Organizarea Stocurilor la S.c. Gitav S.r.l

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1: PREZENTAREA GENERALĂ A S.C. GITAV S.R.L.

1.1. Informații privind identificarea societății GITAV S.R.L. și modul ei de administrare și conducere

1.2. Obiectul de activitate al societății

1.3. Principalii furnizori

1.4. Situația economico – financiară a S.C. GITAV S.R.L.

CAPITOLUL 2: STUDIUL PRIVIND ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII STOCURILOR LA S.C. GITAV S.R.L.

2.1. Organizarea contabilității stocurilor la SC GITAV S.R.L.

2.1.1. Metoda de organizare a contabilității stocurilor aplicată de societate

2.1.2. Principalele tranzacții privind stocurile la S.C. GITAV S.R.L.

2.2. Evaluarea mărfurilor la S.C. GITAV S.R.L.

2.2.1. Evaluarea stocurilor la societate

2.3. Organizarea contabilității sintetice a marfurilor la S.C. GITAV S.R.L.

2.3.1. OPERAȚII PRIVIND MĂRFURILE LA S.C. GITAV S.R.L.

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

„Contabilitatea este una dintre cele mai sublime creații ale spiritului omenesc pe care fiecare gospodar ar trebui sa o foloseasca în gospodaria sa.” GOETHE

Stocurile reprezintă activele circulante materiale, fără de care activitatea de exploatare nu se poate desfășura. Desfășurarea activității economice în bune condiții impune agenților economici să utilizeze o mare varietate de mijloace economice, ale căror volum și structură, căi de evoluție, posibilități de gestionare și înregistrare financiar contabilă depind de profilul activității, obiectivele acesteia, particularitățile tehnico-materiale și capacitatea managerială a liderilor de firmă.

Obiectivele contabilității stocurilor și a producției în curs de execuție sunt, în principal legate de realizarea funcțiilor comerciale ale întreprinderii, ele reprezentând, după caz, bunuri materiale, lucrări și servicii destinate a fi consumate la prima lor utilizare, să fie vândute în situația în care au starea de marfă sau produse rezultate din prelucrare, cât și producția în curs de execuție aflată sub forma producției neterminate.

În contabilitatea aplicată în țara noastră, în cadrul stocurilor se includ și materialele de natura obiectelor de inventar. Materialele de natura obiectele de inventar sunt bunuri cu o valoare mai mică decât limita legală pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de funcționare, sau cu durată mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, cât și bunurile asimilate acestora (echipamentul de protecție, de lucru, scule, instrumente, verificatoare cu destinație specială și alte obiecte asimilate). Stocurile sunt active circulante necesare realizării operațiunilor de exploatare și sunt supuse în cea mai mare parte a activității lor unei rotații rapide. Fără materii prime, materiale consumabile și auxiliare, obiecte de inventar, agenții economici nu își pot realiza activitatea de producție.

Stocul este o rezervă de material destinat să satisfacă cererea beneficiarilor, acestia identificându-se, după caz, fie unei clientele (stoc de produse finite), fie unui serviciu de fabricație (stocuri de materii prime sau de semifabricate), fie unui serviciu de întreținere (articole de consum curent sau piese de schimb), fie unui serviciu de după vânzare (piese detasate).

Tratarea procesului de stocare ca proces “obiectiv necesar” se impune, nu numai ca urmare a naturii economice a acestuia, ci si pentru că realizarea lui atrage cheltuieli apreciabile, concretizate în afectarea unor importante spații de depozitare-păstrare, de mijloace pentru transport-depozitare, de fonduri financiare etc.

Desi diferite, procesele de stocare au totusi o serie de caracteristici comune, dintre care esențială este acumularea unor bunuri în scopul satisfacerii cererii viitoare. O problemă de teoria stocurilor există doar atunci când cantitatea resurselor poate fi controlată si există cel puțin o componentă a costului total care scade pe măsură ce cantitatea stocată creste.

Evoluția nivelului stocului este interesantă din două puncte de vedere:

a) din punctul de vedere al producătorului, care este preocupat de valoarea medie a nivelului stocului, deoarece această valoare permite cunoasterea imobilizării totale a stocului si scopul producătorului va fi reducerea imobilizării la valoarea sa minimă;

b) din punctul de vedere al beneficiarului, care dorind să fie satisfăcut imediat, apreciază că trebuie să evite, în măsura posibilităților, rupturile de stoc. Obiectivul beneficiarului va fi reducerea la minim a riscului de ruptură de stocuri.

Aceste două puncte de vedere sunt contradictorii: riscurile de ruptură de stocuri nu sunt reduse decât dacă imobilizările sunt foarte mari. Este deci necesar să se stabilească un echilibru, obiectivul conducerii stocului constând în căutarea acestui echilibru.

