Organizatia Mondiala a Vamilor

=== 1 ===

Rolul politicii vamale în dezvoltarea schimburilor comerciale

Comerțul liber a reprezentat un ideal spre care trebuie să tindă statele, deoarece, așa cum au fost prezentate în teoriile și modelele privind comerțul internațional, autorii acestora au considerat că un comerț liber este o soluție mai bună decât oricare alte măsuri de politică comercială promovate de către guverne. Dar cu toate acestea, deși în cadrul abordărilor teoretice eficiența comerțului liber este evidentă, foarte puține țări s-au apropiat de starea de comerț liber, toate statele lumii intervenind în comerțul exterior prin politici comerciale autarhice, protecționiste sau liberale.

Politica comercială reprezintă ansamblul concepțiilor, măsurilor și instrumentelor folosite de o anumită țară cu scopul de a se angaja cu eficiență în circuitul economic mondial, de a impulsiona exporturile și de a asigura pe seama lor importurile necesare satisfacerii nevoilor de consum personal și de producție a țării.

Politica comercială a fiecărui stat are rolul de promovare a relațiilor economice externe, de protejare a economiei naționale de concurența străină și de realizare a echilibrului balanței comerciale. Politica comercială poate avea în diferite perioade un caracter autarhic, protecționist sau de liber schimb în funcție de anumite caracteristici conjuncturale interne și externe. În zilele noastre teoria dominantă pe plan internațional este în favoarea liberului schimb.

Politica comercială se stabilește de către guvernul aflat la putere, dar având în vedere contextul actual și relațiile economice internaționale, foarte multe măsuri sunt adoptate în urma negocierilor bilaterale sau a celor din cadrul organizațiilor economice regionale și internaționale.

Măsurile de politică comercială sunt de natură vamală, netarifară, de promovare și stimulare a exporturilor, acestea în funcție de complexitatea lor fiind numite politici.

Prin prisma politicii comerciale, sistemul comercial multilateral al Organizației Mondiale a Comerțului (Acordul General pentru Tarife și Comerț – GATT – OMC) care trasează coordonatele în comerțul mondial este guvernat de patru reguli.

Prima regulă se referă la protejarea industriei naționale doar prin taxe vamale.

Deși GATT (OMC) se pronunță pentru un comerț liberal, acceptă ca țările să-și protejeze producția națională față de concurența străină. Protecția trebuie menținută la un nivel rezonabil de scăzut și să se realizeze doar prin taxe vamale. Principiul protecției prin taxe vamale este întărit prin prevederile care interzic țărilor membre să utilizeze restricțiile cantitative la importuri. Regula este supusă însă unor excepții. Țările care întâmpină dificultăți ale balanței de plăți pot restricționa importurile pentru a-și salvgarda poziția financiară externă. Excepția este întâlnită în special în cadrul țărilor în curs de dezvoltare.

A doua regulă menționează că taxele vamale trebuie reduse și consolidate împotriva unor creșteri viitoare.

Taxele vamale și celelalte măsuri pe care țările le mențin pentru protecția producției interne trebuie reduse și, atunci când este posibil, eliminate, prin negocieri între țările membre, taxele vamale astfel reduse trebuie consolidate împotriva unor creșteri viitoare.

Nivelul taxelor vamale convenite în cadrul negocierilor, cât și în alte angajamente convenite de țări sunt cuprinse în listele de concesii. Fiecare țară membră are o listă separată și are obligația de a nu impune alte taxe vamale sau alte taxe sau costuri care sunt în plus față de cele prevăzute în cadrul listelor lor. De asemenea sunt obligate să nu ia măsuri cum ar fi impunerea de restricții cantitative, care ar reduce valoarea concesiilor tarifare. Nivelul taxelor vamale cuprinse în liste sunt cunoscute sub denumirea de taxe vamale consolidate.

Principiul care guvernează schimbul de concesii este cel al reciprocității și avantajului reciproc. O țară care solicită facilitarea accesului bunurilor naționale pe piața altor țări trebuie la rândul ei să facă concesii la importul din aceste țări în domeniul reducerii sau eliminării restricțiilor tarifare și netarifare.

A treia regulă de bază a GATT (OMC) prevede: comerțul nu trebuie să fie discriminatoriu și este cuprinsă în clauza națiunii celei mai favorizate.

Dacă o țară membră acordă unei alte țări membre preferințe tarifare sau de altă natură la un produs sau mai multe, trebuie ca preferințele să se extindă imediat și necondiționat asupra produselor similare din celelalte țări membre.

Dar, regulile GATT permit ca preferințele comerciale să fie acordate în cadrul acordurilor comerciale regionale. Reducerea sau eliminarea taxelor vamale între membrii unei zone de liber schimb sau uniuni vamale nu trebuie extinsă și altor țări. Deci acordurile regionale sunt o excepție de la cerințele clauzei națiunii celei mai favorizate.

Pentru protejarea intereselor comerciale ale țărilor terțe, regulile GATT (OMC), prevăd că acordurile comerciale regionale nu trebuie să aibă ca efect crearea de bariere suplimentare în comerțul cu țările terțe.

A patra regulă, principiul tratamentului național, completează principiul clauzei națiunii celei mai favorizate, impune ca un produs importat care a trecut frontiera, după plata drepturilor vamale, să nu fie supus unui tratament mai puțin favorabil decât cel aplicat produselor interne similare.

Principiul cere țărilor membre să trateze produsele importate în același fel în care sunt tratate produsele naționale. Astfel, nu este permis unei țări să impună asupra unui produs importat, pentru care au fost plătite taxele vamale, taxe interne la nivele mai ridicate decât cele aplicabile produselor naționale.

Alături de Organizația Mondială a Comerțului (WTO), în facilitarea și liberalizarea comerțului mondial sunt implicate, în complementaritate și următoarele instituții și organizații:

Organizații internaționale interguvernamentale: Fondul Monetar Internațional (FMI); Centrul de Comerț Internațional UNCTAD/OMC; Organizația pentru Dezvoltare și Cooperare Economică (OCDE); Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD); Comisia Națiunilor Unite privind Dreptul Comercial Internațional (UNCITRAL); Comisia Economică a Națiunilor Unite pentru Europa; Comisia Economică și Socială a Națiunilor Unite pentru Asia și Pacific; Organizația Mondială a Vămilor (OMV); Banca Mondială;

Organizații internaționale neguvernamentale: Camera Internațională de Comerț; Organizația Internațională pentru Standardizare; Uniunea Internațională a Transportatorilor Rutieri; Camera Internațională a Marinei Comerciale; Federația Internațională a Asociației Expeditorilor de Mărfuri (FIATA).

În afară de cele enunțate, cel mai important rol îl au acordurile comerciale regionale, zonele de liber schimb, uniunile vamale și uniunile economice.

Politica vamală – instrument principal al politicii comerciale aplicate

Politica vamală este principala componentă a politicii comerciale care se bazează pe aplicarea instrumentelor tarifare, în funcție de politica economică a guvernelor, de acordurile comerciale și conjunctura economiei mondiale.

Politica vamală reprezintă partea politicii comerciale care cuprinde totalitatea reglementărilor și normelor emise de stat prin instituțiile abilitate care se aplică tuturor mărfurilor care trec frontierele vamale ale unei țări. Acestea implică controlul mărfurilor și mijloacelor de transport care trec frontierele vamale, îndeplinirea formalităților de vămuire, impunerea vamală prin plata drepturilor vamale la bugetul statului.

În aplicarea politicii vamale, guvernul folosește norme și reglementări naționale, stabilite prin lege sau alte acte normative, norme și reglementări vamale și comerciale regionale sau internaționale. De asemenea, având în vedere complexitatea politicii vamale, domeniul de aplicare, dinamica acesteia, pentru facilitarea aplicării acesteia sunt folosite norme și decizii interne emise de administrația vamală națională.

Tariful vamal reprezintă, „un tabel sistematic al mărfurilor și al taxelor vamale corespunzătoare acestora care se percep pentru mărfurile trecute peste granița vamală a unei țări. În practica internațională există tarife vamale cu o singură coloană pentru taxa vamală prevăzută sau cu mai multe coloane.

Aceste coloane cuprind taxe vamale pentru țările care beneficiază de clauza națiunii celei mai favorizate, taxe pentru țările care nu beneficiază de clauză (taxe autonome) și, uneori, taxe vamale preferențiale, care se acordă unor țări slab dezvoltate. Pe lângă taxele vamale percepute la fiecare produs sau grupă de produse, tariful vamal mai poate cuprinde nomenclatorul mărfurilor scutite de taxe vamale, unele reguli de impunere, precum și alte formalități vamale”.

Tariful vamal este un nomenclator care cuprinde mărfurile de import clasificate și codificate după origine, grad de prelucrare, și taxele vamale exprimate ad valorem, specific sau mixt.

Tariful vamal, ca instrument de politică comercială în protejarea economiei naționale față de concurența străină cuprinde coloane speciale cu taxele vamale pentru mărfurile provenite din țările cu care sunt încheiate acorduri comerciale preferențiale și taxe vamale de bază pentru produsele provenite din țări considerate terțe din punct de vedere vamal.

Tarifele vamale, întâlnite în majoritatea țărilor, sunt compuse în sensul că ele cuprind mai multe coloane de taxe vamale, în funcție de tratamentul preferențial sau nepreferențial care se aplică mărfurilor în funcție de țara de origine sau gradul de prelucrare.

Nomenclatoarele de clasificare ale mărfurilor care cuprind încadrarea tarifară a mărfurilor au evoluat de la Sistemul Internațional de Clasificare Comercială, la Nomenclatorul Vamal de la Bruxelles până la Sistemul Armonizat.

Sistemul Armonizat de Descriere și Codificare a Mărfurilor a fost adoptat în anul 1983 la Bruxelles, sub egida Consiliului de Cooperare Vamală și în baza Convenției privind sistemul armonizat de descriere și codificare a mărfurilor.

În sensul Convenției Internaționale privind Sistemul Armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, sunt definite principalele caracteristici.

Prin Sistem armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, se înțelege nomenclatura care cuprinde pozițiile și subpozițiile și codurile numerice aferente, notele de secțiuni, capitole și subpozițiile, precum și regulile generale de interpretare a Sistemului armonizat cuprinse în anexa la convenție.

Prin nomenclatura tarifară se înțelege nomenclatura stabilită în conformitate cu legislația părții contractante pentru încasarea taxelor vamale la import.

Prin nomenclaturi statistice se înțeleg nomenclaturile mărfurilor, elaborate de partea contractantă, pentru culegerea datelor necesare întocmirii statisticilor comerciale de import și de export.

Prin nomenclatura tarifară și statistică combinată se înțelege o nomenclatură combinată care integrează nomenclatura tarifară și nomenclaturile statistice cerute în mod legal de către partea contractantă pentru declararea mărfurilor la import.

Poziția tarifară este locul atribuit fiecărei mărfi în tariful vamal, în funcție de caracteristicile acesteia.

Poziția tarifară condiționează mărimea taxei vamale stabilite procentual, aplicarea măsurilor de politică comercială tarifare și netarifare (contingente, licențe etc.)

Din punct de vedere tehnic, încadrarea și interpretarea încadrării tarifare, după codul tarifar din tariful vamal, se face după anumite reguli. Potrivit acestora, încadrarea mărfii se poate determina atunci când este în concordanță cu textul pozițiilor și al notelor de secțiuni și de capitole, cu referirile la un articol de la o poziție determinată care reprezintă caracteristicile esențiale ale bunului (ex: bunurile complete sunt încadrate la aceeași poziție cu cele care nu au finalizat procesul de fabricare în totalitate), cu poziția cea mai specifică atunci când bunul ar putea fi încadrat la mai multe poziții (ex: produsele compuse din materii prime diferite), cu poziția aferentă mărfurilor asemănătoare atunci când nu poate fi încadrată conform regulilor stricte. Încadrarea mărfurilor în subpozițiile unei poziții se efectuează prin respectarea termenilor acelor subpoziții și ale notelor de subpoziții.

Originea mărfurilor, stabilită din punct de vedere al țării de origine menționată în coloanele tarifului vamal, permite să se stabilească nivelul taxelor vamale aplicabile la import, statisticile privind evoluția comerțului exterior pe zone geografice, aplicarea reglementărilor specifice și a măsurilor de politică comercială.

Având în vedere complexitatea bunurilor, materia primă încorporată, gradul de prelucrare, stabilirea originii bunurilor este făcută după mai multe criterii.

De exemplu, conform reglementărilor Uniunii Europene și a tarifului vamal comun, mărfurile obținute integral într-o țară sunt considerate originare din acea țară, cazul cel mai simplu care se referă în special la produse agro – alimentare și minerale neprelucrate (animale, cereale în vrac, minereuri etc.).

În cazul produselor în care componentele sunt fabricate în mai multe țări se aplică principiul transformării substanțiale.

Criteriile sunt, cumulativ, următoarele: locul unde a avut loc ultima transformare sau prelucrare substanțială a mărfii transformarea trebuie să fie fundamentată din punct de vedere al procesului de fabricație transformarea trebuie făcută de o întreprindere dotată și specializată din punct de vedere tehnic în urma transformării trebuie să rezulte un produs nou sau un produs cu caracteristici modificate substanțial față de produsul primar.

Conform ultimului criteriu, din punct de vedere al tarifului vamal, transformarea trebuie să schimbe încadrarea tarifară a produsului.

Dar având în vedere acordurile comerciale existente, în relațiile comerciale ale Uniunii Europene cu țări sau grupe de țări, se adoptă criteriul cumulului de origine. Potrivit acestui principiu, în vederea stabilirii originii mărfurilor sa iau în considerare transformările realizate în țările partenere la acord, în etapele de fabricare.

Originea mărfurilor, pentru autoritățile vamale, este dovedită prin documentele, puse la dispoziție de exportator sau importator, care conțin elemente referitoare la identificarea fizică a mărfurilor. Documentele de origine sunt eliberate de regulă de autoritatea vamală din țara exportatoare.

„Taxa vamală este un impozit care se aplică mărfurilor trecute peste granița vamală a unei țări. După modul de percepere, taxa vamală poate să fie ad valorem (o mărime procentuală din valoarea mărfii), specifică (o anumită sumă pe unitatea fizică de măsură) sau mixtă. Taxa vamală poate avea ca scop creșterea veniturilor bugetului de stat sau/și protecția producătorilor interni de competitorii străini. Reprezentând un impozit pe comerțul exterior și tranzacțiile internaționale, taxa vamală îi determină pe consumatori să prefere bunurile economice autohtone, care sunt mai ieftine.

