Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește violența astfel: folosirea intenționtă a forței sau puterii, reală sau sub formă de amenințări,… [625225]

ANALIZĂ DE SITUAȚIE

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește violența astfel: folosirea intenționtă a
forței sau puterii, reală sau sub formă de amenințări, împotriva propriei persone, împotriva unei
alte persone sau î mpotriva unui grup sau comunități, care rezultă sau are o probabilitate ridicată
de a rezulta în rănirea, moartea, afectarea psihologică, afec tarea dezvoltării sau deprivare.
Violenț a contra femeilor este “orice act de violență bazată pe deosebirea de sex din care
rezultă sau este posibil să rezulte pentr u femei traumatisme sau suferințe fizice, sexuale, sau
psihologice, inclusiv amenințările cu astfel de acte, constrângerea sau lipsirea arbitră de libertate,
săvârșite fie în viaț a publică fie în viața priv ată” ( Declarația pentru Eliminarea Violenței
Împotriva Femeilor, adoptată de Adunarea Generală ONU î n decembrie l993.)
Conform Platformei de acțiune de la Beijing adoptată la a patra Conferință Mondială
asupra Problemelor Femeilor din 1995, termenul de „v iolență împotriva femeilor” înseamnă
orice act de violență fundamentat pe diferența de gen, care rezultă sau care poate rezulta într -o
vătămare sau suferință fizică, sexuală sau psihologică a femeilor, inclusiv amenințările cu
asemenea acte, coerciția sau privarea arbitrară de libertăți, indiferent dacă acestea apar în viața
publică sau privată. (Națiunile Unite (Departamentul de Informare Publică), a patra Conferință
Mondială asupra problemelor femeilor, Beijing, China, 4- 15 septembrie 1995)
Raportul din anul 2006 a Organizației Națiunilor Unite atrage atenția asupra
universalității acestui fenomen, nici o țară din lume nefiind imună la acest fenomen.
Violența și comportamentele violente sunt probleme majore ale societății cotidiene care
afectează toate categoriile de vârstă, indiferent de vârsta sau de statutul social ale celor implicați.
Violența în familie poate să îmbrace forme diverse, mai mult sau mai puțin vizibile,
precum violența fizică, psihologică, sexuală, economică și socială. Violența (intra) familială
constituie “orice formă de agresiun e, abuz sau intimidare, dirijată împotriva unui membru al
căminului familial, unei rude de sânge sau contra altor persoane din mediul familial”
(Correctinal Service Canada, 1988, p 3).

Violența (intra) familia lă este “utilizarea constrângerii fizice sau emoț ionale asup ra unui
alt membru al familiei î n scopul impunerii puterii ș i a contr olului asupra acestuia, precum ș i
ansamblul conflictelor din grupul familial, care au ca efect maltratarea partenerului sau al
copilului” ( Institutul pentru Cercetarea și Prevenirea Criminalităț ii, 2000, p 4).
Violența în cadrul f amiliei nu include numai violența fizică (omor, vătămare, lovire), ci și
cea sexuală (violul marital), psihologică (ș antaj, denigrare, umilire, izgo nire, abandon, izolare),
violența verbală (insulta, amenințare) și cea economică (privarea de mijloace ș i bunuri vitale) –
(Institutul pentru Cercetarea și Prevenirea Criminalităț ii, 2000) .

SCURT ISTORIC
Violența de gen este manifestarea cea mai brutală a in egalității existente la nivelul
societății noastre. Victimele acestui fenomen sunt femeile pentru simplul fapt că agresorii lor nu
le recunosc drepturile minime de libertate, respect și capacitate de decizie. În cadrul celei de- a
IV- a Conferințe Mondiale a Femeilor din 1995, ONU a recunoscut faptul că violența asupra
femeilor este un obstacol pentru atingerea egalității, a dezvoltării și a păcii și că încalcă și aduce
atingeri drepturilor omului și libertăților fundamentale. ONU definește fenomenul ca o
manifestare a relațiilor de putere dintre femei și bărbați care, așa cum ne arată istoria, au fost
întotdeauna inegale.

CAUZELE VIOLENȚEI
Violența împotriva femeilor constituie manifestarea unei relații bazate pe forță dintre
bărbați și femei, care are drep t consecință dominarea și discriminarea femeilor de către bărbați și
împiedicarea dezvoltării pe deplin a acestora. Prin urmare, această definiție include diferite
forme de violență împotriva femeilor și oferă un cadru pentru conceptualizarea violenței în
familie. Condiții care favorizează apariția actelor de violență :
• Disfuncții și carențe educative ale mediului familial
• Deficiențele mediului educațional
• Educația sexuală lacunară
• Carențele socio -economice
• Deficiențele mediului instituțional
• Creșterea gradu lui de permisivitate socială

• Incidența tulburărilor psihice

Ce este violența î n familie?
Definiția pe care o dă legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în
familie este următoarea:„ Violența în familie reprezintă orice acțiune fizică sau verbală săvârșită
cu intenție de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care
provoacă o suferință fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material. Constituie, de asemenea,
violență în familie împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale. În
sensul legii, prin membru de familie se înțelege soțul, ruda apropiată și persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copil, dovedite pe baza anchetei
sociale.”Potrivit documentelor Consiliului Europei (Recomandarea Comitetului de Miniștri al
Consiliului Europei Nr. R (85) cu privire la violența în familie), violența în familie reprezintă „orice act sau omisiune comisă în interiorul familiei de către unul dintre membrii acesteia și care
aduce atingere vieții, integrității corporale sau psihologice sau libertății altui membru al acelei
familii și vatămă de manieră gravă dezvoltarea personalității sale”.
Conceptul de „violență în familie” este amplu și cupri nde violența domestică (înțeleasă ca
violență ce apare între parteneri, fie ei soți sau concubini), dar și violența asupra copiilor,
bătrânilor sau altor rude.
În ce privește violența domestică, potrivit unor organizații guvernamentale care au
efectuat st udii privind acest fenomen în România, aceasta reprezintă o serie repetată de
comportamente coercitive și de atac fizic, sexual și psihic pe care o persoană le manifestă față de
partener, în scopul controlării și dominării acestuia, utilizând forța și/sau profitând de
incapacitatea de apărare a victimei, ce apare în cadrul unei relații de cuplu. Aceasta include și abuzurile de tip economic și social. Este considerată violență domestică și cea făptuită asupra
fostei soții/partenere și în relațiile consensual e.ograme pentru Tineret l

