copiii” Marea Britanie, lua ființă, la Geneva, „Uniunea Internațională Salvați Copiii”, condusă de Eglantyne Jebb. Această formațiune avea să coordoneze proiectele mai multor mișcări centrate pe protecția copilului, de pe întregul continent. Deși „Swedish Radda Barnen” și „French Comite de Secours aux Enfants” s-au format prin contactele stabilite de „Salvați Copiii” Marea Britanie, ele au fost, din punct de vedere organizatoric, independente. Cele mai multe filiale „Salvați Copiii” au fost deschise în dominioanele Imperiului Britanic: în 1919 a luat naștere filiala din Australia, la doar câteva luni de la întâlnirea activistei pacifiste Cecilia James cu membrii „Salvați Copiii” Marea Britanie, în cadrul unui turneu prin Europa. Un an mai târziu s-au constituit filialele din Noua Zeelandă, Africa de Sud și Canada. Toate aceste reprezentanțe erau coordonate din Londra și nu din Geneva, așa cum se întâmplase cu celelalte organizații de pe continent. Până în 1924, dominioanele au colectat aproximativ 332.000 lire sterline, care au fost alocate mai degrabă către „Salvați Copiii” Marea Britanie, decât către „Alianța Internațională Salvați Copiii”. Suma reprezenta a șasea parte din 1 900 000 de lire, bani strânși de organizația britanică. Aceste contribuții „de neegalat”, făcute de „vecinii și rudele din străinătate”, au fost prezentate ca probe ce demonstrau că „nu exista, în lume, popor mai generos decât cel britanic”.
Apariția SUA ca forță dominantă în diplomația internațională a dus la o intensificare a eforturilor depuse de organizație pentru colectarea de donații menite să-i ajute pe europenii care se confruntau cu flagelul foametei, în primul rând pentru a egala ajutorul acordat de americani, iar apoi pentru a demonstra că britanicii nu sunt inferiori acestora când vine vorba de sprijin umanitar. Toate aceste acțiuni erau dirijate, în mod deliberat, pentru a sublinia importanța imperiului pe scena internațională. Bernard Porter afirma că „Salvați Copiii” Marea Britanie s-a angajat în „reinventarea” imperiului în anii 1920-1930, munca organizației fiind ca o încercare de a reface legăturile profunde între țara mamă-metropola și dominioanele sale.
În ceea ce privește cea mai mare parte a membrilor organizației „Salvați Copiii”, ea era formată din reprezentanți sau simpatizanți ai stângii, care militau împotriva războiului, așa cum o făcuseră și Ethel Snowden, Vera Brittain și Dorothy Buxton. La începutul anilor ’20, „Salvați Copiii” s-a confruntat, în repetate rânduri, cu prejudecăți politice sau religioase, mai ales după contribuția oferită în timpul foametei din Rusia. În timp ce aceste critici s-au intensificat, membrii organizației au înțeles că nu mai pot ascunde legăturile avute cu grupările radicale, de felul „Ligii Internaționale a femeilor” ori al „Uniunii de control democratic”. De asemenea, ei trebuiau să caute noi modalități de a-i coopta, de partea lor, și pe reprezentanții celorlalte grupări religioase sau partide ori facțiuni politice. În acest sens, meritoriu a fost rolul unor figuri publice precum Lordul Curzon, Ramsay MacDonald, Arhiepiscopul de Cantebury și șeful rabinilor care au înțeles, ca și fondatorii organizației „Salvați Copiii”, că „toți copiii sunt inocenți și au nevoie de protecție”.
Și pentru că era vorba de viitorii cetățeni ai statelor lumii, „Salvați Copiii” nu și-a propus doar să protejeze dreptul la viață al celor mici, dar, mai ales, să promoveze perspectiva internațională asupra rolului noii generații. Nu întâmplător, Lordul Weardale, primul președinte al organizației, făcea următoarea declarație: „copiii sunt materia primă a Ligii Națiunilor, sunt cetățeni ai viitorului pe care încercăm să-i salvăm”. Și din acest motiv, o mare parte a resurselor financiare au fost direcționate spre inițiativele educaționale, care se străduiau să afirme virtuțile Ligii Națiunilor, pacea internațională și cooperarea între tinerii europeni. De asemenea, organizația a sprijinit programele pentru copii, menite să dezvolte sentimentul prieteniei la nivel internațional. Atât Dorothy Buxton cât și Eglantyne Jebb au fost extrem de dornice să-i implice pe elevii britanici în activități de voluntariat, prin distribuirea primelor pachete informaționale în școli, în toamna anului 1919. Participarea micilor voluntari a fost salutată la „Empire Exhibition”, elevii oferind „bănuți pentru orfani!”.
Desigur, în interiorul organizației „Salvați Copiii” au existat și voci care cereau prioritizarea copiilor din Imperiu. De exemplu, primul ministru al Australiei, Stanley Bruce, considera că sănătatea copiilor britanici era importantă pentru asigurarea vitalității Imperiului Britanic, iar aceasta conta mai mult ca orice alt proiect de construcție a unei noi ordini internaționale. Pe de altă parte, M. G. Hamilton era de părere că acțiunile organizației contau în asigurarea climatului de pace în Europa, concluzionând: „pentru prețul unui pachet de țigări sau al unui baton de ciocolată, poți cumpăra un prieten pentru Marea Britanie, iar mamele din Europa și copilașii lor vor păstra pentru totdeauna Imperiul Britanic în inimile lor”. Opinia sa era cu atât mai importantă cu cât o parte a presei britanice publica imagini cu un puternic impact emoțional asupra publicului, în care în prim-plan apăreau copiii înfometați și mamele neajutorate.
În 1925, „Salvați Copiii” a inițiat noi proiecte internaționale, iar unul dintre acestea a vizat crearea, în Bulgaria, a unor sate pentru refugiați. Oamenilor li s-au oferit unelte și semințe și au fost încurajați să înceapă o nouă viață. Această acțiune a fost un mare succes, deschizând drumul unor proiecte similare în Albania și Ungaria, acolo unde școlile susținute de organizație i-au instruit pe tineri în vederea găsirii mai facile a unui loc de muncă. Și pentru că Eglantyne începuse să învețe limba chineză, era evident faptul că organizația își propusese să-și extindă activitatea și dincolo de granițele Europei.
Dacă în primii ani de ființare a organizației, fondurile adunate au fost direcționate doar către Europa și Orientul Apropiat, ulterior, acțiunile „Salvați Copiii” s-au extins și asupra altor zone din lume, ca o expresie a recunoașterii principiului potrivit căruia „pentru umanitate nu există granițe naționale”, prejudiciul adus unei singure persoane fiind, în fapt, în detrimentul tuturor. Așadar, dincolo de întreprinderile la nivel continental, organizația a încercat să demonstreze că preocupările și ambițiile sale sunt globale, iar acest lucru s-a realizat și prin compilarea unor informații referitoare la îngrijirea copiilor din întreaga lume. În anul 1924, rezultatele documentării au apărut în International Year Boock of Child Care and Protection, volum care conținea, printre altele, și Declarația de la Geneva privind drepturile copilului. Aceasta fusese elaborată de Eglantyne Jebb și publicată de „Organizația Internațională Salvați Copiii” în februarie 1923, dar aprobată de Liga Națiunilor în noiembrie 1924.
De la mijlocul anilor ’20, „Salvați Copiii” a devenit interesată de soarta comunităților africane, iar „The World’s Children” a lansat o campanie prin care imaginea Africii nu era una idilică ci, din contra, una în care primitivismul și obiceiurile tribale explicau o rată a mortalității de aproximativ 70%. Mamele africane, lipsite de educație, erau acuzate pentru indiferența și ignoranța lor, pentru lipsa de reacție în cazul malnutriției și lipsei de igienă a copiilor. Refuzul lor de a-și spăla copiii avea o explicație ilară: „murdăria de pe aceștia nu se vede prea tare”. Totuși, unii membrii ai organizației priveau cu detașare dramele de pe continentul negru, afirmând că „africanii primitivi de astăzi sunt doar frații mai tineri ai britanicilor primitivi de ieri; ei vor crește așa cum am crescut și noi și din bogata noastră experiență îi putem ajuta”.
Noua criză a refugiaților din Europa cauzată de Războiul Civil din Spania, dar mai ales ascensiunea nazismului a făcut ca banii colectați până în 1938, destul de puțini pentru necesarul proiectelor organizației „Salvați Copiii”, să fie redirecționați către problemele care confruntau continentul european.
1.3 Organizația Internațională „Salvați Copiii”
În noiembrie 1918, doctorul Ferriere – care efectua o vizită la Viena, trimis fiind din partea Crucii Roșii – a elaborat un raport foarte bine documentat cu privire la situația copiilor, și la modul în care aceștia fuseseră afectați de către blocada economică. Documentul era însoțit de numeroase fotografii ale copiilor subnutriți. Demersul medicului avea să-și atingă scopul, încetul cu încetul punându-se bazele unui ajutor guvernamental pentru Austria, iar în Elveția, Suedia, Marea Britanie și SUA fiind demarate mai multe acțiuni private ale persoanelor care, impresionate de drama copiilor austrieci, doreau să ajute la alinarea suferințelor acestora.
Impresionată de rapoartele doctorului Frederic Ferrriere cu privire la situația teribilă a populației civile din Estul și Centrul Europei, Eglantyne Jebb a stabilit, în septembrie 1919, o întâlnire cu acesta, la Geneva, cu scopul de a-i împărtăși planurile. După o serie de ședințe ulterioare la care au participat membrii „Crucii Roșii”, s-a luat decizia conform căreia „Comitetul Internațional al Crucii Roșii” urma să-și extindă patronajul asupra organizației „Salvați Copiii”. Se confirma astfel legătura spirituală dintre cele două organizații, adunarea pentru alegerea conducerii organizației desfășurându-se în aceeași sală a Atheneului în care, în 1863, s-au pus bazele „Crucii Roșii”.
Cum Eglantyne Jebb a anticipat necesitatea creării unei noi organizații internaționale care să se ocupe de protecția copiilor, la 6 ianuarie 1920 s-au pus bazele Alianței Internaționale Salvați Copiii, cu sediul la Geneva. Cei trei membrii fondatori au fost: organizația „Salvați Copiii”, „Comitetul Internațional al Crucii Roșii” și „Comitetul Elvețian pentru protecția copilului” (dizolvat în 1927). Prima conferință a avut loc în luna februarie a aceluiași an, la ea participând reprezentanți ai statelor aflate în ambele tabere implicate în Marele Război abia încheiat. Eglantyne, prea bolnavă pentru a participa la lucrările reuniunii, a continuat să caute soluții pentru consolidarea noii structuri internaționale, conștientă fiind de prejudecățile care dominau societatea conservatoare britanică. La scurt timp de la constituire, la această structură au aderat comitetele Societății Națiunilor a Crucii Roșii din Franța, Italia, Olanda, Suedia.
La primele reuniuni ale Alianței Internaționale Salvați Copiii au participat, alături de fondatorii acesteia, membrii și oficiali ai CICR ca de exemplu Horace Micheli (unul dintre viitorii președinți ai alianței), George Werner (primul președinte al Comitetului Executiv), Suzanne Ferriere (unul dintre membrii consiliului executiv), Etienne Clouzot (secretar general), Charles de Watteville și Valdemar Wehrlin (emisarul organizației la Moscova). Printre primii membrii ai Comitetului Executiv al Alianței Internaționale Salvați Copiii (AISC) s-au numărat doctorul Ferriere, profesorul d’Espine, doamna Chaponniere-Chaix. S-a stabilit chiar și o tradiție conform căreia președintele CICR urma să fie declarat și membru de onoare al Comitetului AISC, atâta timp cât acest comitet exista. În primul an al AISC, aceasta a primit ajutor din partea Congresului Internațional al Partidului Socialist și a diverselor organizații, precum cele ale minerilor sau femeilor.
În perioada imediat următoare, mai mult de 12 milioane de mese au fost servite copiilor din Europa Centrală și de Est, victime ale foametei și epidemiilor de tot felul. Eglantyne Jebb a fost întotdeauna recunoscătoare pentru ajutorul și încurajarea primite din partea Comitetului Internațional al Crucii Roșii, militând pentru organizarea unei conferințe la nivel internațional, la care să se discute problema copiilor din țările sărace. Ea era de părere că „Trebuie să ajutăm la creșterea copiilor din triburile indigene, astfel încât să le oferim posibilitatea acestora ca mai târziu să construiască o civilizație în conformitate cu tradiția, nevoile și potențialul lor, pentru a avea posibilitatea să aleagă și să adopte ceea ce este bun la alte popoare și să respingă ceea ce este rău”. Într-adevăr această dorință a sa avea să se materializeze la trei ani după moartea sa.
Instituția creată de Eglantyne Jebb a devenit foarte repede cunoscută în toată lumea, așa cum ea însăși și-a dorit. După cel de-al doilea război mondial, „Salvați Copiii” a elaborat o serie de strategii, în colaborare cu guvernele naționale ale mai multor state implicate în diverse confruntări armate. Modelele proiectate pentru continentul european aveau să fie puse în practică, mai târziu, în Coreea și Vietnam, în zonele de conflict în care erau cantonate trupele SUA și ale aliaților.
În 1946 s-a produs fuziunea dintre Alianța Internațională Salvați Copiii și Asociația Internațională pentru promovarea protecției copilului, noua organizație luând denumirea de Uniunea Internațională pentru protecția copilului. Cel mai mare succes diplomatic al noii organizații l-a reprezentat adoptarea de către Adunarea Națiunilor Unite, în 1959, a Declarației revizuite a drepturilor copilului.
Cu toate acestea, într-o lume dominată de Războiul Rece și de amenințarea unui conflict nuclear, organizației „Salvați Copiii” i s-a permis să lucreze numai de o parte a Cortinei de Fier. Reprezentanții săi s-au retras din Iugoslavia și Ungaria, după 30 de ani de activitate, predând autorităților toate proiectele de reconstrucție și „bunăstare națională”.
Cu toate că înainte de moartea sa, în 1928, Eglantyne Jebb își făcuse planuri pentru extinderea activității „Salvați Copiii” în Africa și în pofida faptului că în 1931, în cadrul unei conferințe s-a dezbătut, pe larg, situația problematică a copiilor de pe continentul african, abia odată cu începerea decolonizării, în anii 1960, această organizație va începe, cu adevărat, derularea proiectelor sale umanitare în folosul copiilor din Africa. În 1961, cheltuielile organizației pentru copiii din Africa le depășeau cu mult pe cele făcute în Marea Britanie, iar în 1965 cheltuielile din Africa le-au întrecut cu mult pe cele din Europa, astfel încât în anii 70, Africa devenise deja o zonă de importanță majoră pentru proiectele „Salvați Copiii”. În cea mai mare parte, ele vizau combaterea și prevenirea foametei și a bolilor. Între 1960 și 1975, organizația și-a concentrat eforturile pentru a-i ajuta pe copiii-victime ale războaielor din Vietnam, Tibet, Congo, Nigeria, Yemen, Iordania, Pakistanul de Est și Kurdistan.
Anii 80 ai secolului XX au fost dominați de o serie de catastrofe naturale, iar pentru Alianța Salvați Copiii a devenit o prioritate salvarea copiilor de la foamete mai degrabă decât de la război. Reprezentanții săi s-au angajat atât în monitorizarea schimbărilor climatice, cât și în analiza cauzelor mortalității infantile din zonele vulnerabile. După analiza politică a acestor fenomene, cu precădere după 1990, organizația a declanșat o intensă campanie de luptă împotriva copiilor folosiți ca soldați pe câmpul de luptă.
În prezent, organizația „Salvați Copiii” se găsește în mijlocul unei transformări radicale, prin trecerea de la o confederație de membrii autonomi, la o federație cu o autoritate centrală puternică, în stare să gestioneze programe de dezvoltare, să coordoneze acțiuni umanitare și să conducă campanii umanitare la nivel global. Acest lucru a solicitat modificări la cele mai înalte niveluri internaționale, implementări ale programelor la nivel național și o redefinire a rolurilor și a relațiilor la aproape toate nivelurile.
1.4. Declarația Drepturilor Copilului
Biografii Eglantynei Jebb amintesc despre pasiunea acesteia de a merge pe muntele Saleve, în apropiere de Geneva, acolo unde găsise un loc prielnic clipelor de meditație. Se pare că în acel decor, în anul 1922, ea ar fi elaborat Declarația Drepturilor Copilului, un document care, beneficiind de corecțiile făcute de Georges Werner și Etienne Clouzot, avea să fie des invocat în discuțiile internaționale referitoare la problemele cu care se confruntau copiii. Originalul, în limba franceză, a fost depus la Oficiul de Înregistrare din Geneva, dar Declarația a fost tradusă în 37 de limbi și trimisă tuturor membrilor Ligii Națiunilor.
Lui Gustave Ador, fostul președinte al Confederației Elvețiene și președintele CICR, i-a revenit privilegiul de a transmite pe unde radio Declarația de la Geneva, de la postul amplasat în Turnul Eiffel, pe 21 noiembrie 1923, legând, încă o dată istoria organizației „Salvați Copiii” de cea a CICR. Declarația a fost adoptată de Alianța Internațională Salvați Copiii pe data de 23 februarie 1923, iar la 26 noiembrie 1924 ea a fost adoptată de Liga Națiunilor. Celor cinci paragrafe inițiale li s-au mai adăugat două, toate devenind, din 1959, un fundament pentru Declarația Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului. Textul său a făcut obiectul școlilor de vară organizate, la Geneva, cu scopul instruirii personalului din organizație.
În 1925 s-a desfășurat primul „Congres Internațional privind protecția copilului”, convocat de „Salvați Copiii” în temeiul prevederilor Declarației și tot în 1925 a avut loc prima „Conferință Internațională pentru Bunăstarea Copilului”. La 20 noiembrie 1959, Organizația Națiunilor Unite a adoptat Declarația Drepturilor copilului într-o versiune extinsă, conținând 10 principii, față de cele 5 introduse inițial de Eglantyne. Această dată a devenit ulterior „Ziua Internațională a Drepturilor Copilului”.
Prin Declarația drepturilor copilului, se recunoștea faptul că omenirea datorează copilului tot ceea ce este mai bun, declarând și acceptând totodată că datoria ei, dincolo de orice considerente de rasă, naționalitate sau credință, este aceea de a:
„acorda copilului mijloacele necesare pentru dezvoltarea sa materială și spirituală;
copilului căruia îi este foame trebuie hrănit, copilul care este bolnav trebuie îngrijit, copilul neajutorat trebuie ajutat, copilul delincvent trebuie recuperat, orfanul sau cel părăsit/abandonat trebuie ajutat și protejat;
copilul trebuie să fie primul care primește ajutor în vremuri de criză;
copilului trebuie să i se asigure traiul, fiind protejat împotriva oricărei forme de exploatare;
copilului trebuie să i se aducă la cunoștință faptul că talentele sale trebuie puse în serviciul semenilor săi”.
1.5. „Salvați Copiii” și structurile Uniunii Europene
În 1997, câțiva dintre membrii Alianței Internaționale „Salvați Copiii” au pus bazele Programului Copiilor Separați din Europa (Separated Children in Europe Programme SCEP) ca o inițiativă comună cu UNCHR (Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați). O mare parte din SCEP este alcătuită din reprezentanții mai multor ONG-uri din 30 de țări din întreaga Europă. SCEP a dezvoltat o definiție mai largă a conceptului de „copil separat”, referitor la „însoțitorul” copilului aflat în călătorie în Europa, arătând că adultul care însoțește un copil este sau nu capabil sau potrivit pentru a-și asuma o asemenea responsabilitate. În general, copiii pot fi victime ale traficanților de persoane sau pot călători prin Europa cu scopul de a scăpa de condițiile de sărăcie extremă din țările lor de proveniență. „Salvați Copiii” a pus bazele unui program de monitorizare eficientă a copiilor care călătoresc prin Europa și care pot cădea cu ușurință victime abuzurilor de orice natură.
De asemenea, pentru a asigura o mai bună înțelegere a acțiunilor pe care le desfășoară, organizația și-a deschis la Bruxelles un birou de susținere a proiectelor sale, făcând lobby la diverse instituții ale Uniunii Europene. Save the Children Europe Group funcționează la fel ca oricare alt ONG, activitățile sale incluzând:
asigurarea că drepturile copilului reprezintă o politică prioritară pentru Comisia Europeană, pentru Parlamentul European și pentru președinția UE;
asigurarea că drepturile copilului cuprinse în Constituția privind drepturile copilului, vor fi puse în aplicare;
combaterea abuzului sexual și a exploatării copiilor, prin cooperare și prin găsirea celor mai bune soluții pentru stoparea acestor practici, dar și asigurarea de servicii de asistență pentru copii care au căzut victime abuzurilor;
asistarea copiilor separați care ajung în Europa sau care traversează Europa, prin influențarea dezbaterilor privind dreptul de azil și adoptarea unei politici comune la nivel european;
colaborarea cu alte filiale Salvați Copiii din întreaga Europă pentru a monitoriza și influența politicile UE privind pornografia infantilă în mediul on-line, precum și emiterea unor propuneri pentru promovarea drepturilor copilului;
asigurarea faptului că drepturile copilului sunt luate în considerare, la toate nivelurile UE, privind dezvoltarea și munca umanitară;
aducerea în atenția publică a tuturor problemelor cu care se confruntă copiii din zonele de conflict armat, și asigurarea că aceste aspecte nu sunt neglijate de UE în politicile sale externe și de acțiune.
Save the Children Europe Group este o rețea a organizației Save the Children – Suedia care activează în 8 state membre ale Uniunii Europene și în alte 4 state aflate în afara acesteia. La fel ca toate celelalte filiale, și acest departament lucrează pentru promovarea drepturilor copilului din țările membre sau din cele ne-membre. Această organizație își propune promovarea intereselor copiilor și elaborarea de politici europene care să vină în întâmpinarea nevoilor acestora precum realizarea de programe și obținerea de fonduri pentru finanțarea proiectelor umanitare. De-a lungul timpului, Save the Children Europe Group s-a implicat în foarte multe activități printre care și includerea drepturilor copilului în Tratatul de la Lisabona și în Carta drepturilor fundamentale, contribuind la lucrările Comisiei pentru Comunicare, cea care a subliniat necesitatea unei noi strategii a UE.