Pentru consumatori, taxa vamală poate reprezenta un mijloc de apărare față de prețurile înalte practicate de producătorii autohtoni ori față de reducerea calității mărfurilor indigene. Taxa vamală constituie un instrument important al politicii vamale, care acționează asupra prețului mărfurilor importate în vederea reducerii importurilor și a eliminării deficitului balanței comerciale”.

Tariful vamal cuprinde taxele vamale care se aplică prin procedura de impunere vamală. Impunerea vamală îndeplinește trei funcții principale.

Din punct de vedere al funcției fiscale, încasările din taxele vamale reprezintă surse importante de venituri ale statului. Din punct de vedere al funcției protecționiste se protejează economia națională față de concurența străină. Din punct de vedere al funcției de negociere, în baza taxelor vamale se negociază preferințele vamale. Obiectul impunerii îl constituie mărfurile supuse sau care urmează să fie supuse unui regim vamal, subiectul impunerii fiind persoana fizică sau juridică obligată la plata drepturilor vamale. Stabilirea obiectului impunerii se realizează pe baza declarației vamale în detaliu.

Taxa vamală reprezintă un impozit pe comerțul exterior și tranzacțiile internaționale, perceput de stat pentru mărfurile care trec frontiera vamală a unei țări. În majoritatea țărilor, taxele vamale se aplică doar la importul de mărfuri.

Taxele vamale pot fi clasificate după mai multe criterii. După scopul impunerii se aplică taxe vamale cu caracter fiscal și taxe vamale cu caracter protecționist. După obiectul impunerii, taxele vamale se aplică în cadrul regimurilor de import, export și tranzit. După modul de percepere a taxelor vamale, taxele vamale sunt ad valorem, specifice și mixte. După modul de stabilire, taxele vamale sunt autonome (generale), convenționale (contractuale), preferențiale, de retorsiune.

În conformitate cu prevederile reglementărilor vamale, definiția acceptată și mai cunoscută a regimului vamal menționează că Regimul vamal cuprinde totalitatea normelor ce se aplică în cadrul procedurii de vămuire, în funcție de scopul operațiunii comerciale și de destinația mărfii.

Tehnica vamală cuprinde normele și procedurile de aplicare a dispozițiilor corespunzătoare unui regim vamal. Regimurile vamale, consacrate în practica vamală internațională sunt definitive și suspensive.

Regimurile vamale definitive sunt importul și exportul, se numesc așa deoarece după încheierea formalităților de vămuire permit indigenarea mărfurilor și introducerea lor în circuitul economic.

Regimurile vamale suspensive (cu impact economic) au ca efect suspendarea plății taxelor vamale, într-o perioadă dată, acordată de autoritatea vamală. Regimurile vamale suspensive se încheie doar prin regimuri vamale definitive. Regimurile vamale suspensive, consacrate și existente în legislația vamală comunitară sunt tranzitul mărfurilor, antrepozitul mărfurilor, perfecționarea activă a mărfurilor, admiterea temporară a mărfurilor și perfecționarea pasivă a mărfurilor.

Exportul reprezintă o „operațiune comercială de vânzare a unor bunuri materiale și/sau servicii către persoane fizice sau juridice dintr-o altă țară în schimbul unei sume dintr-o valută convenită. Cuprinde exportul de mărfuri (bunuri corporale, stabile) și exportul invizibil (servicii). (…) Exportul reflectă nivelul și structura economiei naționale, ca și capacitatea acesteia de a valorifica, în avantajul propriu, participarea la circuitul economic mondial”.

Regimul de export constă în ieșirea definitivă a mărfurilor naționale de pe teritoriul țării exportatoare sau expeditoare și vânzarea acestora pe piața externă, conform acordurilor comerciale dintre părțile contractante. De regulă, în majoritatea statelor taxa vamală la export este de 0%.

Regulile de încadrare tarifară a mărfurilor sunt cele prevăzute în tariful vamal de import. Regimul de export este liberalizat, cu excepția unor categorii de mărfuri prohibite sau interzise de reglementările vamale naționale și internaționale. Sunt de asemenea categorii de mărfuri contingentate la export, în special materii prime și produse naționale limitate care nu acoperă necesitățile interne.

Importul reprezintă o „operațiune comercială de cumpărare din străinătate a unor bunuri materiale și/sau servicii contra unei cantități de monedă convenită, implicând trecerea de către acestea a frontierei vamale a importatorului. Importul poate fi:direct și indirect; de bunuri materiale și de servicii; propriu-zis și de completare; temporar și permanent; cu plata imediată și cu plata amânată”.

Regimul de import constă în intrarea definitivă a mărfurilor în țară, cumpărarea de o persoană juridică națională, în urma acordurilor contractuale între părți, acordarea statutului de marfă indigenă după efectuarea formalităților vamale și comerciale și comercializarea la intern. Bunurile indigenate beneficiază de același regim ca bunurile naționale.

Regimul de import este cel mai important și complex, din punct de vedere al importanței și al aplicării formalităților vamale, măsurilor de politică comercială și fiscală.

La import după efectuarea formalităților de vămuire, autoritățile încasează datoria vamală aferentă drepturilor de import. Drepturile de import sunt taxa vamală, comisionul vamal, suprataxa vamală, taxa pe valoarea adăugată, accize pentru anumite categorii de mărfuri, eventuale taxe de răspuns la tratamente comerciale nefavorabile din partea țării exportatoare. Pentru aplicarea corectă a tarifului vamal trebuie constatată originea mărfurilor. Foarte important pentru aplicarea corectă a tarifului vamal este declararea corectă a valorii în vamă.

Valoarea în vamă se determină, pentru țările membre ale Organizației Mondiale a Comerțului, în conformitate cu Articolul VII al Acordului General pentru Tarife și Comerț (GATT). Acordul are ca scop stabilirea unei valori corecte astfel încât să nu fie afectate principiile de libertate a tranzacțiilor și veniturile bugetare ale statului importator.

Valoarea în vamă se poate determina după mai multe reguli.

Valoarea în vamă a mărfurilor importate va fi valoarea de tranzacție, adică prețul efectiv plătit sau de plătit când acestea sunt vândute pentru export cu destinația țării de import. Valoarea în vamă, dacă nu poate fi aplicată în baza valorii de tranzacție se poate calcula în baza altor reguli.

Astfel, valoarea în vamă va fi valoarea de tranzacție a mărfurilor identice vândute pentru export cu destinația aceleiași țări de import și exportate în același moment sau aproape în același moment cu mărfurile de evaluat sau valoarea în vamă va fi valoarea de tranzacție a mărfurilor similare vândute pentru export, cu destinația aceleiași țări de import și exportate în același moment sau aproape în același moment cu mărfurile de evaluat.

Dacă nu poate fi determinată, după regulile enunțate, valoarea în vamă va fi valoarea prețului unitar al mărfurilor identice sau similare importate și vândute în țara de import în aceeași stare în care au fost importate.

Valoarea în vamă dacă nu poate fi calculată conform regulilor anterioare, cu condițiile aferente acestora, se va baza pe o valoare calculată care va fi egală cu totalul costului sau valorii materiilor prime și cheltuielilor de fabricație pentru producerea mărfurilor importate.

Valoarea în vamă dacă nu poate fi determinată pe baza celor enunțate va fi determinată, conform articolului 7 din Articolul VII GATT, adică prin mijloace rezonabile compatibile cu principiile și prevederile generale ale dispozițiilor din prezentul Articol și pe baza datelor disponibile în țara de import.

Tranzitul vamal al mărfurilor constă în transportul mărfurilor străine între două vămi, de la frontieră la interior, de la interior la frontieră sau între două vămi de frontieră pentru cele transportate în trafic internațional. Tranzitul mărfurilor se încheie prin export sau import.

Antrepozitul mărfurilor constă în depozitarea mărfurilor în spații speciale aprobate de autoritatea vamală sub acoperirea dispozițiilor legale care reglementează acest regim vamal.

Perfecționarea activă a mărfurilor sau lohn-ul activ constă în prelucrarea sau transformarea mărfurilor străine care se reexportă sub formă de produse compensatoare și a mărfurilor importate destinate reexportului. Perfecționarea activă poate fi cu suspendarea drepturilor vamale sau cu restituirea drepturilor vamale. În cazul perfecționării active cu suspendarea drepturilor vamale, marfa supusă transformării rămâne în proprietatea exportatorului.

Admiterea temporară a mărfurilor permite utilizarea pe teritoriul unui stat a bunurilor aduse cu un anumit scop și utilizate, într-o perioadă de timp determinată, cu respectarea destinației și reglementărilor vamale, cu condiția ca să fie încheiate printr-un regim vamal definitiv, de regulă reexportul.

Perfecționarea pasivă a mărfurilor permite exportul temporar de bunuri naționale, în vederea transformării sau prelucrării. Acest regim reprezintă opusul regimului de perfecționare activă.

Politica vamală prin principalul său instrument, tariful vamal, cu ajutorul normelor și reglementărilor prezentate, privind regimurile vamale și valoarea în vamă, în strictă concordanță cu principiile comerțului internațional, reprezintă principala și prima politică folosită de către state în protecția comerțului și monitorizarea fluxurilor comerciale, de asemenea conturează cadrul care unește statele în cadrul zonelor de liber schimb, uniunilor vamale și uniunilor economice și monetare.

Proceduri și tehnici de aplicare a politicii vamale comune

a.) Teritoriul de aplicare a politicii vamale comune

La baza creării Uniunii Europene a stat politica vamală comună. Pentru aplicarea politicii vamale comune s-au considerat necesare elaborarea normelor și procedurilor care să se aplice uniform și unitar în toate vămile din spațiul comunitar. Dispozițiile legislației vamale sunt cuprinse în Codul vamal comunitar.

Codul vamal comunitar conține normele și procedurile generale care asigură aplicarea măsurilor tarifare și altor măsuri de politică comercială comună în legătură cu schimburile comerciale cu mărfuri între Uniunea Europeană, văzută ca entitate distinctă și țările terțe. Țările terțe sunt țările din afara teritoriului vamal al Uniunii Europene. Prin reglementările vamale se protejează interesele financiare ale Uniunii Europene.

Pentru armonizarea și flexibilizarea aplicării procedurilor vamale s-a considerat necesară prelucrarea informațiilor vamale în procedură informatică simplificată, astfel încât, în prezent, declarația vamală pe suport informatic reprezintă regula iar declarația vamală pe hârtie reprezintă excepția.

Mărfurile comunitare aflate în teritoriul vamal al Comunității beneficiază și ele de un regim de reglementare în special cu privire la TVA și sunt supuse și ele unor formalități vamale simplificate, după caz.

Pentru facilitarea comerțului și lupta împotriva fraudei sunt necesare proceduri vamale simple și informatizate. Se impune aplicarea unui control vamal modern și a unei supravegheri vamale utilizând cele mai performante metode de analiză.

Legislația vamală trebuie să reflecte noua realitate economică și să vegheze la facilitarea schimburilor comerciale legale. Vama are un rol important și în protecția frontierelor externe ale Uniunii Europene.

Utilizarea tehnologiei informației și eliminarea documentelor vamale pe suport de hârtie ajută la facilitarea schimburilor comerciale și la eficiența controalelor vamale.

Autoritățile vamale sunt responsabile de supravegherea comerțului internațional al Comunității, contribuind astfel la un comerț echitabil și deschis. Misiunea autorității vamale vizează, în special, următoarele aspecte:

Protejarea intereselor financiare ale Comunității și ale statelor membre,

Protejarea Comunității de comerțul inechitabil și ilegal și încurajarea activităților comerciale legale,

Garantarea securității Comunității, protecția mediului, în cooperare cu autoritățile competente,

Menținerea unui echilibru adecvat între controalele vamale și facilitarea comerțului legitim.

Teritoriul vamal al Uniunii Europene cuprinde teritoriile următoare, inclusiv apele lor teritoriale și interioare, respectiv spațiul lor aerian:

Teritoriul Regatului Belgiei,

Teritoriul Republicii Bulgaria,

Teritoriul Republicii Cehe,

Teritoriul Regatului Danemarcei, cu excepția, insulelor Feroe și a Groenlandei,

Teritoriul Republicii Federale Germania, cu excepția insulelor Helgoland și a teritoriului Busingen,

Teritoriul Republicii Estonia,

Teritoriul Irlandei,

Teritoriul Republicii Elene,

Teritoriul Regatului Spaniei, cu excepția teritoriilor Ceuta și Melilla,

Teritoriul Republicii Franceze, exceptând Noua Caledonie, Maiotte, Saint – Pierre și Miquelon, Wallis și Futuna, Polinezia Franceză și teritoriile australe și antarctice franceze,

Teritoriul Republicii Italiene, cu excepția municipalităților Livigno și Campione d Italia și a apelor naționale ale Lacului Lugano cuprinse între țărm și frontierele politice ale zonei situate între Ponte Tresa și Porto Ceresia,

Teritoriul Republicii Cipru,

Teritoriul Republicii Letonia,

Teritoriul Republicii Lituania,

Teritoriul Marelui Ducat al Luxemburgului,

Teritoriul Republicii Ungare,

Teritoriul Maltei,

Teritoriul Regatului Țărilor de Jos în Europa,

Teritoriul Republicii Austria,

Teritoriul Republicii Polone,

Teritoriul Portugaliei,

Teritoriul României,

Teritoriul Republicii Slovenia,

Teritoriul Republicii Slovace,

Teritoriul Republicii Finlanda,

Teritoriul Regatului Suediei,

Teritoriul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, precum și Insulele Canalului și Insulele Man.

De precizat că și teritoriul statului Monaco face parte din teritoriul vamal al Uniunii Europene.

b.) Noțiuni de bază în aplicare legislației vamale

Pentru aplicarea politicii vamale comune, în Codul vamal comunitar sunt stipulate și detaliate definițiile de bază și termenii uzuali folosiți în practica și limbajul vamal.

Astfel:

Autoritatea vamală – administrațiile vamale ale statelor membre responsabile pentru aplicarea legislației vamale,

Legislație vamală – ansamblul de dispoziții legale format din codul vamal comunitar și dispozițiile de punere în aplicare a acestuia adoptate la nivel comunitar sau național, tariful vamal comun, dispozițiile de instituire a unui sistem comunitar de exonerare de la plata taxelor vamale, acordurile internaționale care conțin dispoziții vamale,

Controale vamale – operațiunile specifice efectuate de autoritățile vamale în scopul asigurării aplicării corecte a legislației vamale sau legislației conexe,

Risc – prin risc se înțelege probabilitatea producerii, la intrarea, ieșirea, tranzitul, transferul sau destinația finală a mărfii care circulă între teritoriul vamal al Comunității și țările sau teritoriile aflate în afara acestui teritoriu sau la staționarea mărfurilor care nu au statut comunitar sau a unui eveniment care ar avea unul din următoarele rezultate:

Împiedică aplicarea corectă a măsurilor comunitare sau naționale,

Compromite interesele financiare ale Comunității sau statelor membre,

Constituie o amenințare pentru securitatea și siguranța Comunității.