FORME DE VIOLEN ȚĂ

1. Violența fizică
constă în atingeri sau contacte fizice dureroase, inclusiv intimidarea fizică
a victimei. Abuzul fizic se manifestă prin comportamente precum cele ce urmează, dar nu se
limitează la acestea: lo vire cu palma, cu piciorul, cu pumnul, îmbrâncire, tras de haine, de păr,

zgâriere, plesnire, desfigurare, provocarea de hematoame, contuzii, fracturi, arsuri, bătăi, izbirea
victimei de pereți sau de mobilă, aruncarea de obiecte și folosirea armelor albe sau de foc,
imobilizarea, legarea, reținerea victimei, lăsarea victimei într -un loc periculos. Violența fizică
include și distrugerea bunurilor care aparțin victimei sau pe care cei doi parteneri le stăpânesc și
le utilizează împreună. În general, victimele violenței fizice în context familial sunt supuse mai
multor acte de agresiune în decursul timpului. Efectele imediate ale violenței fizice sunt următoarele: vătămări corporale, provocarea de handicapuri sau chiar a morții victimei.
2. Violența psihologică/ psihică
(include violența emoțională și cea verbală): insulte, jigniri
(referitoare la aspectul fizic, la capacitățile intelectuale sau la îndeplinirea responsabilităților pe
care le are victima în cadrul familiei), amenințări, intimidare, șantaj emoționa l, inducerea fricii,
presiune continuă, teroare, privare de alimente sau de somn, discreditare în fața celorlalți.
Denumită și „abuz emoțional”, violența psihologică este folosită pentru a manipula și controla;
efectul este cumulativ în timp, cu consecințe grave pe termen lung pentru victimă. Literatura de
specialitate indică faptul că acest tip de violență este un factor central în abuzul intrafamilial.
3. Violența sexuală /Abuzul sexual constă în orice contact sexual nedorit de către partener
sau cu privire la care partenerul nu poate să -și exprime consimțământul valabil format. Contactul
sexual fără consimțământ este considerat viol. Acest concept cuprinde violul marital, dacă
relațiile dintre parteneri sunt oficializate, și violul în general, pentru alte t ipuri de relații sexuale
obținute fără consimțământ prin forță, amenințare și/sau constrângere. Formele de sex forțat sau degradare sexuală sunt următoarele: (a) continuarea activității sexuale atunci când victima nu
este pe deplin conștientă, nu își dă ac ordul sau îi este teamă să dea un răspuns negativ; (b)
vătămarea fizică a victimei în perioada actului sexual sau vătămarea organelor sale genitale,
inclusiv prin folosirea de obiecte sau arme, intra -vaginal, oral sau anal; (c) obligarea victimei să
întrețină relații sexuale fără protecție împotriva sarcinii sau a bolilor cu transmitere sexuală; (d)
criticarea sexualității victimei și invocarea de apelative denigratoare sexual la adresa acesteia.
4. Violența economică
reprezintă scăderea resurselor și autonom iei victimei prin control
asupra resurselor financiare și a accesului acesteia la bani, obiecte personale, hrană, mijloace de
transport, telefon și alte surse de protecție sau îngrijire de care ar putea beneficia. Violența
economică se manifestă prin comp ortamente precum interdicția din partea agresorului ca victima
să se angajeze sau să- și păstreze locul de muncă, refuzul agresorului de a da bani victimei pentru

necesitățile de bază și neimplicarea în nici un fel a victimei în deciziile legate de administrarea
bugetului familiei. Victima este menținută într -o stare de dependență față de agresor.
5. Violența socială reprezintă o formă de violență psihologică pasivă, care constă în
controlul victimei, izolarea acesteia de familie sau de prieteni sau monitoriz area activităților
acesteia și care are drept rezultat întreruperea sau insuficiența relațiilor sociale, precum și restrângerea accesului la informație sau asistență.
Prin urmare, violența împotriva femeilor cuprinde următoarele, fără a fi limitată la ace stea:
 Violența fizică, sexuală și psihologică ce are loc în familie
, inclusiv bătăile, abuzul sexual
al copiilor de sex feminin în cadrul casnic, violența legată de zestre, violul marital, mutilarea genitală a femeilor, violența extra -maritală și violența care decurge din exploatare;
 Violența fizică, sexuală și psihologică ce apare în comunitate
, inclusiv violul, abuzul
sexual, hărțuirea sexuală și intimidarea la locul de muncă, în instituțiile de educație și în altă
parte, traficul cu femei și prostituția forțată;
 Violența fizică, sexuală și psihologică comisă sau trecută cu vederea de către stat , oriunde
apare aceasta.
(sursă: *Națiunile Unite (Departamentul de Informare Publică), a patra Conferință
Mondială asupra problemelor femeilor, Beijing, China, 4- 15 septembrie 1995; Platforma de
acțiune și Declarația de la Beijing publicată în 1996.) e Programe la 03
Discrimi narea sexuală și violența de -a lungul vieții unei femei
Faza

Prenatală

Copilăria
mică

Copilăria

Adolescen ța

Reproductivă

Tipul

Selecția prenatală în funcție de sex, lovituri în timpul sarcinii, sarcina forțată (viol
în timpul războiului)

Uciderea fetițelor, abuzul emoțional și fizic, accesul diferențiat la hrană și îngrijire
medicală

Mutilarea genitală; incestul și abuzul sexual; accesul diferențiat la hrană, îngrijire
medicală și educație; prostituție infantilă
Violența avansurilor sexuale către adolescente, sexul impus de rațiuni economice, abuzul sexual la locul de muncă, violul, hărțuirea sexuală, prostituarea forțată
Abuzarea femeilor de către partenerii intimi, violul conjugal, abuzuri și crime din cauza zestrei, uciderea partenerei, abuzul psihologic, abuzul sexual la locul de muncă, violul, abuzarea femeilor cu dizabilități

Bătrânețe
Abuzarea văduvelor, abuzarea celor de v ârsta a treia (care afectează în majoritate
femeile)

(Source: Heise, L. 1994. Violence Against Women: The Hidden Health Burden. World Bank
Discussion Paper. Washington. D.C. The World Bank )