Ca proces economic complex, gestiunea stocurilor are o sferă largă de cuprindere, aceasta incluzând atât probleme de conducere, dimensionare, de optimizare a amplasării stocurilor în teritoriu, de repartizare a lor pe deținători, de formare si evidență a acestora, cât si probleme de recepție, de depozitare si păstrare, de urmărire si control, de redistribuire si mod de utilizare.

CAPITOLUL 1

STUDIUL PRIVIND ORGANIZAREA

STOCURILOR LA S.C. GITAV S.R.L

1.1. Informații privind identificarea societății GITAV S.R.L. și modul ei de administrare și conducere

Societatea comercială GITAV, identificată prin încheierea judecătorească a Tribunalului Județean Mehedinți s-a constituit ca societate cu răspundere limitată dobândind personalitate juridică de la data de 24.09.1997, data înmatriculării în Registrul Comerțului, sub nr. J25/253/1997.

Funcționarea Societății este reglementată de dispozițiile legale în vigoare si de actul constitutiv.

Denumirea Societății este S.C. ,, GITAV ” S.R.L.

Sediul Social al Societății Comerciale este în municipiul ORȘOVA, Str, Porțile de Fier nr. 9A, județul Mehedinți.

Societatea comercială nu are înființate filiale, sucursale, agenții, puncte de lucru sau desfacere în alte localități din țară sau străinătate.

Durata de funcționare a societății este nelimitată.

Capitalul social subscris și vărsat integral la data constituirii societății este de 500 lei.

Fondatorii societății sunt:

Tănasie Gherghina – Daniela, născută la data de 26.06.1973 în localitatea Orșova, județul Mehedinți de cetățenie română, cu domiciliul în România, județul Mehedinți, localitatea Orșova, Str. 1 DEC 1918 nr.21 sc. E ap.5, identificată cu C.I. seria MH 359170, CNP [anonimizat];

Tănasie Octavian născut la data de 26.03.1968 în localitatea Orșova de cetățenie română, cu domiciliul în România, județul Mehedinți, localitatea Orșova, Str. 1 DEC 1918 nr.21 sc. E ap.5, identificat cu C.I. seria MH 359169, CNP [anonimizat];

Orice modificare a capitalului social va fi decisă și realizată de asociații unici, cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege.

Majorarea capitalului social se poate realiza prin aporturi în numerar și/sau în natură. Capitalul social este constituit prin aportul în numerar al asociatului unic.

Beneficiile reale și eventualele pierderi ale societății comerciale vor fi stabilite și distribuite asociatului unic, pe baza bilanțului, în procent de 100%.

Cu privire la cesiunea și transmiterea părților sociale, acestea nu pot fi cedate către persoane din afara societății decât în condițiile prevăzute de lege și de actul constitutiv.

Calitatea de asociați o pot dobândi și alte persoane cooptate, cu acordul asociatului unic și atunci când este cazul și a moștenitorilor acestuia.

Societatea comercială înființată este administrată permanent, până la lichidare de către Tănasie Gherghina – Daniela respectiv Tănasie Octavian.

Obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și cele prevăzute de legea nr. 31/ 1990 republicată.

Asociatul unic ca administrator este răspunzător pentru:

– realitatea vărsămintelor efectuate de asociați;

– existența reală a dividendelor plătite;

– existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere;

– exacta și stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.

Asociatul unic reprezintă organul suprem de decizie. În competența sa, respectiv a administratorului intră:

– aprobarea bilanțului și repartizarea beneficiului net;

– modificarea actului constitutiv de societate;

– descărcarea de gestiune pentru exercițiul financiar încheiat a administratorului societății.

Situațiile financiare anuale sunt întocmite prin grija administratorului, urmând a fi supus analizei și aprobării asociatului unic.

Asociatul unic are dreptul la dividende cât și la obligația de a suporta pierderi regulate din activitatea socoetății.

Fiecare exercițiu financiar începe la 1 ianuarie si expiră la 31 decembrie ale fiecărui an.

Societatea în caz este înregistrată în scopuri de TVA începand cu data de 24 septembrie 1997.

Societatea comercială GITAV S.R.L. a fost înregistrată la Agenția Națională de Administrare Fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Mehedinți, atribuindu-se codul de înregistrare fiscală ( C.U.I. ) nr. 9780309, în data de 24 Septembrie 1997.

1.2. Obiectul de activitate al societății

Prin actul constitutiv al societății se menționează domeniul principal de activitate.