Prin gestionarea riscurilor se înțelege determinarea sistematică a riscurilor și punerea în aplicare a tuturor măsurilor necesare pentru a limita expunerea la riscuri. Activitățile de gestionare a riscurilor sunt: colectarea de date și informații, analiza și evaluarea riscurilor, supravegherea vamală pe baza metodelor inteligente.

Formalități vamale – ansamblul operațiunilor care trebuie îndeplinite de către persoanele implicate și autoritățile vamale în vederea respectării legislației vamale,

Declarația sumară – documentul prin care o persoană informează autoritățile vamale, că sunt introdu-se sau scoase mărfuri din teritoriul Comunității,

Declarație vamală – actul prin care o persoană indică sub forma și în modalitatea prevăzute, dorința de a plasa mărfurile sub un anumit regim vamal,

Regim vamal – punerea în liberă circulație, regimuri speciale și export,

Datoria vamală – obligația unei persoane de a plăti cuantumul taxelor de import și export care se aplică mărfurilor,

Mărfuri comunitare – mărfurile care aparțin uneia din următoarele categorii:

Mărfuri produse în întregime pe teritoriul Comunității și care nu conțin mărfuri importate din țări sau teritorii aflate în afara teritoriului vamal al Comunității. Mărfurile produse în întregime pe teritoriul Comunității nu au statutul vamal de mărfuri comunitare dacă sunt obținute din mărfuri plasate din regim de tranzit extern, antrepozitare vamală, admitere temporară sau perfecționare activă.

Mărfurile care intră pe teritoriul vamal al Comunității provenind din țări sau teritorii care nu fac parte din acest teritoriu dar au fost puse în libera circulație după vămuire devin mărfuri comunitare după stingerea obligațiilor de plată.

Mărfurile obținute din mărfuri necomunitare care au fost puse în liberă circulație sau mărfurile produse din mărfuri necomunitare puse în liberă circulație și mărfuri comunitare beneficiază de statutul de mărfuri comunitare.

Liber de vamă – actul prin care autoritățile vamale pun mărfurile la dispoziția persoanei, în scopul prevăzut de regimul vamal sub care acestea au fost plasate,l

Supravegherea vamală – acțiunile întreprinse de către autoritatea vamală pentru asigurarea respectării reglementărilor vamale,

Conversia monetară – conversia monetară este necesară pentru stabilirea valorii în vamă atunci când valoarea mărfurilor este exprimată într-o altă monedă decât cea a statului membru.

c.) Criteriile de determinare a taxelor vamale

Taxele vamale la import se bazează pe tariful vamal comun.

Tariful vamal comun cuprinde:

Nomenclatura combinată a mărfurilor,

Orice altă nomenclatură care se bazează pe nomenclatura combinată,

Taxele vamale convenționale sau autonome normale aplicabile mărfurilor din Nomenclatura Combinată,

Măsurile tarifare preferențiale cuprinse în acordurile pe care Comunitatea le-a încheiat cu țări din afara teritoriului vamal,

Măsurile autonome care prevăd reducerea sau exonerarea de taxe vamale aferente anumitor mărfuri,

Regimurile tarifare preferențiale definite pentru anumite mărfuri datorită naturii sau destinației lor finale,

Măsuri tarifare prevăzute de legislația agricolă sau comercială comună.

Pentru aplicarea tarifului vamal comun, clasificarea tarifară a mărfurilor reprezintă identificarea unei subpoziții sau altei subdiviziuni din Nomenclatura Combinată.

Mărfurile obținute în întregime într-o țară sunt considerate ca fiind originare din acea țară, bineînțeles ținând cont de excepțiile enunțate la punctul anterior. Atunci când originea mărfurilor este prezentată pe declarația vamală, autoritățile vamale pot solicita importatorului să prezinte elemente justificative care să întărească veridicitatea originii declarate.

Pentru mărfurile care beneficiază de preferințe vamale stipulate prin acorduri, originea declarată are în vedere și clauzele referitoare la aceasta din respectivele acorduri.

Baza de calcul pentru valoarea în vamă este valoarea de tranzacție adică prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri atunci când sunt vândute pentru export în spațiul comunitar.

Prețul efectiv plătit sau de plătit este plata totală efectuată sau de efectuat de către cumpărător vânzătorului sau de către cumpărător unui terț în beneficiul vânzătorului pentru mărfurile importate și cuprinde toate plățile efectuate sau de efectuat, drept condiție a vânzării mărfurilor importate.

Valoarea de tranzacție se aplică în peste 90% din operațiunile de import dar se au în vedere respectarea următoarelor condiții:

Nu există restricții privind cedarea sau utilizarea mărfurilor către cumpărător,

Nicio parte a profitului din nicio vânzare ulterioară nu revine direct sau indirect vânzătorului.

Datoria vamală la import ia naștere în urma plasării mărfurilor necomunitare supuse taxelor vamale la import sub unul dintre următoarele regimuri vamale:

Punerea în liberă circulație a mărfurilor,

Admiterea temporară cu exonerarea parțială a taxelor de import.

Datoria vamală ia naștere în momentul acceptării declarației vamale.

Mărfurile care intră pe teritoriul Comunității sunt acoperite de o declarație sumară. Declarația sumară de intrare se depune prin procedee informatice. Anumite documente comerciale, portuare sau de transport pot ține locul unei declarații sumare.

Mărfurile care sunt introduse pe teritoriul vamal al UE sunt supuse supravegherii vamale, pot face obiectul controalelor vamale sau restricțiilor sau interdicțiilor, după caz.

Mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunității sunt prezentate la biroul vamal imediat după sosirea lor.

În vederea vămuirii se întocmește o declarație vamală în detaliu care cuprinde toate datele justificative ale mărfurilor și la care se anexează documentele comerciale și de transport.

Mărfurile pot fi plasate într-unul din regimurile vamale speciale:

Tranzitul: tranzitul intern și tranzitul extern,

Antrepozitarea: depozitarea temporară, antrepozitarea vamală și zonele libere,

Destinația vamală: admiterea temporară și destinația finală,

Perfecționarea: perfecționarea activă și perfecționarea pasivă.

Translația politicii vamale a României și a tarifului vamal național la politica vamală comună

De la 1 ianuarie 2007, România aplică tariful vamal comun al Uniunii Europene și prevederile din politica comercială comună. Până la aderare administrația vamală română în special și Guvernul României au făcut progrese remarcabile de aliniere în totalitate la acquis-ul comunitar în domeniu. Cu toate aspectele controversate, se poate spune că înainte de aderare, administrația vamală română era poate, singura, armonizată din punct de vedere al politicii vamale la toate exigențele europene.

Liberalizarea comerțului exterior a început în anul 1990 odată cu abolirea monopolului de stat iar cadrul general s-a încheiat în anul 1992 prin adoptarea unui nou tarif vamal.

Tariful vamal, aplicat de la 1 ianuarie 1992, a fost elaborat în baza Convenției vamale din 1983 de la Bruxelles privind sistemul armonizat de descriere și codificare a mărfurilor. Tarifului vamal i-au fost aduse modificări ulterioare, astfel în 1995 a fost revizuit și adoptat un nou tarif vamal de import care cuprinde taxe vamale modificate în funcție de acordurile preferențiale la care România a început să fie parte, reduceri graduale la importurile din țările Uniunii Europene, fostele țări CEFTA și cele din AELS.

Din punct de vedere comercial, România practica înainte de aderare, la fel ca și acum, o politică vamală preferențială cu caracter tarifar. Aceasta presupune o flexibilitate a tarifului vamal, în sensul că se acceptă reduceri, exceptări sau eliminări ale taxelor vamale la unele importuri din țări, zone de liber schimb sau uniuni vamale cu care sunt încheiate acorduri comerciale care presupun acordarea unui tratament favorabil în relațiile comerciale.

La elaborarea Tarifului vamal de import al României se avea în vedere ca taxele vamale să fie mai mici sau cel mult egale cu nivelul specificat în Anexele Acordului de la Marrakech, privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului, a Acordului internațional privind carnea de bovină și a Acordului internațional privind produsele lactate, încheiate la Marrakech în anul 1994. În România Acordurile au fost aprobate prin Legea nr.133/1994. În lege se stipulează ratificarea următoarelor înțelegeri internaționale: Acordul de la Marrakech privind constituirea Organizației Mondiale de Comerț, încheiat la Marrakech la 15 aprilie 1994; Acordul internațional privind carnea de bovină, încheiat la Marrakech la 15 aprilie 1994; Acordul internațional privind produsele lactate, încheiat la Marrakech la 15 aprilie 1994.

Conform actului normativ, taxele vamale din Tariful vamal de import al României trebuiau să fie mai mici sau cel mult egale cu nivelul specificat în Lista nr. LXIX – România, anexată la Protocolul de la Marrakech. Ministerul Economiei și Comerțului de la acea vreme a publicat, periodic, modificările în regimul de import și export ce au intervenit ca urmare a aplicării angajamentelor asumate de România în baza Acordului de la Marrakech privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului.

În elaborarea Tarifului vamal de import al României se avea în vedere și aplicarea măsurilor de politică comercială internă, cu incidență în protecția economiei și producției naționale față de mărfurile din import.

Conform Codului Vamal al României și Regulamentului de aplicare a Codului Vamal al României modificat în anul 2006 și valabil până la momentul adoptării Codului Vamal Comunitar, în special la import, aplicarea taxelor vamale din Tariful vamal era reglementată după reguli care stabilesc valoarea în vamă, aplicarea ad valorem a taxei vamale și exprimarea procentuală a acesteia precum și definirea tratamentului favorabil. La importul mărfurilor, și înainte de aderare și în prezent, autoritatea vamală realizează procedura de vămuire și de încasare a datoriei vamale aferentă drepturilor de import, aplicând și măsurile de politică comercială.

Taxele vamale de import se determinau până la aderare pe baza Tarifului vamal de import al României. Tariful vamal de import al României se elabora pe baza nomenclaturii combinate a mărfurilor. În tariful vamal al României ca, de altfel și în tariful vamal comun, taxa vamală era exprimată în procente și se aplica la valoarea în vamă a mărfurilor, exprimată în lei. Taxele vamale aplicabile, și înainte de 2007 și acum, sunt cele prevăzute la data înregistrării declarației vamale de import. În situația în care, ulterior înregistrării, în timpul efectuării procedurii de vămuire, până la acordarea liberului de vamă, intervin taxe vamale preferențiale, titularul operațiunii comerciale sau reprezentantul acestuia va solicita autorității vamale aplicarea taxei vamale corespunzătoare regimului preferențial.

Unele categorii de mărfuri pot beneficia de un tratament tarifar favorabil, în funcție de felul mărfii sau destinația lor specifică, potrivit reglementărilor vamale sau acordurilor și convențiilor internaționale la care România (înainte de aderare) sau Uniunea Europeană (în prezent) este parte.

Prin tratament tarifar favorabil se înțelege o reducere sau exceptare de drepturi vamale, care poate fi aplicată și în cadrul unui contingent tarifar.

Prin lege se stabileau cazurile în care, din motive și împrejurări speciale, se acordau scutiri de drepturi vamale la importul de mărfuri. Guvernul, în cazuri temeinic justificate, la propunerea Ministerului Finanțelor Publice și a Ministerului Economiei și Comerțului (actualele denumiri sunt Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul pentru Comerț, IMM și mediul de afaceri), putea aproba, cu caracter temporar, exceptări sau reduceri de taxe vamale, pentru unele categorii de mărfuri.

Regulile generale și notele explicative de interpretare a nomenclaturii mărfurilor prevăzute în Tariful vamal de import al României erau cele din Convenția internațională a Sistemului armonizat de descriere și codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983, la care România era parte.

În vederea aplicării corecte a tarifului vamal, autoritatea vamală constată originea mărfurilor importate, pe baza următoarelor criterii: mărfuri produse în întregime într-o țară, mărfuri obținute printr-o prelucrare sau transformare substanțială într-o țară. Aplicarea criteriilor se face pe baza regulilor de origine prevăzute de reglementările vamale sau de acordurile ori convențiile internaționale la care România înainte de aderare era parte.

În aplicarea regimului tarifar preferențial, regulile și formalitățile necesare pentru determinarea originii mărfurilor sunt cele stabilite în acordurile și convențiile internaționale la care România era parte.

Procedura de determinare a valorii în vamă este cea prevăzută în Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife și comerț (G.A.T.T.) încheiat la Geneva la 1 noiembrie 1979, la care România este parte. Transformarea în lei a valorii în vamă se face la cursul de schimb stabilit și comunicat de Banca Națională a României. Valoarea în vamă se determină și se declară de către importator, care este obligat să depună la biroul vamal, o declarație pentru valoarea în vamă, însoțită de facturi sau alte documente de plată a mărfii și a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia.

Prin O.G. nr. 26/1993, modificată până la aderare aproape în totalitate, s-a legitimat intrarea în vigoare, după 1990, a tarifului vamal național care se aplica tuturor mărfurilor importate, de asemenea au fost stabilite normele privind nomenclatura vamală și stabilirea originii bunurilor.

În același an, prin H.G. nr. 120/29.03.1993 s-a menționat: „începând cu data de 1 mai 1993, clasificarea mărfurilor în Tariful Vamal al României, (…), se detaliază de la 6 la 8 cifre, taxele vamale transpunându-se automat de la fiecare poziție de 6 cifre la toate pozițiile de 8 cifre în care acestea se detaliază”.

Analizând reglementările prezentate, referitoare îndeosebi la Tariful Vamal, se poate spune că, Codul Vamal al României a fost elaborat în concordanță cu Codul vamal comunitar.

Pentru aspectele de politică vamală prezentate în istoria recentă a politicii vamale a României regulile și principiile sunt aceleași și în politica vamală comună, aplicată de România în prezent.

Codul Vamal al României era împărțit în capitole care tratau dispozițiile generale de aplicat, reglementările vamale, sistemul instituțional al autorității vamale și regimurile vamale

Prevederile Codului Vamal și ale Regulamentului de aplicare a Codului Vamal, erau armonizate în cea mai mare parte cu legislația vamală comunitară, punerea în practică a acestora făcându-se în mod unitar. Nu existau la momentul anului 2006 deosebiri de aplicare față de legislația comunitară în ceea ce privește utilizarea nomenclaturii tarifare, informațiile tarifare obligatorii, regulile de origine, valoarea în vamă, procedurile și regimurile vamale la import și export, tranzitul, antrepozitul vamal, documentul administrativ unic, datoria vamală. România utiliza de asemenea și nomenclatura combinată ca bază a Tarifului vamal de import.