CONSECI NȚE ȘI EFECTE ALE VIOLENȚEI

Violența în portiva femeilor au numeroase efecte negative, grave, atât pe termen lung cât
și pe termen scurt, directe (asupra victimei) și indirecte (asupra persoanelor care asistă la actele
de violență).
În ceea ce privește starea de sănătate , victima poate suferi o serie de vătămări corporale,
cu grade diferite de gravitate, care pot necesita mai multe sau mai puține îngrijiri medicale. În
funcție de gravitatea acestora, ele pot avea urmări grave și pe termen lung, mergând pân ă la
infirmități, pierderea totală sau parțială a capacității de muncă sau moartea victimei.
În ceea ce privește sănătatea mintală, victimele pot suferi, datorită abuzurilor, o serie de
tulburări tranzitorii sau permanente în sfera emoțională, cum ar fi: depresii acute sau cronice,
anxietate, fobii, atacuri de panică, insomnii, coșmaruri sau sindrom post -traumatic. În funcție de
durata și natura abuzului, pot surveni tulburări de personalitate și de comportament, tulburări
alimentare și tentative suicidare ; de asemenea, pot apărea comportamentele de dependență
(victimele se refugiază în consumul de alcool sau de substanțe tranchilizante).
Viața profesională și economică a victimei va fi afectată de lipsa unui loc de muncă sau
de pierderea acestuia, în urma interdicțiilor partenerului de a se încadra în muncă sau a scenelor
de gelozie ale acestuia, fără a mai menționa absențele (consecința violențelor fizice care necesită
îngrijiri medicale).Veniturile insuficiente sau absența lor vor crea dependență financia ră față de
agresor, mai ales în lipsa resurselor alternative (situația este mai gravă dacă victima are copii minori în îngrijire). Victimele care reușesc să -și păstreze locul de muncă întâmpină dificultăți de
concentrare și performanță, datorită stresului și tracasărilor la care sunt supuse de către agresori.
Din punct de vedere social victimele sunt izolate treptat și, în cele din urmă, total de
familia de origine, grupul de prieteni, colegii de serviciu sau de serviciile de asistență socială.

Izolarea socială a victimei reprezintă unul dintre cei mai severi factori de eșec în încercarea
acesteia de ieșire din această dependență.
Consecinț ele asupră sănătății ale abuzului în copilărie (Expunerea la experien țe
abuzive în perioada copilăriei: rezultatele stu diului Organiza ției Mondiale a Sănătăț ii desfă șurat
în România pe popula ția de studen ți- 2012)
Consecințe fizice:
– Traumatisme abdominale și toracice
– Traumatisme la nivelul creierului
– Vânătăi
– Traumatisme la nivelul sistemului nervos
central
– Fracturi
– Dizabilități
Consecințe psihologice și
comportamentale:
– Abuz de alcool și droguri
– Afectarea funcționării cognitive
– Comportamente delicvente, violente sau
implicarea în comportamente riscante
– Depresie și anxietate
– Întârzâieri în dezvoltare
– Tulburări alimentare și de somn
– Sentimente de vinovăție
– Hiperactivitate
– Relații sociale precare
– Performanță școlară scăzută
– Stimă de sine scăzută
– Tulburare de stres post -traumatic
– Tulburări psihosomatice
– Idei și compor tamente suicidare și de
automutilare

Alte consecințe asupra sănătăți pe
termen lung:
– Fibromialgie
– Sindromul colonului iritabil
– Boli cardiovasculare
– Boli ale ficatului
– Cancer
– Boli pulmonare
Consecințe asupra sănătății sexuale și
repro ductive:
– Probleme ale aparatului de reproducere
– Disfuncții sexuale
– Infecții cu transmitere sexuală, inclusiv
HIV/ SIDA
– Sarcini nedorite

VIOLENȚA ÎN FAMILIE
Ea poate să îmbrace forme diverse, mai mult sau mai puțin vizibile, precum violența
fizică, psihologică, sexuală, economică și socială. Persoanele violente manifestă o serie de
comportamente agresive repetitive (rareori violența se manifestă printr -un singur incident), în
forma unor combinații de acte coercitive și de atac, de mai multe tipuri.

Violența în familie are caracteristici care o fac dif erită de alte tipuri de violențe apărute
incidental sau în alte contexte și o dinamică sau ciclu de manifestare aparte bazate pe tipul de
relație care există între victimă și agresor.
Este un f enomen grav, o problemă comunitară, socială și de sănătate publică ce afectează
în principal femeile (95% din totalul victimelor violenței în familie sunt femei). La nivel
mondial, între 40% și 70% dintre femeile ucise sunt victime ale violenței în familie . ( Ghid de
informații și bune practici în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați, pag.51, Centrul
Parteneriat pentru Egalitate, 2004. Family Violence Professional Education Taskforce, 1991)
Ca formă de comportament, violența în familie are:
a) caracter instrumental (agresorul controlea ză victima, iar comportamentele devin
funcționale și persistă dacă au rezultatul scontat);
b) caracter intențional (se produce cu intenția de control și dominare, de menținere a
puterii, intenție pe care făptuitorul nu o recunoaște, dar care poate fi identificată
prin rezultatele pe care le produce);
c) caracter dobândit (violența nu este înnăscută, ci învățată prin imitație).
Specialiștii au ide ntificat un ciclu al violenței î n familie:
a) faza de acumulare a tensiunilor, ti mp în care victima acționează cu precauție și
încearcă strategii pentru a evita un incident violent;
b) faza acută, momentul în care agresorul acționează, desfășurată pe parcursul unei perioade cuprinse între două și douăzeci și patru de ore (uneori chiar pe parcursul
unei săptămâni sau mai mult);
c) faza de relaxare, o perioadă de calm, în care agresorul manifestă blândețe și
dragoste față de victimă. Această fază reprezintă doar un armistițiu vag în cadrul
unui război al amenințărilor și loviturilor.Ciclurile s e desfășoară în spirală: fazele
tensionate devin din ce în ce mai lungi, violențele devin din ce în ce mai amenințătoare, iar fazele blânde devin mai scurte sau dispar cu totul ;

IMPACTUL ECONOMIC ȘI SOCIAL AL VIOLENȚEI ÎMPOTRIVA FEMEILOR

Violența împotriva femeilor îngreunează sistemele de îngrijire medicală : studii din
Nicaragua, SUA și Zimbabwe indică faptul că femeile care au fost victimele unor abuzuri fizice

sau sexuale apelează la servicii medicale mai des decât cele care nu au trecut printr -o exp eriență
de acest gen.
Violența împotriva femeilor reprezintă un factor care influențează negativ forța de
muncă productivă: un studiu la nivel național realizat în Canada despre violența împotriva
femeilor, indică faptul că 30% dintre femeile care sunt bă tute de către soții lor au fost nevoite să
renunțe la activitățile obișnuite din cauza abuzului iar 50% dintre femei au fost nevoite să -și ia
concediu medical din cauza leziunilor.
Violența împotriva femeilor are drept consecință costuri foarte mari la ni vel de cheltuieli
naționale pentru îngrijiri medicale, acțiuni în justiție și acțiuni ale poliției precum și pierderi
în domeniul realizărilor educaționale și în cel al productivității. În SUA, violențele din partea
partenerului intim sunt estimate la un c ost de 12,6 miliarde $ pe an. Un studiu din India arată că
fiecare act de violență face ca femeile să piardă în jur de 7 zile de lucru. Un studiu făcut asupra
femeilor victime ale abuzurilor din Managua și Nicaragua arată că astfel de femei câștigă cu 46%
mai puțin decât femeile care nu au trecut printr -o experiență similară, chiar și după analizarea
altor factori care ar putea influența câștigurile.