Una dintre cele mai importante manifestări ale acestei structuri s-a derulat în iunie 2006, atunci când „Salvați Copiii” împreună cu Plan International au organizat, sub genericul „Strategia Europeană privind drepturile copilului”, o sesiune de comunicări în cadrul căreia copiii și tinerii își puteau exprima punctul de vedere legat de problemele care ar trebui să fie prioritare pentru reprezentanți. Chestionarele au fost diseminate, în format electronic, prin intermediul unor organizații și rețele pentru drepturile copilului. Însăși organizația „Salvați Copiii” a lansat un portal destinat copiilor, chestionarele postate fiind în mai multe limbi oficiale ale Uniunii Europene. Până la sfârșitul lunii martie 2007, organizația a primit 486 de chestionare completate de mii de copii din întreaga Europă. Printre aspectele majore identificate de copii s-au numărat violența fizică, discriminarea, excluderea socială, rasismul, munca prestată de copii precum și efectele devastatoare ale consumului de alcool, al drogurilor și fumatului la o vârstă fragedă. Pentru combaterea acestor probleme copiii au propus o legislație mai strictă, mai multe acțiuni de informare și de educare în școli și crearea de alternative benefice pentru copii. De asemenea, câteva dintre recomandările micilor parteneri de discuții au fost incluse în raportul Parlamentului European.
1.6. „Salvați Copiii” și Organizația Națiunilor Unite
În 2002, opinia publică din întreaga lume a fost zguduită de rezultatele unui studiu realizat de UNCHR și „Salvați Copiii”, privind exploatarea sexuală a copiilor aflați în taberele de refugiați, de către așa-zișii reprezentanți ai organismelor umanitare și de către soldații trupelor de menținere a păcii din Africa de Vest. În octombrie 2001, o echipă de evaluare a celor două organizații aflată în Guineea, Liberia și Sierra Leone, avea să se confrunte cu acuzații similare privind violența sexuală și exploatarea copiilor refugiați. Echipa a analizat, confidențial, acuzațiile ce vizau 67 de persoane fizice, 42 de agenții, 40 de copii victime și alte 80 de surse separate. Dintre mărturiile victimelor, multe se refereau la favorurile sexuale în schimbul cărora fetele ar fi primit ajutoare umanitare sau chiar sume modeste de bani. Cum era de așteptat, la publicarea acestuia, în februarie 2002, raportul a determinat un val de proteste internaționale și o atenție deosebită din partea mass-mediei. Ruud Lubbers, unul din reprezentanții UNCHR, declara că este foarte greu să se găsească dovezi concrete care să susțină aceste acuzații. Arătându-se sceptic față de realitatea unor asemenea confesiuni, el afirma: „mamele sunt fericite când are loc o astfel de întâmplare pentru că au gură mai puțin de hrănit”.
În timp ce organizația „Salvați Copiii” a dezvăluit cum, în zonele de conflict, alimentele puteau fi procurate în schimbul unor favoruri sexuale, BBC a prezentat cazuri de implicare a unor localnici angajați în acțiuni umanitare în piața neagră cu ajutoarele care ar fi trebuit să ajungă, gratis, la populația afectată. În absența unor observatori internaționali, localnicii ar fi vândut proviziile umanitare. Evident, Organizația Națiunilor Unite a respins acuzațiile aduse trupelor sale și voluntarilor din campaniile umanitare, raportul său, elaborat pe o perioadă de 6 luni, arătând că este imposibilă confirmarea abuzurilor incriminate. Purtătorul de cuvânt al ONU, Dileep Nair a declarat că „acuzațiile de abuz sexual, pe scară largă, implicând personalul ONU, din Africa de Vest nu au făcut decât să genereze un val de groază și de rușine în interiorul întregii organizații”. Rapoartele privind abuzurile din Liberia, Sierra Leone și Guineea care relatau despre oferirea de favoruri sexuale din partea tinerelor în schimbul hranei, au fost declarate ca fiind nefondate. Chiar dacă a recunoscut existența unor cazuri de hărțuire sexuală, Dileep Nair a negat vehement implicarea militarilor și a agenților campaniilor umanitare.
În fața acestor afirmații, reprezentanții „Salvați Copiii” au declarat că „nimic din ceea ce ONU a constatat, nu ne face să credem că ne-am înșelat”, cu atât mai mult cu cât un oficial al ONU, sub protecția anonimatului, constata că „organizația nu a luat această problemă foarte în serios, de parcă abuzurile sexuale asupra copiilor din partea trupelor de menținere a păcii ar fi reprezentat un schimb echitabil. Ne luptăm cu o cultură sexistă care există chiar și la sediul Organizației Națiunilor Unite”.
Deși numele ONG-urilor ai căror voluntari au fost incriminați, nu au apărut în raportul celor de la „Salvați Copiii”, o parte din aceste organisme și-au pus la punct o strategie de apărare și de exonerare a propriilor voluntari. Într-o relatare a BBC se făcea public punctul de vedere al unui reprezentant al „Salvați Copiii” din Sierra Leone; Lahai Samai susținea că practicile ilicite sunt în continuare un lucru obișnuit și asta deoarece, în urma acuzațiilor lansate în media, nimeni nu a luat nici o măsură punitivă sau de descurajare a vinovaților.
Acuzațiile raportului elaborat de „Salvați Copiii” nu i-au vizat doar pe militarii din forțele ONU și pe voluntarii mai multor ONG-uri, ci și pe proprii membrii. În momentul publicării acestui document, „Salvați Copiii” a declarat că a demis 3 angajați din cauza încălcării codurilor etice ale organizației, solicitând și celorlalte agenții umanitare aflate în zonă, să facă același lucru. Directorul executiv al „Salvați Copiii – Marea Britanie”, Jasmine Whitbread a declarat că „în ultimii ani ONU și agențiile umanitare au făcut angajamente importante privind luarea de măsuri în cazul acestei probleme”. Din păcate aceste scandaluri nu au fost singulare, ele continuând de-a lungul anilor. În 2004, doi soldați care făceau parte din trupele ONU de menținere a păcii, au fost repatriați după ce au fost acuzați de viol asupra unor tinere din Burundi. În 2005, alți membrii ai trupelor ONU au fost acuzați de abuzuri sexuale în Sudan. Un an mai târziu, personalul ONU s-a confruntat din nou cu acuzații de abuz și exploatare în misiunile din Haiti și Liberia. În 2006, aceleași acuzații au planat asupra trupelor aflate în Zimbabwe, Kenya și Nepal, iar în 2007 au fost incriminați militarii cantonați în Coasta de Fildeș.
Deloc întâmplător, în martie 2006, un grup de ONG-uri coordonate de „Salvați Copiii”, au lansat pe piață un set de materiale intitulate „Menținerea copiilor în siguranță”, adresate tuturor agențiilor umanitare angajate în acțiunea de protejare a copiilor. Cu toate acestea, în ianuarie 2009, organizația a reportat noi abuzuri ale „căștilor albastre” în Burundi, Coasta de Fildeș, Timorul de Est, Republica Democrată Congo, Cambodgia și Bosnia, la acuzațiile de abuz sexual adăugându-se și cele de trafic de persoane.
Capitolul 2
„Salvați Copiii” și proiectele sale umanitare
2.1. Implicarea „Salvați Copiii” în zonele de conflict armat.
Deși au trecut mai bine de 20 de ani de la încheierea Războiului Rece, conflictele militare au continuat să rămână o realitate cotidiană la nivelul întregii planete. Informațiile depre războaiele civile, despre purificarea etnică sau despre violențele de tot felul au devenit obișnuite în media mondială, niciuna dintre aceste știri nemaifiind o noutate; ceea ce a ajuns o noutate este ușurința cu care asemenea mijloacele de informare transmit ororile secolului XXI și, mai ales, modul în care aceste informații sunt preluate de un public așezat confortabil, în fața unui ecran luminos. În pofida încercărilor de instaurare a „păcii globale”, marile democrații liberale încă mai cheltuiesc sume enorme de bani pentru a-și menține, la standardele cele mai înalte, forțele armate, și aceasta în absența unei amenințări directe asupra integrității lor teritoriale. În asemenea circumstanțe, organizațiile umanitare – și cu precădere „Salvați Copiii” – nu pot ignora suferința și lipsurile, atrăgând atenția comunității internaționale asupra rolului și obligației de a promova pacea, prosperitatea și securitatea în întreaga lume, oamenii înșiși trebuind să învețe să coopereze, atât pentru binele lor, cât mai ales pentru binele generațiilor viitoare.
Copiii, ca segment demografic reprezentativ, beneficiază de un statut special care a fost reglementat, pentru prima dată, prin convențiile internaționale din 1949, mai exact în cea de-a patra Convenție de la Geneva, atunci când au fost fixate normele referitoare la drepturile și protecția copilului din zonele de război. Acele prevederi au fost completate în 1977, luându-se pentru prima dată în considerare soarta așa-zișilor copiilor soldați. Convenția prevedea faptul că toți copiii trebuie protejați de sau excluși din serviciul militar, feriți de pericolele de război, de exploatarea sexuală și de foamete. În 1989 a fost adoptată Convenția ONU privind Drepturile Copilului ale cărei articole definesc standardele privind tratamentul copiilor, incluzând dreptul acestora la un nume și naționalitate, nevoia unei familii unite și protecția împotriva torturii. Cea mai importantă prevedere a vizat interzicerea recrutării în serviciul militar a copiilor sub vârsta de 15 ani. Evident, pragul de 15 ani a provocat discuții aprinse, mulți dintre participanții la dezbateri considerând că acesta ar fi trebuit urcat la 18 ani. De fapt, analiza amintitei chestiuni a plecat de la întrebări de felul: Care este vârsta copilăriei și când un copil devine adolescent sau adult? În pofita îndelungatelor discuții și a dezbaterilor din literatura de specialitate, întrebările au rămas încă fără un răspuns categoric.
Plecând de la temeiurile legislației internaționale, „Salvați Copiii” și-a îndreptat eforturile spre ajutorarea copiilor aflați în zone de conflict. În anii 1990, Africa Subsahariană a cunoscut o lungă serie de conflicte civile, de felul celor din Liberia, Sierra Leone, Somalia, Burundi, Rwanda, Congo, Sudan, Coasta de Fildeș, etc. Copiii-soldați, purtători de pistoale mitralieră Kalashnikov mai mari decât ei, au devenit un simbol al războaielor civile din Africa în perioada imediat următoare încheierii Războiului Rece. Alături de alte ONG-uri, „Salvați Copiii” a condus campanii împotriva înrolării copiilor, atrăgând atenția asupra acestei practici devenită de rutină și în conflictele armate din America Latină (Columbia), Orientul Apropiat (Palestina) și Asia (Burma).
II.1 Harta filialelor „Salvați Copiii” din întreaga lume
http://www.savethechildren.ca/page.aspx?pid=470
De fapt, „Salvați Copiii” are în istoria sa un lung șir de intervenții umanitare în zonele de conflict de pe glob, o astfel de misiune fiind și cea din Afghanistan, o țară profund divizată de luptele interne și victimă a numeroaselor dezastre naturale înregistrate în regiune. Organizația și-a început misiunea umanitară în Afghanistan, în 1976, și a colaborat de-a lungul timpului cu copii, părinți, profesori, lideri religioși și alte ONG-uri naționale și internaționale, cu toții angajați în mișcarea de transformare a condițiilor de viață pentru copiii afgani. Misiunea alianței nu a fost una ușoară, ci, dimpotrivă, s-a dovedit a fi una foarte complexă și dificilă. Se apreciază că timp de aproape 30 de ani, copiii afgani au fost afectați de războaie; în prezent, doar jumătate din populația tânără a țării este înscrisă la o școală, în timp ce foarte mulți dintre copii lucrează pe străzi, pentru a putea sprijini financiar familiile. Într-o asemenea societate scindată de conflictele militare, copiii se confruntă cu muncile grele, cu sărăcia și cutumele de felul căsătoriilor timpurii. Abuzul în școală, pe stradă și acasă reprezintă o realitate cotidiană, iar „Salvați Copiii” luptă pentru drepturile acestor copii și pentru a le da șansa unei vieți normale.
De-a lungul timpului, prin campanii publice, dar și prin discuții cu membrii guvernului afgan, reprezentanții organizației au solicitat adoptarea unei legi care să interzică pedepsele fizice și umilitoare aplicate copiilor. De asemenea, pentru a suplini dotările specifice unui sistem medical viabil, „Salvați Copiii” a ajutat la echiparea unor clinici și spitale cu materiale medicale necesare, oferind în același timp sprijin pentru medici, asistente medicale și moașe. Cu toate acestea, în momentul de față, Afghanistan rămâne țara cu cele mai mici șanse de supraviețuire în rândul copiiilor; unul din 4 copii moare înainte de a împlini vârsta de 5 ani, cele mai multe cauze ale mortalității fiind legate de malnutriție și igiena precară.
În comunitățile afghane cele mai vulnerabile, „Salvați Copiii” a oferit apă potabilă și a ajutat la refacerea sistemului de canalizare. Fundația s-a implicat și în refacerea infrastructurii școlare: dacă, în anul 2002, doar un milion de copii frecventau școala, astăzi numărul elevilor depășește 6 milioane. Dincolo de realizările efective ale membrilor organizației, sunt necesare, în continuare, eforturi susținute în vederea ridicării nivelului de educație și pentru îmbunătățirea condițiilor din școli.
Afghanistanul nu este doar o țară greu încercată de războaie, ci și predispusă la dezastre naturale. Cutremurele, inundațiile și seceta sunt fenomene obișnuite, iar copiii sunt cei mai expuși pericolelor ce vizează supraviețuirea și protecția. Iată de ce organizația și-a propus să acționeaze atunci când autoritățile și comunitățile locale sunt depășite de situație. Totuși, marea provocare a acesteia nu o reprezintă doar sistemul de sănătate și cel educațional, ci, mai ales, prejudecățile legate de cultura și tradițiile afgane, motiv pentru care alfabetizarea în rândul populației feminine este de 0,6%, iar în rândul celei masculine abia ajunge la 10%.
După aproape 15 ani, eforturile „Salvați Copiii” s-au concentrat în provincia Uruzgan, una dintre cele mai sărace și nesigure din Afghanistan. Așa cum s-a întâmplat și în celelalte zone afectate de conflictele militare sau de dezastrele naturale (Siria, Irak, Philipine, etc), alianța a găsit un partener de încredere în UNICEF, cu care a colaborat pentru a pune bazele proiectului Educație pentru afgani, program în cadrul căruia s-a dezvoltat un plan strategic pentru facilitarea accesului copiilor la educație, îmbunătățirea calității educației precum și consolidarea sistemului de învățământ. Cele 2 organizații, în parteneriat cu alte fundații, au elaborat materiale educaționale, iar cu sprijinul Ministerului Educației au reușit schimbarea curriculei pentru clasele primare. Datele statistice indică faptul că aproximativ 95% din populația regiunii amintite trăiește în sărăcie, 90% din aceasta practicând agricultura de subzistență și creșterea animalelor care le asigură hrana de zi cu zi. Cu sprijinul guvernului australian, „Salvați Copiii” a pus în aplicare un program pe o perioadă de 4 ani,cu scopul de a îmbunătăți accesul, calitatea și utilizarea serviciilor de bază din sănătate și educație pentru 300.000 de beneficiari din această regiune. Punctele forte ale programului umanitar se adresează, în special, fetelor și femeilor afghane, grupurilor etnice și comunităților izolate din zonă.
O situație asemănătoare celei din Afghanistan se întâlnește în Irak. Obișnuite să trăiască în suferință și nesiguranță pentru mai mult de un deceniu, milioane de copii și familiile lor au fost și sunt încă, în întregime dependente de asistența umanitară. Războiul din această țară a perturbat rețeaua de distribuție a produselor alimentare, care reprezenta singura sursă de hrană pentru aproximativ 60% din populația irakiană. O altă problemă majoră care confruntă societatea este lipsa medicamentelor și contaminarea surselor de apă potabilă. „Salvați Copiii” a început să lucreze în Irak în 1991, după Războiul din Golf, fiind din acel moment singura organizație internațională non-guvernamentală care a susținut implementarea a foarte multe programe de sprijin pentru refugiații kurzi. Aceste proiecte s-au concentrat pe furnizarea de apă potabilă și alimente, pe asigurarea transportului și a materialelor educative pentru copii. Voluntarii organizației au furnizat ajutor umanitar atât pentru copiii care au rămas pe teritoriul Irakului, cât și pentru cei care s-au refugiat în țări precum Turcia, Iordania, Iran sau Kuweit. Toate acestea au fost posibile prin desfășurarea campaniei „One World, One Wish”
În demersul lor de ajutorare a populației irakiene, membrii organizației s-au confruntat cu o serie de neplăceri, iar mulți dintre aceștia au lansat acuzații grave la adresa acțiunilor militare ale SUA, acuzații aspru criticate de către administrația americană. În anul 2003, Kevin Maguire, jurnalist la „The Guardian”, dezvăluia faptul că o serie de email-uri arătau cum „Salvați Copiii – Marea Britanie” intrase sub o presiune enormă, după ce membrii organizației ar fi formulat o serie de acuzații la adresa forțelor coaliției, vizând încălcarea de către acestea a Convenției de la Geneva, prin blocarea ajutorului umanitar în zonele de conflict din Irak. În mod paradoxal, fără a se solidariza cu colegii britanici, membrii ai „Salvați Copiii – SUA” – cu sediul în Westport, Connecticut – au cerut retragerea tuturor criticilor exprimate de filiala din Marea Britanie, invocând dreptul de veto cu privire la orice declarație viitoare referitoare la situația dificilă a populației irakiane confruntate cu malnutriția și lipsa proviziilor alimentare și sanitare. Alte documente aveau să facă publice tensiunile existente în alianța descrisă ca fiind „cea mai mare organizație umanitară din lume”, dar care se bazează pe sprijinul oferit de guverne, de oameni de afaceri extrem de bogați și de oficiali ai forțelor armate ale SUA. Aceste tensiuni au luat amploare în urma unei declarații a membrilor „Salvați Copiii” din Marea Britanie care au susținut că forțele aliate nu au respectat o înțelegere care ar fi trebuit să permită un plan de ajutorare constând în alimente și materiale medicale pentru 40.000 de oameni din Nordul Irakului.
Rob MacGillivray, unul dintre managerii programului de urgență al „Salvați Copiii-Marea Britanie”, a lansat o declarație în care avertiza în legătură cu „lipsa de cooperare a forțelor de coaliție, care reprezintă totodată o încălcare a Convențiilor de la Geneva și a protocoalelor sale; tot acest timp pierdut a fost plătit cu viețile copiilor nevinovați din Irak”. În doar câteva ore de la apariția acestei declarații, „Salvați Copiii – SUA” a solicitat retragerea acuzațiilor. Dianne Sherman, reprezentanta filialei SUA a organizației, a criticat demersul colegului său britanic. Ea a declarat că „americanii au fost extrem de uimiți de ceea ce au citit în presă cu privire la criticile aduse armatei SUA”. Într-unul din aceste schimburi de e-mail-uri între cele două filiale, Sherman își exprima îngrijorarea cu privire la efectele pe care declarațiile iresponsabile ale colegului său, le puteau avea asupra fondurilor primite de organizație de la guvern. Foarte multe postări publice ale filialei SUA au scos în evidență vulnerabilitatea organizației la presiunile politice venite din partea republicanilor de la Casa Albă, în măsura în care 60% din fondurile organizației erau asigurate de guvern, situație similară și în Marea Britanie, acolo unde 49% din veniturile acesteia sunt alocate de guvern și de alți donatori instituționali.
După un asemenea schimb de replici, „Salvați Copiii – SUA” a publicat un comunicat de presă, intitulat „Războiul nu s-a terminat pentru copiii din Irak”. Deși se evidențiau fapte precum distrugerea și jefuirea unor spitale irakiene, nu se arăta și faptul că trupele militare americane ar fi putut împiedica aceste vandalizări. Filiala SUA și-a concentrat eforturile pe strângerea de fonduri destinate copiilor irakieni, dar foarte multe voci de la Londra au susținut că americanii și-ar fi dorit o diminuare a implicării filialei britanice.
Chiar și astăzi Irakul rămâne pe lista de priorități a organizației „Salvați Copiii”, ca una dintre țările profund afectate de război, iar copiii sunt cei care continuă să sufere traume psihologice de pe urma conflictelor armate în care au fost implicați. De asemenea, accesul lor la educație este limitat, ei nebeneficiind de alte oportunități de dezvoltare. În partea de nord a Irakului, acolo unde „Salvați Copiii” acționează în prezent, școlile supraaglomerate (cu 3, 4 schimburi de elevi pe zi) nu dispun de o sursă de apă potabilă, de canalizare sau de sisteme de colectare a deșeurilor. În sudul țării, în regiunea Basra, situația este cu mult mai gravă, accesul la apă reprezentând o mare problemă mai ales pe timp de vară, atunci când temperaturile sunt extrem de ridicate, iar alimentarea cu apă este aproape imposibilă datorită procesului de desalinizare, operațiune foarte costisitoare.
În anul 2007, „Salvați Copiii” estima că 59 din 1.000 de nou-născuți irakieni mor înainte de a împlini un an, ceea ce reprezintă una dintre cele mai mari rate ale mortalității infantile din întreaga lume. Mii de copiii își pierd viața din cauza lipsei unui echipament de bază din maternități sau spitale, cum ar fi mănușile chirurgicale, acele sterile, vitaminele, etc.. Un exemplu în acest sens îl oferă un medic din spitalul Diwanizah, situat la sud de Bagdad, nevoit să ventileze un copil cu un tub de plastic improvizat, deoarece spitalul nu își permitea să achiziționeze o mască de oxigen în valoare de mai puțin de o liră sterlină. Din nefericire, improvizația nu a salvat viața copilului.
La nivelul anului 2014, „Salvați Copiii” continuă să activeze în 15 școli din Sulaimamiyah, Khanageen și Khalan, unde ajută aproximativ 2.350 de copii să se reintegreze în societate. În fiecare din aceste școli au fost organizate „Zilele Bunăstării”, în care 10.000 de copii s-au implicat în diverse activități culturale și jocuri tradiționale menite să îi apropie pe elevi de profesorii lor. De asemenea, organizația a încheiat parteneriate cu 60 de ONG-uri locale cu scopul de a deschide mai multe spații de învățământ, în condiții de siguranță, în 9 locații diferite din aceste regiuni. Aceste incinte sunt echipate cu jucării pentru cei 289 de copii care le frecventează. Voluntarii fundației organizează diverse întâlniri comunitare cu părinții elevilor pentru a-i încuraja să dezvolte relații mai apropiate. În parteneriat cu Rețeaua pentru Drepturile Copilului din Irak, membrii alianței au tipărit 8.000 de pliante și 8.000 de afișe în limba arabă și kurdă pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la drepturile copilului și protecția acestuia.
Ca și în Irak, Alianța Internațională „Salvați Copiii” s-a mobilizat pentru a acorda asistență de urgență miilor de copii și familiilor acestora prinse în conflictul armat izbucnit pe data de 7 august 2008, în regiunea muntoasă separatistă Osetia de Sud, la granița dintre Georgia și Rusia. Mii de oameni au fost răniți sau și-au pierdut viața de la izbucnirea conflictului dintre Georgia și Osetia de Sud, sprijinită de trupele rusești. Osetia de Sud a fost o continuă sursă de tensiune între Georgia și Rusia încă din anii 1990, când această regiune s-a desprins de Georgia. Ca prim răspuns la situația din zonă, „Salvați Copiii” a sprijinit 3.000 de familii afectate de război, furnizând alimente pentru alte 1.600 de persoane rămase fără locuințe. De asemenea organizația s-a ocupat și de procurarea de medicamente pentru spitalele din zonă.