Modificările anuale ale nomenclaturii combinate erau introduse prin hotărâri ale Guvernului României.

Regimul scutirilor de la plata taxelor vamale respecta obligațiile asumate de România prin acordurile și convențiile internaționale. Principiile pe care se bazau regimul scutirilor de taxe vamale erau în conformitate cu practica Uniunii Europene, armonizarea completă fiind realizată în momentul aderării țării noastre la Uniunea Europeană.

Concomitent cu asigurarea procesului de preluare și aplicare a acquis-ului comunitar, România urmărea, în complementaritate în perioada preaderare, îndeplinirea obligațiilor ce îi reveneau ca parte contractantă la mai multe convenții internaționale multilaterale, recomandări ale Organizației Mondiale a Vămilor, precum și din acordurile bilaterale privind colaborarea și asistența reciprocă în domeniul vamal.

România era parte contractantă la convenții internaționale vizând armonizarea regimurilor și procedurilor vamale, denumirea și codificarea mărfurilor, admiterea temporară.

Pentru Capitolul 26 – Relații Externe, în documentul complementar de poziție, la momentul închiderii, s-au menționat aspecte referitoare la modul de implementare a politicii comerciale comune și la acceptarea exigențelor de acquis la momentul aderării. Conform documentului complementar de poziție și realității postaderare, România a acceptat acquis-ul comunitar.

Guvernul României și-a stabilit, pentru toate Capitolele, ca obiectiv pentru aderarea la Uniunea Europeană data de 1 ianuarie 2007. În acest scop, România a intensificat procesul de pregătire astfel încât să pună în aplicare acquis-ul comunitar în domeniul relațiilor externe fără a cere perioade de tranziție.

Politica României în domeniul încheierii acordurilor de comerț liber s-a făcut în concordanță cu politica Uniunii Europene. România avea încheiate acorduri de comerț liber cu acele țări care au negociat acorduri similare cu Uniunea Europeană. Legislația României în domeniul politicii comerciale și al relațiilor externe era la momentul anului 2007, în mare măsură, în concordanță cu legislația comunitară.

Implementarea acquis-ului nu a presupus înființarea unor noi instituții și structuri administrative deoarece în perioada preaderare România a fost atentă la atribuțiile și rolul administrațiilor de profil europene. România a asigurat infrastructura necesară, baza de date și pregătire a personalului care au putut permite implementarea și aplicarea efectivă a acquis-ul la momentul aderării.

Referitor la calitatea de membru al Organizației Mondiale a Comerțului, sunt făcute precizări în documentul complementar de poziție. România este membră fondatoare a O.M.C. și aplică, de la 1 ianuarie 1995, prevederile Acordului de la Marrakech. România a fost membră GATT (Acordul General pentru Tarife și Comerț) din anul 1971, participând la rundele de negocieri Tokyo și Uruguay. În urma ratificării Acordului de la Marrakech, România a devenit parte la acordurile multilaterale. Aderarea României la Uniunea Europeană nu a adus schimbări importante în privința obligațiilor asumate de România în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului.

România beneficia de tratamentul preferențial acordat de țările dezvoltate donatoare în cadrul Sistemului generalizat de preferințe vamale (SGP). La momentul aderării, România a adoptat schemele de preferințe generalizate aplicate de Uniunea Europeană.

Ministerul Economiei și Comerțului a cooperat cu serviciile de specialitate ale Comisiei Europene, astfel încât orice nouă reglementare în domeniul măsurilor de apărare comercială era armonizată cu legislația comunitară și compatibilă cu prevederile Organizației Mondiale a Comerțului. Conform angajamentelor, România a acționat astfel încât la momentul aderării, politica comercială a fost transferată sub responsabilitatea deplină a Uniunii Europene.

Cu privire la cooperarea economică cu țările terțe, la momentul aderării la Uniunea Europeană, România a făcut compatibile cu obligațiile de membru toate acordurile și tratatele sale, în special cele privind comerțul, cooperarea economică și tehnică și investițiile.

La momentul aderării la Uniunea Europeană, România a solicitat să devină parte la Acordul privind Spațiul Economic European (SEE), conform articolului 128 al SEE.

Acquis-ul constă în principal dintr-un număr de instrumente care asigură funcționarea uniunii vamale, precum și protecția și controlul granițelor sale externe. Fără uniune vamală, politica comercială și de dezvoltare a Uniunii Europene, piața agricolă comună și coordonarea eficientă a politicilor economice și monetare nu ar fi posibile. România a acceptat în întregime, așa cum se prevede și în documentul de poziție transmis Uniunii Europene, acquis-ul comunitar privind capitolul 25 – Uniunea vamală, în vigoare la data de 31 decembrie 2000, ulterior, a fost agreat acquis-ul comunitar până la data de 30 iunie 2002.

Finalizarea implementării TARIR (Tariful Vamal Integrat Român) și asigurarea compatibilității depline cu TARIC (Tariful Vamal Integrat Comunitar) s-a realizat în anul 2005.

Armonizarea completă a regimului scutirilor de taxe vamale s-a finalizat în anul 2002. Aplicarea integrală a acquis-ului comunitar în domeniul contingentelor cantitative și al plafoanelor are ca termen, data aderării. Armonizarea deplină cu acquis-ul în ceea ce privește regimul vamal de antrepozit avea ca termen anul 2003, dar a fost realizată în anul 2004, printr-o modificare a Codului Vamal.

Alinierea deplină la procedura simplificată de declarare incompletă și la procedura de declarare simplificată a avut termen trimestrul II 2002, fiind realizată. Elaborarea și punerea în practică a unei reglementări privind controlul utilizării finale a mărfurilor care beneficiază de un tratament tarifar favorabil în funcție de destinația lor finală a avut ca termen anul 2001, fiind realizată.

Adoptarea unei legi pentru aplicarea Convenției de la Istanbul (Convenția privind admiterea temporară a mărfurilor) a avut termen anul 2001, fiind realizată. În ceea ce privește regulile de origine preferențială, finalizarea acordurilor de comerț liber cu toate țările participante la sistemul de cumul pan-european a avut ca termen anul 2004, fiind realizată.

Negocierile la Capitolul 26 – Relațiile externe au fost deschise și închise în cadrul Conferinței de Aderare România – U.E. din 14 iunie 2000. Acquis-ul comunitar aferent Capitolului 26 – Relațiile externe, printre alte aspecte, acoperă relațiile economice și comerciale ale Comunității Europene cu țările terțe în ceea ce privește regimul de import, regimul de export, măsurile de apărare comercială, Organizația Mondială a Comerțului și cadrul comerțului multilateral, precum și cooperarea economică și asistența pentru dezvoltare.

România era deja asociată politicii comerciale comune a Comunității Europene prin Acordul European de Asociere

România a acceptat în întregime acquis-ul comunitar privind capitolul 26 – Relațiile externe, în vigoare la data de 31 decembrie 2000. Ulterior, a fost agreat acquis-ul comunitar până la data de 30 iunie 2002.

Din scurta istorie de preaderare prezentată, se observă că politica vamală a României a fost pregătită pentru trecerea la politica vamală comună, legislația vamală fiind printre primele armonizate, după anii 1990, măsurile asumate de România prin capitolele de negociere sunt realizate, respectându-se termenele stabilite în documentele

Armonizarea cadrului instituțional al administrației vamale române

După 1990, Administrația Vamală Română a intrat într-un proces de reformă legislativă și instituțională, având ca obiectiv principal, pregătirea condițiilor necesare aderării la Uniunea Europeană. Elaborarea, legiferarea și aplicarea efectivă a tarifului vamal de import începând cu 1 ianuarie 1991 a fost prima măsură cu caracter complex ce a determinat optimizarea funcției de fiscalitate a serviciilor vamale, derularea procesului de încasare a taxelor vamale în mod unitar, sistematic și nediscriminatoriu.

În perioada 1992-1993, cadrul legal a fost îmbunătățit treptat, în vederea armonizării cu legislația comunitară prin adoptarea tarifului vamal de import bazat pe nomenclatura sistemului armonizat la nivel de 6 cifre (1992), utilizarea formularului tipizat al declarației vamale în detaliu, similar documentului administrativ unic utilizat în Comunitatea Economică Europeană (1993), adoptarea tarifului vamal de import având la bază nomenclatura combinată a mărfurilor (1993).

În perioada 1996 – 1998 a fost adoptat cadrul legislativ al activității vamale, în cea mai mare parte armonizat cu cel comunitar și cel referitor la structura organizatorică a Administrației Vamale Române. Codul Vamal al României elaborat în anul 1997, a fost modificat în anii 2004 și 2006. Regulamentul Vamal elaborat în anul 1997, a fost modificat în anii 2001, 2003 și 2004, 2006.

În aplicarea politicii vamale, Autoritatea Națională a Vămilor exercită, în principal, atribuții de aplicare în domeniul vamal a măsurilor specifice rezultate din legislația comunitară, națională și internațională.

Structurile centrale și regionale ale Autorității Naționale a Vămilor urmăresc și supraveghează respectarea legislației vamale pe întreg teritoriul țării și exercită controlul specific potrivit reglementărilor în vigoare, iau măsuri de prevenire și combatere, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, a oricăror infracțiuni și contravenții în domeniul vamal

Conform atribuțiilor stabilite de actele normative în vigoare, Autoritatea Națională a Vămilor este organizată și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanțelor Publice și în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Autoritatea Națională a Vămilor asigură aplicarea politicii vamale și în domeniul accizelor și exercită atribuțiile stabilite prin lege. Autoritatea Națională a Vămilor asigură aplicarea legislației în domeniul vamal și pentru accize, în mod uniform, imparțial, transparent și nediscriminatoriu, tuturor persoanelor fizice și juridice,

Autoritatea Națională a Vămilor are, în principal, următoarele atribuții:

aplică în domeniul vamal și pentru accize măsurile specifice rezultate din programele guvernamentale și din reglementările vamale și pentru accize și alte dispoziții aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală și fiscală pentru accize sau supuse controlului vamal și fiscal pentru accize;

organizează, îndrumă și controlează activitatea direcților regionale pentru accize și operațiuni vamale, a direcțiilor județene pentru accize și operațiuni vamale, precum și a birourilor vamale din subordine;

urmărește și supraveghează respectarea reglementărilor vamale pe întregul teritoriu al țării și exercită controlul specific potrivit legislației în vigoare;

ia măsuri pentru prevenirea, combaterea și sancționarea contravențiilor în conformitate cu reglementările legale în vigoare;

participă împreună cu alte organe de specialitate ale administrației publice centrale la elaborarea proiectelor de acte normative în domeniul vamal și al accizelor;

aplică prevederile Tarifului vamal și ale altor acte normative referitoare la acesta;

aplică prevederile legale prin care se transpun directivele Comisiei Europene privind originea preferențială și nepreferențială a mărfurilor și elaborează metodologii pentru aplicarea regulilor de origine preferențiale cuprinse în protocoalele de reguli de origine la acordurile încheiate de Uniunea Europeană;

asigură aplicarea prevederilor cu caracter vamal din acordurile, convențiile și tratatele internaționale la care România este parte;

urmărește aplicarea corectă a regulilor de interpretare a Nomenclaturii sistemului armonizat și de evaluare în vamă a mărfurilor, precum și a prevederilor actelor normative referitoare la taxele vamale, taxa pe valoarea adăugată, accize și alte drepturi vamale;

elaborează norme metodologice pentru organele proprii de control și le supune spre aprobare Agenției Naționale de Administrare Fiscală;

elaborează și adoptă norme tehnice de aplicare a prevederilor Regulamentului vamal;

elaborează propuneri privind sistematizarea legislației vamale;

acționează pentru îndeplinirea programelor privind integrarea vamală europeană;

coordonează, îndrumă și controlează activitatea direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, a direcțiilor județene pentru accize și operațiuni vamale și a birourilor vamale pe linia prevenirii și combaterii traficului ilicit de droguri, arme, explozivi, alte produse cu regim special, obiecte din patrimoniul cultural național; urmărește, în cooperare cu celelalte organe abilitate ale statului, cazurile de spălare a banilor prin operațiuni vamale;

verifică modul de declarare de către titularul operațiunii vamale sau de către reprezentantul său a drepturilor de import și a altor drepturi legal datorate reprezentând impozite și taxe care, potrivit legii, sunt în atribuția autorității vamale; încasează și virează aceste drepturi; stabilește, prin controlul ulterior al declarațiilor, diferențele și asigură încasarea sau, după caz, rambursarea ori remiterea acestora; aplică formele și instrumentele de plată și de garantare a drepturilor de import și a altor impozite și taxe aflate în competența sa;

controlează mijloacele de transport încărcate cu mărfuri de import, export sau aflate în tranzit, precum și bagajele însoțite sau neînsoțite ale călătorilor care trec frontiera de stat a României și verifică legalitatea și regimul vamal ale acestora, potrivit reglementărilor vamale în vigoare; reține, în vederea confiscării, mărfurile care fac obiectul unor abateri de la legislația vamală și pentru care legea prevede o astfel de sancțiune;

verifică, potrivit reglementărilor vamale în vigoare, pe timp de zi și de noapte, clădiri, depozite, terenuri, sedii și alte obiective și poate preleva, în condițiile legii, probe pe care le analizează în laboratoarele proprii sau agreate în vederea identificării și expertizării mărfurilor supuse vămuirii;

efectuează investigații, supravegheri și verificări, potrivit reglementărilor legale în vigoare, în cazurile în care sunt semnalate situații de încălcare a legislației vamale de către persoane fizice și juridice; verifică registre, corespondența și alte forme de evidență și are dreptul de a cere oricărei persoane fizice sau juridice să prezinte, fără plată, documentația și informațiile privind operațiunile vamale;

exercită controlul ulterior conform reglementărilor vamale;

asigură sistemul informatic integrat vamal, datele și prelucrările acestora pentru statistica vamală și de comerț exterior; gestionează informațiile cu privire la colectarea datoriei vamale;

reprezintă, în fața instanțelor, direct sau prin organele teritoriale ale Ministerului Economiei și Finanțelor, interesele statului în cazurile de încălcare a normelor vamale;

asigură, prin intermediul Biroului transmiterea și/sau primirea pe cale electronică a informațiilor privind acordarea asistenței pentru recuperarea în România a unor creanțe stabilite într-un alt stat membru al Uniunii Europene, precum și pentru recuperarea într-un alt stat membru al Uniunii Europene a creanțelor stabilite în România, potrivit competențelor legale;

asigură aplicarea prevederilor legale privind recuperarea în România a unor creanțe stabilite într-un alt stat membru al Uniunii Europene, precum și a celor privind recuperarea într-un alt stat membru al Uniunii Europene a creanțelor stabilite în România, pentru creanțele pe care le administrează potrivit legii;