SCOPUL CAMPANIEI

 Conștientizarea populației privind violența asupra femeilor pentru:
 prevenirea și stopar ea acestui fenomen
 îmbunătățirea calității vieții femeilor, în mod special, cât și a intregii societăți prin diverse acțiuni de informare, educare, consiliere, intervenție, schimbare și
participare activă

OBIECTIVELE CAMPANIEI
 Transmiterea către popul ație a unui mesaj care afirmă că violența împotriva femeii (în
cadrul familial sau în relația de cuplu) este un comportament indezirabil, anomic și
deviant
 Informarea tinerilor cu privire la efectele negative (pe termen mediu și lung) ale violenței asupra femeii

 Informarea tinerilor și femeilor cu privire la instituțiile și organizațiile care oferă servicii
și consultanță pe probleme de violență împotriva femeii
 Promovarea unei legislații și a unor practici legislative adecvate care să ofere protecție victimelor violenței în familie, abuzului sexual și traficului
 Conștientizarea societății asupra subiectului drepturilor omului, violenței in familie și politicilor democratice
 Educarea intregii societăți prin promovarea unor politici afirmative și nondiscriminatorii pentru creșterea calității vieții femeii din Româ nia
 Implicarea activă a tinerilor în acțiunile derulate, în vederea prevenirii și combaterii fenomenului.
Sloganul campaniei: SPUNE NU VIOLENȚEI ÎMPOTRIVA FEMEILOR!

DATE STATISTICE
În lume :
• cel puțin una din trei femei a fost bătută, forțată să facă sex sau abuzată pe perioada vieții,
conform unei cercetări bazate pe 50 de sondaje din întreaga lume
• o cincime din femei declară că au fost abuzate sexual înainte de vârsta de 15 ani
• anual 500.000 de femei mor ca urmare a sarcinii sau a nașterii – un număr care a variat prea
puțin în ultimii 20 de ani
• violența împotriva femeii omoară mai multe femei decât accidentele rutiere și malaria împreună, conform estimărilor Băncii Mondiale
• aproape 70% dintre victime au fost ucise chiar de către partenerii lor de viață, arată Organizația Mondială a Sănătății
• procentul femeilor din țările în curs de dezvoltare care sunt victime ale violenței în timpul sarcinii variază între 4% și 20%, conform European J ournal of Public Health
• în 48 de sondaje realizate de Organizația Mondială a Sănătății în întreaga lume, între 10% și 69% dintre femei au raportat că au fost abuzate fizic de partenerul intim la un moment dat în
viață

• violul sistematic, folosit ca armă de război, a marcat milioane de femei și adolescente și le- a
lăsat infectate cu HIV/SIDA
• cel puțin 60 de milioane de fete „lipsesc” din populația mai multor țări ca rezultat al avortului
selectiv sau al neglijenței
• cel puțin 130 de milioane de femei a u fost supuse mutilării genitale; alte 3 milioane sunt expuse
în fiecare an riscului de a fi victimele acestei practici degradante și periculoase
• crimele „pentru onoare” iau viața a mii de femei în fiecare an, în special în vestul Asiei, nordul Africii ș i în unele părți din sudul Asiei
În România
• una din trei femei a declarat că a fost abuzată fizic sau verbal de către partenerul de viață,
conform Studiului Sănătății Reproducerii 2004
• în primele cinci luni ale anului 2008 au avut loc cu 21,3% mai multe violuri urmate de moartea
victimei față de perioada similară a anului 2007, peste 50% dintre acestea în mediul rural,
conform datelor Poliției Române
• violența în familie este preponderent îndreptată împotriva femeilor: în 2006 dintr -un total de
9372 de victime, 5160 au fost femei, iar în 2007 dintr -un total de 8787 de victime, 5794 au fost
femei, conform datelor ANPF
• 69 de femei au murit din cauza violenței în familie numai în 2006 și 69 în 2007, tendința fiind
în creștere, conform datelor ANPF
• numai în București în perioada 2006 -2007 au fost înregistrate 968 de cazuri de violență
împotriva femeii în familie, 10 decese ca urmare a violenței și 47 de violuri în stradă, conform
datelor Direcției Generale de Poliție a Municipiului București
• o cercet are la nivel național lansată în 2003 de Centrul Parteneriat pentru Egalitate arăta că:
827.000 de femei au suportat în mod frecvent violență în familie sub diferite forme, 739.000 de
femei au fost insultate, amenințate sau umilite, mai mult de 320 de feme i au fost abuzate fizic și
un număr similar au suferit abuzuri care au dus la restrângerea forțată a relațiilor sociale, peste 70.000 de femei au fost abuzate sub forme multiple, inclusiv sexual.
La un an de la intrarea în vigoare a Legii 25 din 2012 (Leg ea 217 din 2003 revizuită)
privind prevenirea ș i combaterea violen ței în familie a fost lansat de către Asociaț ia Transcena
un studi u la nivel național care urmărește numărul ordinelor de protecț ie date de judecători la

cererea victimelor. Conform statis ticilor, cele mai multe ordine de protecție pentru violenț ă
domestică au fost date în județele Bacău, Prahova, Bucureș ti, Vaslui, Ia și, Neamț, Constanța,
Argeș, Cluj, Suceava ș i Sibiu.
In perioada 12 – 21 iulie 2013, a fost realizat de că tre INSCOP Rese arch un sondaj
”Barometrul de opinie publică – Adevărul despre România” – Cum percep românii fenomenul
violenței în familie . Sondajul a fost realizat p e un eșantion de 1050 persoane ș i este reprezentativ
pentru popula ția României de peste 18 ani. 43,5% dintre români declară că “de la începutul
acestui an (2013), au auzit printre cunoștințe sau în zona în care locuiesc de situații de violență în
familie”. 44,5% nu au auzit de astfel de cazuri în proximitatea lor anul acesta, în timp ce 12% au
ales să nu răsp undă. Întrebarea este un indicator victimologic tipic, iar faptul că peste 40% dintre
români au auzit de cazuri de violență în familie în interiorul rețelelor sociale proprii demonstrează o prezență semnificativă a fenomenului.
Din datele statistice ale Asociaț iei Necuvinte, de la IGPR în anul 2013 au fost înregist rate
23.090 de cazuri de violenț ă domestică în tară.
În anul 2014, la nivel naț ional, au fost sesizate 28.204 infrac țiuni de violență, potrivit
Poliției Române. Numărul total al victimelor a fo st de 28.796, din care doar 4.414 sunt bărbaț i,
restul fiind femei. 28.362 de persoane au fost reclamate că ar fi comis infrac țiuni privind violența
în familie (soț/soție, concubin/concubină, părinte/tutore, fiu/fiică, sau alte grade de
rudenie). Dintre aceștia 24.202 sunt bărbați, 3.979 femei ș i 181 minori (în momentul comiterii
faptelor penale).