Trei ani mai târziu, întreaga comunitate internațională a fost zguduită de izbucnirea unui nou conflict armat în Siria. Se consideră că, până în prezent, viața a peste 2 milioane de copii a fost pusă în pericol prin înfometare, iar potrivit unor sondaje realizate de „Salvați Copiii”, mai mult de 4 milioane de adulți sunt incapabili să procure hrană suficientă pentru creșterea copiilor lor. La această situație fără precedent au contribuit dublarea prețului produselor alimentare și atacurile grupărilor rebelilor care, acționând împotriva persoanele aflate la cozi pentru procurarea alimentelor, le pune în situația de a alege să moară de foame sau să-și dea viața pentru o porție de hrană, în bătaia gloanțelor. De asemenea, efectele instabilității politice din această zonă se repercutează asupra agriculturii, în cădere liberă după cei 3 ani și jumătate de la izbucnirea conflictului.
Nicholas Marthew, unul dintre consilierii pe probleme umanitare a organizației „Salvați Copiii”, într-un discurs referitor la evoluția crizei umanitare din această zonă și la modul în care femeile și copiii trebuie apărați de brutalitățile războiului civil, considera că, la momentul de față, familiile din Siria se află în imposibilitatea de a-și procura produse alimentare din cauza creșterii prețurilor și a distrugerii culturilor agricole. În fața riscului crescut de malnutriție, comunitatea internațională ar trebui să trateze această problemă cu mai multă responsabilitate, să facă din rezolvarea acesteia o chestiune prioritară și, nu în ultimul rând, să se asigure că ajutoarele umanitare pot ajunge la copii sirieni ori de câte ori este nevoie. Același consilier afirma că toate părțile implicate în conflict au responsabilitatea de a proteja copiii, deveniți victime într-o luptă care nu le aparține. O altă problemă sesizată de Marthew este cea a obstacolelor care fac imposibilă aprovizionarea populației cu mâncare, apă și produse extrem de necesare pentru asistența medicală, organizația având nevoie de sprijinul Națiunilor Unite și al guvernelor din diferite state pentru a înlesni pătrunderea de ajutoare umanitare pe teritoriul sirian.
Într-unul din rapoartele emise de organizație se arată că 60% din spitalele din Siria au fost distruse în timpul războiului, iar mai bine de jumătate din doctori au părăsit țara. Peste 140.000 de oameni au murit în acest conflict care practic a pornit ca o mișcare pașnică de protest împotriva președintelui Bashar-al Asad și a degenerat într-un război civil, alimentat de rivalitățile regionale și internaționale. Urmările au fost devastatoare pentru populația care, în prezent, se confruntă cu o infrastructură medicală dezarticulată. Potrivit aceluiași raport, „Sistemul de sănătate din Siria este într-un haos total. Am aflat din relatările medicilor că folosesc haine vechi pentru a bandaja răniții, iar aceștia, de cele mai multe ori, sunt loviți cu bare de metal pentru a fi inconștienți când sunt operați, și asta deoarece nu există anestezice”. Lipsa aparaturii și a medicamentelor din spitale a dus la amputarea membrelor copiilor răniți; mii de nou născuți au murit în incubatoare din cauza nenumăratelor întreruperi ale energiei electrice, iar părinții au fost nevoiți, de multe ori, să administreze singuri copiilor lor soluții intravenoase din cauza lipsei de personal din spitale. Exemplele de acest fel ar putea continua la nesfârșit pe baza raportului întocmit de „Salvați Copiii” care, la rândul său, a folosit datele furnizate de American Medical Society din Siria; conform acesteia din urmă, de la începutul războiului și până în prezent, peste 200.000 de sirieni au murit din cauza afecțiunilor cronice și a lipsei de acces la tratamente și medicamente adecvate pentru aceste boli.
Raportul organizației vorbește și despre stoparea vaccinurilor care, înainte de război, erau suficiente pentru 91% din populație; la nivelul anului 2014, procentul a ajuns la 68%, fiind într-o continuă scădere. Lipsa acestor vaccinuri a dus la izbucnirea unor adevărate epidemii de rujeolă, meningită și poliomelită. Deși, conform unor rapoarte ale Ministerului Sănătății din Siria, astfel de maladii fuseseră eradicate până în 1995, în prezent afectează aproximativ 80.000 de copii ca urmare a lipsei de vaccinuri survenite după izbucnirea violențelor. De asemenea, condițiile de trai precare, suprapopularea, lipsa apei, canalizarea, etc, au dus la creșterea semnificativă a bolilor de piele. Pentru a putea ajunge la persoanele aflate în suferință „Salvați Copiii” a solicitat, în numele tuturor organizațiilor umanitare, libertatea de acces pe teritoriul întregului stat și încheierea unor acorduri sau armistiții care să le permită membrilor săi să acționeze în zonele vulnerabile.
Războiul din Siria a distrus case, școli, spitale și sisteme de alimentare cu apă care, cândva, clasau Siria în rândul țărilor dezvoltate din regiune. În momentul de față, întreaga comunitate internațională ar trebui să se concentreze pe găsirea unor soluții pentru încetarea focului și pentru facilitarea ajutorării comunităților afectate. O altă problemă îngrijorătoare semnalată de organizație este cea a copiilor recrutați ca informatori, paznici, luptători și chiar scuturi umane de către ambele părți implicate în conflict. Degenerarea violențelor a contribuit la sistarea procesului de învățământ, cel puțin 2.000 de școli întrerupându-și activitatea în urma bombardamentelor. Așa cum arată rapoartele „Salvați Copiii”, copiii sirieni sunt „victime uitate” ale războiului care înfruntă moartea; traumatizați, înfometați și bolnavi, ei așteaptă sprijinul internațional, solicitat, de altfel, în repetate rânduri și de către membrii organizației.
Misiunea pe care „Salvați Copiii” și-a asumat-o în această parte a lumii se dovedește a fi una extrem de dificilă, ținând cont și de numărul de refugiați din taberele insalubre stabilite pe teritoriul statelor vecine. Catherine Carter a adunat o serie de mărturii șocante de la refugiații din tabăra situată în Iordania, în provincia Za’atari. Cele mai multe dintre mărturiile despre atrocitățile comise de insurgenți aparțin copiilor care, deseori, au fost supuși torturii sau au fost nevoiți să asiste la uciderea propriilor familii. Pe baza informațiilor oferite de Carter, „Salvați Copiii” a cerut ONU să întreprindă o mai bună documentare la fața locului, pentru a semnala cazurile de încălcare a drepturilor copilului pe teritoriul sirian, astfel încât crimele săvârșite împotriva lor să nu rămână nepedepsite, cerând totodată și găsirea unor soluții viabile pentru acești copiii.
Numai în anul 2012, mai mult de 400.000 de oameni au ales să părăsească Siria, stabilindu-se în Iordania, Irak, Liban, acolo unde „Salvați Copiii” lucrează în scopul îmbunătățirii condițiilor din taberele de refugiați. În același an, organizația a furnizat alimente și provizii de apă pentru mai mult de 100000 de persoane, ajutând la crearea unor „spații prietenoase” pentru copii. Din nefericire nevoile refugiaților sunt într-o continuă creștere. Valerie Amos, șeful pe probleme umanitare din cadrul ONU, este de părere că autoritățile siriene sunt reticente în a permite ONG-urilor internaționale să pătrundă pe teritoriul țării, temându-se că aceste ajutoare ar putea ajunge în mâinile grupurilor teroriste armate. În Liban, o țară care a primit foarte mulți refugiați sirieni, „Salvați Copiii”a lansat campania Înapoi la școală (Back to school), cu scopul de a-i încuraja pe copiii sirieni să se înscrie la școală. Mulți dintre membrii organizației au avut întâlniri cu reprezentanți ai Ministerului Educației pentru a discuta despre cele mai bune soluții care să stimuleze creșterea înscrierilor în noul an școlar. Parteneră într-o asemenea campanie, UNICEF a donat 30 de kituri de joacă și 300 de kituri pentru dezvoltarea timpurie a copiilor, toate acestea fiind puse la dispoziția școlilor foarte slab dotate din taberele de refugiați.
O altă inițiativă a membrilor „Salvați Copiii” a fost lansarea unei campanii de vaccinare a tuturor copiilor aflați în aceste tabere improvizate, punându-se chiar bazele unei clinici mobile. În cadrul aceluiași program, voluntarii fundației au distribuit diferite materiale informative, iar prin colaborarea cu Ministerul Educației s-au realizat o serie de întâlniri cu directorii școlilor pentru a-i informa cu privire la sprijinul pe care îl vor primi din partea organizației pentru a reuși să integreze, în sistemul de învățământ, copii refugiați din Siria.
II.2 Copii sirieni și voluntari „Salvați Copiii” în tabăra de refugiați din Iordania
(http://www.aljazeera.com/humanrights/2013/05/20135136445430108.html)
În martie 2013, rapoartele oficiale menționau că, pe teritoriul statului sirian, peste 2.000 de școli au fost distruse; din nefericire, până azi, numărul lor s-a dublat. Dacă în 2013 se putea vorbi de aproximativ 500.000 de copii refugiați din Siria, anul acesta numărul lor a ajuns la 1,2 milioane: Și țările vecine, devenite destinație pentru refugiații sirieni, se confruntă cu o situație economică precară, făcând un efort uriaș pentru a-i asista pe copiii care sosesc zilnic în taberele special amenajate. Cum educația și protecția lor se află într-un permanent pericol, există riscul ca o întreagă generație să fie distrusă.
Înainte de începerea negocierilor de pace de la Geneva, din 22 ianuarie 2014, reprezentanții organizației „Salvați Copiii” i-au înmânat trimisului de pace al ONU în Siria, Lakhdar Brahimi, o petiție care conținea un plan, în 3 puncte, pentru o mai bună protecție a copiilor afectați de războiul civil. Documentul a fost semnat de 32.347 de persoane din Marea Britanie și SUA, din Italia, Germania, Japonia, Olanda, Norvegia, Coreea de Sud și Elveția, cu scopul de a-i determina pe combatanți să înceteze acțiunile împotriva copiilor. Cele „3 puncte”, numite de membrii organizației drept „esențiale” pentru copiii din zona de conflict, se referă la:
asigurarea că ajutorul umanitar ajunge la toți copiii;
renunțarea la bombardarea școlilor și spitalelor și interzicerea transformării acestora în baze militare;
interzicerea folosirii de arme explozive (cu arie largă de impact) în zonele populate.
„Salvați Copiii”, alături de UNICEF, UNCHR, World Vision și alte agenții umanitare, a lansat campania „Nici o generație pierdută” cu scopul de a strânge un miliard de dolari, bani destinați victimelor conflictului sirian. Acest program și-a propus să ofere materiale educaționale tuturor copiilor refugiați din Siria, dar mai ales suport psiho-social necesar depășirii traumelor. Până în prezent, „Salvați Copiii” a ajutat cu alimente, apă potabilă, medicamente și adăpost, peste 600.000 de copii refugiați și membrii familiilor lor, dar și 230.000 de copii și părinți care au refuzat sau nu au putut să părăsească țara.
Este greu de imaginat dimensiunea dezastrului din Siria, iar decizia refugiului în Irak – o țară care, la rândul său, a fost la fel de greu încercată de războaie și care continuă să se lupte cu o situație economică îngrijorătoare – ilustrează acest lucru. Mulți dintre refugiații aflați în taberele improvizate de pe teritoriul irakian își amintesc de vremurile în care ei erau cei care îi compătimeau pe vecinii greu încercați de războiul nu de mult încheiat, de știrile de la posturile de televiziune care relatau despre sosirea miilor de irakieni alungați de luptele din țara lor. Cum situația a luat o turnură neașteptată, peste 160.000 de sirieni au ajuns în tabăra de la Doniz, în nord vestul Irakului, într-un spațiu proiectat să adăpostească numai 20.000 de oameni. Această tabără este administrată de guvernul regional din Kurdistan care a pus la dispoziție câteva școli și o clinică medicală, iar cu ajutorul „Salvați Copiii”, populația a primit apă potabilă, alimente și materiale de uz sanitar precum și multe alte lucruri necesare vieții de zi cu zi.
În 1996, Republica Populară Democrată Coreea a fost lovită de o criză alimentară puternică pe fondul unei serii de dezastre naturale care au dus la privarea de hrană a populației, pe o scară foarte largă. La această stare de lucruri a contribuit politica economică fatalistă promovată de autoritățile comuniste, care a permis degradarea generală a instalațiilor de producție industrială. Începând din același an, Coreea de Nord a primit asistență umanitară prin Programul Alimentar Mondial, iar în 2003, după o îndelungată absență, „Salvați Copiii” și-a reînceput activitatea în această țară. Obiectivele organizației au fost acelea de a oferi îngrijire și protecție pentru copiii vulnerabili și de a îmbunătăți serviciile medicale, atât pentru copii cât și pentru mame. „Salvați Copiii” a colaborat cu 31 de instituții pentru protecția copilului din Coreea de Nord, în scopul renovării liniilor de producție alimentară, precum și pentru furnizarea de îmbrăcăminte, pături și saltele. Cele mai multe dintre instituții se află în partea de Nord a țării, foarte aproape de capitala Phenian. Prin colaborarea cu „Comitetul de reabilitare a pagubelor produse de inundații” și cu „Agenția pentru ajutor umanitar a guvernului”, „Salvați Copiii” a reușit să demareze mai multe proiecte menite să reabiliteze anumite spitale și clinici, furnizându-le acestora, totodată, medicamente, materiale de uz sanitar și aparatură medicală.
Cum aceste acțiuni au fost concentrate, în special, în provinciile din sudul țării, din octombrie 2003, organizația a încercat să găsească o posibilitate de a-și extinde activitatea în partea de nord a țării, acolo unde prezența agențiilor umanitare este destul de rară. Astfel a fost lansat proiectul „Îmbunătățirea accesului asistenței medicale de calitate în Sudul Hamgyeong și în provinciile din nordul Phenianului” pentru anul 2005/2006. Obiectivul principal al acestui proiect a fost acela de a reduce mortalitatea în rândul copiilor în mai multe comunități din Tanchen, sudul provinciei Hamgyeong și alte 8 centre de protecție a copilului din partea de nord a Phenianului. Beneficiarii acestui proiect au fost copiii, mamele și familiile lor, astfel încât aproximativ 1.920 de copii cu vârste cuprinse între 3 și 6 luni au beneficiat de îngrijire medicală de specialitate. Proiectul a început în octombrie 2004 și a fost finalizat la sfârșitul lunii septembrie 2005.
Într-unul dintre articolele sale, jurnalista Elizabeth Jackson îl acuza pe liderul nord coreean, Kim Jong-il, că a cheltuit sute de mii de dolari pentru a-și hrăni câinii de companie, în timp ce populația țării sale se luptă cu flagelul foametei. Din cauza regimului de la Phenian, datele care parvin din această zonă sunt incomplete, contradictorii și insuficiente pentru a oferi o imagine reală asupra genocidului ca politică de stat. Cu toate acestea, în anul 2011, agențiile umanitare estimau că aproximativ 6 milioane de oameni (ceea ce reprezintă o treime din populația țării) suferă din cauza lipsei alimentelor și medicamentelor, înregistrându-se un număr colosal de bolnavi de tuberculoză. Estera Han, o altă jurnalistă, a întocmit un raport asupra situației din Coreea de Nord. În cadrul unei vizite efectuate în această țară, ea a avut ocazia să filmeze cu o cameră ascunsă efectele dezastruoase ale înfometării populației, relatând, de exemplu, cazul unei tinere de 23 de ani care, în realitate arăta de 12. Orfană de ambii părinți și fără adăpost, coreeanca a fost întânită de reporteri în momentul în care culegea ierburi pentru a le mânca. Copiii nord-coreeni, asemenea ei, sunt numiți „kotjebi”, ceea ce s-ar traduce literalmente prin „mâncătorii de flori” sau „mâncătorii de orice”, și aceasta din cauza lipsei alimentației, dar și a dorinței de supraviețuire.
Și Tanya Shongman, manager al programului de urgență pentru Asia al „Salvați Copiii” a descris condițiile de neimaginat pe care le-a întâlnit în Coreea de Nord, subliniind, în același timp, faptul că activitatea organizațiilor umanitare este restricționată ca urmare a monitorizării permanente a membrilor lor. Cât privește declarația Marthei Morrow, angajată la Institutul de Sănătate al Universității din Melbourne, ea conține o descriere a sistemului rudimentar de sănătate din această țară; lipsa apei curente în spitale îi împiedică pe medici să efectueze intervenții chirurgicale în condiții minime de igienă, la toate acestea adăugându-se precaritatea echipamentelor necesare precum și absența electricității.
„Salvați Copiii” a încercat implementarea unor proiecte în zonele rurale din Coreea de Nord, cu precădere acolo unde infrastructura este distrusă sau lipsește cu desăvârșire. Astfel, reprezentanții organizației au ajutat la construirea unor grupuri sanitare și a unor sisteme de alimentare care să permită accesul populației la apa potabilă. Cu toate că oamenii își procură îmbrăcămintea din spațiile comerciale „oficiale”, se pare că ea nu este nici suficientă și nici adecvată nevoilor fiecărui anotimp, motiv pentru care cea mai mare parte a populației suportă cu greu temperaturile extrem de scăzute din timpul iernii.
Dacă în anul 2011, organizația „Salvați Copiii” a derulat mai multe proiecte în diferite provincii din această țară, în 2013 ajutorul furnizat de membrii săi a fost oprit de către oficialii statului. Chiar și în aceste condiții, „Salvați Copiii” și-a trimis o echipă de investigație în provincia Nord Hamgyeong, pentru a evalua activitatea organizației din ultimii 2 ani. La nivelul anului 2014, obiectivele „Salvați Copiii” în Coreea de Nord rămân acelea de a oferi asistență și protecție copiilor vulnerabili și de a îmbunătăți sistemul de sănătate pentru mame și copiii.
2.2 Misiunile umanitare ale organizației „Salvați Copiii” în zonele afectate de dezastre naturale
În ultimii 20 de ani, organizația „Salvați Copiii” s-a implicat în numeroase programe de eradicare a sărăciei și de dezvoltare a unor sisteme educaționale care să acopere o arie cât mai largă din nevoile copiilor aflați în zone defavorizate ale lumii, inclusiv în cele afectate de calamități naturale.
În ceea ce privește misiunile umanitare ale organizației trebuie menționată contribuția acesteia, în ianuarie 2010, la ajutorarea miilor de copii sinistrați, după cutremurul din Haiti considerată cea mai săracă țară din Emisfera Vestică. Pentru a veni în întâmpinarea nevoilor populației, „Salvați Copiii” a deschis 2 clinici mobile în Leogane, unul dintre orașele cele mai afectate, acolo unde aproape 90% dintre clădiri au fost distruse. Alte 4 echipe sanitare mobile au acționat în Jacmel, membrii organizației furnizând hrană copiilor subnutriți. Toate rețelele de distribuție a alimentelor și vaccinurilor au fost mobilizate pentru a se deplasa în comunitățile afectate și a oferi asistență medicală femeilor însărcinate și mamelor tinere. De asemenea, au fost create spații speciale pentru copiii din taberele și adăposturile din Port-au- Prince și Jacmel. Voluntarii „Salvați Copiii” au lucrat, alături de guvernul haitian și alte instituții, la stabilirea unui sistem de identificare a copiilor rămași singuri, pentru a ajuta la reunificarea familiilor și la depășirea traumelor produse de catastrofă.
În zonele afectate de cutremur, „Salvați Copiii” împreună cu Ministerul Educației din Haiti au făcut evaluări pentru a determina numărul școlilor distruse complet sau parțial, și al cadrelor didactice și elevilor rămași în comunități. Din cauza seismului, se estimează că aproape 230.000 de oameni și-au pierdut viața, iar peste 2 milioane de persoane au fost strămutate; alte 70.000 de locuințe, intreprinderi și clădiri ale instituțiilor publice au fost distruse.
Haiti a reprezentat și încă reprezintă o adevărată provocare pentru „Salvați Copiii”, organizația furnizând medicamente pentru spitale, deschizând unități medicale pentru tratarea holerei și inițiind o strategie de recuperare și dezvoltare locală pe mai multe planuri. În 2012, membrii săi au contribuit la reconstrucția și repararea a 4 clinici și la modernizarea unor maternități în 11 clinici din Leogane și Port-au- Prince. Cum femeile și copiii au putut beneficia de serviciile medicale de specialitate, se apreciază că peste 11.600 de copii au fost vaccinați înn cadrul unor campanii gratuite, iar alți 500 de copii afectați de subnutriție au fost înscriși în programul de nutriție.
La un an de la dezastrul din Haiti, pe 11 martie 2011, Asia era zguduită de un nou dezastru natural. Cel puțin 100 000 de copii japonezi aveau să rămână fără locuințe în urma seismului urmat de tsunami. Cutremurul, cu o magnitudine de 9 grade pe scara Richter, al cincilea ca putere din lume în ultimii 100 de ani, deopotrivă cu valul ucigaș au distrus mai bine de 1.200 de clădiri, afectând parțial alte 4.000. Cea mai devastată regiune a fost cea nord-estică a arhipelagului nipon.
II.3 „Spații prietenoase pentru copii” amenajate de „Salvați Copiii” în Japonia
http://www.hurights.or.jp/archives/focus/section2/2011/06/child-friendly-spaces-in-japan-an-integrated- approach-for-child-protection-in-an-emergency.html
În încercarea de a ajuta familiile sinistrate, organizația „Salvați Copiii” a construit așa-numitele „zone de recreere pentru copiii”, cu scopul de a oferi celor mici sentimentul de normalitate și de rutină, prin activități și oportunități de a se juca și socializa cu colegii lor de vârstă corespunzătoare. În amenajarea acestor spații, membrii organizației au fost ajutați de voluntarii Rețelei pentru copiii, Miyagi. De asemenea, au fost distribuite truse cu produse de igienă pentru familiile fără adăpost, ai căror copii frecventau spațiile de joacă amenajate de voluntari. Pe data de 9 iunie 2011, la Tokyo, „Salvați Copiii – Japonia” și „Sony Corporation” au anunțat realizarea unui parteneriat menit să ofere ajutor umanitar victimelor cutremurului. Astfel lua ființă „Fondul Japan Restart”, prin care compania Sony nu acorda doar sprijin financiar, ci ajuta și la răspândirea proiectelor și a programelor educaționale.
2.3. „Salvați Copiii” și traficul cu copii
Dincolo de angajarea membrilor organizației în campaniile de protejare a copiilor aflați în zone de conflict armat (Afghanistan, Irak), o direcție de acțiune a „Salvați Copiii” o reprezintă recuperarea victimelor traficului cu copii.