întocmește studii, analize și elaborează proiecte de acte normative privind organizarea activității proprii pe care le supune ministrului economiei și finanțelor cu avizul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru a fi valorificate și promovate;

face propuneri de avizare a proiectelor de acte normative elaborate de alte ministere și instituții centrale, care cuprind măsuri referitoare la domeniul vamal;

aplică legislația în ceea ce privește raporturile de serviciu și raporturile de muncă ale personalului propriu;

colaborează, pe bază de protocol, cu structurile abilitate ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative, precum și cu alte organe ale statului sau asociații patronale, cu atribuții în aplicarea legii ori interesate în realizarea politicii vamale;

cooperează, pe bază de reciprocitate, cu autoritățile vamale ale altor state, precum și cu organismele internaționale de specialitate, în vederea prevenirii, cercetării și combaterii fraudelor vamale;

organizează și execută controlul respectării prevederilor legale privind supravegherea mișcării produselor accizabile pe teritoriul național;

propune măsuri cu privire la îmbunătățirea activității de colectare și încasare a veniturilor provenite din produse accizabile și de întărire a capacității de control în închiderea circuitelor mișcării produselor accizabile;

organizează și acordă asistență de specialitate contribuabililor în domeniul mișcării produselor accizabile;

adoptă măsurile necesare pentru asigurarea aplicării prevederilor Convenției privind utilizarea tehnologiei informațiilor de către serviciile vamale și ale Convenției cu privire la asistența reciprocă și cooperarea între administrațiile vamale;

administrează și gestionează, în cooperare cu autoritățile vamale ale statelor membre ale Uniunii Europene, aspectele vamale ce decurg din aplicarea aranjamentului administrativ privind sistemul cotelor tarifare comunitare;

îndeplinește atribuțiile legate de realizarea controalelor Fondului European pentru Dezvoltare Rurală, delegate de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură în calitate de organism responsabil în plan național de derularea și gestionarea fondurilor europene pentru agricultură;

efectuează gestionarea riscurilor pe bază de surse și de strategii naționale și internaționale;

raportează Comisiei Europene cazurile de fraudă și neregularități privind drepturile vamale mai mari de 10.000 euro;

încasează și contabilizează resursele proprii tradiționale (taxe vamale, contribuții agricole, taxe antidumping) ale bugetului comunitar);

întreprinde măsurile speciale privind supravegherea producției, importului și circulației produselor accizabile;

îndeplinește atribuțiile și sarcinile prevăzute de lege în domeniul autorizării, atestării, avizării persoanelor juridice și fizice care desfășoară activități de producție, îmbuteliere, ambalare, primire, deținere, depozitare și/sau expediere, comercializare, utilizare finală a produselor accizabile;

controlează, în condițiile legii, mijloacele de transport încărcate sau suspectate a fi încărcate cu mărfuri purtătoare de accize armonizate aflate în mișcare intracomunitară, verifică îndeplinirea condițiilor legale cu privire la mișcările intracomunitare de produse accizabile, verifică, în condițiile legii, pe timp de zi și de noapte, clădiri, depozite, terenuri, sedii și alte obiective și poate preleva, în condițiile legii, probe pe care le analizează în laboratoarele proprii sau agreate în vederea identificării și expertizării produselor accizabile;

constată și sancționează faptele care constituie contravenții potrivit reglementărilor fiscale referitoare la regimul produselor accizabile și reține, în vederea confiscării, mărfurile care fac obiectul contravenției, pentru care legea prevede o astfel de sancțiune;

efectuează investigații, supravegheri și verificări, potrivit reglementărilor legale în vigoare, în cazurile în care sunt semnalate situații de încălcare a legislației fiscale privind accizele de către persoane fizice și juridice;

organizează și aplică măsuri de supraveghere fiscală și efectuează controlul respectării prevederilor legale, naționale și comunitare, în cazul deplasării pe teritoriul național a produselor accizabile; îndeplinește atribuțiile prevăzute de reglementările fiscale privind procedura de gestionare a documentelor administrative de însoțire, întocmite în cazul deplasării produselor accizabile în regim suspensiv;

realizează, prin intermediul direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, executarea silită a drepturilor de import sau de export, a altor taxe și impozite datorate statului, potrivit legii, în cadrul operațiunilor vamale, a accesoriilor aferente acestora, a amenzilor și a oricăror alte sume datorate bugetului general consolidat în temeiul unor titluri executorii, precum și, în cazurile prevăzute de lege, a creanțelor stabilite într-un alt stat membru al Uniunii Europene, potrivit competențelor legale;

îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de reglementările fiscale privind accizele.

Sigla Autorității Naționale a Vămilor

Structura Organizatorică a Autorității Naționale a Vămilor

De la momentul anului 2007, autoritatea vamală română aplică tariful vamal comun și reglementările vamale ale Uniunii Europene, la frontiera vamală a Uniunii Europene, de nord-est, sud-vest și la Marea Neagră, în mod uniform și unitar ca toate autoritățile vamale ale statelor membre, pe întreg teritoriul Uniunii Europene.

Funcționarea eficientă a uniunii vamale, având în vedere faptul că politica vamală este una dintre cele mai complexe politici economice, impune aplicarea legislației vamale în mod unitar și uniform pe întreg teritoriul Uniunii Europene.

Politica comercială a Uniunii Europene este reglementată la nivel comunitar, administrațiile vamale naționale doar aplicând reglementările vamale comune. Administrațiile vamale europene aplică aspecte legate de reglementările comerțului internațional multilateral și al politicii agricole comune, aplică prevederile acordurilor comerciale preferențiale sau de liber schimb încheiate de Uniunea Europeană, ca entitate economică – comercială distinctă, cu țările terțe.

Tariful Vamal Integrat Comunitar (TARIC), a apărut din necesitatea gestionării corecte, fără omisiuni, a reglementărilor vamale europene, de politică agricolă comună și politică comercială internațională. TARIC reprezintă un instrument de lucru zilnic, aflat la dispoziția funcționarilor vamali și agenților economici. Acesta cuprinde sub formă codificată, totalitatea reglementărilor comunitare și naționale, de natură vamală sau conexă, care se aplică mărfurilor în procesul de vămuire.

TARIC asigură interpretarea, integrarea și codificarea unitară a tuturor reglementărilor cu aplicabilitate în domeniul vamal și este elaborat de către Comisia Europeană. Acesta conține nomenclatura în toate limbile țărilor membre, pentru toate încadrările tarifare. În TARIC sunt menționate nivelul taxelor vamale, al măsurilor de politică comercială comună și agricolă comună, aplicabile.

Actualizarea TARIC se realizează, anual, la nivelul Comisiei Europene. Datele și informațiile conținute, corecte și complete, sun transmise în timp util către toate statele membre. Crearea bazei de date TARIC și implementarea în sistemul informatic vamal comunitar permite aplicarea corectă, uniformă și unitară a politicii vamale comune pe întreg teritoriul Uniunii Europene, de asemenea permite comunicarea imediată a tuturor modificărilor ce intervin în legislația comercială comună.

Tariful Vamal Integrat Comunitar (TARIC), cuprinde dispozițiile Sistemului armonizat de denumire și codificare a mărfurilor (S.A.), dispozițiile nomenclaturii combinate (N.C.), dispozițiile referitoare la domeniul vamal, conținute în legislația specifică.

Dispozițiile referitoare la domeniul vamal se referă la taxele vamale convenționale, exceptările și reducerile de taxe vamale, contingentele tarifare, regimul tarifar preferențial (inclusiv pe bază de contingente tarifare preferențiale).

Regimul tarifar preferențial este aplicabil pentru țările membre ale Comunităților Europene – U.E., țările membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb (A.E.L.S.), țările participante la Acordul privind sistemul global de preferințe comerciale între țările în curs de dezvoltare (S.G.P.C.), țările semnatare ale Protocolului privind negocierile comerciale între țările în curs de dezvoltare – Protocolul celor 16 (P16). De asemenea, tariful vamal integrat cuprinde dispoziții referitoare la aplicarea taxei pe valoarea adăugată și accizelor ca drepturi de import, la prohibițiile și restricțiile la import și export, alte restricții la import, inclusiv CITES și bunurile cu dublă utilizare.

La nivelul Autorității Naționale a Vămilor, în vederea pregătirii cadrului tehnic și procedural de implementare a tarifului vamal comun ca instrument de politică comercială și tarifului vamal integrat comunitar (TARIC) au fost întreprinse măsuri de creare a unei nomenclaturi tehnice de codificare și clasificare și a unei baze de date legislative, similare TARIC, nomenclatorul denumindu-se Tariful Vamal Integrat Român (TARIR), care a asigurat translația de la actuala clasificare și interpretare la TARIC, care cuprinde tariful vamal comun și reglementările vamale comune, codificate.

=== 2 ===

RELATIILE ROMANIEI CU O.M.V.

EXPUNERE DE MOTIVE

Intensificarea schimburilor economice între state a impus necesitatea simplificării, armonizării și raționalizării formalităților vamale.

Acționînd în favoarea unei mai rapide circulații a mărfurilor, statele au resimțit necesitatea creării unui organism specializat de cooperare pe linia tehnicii vamale, menit să studieze problemele referitoare la cooperarea vamală, să elaboreze proiecte de convenții vamale multilaterale, să asigure difuzarea de informații privind reglementările și tehnica vamală etc.

În acest scop, s-a încheiat la Bruxelles, la 15 decembrie 1950, Convenția pentru înființarea unui Consiliu de cooperare vamală.

La această convenție participă în prezent 52 de state, dintre care două socialiste (Cehoslovacia și Iugoslavia).

Participarea Republicii Socialiste România ca membru al Consiliului de cooperare vamală prezintă interes, apărînd totodată și ca o afirmare practică a politicii țării noastre de promovare a cooperării economice internaționale.

În vederea aderării României la Convenția pentru înființarea Consiliului de cooperare vamală, s-a adoptat decretul alăturat.

Întrucât la articolul II din convenție este prevăzută clauza colonială, s-a considerat necesar ca în decretul de aderare să se reafirme sub forma unei declarații poziția României în această problemă.

D E C R E T

privind aderarea Republicii Socialiste România la Convenția pentru înființarea unui Consiliu de cooperare vamală, încheiată la Bruxelles la

15 decembrie 1950

Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România d e c r e t e a z ă:

Art,1 – Republica Socialistă România aderă la Convenția pentru înființarea unui Consiliu de cooperare vamală, încheiată la Bruxelles la 15 decembrie 1950.

Art.2 – La depunerea instrumentului de aderare a Republicii Socialiste România la Convenția pentru înființarea unui Consiliu de cooperare vamală, se vor transmite următoarele declarații:

a) ,,Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România declară că privilegiile și imunitățile prevăzute în anexa la Convenția pentru înființarea unui Consiliu de cooperare vamală, semnată la Bruxelles la 15 decembrie 1950, vor fi acordate pe teritoriul român acestui consiliu și funcționarilor săi la fel ca și altor organizații sau organisme economice internaționale și reprezentanților acestora, în conformitate cu legislația română, cu principiile generale ale dreptului internațional contemporan și cu practica internațională.”

b) ,,Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România consideră că menținerea stării de dependență a unor teritorii la care se referă reglementarea de la articolul II litera a din convenție nu este în concordanță cu Declarația asupra acordării independenței țărilor și popoarelor coloniale adoptată de Adunarea generală a Organizației Națiunilor Unite, la 14 decembrie 1960, cu Rezoluția nr. 1514 (XV), prin care se proclamă necesitatea de a se pune capăt în mod rapid și necondiționat colonialismului sub toate formele și manifestările sale”.

Președintele

Consiliului de Stat,

NICOLAE CEAUȘESCU

București, 23 octombrie 1968

C O N V E N Ț I E

pentru înfiiințarea unui Consiliu de cooperare vamală*)

Guvernele semnatare ale prezentei convenții, considerând că este necesar să asigure regimurilor lor vamale cel mai înalt grad de armonizare și de uniformitate și, în mod special, să studieze problemele inerente dezvoltării și progresului tehnicii vamale și legislației aferente, convinse că ar exista interes pentru comerțul internațional să promoveze între guverne cooperarea în aceste materii, ținând seama în același timp de factorii economici și ai tehnicii vamale pe care îi comportă, au convenit asupra celor ce urmează:

Se înființează un Consiliu de cooperare vamală, denumit mai jos ,,consiliu”.

Sînt membri ai consiliului:

(i) părțile contractante la prezenta convenție;

(ii) guvernul oricărui teritoriu vamal autonom în ce privește relațiile sale comerciale externe, care este propus de către partea contractantă avînd răspunderea oficială a relațiilor diplomatice ale acelui teritoriu și a cărui admitere ca membru distinct este acceptată de consiliu.

b) Orice guvern al unui teritoriu vamal distinct, membru al consiliului potrivit paragrafului a) (ii) de mai sus, va înceta să fie membru al consiliului prin notificarea privind retragerea sa făcută consiliului de către partea contractantă avînd răspunderea oficială a relațiilor sale diplomatice.

c) Fiecare membru al consiliului numește un delegat și unu sau mai mulți delegați supleanți pentru a-l reprezenta în consiliu. Acești delegați pot fi asistați de consilieri.

d) Consiliul poate admite în cadrul său, în calitate de observatori, reprezentanți ai statelor membre sau ai organizațiilor internaționale.

Consiliul are următoarele sarcini:

a) să studieze orice problemă relativă la cooperarea vamală pe care părțile contractante au convenit să o promoveze conform scopurilor generale ale prezentei convenții;

b) să examineze aspectele tehnice ale regimurilor vamale, precum și factorii economici care sînt legați de acestea, în scopul de a propune membrilor săi mijloace practice pentru obținerea celui mai înalt grad de armonizare și de uniformitate;

c) să elaboreze proiecte de convenții și de amendamente la convenții și să recomande adoptarea lor de către guvernele interesate;

d) să facă recomandări pentru a asigura interpretarea și aplicarea uniformă a convențiilor încheiate ca urmare a lucrărilor sale, precum și a Convenției asupra nomenclaturii pentru clasificarea mărfurilor în tarifele vamale și a Convenției asupra valorii vamale a mărfurilor, elaborate de Grupul de studii pentru Uniunea vamală europeană și, în acest scop, să îndeplinească funcțiile care i-ar fi atribuite în mod expres prin dispozițiile convențiilor menționate;

e) să facă recomandări în calitate de organism de conciliere pentru reglementarea diferendelor privind interpretarea sau aplicarea convențiilor menționate la paragraful d) de mai sus, conform dispozițiilor convențiilor menționate; părțile interesate pot cădea de acord anticipat să se conformeze recomandărilor consiliului;

f) să asigure difuzarea informațiilor privind reglementarea și tehnica vamală;

g) să furnizeze guvernelor interesate, din oficiu sau la cererea lor, informații sau avize asupra problemelor vamale care intră în cadrul obiectivelor generale ale prezentei convenții și să facă recomandări în legătură cu aceste probleme;

h) să coopereze cu alte organizații interguvernamentale cu privire la probleme legate de competența sa.