REZU LTATELE STUDIILOR ASUPRA VIOLENȚEI
ÎMPOTRIVA FEMEILOR

Chiar dacă cifrele obținute pe cale statistică , prin studii epidemiologice sau prin sondaj nu
oferă decât o fiabilitate limitată, ele ne ajută cu siguranță să ne formă m o idee precisă asupra
amplorii problemei.

În diverse țări, există nenumărate studii și sondaje ce prezintă rezultate variate. Cifrele de
care dispune OMS în ceea ce privește consecinț ele non mort ale ale violenței în cadrul familiei
provin în mare parte din anchete ș i studii speciale efe ctuate pe diferite grupe populaț ionale.
De exemplu, în anchetele naț ionale, procentajul de femei care au semnalat agresiuni
fizice exercitate de parteneru l intim v ariază de la 10% în Paraguay și Filipine, la 22,1% în SUA,
la 29% în Canada și 34,4% în Egipt. Proporția de femei din diverse sate și orașe din lume care au
declarat că au fost victime ale agresiunii sexuale (cuprinzând ș i tentativele de agresiune ) variaz ă
de la 15,3% în Toronto (Canada) la 21,7% în Leon (Nicaragua) la 23% în Londra (Anglia), și 25% în Zimbabwe. Printre adolescenț ii din licee, procentajul de copii (băieți) care au declarat că
au fost bă tuți în anii precedenți variază de la 22% î n Suedia, la 44% în SUA la 76% î n Ierusalim.
Aceste date statistice corespund în mare parte declaraț iilor persoanelor r espective. Este
dificil astfel în aceste grupe populaționale de cunoscut dacă acest e date sub – sau supra – estimează
amploarea reală a agresi unilor fi zice și sexuale. Este sigur că în țările unde cultura respectivă
consideră violența o "problemă privată", sau care determină a cceptarea violenței ca pe o
problemă "naturală", consecinț ele non – mortale ale acesteia s unt probabil declarate doar par țial.
Victimele ezită să vorbească despre incidentele violente n u doar dintr -un sentiment de rușine ci
și din cauza tabu -urilor, din cauza fricii. În anumite țări, victima riscă pedeapsa cu moartea
doar dacă a admis că a fost supusă la anumite tipuri de v iolență cum ar fi violul, iar în anumite
culturi, prezervar ea onorii familiale e suficientă în justificarea uciderii femeilor care au fost
violate ("crimele în numele onorii").
În Elveț ia, rezultatele unui sondaj (un eș antion repr ezentativ de 1500 femei care trăia u în
cuplu în momentul sau î n perioada d inaintea sondajului) au dat următoarele rezultate: în cursul
existenț ei lor, 20,7% dintre femeile interogate au suferit de violențe fizice ș i/sau sexual e din
partea partenerului lor. În jumătate din cazuri, violenț a suferită era una fizică sau acompaniată de
violențe sexuale. Actele de violență cele mai frecvente au fost: împingerile, bruscarea, zgâlțâirea,
pălmuirea. Dacă se include și violența psihică, aproximativ 40% dintre femeile interogate au
suferit a stfel de violențe. În 87% din cazuri, violența fizică s -a acompaniat de violența
psihologică. Invers, violența psihologică nu s -a acompaniat de violența fizică decât î n 17% din
cazuri. Formele de violență psihologică cele mai frecvente au fost înjurăturile și insultele.

Studii comparabile efectuate în alte țări (Olanda, Can ada, SUA) au dat rezultate mergând
până la dublul cifrelor prezentate în Elveția. Cercetătorii presupun că cifrele reale pot fi cu mult
mai ridicate decât cele prezentate.
Alte tipuri de violenț e ca violenț a suferită în timpul copilă riei, maltratarea copiilor,
violența între fraț i,etc. au fost studiate .
Un studiu realizat în Germania furnizează cifre foarte detaliate asupra violenței suferite în
timpul copilăriei. Extrăgând câ teva rezult ate, putem spune că trei sferturi din persoanele ce
trăiesc în societatea germană au fost supuse unor pedepse corporale din partea părinț ilor. Pentru
38% dintre femeile și bărbații interogați, aceste pedepse au fost mai mult frecvente decât rare.
Au rezult at că 9,9% dintre persoane au suferit de rele tratamente fizice din partea părinților.
Violența sexuală intrafamilială în copilă rie a fost de 2,6% printre fete și 0,9% printre băieț i. Alte
studii au avansat rezultate unde cifrele su nt superioare: de la 4% la 18% î n funcție de definiția
violenței suferite, exploată rii.
Contrar violenței parentale, violența între frați și surori este practic nestudiată . Ea este
evocată î n studii asupra episoadelor de violență fizică î ntre membrii unei familii: 5% din
episoad ele de vi olență î n interiorul familiei se derulează între frați ș i surori, iar cazul cel mai
frecvent est e cel al fratelui care agresează sora; 2,2% dintre fete suferă de agresiuni sexuale din
partea unui frate ș i 0,3% din partea unei surori.
Privind viol ența asupra p ersoanel or vârstnice î n mediul familial cifrele din literatură
variază între 1,5% ș i 4% . Ținând cont de starea lor de dependență ș i de vulnerabilitatea lor
particulară, este dificil a determina persoanele în vârstă să vorbească despre violență .
FRA – Agenț ia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene a dat publicită ții în
martie 2014 rezultatele celui mai cuprinzător studiu di n lume realizat până în prezent cu privire
la violenț a împotriva femeilor, arătând amploarea abuzurilor suferite de femei acasă, la serviciu,
în public ș i online. Studiu se bazează pe interviuri cu 42.000 de femei, 1500 în fiecare țară,
inclusiv România. În cadrul anchetei, femeile au fost întrebate despre experiențele de violență
fizică, sexuală și psihologică pe care le-au trăit, inclusiv incidente de violență în cuplu („violenț ă
domestică”), despre urmărirea în scopul hărțuirii și hărțuirea sexuală, precum și despre rolul
jucat de noile tehnologii în experienț ele de abuz pe care le-au trăit femeile. De asemenea, s-au
pus întrebări despre experiențele de violenț ă trăite în copilărie. În urma anchetei reiese o imagine
de abuz extins care afectează viețile multor femei, dar care este, în mod sistematic, insuficient