În anul 2007 ca urmare a obligației instituite prin Legea nr. 441/2006 privind societățile comerciale, se actualizează actul constitutiv al societății, urmând ca aceasta să funcționeze în baza actului constitutiv actualizat. Obiectul de activitate se recodifică și se extinde cu următoarele coduri CAEN:

4511 – demolarea construcțiilor, terasamentelor și organizarea de șantiere;

4550 – închirierea utilajelor de construcții și demolare, cu personal de deservire aferent;

7132 – închirierea mașinilor și echipamentelor pentru construcții, fără personal de deservire aferent și import-export în domeniul de activitate.

– Cod CAEN principal: 4711 – Comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun;

– Grupa CAEN: 47 – Comerț cu amănuntul, cu excepția autovehiculelor și motocicletelor;

– Secțiune CAEN: G – COMERȚ CU RIDICATA ȘI CU AMĂNUNTUL; REPARAREA AUTOVEHICULELOR ȘI MOTOCICLETELOR.

– Cifra de afaceri: 664.225 RON

– Număr de angajați: 10

1.3. Principalii furnizori

Principalii furnizori ai SC GIATV SRL de la care societatea aprovizionează mărfuri sunt următorii:

În cadrul acestora, ponderea cea mai mare în datorii comerciale o dețin:

S.C. NATURAVIT TRADE S.R.L. care a înregistrat o creștrere de 30% urmată de FRIESLAND CAMPINA ROMANIA S.A. cu o creștere de 25%.

1.4. Situația economico – financiară a S.C. GITAV S.R.L

Tabel nr. 1.1.

Analiza dinamică a cifrei de afaceri

lei

Tabel nr. 1.2.

Analiza structurii cifrei de afaceri pe cateogrii de activități

lei

Din tabelele de mai sus reiese că cifra de afaceri totală a înregistrat scăderi sensibile 88 % în 2010 față de 2009 și o creștere de 265 % în 2011 față de 2010.

De asemenea, se observă creșteri importante la cifra de afaceri din alte activități datorită faptului că întreprinderea a lărgit gama acestor activități. Cea mai spectaculoasă creștere o are cifra de afaceri din alte activități la nivelul anului 2011 față de anul 2010.

De aici se poate observa intenția întreprinderii de a-și diversifica sfera de activități aducătoare de venituri.

Concluzia este aceea că evoluția cifrei de afaceri se înscrie pe o linie ascendentă, dispunând astfel de un potențial care îi permite consolidarea poziției pe piață.

Tabel nr. 1.3.

Analiza cheltuielilor aferente veniturilor

lei

Din tabelul de mai sus se observă că pentru activitatea de bază, respectiv activitatea de exploatare, care deține, în mod normal ponderea cea mai mare în total activitate, are loc o scădere în anul 2010 urmată de o creștere in anul 2011 a cheltuielilor pe intervalul analizat. De fapt, aceeași scădere urmată de o creștere se înregistrează și pe total cheltuieli. Același lucru se poate observa și la cheltuielile de exploatare la 1000 lei și total cheltuieli/ venituri la 1000 lei, evoluția este sinusoidală, punctul de minim întâlnindu-se în anul 2010.

Tabel nr. 1.4.

Analiza cheltuielilor de exploatare

lei

Din tabel rezultă că se realizează o creștere a cheltuielilor de exploatare la 1000 lei venituri pe total și pe majoritatea elementelor componente, excepție făcând categoria ”Alte cheltuieli”.

Tabel nr. 1.5.

Analiza situației financiar patrimoniale

lei

Din datele prezentate în tabel, se observă o creștere a activului societății cu peste 84%, ceea ce a constituit un rezultat pozitiv, această modificare având influențe favorabile asupra dezvoltării activității.

De remarcat faptul că, activele imobilizate au suferit o ușoară reducere; astfel, au avut o evoluție negativă de la 71,29% în anul 2010 la 64,78 în anul 2011, iar activele circulante au avut o creștere de la 28,31% în anul 2010 la 35,21% în anul 2011.

În cadrul activelor circulante, evoluția cea mai semnificativă o au creanțele. Se constată o reducere a stocurilor de la 21,18% în anul 2010 la 18,21% în anul 2011. Această scădere este privită ca o influență pozitivă.

Creanțele au crescut de la 6,89% în anul 2010 la 16,70 % în anul 2011.

În cadrul pasivului, capitalul social al întreprinderii a rămas nemodificat de-a lungul anilor. Rezervele au suferit o scădere de la 98,52% în anul 2010 la 91,92% în anul 2011.

Se constată o micșorare a capitalului propriu de la 22,20% în anul 2010 la 21,74% în anul 2011.