Membrii consiliului îi vor furniza, la cererea sa, informațiile și documentația necesară îndeplinirii sarcinilor sale, totuși, nici un membru al consiliului nu va fi obligat să furnizeze informații confidențiale a căror divulgare ar împiedica aplicarea legii, ar fi contrară interesului public sau ar prejudicia interesele comerciale legitime ale întreprinderilor publice sau private.

Consiliul este ajutat de un comitet tehnic permanent și de un secretar general.

a) Consiliul își alege anual dintre delegați președintele și cel puțin doi vicepreședinți.

b) El își stabilește regulamentul interior cu o majoritate de două treimi a membrilor săi.

c) El instituie un comitet al nomenclaturii, conform dispozițiilor Convenției asupra nomenclaturii pentru clasificarea mărfurilor în tarifele vamale, precum și un comitet al valorii, conform dispozițiilor Convenției asupra valorii vamale a mărfurilor. În afară de acestea, el poate institui orice alte comitete pe care le consideră necesare pentru aplicarea convențiilor menționate la articolul III d) sau pentru oricare alt scop legat de competența sa.

d) El stabilește sarcinile care se atribuie comitetului tehnic permanent și împuternicirile pe care i le transmite.

e) El aprobă bugetul anual, controlează cheltuielile și dă secretariatului general directivele necesare în ce privește finanțele sale.

a) Sediul consiliului va fi la Bruxelles.

b) Consiliul, comitetul tehnic permanent și comitetele instituite de consiliu se pot întruni într-un alt loc decît sediul consiliului, dacă acesta hotărăște astfel.

c) Consiliul se întrunește cel puțin de două ori pe an; prima sa reuniune va avea loc cel mai tîrziu la trei luni după intrarea în vigoare a prezentei convenții.

a) Fiecare membru al consiliului dispune de un vot; totuși, nici un membru nu poate participa la vot în ce privește problemele relative la interpretarea sau aplicarea convențiilor în vigoare menționate la articolul III d) de mai sus care nu îi sînt aplicabile și nici în ce privește amendamentele relative la aceste convenții.

b) Sub rezerva articolului VI b), deciziile consiliului se adoptă cu o majoritate de două treimi a membrilor prezenți cu vot deliberativ. Consiliul nu se poate pronunța valabil asupra unei probleme decît dacă sînt reprezentați mai mult de jumătate din membrii săi cu vot deliberativ în ce privește această problemă.

a) Consiliul stabilește cu Organizația Națiunilor Unite, cu organele sale principale și subsidiare, cu instituțiile sale specializate, precum și cu orice alte organisme interguvernamentale, orice relații menite să asigure colaborarea în realizarea sarcinilor ce le revin.

b) Consiliul poate încheia aranjamente menite să faciliteze consultările cu organizațiile neguvernamentale interesate în probleme care intră în competența sa.

a) Comitetul tehnic permanent se compune din reprezentanți ai membrilor consiliului. Fiecare membru al consiliului poate numi un delegat și unu sau mai mulți delegați supleanți pentru a-l reprezenta în comitet. Reprezentanții sînt funcționari specializați în probleme de tehnică vamală. Ei pot fi asistați de experți.

b) Comitetul tehnic permanent se întrunește cel puțin de patru ori pe an.

a) Consiliul numește secretarul general și un secretar general adjunct și stabilește atribuțiile, obligațiile, statutul administrativ și durata funcției acestora.

b) Secretarul general numește personalul administrativ al Secretariatului general. Efectivul și statutul acestui personal se supun aprobării consiliului.

a) Fiecare membru al consiliului asigură cheltuielile pentru propria sa delegație la consiliu, la comitetul tehnic permanent și la comitetele instituite de consiliu.

b) Cheltuielile consiliului se suportă de membrii săi și se repartizează conform baremului stabilit de consiliu.

c) Consiliul poate suspenda dreptul de vot al oricărui membru, care nu se achită de obligațiile sale financiare într-un termen de trei luni după ce cuantumul contribuției sale i-a fost notificat.

d) Fiecare membru al consiliului este obligat să depună integral cota sa parte anuală din cheltuielile exercițiului financiar în cursul căruia a devenit membru al consiliului, precum și a celui în cursul căruia retragerea să devină efectivă.

a) Consiliul se bucură, pe teritoriul fiecăruia dintre membrii săi, de capacitatea juridică necesară pentru exercitarea funcțiilor sale, așa cum ea este definită în anexa prezentei convenții.

b) Consiliul, reprezentanții membrilor săi, consilierii și experții desemnați pentru a-i asista, funcționarii consiliului, se bucură de privilegiile și imunitățile definite în anexa menționată.

c) Anexa face parte integrantă din prezenta convenție și orice referire la convenție se aplică în aceeași măsură și acestei anexe.

Părțile contractante acceptă dispozițiile Protocolului relativ la Grupul de studii pentru Uniunea vamală europeană, deschisă pentru semnare la Bruxelles la aceeași dată cu prezenta convenție. Pentru a stabili baremul contribuțiilor menționat la articolul XII b), consiliul va lua în considerare participarea membrilor săi la Grupul de studii.

Prezenta convenție va fi deschisă pentru semnare pînă la 31 martie 1951.

a) Prezenta convenție va fi ratificată.

b) Instrumentele de ratificare vor fi depuse la Ministerul Afacerilor Externe al Belgiei, care va notifica această depunere tuturor guvernelor semnatare, celor care au aderat, precum și secretarului general.

a) Prezenta convenție va intra în vigoare de îndată ce șapte dintre guvernele semnatare vor fi depus instrumentul lor de ratificare.

b) Perntru orice guvern semnatar care va depune ulterior instrumentul său de ratificare, convenția va intra în vigoare la data depunerii acestui instrument de ratificare.

a) Guvernul oricărui stat care nu a semnat prezenta convenție va putea să adere la ea începând de la data de 1 aprilie 1951.

b) Instrumentele de aderare vor fi depuse la Ministerul Afacerilor Externe al Belgiei, care va notifica această depunere tuturor guvernelor semnatare, celor care au aderat, precum și secretarului general.

c) Prezenta convenție va intra în vigoare față de orice guvern care a aderat, la data depunerii instrumentului său de aderare, dar nu înainte de intrarea sa în vigoare, așa cum este stabilit la articolul XVII a).

Prezenta convenție este încheiată pe o durată nelimitată, dar orice parte contractantă va putea să o denunțe în orice moment, după cinci ani de la data intrării sale în vigoare, așa cum este stabilit la articolul XVII a). Denunțarea va deveni efectivă la expirarea unui termen de un an începînd de la data primirii notificării de denunțare de către Ministerul Afacerilor Externe al Belgiei; acesta va informa toate guvernele semnatare, pe cele care au aderat, precum și pe secretarul general despre primirea notificării de denunțare.

a) Consiliul poate recomanda părților contractante amendamentele la prezenta convenție.

b) Orice parte contractantă care acceptă un amendament va notifica în scris acceptarea sa Ministerului Afacerilor Externe al Belgiei, care va informa toate guvernele semnatare, pe cele care au aderat, precum și pe secretarul general despre primirea notificării de acceptare.

c) Un amendament va intra în vigoare la trei luni de la data primirii notificărilor de acceptare ale tuturor părților contractante de către Ministerul Afacerilor Externe al Belgiei. Cînd un amendament va fi fost astfel acceptat de către toate părțile contractante, Ministerul Afacerilor Externe al Belgiei va informa despre aceasta toate guvernele semnatare, pe cele care au aderat, precum și pe secretarul general, făcîndu-le cunoscută data intrării sale în vigoare.

d) După intrarea în vigoare a unui amendament nici un guvern nu va putea ratifica prezenta convenție sau adera la ea fără să accepte și acest amendament.

Drept pentru care subscrișii, autorizați în cuvenită formă de guvernele lor, au semnat prezenta convenție.

Întocmită la Bruxelles la cincisprezece decembrie una mie nouăsute cincizeci (15 decembrie 1950), în limbile engleză și franceză, ambele texte avînd aceeași valabilitate, într-un singur exemplar original ce urmează a fi depus în arhivele guvernului belgian, care va transmite copii certificate pentru conformitate tuturor guvernelor semnatare și celor care au aderat.

CAPACITATEA JURIDICĂ, PRIVILEGIILE ȘI IMUNITĂȚILE CONSILIULUI*)

Definiții

Secțiunea 1.

Pentru aplicarea prezentei anexe:

(i) În sensul articolului III, cuvintele ,,bunuri și averi” se aplică bunurilor și fondurilor administrate de consiliu în exercițiul atribuțiilor sale organice;

(ii) În sensul articolului V, expresia ,,reprezentanți ai membrilor” este considerată ca incluzînd pe toți reprezentanții, reprezentanții supleanți, consilierii, experții tehnici și secretarii de delegații.

Personalitate juridică

Secțiunea 2.

Consiliul are personalitate juridică. El are capacitatea:

de a contracta;

de a achiziționa și de a dispune de bunuri imobile și mobile;

de a se prezenta în justiție;

În aceste materii, secretarul general reprezintă consiliul.

Bunuri, fonduri și averi

Secțiunea 3.

Consiliul, bunurile și averile sale, oriunde s-ar afla și oricine le-ar deține, se bucură de imunitate de jurisdicție, cu excepția situațiilor cînd s-ar fi renunțat, în mod expres, într-un anume caz. Se înțelege totuși că renunțarea nu se poate extinde la măsuri de executare.

Secțiunea 4.

Localurile consiliului sînt inviolabile.

Bunurile și averile sale, oriunde s-ar afla și oricine le-ar deține, sînt exceptate de la percheziții, rechiziții, confiscări, exproprieri sau de la orice altă formă de constrîngere executivă, administrativă, judiciară sau legislativă.

Secțiunea 5.

Arhivele consiliului și, în mod general, toate documentele care îi aparțin sau sînt deținute de acesta sînt inviolabile în orice loc s-ar afla.

Secțiunea 6.

Fără a fi supus vreunui control, reglementări sau moratoriu financiar:

a) consiliul poate deține devize de orice fel și poate avea conturi în orice monedă;

b) consiliul poate transfera în mod liber fondurile sale dintr-o țară în alta și în interiorul unei țări oarecare și să convertească toate devizele deținute de el în orice altă monedă.

Secțiunea 7.

În exercitarea drepturilor care îi sînt acordate în conformitate cu secțiunea 6 de mai sus, consiliul va ține seama de toate solicitările care i-ar fi făcute de vreunul din membrii săi și i le va satisface în măsura în care va considera că poate să le dea curs fără a prejudicia propriile sale interese.

Secțiunea 8.

Consiliul, averile sale, veniturile și celelalte bunuri sînt:

a) exonerate de orice impozit direct. Se înțelege totuși că consiliul nu va cere exonerarea de impozitele care constituie o simplă remunerare pentru serviciile de utilitate publică;

b) exonerate de orice drepturi vamale și de orice prohibiții și restricții de import sau export cu privire la obiectele importate sau exportate de consiliu pentru uzul său oficial. Se înțelege totuși că articolele astfel importate cu scutire nu vor fi vîndute pe teritoriul țării în care ele ar fi introduse, cu excepția cazurilor cînd aceasta se va face în condițiile admise de guvernul acelei țări;

c) exonerate de plata oricăror drepturi vamale și de orice prohibiții și restricții cu privire la publicațiile sale.

Secțiunea 9.

Cu toate că consiliul nu revendică, de regulă, exonerarea de drepturile de accize și de taxele de vînzare care se includ în prețul bunurilor mobile sau imobile, totuși cînd efectuează, pentru uzul oficial, achiziții importante al căror preț include drepturi și taxe de această natură, membrii consiliului, ori de cîte ori va fi posibil, vor acorda, prin înțelegeri pe linie administrativă corespunzătoare, scutiri de aceste drepturi și taxe sau restituirea lor.

Facilități de comunicare

Secțiunea 10.

Pentru comunicările sale oficiale, consiliul se va bucura pe teritoriul fiecăruia dintre membrii săi de un tratament nu mai puțin favorabil decît tratamentul acordat de acest membru oricărui alt guvern, inclusiv misiunii sale diplomatice, în materie de priorități, tarife și taxe asupra corespondenței, cablogramelor, telegramelor, radiotelegramelor, telefotografiilor, comunicațiilor telefonice și a altor comunicații, precum și în materie de tarife de presă pentru informațiile de presă și radio.

Secțiunea 11.

Corespondența oficială și celelalte comunicări oficiale ale consiliului nu vor putea fi cenzurate.

Prezenta secțiune nu va putea fi în orice caz interpretată ca interzicînd adoptarea de măsuri de securitate corespunzătoare care se vor stabili în baza unui acord între consiliu și unul dintre membrii săi.

Reprezentanții membrilor

Secțiunea 12.

La reuniunile consiliului, ale comitetului tehnic permanent și ale comitetelor consiliului, reprezentanții membrilor lor se bucură, pe timpul exercitării funcției lor și în cursul călătoriilor lor către și de la locul reuniunii, de următoarele privilegii și imunități:

a) imunitate de arestare sau de detenție și de reținere a bagajelor personale și, în ce privește actele îndeplinite de ei în calitatea lor oficială (inclusiv cele spuse sau scrise de ei), de imunitate de orice jurisdicție;

b) inviolabilitatea tuturor înscrisurilor și documentelor;

c) dreptul de a face uz de coduri și de a primi documente sau corespondență prin curier sau prin valize plumbuite;

d) exceptarea pentru ei înșiși și pentru soțul lor față de orice măsuri restrictive relative la imigrare și de orice formalități de înregistrare pentru străini, în țările vizitate sau traversate de ei în exercițiul funcțiunii lor;

e) aceleași facilități în ce privește restricțiile monetare sau de schimb ca și cele care sînt acordate reprezentanților guvernelor străine în misiune oficială temporară;

f) aceleași imunități și facilități în ce privește bagajele lor personale ca și cele care sînt acordate membrilor misiunilor diplomatice de un rang comparabil.