raportat autorităților. De exemplu, una din 10 femei a suferit o formă de violenț ă sexuală
începând cu vârsta de 15 ani, iar una din 20 a fost violată. Mai mult de una din cinci femei a fost
supusă violenț ei fizice și/sau sexuale de către partenerul de viață actual sau anterior și mai mult
de una din 10 femei declară că a fost supusă unei forme de violenț ă sexuală de către un adult,
înainte de a împlini 15 ani. Cu toate acestea, trebuie menț ionat că numai 14 % dintre femei au
raportat poliției cel mai grav incident de violență în cuplu și numai 13 % au raportat poliției cel
mai grav incident de violenț ă provocat de altcineva decât partenerul de viață.
Conform studiului, cele mai multe femei care recunosc că sunt afectate de violență fizică
și sexuală sunt în țări ca Finlanda, Danemarca ș i Letonia.
România se află în eșantionul al doilea: 30% dintre femei spun că au fost afectate
de violenț a fizică sau sexuală la un moment dat în viață după vârsta de 15 ani, încadrându -se în
media la nivel european: 24% dintre femeil e din România au suferit violenț ă din partea
partenerului, iar 14% dintre femeil e din România au suferit violenț ă din partea unei alte persoane
decât partenerul. Legat de experienț a de violenț ă în copilărie , un procent de 24% dintre femeile
din România spun că au fost supuse la violenț ă fizică sau sexuală de către un adult înainte de
vârsta de 15 ani. Violenț a psihologică afectează între 30 și 39% dintre femei. 6% dintre femei au
suferit violenț ă sexuală din partea partenerului sau a unei alte persoane, în 97% dintre cazurile de
violenț ă sexuală agresorul fiind bărbat.
Dacă în medie în Europa 55% dintre femei au trăit o formă de hărțuire sexuală, în
România doar 11% dintre respondente au recunoscut că au suferit hărțuire sexuală. În ce
priveș te hărțuirea (stalking) adesea asociată de separarea de partener, media la nivel european
este 18%, în timp ce în România 8% dintre respondente au afirmat că ar fi fost supuse la acest
tratament. Rezultat ele studiului arată că tocmai această încredere lipseș te femeilor din România.
77% dintre femeile din România cred ca violenț a împo triva femeilor este răspândită și foarte
răspândită. 28% dintre femei cunosc victime ale violenț ei în cercul de rude și prieteni. Cu toate
acestea, doar 47% dintre femei știu de existenț a unei legi care protejează femeile împotriva
violenței domestice in România. 74% dintre femei nu cunoș teau niciun serviciu de suport
specializat. Doar 17% dintre respondente au afirmat că au ap elat la poliție în urma cel ui mai
sever incident de violenț ă suferit vreodată și doar 1% la serviciile sociale , în timp ce media de
adresare către poliție si servicii de suport la nivel european este de 33%.

Proiecte implementate:
În perioada mai 2013 – martie 2014, A.L.E.G. a implementat proiectul „Educație pentru
combaterea violenței de gen prin teatru și metode de acțiune”. Obiectivul principal al proiectului
a fost prevenirea violenței de gen în rândul tinerilor folosind metode de acțiune, teatru și educația
de la egal la egal.
În perioada i anuarie 2013- decembrie 2014 a fost implementat proiectul ” LOG IN-
Laboratoare privind violenț a de gen în noile medii de comunicare”. Proiectul a urmărit
prevenirea și combaterea violenței de gen prin promovarea uno r comportamente responsabile în
rândul adolescenților în utilizarea rețelelor sociale și internetului.
În perioada m ai 2014 -mai 2015, A.L.E.G. implementează proiectul ”Rupem tăcerea
despre violența sexuală: întărirea capacităț ii ONG-urilor de a integra vi olenț a sexuală pe agenda
publică ” ce urmăreș te creșterea dialogului tematic în cadrul rețelei de ONG -uri pentru prevenirea
și combaterea violenț ei împotriva femeilor, diseminarea de bune practici, consolidarea capacităț ii
interne d e advocacy și extinderea rețelei. Rezultate: 7 consultări tematice, 10 ONG -uri cu
abilități îmbunătățite de advocacy, 10 profesioniști ONG cu abilități îmbunătățite de lucru, un
centru de resurse online, un seminar public prin care vor fi influenț ați minim 25 de fa ctori de
decizie de la nivel național ș i 5 evenimente locale ce vor implica 2 5 de factori de decizie locali ș i
250 de persoane în special din grupuri vulnerabile.

LEGISLAȚ IE

Comunitatea internațională a luat o atitudine clară în fața acestui stigmat social. În
acest sens, putem menționa următoarele hotărâri :
 Convenția referitoare la eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeii din
1979;
 Declarația Națiunilor Unite referitoare la eliminarea violenței asupra femeii, proclamată în decembrie 1993 de către A dunarea Generală;
 Rezoluțiile din cadrul ultimului Summit Internațional al Femeilor organizat la Beijing în septembrie 1995;

 Rezoluția WHA49.25 a Adunării Mondiale a Sănătății ce declară violența o problemă
prioritară pentru sănătatea publică, proclamată în 1996 de Organizația Mondială a
Sănătății;
 Raportul Parlamentului european din iulie 1997;
 Rezoluția Comisiei pentru Drepturile Omului a națiunilor Unite din 1997;
 Declararea anului 1999 ca Anul european de Luptă împotriva Violenței de Gen.
 În anul 2004, s -a adoptat Decizia nr. 803/2004/CE a Parlamentului european, prin care se
aprobă Programul comunitar de acțiune (2004 -2008) pentru prevenirea și combaterea
violenței asupra minorilor, tinerilor și femeilor, precum și protejarea victimelor și grupuri lor în situații de risc (programul Daphne II), în care se stabilește poziția și
strategia adoptată de cetățenii Uniunii în ceea ce privește această problemă.
 În data de 2 octombrie 2012 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene -C 296 E a apărut
„Noul cadr u al politicii UE de combatere a violenței împotriva femeilor – Rezoluția
Parlamentului European din 5 aprilie 2011” , referitoare la prioritățile și structura unui
nou cadru al politicii UE de combaterea violenței împotriva femeilor . (2010/2209(INI)).
http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2012:296E:FULL:RO:PDF
Puterile publice nu pot fi străine acestui fenomen întrucât , violența de gen constituie unul
dintre cele mai flagrante atacuri aduse drepturilor fundamentale, adică libertății, egalității,
vieții, siguranței și nediscriminării.
 La 27 iunie 2014, România a semnat “Convenția Consiliului Europei privind
prevenirea și combaterea violenței împotriva femeii și a violenței domestice”.
 La data de 22 mai 2013, Parlamentul European a vot at un memo al Comisiei Europene
prin care sunt propuse o serie de măsuri menite să stabilească cadrul legal al drepturilor și
protecția victimelor violenței domestice în Uniunea Europe ană. Conform noii
reglementări, victimele violenței domestice vor putea folosi ordinul de restricție obținut
în țara lor, oriunde în interiorul UE, având asigurată protecția.
La nivel naț ional reglementările în domeniu sunt următoarele:
 Legea 217 din 22 ma i 2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie
 Hotărârea de Guvern 1624 din 23 decembrie 2003 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Familiei