Analiza patrimoniului net

Patrimoniul net al întreprinderii reprezintă averea acestuia la un moment dat. Această analiză se realizează cu ajutorul datelor din tabelul următor:

Tabel nr. 1.6.

Analiza patrimoniului net

lei

Se observă o creștere față de perioada anterioară a patrimoniului net cu 6.807 lei determinată în principal de creșterea elementelor de activ. Se remarcă și creșterea datoriilor față de anul precedent, fapt ce afectează gradul de îndatorare al firmei.

Se poate spune că averea întreprinderii a crescut față de perioada precedent și că există posibilități de acoperire a datoriilor.

CAPITOLUL 2

STUDIUL PRIVIND ORGANIZAREA

STOCURILOR LA S.C. GITAV S.R.L.

2.1. Organizarea contabilității stocurilor la S.C. GITAV S.R.L.

Ca structură distinctă a activului patrimonial, contabilitatea stocurilor urmărește realizarea unei serii de obiective si anume:

Urmărirea, controlul aprovizionării;

Asigurarea integrității patrimoniului la locul de depozitare și urmărirea mișcării stocurilor prin inventariere periodică;

Urmărirea folosirii stocurilor cumpărate;

Controlul valorificării stocurilor de marfă, de produse destinate livrărilor la terți;

Evidența și urmărirea stocurilor de produse fabricate;

Controlul evaluării corecte a stocurilor;

Respectarea principiului producției la evaluarea stocurilor.

Obiectivele contabilității stocurilor constau în: oferă informații necesare aprovizionării unității și studierii ofertelor de la furnizori, se urmăresc operativ contractele cu furnizorii și asigurarea producției cu materiale, materii prime, se urmărește gestionarea reală a stocurilor ș.a. Unitățile patrimoniale au asigurată aprovizionarea cu elemente ale stocurilor prin organizare, cu ajutorul unui registru auxiliar „ Registrul de evidență al contractelor încheiate și al comenzilor emise ” .

Documente privind stocurile.

Orice operațiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ . Pe această cale se asigură datele de intrare în sistemul informațional contabil și se fundamentează înregistrarea proprie contului.

Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, ori înregistrat în contabilitate, după caz.

Registrele de contabilitate, precum și documentele justificative, care stau baza înregistrărilor în contabilitate, se păstrează în arhiva persoanelor juridice și a celor fizice cu calitatea de comerciant timp de 10 ani, cu începere de la data încheierii exercițiului în cursul căruia au fost întocmite, cu excepția statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani. În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente cantabile, se vor lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de maxim 30 de zile de la constatare .

În raport de modul de întocmire și rolul lor în cadrul sistemului informațional decizional, documentele contabile pot fi :

– justificative;

– registre contabile;

– documente de sinteză și rapoarte .

Documentele justificative. Așa cum prevede Legea contabilității, orice operație patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un act înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.

Datele sursă privind operațiunile economice consemnate în documente justificative sunt înregistrate în ordine cronologică și grupate în registre contabile. Ele se întocmesc la locul de muncă în cadrul căruia se produce operativ sau participă la înfăptuirea ei. Întocmirea se face pe formulare tipizate sau netipizate, după caz, iar completarea se face manual sau cu tehnici de calcul.

După completare, documentele justificative sunt supuse operației de prelucrare. Ea constă în sortarea documentelor de operații, exprimarea în etalon monetar a mărimii operațiilor economice și financiare dacă este cazul, precontabilizarea prin cumularea mai multor documente justificative și obținerea pe această cale a documentelor centralizatoare, verificarea de formă aritmetică și de fond (legalitatea, realitatea, oportunitatea, necesitatea și economicitatea operațiilor consemnate în document), iar în final, înregistrarea în contabilitate.

În vederea înregistrării în contabilitate, se face analiza și contarea documentelor justificative, indicându-se simbolurile conturilor în care urmează să se reflecte operația consemnată în acestea. Înregistrările se fac fie document cu document, fie din documentele centralizatoare, în care sunt înscrise mai multe documente justificative, al căror conținut se referă la operații de aceeași natură și din această perioadă.

Prezint în continuare următoarele documente justificative folosite in cadrul societății comerciale ”GITAV” :

a) Factura

1. Servește ca :

document pe baza căruia se tocmește împrumutul de decontare a produselor și mărfurilor livrate, lucrări executate și servicii prestate;

document de însoțire pe timpul transportului;

document de încărcare în gestiunea primitorului;

document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului și cumpărătorului .

2. Se întocmește manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, în trei exemplare, la livrarea produselor și mărfurilor, executarea lucrărilor și prestarea serviciilor de compartimentul desfacere sau alt compartiment desemnat pe baza dispozițiilor de livrare, a avizului sau altor documente tipizate ce atestă executarea lucrărilor și prestarea serviciilor și se semnează de compartimentul emitent.