Secțiunea 13.

Pentru a asigura reprezentanților membrilor consiliului care participă la reuniunile consiliului, comitetului tehnic permanent și comitetelor consiliului o libertate completă de exprimare și o independență completă în îndeplinirea funcțiilor lor, imunitatea de jurisdicție în ce privește exprimarea, înscrisurile sau actele ce emană de la aceștia în îndeplinirea funcțiilor lor, va continua să le fie acordată chiar după ce mandatul acestor persoane va fi încetat.

Secțiunea 14.

Privilegiile și imunitățile sînt acordate reprezentanților membrilor, nu pentru beneficiul lor personal, ci în scopul de a asigura deplina independență în exercițiul funcțiilor lor în ce privește consiliul. În consecință, un membru are nu numai dreptul, ci și obligația de a ridica imunitatea reprezentantului său în toate cazurile cînd, după părerea sa, imunitatea ar împiedica administrarea justiției și cînd imunitatea poate fi ridicată fără a prejudicia scopul pentru care a fost acordată.

Secțiunea 15.

Dispozițiile secțiunilor 12 și 13 nu sînt opozabile autorităților statului al cărui resortisant este persoana sau pe care îl reprezintă sau pe care l-a reprezentat.

Funcționarii consiliului

Secțiunea 16.

Consiliul va stabili categoriile de funcționari cărora li se aplică dispozițiile prezentului articol.

Secretarul general va comunica membrilor consiliului numele funcționarilor incluși în aceste categorii.

Secțiunea 17.

Funcționarii consiliului:

a) se vor bucura de imunitate de jurisdicție pentru actele îndeplinite de ei (inclusiv cele spuse sau scrise) în exercitarea funcției lor și în limita atribuțiilor lor;

b) vor fi scutiți de orice impozit asupra salariilor și remunerațiilor care le sînt acordate de consiliu;

c) nu vor fi supuși, atît ei cît și soții lor și membrii lor de familie care sînt întreținuți de ei, măsurilor restrictive privind imigrația și nici formalităților de înregistrare a străinilor;

d) se vor bucura, în ce privește facilitățile de schimb, de aceleași privilegii ca și membrii misiunilor diplomatice de rang comparabil;

e) se vor bucura, în perioade de crize internaționale, atît ei cît și soții lor și membrii lor de familie care sînt întreținuți de ei, de aceleași facilități de repatriere ca și membrii misiunilor diplomatice de rang comparabil;

f) se vor bucura de dreptul de a importa cu scutire mobilierul și efectele lor cu ocazia primei preluări a funcției lor în țara interesată și de a le reexpedia cu scutire către țara lor de domiciliu, la încetarea funcției lor.

Secțiunea 18.

În afară de privilegiile și imunitățile prevăzute la secțiunea 17, secretarul general al consiliului, atît în ce îl privește cît și în ce privește pe soțul său și copiii săi minori, se va bucura de privilegiile, imunitățile, scutirile și facilitățile acordate, conform dreptului internațional, șefilor de misiuni diplomatice.

Secretarul general adjunct se va bucura de privilegiile, imunitățile, scutirile și facilitățile acordate reprezentanților diplomatici de rang comparabil.

Secțiunea 19.

Privilegiile și imunitățile sînt acordate funcționarilor numai în interesul consiliului și nu în interesul lor personal. Secretarul general va putea și va trebui să ridice imunitatea acordată unui funcționar în toate cazurile în care, după părerea sa, această imunitate ar împiedica administrarea justiției și cînd imunitatea ar putea fi ridicată fără a prejudicia interesele consiliului. Imunitatea secretarului general poate fi ridicată numai de consiliu.

Experții în misiune pentru consiliu

Secțiunea 20.

Experții (alții decît funcționarii menționați la articolul VI), atunci cînd îndeplinesc misiuni pentru consiliu, se bucură pe durata acestei misiuni, inclusiv pe timpul călătoriei, de privilegiile, imunitățile și facilitățile necesare pentru exercitarea funcției lor în deplină independență și în mod special de:

a) imunitate de arestare personală sau de detenție și de reținere a bagajelor lor;

b) imunitate de jurisdicție în ce privește actele îndeplinite de ei, inclusiv cele spuse sau scrise, în exercițiul misiunilor lor și în limitele atribuțiilor lor;

c) inviolabilitatea tuturor înscrisurilor și documentelor.

Secțiunea 21.

Privilegiile, imunitățile și facilitățile sînt acordate experților în interesul consiliului și nu în interesul lor personal. Secretarul general va putea și va trebui să ridice imunitatea acordată unui expert în toate cazurile cînd, după părerea sa, această imunitate ar împiedica administrarea justiției și cînd imunitatea ar putea fi ridicată fără a prejudicia interesele consiliului.

Abuzul de privilegii

Secțiunea 22.

Reprezentanții membrilor la reuniunile consiliului, comitetului tehnic permanent și comitetelor consiliului, în timpul exercitării funcțiilor lor și în cursul călătoriilor lor către sau de la locul reuniunii, precum și funcționarii menționați la secțiunea 16 și la secțiunea 20, nu vor fi obligați de autoritățile teritoriale de a părăsi țara în care își exercită funcția lor din cauza activităților exercitate de ei în calitatea lor oficială. Totuși, în cazul în care o asemenea persoană ar abuza de privilegiul de reședință exercitînd în acea țară activități nelegate de funcțiile sale oficiale, ea va putea fi obligată de guvernul acestei țări să părăsească țara, sub rezerva dispozițiilor ce urmează;

(i) Reprezentanții membrilor consiliului sau persoanele care se bucură de imunitate diplomatică potrivit secțiunii 18 nu vor fi obligați să părăsească țara decît în conformitate cu procedura diplomatică aplicabilă agenților diplomatici acreditați în acea țară.

(ii) În cazul unui funcționar căruia nu i se aplică prevederile secțiunii 18, nu se va lua nici o decizie de expulzare fără aprobarea Ministerului Afacerilor Externe al țării în cauză, aprobare care nu va fi dată decît după o consultare cu secretarul general al consiliului; în cazul în care se pornește o procedură de expulzare împotriva unui funcționar, secretarul general al consiliului va avea dreptul să intervină în această procedură pentru persoana împotriva căreia procedura este intentată.

Secțiunea 23.

Secretarul general va colabora permanent cu autoritățile competente ale membrilor consiliului în vederea facilitării bunei administrări a justiției, asigurării respectării regulamentelor de poliție și evitării oricărui abuz la care ar putea da loc privilegiile; imunitățile și facilitățile enumerate în prezenta anexă.

Reglementarea diferendelor

Secțiunea 24.

Consiliul va trebui să prevadă moduri corespunzătoare de reglementare a:

a) diferendelor în materie de contracte sau alte diferende de drept privat în care consiliul ar fi parte;

b) diferendelor în care ar fi implicat un funcționar al consiliului, care prin poziția sa oficială se bucură de imunitate, dacă această imunitate nu a fost ridicată conform dispozițiilor secțiunilor 19 și 21.

Acorduri complementare

Secțiunea 25.

Consiliul va putea încheia, cu una sau mai multe părți contractante, acorduri complementare pentru adaptarea, în ce privește această parte contractantă sau aceste părți contractante, a dispozițiilor prezentei anexe.

=== l ===

C U P R I N S

I N T R O D U C E R E

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri. Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri. Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri. Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri. Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

1. TITLUL CAPITOLULUI 1 (HEADING 1)

1.1 SUBTILU CAPITOLUL 1 (HEADING 2)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

1.1.1 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

1.1.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

1.1.3 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

Tabelul 1.1

Denumirea tabelului

(Sursa: Sursa de date – dacă este cazul)

1.2 SUBTILU CAPITOLUL 1 (HEADING 2)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

1.2.1 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

Figura 1.1 – Denumirea figurii

(Sursa bibliografică – dacă este cazul)

1.2.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

Figura 1.2 – Denumirea figurii

(Sursa bibliografică – dacă este cazul)

2. TITLUL CAPITOLULUI 2 (HEADING 1)

2.1 SUBTILU CAPITOLUL 2 (HEADING 2)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

2.1.1 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

Tabelul 2.1

Denumirea tabelului

(Sursa: Sursa de date – dacă este cazul)

2.1.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri. Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

Figura 2.1 – Denumirea figurii

(Sursa bibliografică – dacă este cazul)

2.2 SUBTILU CAPITOLUL 2 (HEADING 2)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

Tabelul 2.2

Denumirea tabelului

(Sursa: Sursa de date – dacă este cazul)

2.2.1 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

Figura 2.2 – Denumirea figurii

(Sursa bibliografică – dacă este cazul)

2.2.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

3. TITLUL CAPITOLULUI 3 (HEADING 1)

3.1 SUBTILU CAPITOLUL 3 (HEADING 2)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

3.1.1 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

3.1.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

3.2 SUBTILU CAPITOLUL 3 (HEADING 2)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

3.2.1 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri. Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

3.2.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

4. TITLUL CAPITOLULUI 4 (HEADING 1)

4.1 SUBTILU CAPITOLUL 4 (HEADING 2)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

4.1.1 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

4.1.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

4.2 SUBTILU CAPITOLUL 4 (HEADING 2)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

4.2.1 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri,

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

4.2.2 Titlu subcapitol nivel 3 (Heading 3)

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri. Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri, Paragraf text scris cu stilul Normal 12 pt, la 1,5 rânduri.

B I B L I O G R A F I E

1. Numele autorului, P. – Titlul cărții. Editura, Orașul, 2008

.

.

.

12. Nortcraft, M.E., Neale, M.A. – Organizational Behavior. The Dryden Press, London, 1990

.

.

.

25

A N E X E

=== Organizaţia Mondială a Vămilor ===

Organizația Mondială a Vămilor (OMV), înființată în 1952 ca Vamal Consiliului de Cooperare (CVC) este un organism independent interguvernamentale a căror misiune este de a spori eficacitatea și eficiența administrațiilor vamale.

Today, the WCO represents 176 Customs administrations Astăzi, OMV reprezinta 176 administrațiilor vamale across the globe that collectively process approximately 98% of world trade. de pe tot globul acest proces colectiv de aproximativ 98% din comerțul mondial. As the global centre of Customs expertise, the WCO is the only international organization with competence in Customs matters and can rightly call itself the voice of the international Customs community. Ca centru de expertiză la nivel mondial Vamal, OMV este singura organizatie internationala cu competențe în domeniul vamal și pe bună dreptate, se pot apela de voce a comunității internaționale în domeniul vamal.

The WCO's governing body – the Council – relies on the competence and skills of a Secretariat and a range of technical and advisory committees to accomplish its mission. organismul de conducere OMV's – Consiliul – se bazează pe competența și abilitățile de un secretariat și o serie de comitete tehnice și consultative să își îndeplinească misiunea. The Secretariat, comprising over 100 international officials, technical experts and support staff of some nationalities. Secretariatul, care cuprinde peste 100 de funcționari internaționali, experții tehnici și personal de sprijin ale unor naționalități.

As a forum for dialogue and exchange of experiences between national Customs delegates, the WCO offers its Members a range of Conventions and other international instruments, as well as technical assistance and training services provided either directly by the Secretariat, or with its participation. Ca un forum pentru dialog și schimb de experiență între delegați vamale naționale, OMV oferă membrilor săi o serie de convenții și alte instrumente internaționale, precum și asistență tehnică și servicii de formare furnizate fie direct de către Secretariatul, sau cu participarea acestuia. The Secretariat also actively supports its Members in their endeavours to modernize and build capacity within their national Customs administrations. Secretariatul, de asemenea, sprijină în mod activ membrilor săi în eforturile lor de a moderniza și pentru a construi capacitatea în cadrul administrațiilor lor vamale naționale.

Besides the vital role played by the WCO in stimulating the growth of legitimate international trade, its efforts to combat fraudulent activities are also recognized internationally. Pe lângă rolul vital jucat de OMV în stimularea creșterii comerțului internațional legitim, eforturile sale de combatere a activităților frauduloase sunt de asemenea recunoscute la nivel internațional. The partnership approach championed by the WCO is one of the keys to building bridges between Customs administrations and their partners. Abordarea în parteneriat promovat de către OMV este una din cheile pentru a crea punți de legătură între administrațiile vamale și partenerii lor. By promoting the emergence of an honest, transparent and predictable Customs environment, the WCO directly contributes to the economic and social well-being of its Members. Prin promovarea apariția unei, transparent și previzibil Vamal mediului cinstit, OMV contribuie direct la dezvoltarea economică și bunăstarea socială a membrilor săi.

Finally, in an international environment characterized by instability and the ever-present threat of terrorist activity, the WCO's mission to enhance the protection of society and the national territory, and to secure and facilitate international trade, takes on its full meaning. În cele din urmă, într-un mediu internațional caracterizat prin instabilitate și a amenințării tot mai prezent de activități teroriste, misiunea OMV de a spori protecția societății și a teritoriului național, și pentru a asigura și facilita comerțul internațional, ia pe sensul său deplin.

Istorie

The history of the WCO began in 1947 when the thirteen European Governments represented in the Committee for European Economic Co-operation agreed to set up a Study Group. Istoria OMV a început în 1947, când cele treisprezece guvernele Europeană, reprezentată în cadrul Comitetului European pentru Cooperare Economică convenit să înființeze un grup de studiu. This Group examined the possibility of establishing one or more inter-European Customs Unions based on the principles of the General Agreement on Tariffs and Trade (GATT). Acest grup a examinat posibilitatea de a stabili una sau mai multe uniuni vamale inter-europene bazate pe principiile Acordului General pentru Tarife și Comerț (GATT).

In 1948, the Study Group set up two committees – an Economic Committee and a Customs Committee. În 1948, grupul de studiu au înființat două comisii – un al Comitetului Economic și de un Comitet Vamal. The Economic Committee was the predecessor of the Organization for Economic Co-operation and Development (OECD), the Customs Committee became the Customs Co-operation Council (CCC). Comitetul Economic a fost predecesorul al Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare Economică (OCDE), în cadrul Comitetului vamal a devenit de Cooperare Vamală al Consiliului (CCC).

In 1952, the Convention formally establishing the CCC came into force. În 1952, Convenția de instituire a CVC, în mod oficial a intrat în vigoare. The Council is the governing body of the CCC and the inaugural Session of the Council was held in Brussels on 26 January 1953. Consiliul este organul de conducere din CVC și sesiunea inaugurală a Consiliului a avut loc la Bruxelles la 26 ianuarie 1953.

Representatives of seventeen European countries attended the first Council Session of the CCC. Reprezentanți ai unor țări șaptesprezece europene au participat la prima sesiune a Consiliului din CVC.