 Hotărârea de Guvern 686 din 12 iulie 2005 pentru aprobarea Strategi ei naționale în
domeniul prevenirii și combaterii fenomenului violenței în familie
 Hotărârea de Guvern 197 din 9 februarie 2006 privind aprobarea programelor de interes
național în domeniul protecției drepturilor persoanelor cu handicap, precum și în
domeniul asistenței sociale a persoanelor vârstnice, persoanelor fără adăpost și
persoanelor victime ale violenței în familie și a finanțării acestor programe, cu
modificările și completările ulterioare
 Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale 383/2004 privind aprobarea
standardelor de calitate pentru serviciile sociale din domeniul protecției victimelor
violenței în familie
 Ordinul 384 din 12 iulie 2004 pentru aprobarea Procedurii de conlucrare în prevenirea și monitorizarea cazurilor de viole nță în familie
 Ordinul 385 din 21 iulie 2004 privind aprobarea Instrucțiunilor de organizare și funcționare a unităților pentru prevenirea și combaterea violenței în familie
 Legea 396 din 30 octombrie 2006 privind acordarea unui sprijin financiar la consti tuirea
familiei
Alte instrumente legislative naționale cu referire la prevenirea și combaterea violenței în familie:
 Legea 211 din 27 mai 2004 privind unele mă suri pentru asigurarea protecției victimelor
infracțiunilor
 Legea nr.192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator
 Legea 682/2002 privind protecția martorilor
 Legea 416/2001 privind venitul minim garantat
 Legea 47/2006 privind sistemul național de asistență socială
 Ordonanța 68 din 28 august 2003 privind serviciile sociale, cu modific ările și
completările ulterioare
 Legea nr. 497 din 28/12/2006 pentru consacrarea zilei de 5 iunie ca Ziua împotriva
violenței asupra copilului în Româ nia
 Legii 25 din 2012 (Legea 217 din 2003 revizuită) privind prevenirea și combaterea
violenț ei în familie
 HG 1156 /2012 privind aprobarea Strategiei naț ionale pentru prevenirea si combaterea
fenomenului violentei in familie pentru perioada 2013- 2017 și a Planului operaț ional

pentru implementarea Strategiei naționale pentru prevenirea si combaterea fenomenului
violentei in familie pentru perioada 2013 -2017

CONCLUZII

Impactul informațiilor eronate riscă să fie mult mai negativ decât lipsa de informații căci
un nivel al prevalenței inferior realităț ii poate fi utilizat pentru a contesta importanț a fenomenului
violenț ei. Este deci impor tant ca un studiu asupra violenței în familie să fie condus după o
metodologie solidă pentru a reduce erorile la maximum posibil .
Într-o abordare a sănătăț ii publice , pentru tratarea și rezolvarea problemei violenț ei
este necesar ă parcurgerea succesivă a următoarelor patru etape cheie:
1. Descoperirea și cunoașterea tuturor aspectelor de bază ale: violenț ei printr -o
colectare sistematică de dat e (amploarea, caracteristicile și consecințele violenței la scară locală,
națională ș i internațională ).
2. Realizarea unor studii, anchete clinice ș i epidemiologice pentr u determinarea
cauzelor, corelaț iilor, factorilo r de risc, factorilor favorizanți ai violenței, precum și a factorilor
asupra că rora se poate interveni, influențând de ma nieră pozitivă fenomenul.
3. Conceperea unor mijloace de prevenire a violenț ei utilizând informaț iile
furnizate de studiile efectuate și aplicarea lor acordând o atenție importantă evaluării
intervenț iilor.
4. Punerea în practică î n diverse cad re a in tervențiilor care sunt promiță toare,
difuzarea pe larg a informațiilor precum și calcularea rentabilităț ii programelor respective.
Concluzii :
• Este important ca rezultatele cercetărilor să servească elaboră rii de acțiuni menite a
soluț iona problema . Costul considerabil al violenței domestice atât pe plan personal,
social și sanitar obligă moral atât cercetătorii cât și participanții să utilizeze rezultatele
obținute în practică. Comunităț ile studiate trebuie rapid inf ormate de rezultatele obț inute.
• În mă sura posibilului rezultatele tr ebuie utilizate pentru activități de sensibilizare ș i
elaborare de politici, de intervenț ii, ca de exemplu campania internațională "16 zile de
mobilizare împotriva violenței cu motivație sexistă " (25 noiembrie – 10 decembrie) , care

face parte din campania mondială pentru drepturile femeilor lansată în America în 1991
de Center for Women's Global Leadership.
• Cercetătorul trebuie să se asigure că rezultatele muncii lui sunt corect interpreta te de
public ș i de media. Dacă anumite su bgrupuri sunt expuse mai mult decât altele, când
prezintă rezultatele, cercetătorul nu trebuie să vehiculeze eventuale stereotipii negative
asupra anumi tor grupuri etnice sau sociale și să se asigure că nici o comunitate sau nici o
persoană nu poate fi ide ntificată .
• O strategie constă în a sublinia că violența împotriva femeilor există în toate comunitățile
și grupurile socio- economice. O altă strategie este de a insista asupra similitudinilor
dintre diferite subgru puri și a ară ta cum anumite forme particu lare de inegalitate pot fi
sursă de diferenț e .
• Cum în diverse studii s -a semnalat că î n categoriile socio -economice d efavorizate
nivelele de violență fizică sunt mai ridicate, este important a utiliza rezultatele obț inute de
acest gen pentru a preconiza ameliorări și nu pentru a umili î n plus grupurile respective .
• Strategia Națională de Prevenire și Combatere a Violenței în Familie pentru perioada
2013 – 2018 și Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei Naționale de Prevenire
și Combatere a Viole nței în Familie pentru perioada 2013 – 2017 stabilesc un set de
măsuri destinate să reducă sau să contribuie la diminuarea actelor de violență în familie,
să atenueze sentimentul de insecuritate al victimei precum și să reducă riscul recidivei și
facilitar ea unui reintegrări sociale a persoanelor care au comis infracțiuni de violență în
familie. Prezenta strategie vizează prevenirea și combaterea violenței în familie, care în mod curent afectează viața de familie și comunitatea.
Acțiuni prioritare:
• Ratif icarea Convenț iei de la Istanbul și armonizarea legislației din România cu
prevederile convenț iei pentru a asigura prevenire, protecț ie și servicii specializate pentru toate
formele de violenț ă împotriva femeilor, inclusiva violenț ei sexuale asupra femeilo r.
• Înființ area unor centre de criză pentru situații de viol, care să funcț ioneze ca servicii
integrate , conform Articolului 25 din Convenț ia de la Istanbul. În aceste centre victimele să
beneficieze de asistenț ă medicală, de asistență psihologică și de recoltarea probelor medico –
legale, de informare și consiliere juridică într-o singur ă unitate, unitate care să funcț ionez e la
nivelul spitalelor. Înființ area unor astfel de centre ar reduce din eforturile financiare și