Atunci când factura nu se poate întocmi în momentul livrării, produsele și mărfurile livrate sunt însoțite pe timpul transportului de avizul de însoțire a mărfurilor . În vederea corelării documentului de livrare , numărul și seria avizului se scriu în factură .

În cazul în care la întocmirea facturii, din cauza numărului de produse și mărfurile livrate , spațiul din factură nu este suficient se utilizează verso documentului "continuarea facturii " .

3. Circulă:

La furnizor :

la compartimentul în care se efectuează operații de control financiar preventiv;

la persoanele autorizate să dispună încasări în contul de la bancă al unității ;

la compartimentul desfacere în vederea înregistrării în evidență operativă și pentru eventualele reclamații ale clienților;

la compartimentul financiar-contabil pentru întocmirea borderoului și în vederea depunerii acestora la banca și înregistrarea în contabilitate.

La cumpărător:

la compartimentul aprovizionare pentru confirmarea operațiilor având atașat exemplarul din avizul care a însoțit produsele sau mărfurile , inclusiv nota de recepție și constatare de diferențe , în cazul în care mărfurile nu au fost însoțite de factura pe timpul transportului;

la compartimentul care efectuează operații de control financiar preventiv pentru acordarea vizei împreună cu avizul de însoțire a mărfii inclusiv nota de recepție și constatare de diferențe (după caz );

la compartimentul financiar-contabil pentru acceptarea plății, precum și pentru înregistrarea în contabilitate;

împreună cu avizul de însoțire a mărfii inclusiv nota de recepție și constatare de diferențe (după caz).

4. Se arhivează:

La furnizor:

– la compartimentul desfacere;

– la compartimentul financiar – contabil;

La cumpărător :

– la compartimentul financiar – contabil

b) Aviz de însoțire a mărfii

1. Servește ca :

document pentru eliberarea din magazie a produselor, mărfurilor sau altor valori materiale destinate vânzării, trimise pentru prelucrare la terți, în custodie sau spre păstrare ;

document justificativ de scădere din gestiunea furnizorului;

document de însoțire pe timpul transportului ;

document pentru întocmirea facturii;

document de primire în gestiunea cumpărătorului.

2. Se întocmește în două exemplare de către unitățile care nu au posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor, mărfurilor sau altor valori materiale, datorită unor condiții obiective și cu totul excepționale .

Se emite, pe măsura livrării, de compartimentul desfaceri care semnează de întocmire .

Pe avizul de însoțire emis pentru valorile materiale trimise pentru prelucrare la terți se face mențiunea pentru prelucrare la terți.

3. Circulă:

La furnizor :

la persoanele din conducere autorizate să dispună livrarea ;

la delegatul unității care face transportul sau al clientului, pentru a însoți produsele, mărfurile sau alte valori materiale pe timpul transportului;

la compartimentul desfaceri, pentru înregistrarea cantității livrate în evidențele acestuia și pentru întocmirea facturii;

Este obligatorie înscrierea în factură a numărului avizului de însoțire, în vederea efectuării înregistrării în contabilitate și identificării cu ușurință a livrărilor nefacturate sau eventualelor reclamații;

la compartimentul financiar-contabil atașat la factură.

La cumpărător :

la magazie , pentru încărcarea în gestiune a produselor , mărfurilor sau altor valori materiale primite, după efectuarea recepției de către comisia de recepție și consemnarea rezultatelor;

la compartimentul aprovizionare, pentru înregistrarea cantității aprovizionate în evidența acestuia și certificarea efectuării plații către furnizor;

la compartimentul financiar – contabil pentru întocmirea formelor de plata, precum și pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică și analitică, atașat la factură.

În cazul valorilor materiale preluate la terți pe exemplarul respectiv se face mențiunea "din prelucrare la terți " .

4. Se arhivează :

La furnizor – la compartimentul financiar-contabil.

La cumpărător – la compartimentul financiar-contabil.

Nota de recepție și constatare de diferențe (Anexa 1)

1. Servește ca :

document pentru recepția bunurilor aprovizionate;

document justificativ pentru încărcare în gestiune;

act de probă în litigiile cu cărăușii și furnizorii, pentru diferențele constatate la recepție;

document justificativ pentru înregistrat în contabilitate .