Organizația a întocmit un raport intitulat „Traficul de copii în Albania” prin care făcea public numărul femeilor și copilor răpiți și forțați să se prostitueze în diverse țări din Europa. Conform acestui raport, aproximativ 60% din persoanele traficate sunt copii, cei mai mulți dintre aceștia fiind induși în eroare și apoi exploatați sexual. Se estimează că aproximativ 90% din fetele din mediul rural refuză să frecventeze școala de frică să nu fie răpite și obligate să se prostitueze. Datele oferite de instituțiile europene indică, până în prezent, la nivel mondial, peste 30.000 de prostituate albaneze. În ciuda acestor cifre alarmante, până în 1997 autoritățile albaneze au fost reticente în a admite că multe dintre acestea au fost victime ale traficului de persoane. Studiul organizației a concluzionat că traficul de persoane afectează întregul stat, cele mai multe victime fiind copiii. Cel mai adesea, ei provin din familii foarte sărace și sunt ademeniți prin oferte de căsătorie foarte avantajoase sau prin locuri de muncă; alții sunt, pur și simplu, răpiți și vânduți. Dimensiunea unui asemenea fenomen face ca în presă să se afirme că „în Albania, cu greu poți găsi un sat în care să nu existe cazuri de copii traficați”.
Numai în Italia și Grecia se estimează că s-ar afla peste 15.000 de prostituate albaneze, dintre acestea 6.000 fiind expuse violențelor extreme și exploatării sexuale. Cele mai multe dintre ele nu sunt plătite, sunt transformate în sclave sexuale sau chiar ucise. Cele care reușesc să scape de traficanți și se întorc în Albania, nu beneficiază de un ajutor specific din partea autorităților; nu există nici un adăpost sau un program național care să le sprijine și care să le ajute să se reintegreze în societate, iar statul nu le oferă nici un fel de protecție. De asemenea, familiile lor le ostracizează, pe temeiul unor cutume care încă mai incriminează fetele abuzate sexual. Teama de respingere conduce la decizia de a reveni în lumea interlopă, multe dintre victimele prostituției sfârșind prin a fi retraficate.
În martie 2006, organizația „Salvați Copiii” a lansat o campanie împotriva traficului regional de copii. Proiectul, finanțat de Ministerul Afacerilor Externe al Norvegiei, de Agenția Suedeză pentru Dezvoltare și Cooperare Internațională și de Fundația OAK, a fost implementat în state precum Muntenegru, Albania, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, România și Serbia. De asemenea, prin intermediul unui raport, „Salvați Copiii” a făcut apel la toate instituțiile și organizațiile guvernamentale și non-guvernamentale competente, pentru a crește gradul de implicare în acțiunea de stopare a traficului cu copii.
2.4. „Salvați Copiii” și criza economică din țările dezvoltate, din 2008-2014
În 2008 a avut loc o întâlnire a membrilor G8 în Italia, în orașul L’Aquila, devastat în urma cutremurului din luna aprilie a aceluiași an. Liderii din țările membre au discutat măsurile necesare stabilizării economiei, dar și potențialele riscuri la care societatea rămâne încă expusă. Cum la această reuniune au luat parte și delegați din câteva state africane, interesate de problema ajutoarelor alimentare, reprezentanții „Salvați Copiii” au cerut participanților dublarea ajutorului internațional destinat copiilor aflați în suferință. Pentru a-i sensibiliza pe participanții la reuniunea G8, membrii organizației au declarat că în cele 3 zile de Summit, peste 75.000 de copii sunt condamnați la moarte prin înfometare și boală, acuzându-i pe membrii G8 că nu și-au respectat promisiunile. Organizația a precizat că G8 donează doar 3,5 milioane de dolari pe an, reprezentând 3% din ajutorul pe care statele bogate îl acordă țărilor aflate în curs de dezvoltare, cu alte cuvinte, jumătate din necesarul pentru a reduce substanțial mortalitatea infantilă.
Unele rapoarte ale „Salvați Copiii” arată faptul că, până în 2015, aproximativ 3 milioane de copii din întreaga lume vor muri din cauza crizei economice; 2,7 milioane dintre aceștia suferă de pe urma lipsei de hrană din statele Africii, în timp ce Asia de Sud se confruntă cu aproximativ 4,7 milioane de persoane înfometate. Aceste date au fost publicate înainte de Summitul G20, din iunie 2012, care a avut loc în Mexic. Cu această ocazie, „Salvați Copiii” l-a îndemnat pe primul ministru britanic Gordon Brown și pe ceilalți lideri ai G20, să folosească momentul pentru a găsi soluții viabile de eradicare a sărăciei și pentru a oferi sprijin copiilor aflați în dificultate.
În 2013, organizația „Salvați Copiii” a publicat un raport critic la adresa întregii comunități internaționale, relatând faptul că, deși criza nu mai este un lucru nou, progresele făcute pentru combaterea malnutriției au fost extrem de lente în ultimii 20 de ani. De asemenea, s-a accentuat necesitatea urgentării aplicării măsurilor în vederea combaterii foametei și a prevenirii deteriorării situației la scară globală, arătându-se că „în fiecare oră a fiecărei zile, 300 de copii mor din cauza malnutriției, ajungându-se la 2,6 milioane de copii în fiecare an”. Chiar și pentru cei care reușesc să supraviețuiască, foametea îndelungată provoacă efecte devastatoare și ireversibile. Pe seama aceleiași lipse de hrană, cel puțin 170 milioane de copii au o creștere deficitară, ceea ce înseamnă nu doar că sunt prea scunzi pentru vârsta pe care o au, ci riscă să fie înscriși prea târziu în sistemul de învățământ, nereușind să beneficieze de o educație de calitate. Datele raportului atrag atenția și asupra faptului că malnutriția subminează creșterea economică, reducând productivitatea la ceea ce ar putea însemna, în final, aproximativ 2-3% din PIB-ul unei țări.
Activitatea organizației „Salvați Copiii” nu se limitează doar la ajutorarea copiilor din țările sărace din Africa, Asia sau America Latină, ci presupune și implicarea în statele dezvoltate, dar lovite de criza din 2008. În Marea Britanie de pildă, membrii organizației au lansat primul apel pentru strângerea de fonduri interne, cerând populației să facă donații pentru familiile care au fost afectate de recesiune și se confruntă cu sărăcia. În 2012, „Salvați Copiii” își propusese să colecteze 500.000 de lire sterline pentru a-i susține pe copiii din regat, proveniți din familii cu venituri reduse. Ajutorul a constat în asigurarea unor mese calde, în distribuirea de îmbrăcăminte și încălțăminte de iarnă, jucării și dulciuri și în organizarea unor excursii școlare. Punând campania umanitară sub lozinca „Nu ar fi trebuit să se întâmple aici”, iar membrii organizației declarau că „este șocant să ne gândim că în Marea Britanie, în 2012, familiile sunt în situația de a nu-și permite lucrurile esențiale pentru existența lor, cum ar fi produsele alimentare, fiind nevoite să se îngroape în datorii pentru a-și asigura traiul de zi cu zi”. Chris Wellings, unul din șefii filialei din Marea Britanie, a oferit și o explicație în legătură cu necesitatea desfășurării unei asemenea acțiuni de strângere de fonduri, într-o țară clasată pe locul 6 în lume în rândul celor mai dezvoltate. Potrivit lui, „sărăcia din această țară este diferită de cea din cele mai sărace zone ale lumii și ridică cu totul alte probleme. Dar aceasta nu înseamnă că drepturile copilului nu trebuie respectate, indiferent de țara din care provine”.
Din raportul privind situația familiilor din Marea Britanie, întocmit de „Salvați Copiii”, reiese că aproape 61% din părinții aflați la limita sărăciei au declarat că au fost nevoiți să renunțe la anumite produse alimentare, iar mai bine de 26% dintre aceștia au eliminat anumite mese pe motiv că nu-și puteau permite achiziționarea hranei. Conform aceluiași studiu, 80% dintre părinții săraci au afirmat că au împrumutat bani pentru a cumpăra alimente și haine. În acest context, filiala britanică a organizației a lansat un apel către guvernanți, solicitând
încurajarea angajatorilor de a mări venitul minim, de la 7,20 lire pe oră la 8,30, oferind, totodată, un sprijin suplimentar copiilor care au părinți cu venituri mici.
II.4 Campanie a „Salvați Copiii Marea Britanie” pentru ajutorarea copiilor din Regat
http://dorkymum.wordpress.com/2012/09/06/it-shouldnt-happen-here/
În pofida generoaselor declarații, acțiunea organizației a fost primită cu rezerve de către unii politicieni, printre care și Christopher Snowdon, membru al Institutului pentru Afaceri Economice și autor al unui raport critic privind dependența organizațiilor caritabile de finanțarea de la bugetul de stat. El a declarat că „Salvați Copiii” nu s-a implicat în timpul Marii Crize din anii 1930 și nici în timpul Iernii nemulțumirii din 1978-1979, ceea ce demonstrează faptul că organizația urmărește o anumită agendă politică. Liderii organizației au contracarat aceste acuzații, afirmând că politicienii au fost realmente surprinși de deteriorarea accentuată a situației economice a întregii populații. Nici nu era greu de înțeles cum unii dintre liderii politici nu puteau accepta faptul că țara pe care o conduc se confruntă cu probleme precum sărăcia. Aceiași membrii ai „Salvați Copiii” au atras atenția asupra copiilor din Marea Britanie care, aflați în situații limită, necesită o mai mare atenție din partea autorităților.
O altă țară afectată profund de recesiune a fost Spania. Pe baza informațiilor și a datelor statistice, „Salvați Copiii” a demonstrat că unul din 3 copii spanioli trăiește în sărăcie, iar unuia din 3 copii i se deterioreaza constant nivelul de trai. Organizația a pus aceste realități dramatice pe seama măsurilor de austeritate adoptate haotic de executivul spaniol. La presiunea autorităților europene, guvernul conservator, care a preluat puterea la sfârșitul anului 2011, a impus reduceri drastice în sectorul cheltuielilor publice, în speranța că va putea stabiliza finanțele publice. Numai că, potrivit „Salvați Copiii”, aceste politici de austeritate au lovit în cea mai mare parte a populației din peninsulă, inclusiv în copiii pe care statul, ca garant al drepturilor lor, are obligația de a-i proteja – obligație reglementată, de altfel, la nivel internațional, prin tratatele privind drepturile omului. Chiar dacă statisticile arată că Spania a început să se recupereze lent după dubla recesiune din ultimii 5 ani, rata șomajului rămâne în continuare ridicată (26%), ceea ce înseamnă că aproximativ 6 milioane de spanioli nu au loc de muncă.
De asemenea, „Salvați Copiii” a criticat dur „lipsa de fonduri publice pentru asistență și pentru politicile de protecție a copilului”, susținând că Planul Național al Guvernului pentru incluziune socială, care dispune de un fond de 17 milioane de euro, este, în mod clar, insuficient. Implicând în activitățile sale din anul 2012 16.806 de tineri spanioli, reprezentanții organizației au constatat o agravare substanțială a condițiilor de viață atât pentru copii, cât și pentru familiile acestora. Cu doar câteva zile înainte de prezentarea raportului fundației, Comisia Europeană a anunțat că este îngrijorată cu privire la creșterea sărăciei în rândul copiilor spanioli, cerând guvernului să aloce mai multe fonduri în vederea soluționării acestei probleme.
2.5. Parteneri și proiecte umanitare ale organizației „Salvați Copiii”
Deși într-o lume a globalizării, în care tehnologia a evoluat enorm, este greu de înțeles numărul atât de mare ale celor care, într-o sărăcie extremă, consideră apa potabilă și hrana un lux pe care nu și-l pot permite în fiecare zi. Reprezentanții „Salvați Copiii” sunt de părere că generația 2014 poate fi cea care pune capăt sărăciei. Conform rapoartelor realizate de specialiștii organizației, progresele în campaniile de eradicare a sărăciei sunt însemnate: mortalitatea infantilă aproape s-au înjumătățit (dacă, la începutul anilor ’90, se înregistrau aproximativ 12 milioane de decese pe an, în 2012 numărul a scăzut la jumătate), după cum la jumătate a scăzut și numărul persoanelor care trăiesc cu mai puțin de un dolar pe zi. Cu toate acestea, cele 6 milioane de copii care mor în fiecare an nu sunt doar o cifră statistică; ei reprezintă o realitate dură, la fel ca și sutele de mii de copii lipsiți de educație și de îngrijire medicală corespunzătoare, de apă potabilă și hrană, ca și sutele de milioane de oameni care continuă să trăiască sub pragul sărăciei. Iată de ce campaniile „Salvați Copiii” vizează realizarea unui cadru puternic și ambițios de dezvoltare la nivel mondial, care să fie capabil să folosească experiențele de până acum și să le pună în practică pentru a construi o lume mai bună până în 2030. Progresele înregistrate până acum demonstrează că acest ideal poate deveni cu adevărat realitate, iar liderii lumii au misiunea de a lucra împreună, identificând scopuri și obiective concrete care să stimuleze dezvoltarea economică și stabilitatea socială, astfel încât să se atingă pragul de sărăcie de 0% .
În 2012, „Salvați Copiii”, împreună cu „Consiliul Norvegian pentru Refugiați”, a primit din partea UE – câștigătoarea Premiului Nobel pentru pace – suma de 900.000 de euro. Acești bani urmau să fie folosiți de cele două organizații pentru a oferi programe educaționale pentru 4.000 de copii somalezi aflați în taberele de refugiați în orașul de frontieră Dollo Ado din Etiopia. De fapt, „Salvați Copiii” a început colaborarea cu autoritățile din această țară încă din 1987, atunci când a semnat un acord cu „Comisia Națională pentru copiii” din Etiopia și a elaborat un plan care-i viza pe „copiii străzii” din Addis Abeba. Potrivit acestuia, plasarea copiilor într-un centru specializat le asigura nu doar consiliere, asistență medicală și educațională, ci și posibilitatea de instruire, de formare profesională. Proiectul a înregistrat un mare succes în Addis Abeba, el fiind extins ulterior și în alte regiuni din Etiopia.
În 1988, filiala norvegiană a „Salvați Copiii”, „Red Barna” (Salvați Copiii Suedia) și „Comisia Națională pentru copii” au pus în practică un proiect pilot pentru o durată de 5 ani, conceput nu pentru a îndepărta copiii de pe străzi, ci mai ales pentru a consolida familiile din care aceștia provin, astfel încât cei mici să nu mai simtă nevoia de a le părăsi. În cadrul programului, copiii au primit consiliere și sprijin psihologic, iar părinții acestora au fost, la rândul lor, consiliați și îndrumați către un loc de muncă util în stabilizarea situației financiare.
Proiectele desfășurate în prezent urmăresc amenajarea unor spații sigure, protecție și educație pentru 13.000 de copii aflați în taberele de refugiați. „Salvați Copiii” și CNR vor înființa școli temporare și spații de învățare, ajutând la formarea cadrelor didactice și a altor lideri ai comunității, oferind materiale didactice esențiale, materiale de învățare și jocuri educative pentru copii. De fapt, e vorba de cea de-a doua donație pentru „Salvați Copiii” venită din partea unui câștigător al Premiului Nobel. În mai 2012, Dalai Lama laureat al acestui premiu în 1989, a oferit 900.000 de lire, bani folosiți de organizație pentru a ajuta la prevenția malnutriției din India.
Una dintre cele mai mediatizate și susținute campanii ale alianței rămîne campania „EVERY ONE”, lansată în 2009 și inspirată de numărul foarte mare de decese înregistrate în rândul copiilor, din 1990 și până în prezent. Din cauză că aproape jumătate dintre nou-născuți mor din cauza unor boli care pot fi prevenite sau tratate foarte ușor și în dorința de a stopa aceste tragedii, „Salvați Copiii” a reușit să atragă de partea sa companii și brand-uri de renume internațional. Un partener de încredere în atingerea acestor obiective este „Fundația Unilever” care a încheiat cu „Salvați Copiii” un acord pe o durată de trei ani. Țintind 5 țări cheie (Bangladesh, China, Kenya, Nigeria și Pakistan), colaborarea își propune să contribuie la reducerea substanțială a mortalității infantile și a tinerelor mame. De asemenea, misiunea acestui parteneriat este aceea de a îmbunătăți calitatea vieții persoanelor aflate în pragul sărăciei, prin furnizarea de obiecte și materiale pentru igienă, prin accesul la apă potabilă, hrană și asistență psihologică. Sprijinul acordat de „Unilever” organizației „Salvați Copiii” constă în finanțarea programului, mobilizarea consumatorilor precum și în activități de marketing care solicită implicarea angajaților.
În acești 3 ani de parteneriat, „Unilever” a promis acordarea a 15 milioane de euro pentru a susține „cea mai mare campanie umanitară la nivel mondial”.
Campania este în desfășurare în aproape toate filialele „Salvați Copiii” din întreaga lume. La doar 35 km de capitala Nepalului, unitățile medicale, extrem de puține, duc lipsă de personal medical specializat, motiv pentru care peste 60% din femeile însărcinate nasc la domiciliu. Și maternitățile din regiune sunt lipsite de dotările minime. La Sanku, de exemplu, echipa „Salvați Copiii” a identificat o clădire cu 3 camere, din care una, destinată nașterilo, era dotată doar cu un pat de fier; celelalte două incinte erau folosite pentru depozitarea medicamentelor și a alimentelor. O situație similară s-a întâlnit în Vietnam, unde, în cadrul campaniei „EVERY ONE”, 12 medici și 24 de asistente din mai multe centre medicale au fost instruite timp de 3 luni pentru a fi în măsură să răspundă urgențelor din spitalele în care lucrau.
II.5 Promovarea campaniei EVERY ONE în Dhaka, Bangladesh
(http://thedhakaproject.blogspot.ro/2012_05_01_archive.html)
Evident, exemplele ar putea continua în alte multe dintre statele care se confruntă cu un management defectuos al sistemului de sănătate, din cauza sărăciei și a lipsei de educație așa cum este cazul Mexicului sau al Indiei. Acțiunile programului includ îmbunătățirea serviciilor medicale de urgență pentru mame și nou-născuți, sprijinirea accesului acestora la tratamente medicale de calitate precum și acordarea de sprijin social pentru mamele și nou-născuții din fiecare țară inclusă pe agenda campaniei.
Un alt partener pentru „Salvați Copiii” s-a dovedit a fi compania IKEA. Organizația are un acord de colaborare cu această companie încă din anul 1994, împreună lansând numeroase programe pentru prevenirea exploatării copiilor prin muncă printre care și „The IKEA Way on Prventing Child Labour Code of Conduct”, specific anului 2000. Cei doi parteneri și-au propus să întreprindă acțiuni prin care să asigure dreptul copiilor la o copilărie sănătoasă și sigură, la educație de calitate. Un aspect cheie al acestei colaborări îl constituie campania „Soft Toys for Education” în timpul căreia, pentru fiecare jucărie de pluș vândută în magazinele IKEA în cele două luni de dinaintea Crăciunului, Fundația IKEA (partea filantropică a companiei), donează un euro pentru a ajuta la educarea copiilor proveniți din medii defavorizate. Programele „Salvați Copiii” se centrează, în special, pe copiii din grupurile etnice minoritare sau pe cei cu handicap. Începând cu 2003, campania a beneficiat de aproximativ 67 milioane euro, bani proveniți din donații și care au fost destinați celor peste 11 milioane de copii din 46 de țări. Campania „Soft Toys for Education”, desfășurată în 2013, a avut drept rezultat o donație din partea companiei IKEA în valoare de 10,1 milioane euro.
De asemenea, începând cu anul 2006, „Fundația IKEA” și „Salvați Copiii” și-au propus să-i ajute pe copiii care muncesc pe plantațiile de bumbac din India și Pakistan. Pentru a limita dimensiunea acestui fenomen, „Salvați Copiii” a inițiat o serie de proiecte care să ofere acces la educație atât copiilor, cât și familiilor din care aceștia provin, determinându-i astfel să-și schimbe atitudinea față de exploatarea copiilor. Ajutorul acordat familiilor reprezintă, de fapt, o garanție pentru un viitor mai bun asigurat copiilor lor. În colaborare cu liderii Summitului din 2013 al „UN Global Compact”, cele două organizații au anunțat semnarea unui acord de parteneriat umanitar global în valoare de 13 milioane euro, bani necesari intervenților de urgență în 24 de ore, în cazul copiilor, ca persoane vulnerabile în timpul crizelor umanitare. Potrivit protocolului, la debutul unei situații de urgență, „Salvați Copiii” depune o cerere de finanțare pentru alocarea de fonduri necesare unei intervenții imediate, iar „Fundația IKEA” garantează o decizie în maximum 24 de ore de la primirea solicitării. În acest fel, organizația poate dispune de fonduri pentru situațiile de urgență la care este chemată să intervină, indiferent de zona de pe glob. Directorul executiv al „Fundației IKEA”, Per Heggencs, este de părere că „această abordare inovatoare de finanțare va permite organizației „Salvați Copiii” să acționeze într-un interval de timp foarte scurt, în cazul unui dezastru natural sau antropic, prin trimiterea unei echipe care să se asigure că drepturile copilului sunt protejate exact în momentul expunerii acestora la evenimente traumatizante”.
De asemenea, împreună cu GlaxoSmithKline (GSK), o companie de asistență medicală de renume mondial, organizația „Salvați Copiii” a lansat o provocare constând într-un premiu în valoare de un milion de dolari pentru realizarea unor inovații în domeniul medical, care să reducă decesele în rândul copiilor cu vârsta sub 5 ani. Cele două partenere și-au propus să se implice în cercetarea și dezvoltarea așa-numitelor „tratamente prietenoase” pentru copii, în campaniile de extindere a serviciilor de vaccinare a copiilor foarte săraci precum și în creșterea investițiilor din domeniul sănătății, prin lansarea unui produs nutrițional ieftin, care să ajute la combaterea malnutriției din zonele sărace de pe glob. În consecință, GSK va oferi sprijin pentru proiecte implementate de „Salvați Copiii” în Republica Democrată Congo și Kenia, fiind planificate alte proiecte în state din Asia și America Latină.
II.6 Inelul proiectat de Bulgari pentru sprijinirea campaniilor Salvați Copiii
http://www.cijintl.com/Highlights-4531-Bulgari.html
Campaniilor organizate de „Salvați Copiii” li s-a alăturat, în 2009, brandul Bulgari care, pentru a celebra cea de-a 125 aniversare de la înființare, a ales să investească în viitorul copiilor defavorizați din întreaga lume. Compania a produs un inel de argint care a fost scos la vânzare pentru a susține proiectele organizației. Vânzările acestui produs au depășit toate așteptările, permițând trustului Bulgari să strângă 20 de milioane de dolari pentru proiectele „Salvați Copiii”. Prin această colaborare, organizația a desfășurat programe de asistență umanitară în numeroase zone afectate de conflicte armate sau de dezastre naturale. Astfel, 500.000 de copii au primit ajutoare umanitare și asistență medicală, iar 18.000 de profesori din Europa, America de Nord, America Latină, Africa și Asia au beneficiat de programe de instruire. Aproape 400 de angajați ai companiei și 300 de magazine au sprijinit strângerea de fonduri în peste 20 de țări, ceea ce a permis organizației „Salvați Copiii” să ofere diferite moduluri de instruire pentru copiii din țările participante la campanie.