After years of membership growth, in 1994 the Council adopted the working name World Customs Organization, to more clearly reflect its transition to a truly global intergovernmental institution. După ani de creștere de aderare, în 1994, Consiliul a adoptat denumirea de lucru Organizația Mondială a Vămilor, care reflectă mai clar tranziția către o instituție interguvernamentală cu adevărat global. It is now the voice of 176 Customs administrations which operate on all continents and represent all stages of economic development. Este acum vocea de 176 administrațiilor vamale care funcționează pe toate continentele și reprezintă toate etapele de dezvoltare economică. Today, WCO Members are responsible for processing more than 98% of all international trade. Astazi, membrii OMV sunt responsabile pentru prelucrarea mai mult de 98% din totalul comerțului internațional.

Our historical milestones repere istorice

Planul strategic

Customs Environment Vamale Mediu

The following issues, identified through a process of scanning the international environment and drivers, have guided the preparation of the 2009/2010 – 2011/2012 Strategic Plan. Următoarele aspecte, identificate printr-un proces de scanare a mediului internațional și driver-ele, au ghidat pregătirea 2009/2010 – 2011/2012 Planul Strategic. The environment in which the WCO and its Members operate will continue to be defined by the core roles of Customs : (1) Revenue collection; (2) National security; (3) Community protection; (4) Trade facilitation; and (5) Collecting trade data. Mediul în care OMV și membrii săi vor continua să fie definite de roluri de bază a Vămilor: (1) Colectarea veniturilor; (2) Securitatea națională; (3) comunitar de protecție; (4) facilitării schimburilor comerciale, și (5) Colectarea datelor de comerț. The following list includes many of the current challenges faced by Customs administrations around the world today: Următoarea listă include multe dintre provocările actuale cu care se confruntă administrațiile vamale din întreaga lume de azi:

The need for the Customs community to be responsive to the global financial crisis and join global efforts to sustain confidence in the trading system. Nevoia de Vamal Comunitar să fie receptiv la criza financiară globală și să se alăture eforturilor globale pentru a susține încrederea în sistemul de comercializare. It is important to avoid the introduction of new barriers to trade, or measures that will increase costs and generate additional delays at the border. Este important să se evite introducerea unor noi bariere în calea comerțului, sau măsuri care vor crește costurile și pentru a genera întârzieri suplimentare la frontieră. The use of risk management is a key element in this connection; Utilizarea de gestionare a riscurilor este un element cheie în acest sens;

The adoption by the WCO Council of the policy document, “Customs in the 21 st Century”, as the high-level strategic direction of the WCO Secretariat and WCO Members, which embodies a new strategic perspective and policies that will shape the role of Customs in the 21 st Century; Adoptarea de către Consiliu OMV din documentul de politică, "Vamă în secolul XXI" 21, ca nivel strategic direcție ridicat de Secretariatul OMV și a membrilor OMV, care întruchipează o nouă perspectivă strategică și a politicilor care vor forma rolul Vamal în secolul 21;

Continued investment by the private sector in modern manufacturing, information and supply chain management systems, supported by information and communication technologies, and a resultant increase in expectations for prompter and more cost-efficient and predictable border processing of goods and people; continuarea investițiilor de către sectorul privat în fabricație moderne, de informare și lanțul de sisteme de management de aprovizionare, susținută de informații și tehnologii de comunicații, și o creștere ca urmare, așteptările pentru mai rentabile și previzibil de frontieră de prelucrare și sufleur de bunuri și persoane;

Heightened awareness of the external drivers that add complexity to the global trade landscape, including initiatives to further liberalize trade and more complex trade rules; sporit de conștientizare a conducătorilor auto externe care adauga complexitate peisajul comerțului global, inclusiv inițiative pentru continuarea liberalizării comerțului și a normelor comerciale mai complexe;

Proliferation of regional trade agreements involving preferential rules of origin, resulting in a variety of rules of origin and procedures, which add costs to both governments and businesses; Proliferarea acordurilor comerciale regionale implică regulile de origine preferențiale, rezultând într-o varietate de reguli de origine și a procedurilor, care se adaugă costurile de ambele guverne și întreprinderi;

Greater awareness of the factors that increase the vulnerability of the international trade supply chain, including international terrorism, transnational organized crime, drug trafficking and revenue fraud, and the resultant increase in expectations for strengthened border control while ensuring continued improvements in trade facilitation, which also concerns issues of public health and safety as well as environmental issues; O mai mare conștientizare a factorilor care sporesc vulnerabilitatea a comerțului lanțul de aprovizionare internațională, inclusiv a terorismului internațional, crimei organizate transnaționale, a traficului de droguri și a fraudei fiscale, precum și ca urmare, creșterea așteptărilor pentru controlul la frontieră consolidat asigurând în același timp îmbunătățiri a continuat în facilitarea schimburilor comerciale, care, de asemenea, probleme de preocupările sănătății și siguranței publice, precum și problemele de mediu;

Heightened awareness of the adverse economic and social effects of the infringement of Intellectual Property Rights; sporit de conștientizare a efectelor economice și sociale negative ale încălcării drepturilor de proprietate intelectuală;

More complex policy and procedural requirements associated with meeting international commitments and standards for efficient and effective border procedures, that enhance co-ordination and co-operation among border agencies; politică mai complexe și cerințele procedurale legate de îndeplinirea angajamentelor internaționale și standardelor pentru procedurile la frontieră eficient și eficace, care îmbunătățesc coordonarea și cooperarea între agențiile de frontieră;

Increased awareness of the importance of Customs as a key vehicle for economic growth, social development and national security, and the resultant need for governments and donor organizations to invest in sustainable capacity building activities in Customs, supported by research-based strategy and professionalism; Creșterea gradului de conștientizare a importanței Vamal ca un vehicul-cheie pentru creșterea economică, dezvoltarea socială și securitatea națională, precum și nevoia rezultantă pentru guvernele și organizațiile donatoare să investească în activități de consolidare a capacității durabile în domeniul vamal, susținută de bazate pe strategia de cercetare și profesionalism;

Increased awareness of the implementation of good governance and sound integrity within Customs services in co-operation with stakeholders, as a foundation for development policy and capacity building; Creșterea gradului de conștientizare a punerii în aplicare a bunei guvernări și a integrității sunet în cadrul serviciilor vamale, în cooperare cu părțile interesate, ca o fundație pentru politica de dezvoltare și consolidarea capacității;

Constraints on budget and human-resource allocation notwithstanding the increase in workload and government expectations; and Constrângerile legate de buget și-alocarea resurselor umane în pofida creșterii volumului de muncă și așteptările guvernului; și

Changes in organizational arrangements reflecting changes in government priorities. Modificări în modalitățile de organizare reflectă modificări în prioritățile guvernului.

Comitetul Structura

The WCO is governed by a Council, which brings together all the Members of the Organization once a year, in a meeting chaired by an elected representative. OMV este guvernat de un Consiliu, care reunește toți membrii organizației o dată pe an, într-o reuniune prezidată de un reprezentant ales. It is assisted by the Policy Commission (24 Members) with financial advice from the Finance Committee (17 Members). Aceasta este asistată de către Comisia de politică (24 membri), cu consultanță financiară din partea Comitetului de Finante (17 membri).

The Secretariat is responsible for the day-to-day running of the Organization. Secretariatul este responsabil pentru-cu-zi de zi ale organizației. Together with the WCO's Committees , it carries out the key activities of the annual Strategic Plan approved by the Council. Împreună cu comitetele de OMV , aceasta își desfășoară activitățile cheie ale Planului Strategic anuale aprobate de către Consiliu.

Terms of Reference Termenii de referință

Council Consiliu

Policy Commission Comisia pentru politică

High Level Working Group on Capacity Building, Training and Technical Assistance Grupul de lucru la nivel înalt pentru consolidarea capacităților, instruire și asistență tehnică

Integrity Sub-Committee Sub-Comitetului de Integritate

Finance Committee Comitetul de Finante

Audit Committee Comitetul de audit

The Technical Committee on Rules of Origin has competence in the application of the Rules of Origin of the World Trade Organization ( WTO ). The Comitetul Tehnic privind regulile de origine are competență în aplicarea regulilor de origine a Organizației Mondiale a Comerțului ( OMC ). It collaborates with the WTO's Committee on Rules of Origin (CRO), and has granted observer status to the Organization for Economic Co-operation and Development ( OECD ), the United Nations Conference on Trade and Development ( UNCTAD ), the United Nations Statistics Division ( UNSD ) and the ICC. Ea colaborează cu OMC Comitetul privind regulile de origine (CRO), și a acordat statut de observator la Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare ( OCDE ), Conferinței Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare ( UNCTAD ), Organizația Națiunilor Unite Statistica Divizia ( UNSD ) și CPI.

The Technical Committee on Customs Valuation ensures the uniform interpretation of WTO rules governing the valuation of goods. The Comitetul Tehnic privind valoarea în vamă asigură interpretarea uniformă a normelor OMC care reglementează evaluarea mărfurilor. It exemplifies the close co-operation that exists between the WTO and the WCO. Ea exemplifică o cooperare strânsă care există între OMC și OMV.

The Harmonized System Committee works with the World Trade Organization ( WTO ), the United Nations Statistics Division ( UNSD ), the International Chamber of Commerce ( ICC ), the United Nations Environmental Program ( UNEP ), the Convention on International Trade in Endangered Species of wild fauna and flora ( CITES ), the Organization for the Prohibition of Chemical Weapons ( OPCW ) and the Rotterdam Convention on the Prior Informed Consent (PIC) Procedure ( PIC ). The Sistemului armonizat Comitetul funcționează cu Organizația Mondială a Comerțului ( OMC ), Organizației Națiunilor Unite Statistica Division ( UNSD ), Camera Internațională de Comerț ( ICC ), al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu ( UNEP ), Convenția privind comerțul internațional cu specii pe cale de speciilor de faună și floră sălbatică ( CITES ), Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice ( OIAC ) și Convenția de la Rotterdam privind consimțământ prealabil în cunoștință (PIC) Procedura ( PIC ).

The Harmonized System Review Sub-Committee Revizuirea Sistemului Armonizat Sub-Comitetului

The Harmonized System Working Party Sistemul Armonizat Grupul de lucru

The Scientific Sub-Committee Științific Sub-Comitetului

The Enforcement Committee works toward the protection of society in the broadest sense of the term. The Comitetul Executarea lucrărilor spre protecția societății în sensul cel mai larg al termenului. It co-operates with a wide network of partners including Interpol , the United Nations Office on Drugs and Crime ( UNODC ), the World Intellectual Property Organization ( WIPO ), The United Nations Education Science and Culture Organization ( UNESCO ), the International Centre for Migration Policy Development ( ICMPD ), the European Community ( EC ), the Convention on International Trade in Endangered Species of wild fauna and flora ( CITES ), the International Atomic Energy Agency ( IAEA ), and with various private sector representatives. Ea colaboreaza cu o retea larga de parteneri, inclusiv a Interpol , Oficiul ONU pentru Droguri și Criminalitate ( UNODC ), Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale ( OMPI ), al Organizației Națiunilor Unite Educație Știință și Cultură Organization ( UNESCO ), Centrul Internațional pentru Migrația politica de dezvoltare ( ICMPD ), Comunitatea Europeană ( CE ), Convenția privind comerțul internațional cu specii pe cale de dispariție a speciilor de faună și floră sălbatică ( CITES ), Agenția Internațională pentru Energie Atomică ( AIEA ), și cu diverse reprezentanții sectorului privat.

Working Group on Commercial Fraud Grupul de lucru privind fraudele comerciale

Electronic Crime Expert Group ( ECEG ) Crimă electronice Grupa de experți (ECEG)

Customs Enforcement Network Management Team ( CENMat ) Vamale Rețeaua Executarea Echipa de Management (CENMat)

Global Information and Intelligence Strategy Project Group ( the GIIS Project Group ) Informaționale globale și Strategia de Informații Project Group (Grupul de proiect GIIS)

The Permanent Technical Committee is responsible for activities related to the harmonization and simplification of Customs procedures. The Tehnic Permanent Comitetul este responsabil pentru activitățile legate de armonizarea și simplificarea procedurilor vamale. It regularly co-operates with a variety of players on the international trade scene, including the International Chamber of Commerce ( ICC ) and the Universal Postal Union ( UPU ). Este în mod regulat coopereaza cu o varietate de jucători pe scena comerțului internațional, inclusiv Camera Internațională de Comerț ( ICC ) și Uniunea Poștală Universală ( UPU ).

The Contact Committee for the WCO/IATA/ICAO Guidelines on Advanced Passenger Information (API) Comitetul de contact pentru OMV / IATA / Ghidul OACI cu privire la informații despre pasager avansate (API)

Revised Kyoto Convention Management Committee Convenția de la Kyoto revizuită Comitetul de gestionare

Administrative Committee for the Customs Convention on Containers, 1972 Comitetul de gestionare al Convenției vamale privind containerele din 1972

Istanbul Convention Administrative Committee Convenția de la Istanbul de administrație Comitetul

Information Management Sub-Committee Managementul informației Sub-Comitetului

UPU/WCO Contact Committee UPU / OMV Comitetul de contact

Contracting Parties to the ATA Convention Părțile contractante la Convenția ATA

Global Information and Intelligence Strategy Project Group (new update) Global informații și date operative Strategiei Project Group (actualizare nou)

Private Sector Consultative Group (under discussion) Grupul consultativ pentru sectorul privat (în discuție)

SAFE Working Group (under discussion) Formation of the SAFE Working Group (SWG) was approved by the WCO Council during its 2007 Sessions. SAFE Grupului de lucru (în discuție) Formarea de lucru SAFE Group (SWG) a fost aprobat de către Consiliu în cursul OMV din 2007 Sessions. The SWG is the new working body charged with maintenance of the WCO SAFE of Standards. The SWG este noul organism de lucru însărcinat cu menținerea SAFE OMV standardelor. The SWG is open to all WCO Members, to the Private Sector Consultative Group (PSCG), and to authorized WCO observers. The SWG este deschisă tuturor membrilor OMV, la Grupul consultativ pentru sectorul privat (PSCG), precum și observatori autorizate OMV. The SWG will report to the Permanent Technical Committee or to the Policy Commission, respectively, depending upon whether the particular matter at hand is one of technical concern or is a policy issue. The SWG va raporta Comitetului Tehnic Permanent sau a Comisiei de politică, respectiv, în funcție de dacă anumită chestiune la îndemână este una de interes tehnice sau este o problemă politică.

SECURE Working Group (under discussion) SECURE Grupului de lucru (în discuție)