Se folosește ca document justificativ distinct de recepție în cazul :

bunurilor materiale cuprinse intr-o factura sau aviz de însoțire a mărfii, care fac parte din gestiuni diferite;

bunurilor materiale primite spre prelucrare , în custodie sau în păstrare;

bunurilor materiale procurate de la persoane fizice;

bunurilor materiale care sosesc neînsoțite de documente de livrare;

bunurilor materiale care prezintă diferențe la recepție;

mărfurilor intrate în gestiunile la care evidența se ține la preț de vânzare cu amănuntul sau en-gros .

În cazurile menționate mai sus, precum și pentru materialele nestocate a căror valoare se înregistrează direct pe cheltuieli recepția și încărcarea în gestiune se fac pe baza documentului de livrare care însoțește transportul (factură, avizul de însoțire etc. ).

2. Se întocmește în două exemplare potrivit prevederilor legale, la locul de depozitare, sau în unitatea cu amănuntul, după caz, pe măsura efectuării recepției; în situația în care la recepție se constată diferențe, nota de recepție și constatare de diferențe se întocmește în trei exemplare de către comisia de recepție legal constituită.

În cazul când bunurile materiale sosesc în tranșe se întocmește câte un formular pentru fiecare tranșă, care se anexează apoi la factură sau aviz .

Datele de pe verso formularului nu se completează decât atunci când se constata diferențe la recepție .

3. Circulă:

la gestiune, pentru încărcarea în gestiune a bunurilor materiale recepționate (toate exemplarele );

la compartimentul financiar-contabil pentru întocmirea formelor privind lichidarea diferențelor constatate (toate exemplarele ), precum și pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică și analitică, atașată la documentele de livrare ( factură sau avizul de însoțire a mărfii);

la unitatea furnizoare (exemplarul 2) și la unitatea de transport (exemplarul 3), pentru comunicarea lipsurilor stabilite .

4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

d) Bon de predare , transfer , restituire

1. Servește ca :

document de predare la magazie a produselor finite;

document justificativ pentru încărcare de gestiune;

document justificativ de înregistrare în evidența magaziei și în contabilitate;

sursă de date pentru urmărirea realizării producției;

sursă de date pentru calculul și plata salariilor;

2. Se întocmește în două exemplare pe măsura predării la magazie a produselor, de către secție, atelier.

Dacă operațiile de predare-primire a produselor nu pot fi suspendate în timpul inventarierii magaziei de produse finite, comisia de inventariere trebuie să înscrie pe documentul respectiv mențiunea « primit în timpul inventarierii » .

3. Circulă:

la inginerul sef, directorul tehnic sau conducătorul societății respective, pentru certificarea executării efective a produselor de natura mașinilor, utilajelor, instalațiilor sau altor mijloace fixe de aceeași natură, semnându-se pentru realitate în caseta « vizat C.T.C. »;

la magazia de produse finite semnându-se de predare de către secție (atelier ) și de primire în gestiune de către gestionar (ambele exemplare);

la compartimentul financiar contabil pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea sintetică și analitică;

la compartimentul care urmărește realizarea producției.

4. Se arhivează:

la compartimentul financiar contabil sau persoana care conduce evidența ;

la compartimentul care urmărește realizarea producției.

e) Bonul de consum

1. Este :

document de eliberare din magazie pentru consum a unui singur material, respectiv a mai multor materiale, după caz;

document justificativ de scădere din gestiune ;

document justificativ de înregistrare în evidența magaziei și în evidența contabilă.

2. Se întocmește în 2 exemplare pe măsura lansării, respectiv eliberării, materialelor din magazie pentru consum .

Bonul de consum se poate întocmi într-un exemplar în condițiile utilizării tehnicii de calcul.

Bonul de consum (colectiv), în principiu , se întocmește pe formulare separate pentru materialele din cadrul aceleiași grupe de materiale, aceluiași loc de depozitare și loc de consum .

În situația în care materialul solicitat lipsește din depozit se procedează în felul următor :

în cazul bonului de consum se completează spațiul următor cu denumirea materialului înlocuitor, după ce , în prealabil, pe versoul formularului se obțin semnăturile persoanelor autorizate să aprobe folosirea altor materiale decât cele prevăzute în consumurile normate;

în cazul bonului de consum (colectiv) se taie cu o linie denumirea materialului înlocuit și se semnează de aprobare a înlocuirii, în dreptul rândului respectiv . După înscrierea denumirii materialului înlocuitor se întocmește un bon de consum separat; în bonul de consum coloanele "Unitatea de măsura" și "Cantitatea necesara " de pe rândul doi se completează în cazul în care se solicita și se eliberează din magazie materiale cu două unități de măsură .

La unitatea economică exemplarul 1 circulă la contabilitatea materialelor ca document de scădere din gestiune, iar exemplarul 2 la compartimentul de evidență a costurilor.