Alte parteneriate au fost încheiate de „Salvați Copiii” cu „Starbucks”, prin care au fost lansate programe de protecție a copiilor provenind din comunitățile cultivatoare de cafea. De exemplu, în provincia Aceh din Indonezia, 40 de sate au beneficiat de asistență medicală concentrată, în special, pe nevoile femeilor însărcinate și ale copiilor cu vârsta sub 5 ani. În Guatemala, „Starbucks” a făcut donații pentru dotarea școlilor, crearea de biblioteci și locuri de joacă pentru copii.
Și compania „Jhonson & Jhonson” s-a dovedit a fi unul dintre susținătorii loiali ai organizației „Salvați Copiii”. Încă din 1993, ea a sprijinit activ programele umanitare din China și Filipine, cu subvenții și contribuții pentru finanțarea sistemului medical și de educație. Compania s-a implicat în donarea de ajutoare umanitare în zonele Chinei afectate de cutremurul din 2008, în special în regiunea Sichuan, precum și arealul asiatic devastat de tsunami, în anul 2005.
Dar nu numai marile companii s-au alăturat întreprinderilor caritabile desfășurate de organizația „Salvați Copiii”. Numeroase celebrități de la Hollywood au susținut campania „Voi fi prietenul tău”, inspirată de compozițiile lui Bob Marley și lansată de familia acestuia în onoarea marelui artist. Scopul principal al campaniei a fost strângerea de fonduri pentru copiii înfometați din Africa, victime ale celei mai grave crize alimentare din Somalia și din toată Africa de Est. Se estimează că milioane de oameni sunt afectați de acest flagel, iar peste un milion de copii vor muri dacă ajutoarele umanitare nu ajung la timp în această regiune. Acestui demers i s-au alăturat celebrități din lumea muzicii și sportului (Elton John, Madonna, Sting, U2, David Beckham) și companii din mediul on-line (Yahoo!, Facebook, AOL, MSN, YouToube, Twitter) care au ajutat la promovarea campaniei în mediul virtual.
Capitolul 3
„Salvați Copiii” România
3.1. Parcursul organizației în România
De la începutul anilor 1990, în România, ONG-urile au jucat un rol extrem de important în dezvoltarea serviciilor sociale, programelor educaționale, modificarea cadrului legislativ pe probleme legate de protecția copilului precum și în promovarea unor strategii și planuri viabile pentru protecția copiilor. Implicarea mass-media, campaniile realizate de aceasta și lobby-ul efectuat de organizațiile neguvernamentale au contribuit la soluționarea sau luarea în discuție a diferitelor probleme legate de drepturile copilului. În acest context „Salvați Copiii” România a devenit una din agențiile umanitare importante, a cărei activitate, în cei 24 de ani de la înființare, a contribuit atât la dezvoltarea serviciilor sociale specializate pentru copii, cât și la implementarea unor măsuri necesare unei mai bune gestionări a nevoilor celor mici.
După 1989, România a trecut printr-o serie de transformări politice și socio-economice care au pus presiuni multiple asupra tuturor cetățenilor, și în special asupra familiilor cu copii. Rata ridicată a șomajului, lipsa locurilor de muncă, insecuritatea socială au favorizat degradarea relațiilor de familie, cu grave consecințe în creșterea și educațiea copiilor. Fără a fi în măsură să asigure condiții adecvate pentru îngrijirea copiilor, mulți părinți au ajuns să solicite sprijin și intervenție din partea autorităților sau comunităților locale.
Cum organizația „Salvați Copiii” România este o instituție socială, a cărei misiune este aceea de a garanta egalitatea de șanse pentru toți copii, indiferent de comunitatea din care provin (prin utilizarea propriei expertize și prin activități de lobby asupra factorilor de decizie precum și mobilizarea liderilor societății civile), se apreciază că mai mult de 500.000 de copii au fost incluși în programe educaționale, de protecție precum și programe de asistență socială și medicală, fiind stimulată în primul rând participarea lor la diferite activități de promovare și recunoaștere a drepturilor lor. De asemenea, „Salvați Copiii” România și-a canalizat toate eforturile pentru susținerea dreptului la educație a tuturor copiilor precum și pentru protecția acestora împotriva oricărei forme de violență.
„Salvați Copiii” România a fost fondată la începutul anilor 1990, beneficiind de sprijinul partenerilor suedezi. De-a lungul timpului, organizația a dezvoltat programe pentru copiii abuzați și neglijați, cum ar fi „Programul de Asistență Socială Stradală” (Street Social Assistance Program): Desfășurat în șapte mari orașe ale țării, el a presupus deschiderea a cinci centre de consiliere pentru copiii abuzați, unde aceștia pot primi tratament de specialitate pentru reabilitarea lor psiho socială. La Centrul de Consiliere din Suceava, membrii organizației împreună cu „Organizația Internațională pentru Migrație” au dezvoltat, la rândul lor, un program adresat tinerelor – victime ale traficului de persoane și care le ajută să se reabiliteze și să se reintegreze în societate.
De asemenea, încă de la începutul activității sale, organizația a derulat un proiect prin care să contribuie la rezolvarea unor cazuri de copii dispăruți din România sau la soluționarea copiilor aflați într-o altă țară, împreună cu un membru al familiei sau singuri. Având ca partener „Serviciul Social Internațional”, „Salvați Copiii” România a oferit asistență socială copiilor români aflați în situații de risc pe teritoriul altor state (copii traficați, abandonați, separați de familiile lor, adopții care au eșuat, etc.). Din cauza numărului foarte mare de copii români, fără însoțitor, care trăiesc în Europa și, mai ales, în Italia, autoritățile italiene au decis să acorde asistență guvernului român pentru a diminua efectele acestui fenomen. Astfel, la începutul lunii august, în 2001 s-a semnat o convenție de colaborare între „Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului” și „Salvați Copiii” România, cu scopul de a dezvolta programe pentru asistarea copiilor români ce trăiesc în Italia neînsoțiți. La începutul lunii iulie 2001, „Salvați Copiii” România a primit cereri de asistență de la filiala italiană a „Serviciului Social Internațional”, pentru 36 de minori români cu vârste cuprinse între 4 și 7 ani, 26 băieți și 10 fete.
România se numără printre primele state ale lumii care au ratificat „Convenția cu privire la Drepturile Copilului”, la 28 septembrie 1990. La scurt timp de la acest eveniment, „Salvați Copiii” a demarat programul „Și noi avem drepturi” (We also have rights), cu scopul de a crește gradul de conștientizare a copiilor cu privire la drepturile lor, deopotrivă cu informarea părinților, profesorilor și a tuturor celor implicați în educația copiilor. În acest sens a fost organizat Concursul Național „Drepturile Copilului”, desfășurat, în trei etape, în toate școlile care și-au exprimat interesul de a participa. În timpul primei etape, elevii lucrează în echipe pentru a dezvolta un proiect care are ca obiectiv drepturile copilului și care presupune rezolvarea unei probleme din școală sau din comunitatea respectivă. Câștigătorii, aleși de un juriu compus din reprezentanți ai „Salvați Copiii” România, Inspectoratul Școlar și voluntari, urmează să concureze în faza națională a competiției organizată, de cele mai multe ori, într-o tabără de vară. Și ca urmare a acțiunilor intreprinse de „Salvați Copiii” România, studierea drepturilor copilului a fost inclusă, începând cu anul 2006, în programa școlară națională pentru clasa a șasea, ca un curs opțional pentru care au fost elaborate diverse materiale didactice.
În fiecare an, mai mult de 1500 de copii din România învață despre principiile și prevederile „Convenției Națiunilor Unite privind Drepturile Copilului”. La rândul lor, cadrele didactice din învățământul preuniversitar sunt instruite de personalul specializat al „Salvați Copiii” România cu scopul de a promova drepturile copilului în școli. Durata de formare este de 61 de ore, iar la finalizarea cursurilor, profesorii trebuie să conceapă și să implementeze un proiect referitor la drepturile copilului. După depunerea acestui proiect, cadrele didactice sunt evaluate și recompensate cu diplome care le atestă capacitățile deprinse. „Salvați Copiii” România a încercat să-i ajute și pe cei mici să se familiarizeze cu prevederile Convenției, motiv pentru care versiunea „prietenoasă” a documentului, mult simplificată a fost prezentată în diverse broșuri și postere. Atât voluntarii cât și profesorii care promovează drepturile copilului în școli, primesc un ghid care să-i ajute să-și organizeze mai eficient acțiunile. Conform unor studii realizate de „Eurobarometrul” Comisiei Europene în 2009, adolescenții români au cel mai înalt nivel de conștientizare cu privire la drepturile copillui, 83% declarând că își cunosc drepturile, comparativ cu colegii lor din celelalte state membre al Uniunii Europene unde media europeană ajunge doar la 67%.
Promovarea și protejarea drepturilor copilului a rămas o preocupare majoră a organizației „Salvați Copiii” România în cei peste 20 de ani de activitate. Sesiunea de informare „de la egal la egal”, trainingul voluntarilor (elevi de liceu sau studenți) mobilizați în acțiunile derulate în rândul copiilor din clasele V-VIII, concursul național de proiecte – toate acestea ilustrează prezența organizației în societate, în ansablul ei. Numai în anul 2010, mai mult de 18 000 de copii au fost implicați în astfel de activități, grație Centrului Național al Copiilor și Tinerilor Voluntari și organizației „Salvați Copiii”. În același an, mai mult de 1 750 de voluntari au luat parte la o serie de traininguri organizate la nivel național, alături de experți. De altfel, „Centrul Organizației pentru Informare, Documentare și Cercetare în Drepturile Copilului” monitorizează continuu procesul de respectare și punere în aplicare a drepturilor copilului în România.
Lipsa locurilor de muncă și condițiile modeste de trai (unele, la limita sărăciei) care confruntă multe dintre familiile din România au motivat membrii organizației „Salvați Copiii” România să își centreze atenția asupra copiilor exploatați economic sau a celor care fac parte din comunitățile defavorizate. Programele derulate în acest sens urmăresc, în primul rând, protecția copilului prin asigurarea de servicii sociale, educaționale, psihologice, juridice, facilitându-li-se accesul la serviciile medicale, drepturi pe care un copil ar trebui să le aibă, în mod natural, dacă întreaga societate ar respecta normele impuse pentru protecția copilului.
În iunie 2009, Comitetul ONU pentru Drepturile și Protecția Copilului a făcut o serie de recomandări la adresa României legate de asigurarea sănătății mentale, prevenirea comportamentului violent și a suicidului, precum și dezvoltarea și îmbunătățirea unor servicii destinate copiilor abuzați (sexual, psihologic, fizic etc.). Având în vedere aceste recomandări, „Salvați Copiii” România a lansat o serie de programe menite să contribuie la dobândirea de competențe pentru personalul angajat în sistemele de educație și sănătate (psihologi, psihiatri, medici de familie, pediatri, educatori, consilieri școlari, etc.), elaborând și tipărind materiale educaționale care să popularizeze normele fundamentale de protecție a copilului.
Principalele cauze care duc la nerespectarea prevederilor Convenției pentru Drepturile Copilului sunt generate, în primul rând, de nivelul scăzut de educație, de sărăcie și de lipsa informațiilor cu privire la creșterea și educarea copiilor. Pentru a pune capăt acestui cerc vicios, „Salvați Copiii” România a lansat, în 2003, campania „Bătaia NU e ruptă din rai” cu scopul de a interzice, prin lege, pedeapsa fizică și tratamentul umilitor aplicate copiilor. Deși, începând cu anul 2004, mulțumită și inițiativelor „Salvați Copiii” România, prevederile legislative interzic orice formă de violență la care sunt supuși minorii, cea mai mare bătălie dusă de membrii organizației a vizat schimbarea mentalității potrivit căreia „bătaia îi corectează pe copii”. Campania a fost relansată în 2005, fundația elaborând, tipărind și distribuind materiale informaționale adresate părinților, profesorilor, copiilor, celor din media sau profesioniștilor domeniului. Obiectivul campaniei a fost acela de a trage un semnal de alarmă în legătură cu educația care încă se folosește de pedepsele corporale ori de comportamentul agresiv față de copii.
În anul 2006, la propunerea organizației „Salvați Copiii”, ziua de 5 iunie a devenit în România „Ziua împotriva violenței asupra copilului”, organizându-se, anual, o serie de evenimente în toate filialele din țară. Un an mai târziu, avea să fie lansată campania „Violența naște violență”, practic o continuare a eforturilor depuse în perioada 2003-2005 pentru schimbarea atitudinilor și convingerilor adulților privind educarea copilului. Activitățile desfășurate în cadrul acestei program s-au desfășurat sub forma întâlnirilor dintre aproximativ 15 000 de copii și 1 800 de părinți cu specialiști și voluntari ai organizaței. Totodată au fost organizate dezbateri-eveniment în orașe precum Suceava, Timișoara, Tîrgu Mureș, Brașov, Craiova, Pitești, Piatra Neamț, Iași, Focșani și Reșița, la care au participat părinți, cadre didactice, elevi, voluntari, reprezentanți ai autorităților și ONG-urilor locale. De asemenea, au fost susținute sesiuni de training care au avut ca scop elaborarea unor materiale informaționale, manuale, broșuri, pachete educaționale și 10 curricule pentru specialiști cu informații esențiale pentru identificarea și intervenția în cazul nerespectării legilor în vigoare referitoare la protecția și drepturile copilului.
III.1. Material promovat de Salvați Copiii România în cadrul campaniei „Bătaia NU e ruptă din rai”
http://www.salvaticopiii.ro/?id2=000200010000#Protecția împotriva violenței.html
Una dintre problemele contemporane, extrem de grave la nivel mondial și care afectează și țara noastră, o reprezintă activitatea rețelelor organizate de trafic cu copii, care presupun exploatarea sexuală sau prin muncă forțată a acestora. În țara noastră, în anul 2010 s-a înregistrat o tendință ascendentă a acestui fenomen, dacă ne raportăm la datele furnizate de „Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane”. Acesta este și motivul pentru care „Salvați Copiii” România s-a văzut nevoită să se implice în combaterea acestui fenomen, implementând o serie de programe inițiate la nivel european. Un astfel de exemplu îl oferă „Programul Regional de Răspuns la Problematica Traficului de Copii în SE Europei”, în parteneriat cu „Salvați Copiii” Albania, finanțat de Ministerul Afacerilor Externe al Norvegiei și de Fundația OAK.
Faza a III-a a acestui program a fost derulată în România în perioada 2009-2011, în județele Iași și Suceava, și a avut ca obiectiv stabilirea unor modele concrete de servicii de suport pentru protecția minorilor ce au căzut victime ale traficului sau a celor care prezintă riscul de a deveni victime ale traficanților, prin prevenirea violenței, exploatării, abuzului și prin reducerea migrației ilegale a copiilor. Această campanie s-a desfășurat și în alte state din SE Europei precum: Albania, Serbia, Kosovo, Bosnia-Herțegovina, Bulgaria și Muntenegru.
De asemenea, împreună cu ECPAT International și The Body Shop, „Salvați Copiii” a lansat campania „STOP Exploatării Sexuale a Copiilor și a Tinerilor” menită să contribuie la identificarea unor măsuri de protecție pentru copiii din comunitățile sărace, copiii rromi, copiii cu părinți plecați la muncă în afara țării, copiii abandonați sau copiii cu un nivel scăzut de educație, toți împreună fiind considerați persoane aflate la limita de risc. În acest sens, voluntarii „Salvați Copiii” continuă să deruleze diverse activități pentru copiii din comunitățile vulnerabile din Iași și Suceava.
În anii 2004-2005, „Salvați Copiii” România a deschis 11 centre de tranzit pentru copiii traficați sau neînsoțiți, beneficiind de finanțare de la bugetul de stat, prin implementarea programului „Servicii de asistență și reintegrare pentru copiii victime ale traficului sau neacompaniați”, transferate ulterior consiliilor județene. În perioada 2005-2006, organizația a pus bazele „Programului Internațional pentru eliminarea muncii copiilor”, având sprijinul „Biroului Internațional al Muncii (ILO-IPEC)”, printre obiectivele sale numărându-se: prevenirea retraficării, reabilitarea și reintegrarea pe termen lung a minorilor-victime ale traficului, îmbunătățirea calității serviciilor furnizate în județele Iași, Botoșani, Giurgiu și București.
În 2007, cu sprijinul financiar al „Salvați Copiii” Suedia, organizația „Salvați Copiii” România a demarat un proiect ce propunea informarea și pregătirea copiilor în condițiile unor potențiale dezastrele naturale (inundații, cutremure, incendii). Noutatea acestui proiect, atât pentru România cât și pentru Europa, constă în faptul că se urmărește implicarea într-o cât mai mare măsură a copiilor, aceștia căpătând un rol de coordonare a activităților desfășurate. După mai multe întâlniri cu partenerii și cu instituțiile angajate în proiect s-au stabilit localitățile în care acesta trebuia implementat. Activitățile de informare și pregătire a copiilor s-au desfășurat, într-o primă etapă, în Școala 71 „Iovan Ducici” din București, în Școala cu clasele I-VIII „Gheorghe Jienescu” din localitatea Rast, județul Dolj, și în Școala cu clasele I-VIII din localitatea Chiseleț din județul Călărași. Exercițiul în caz de tsunami a presupus participarea reprezentanților „Salvați Copiii”, ai Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului precum și ai „Grupului la Nivel Înalt pentru Copiii României”, care au făcut publice concluziile vizitei-studiu în Thailanda, țară beneficiară a mai multor proiecte specifice, sprijinite de „Salvați Copiii” Suedia.
De asemenea, organizația „Salvați Copiii” România are o contribuție importantă și în soluționarea problemelor care îi vizează pe imigranți ori pe cei care solicită azil pe teritoriul țării noastre. Conform datelor furnizate de „Oficiul Român pentru Imigrări”, în anul 2008 au fost înregistrate 940 de cereri de azil, înregistrându-se o creștere de aproximativ 45% față de anul 2007 când au fost depuse doar 657 de cereri. Principalele țări de origine ale solicitanților de azil rămân Pakistan (cu 247 de cereri), India (134 de cereri) și Irak (127 de cereri). Numai în primele luni ale anului 2009 s-au înregistrat 352 de cereri de azil, dintre care numai 44 au fost aprobate. Cele mai multe dintre acestea au venit din Afganistan, Pakistan, și Turcia. În România funcționează 5 centre cu competențe pe linia soluționării cererilor de azil: București, Galați, Rădăuți (Suceava), Șomcuta Mare (Maramureș) și Timișoara (Timiș). Pornind de la aceste realități, organizația „Salvați Copiii” derulează în aceste centre proiectul „Integrarea solicitanților de azil în societatea românească” având ca scop asigurarea de servicii sociale și educaționale copiilor și adulților solicitanți de azil, în vederea îmbunătățirii asistenței, consilierii sociale și integrării în societatea românească. Beneficiarii direcți ai acestui program au fost 45 de copii și 500 de adulți, la aceștia adăugându-se grupul beneficiarilor indirecți, reprezentat de comunitatea locală.
3.2. Parteneri și proiecte promovate de „Salvați Copiii” România
Economista Gabriela Alexandrescu este Președintele Executiv al „Salvați Copiii”, ea activând în cadrul organizației încă din 1991. După ce a funcționat ca director economic, ea a devenit, din 1993, conducătorul organizației care are, în prezent, peste 4 000 de membri dedicați luptei impotriva sărăciei și abandonului școlar, a actelor de violență și a abuzurilor de orice fel la adresa copiilor. Până în mai 2008, Gabriela Alexandrescu a fost membru în Comitetul Director al Alianței Internaționale „Save the Children”, coordonând și contribuind la elaborarea mai multor lucrări din domeniul drepturilor copilului: Raport național asupra traficului de copii, exploatarea sexuală în scopuri comerciale, Diversity, Difference and the issue of Discrimination (capitolul referitor la România), Ghid juridic privind protecția copilului și familiei, Raportul Alternativ către Comitetul Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului privind respectarea acestora în România (1993, 2003, 2008), etc. Totodată, ea este membru în „Consiliul Director al Federației Organizațiilor Neguvernamentale pentru Dezvoltare” și consultant al „Grupului la Nivel Înalt pentru Copiii României”.
Despre începuturile sale în cadrul organizației, Gabriela Alexandrescu povestește: „Era în 1991, când văzusem deja imaginile care au cutremurat o lume întreagă, cea a copiiilor români din casele de copii. Trebuie să spun că acele chipuri chinuite de copii m-au urmărit și m-au făcut de multe ori să mă întreb ce aș putea face eu mai mult ca astfel de suferințe să nu se mai întâmple, să ofer mai mult decât haine, mâncare și bani pentru acele adăposturi… Cea mai bună prietenă m-a mobilizat să mergem împreună la un interviu pentru director economic la organizația „Salvați Copiii”. Nu știam ce înseamnă o organizație nonguvernamentală. Am fost la acel interviu și am fost selectată… Din momentul în care am început lucrul la „Salvați Copiii” am știut că aceasta va fi lupta mea, pe care o voi purta pe termen lung, împotriva unui sistem care necesită reformare profundă. Investiția în educație, sănătate, în bunăstarea copilului, sunt elemente esențiale pentru a avea o societate de succes”.
III.2. Gabriela Alexandrescu Președintele Executiv al „Salvați Copiii” România
http://www.viva.ro/vedete-si-evenimente/stiri/amalia-nastase-si-andi-moisescu-au-prezentat-rezultatele-campaniei-bun-venit-pe-lume-2316730/attachment/gabriela-alexandrescu-presedintele-executiv-al-organizatiei-salvati-copiii
În acest demers de ajutorare a copiilor cu probleme i s-au alăturat, de-a lungul timpului, numeroase persoane publice care și-au oferit imaginea pentru promovarea diferitelor programe inițiate de organizație. Unul dintre aceste proiecte este „Festivalul Brazilor de Crăciun”, organizat, din 2002, în fiecare an. Sumele de bani obținute în urma campaniei umanitare sunt destinate copiilor și familiilor aflate în situații dificile. Printre cei care au contribuit la promovarea evenimentului s-au numărat Mihaela Rădulescu, Andreea Raicu, Andi Moisescu (președinte al Consiliului Director al „Salvați Copiii” România), Maria Marinescu, Doina Levintza, Anca Rusu, etc. În edițiile organizate până acum s-a reușit strângerea a peste 2 699 100 euro, sumă utilizată pentru reintegrarea școlară a copiilor din comunitățile sărace. De asemenea, familiile acestora au primit ajutor financiar și consiliere în centrele educaționale ale „Salvați Copiii”.
