Organizatia Mondiala a Comertului

Organizația Mondială a Comerțului (OMC) este o organizație internațională care supervizează un număr mare de acorduri care definesc "regulile comerciale" dintre statele membre.

OMC a fost inființată la 1 ianuarie 1995, ca o necesitate de progres a vechiului Acord General pentru Tarife și Comerț (GATT), care ingloba, la vremea aceea, 124 de țări urmând să se extindă la un total 159. Apariția acesteia a fost un rezultat al dorinței de pace si de globalizare, care urma sa aducă prosperitate economică prin liberalizarea comerțului. Fondată pe doi piloni importanți, si anume clauza națiunii si celei mai favorizate și clauza tratamentului, avand ca precedent, pe parcursul ultimilor 50 de ani, o dezvoltare a piețelor, fară precedent.

Personalitatea juridica: Prin intermediul art. VIII al acordului de la Marrakesh, OMC este inzestrată cu personalitate juridică internaționlă, care rezulta din dispozițiile actului constitutiv.

Procesul decizional: Decidenții în ceea ce privește acordurile dintre state, sunt guvernele membre, care iși stabilesc acordurile prin consens, acest proces fiind de multe ori unul lent și ineficient din cauza lipsei de transparență. Mai mult decăt atât, statele sunt nevoite să compromită, in sensul în care, interesele fiecărui stat trebuie cântărite la fel.

Actualul director general este Mike Moore, acesta fiind fostul prim-ministru al Noii Zeelande. Acesta îndeplinește funcțiile de leader al secretariatului și de gardian al intereselor comune ale țarilor membre si are un rol, mai de grabă de broker, decăt decesional.

Runda Uruguay a venit ca rezultat al numeroaselor neînțelegeri legate de comerț. Pactele regionale de comerț, cum ar fi Acordul SUA-Canada de liber schimb, care urmează a fi mai târziu coagulate ca NAFTA, au început să se înmulțească.

Acordul OMC se clasifică in 3 categorii de subvenții: interzise, acționabile și neacționabile. Deși ultimele două tipuri de subvenții sunt, în principiu, permise, utilizarea lor poate genera, în anumite condiții, efecte negative.

Subvențiile interzise (categoria roșie) sunt reprezentate de acele subvenții condiționate, prin una sau mai multe criterii, prin care se diferențiază calitatea la export față de cea de la import. Acest tip de subvenție este subiectul unor proceduri de stingere a diferendelor. În acest sens, Organismul pentru reglementarea diferendelor din cadrul OMC are stabilit un anumit termen de acțiune. În cazul în care, în urma procedurii, se ajunge la concluzia că subvențiile sunt de tipul celor interzise, statul membru OMC care le practică este obligat să renunțe la acestea fără întârziere. Dacă statul care nu respectă acordul nu renunța la subvenție la timp, atunci statul care a depus plangerea are dreptul sa ia măsuri

Subvențiile „acționabile” (categoria galbenă) sunt reprezentate de acele subvenții prin a căror utilizare un stat membru OMC poate genera efecte negative pentru alți semnatari ai acordului, precum: prejudicii asupra industriei naționale a unor state semnatare, anularea sau afectarea directă sau indirectă a beneficiilor acordate unor state semnatare – în special, beneficiile legate de concesiile obligatorii privind tarifele. Se presupune că există un „prejudiciu important” atunci când practica reclamată asigură o subvenționare de peste 5% a produsului în cauză. Statul care a recurs la practica subvenționării trebuie să dovedească că aceasta nu aduce prejudicii importante statului petant. Statele membre care sunt afectate de subvențiile acționabile pot adresa problematica în atenția Organismului pentru reglementarea diferendelor. Atunci când astfel de efecte negative sunt dovedite, statul membru care a recurs la practica subvenționării trebuie să retragă subvențiile sau să îndepărteze efectele negative.

Subvențiile „neacționabile” (categoria verde), care pot fi subvenții nespecifice sau subvenții specifice, implică asistență pentru domeniul cercetării industriale și activității de dezvoltare pre-concurențială, asistență acordată zonelor dezavantajate sau anumite tipuri de asistență pentru adaptarea facilităților existente în vederea respectării cerințelor cu privire la 12 mediul înconjurător impuse de lege și/sau reglementări. Totuși, în cazul în care un stat membru consideră că o subvenție neacționabilă determină efecte adverse importante pentru industria sa națională, poate proceda la consultări cu statul care practica respectiva subvenție, iar în cazul unui eșec al acestui demers poate apela la Comitetului pentru subvenții și măsuri compensatorii pentru o rezolvare a problemei în cauză.

Sistemul de comerț internațional promovat de OMC dorește sa promoveze următoarele principii:

– combaterea discriminărilor – aplicarea tratamentului națiunii celei mai favorizate și a tratamentului național;

– libertatea comerțului – obținută gradual, prin intermediul negocierilor;

– predictibilitate

– natura obligatorie a acordurilor și procedurilor pentru membrii OMC, precum și asigurarea transparenței;

– promovarea concurenței loiale; – încurajarea dezvoltării și reformei economice, vizând, în special, țările mai puțin dezvoltate și în curs de dezvoltare.

Bibliografie:

http://www.consiliulconcurentei.ro

http://www.iie.com/publications/papers/paper.cfm?ResearchID=369

http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2014/03/06/organizatii-internationale-organizatia-mondiala-a-comertului-10-37-19

http://www.utgjiu.ro/revista/jur/pdf/2010-03/6_LAURA_MAGDALENA_TROCAN.pdf

– Oltean Carmen