3. Se arhivează la compartimentul financiar — contabil.

f) Fișa de magazie (Anexa 2)

1. Servește ca :

document de evidență la locul de depozitare a intrărilor, ieșirilor și stocurilor de valori materiale, cu una sau două unități de măsura ;

document de contabilitate analitică în cadrul metodei operativ contabile (pe solduri);

sursă de informație pentru controlul operativ curent și contabil al stocurilor de valori materiale .

2. Se întocmește intr-un exemplar separat pentru fiecare fel de material și se completează de către :

compartimentul financiar – contabil la deschiderea fișei și la verificarea înregistrărilor (data și semnătura de control). În coloana "Data și semnătura de control" semnează și organul de control financiar cu ocazia verificării gestiunii ;

gestionar sau persoana desemnată, care completează coloanele privitoare la intrări, ieșiri din stoc .

3. Se arhivează la compartimentul financiar – contabil.

g) Lista de inventariere

1. Servește ca :

document pentru inventarierea valorilor materiale aflate în gestiune ;

document de bază pentru stabilirea minusurilor și plusurilor de valori materiale (imobilizări, stocuri materiale) și a altor valori (elemente de trezorerie etc. );

document justificativ de înregistrare în evidența magaziilor (depozitelor) și în contabilitatea minusurilor și plusurilor constatate ;

document pentru întocmirea registrului-inventar;

document centralizator al operațiunilor de inventariere .

2. Se întocmește într-un exemplar, la locurile de depozitare, de regulă anual sau în situațiile prevăzute de dispozițiile legale, de comisia de inventariere pe gestiuni.

Materiile prime, materialele, prefabricatele piesele de schimb, semifabricatele etc. aflate la locurile de muncă și nesupuse prelucrării se înscriu separat în listele de inventariere .

Materialele, materialele de natura obiectelor de inventar, produsele finite și ambalajele se înscriu în listele de inventariere pe feluri, indicându-se codul, unitatea de măsură, unii indici calitativi (tărie alcoolică , grad de umiditate la cereale etc.).

Listele de inventariere întocmite pentru bunurile în custodie trebuie să conțină pe lângă elementele comune (felul materialului sau produsului finit, cantitatea, valoarea etc.), numărul și data actului de predare-primire în custodie și ale documentului de decontare.

Formularele cu regim special se înscriu în listele de inventariere , în ordinea codurilor pentru a se putea stabili cu ușurință integritatea acestora, în conformitate cu dispozițiile legale.

Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii se procedează la o verificare minuțioasă a exactității înregistrărilor efectuate în fișele de magazie, a evaluărilor, calculelor și totalizărilor din contabilitate. Greșelile descoperite cu această ocazie trebuie corectate înainte de consemnarea rezultatelor inventarierii.

Toate bunurile inventariate, grupate pe gestiuni și categorii de bunuri, se înscriu în listele de inventariere, care se semnează de persoanele împuternicite să efectueze inventarierea.

h) Procesul verbal de inventariere

Procesul verbal privind rezultatele inventarierii trebuie să conțină în principal următoarele elemente:

data întocmirii;

numele și prenumele comisiei de inventariere;

gestiunea inventariată;

data începerii și terminării operațiunii de inventariere;

rezultatele inventarierii;

concluziile și propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor și a lipsurilor constatate la persoanele vinovate;

volumul stocurilor depreciate, fără mișcare, cu mișcare lentă, greu vandabile, fără desfacere asigurată și propuneri de măsuri în vederea reintegrării lor în circuitul economic;

propuneri de scoatere din uz a materialelor de natura obiectelor de inventar și de clasare sau casare a unor stocuri;

constatări privind păstrarea, depozitarea, conservarea, asigurarea integrității bunurilor de gestiune, precum și alte aspecte legate de activitatea gestiunii inventariate.

În cazul în care s-au constatat deprecieri la elementele patrimoniale, pe baza listelor de inventariere întocmite separat, comisia de inventariere va face propuneri privind constituirea provizioanelor pentru deprecierea sau de înregistrare a unei amortizări suplimentare, acolo unde este cazul, arătând totodată, cauzele care au determinat aceste deprecieri .

În termen de trei zile de la data încheierii operațiunilor de inventariere, propunerile cuprinse în procesul – verbal al comisiei se prezintă administratorului unității patrimoniale. Acesta, cu avizul compartimentului financiar-contabil și a compartimentului juridic, va decide, în termen de cinci zile, asupra soluționării propunerilor făcute, cu respectarea dispozițiilor legale .

Rezultatele inventariate sub formă de plusuri se vor înregistra ca intrări în patrimoniu, iar cele cu minusuri se impută. Imputarea se face la valoarea de înlocuire a bunurilor respective.