Unul din obiectivele majore ale acestui festival rămâne colectarea de fonduri necesare continuării programelor sociale de sprijinire a copiilor proveniți din medii sociale defavorizate. Statisticile estimează că 10% dintre copiii cu vârste cuprinse între 0 și 17 ani trăiesc în gospodării în care nicio persoană nu are un loc de muncă; de asemenea, 362 062 de copii cu vârste cuprinse între 3 și 17 ani nu sunt integrați în sistemul de învățământ (preșcolar, general, liceal, sau școală profesională). Iată de ce, campania susținută de Ilie Năstase, Nadia Comăneci, Andi Moisescu, Andreea Marin, Andreea Raicu a stat sub semnul imperativului „Ajută un copil să meargă la școală!” Printre instituțiile media care s-au oferit să sprijine acest proiect (derulat în perioada 1.11.2011-31.01.2012) s-au numărat posturile de televiziune „Prima Tv”, „PRO TV”, „Acasă Tv”, „Realitatea TV”, „National Geographic”, „B1 TV”, „Pro Cinema”, „MTV”, „Sport.RO”, „AXN”, „VH1”, „National Geographic Wild”, „RTV”. Beneficiarii acestei campanii au fost atât copiii nevoiți să abandoneze școala sau care au depășit vârsta de școlarizare, cât și cei care prezintă un risc crescut de abandon școlar, în special elevi din ciclul primar și gimnazial. Ulterior, campania a fost dublată de strângerea anuală de fonduri pe care „Salvați Copiii” România o organizează prin intermediul „Festivalului Brazilor de Crăciun”.
În 2010, membrii organizației au lansat campania „Transformă 2% din impozitul tău pe venit în 100% viață pentru copii”, prin care se dorea sensibilizarea și responsabilizarea populației pentru colectarea de fonduri necesare dotării maternităților, astfel încât acestea să poată asigura asistență medicală adecvată tuturor copiilor născuți prematur. Campania este parte a programului național de reducere a mortalității infantile „Fiecare copil contează”, iar necesitatea ei este demonstrată de studiile din ultimii ani care arată că România are cea mai ridicată rată a mortalității infantile din UE: 10 decese la 1000 de nou-născuți. Printre cauzele principale identificate, cele mai multe sunt legate de nivelul de trai scăzut și nivelul de educație precar al mamelor. Din fondurile obținute de organizație prin intermediul acestui program au fost achiziționate incubatoare pentru mai multe maternități din țară; primele două incubatoare au fost donate maternității „Cantacuzino” din București, ținând cont că această maternitate îngrijește aproximativ 2 500 de nou-născuți anual, din care 14% sunt prematuri. La fel ca și celelalte campanii ale organizației, și aceasta s-a bucurat de sprijinul a numeroase companii, a personalităților din lumea culturală și sportivă și a instituțiilor media.
Proiectele „Salvați Copiii” nu au ignorat avântul luat de tehnologia ultimilor ani, ele atrăgând atenția asupra siguranței copiilor în mediul on-line și susținând atitudinea responsabilă privind utilizarea internetului, pentru evitarea riscurilor și a situațiile abuzive la care pot fi expuși copiii în mediul virtual. Conform unor cercetări recente efectuate de „EU Kids Online ”(2010), copiii accesează internetul la vârste din ce în ce mai mici, ceea ce face ca acțiunile de informare privind protecția lor în mediul on-line să fie din ce în ce mai necesare. În România se estimează că 71% dintre copii accesează internetul zilnic, iar 42% dintre aceștia ajung victime ale acțiunilor de „cyberbullying” (hărțuire).
Începând cu anul 2008, „Salvați Copiii” România coordonează Consorțiul „Sigur.info” – din care fac parte „Positive Media” și „Centrul FOCUS-Centrul Român pentru Copiii Dispăruți și Exploatați Sexual” – având ca obiectiv promovarea utilizării responsabile a internetului de către copii, prin dezvoltarea a trei componente:
awareness – acțiuni de conștientizare a avantajelor utilizării internetului și prevenirea riscurilor la care se expun copii atunci când comunică on-line,
Help Line – linie de consiliere și informare atât pentru copii cât și pentru adulți, prin telefon, chat, email și forum on-line,
Hot Line – linie de raportare a conținutului ilegal (pornografie infantilă, instigare la discriminare, etc.) și a încălcărilor în vigoare privind drepturile copilului în mediul on-line (hărțuire, amenințări, etc.)
Unul dintre principalele obiective propuse de „Salvați Copiii” prin acest program a fost adoptarea legislației naționale, conform politicilor asociațiilor europene din care organizația face parte, precum și elaborarea unui curs de competențe în utilizarea sigură a internetului pentru elevii claselor V-VIII, în colaborare cu Ministerul Educației. Rezultatele acestui proiect s-au concretizat în campanii stradale derulate în 12 orașe din țară la care au participat, ca grup-țintă, 21 200 de persoane, tineri și adulți. Succesul proiectului la nivel european a fost marcat prin desfășurarea, în România, a primei reuniuni „INSAFE” (Rețeaua europeană a centrelor Safer Internet) la care au luat parte 70 de reprezentanți din 27 de țări. De asemenea, cu sprijinul Comisiei Europene și al INSAFE, „Școala Europeană de Vară”, din iulie 2011, a reunit 38 de participanți, copii din România, Bulgaria, Irlanda, Slovacia, Marea Britanie, Portugalia, Germania, Estonia, Cipru.
La 29 martie 2014, „Salvați Copiii” România, în parteneriat cu Asociația „Școala pentru Sănătate” și „Agenția Națională Antidrog” a lansat un proiect național de educație pentru sănătate prin intermediul căruia 8000 de copii din grădinițe, școli și licee din București și alte 10 județe din țară sunt învățați să facă alegeri sănătoase pentru viața lor, sub îndrumarea doctorului Cristian Andrei și a expertei în nutriție Cornelia Marin. Campania a primit sprijinul financiar al companiei „Kaufland” și al profesioniștilor din cadrul „Agenției Naționale Antidrog”. La rândul ei, Asociația „Școala pentru Sănătate” a fost fondată de eurodeputatul Daciana Sârbu care, la conferința de lansare a proiectului, declara: „La Bruxelles am cerut o Strategie Europeană pentru sănătatea copilului, care să fie construită pe coordonate similare proiectului pe care îl anunțăm azi. E nevoie de un program integrat, finanțat european, care să ofere un cadru pentru dezvoltarea corectă a copilului, care să-l ajute să învețe să mănânce sănătos, să se ferească de fumat, alcool sau droguri. Proiectul construit împreună cu „Salvați Copiii” poate funcționa chiar ca program pilot pentru ceea ce am propus la nivel european”.
Motivul pentru care s-a considerat necesară derularea unui asemenea program l-au constituit concluziile unui studiu privind starea de sănătate a copiilor din România, realizat de „Health Behavior of School Aced Children”. Datele alarmante arată că 26% dintre băieți și 11% dintre fete au fumat prima țigară înainte de vârsta de 13 ani; 19% dintre băieți și 11% dintre fete au consumat alcool pentru prima dată înainte de a împlini 11 ani, iar la 15 ani 36% dintre băieți consumă alcool săptămânal. La acestea se adaugă faptul că 12% dintre adolescenții români fumează canabis, mai mult de ¼ din adolescenții de 13 ani sunt nemulțumiți de corpul lor, 16-18% dintre copiii de 11 ani apelează la strategii periculoase sau extreme pentru a slăbi, iar aproximativ 2/3 din elevi își petrec mai mult de 2 ore pe zi în fața televizorului. Cum exemplele de acest fel pot continua la nesfârșit, cele trei agenții partenere și-au propus, pentru început, elaborarea și implementarea unui program de educație pentru sănătate care să contribuie la diminuarea acestor cifre îngrijorătoare. Prima etapă a proiectului a coincis cu programul național de formare în cadrul căruia 70 de profesioniști și voluntari din București, Argeș, Timiș, Vaslui, Suceava, Neamț, Hunedoara, Brașov, Caraș Severin, Dolj, Mureș și-au dezvoltat competențele necesare, urmând ca ei să continue să sprijine, pe parcursul unui an, adoptarea unui stil de viață sănătos, la 8 000 de copii din învățământul preuniversitar.
3.3. „Salvați Copiii România”: de la premii pentru excelență la acuzații
Eforturile reprezentanților organizației, ca și munca voluntarilor au fost răsplătite, de-a lungul timpului, printr-o serie de premii. Astfel, în anul 2003 „Salvați Copiii” România a obținut „Golden Award for Excellence” pentru campania de interzicere a pedepselor fizice asupra copiilor. Realizată cu sprijinul financiar al băncii „UniCredit România” și al „Fundației Unidea”, campania „Drogurile îți opresc zborul” a primit premiul „Silver Award for Excellence”, beneficiarii ei fiind aproximativ 10000 de copii cu vârste cuprinse între 12-18 ani care au participat la o serie de sesiuni informative asupra pericolului pe care îl constituie consumul de droguri. De asemenea, au fost organizate cursuri de pregătire pentru 338 de profesori și 30 de specialiști implicați în reabilitarea psihologică a persoanelor afectate de consumul de droguri, iar 85 de consumatori de droguri au primit asistență psihologică în cadrul „Centrului de Consiliere pentru Adolescenți și Tineri”.
În 2004, „Salvați Copiii” a fost distinsă, din nou, cu „Golden Award for Excellence” și „Overall Winner” pentru campania „Prevenirea traficului de copii”. Decizia a fost luată de un juriu format din 17 specialiști din 5 țări, care a avut de ales între 55 de proiecte depuse. Reprezentanții „Salvați Copiii” România au declarat că această campanie „s-a focalizat pe 5 domenii de acțiune: cercetare-evaluare, prevenire, asistență pentru victimele traficului de ființe umane, pregătirea specialiștilor și întărirea cooperării între actorii sociali de la nivel național și regional. Mesajul campaniei a fost –Ferește-te de capcanele traficanților de ființe umane!- și a fost receptat cel puțin o dată de aproximativ 2,5 milioane de copii și tineri cu vârste cuprinse între 12 și 24 de ani, prin spotul video, 2500 de elevi și 220 de voluntari participând la dezbateri în cadrul campaniei”. Ilustrația materialelor informative pentru primele două campanii și spotul tv pentru campania de prevenire a traficului de copii au fost realizate de „Young & Rubicam Team Advertising”, partenerul tradițional al „Salvați Copiii” România, în realizarea materialelor publicitare.
În 2011, în cadrul celei de-a XI-a ediții a „Romanian PR Award”, organizată la 27 octombrie, la Palatul Parlamentului, organizația „Salvați Copiii” a obținut două premii; cel mai important a fost „Silver Award for Excellence”, pentru proiectul „Să ne creștem copii într-o societate fără violență”, în cadrul categoriei „Organizații nonguvernamentale. Societatea Civilă”. La acest premiu s-a adăugat și o diplomă de excelență pentru raportul anual.
Potrivit unor rapoarte realizate de „Salvați Copiii” România, peste 55% dintre cazurile de dispariție a copiilor se datorează fugii acestora de acasă sau din centrele de plasament. Președintele executiv al organizației este de părere că principalii factori care contribuie la menținerea ratei disparițiilor voluntare sunt problemele de familie, conflictele, violența fizică, comunicarea deficitară dintre copii și părinții acestora. Poliția Română declara, într-unul dintre cominicatele de presă, că peste 3 235 de copii au dispărut în perioada 15 mai 2012-15 mai 2013, dintre aceștia 134 de copii având vârsta de până la 10 ani. Din totalul copiilor dispăruți, numai 3229 au fost găsiți. Pentru a ajuta la stoparea acestui fenomen, organizația „Salvați Copiii” organizează întâlniri regulate cu consilierii școlari, în încercarea de a identifica elevii și familiile acestora aflate în situații de risc și a acorda ajutorul necesar prin includerea lor în cadrul programelor de consiliere pentru părinți, a centrelor educaționale și a centrelor „Creștem împreună” destinate copiilor cu părinți plecați să muncească în străinătate. De asemenea, începând cu anul 1983, ziua de 25 mai este aleasă drept „Ziua mondială a copiilor dispăruți”, la nivel mondial fiind organizate acțiuni care să sensibilizeze opinia publică. La rândul său, „Salvați Copiii” România desfășoară, în fiecare an, în preajma acestei zile campanii de informare și dezbateri privind această problemă.
Cu toate acestea, în anul 2007, membrii „Salvați Copiii” România au fost acuzați că au deturnat banii alocați de „Directorul Childoscope” al „Centrului European pentru Copiii Dispăruți și Exploatați Sexual”. Încă din 2001, „Child Focus”, prin „Centrul European pentru Copiii Dispăruți și Exploatați Sexual”, lansa „Directorul Childoscope” ca instrument menit să ajute la rezolvarea a două probleme extrem de importante care confruntă multe dintre țările europene: disparițiile de copii și exploatarea sexuală a acestora. Childoscope cuprinde peste 280 de organizații din 29 de țări printre care și România, iar „Salvați Copiii” este organizația desemnată să reprezinte acest Director în țara noastră.
Președintele Comisiei Europene, Romano Prodi (1999-2004) a declarat, în momentul înființării Childoscope, că scopul acestei structuri este de a avea acces la fondurile europene. Așadar, fiecare țară ar fi putut obține, în baza datelor furnizate de acest Director, investiții pentru realizarea de centre care să furnizeze informații despre copiii dispăruți, să instruiască personalul specializat în participarea la căutări și să ofere oamenilor acces permanent la un număr de urgență gratuit. Membrii „Salvați Copiii” aveau misiunea de a identifica asociațiile din România care se ocupă de cazurile de copii dispăruți și de a face o evaluare a acestora privind rolul și structura lor. Conform datelor din Childoscope – făcute publice în 2001 – în România ar exista 5 ONG-uri care se ocupă de copiii dispăruți: „Familia și Ocrotirea Copilului”, „Feed the Chidren”, „Fundația Ajutor și Grijă pentru Tineri”, „Centrul de îngrijire Sf. Dumitru” și „Salvați Copiii”. Childoscope a primit informații extrem de detaliate despre istoricul fiecărei organizații, despre modul de acțiune al acestora în cazul dispariției unui copil, precum și despre colaborarea cu autoritățile locale și cu mass-media.
Ancheta jurnaliștilor de la „Jurnalul Național”, din 2007, a scos la iveală o serie de lucruri extrem de neplăcute pentru organizațiile implicate și în special pentru „Salvați Copiii”. Prima structură anchetată de către jurnaliști a fost fundația „Feed the Children”. În ciuda faptului că raportul Childoscope o menționa în lista organizațiilor cu domeniu de activitate axat pe situația „copiilor dispăruți”, președinta acesteia, Marilena Butu a negat vehement această mențiune, declarând că nu știe când, cum și de ce ar fi fost asociată de către „Salvați Copiii” unui asemenea obiectiv. O situație similară a înregistrat-o fundația „Familia și Ocrotirea Copilului” a cărui director, Mihail Carp, a catalogat-o drept „greșeală”. Conducerea fundației „Ajutor și Grijă pentru Tineri” și cea a „Centrului de îngrijire Sf. Dumitru” au negat, la rândul lor, faptul că s-ar ocupa de problema copiilor dispăruți.
Situația era, cel puțin, stânjenitoare, cu atât mai mult cu cât „Salvați Copiii” România fusese desemnată de „Child Focus”- Belgia să se ocupe de furnizarea unor informații corecte și clare despre organizațiile din țara noastră care îi vizează pe copiii dispăruți; în plus, președinta organizației a recunoscut că în toți acești ani de când funcționează organizația, lipsa de implicare în soluționarea cazurilor de dispariție s-a datorat faptului că „nimeni nu a venit la noi să ne ceară acest lucru. Noi acționăm numai dacă suntem solicitați”. Potrivit Gabrielei Alexandrescu, menționarea altor patru fundații în Directorul Childoscope drept structuri interesate de soarta copiilor dispăruți nu trebuie să impieteze asupra activității „Salvați Copiii”: „Dumneavoastră nu greșiți niciodată? Poate că au înțeles greșit ce trebuie scris.”
În urma acestei anchete, datele obținute de jurnaliști au fost trimise către „Child Focus”, iar reprezentanții s-au arătat, deopotrivă, mirați și dezamăgiți de lipsa de profesionalism a celor de la „Salvați Copiii” România: „Regretăm că organizațiile românești care au fost incluse în Director nu corespund cerințelor impuse de noi și vă asigurăm că îi vom contacta și le vom cere justificări. Cele patru ONG-uri nu au primit fonduri pentru prezența lor în Director. „Salvați Copiii” a fost singura organizație care a primit o sumă de bani, pentru că ea a fost desemnată de noi să se ocupe de selecția ONG-urilor din România”.
Într-un drept la replică trimis de președinta Gabriela Alexandrescu redacției „Jurnalului Național”, se afirmă că organizația nu primește nici un ban de la bugetul de stat și nici nu-și asumă faptul că cele patru ONG-uri au fost trecute în Director cu date eronate. Mai mult decât atât, ea a subliniat intenția organizației „Salvați Copiii” România de a înființa, în prima jumătate a anului 2007, cu fonduri proprii, un „Centru pentru Copiii Dispăruți din România”.
Și de această dată, se pare că în declarațiile doamnei Alexandrescu s-au strecurat două greșeli: în primul rând, raportul financiar pe 2005 arată că 8% din veniturile organizației provin de la instituțiile statului; în ceea ce privește deschiderea „Centrului pentru Copiii Dispăruți din România”, directorul acestuia – Gabriela Coma – a declarat că el „este deja înființat și cea care s-a ocupat de deschiderea lui a fost doamna Mihaela Geoană (membru în boardul ICMEC). Inițial Gabriela Alexandrescu a luat legătura cu ICMEC-ul, dar cei de la ICMEC au refuzat, considerând că nu e bine să se amestece domeniul de lucru al organizației „Salvați Copiii” cu cel al copiilor dispăruți. Așa că împreună cu doamna Geoană, am realizat toate demersurile pentru înființarea acestui centru. Dacă va fi nevoie, noi vom colabora cu „Salvați Copiii” pe partea de consiliere”.
3.4. Filiala „Salvați Copiii” Suceava
Constituită la 12 decembrie 1990, filiala din Suceava a organizației „Salvați Copiii” s-a preocupat, în cei peste 20 de ani de activitate, de realizarea și implementarea unor programe destinate copiilor aflați în dificultate, sprijinită fiind de sute de voluntari care au întins o mână de ajutor ori de câte ori a fost nevoie. Așa cum declarau reprezentanții filialei Suceava, „începutul a fost timid, cu căutări și încercări, cu speranțe mari și cu dorință acerbă de a vedea zâmbetul pe chipul copiilor. Acum avem programe specializate, care acordă suport psiho-social și educațional pentru diferite categorii de copii, părinți și specialiști”.
În anul 2010, filiala Suceava a organizației „Salvați Copiii” a derulat campania „Fiecare copil contează”, în care au fost incluse 10 comunități defavorizate din județele Suceava și Botoșani. Primele patru localități vizate au fost Dolhasca și Pătrăuți din județul Suceava, Balta Arsă și Hilișeu-Horea din județul Botoșani. Ținta acestui proiect au reprezentat-o adolescenții din aceste comune, lor fiindu-le oferite informații privind educația sexuală. Beneficiind de sprijinul Ministerului Sănătății, proiectul a urmărit reducerea mortalității infantile, în contextul în care în țara noastră se înregistrează, în prezent, cea mai mare rată a deceselor la copiii cu vârsta până la cinci ani, comparativ cu celelalte state ale Uniunii Europene.
În primul an de desfășurare a acestui proiect, în perioada noiembrie 2010-decembrie 2011, organizația s-a bucurat de sprijinul „GSK” România și al Direcțiilor de Sănătate Publică. Inițial, a fost implementat un program pilot în 16 localități defavorizate din mediul rural din mai multe județe: Dâmbovița, Vrancea, Brașov, Caraș Severin, obiectivul acestuia vizând „identificarea cauzelor creșterii mortalității infantile în aceste județe, precum și oportunitatea de a propune soluții viabile prin intermediul programului pilot”. Peste 166 de gravide, 250 de tinere mame și 606 copii au primit informații privind măsurile obligatorii pentru prevenirea îmbolnăvirilor, respectarea normelor de igienă și a regulilor de creștere a copiilor.
Pe data de 6 septembrie 2012 a fost lansat un alt proiect național al organizației „Salvați Copiii România”, sub denumirea „Șanse egale pentru toți copiii într-o societate fără discriminare”. Filiala Suceava a organizației este parte a acestui proiect, iar președinta acesteia, Camelia Iordache, declara că „Salvați Copiii” România, în parteneriat cu „Salvați Copiii” Suedia și Fundația „IKEA” va desfășura, timp de trei ani, campania în valoare de 1,8 milioane de euro pentru susținerea celor mai vulnerabile categorii de copii, în fața stigmatizării și a discriminării: copiii rromi și copiii cu suferințe psiho-emoționale sau tulburări comportamentale. Prin această inițiativă, „Salvați Copiii” România își propune să lupte cu prejudecățile care încă deformează modul corect de percepere a celuilalt, abordând trei mari probleme: 1. apartenența la etnia rromă văzută ca o premisă a eșecului social, 2. bătaia ca formă de educare a copilului și 3. problemele de sănătate mentală a copilului.
Unul din proiectele majore ale organizației „Salvați Copiii” filiala Suceava l-a reprezentat sprijinirea copiilor din familiile afectate de inundațiile din iunie 2010. Președinta filialei, Camelia Iordache, a declarat că aproximativ 570 de copii din Dornești, Zamostea și Voievodeasa-Sucevița au primit din partea organizației alimente, apă potabilă, produse sanitare, îmbrăcăminte, încălțăminte și jucării. Organizația a beneficiat și de sprijinul firmei „Rarăul” din Cîmpulung Moldovenesc, care a donat 5 tone de lapte; pentru a alina suferința micilor sinistrați, Direcția Județeană pentru Tineret s-a oferit să suporte cheltuielile pentru 30 de copii care au fost trimiși într-o tabără, „Salvați Copiii” asigurând pentru aceștia rucsacul cu haine, produse de igienă și alimente.
Un studiu al organizației realizat în localitățile cele mai afectate a scos la iveală faptul că atât adulții cât și copii suferă de grave afecțiuni medicale: probleme digestive, deshidratare severă, pneumonii, etc, dar și psihologice: teama de abandon, refuzul de a dormi singuri, coșmaruri, etc. Din nefericire, majoritatea copiilor provin din familii foarte sărace, iar abandonul școlar este aproape iminent, motiv pentru care membrii organizației au decis să organizeze, în localitățile Dornești și Zamostea, activități educative și de consiliere psihologică pentru 150 de elevi. Organizația și-a extins activitatea și în două localități din județul Botoșani: Dorohoi și Hilișeu, unde aproape 350 de copii sinistrați au primit sprijin din partea voluntarilor.