psihologi ce ale victimei și ar evita victimizar ea secundară. În momentul de față, o victimă e
nevoită să suporte cheltuieli din propriul buzunar iar în circuitul instituțional e nevoită să relateze
în mod repetat ceea ce i s-a întâmplat, unui număr de până la 9 persoane diferite. Să rupem
tăcerea despre violența sexuală înseamnă ș i să oferim asistenț ă victimelor.
• Introducerea unor măsuri de protecț ie cum ar fi ordinul de protecție sau de
restricț ie pentru toate formele de violenț ă împotriva femeilor , inclusive pentru cazuri de
violenț ă sexual ă conform Articolului 53 din Convenț ia de la Istanbul;
• Furnizarea de servicii de asistență să nu fie condiț ionată de depunerea unei
plângeri penale , conform Directivei 2012/29/U E privind victimele unor infracț iuni.
• Introducerea de protocoale de lucru pentru cazurile de violență sexuală în cadrul
instituțiilor care interac ționează cu victimele (ex. poliție) care să prevadă în mod expres
evitarea atitudinilor și acțiunilor care conduc la victimizare secundară (ex. blamarea victimei,
expunerea victimei la noi contacte cu agresorul etc.) și etniticizarea violenț ei;
• Formarea adecvată a specialiș tilor care interacț ionează cu victimele astfel încât
intervenț ia de orice natură – a organelor de ancheta penală, a medicilor ori asistentilor sociali să
fie centrat ă pe nevoile și drepturile victimelor, indiferent de apartenenț a etnică, religioasă,
orientare sexuală sau de statutul economico -social al acestora, pe prevenirea revictimizării și pe
protejare a victimelor de fapte de violenț ă ulterioară.
• Acțiuni de prev enire care să vizeze inclusiv băieții și bărbaț ii, integrate în educația de
masă. Violenț a sexuală nu se poate evita prin limitări adresate fetelor și femeilor (cum să nu se
îmbrace, pe unde să nu circule etc.). Felul în care este percepută masculinitatea în cultura noastră
oferă adesea justificări actelor de agresiune. Este nevoie de campanii de constientizare pe termen
lung, dar și de educație în școli privind violenta sexuală – forme de manifestare, grupuri
vulnerabile, educa ție pentru relații bazate pe egalitate și consimț ământ.
• Măsuri de prevenire secundară și terțiară a violentei sexuale – inclusiv măsuri
speciale pentru a împiedica infractorii sexuali de a recidiva ( Art. 16 Convenț ia de la Istanbul).

REFERINȚ E

1. Prevenirea și intervenția eficie ntă în violența domestică, Centrul de Resurse Juridice și Institutul de
Cercetare și Prevenire a Criminalității, București, 2003.
2. Irimescu, G., Asistență socială, studii și aplicații, cap. Violența în familie și metodologia
intervenției,Ed. Polirom, Iași, 2005.
3. Ghid de informații și bune practici în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați, pag.51,
Centrul Part eneriat pentru Egalitate, 2004.
4. Family Violence Professional Education Taskforce, 1991.
5. Națiunile Unite (Departamentul de Informare Pu blică), a patra Conferință Mondială asupra
problemelor femeilor, Beijing, China, 4 -15 septembrie 1995; Platforma de acțiune și Declarația de la
Beijing publicată în 1996.
6. A Patra Conferință Mondială asupra problemelor Femeilor, Beijing,1995
7. Sondaj Curs, S ondaj de opinie reprezentativ la nivel naț ional, martie -aprilie 2008
8. Date statistice înregistrate de ANPF î n perioad a ianuarie 2004 -septembrie 2008
9. Violence Against Women: The Hidden Health Burden. World Bank Discussion Paper. Washington. D.C. The World B ank: Heise, L, 1994
10. Astarastoae, V., Almos, B.T., Essentialia in Bioetica, Ed. Cantes, 1998;
11. Gillioz, L. et al., Domination et violence envers la femme dans le couple, Lausanne, Payot, 1997;
12. Gloor, D., Meier, H., Gewaltbetroffene Manner " wissenschaftlic he und gesellschaftlich "politisch
Einblicke in eine Debatte, "FAMPRA" cahier 3/2003, Berne, 2003;
13. Godenzi, A., Gewalt im sozialen Nahraum, Bale/Francfort sur le Main, 1993;
14. Hass, H., Agressions et victimisations: une enquite sur les delinquants violents et sexuels non detectes,
Aarau, 2001;
15. Liss, M. et Solomon, S.D., Considerations ethiques liees – la recherche sur la violence, 1996;
16. Organisation Mondiale de la Sante, La violence " L'egard des femmes: une priorite pour l'action de sante publique, WHO/F RH/WHD/97.8, Geneve, Suisse, 1997;
17. Organisation Mondiale de la Sante, Principes d'ethique et de securite recommandes pour les recherches
sur les actes de violence familiale l'egard des femmes, Priorite aux femmes, WHO/ FCH/GWH/01.1,
Geneve, Suisse, 2001;
18. Organisation Mondiale de la Sante, Rapport mondial sur la violence et la sante, WHO/NHL HV 6625/
sous la direction Krug, E.G. et al., Geneve, Suisse, 2002;
19. Paunescu, C., Agresivitatea și condiția umană , Ed. Tehnica, Bucureș ti, 1994;
20. Parker, B., and Ulrich , Y., A Protocol of Safety: Research On Abuse Of Women, Nursing Research
July/Aug., 38 248- 250, 1990;
21. Rădulescu, M.S., Sociologia violenței intrafamiliale, victime și agresori î n familie, Ed. Luminalex,
2001;
22. Scripcaru, Gh., Pirozynski, T., Astarastoae, V., Scr ipcaru, C., Criminologie clinică și relațională , Ed.
Synposion, Iasi, 1995;
23. Wetzels, P., Gewalterfahrungen in der kindheit, sexueller Missbrauch, koperliche Misshandlung und
deren langfristige Konsequenzen, Baden -Baden, 1997;
24. Wyss, E., La violence domestique en chiffres, Service de lutte contre la violence, Schwarztorstr. 51
CH-3003, Berne, 2004.
25. http://www.violenta.wvf.ro/
26. http://www.ipu.org/wmn -e/vaw/day.htm
27. http://www.un.org/womenwatch/daw/news/vawd.html
28. http://www.saynotoviolence.org/
29. www.social.coe.int/en/cohesion/fampol/recomm/family
30. http://eur -lex.europa.eu/LexUriServ/LexUr iServ.do?uri=OJ:C:2012:296E:FULL:RO:PDF
31. Expunerea la experiente abuzive în perioada copilăriei: rezultatele studiului Organizatiei Mondiale a
Sănătătii desfăsurat în România pe populatia de studenti
32. http://www.sighisoara.ro/eveniment/stiri- nationale/337 -cifrele- umilitoare -ale-violentei- domestice.html
33. http://www.who.int/reproductivehealth/publications/violence/articles/en/