Toate aceste acțiuni au fost desfășurate în cadrul campaniei „Ajută apele să se retragă și din ochii lor”, care a reunșit să colecteze 100 000 de euro, din care 52000 au venit din partea „Save the Children” Norvegia, Danemarca, Olanda, Marea Britanie, 18 000 de la „BCR-Erste”, 4 800 de la compania „EON”, 10 000 de la „ING-Asigurări de Viață”, 6 500 de la „Badea Clifford Chance”, „Cristalex”, „Actavis”, „Rohel Trans International” și „Advantage Software Factory” și 8 700 de la persoane fizice. La aceste donații în bani s-au adăugat cele în produse oferite de „Kiabi” (haine), „Carrefour”, „Whiteland” (alimente, haine, etc.), „Rarăul” (alimente); 22 de tone de ajutoare au fost donate de Prefectura și Jandarmeria Mureș.
Sprijinul pentru acești copii nu a venit doar din partea marilor companii sau a autorităților locale, ci și din partea unor persoane publice care au dorit să-i ajute pe semenii aflați în dificultate ca urmare a inundațiilor. Fotbalistul Ciprian Marica a oferit un „cadou special”: accesul în tabăra de la Eforie Sud, organizată de „Salvați Copiii” în 3 septembrie 2010. Costurile au fost suportate de către fotbalist, iar cei 11 copii beneficiari ai „cadoului” au avut, ulterior, ocazia de a participa în tribunele Stadionului din Piatra Neamț, unde Naționala de Fotbal a României a susținut primul meci din calificările la EURO 2012.
III.3. Copii din Suceava, afectați de inundații, care au plecat la mare cu sprijinul Salvați Copiii
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=288578641194800&set=a.288577854528212.79576.288463807872950&type=3&theater
În data de 8 aprilie 2013, „Salvați Copiii”, prin intermediul filialei din Suceava, a donat Spitalului Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou”, un incubator performant pentru secția de neonatologie. Acest incubator a fost achiziționat în cadrul campaniei „Bun venit pe lume”, ce face parte din complexul program „Fiecare copil contează”, parte a campaniei mondiale EVERYONE, susținută de „Save the Children International”. Donația organizației a fost mai mult decât binevenită și asta deoarece în anul 2012, în această unitate medicală s-au născut 3 058 de copii, din care 225 prematuri; dintre aceștia, 17 au pierdut lupta cu viața. Deși mortalitatea infantilă în județul Suceava este în scădere față de anii ’90 – când în județ se înregistra o rată de 23,2 decese la o mie de nou-nascuți – problema copiilor care nu supraviețuiesc după naștere rămâne una majoră. În anul 2011, rata mortalității infantile din Suceava, a fost de 8,9 decese la o mie de nou-născuți.
Spitalul județean Suceava este doar unul din cele 15 spitale din țară care au primit echipamente donate de „Salvați Copiii” România. Cu ajutorul acestora se estimează că aproximativ 327 de nou-născuți vor câștiga o șansă la viață și 380 de nașteri vor avea loc în condiții normale. Partenerii locali ai filialei Suceava în derularea acestei acțiuni au fost: „Shopping City Suceava”, „Monitorul de Suceava”, „Obiectiv de Suceava”, „Crai Nou”, „Intermedia TV”, „TuȘiRomânia”, „News Bucovina”, „Orașul Suceava”.
În prezent, filiala din Suceava a organizației beneficiază de sprijinul a peste 350 de voluntari din Suceava, Rădăuți, Fălticeni, Liteni, Dolhasca, Mihoveni, Botoșani, și Dorohoi, și lucrează cu 10 specialiști: psihologi, psihopedagogi, asistenți sociali și asistenți medicali. Printre cele mai importante activități și proiecte derulate de această filială pot fi amintite:
1996-2010: deschiderea și funcționarea „Cabinetului de consiliere pentru copilul abuzat, neglijat și traficat”. Prin implementarea acestui proiect s-a încercat oferirea de tratament și reabilitare psiho-socială copiilor care au suferit o formă de abuz și familiilor acestora, precum și realizarea unor activități de informare și instruire a specialiștilor care lucrează pentru acești copii (asistenți sociali, psihologi, cadre didactice, judecători, media, asistente medicale, polițiști, etc.). Mulțumită acestui program, peste 850 de copii și părinții acestora au beneficiat de sprijinul personalului calificat, iar peste 300 de specialiști au urmat, la rândul lor, de cursuri de informare și instruire. Partenerii proiectului au fost Direcția generală de Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului, Inspectoratul Județean de Poliție, Inspectoratul Școlar Județean, Tribunalul Suceava și Tribunalul Rădăuți și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava.
2000: derularea proiectului „Prevenirea abandonului și reintegrarea copiilor în familie” care a presupus revenirea în familia naturală a peste 50 de copii din centrele de plasament, având ca partener Direcția generală de Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului;
2008-2009: derularea programului „Suntem prietenii tăi”, destinat copiilor ai căror părinți sunt plecați în străinătate și familiilor acestora. Proiectul a beneficiat de sprijinul Școlii numărul 11 „Miron Costin”. Au fost organizate activități de evaluare psiho-socială a copiilor și activități de informare și consiliere a părinților, tutorilor și copiilor.
2008-2011: implementarea proiectului „Tinerii împotriva violenței”, al cărui scop a fost prevenirea și combaterea violenței în mediul educațional. Au fost elaborate broșuri pe tema prevenirii violenței și activități interactive. Proiectul a fost finanțat prin Fondul Social European, Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, derulat în parteneriat cu Ministerul Educației Cercetării, Tineretului și Sportului, S.C. Agenția OSC SRL. și Institutul de Științe ale Educației.
2010: demararea programului „Părinți competenți, copii sănătoși – dezvoltare de servicii de parenting în România – Centrul de Consiliere pentru părinți Suceava”. Deschis oficial în luna iunie 2010, el beneficiază de serviciile unei echipe formate din specialiști în varii domenii (psihologi, psihopedagogi, asistent social, asistent medical), care oferă sprijin și asistență părinților preocupați de educația copiilor lor.
„Programul regional de răspuns la problematica traficului de copii” își propune furnizarea de servicii sociale copiilor aflați la limita de risc a traficului cu persoane, creșterea conștientizării pericolelor asociate migrației ilegale precum și dezvoltarea competențelor specialiștilor din cadrul instituțiilor locale, cu responsabilități în domeniul protecției drepturilor copilului.
CONCLUZII
„Salvați Copiii” a fost creată la 15 aprilie 1919, la Londra, în Marea Britanie, într-o țară cu o profundă tradiție colonială. Principalul scop al fondatoarei a fost acela de a aduce o rază de speranță în sufletul copiilor „inamicilor”, așa cum erau considerați germanii și austriecii după primul război mondial. Astfel, într-o primă fază, membrii organizației s-au mobilizat pentru a strânge ajutoare care să fie distribuite copiilor și mamelor din Austria și Germania. La puțin timp după această acțiune – de altfel, intens criticată atât de opinia publică cât și de autoritățile statului – „Salvați Copiii” a intreprins o altă acțiune „reprobabilă” în ochii multor britanici, și anume ajutorarea copiilor din regiunea Volga din Rusia, profund lovită de foamete la începutul anului 1921.
Din fericire pentru toți acești copii, singurul lucru care a contat pentru membrii organizației nu a fost naționalitatea acestora ci, mai degrabă, vulnerabilitatea lor în războiul orgoliilor și încăpățânării unor oameni politici care nu au reușit să vadă dincolo de propriile interese. Așa cum spunea și Eglantyne Jebb, pentru „Salvați Copiii”, „singura limbă internațională este plânsul unui copil”.
De-a lungul timpului, organizația a luptat pentru recunoașterea drepturilor copilului și, mai ales, pentru un cadru legislativ care să ofere mai multă protecție tuturor copiilor aflați în situații dificile. Misiunile umanitare ale organizației în zonele de conflict, dar și intervenția în foarte multe regiuni de pe glob care au căzut pradă furiei naturii, reprezintă de fapt modalitatea „Salvați Copiii” de a aduce o schimbare în bine, acolo unde de cele mai multe ori diplomația eșuează.
Rolul pe care și l-a asumat această organizație este unul extrem de complex: de la furnizarea de alimente, apă potabilă, medicamente și materiale necesare educării copiilor, până la dezvoltarea de programe sociale care să ofere sprijin educațional și psihologic atât copiilor cât și familiilor lor. La toate acestea se adaugă efortul voluntarilor organizației de a contribui la îmbunătățirea condițiilor de viață, acolo unde realitatea își dezvăluie dimensiunile tragice. Acțiunile „Salvați Copiii” sunt în conformitate cu Declarația Drepturilor Copilului, la elaborarea căreia Eglantyne Jebb a avut o mare contribuție.
Unul din cuvintele cheie care definește activitatea acestei organizații este „cooperarea”. Alianța a înțeles că, pentru a-și îmbunătăți activitățile de ajutorare, trebuie să construiască alianțe și cu alte organizații și structuri internaționale care au același scop. În această privință sunt de remarcat eforturile tuturor membrilor organizației de a sensibiliza opinia publică, aducând în atenția întregii comunități internaționale nevoile copiilor aflați în situații-limită. Bineînțeles, acest demers nu ar fi putut fi dus la bun sfârșit fără sprijinul unor companii multinaționale sau al unor personalități din varii domenii care, prin faima lor, au reușit să strângă fonduri importante pentru a susține campaniile „Salvați Copiii” din întreaga lume.
Multe din activitățile „Salvați Copiii” se desfășoară în zone de conflict armat, acolo unde pacea și înțelegerea au devenit noțiuni abstracte. Copiii soldați, copiii refugiați sau cei obligați să ofere servicii sexuale în schimbul unor alimente sunt o realitate pe care atât „Salvați Copiii” cât și partenerii săi, au ales să o facă cunoscută întregii lumi.
Același interes este arătat intervențiilor din zonele calamitate, acolo unde „Salvați Copiii” nu alocă doar alimente sau alte bunuri de strictă necesitate, ci oferă consiliere, necesară integrării în societate și redobândirii încrederii în propriile puteri și în semeni. În acest sens, reconstrucția unor spitale sau construirea de adăposturi, spații de joacă și școli, a necesitat eforturi considerabile din partea organizației.
Din nefericire, statisticile sumbre din ultimii ani reflectă efectele crizei declanșate în 2008 și care a făcut ca multe familii din țări considerate a fi un etalon al prosperității, să ajungă în pragul sărăciei. Cum fenomenul pauperizării nu pare să-și găsească rezolvarea în viitorul apropiat, rapoartele Alianței arată implicarea organizației în 120 de țări. La cele 30 de organizații membre care lucrează în folosul copiilor se adaugă miile de voluntari cu care colaborează „Salvați Copiii”, și care sunt implicați în programele derulate de aceasta.
În ceea ce privește „Salvați Copiii” România, prezentă în țara noastră începând cu anul 1990, ea a derulat până în prezent numeroase campanii menite să contribuie la conștientizarea populației față de rostul și importanța educației. Toate filialele din țară și-au arătat disponibilitatea la apelurile umanitare lansate de organizație, inclusiv filiala din județul Suceava care, de-a lungul timpului, a răspuns la nevoile comunităților afectate de diverse calamități naturale. Din dorința de a îmbunătăți viața copiilor abandonați, abuzați sau victime ale traficului de persoane, „Salvați Copiii” România a solicitat sprijinul autorităților și al tuturor persoanelor implicate în sectorul educație (profesori, asistenți sociali, consilieri, etc).
Deși, uneori, activitățile „Salvați Copiii” au fost criticate sau interpretate greșit, ele rămân o soluție unică de supraviețuire pentru milioane de copii. Eglantyne Jebb spunea adesea că „umanitatea îi datorează copilului tot ceea ce are mai bun de dăruit”. Poate că „Salvați Copiii” și-a fixat țeluri înalte sau imposibile, dar așa cum declara findatoarea organizației, pentru că „dintotdeauna au existat copii care suferă și ei vor exista întotdeauna. Știm acest lucru. Este imposibil doar dacă vom permite asta. Este imposibil doar dacă refuzăm să încercăm”.
Organizația pentru protecția copilului și apărarea drepturilor acestuia
(Salvați Copiii)
-Preliminariile unei monografii-
Nistor Roxana Georgiana
Rezumat
Lucrarea de față prezintă parcursul Organizației „Salvați Copiii”, de la momentul înființării și până în prezent. Aceasta a luat ființă în 1919, din inițiativa a două surori, Eglantyne Jebb și Dorothy Buxton, și deși inițial a fost proiectată pentru ajutorarea copiilor suferinzi de pe continentul european, treptat fondatorii ei și-au dat seama că misiunea lor este aceea de a ajuta copiii de pe întreaga planetă.
Încă de la început „Salvați Copiii” s-a bucurat de sprijinul a numeroase persoane influente dar și al altor organizații prietene care aveau pe agenda lor ajutorarea semenilor. Un moment special în istoria organizației a fost elaborarea Declarației Drepturilor Copilului, care pentru prima dată aducea în vizorul opiniei publice obligațiile pe care persoanele adulte le au față de copii. La eforturile organizației de a veni în sprijinul copiilor neajutorați se adaugă și deschiderea la Bruxelles a unui birou de susținere a proiectelor acesteia în cadrul Uniunii Europene.
De-a lungul timpului organizația s-a implicat în numeroase proiecte umanitare pentru ajutorarea celor aflați în diverse zone de conflict din Afghanistan, Irak, Siria, Coreea de Nord, Osetia de Sud, sau în zone afectate de calamități naturale precum Haiti și Japonia, oferind totodată sprijin și copiilor din state puternic dezvoltate dar greu încercate de criza din anii 2008-2014, cum sunt Marea Britanie și Spania.
Pentru realizarea tuturor acestor proiecte „Salvați Copiii” a primit ajutor din partea a numeroase companii de renume mondial care au contribuit la finanțarea unor campanii cu un puternic impact social la nivel internațional. La eforturile Alianței Internaționale „Salvați Copiii” se adaugă și cele întreprinse de „Salvați Copiii” România, care de la înființarea sa în 1990 și până în prezent, a dezvoltat o serie de programe menite să îmbunătățească viața copiilor români. În acest scop pe teritoriul țării noastre au fost deschise mai multe filiale printre care și filiala de la Suceava a cărei utilitate a fost demonstrată din plin în timpul a numeroase calamități ce au afectat acest județ.
BIBLIOGRAFIE
1. Resurse electronice
Bamford, David, UN – rejects refugee sex abuse allegation, „News BBC UK.”, 23 octombrie 2002, http://news.bbc.co.uk/2/hi/africa/2351805.stm;
Brown, Colin, The batle to save Iraq’s children, „The Independent”, 19 ianuarie 2007, http://www.independent.co.uk/news/world/middle-east/the-battle-to-save-iraqs-children- 432770.html;
Dziadosz, Alexander, Save the Children describes healthcare disaster in Syria, „Reuters”, 9 martie 2014, http://www.reuters.com/article/2014/03/09/us-syria-crisis-healthcare-idUSBREA280TP20140309;
Dimitriu, Oana, Gabriela Alexandrescu, femeia care conduce „Salvați Copiii” ca pe un bussiness”, Business 24.ro., 23.11.2013, http://www.business24.ro/leadership/lideri/gabriela-alexandrescu-femeia-care-conduce-salvati-copiii-ca-pe-o-adevarata-afacere-1538282;
Dooley, Kate, Getting to zero, „Save the Children UK” , 24 septembrie 2013, http://www.savethechildren.net/article/getting-zero;
Layleh, Jonathan Paye, African refugges condemn sex abuses, „News BBC UK.”, 28 februarie 2002, http://news.bbc.co.uk/2/hi/africa/1847483.stm;
Lund, Ingrid, When Iraq means safety, „Save the Children”, 21 august 2013,
http://www.savethechildren.net/article/when-iraq-means-safety;
Lendman, Stephen, UN Peacekeepers coplicit in sex trade, 23 octombrie 2010,
http://sjlendman.blogspot.ro/2010/10/un-peacekeepers-complicit-in-sex-trade.html;
Maguire, Kevin, How British charity was silenced on Iraq, „The Guardian”, 28 noiembrie 2003, http://www.theguardian.com/society/2003/nov/28/charities.usnews;
Naik, Asmita, Humanitarian Practice Network, The West Africa sex scandal, „Humanitarian Exchange Magazine”, 4 iulie 2003, http://www.odihpn.org/humanitarian-exchange-magazine/issue-24/the-west-africa-sex-scandal;
Pană, Andreea, În loc să-mi aleg un job de inspector bancar, l-am ales pe cel de la Salvați Copiii. De vorbă cu Gabriela Alexandrescu, președinte executiv al organizației, Romania.ro, 18.04.2010,http://www.pr-romania.ro/articole/ongpr/627-in-loc-sa-mi-aleg-un-job-de-inspector-bancar-l-am-ales-pe-cel-de-la-salvati-copiii-de-vorba-cu-gabriela-alexandrescu-presedinte-executiv-salvati-copiii.html;
Preotesoiu, Carmen, Ajutor fictiv pentru copiii dispăruți, Jurnalul. ro., 7.02.2007, http://jurnalul.ro/special-jurnalul/ajutor-fictiv-pentru-copiii-disparuti-2604.html#;
Renton, Daniel, Child Trafficking in Albania, a Save the Children Report, http://www.wcc-coe.org/wcc/what/jpc/echoes/echoes-20-06.html;
Scehing, John Michael, Child welfare issues in Ethiopia, EU Nobel Prize Money Granted to Save the Children and Norwegian Refugee Council, http://finance.yahoo.com/news/eu-nobel-prize-money-granted-131952426.html;
Yates, Mick, Eglantyne Jebb, http://www.leader-values.com/leaders.php?lid=1;
***, Ajută apele să se retragă și din ochii lor”, RSC, Rețeaua Socială Acționăm Responsabil, http://www.actionamresponsabil.ro/proiect-rsc/ajuta-apele-sa-se-retraga-si-din-ochii-lor;
***, Ajută un copil să meargă la școală, „Save the Children-Romania”, http://www.salvaticopiii.ro/?id2=000200070006;
***, Billion dollar appeal launched to Save Syria’s Lost Generation, 7 ianuarie 2014, http://www.savethechildren.ca/latestnews;
***, Bob Marley Campaign to Suport East Africa Appeal, http://www.savethechildren.org/site/c.8rKLIXMGIpI4E/b.7676373/k.CF99/Bob_Marley_Campaign_to_Support_East_Africa_Appeal.htm;
***, Campania Salvați Copiii România, Transformă 2% din impozitul pe venit în 100% viață pentru copii”, Realitatea.net., 2.05.2012, http://www.realitatea.net/campania-salvati-copiii-romania-transforma-2prc-din-impozitul-pe-venit-in-100prc-viata-pentru-copii_938525.html;
***, Childrens speakout: Trafficking Risk & Resilience in Southeast Europe, http://www.humantrafficking.org/publications/619;
***, Combaterea traficului de copii, http://www.salvaticopiii.ro/?id2=000200010004#Combaterea traficului de copii.html;
***, Copiii din Siria-victime tăcute ale războiului, http://www.ziare.com/articole/copiii+razboiului;
***, Corporate Partners, http://www.savethechildren.org/site/c.8rKLIXMGIpI4E/b.6148397/k.C77B/Corporate_Partners.htm;
***, Curs gratuit, pentru profesioniștii din Suceava, pe tema prevenirii traficului de persoane, Crai Nou, 19.02.2014, http://www.crainou.ro/?module=displaystory&story_id=65383&format=html;
***, Economia, încălzirea globală și sărăcia, probleme majore pe agenda G8, 9 iulie 2009, http://www.ecomagazin.ro/economia-incalzirea-globala-si-saracia-probleme-majore-pe-agenda-g8/;
***, Ediția a XII-a a Festivalului Brazilor de Crăciun va oferi miilor de copii din medii defavorizate darul de a scrie și a citi, 7.12.2012,
http://salvaticopiii.ro/upload/p00010007_Comunicat%20de%20presa%20Gala%20Festivalul%20Brazilor%20de%20Craciun.pdf;
***, Enel Cuore Onlus and Save the Children Romania Inaugurate children care center within the „We Grow Up Together” Program, 09. 04. 2013,
https://www.enel.ro/eng/media/comunicate_presa/Salvati_Copiii_final_Rome.pdf;
***, EVERY ONE Campaign, http://everyone.savethechildren.net/;
***, Gala Premiilor PR Award 2011, „Save the Children-Romania”,
http://www.salvaticopiii.ro/?id2=0001000600120006#Gala Premiilor PR Award 2011.html;
***, GSK – Save the Children, http://www.savethechildren.org/site/c.8rKLIXMGIpI4E/b.8685351/k.C027/GSK.htm,;
***, Hunger and malnutrition crisis affecting milions of children, „Modern Ghana”, 8 ianuarie 2013,http://www.modernghana.com/news/438615/1/hunger-and-malnutrition-crisis-affecting-millions-.html;
***, IKEA Foundation, http://www.savethechildren.net/about-us/our-corporate-partners/ikea-foundation;
***, Integrarea solicitanților de azil în societatea românească,
http://www.fondromania.org/library/proiect%20%20solicitanti%20de%20azil%202009.pdf;
***, Internet mai sigur pentru copiii, „Save the Children-Romania”,
http://www.salvaticopiii.ro/?id2=000200010006#Internet mai sigur pentru copii.html;
***, Marica va fi susținut la România-Albania, de 11 copii afectați de inundațiile din Moldova, pe care i-a trimis în tabără!, Sport.ro, 3.05.2010, http://www.sport.ro/stranieri/marica-va-fi-sustinut-la-romania-albania-de-11-copii-afectati-de-inundatiile-din-moldova-pe-care-i-a-trimis.html;
***, Milions will starve to death in crisis, 29 martie 2009, http://metro.co.uk/2009/03/29/millions-will-starve-to-death-in-crisis-587911/;
***, Muslims Killing Muslims: Syrian children traumatised by conflict, warn Save the Children, „Muslims World Wide”, 8 martie 2014, http://themuslimissue.wordpress.com/2014/03/08/muslims-killing-muslims-syrian-children-traumatised-by-conflict-warns-save-the-children/;
***, One in three children in Spain lives in poverty, according to Save the Children, „Merco Press”, 31 ianuarie 2014, http://en.mercopress.com/2014/01/31/one-in-three-children-in-spain-lives-in-poverty-according-to-save-the-children;
***, Our partnership with Bulgari, https://www.savethechildren.net/our-corporate-partners/our-partnership-bulgari;
***, Peacekeepers’ abusing children, BBC News, http://news.bbc.co.uk/2/hi/7420798.stm;
***, Protectia copilului, http://www.salvaticopiii.ro/?id2=00020001#Protecție.html;
***, Salvați Copiii România, Premii pentru excelență în Relații Publice, News Bucovina, 17.11.2004,http://www.newsbucovina.ro/actualitate/10983/salvati-copiii-romania-premii-pentru-excelenta-in-relatii-publice;
***, Salvați Copiii Suceava împlinește 20 de ani, http://www.newsme.ro/actualitate/salvati-copiii-suceava-implineste-20-de-ani.html;
***, Salvați Copiii Suceava, parte în proiectul „Șanse egale pentru toți copiii, într-o societate fără discriminare”, Suceava News, 7 septembrie 2012, http://www.newsbucovina.ro/social/45199/salvati-copiii-filiala-suceava-este-parte-a-proiectului-national-sanse-egale-pentru-toti-copiii-intr-o-societate-fara-discriminare;
***, Save the Children Europe Group – Brussels office, http://www.crin.org/en/library/organisations/save-children-europe-group-brussels-office;
***, Save the Children-Afghanistan Programme, http://afgsavethechildren.wordpress.com/save-the-children-afghanistan-programme/,
***, Save the Children’s response in Iraq, 20 martie 2003, http://img.static.reliefweb.int/report/iraq/save-childrens-response-iraq,
***, Save the Children – Iraq, „Chalenges for Children”,
http://www.savethechildren.org/site/c.8rKLIXMGIpI4E/b.6153129/k.C257/Iraq.htm#challenges
***, Sony and Save the Children in Japan, http://www.sony.co.uk/hub/eco/sustainability-news/article/id/[anonimizat];
***, Statistici îngijorătoare: Peste 3200 de copii dați dispăruți în ultimul an în România, Antena 3.ro, 24.05.2013, http://www.antena3.ro/romania/statistici-ingrijoratoare-peste-3-200-de-copii-dati-disparuti-in-ultimul-an-in-romania-215383.html;
***, Syria: children’s suffering must be put on top of UN SC agenda, ”The Voice of Rusia”, 27 septembrie 2013, http://voiceofrussia.com/2013_09_27/Syria-childrens-suffering-must-be-put-on-top-of-UN-SC-agenda-Save-the-Children- rep-5444/;
***, Terms of Reference for External Evaluation, Improving Primary Health Care Acces and Quality in South Hamgyong and North Pyongan Provinces – DPRK, Save the Children, The full story.North Korean double standard, 2 octombrie 2011,
http://www.abc.net.au/correspondents/content/2011/s3330293.htm;
***, UN Peace Envoy to Syria receives Save the Children petition to protect children, 21 ianuarie 2014, http://www.savethechildren.net/article/un-peace-envoy-syria-receives-save-children-petition-protect-children;
***, War in the Twentiet Century, http://www.faqs.org/childhood/Th-W/War-in-the-Twentieth-Century.html;
***, 10 localități defavorizate din județul Suceava și Botoșani incluse în proiectul „Fiecare copil contează”, Cronica de Falticeni, 4.03,2012, http://cronicadefalticeni.com/2012/03/04/10-localitati-defavorizate-din-judetele-suceava-si-botosani-incluse-in-proiectul-E2%80%9Efiecare-copil-conteaza/;
***, 570 de copii suceveni primesc ajutor de la Salvați Copiii”, Radio Top, 15 iulie 2010, http://www.radiotop.ro/570-de-copii-suceveni-primesc-ajutor-de-la-%E2%80%9Esalvati-copiii%E2%80%9D/;
2. Periodice
„Crai Nou”, 19 februarie 2014;
„HerStoria”, 19 august 2012;
„Historical Research”, vol. 86, nr. 231, februarie 2013;
„Humanitarian Exchange Magazine”, 4 iulie 2003
„International review of the Red Cross”, Geneva, , nr. 26, mai 1963; nr. 188, noiembrie 1976;
„Modern Ghana”, 8 ianuarie 2013;
„Muslims World Wide”, 8 martie 2014;
„Save the Children Report”, august 2012, noiembrie 2012, februarie 2013;
„The Independent”, 19 ianuarie 2007;
„The Guardian”, 28 noiembrie 2003; 5 septembrie 2012;
„Vingtieme siecle. Revue d’histoire”, nr. 89, ianuarie-martie 2006.
3. Lucrări generale
Feinstein, Clare, Lind Haldorsson, Olivia, You could always begin by listening to us. A consultation with children on the EC Communication, in Towards an EU Strategy on the Rights of the Child, Brussels, 2007;
Guzzini, Stefano, Realism și relații internaționale, Iași, Editura Institutul European, 2000
Miga-Beșteliu, Raluca, Organizații internaționale interguvernamentale, București, Editura Beck, 2006;
Reiding, Hilde, The Netherlands and the Development of International Human Rights Instruments, Intersentia Publishing House, 2007;
Taylor, A. J. P., Originile celui de-al doilea război mondial, Iași, Editura Polirom, 1999;
***, A celebration of women’s achievements over the last 100 years and beyond, Inspirational Stories of women from across the world, The National Federation of Women’s Institutes–Wales, 2011.
4. Lucrări speciale
Baughan, Emily, Every citizen of Empire implored to save the children! Empire, internationalism and the Save the Children Fund in inter-war Britain, „Historical Research”, vol. 86, nr. 231, februarie 2013;
Jezequel, Jean Herve, Child Soldiers in Africa: A singular phenomenon? On the necessity of a historical perspective, in „Vingtieme siecle. Revue d’histoire”, nr. 89, ianuarie-martie, 2006;
Jo de, Berry, Community Psychosocial Support in Afghanistan, „Intervention”, 2004, vol. 2, nr.2, p. 143-151;
Mulley, Clare, Eglantyne Jebb, 1876-1928, founder of Save the Children and champion of children’s rights, în „HerStoria”, august 2012;
Nault, Jennifer, Save the Children, Weigl Publishers Inc., 2003;
Dr. Slim, Hugo, Dr. Sellick, Patricia, Western aid and the global economy, Serie sone: the Save the Children Fund Archive, London, 2004;
***, Alianța Internațională Salvați Copiii acordă asistență de urgență pentru 10 000 de copii și familii victime ale conflictului dintre Rusia și Georgia, „Salvați Copiii România”, București, august 2008;
***, Children in Romania are better informed about their rights, Presentation of Save the Children Romania’s Programme, We also have rights”, „Salvați Copiii România”, București, septembrie 2011;
***, Clinicile mobile Salvați Copiii Internațional, acordă asistență medicală pentru 85000 de haitieni, „Salvați Copiii România”, București, ianuarie 2010;
***, Position Paper on Preventing and Responding to Trafficking of Children in Europe, „Save the Children Report”, 2007;
***, Report by Save the Children Romania to the UN Committee on the Rights of the Child-Geneva conceming the Second Periodical Report by the Romanian Govermment on the interval 1995-2002, „Salvați Copiii România”, București, 2003.
***, „Organizația Salvați Copiii donează Spitalului Județean de Urgență din Suceava un incubator performant”, „Salvați Copiii România”, București , aprilie 2013;
***, Salvați Copiii România, Lobby Advocacy, București, 2009.
***, Save the Children International: Advancing New Structures, Systems and Governance to Deliver Impact at Scale, The Hauser Center for Nonprofit Organizations at Harvard University, 2012;
***, 8000 de elevi învață să facă alegeri sănătoase cu sprijinul organizației Salvați Copiii, al Asociației Școala pentru Sănătate și al Agenției Naționale Antidrog”, „Salvați Copiii România”, București, martie 2014.
BIBLIOGRAFIE
1. Resurse electronice
Bamford, David, UN – rejects refugee sex abuse allegation, „News BBC UK.”, 23 octombrie 2002, http://news.bbc.co.uk/2/hi/africa/2351805.stm;
Brown, Colin, The batle to save Iraq’s children, „The Independent”, 19 ianuarie 2007, http://www.independent.co.uk/news/world/middle-east/the-battle-to-save-iraqs-children- 432770.html;
Dziadosz, Alexander, Save the Children describes healthcare disaster in Syria, „Reuters”, 9 martie 2014, http://www.reuters.com/article/2014/03/09/us-syria-crisis-healthcare-idUSBREA280TP20140309;
Dimitriu, Oana, Gabriela Alexandrescu, femeia care conduce „Salvați Copiii” ca pe un bussiness”, Business 24.ro., 23.11.2013, http://www.business24.ro/leadership/lideri/gabriela-alexandrescu-femeia-care-conduce-salvati-copiii-ca-pe-o-adevarata-afacere-1538282;
Dooley, Kate, Getting to zero, „Save the Children UK” , 24 septembrie 2013, http://www.savethechildren.net/article/getting-zero;
Layleh, Jonathan Paye, African refugges condemn sex abuses, „News BBC UK.”, 28 februarie 2002, http://news.bbc.co.uk/2/hi/africa/1847483.stm;
Lund, Ingrid, When Iraq means safety, „Save the Children”, 21 august 2013,
http://www.savethechildren.net/article/when-iraq-means-safety;
Lendman, Stephen, UN Peacekeepers coplicit in sex trade, 23 octombrie 2010,
http://sjlendman.blogspot.ro/2010/10/un-peacekeepers-complicit-in-sex-trade.html;
Maguire, Kevin, How British charity was silenced on Iraq, „The Guardian”, 28 noiembrie 2003, http://www.theguardian.com/society/2003/nov/28/charities.usnews;
Naik, Asmita, Humanitarian Practice Network, The West Africa sex scandal, „Humanitarian Exchange Magazine”, 4 iulie 2003, http://www.odihpn.org/humanitarian-exchange-magazine/issue-24/the-west-africa-sex-scandal;
Pană, Andreea, În loc să-mi aleg un job de inspector bancar, l-am ales pe cel de la Salvați Copiii. De vorbă cu Gabriela Alexandrescu, președinte executiv al organizației, Romania.ro, 18.04.2010,http://www.pr-romania.ro/articole/ongpr/627-in-loc-sa-mi-aleg-un-job-de-inspector-bancar-l-am-ales-pe-cel-de-la-salvati-copiii-de-vorba-cu-gabriela-alexandrescu-presedinte-executiv-salvati-copiii.html;
Preotesoiu, Carmen, Ajutor fictiv pentru copiii dispăruți, Jurnalul. ro., 7.02.2007, http://jurnalul.ro/special-jurnalul/ajutor-fictiv-pentru-copiii-disparuti-2604.html#;
Renton, Daniel, Child Trafficking in Albania, a Save the Children Report, http://www.wcc-coe.org/wcc/what/jpc/echoes/echoes-20-06.html;
Scehing, John Michael, Child welfare issues in Ethiopia, EU Nobel Prize Money Granted to Save the Children and Norwegian Refugee Council, http://finance.yahoo.com/news/eu-nobel-prize-money-granted-131952426.html;
Yates, Mick, Eglantyne Jebb, http://www.leader-values.com/leaders.php?lid=1;
***, Ajută apele să se retragă și din ochii lor”, RSC, Rețeaua Socială Acționăm Responsabil, http://www.actionamresponsabil.ro/proiect-rsc/ajuta-apele-sa-se-retraga-si-din-ochii-lor;
***, Ajută un copil să meargă la școală, „Save the Children-Romania”, http://www.salvaticopiii.ro/?id2=000200070006;
***, Billion dollar appeal launched to Save Syria’s Lost Generation, 7 ianuarie 2014, http://www.savethechildren.ca/latestnews;
***, Bob Marley Campaign to Suport East Africa Appeal, http://www.savethechildren.org/site/c.8rKLIXMGIpI4E/b.7676373/k.CF99/Bob_Marley_Campaign_to_Support_East_Africa_Appeal.htm;
***, Campania Salvați Copiii România, Transformă 2% din impozitul pe venit în 100% viață pentru copii”, Realitatea.net., 2.05.2012, http://www.realitatea.net/campania-salvati-copiii-romania-transforma-2prc-din-impozitul-pe-venit-in-100prc-viata-pentru-copii_938525.html;
***, Childrens speakout: Trafficking Risk & Resilience in Southeast Europe, http://www.humantrafficking.org/publications/619;
***, Combaterea traficului de copii, http://www.salvaticopiii.ro/?id2=000200010004#Combaterea traficului de copii.html;
***, Copiii din Siria-victime tăcute ale războiului, http://www.ziare.com/articole/copiii+razboiului;
***, Corporate Partners, http://www.savethechildren.org/site/c.8rKLIXMGIpI4E/b.6148397/k.C77B/Corporate_Partners.htm;
***, Curs gratuit, pentru profesioniștii din Suceava, pe tema prevenirii traficului de persoane, Crai Nou, 19.02.2014, http://www.crainou.ro/?module=displaystory&story_id=65383&format=html;
***, Economia, încălzirea globală și sărăcia, probleme majore pe agenda G8, 9 iulie 2009, http://www.ecomagazin.ro/economia-incalzirea-globala-si-saracia-probleme-majore-pe-agenda-g8/;
***, Ediția a XII-a a Festivalului Brazilor de Crăciun va oferi miilor de copii din medii defavorizate darul de a scrie și a citi, 7.12.2012,
http://salvaticopiii.ro/upload/p00010007_Comunicat%20de%20presa%20Gala%20Festivalul%20Brazilor%20de%20Craciun.pdf;
***, Enel Cuore Onlus and Save the Children Romania Inaugurate children care center within the „We Grow Up Together” Program, 09. 04. 2013,
https://www.enel.ro/eng/media/comunicate_presa/Salvati_Copiii_final_Rome.pdf;
***, EVERY ONE Campaign, http://everyone.savethechildren.net/;
***, Gala Premiilor PR Award 2011, „Save the Children-Romania”,
http://www.salvaticopiii.ro/?id2=0001000600120006#Gala Premiilor PR Award 2011.html;
***, GSK – Save the Children, http://www.savethechildren.org/site/c.8rKLIXMGIpI4E/b.8685351/k.C027/GSK.htm,;
***, Hunger and malnutrition crisis affecting milions of children, „Modern Ghana”, 8 ianuarie 2013,http://www.modernghana.com/news/438615/1/hunger-and-malnutrition-crisis-affecting-millions-.html;
***, IKEA Foundation, http://www.savethechildren.net/about-us/our-corporate-partners/ikea-foundation;
***, Integrarea solicitanților de azil în societatea românească,
http://www.fondromania.org/library/proiect%20%20solicitanti%20de%20azil%202009.pdf;
***, Internet mai sigur pentru copiii, „Save the Children-Romania”,
http://www.salvaticopiii.ro/?id2=000200010006#Internet mai sigur pentru copii.html;
***, Marica va fi susținut la România-Albania, de 11 copii afectați de inundațiile din Moldova, pe care i-a trimis în tabără!, Sport.ro, 3.05.2010, http://www.sport.ro/stranieri/marica-va-fi-sustinut-la-romania-albania-de-11-copii-afectati-de-inundatiile-din-moldova-pe-care-i-a-trimis.html;
***, Milions will starve to death in crisis, 29 martie 2009, http://metro.co.uk/2009/03/29/millions-will-starve-to-death-in-crisis-587911/;
***, Muslims Killing Muslims: Syrian children traumatised by conflict, warn Save the Children, „Muslims World Wide”, 8 martie 2014, http://themuslimissue.wordpress.com/2014/03/08/muslims-killing-muslims-syrian-children-traumatised-by-conflict-warns-save-the-children/;
***, One in three children in Spain lives in poverty, according to Save the Children, „Merco Press”, 31 ianuarie 2014, http://en.mercopress.com/2014/01/31/one-in-three-children-in-spain-lives-in-poverty-according-to-save-the-children;
***, Our partnership with Bulgari, https://www.savethechildren.net/our-corporate-partners/our-partnership-bulgari;
***, Peacekeepers’ abusing children, BBC News, http://news.bbc.co.uk/2/hi/7420798.stm;
***, Protectia copilului, http://www.salvaticopiii.ro/?id2=00020001#Protecție.html;
***, Salvați Copiii România, Premii pentru excelență în Relații Publice, News Bucovina, 17.11.2004,http://www.newsbucovina.ro/actualitate/10983/salvati-copiii-romania-premii-pentru-excelenta-in-relatii-publice;
***, Salvați Copiii Suceava împlinește 20 de ani, http://www.newsme.ro/actualitate/salvati-copiii-suceava-implineste-20-de-ani.html;
***, Salvați Copiii Suceava, parte în proiectul „Șanse egale pentru toți copiii, într-o societate fără discriminare”, Suceava News, 7 septembrie 2012, http://www.newsbucovina.ro/social/45199/salvati-copiii-filiala-suceava-este-parte-a-proiectului-national-sanse-egale-pentru-toti-copiii-intr-o-societate-fara-discriminare;
***, Save the Children Europe Group – Brussels office, http://www.crin.org/en/library/organisations/save-children-europe-group-brussels-office;
***, Save the Children-Afghanistan Programme, http://afgsavethechildren.wordpress.com/save-the-children-afghanistan-programme/,
***, Save the Children’s response in Iraq, 20 martie 2003, http://img.static.reliefweb.int/report/iraq/save-childrens-response-iraq,
***, Save the Children – Iraq, „Chalenges for Children”,
http://www.savethechildren.org/site/c.8rKLIXMGIpI4E/b.6153129/k.C257/Iraq.htm#challenges
***, Sony and Save the Children in Japan, http://www.sony.co.uk/hub/eco/sustainability-news/article/id/[anonimizat];
***, Statistici îngijorătoare: Peste 3200 de copii dați dispăruți în ultimul an în România, Antena 3.ro, 24.05.2013, http://www.antena3.ro/romania/statistici-ingrijoratoare-peste-3-200-de-copii-dati-disparuti-in-ultimul-an-in-romania-215383.html;
***, Syria: children’s suffering must be put on top of UN SC agenda, ”The Voice of Rusia”, 27 septembrie 2013, http://voiceofrussia.com/2013_09_27/Syria-childrens-suffering-must-be-put-on-top-of-UN-SC-agenda-Save-the-Children- rep-5444/;
***, Terms of Reference for External Evaluation, Improving Primary Health Care Acces and Quality in South Hamgyong and North Pyongan Provinces – DPRK, Save the Children, The full story.North Korean double standard, 2 octombrie 2011,
http://www.abc.net.au/correspondents/content/2011/s3330293.htm;
***, UN Peace Envoy to Syria receives Save the Children petition to protect children, 21 ianuarie 2014, http://www.savethechildren.net/article/un-peace-envoy-syria-receives-save-children-petition-protect-children;
***, War in the Twentiet Century, http://www.faqs.org/childhood/Th-W/War-in-the-Twentieth-Century.html;
***, 10 localități defavorizate din județul Suceava și Botoșani incluse în proiectul „Fiecare copil contează”, Cronica de Falticeni, 4.03,2012, http://cronicadefalticeni.com/2012/03/04/10-localitati-defavorizate-din-judetele-suceava-si-botosani-incluse-in-proiectul-E2%80%9Efiecare-copil-conteaza/;
***, 570 de copii suceveni primesc ajutor de la Salvați Copiii”, Radio Top, 15 iulie 2010, http://www.radiotop.ro/570-de-copii-suceveni-primesc-ajutor-de-la-%E2%80%9Esalvati-copiii%E2%80%9D/;
2. Periodice
„Crai Nou”, 19 februarie 2014;
„HerStoria”, 19 august 2012;
„Historical Research”, vol. 86, nr. 231, februarie 2013;
„Humanitarian Exchange Magazine”, 4 iulie 2003
„International review of the Red Cross”, Geneva, , nr. 26, mai 1963; nr. 188, noiembrie 1976;
„Modern Ghana”, 8 ianuarie 2013;
„Muslims World Wide”, 8 martie 2014;
„Save the Children Report”, august 2012, noiembrie 2012, februarie 2013;
„The Independent”, 19 ianuarie 2007;
„The Guardian”, 28 noiembrie 2003; 5 septembrie 2012;
„Vingtieme siecle. Revue d’histoire”, nr. 89, ianuarie-martie 2006.
3. Lucrări generale
Feinstein, Clare, Lind Haldorsson, Olivia, You could always begin by listening to us. A consultation with children on the EC Communication, in Towards an EU Strategy on the Rights of the Child, Brussels, 2007;
Guzzini, Stefano, Realism și relații internaționale, Iași, Editura Institutul European, 2000
Miga-Beșteliu, Raluca, Organizații internaționale interguvernamentale, București, Editura Beck, 2006;
Reiding, Hilde, The Netherlands and the Development of International Human Rights Instruments, Intersentia Publishing House, 2007;
Taylor, A. J. P., Originile celui de-al doilea război mondial, Iași, Editura Polirom, 1999;
***, A celebration of women’s achievements over the last 100 years and beyond, Inspirational Stories of women from across the world, The National Federation of Women’s Institutes–Wales, 2011.
4. Lucrări speciale
Baughan, Emily, Every citizen of Empire implored to save the children! Empire, internationalism and the Save the Children Fund in inter-war Britain, „Historical Research”, vol. 86, nr. 231, februarie 2013;
Jezequel, Jean Herve, Child Soldiers in Africa: A singular phenomenon? On the necessity of a historical perspective, in „Vingtieme siecle. Revue d’histoire”, nr. 89, ianuarie-martie, 2006;
Jo de, Berry, Community Psychosocial Support in Afghanistan, „Intervention”, 2004, vol. 2, nr.2, p. 143-151;
Mulley, Clare, Eglantyne Jebb, 1876-1928, founder of Save the Children and champion of children’s rights, în „HerStoria”, august 2012;
Nault, Jennifer, Save the Children, Weigl Publishers Inc., 2003;
Dr. Slim, Hugo, Dr. Sellick, Patricia, Western aid and the global economy, Serie sone: the Save the Children Fund Archive, London, 2004;
***, Alianța Internațională Salvați Copiii acordă asistență de urgență pentru 10 000 de copii și familii victime ale conflictului dintre Rusia și Georgia, „Salvați Copiii România”, București, august 2008;
***, Children in Romania are better informed about their rights, Presentation of Save the Children Romania’s Programme, We also have rights”, „Salvați Copiii România”, București, septembrie 2011;
***, Clinicile mobile Salvați Copiii Internațional, acordă asistență medicală pentru 85000 de haitieni, „Salvați Copiii România”, București, ianuarie 2010;
***, Position Paper on Preventing and Responding to Trafficking of Children in Europe, „Save the Children Report”, 2007;
***, Report by Save the Children Romania to the UN Committee on the Rights of the Child-Geneva conceming the Second Periodical Report by the Romanian Govermment on the interval 1995-2002, „Salvați Copiii România”, București, 2003.
***, „Organizația Salvați Copiii donează Spitalului Județean de Urgență din Suceava un incubator performant”, „Salvați Copiii România”, București , aprilie 2013;
***, Salvați Copiii România, Lobby Advocacy, București, 2009.
***, Save the Children International: Advancing New Structures, Systems and Governance to Deliver Impact at Scale, The Hauser Center for Nonprofit Organizations at Harvard University, 2012;
***, 8000 de elevi învață să facă alegeri sănătoase cu sprijinul organizației Salvați Copiii, al Asociației Școala pentru Sănătate și al Agenției Naționale Antidrog”, „Salvați Copiii România”, București, martie 2014.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Organizatia Pentru Protectia Copilului Si Apararea Drepturilor Acestuia (salvati Copiii) (ID: 128826)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.