Datele consemnate în documentele justificative sunt înregistrate și grupate în ordine cronologică în registrele contabile.

Registrele de contabilitate se prezintă sub forma unor caiete (registre legate), fișe sau situații și listări informatice ale căror conținut și formă corespund scopului pentru care se țin.

Registrele de contabilitate obligatorii, sunt:

– Registrul-jurnal;

– Registru-inventar;

– Cartea mare.

La acestea mai adăugăm: Jurnalul pentru vânzări, Registrul de casă.

a) Jurnal pentru vânzări ( Anexa 3)

1. Servește ca:

jurnal auxiliar pentru înregistrarea vânzărilor de materiale sau a prestărilor de servicii;

document de stabilire lunară a taxei pe valoarea adăugată colectată;

document de control al unor operații înregistrate în contabilitate.

2. Se întocmește într-un singur exemplar având paginile numerotate, în care se înregistrează zilnic sau lunar, după caz, fără ștersături și spatii libere, elementele necesare pentru determinarea corectă a taxei pe valoarea adăugată colectată .

3. Circulă: – la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea sumelor înscrise în conturi și a respectării dispozițiilor legale referitoare la taxa pe valoare adăugată.

4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

b) Registrul de casă:

1. Servește ca:

document de înregistrare operativă a încasărilor și plăților în numerar, efectuate prin casieria unității pe baza actelor justificative;

document de stabilire la sfârșitul fiecărei zile a soldului de casă;

document de înregistrare zilnică în contabilitate a operațiilor de casă.

2. Se întocmește în două exemplare, zilnic, de casierul unității sau de altă persoană împuternicită, pe baza actelor justificative de încasări și plați. În cazul în care o sumă plătită se referă la două sau trei conturi corespondente, în registrul de casă se trece distinct fiecare operație în parte. Se semnează de către casier pentru confirmarea înregistrării operațiilor efectuate și de către persoane din compartimentul financiar-contabil desemnată pentru primirea exemplarului 2 și a actelor justificative anexate.

Se completează zilnic, în ordinea efectuării operațiilor fără a lasa spații libere. La sfârșitul zilei, rândurile neutilizate din registru de casă se barează. Utilizarea formularului se face cu respectarea prevederilor Regulamentului operațiilor de casă.

Soldul de casă al zilei precedente se reportează pe primul rând al registrului de casă pentru ziua în curs.

Se înregistrează toate încasările, după care acestea se totalizează (inclusiv soldul de casă reportat al zilei precedente), se înregistrează apoi toate plățile, iar totalul acestora se scade din sumele rezultate din însumarea încasărilor pentru a stabili soldul de casă al zilei respective.

3. Circulă la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea exactității sumelor înscrise și respectarea dispozițiilor legale privitoare la efectuarea operațiilor de casă.

4. Se arhivează :- la casierie;

– la compartimentul financiar-contabil.

c) Registrul jurnal este un document contabil obligatoriu care servește pentru înregistrarea operațiunilor economice și financiare, în ordinea efectuării lor. În condițiile când volumul operațiunilor contabile este foarte mare, se pot folosi jurnale auxiliare diferențiate pe genuri de operațiuni (aprovizionare, vânzări financiare, operațiuni diverse etc.).

d) Registrul inventar – Acesta cuprinde două părți: listele de inventariere și listele de recapitulație a inventarului. În cadrul recapitulației, datele sunt grupate pe structuri patrimoniale de activ și cele de datorii.

e) Cartea mare servește la înregistrarea și gruparea operațiilor economice și financiare în raport cu natura lor, iar în cadrul fiecărei grupări în ordinea succesiunii lor în timp.

Registrul-jurnal, Registrul-inventar și Cartea mare, precum și documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară se păstrează în arhiva persoanelor prevăzute la art. 1, timp de 10 ani, cu începere de la data încheierii exercițiului în cursul căruia au fost întocmite, cu excepția statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani.

2.1.1. Metoda de organizare a contabilității stocurilor aplicată de

S.C. GITAV S.R.L.

Metoda de organizare a contabilității stocurilor aplicată de S.C. GITAV S.R.L. este Metoda inventarului permenent.

Această metodă presupune contabilizarea fiecărei intrări de stocuri, cantitativ și valoric, la cost istoric (care poate fi cost de achiziție sau cost de producție, după caz), prețului stabilit în funcție de valoarea de utilitate (pentru stocurile aduse ca aport la capitalul social, plusuri de inventar, primite ca donație sau obținute cu titlu gratuit) sau la o altă valoare de înregistrare (preț Standard, preț de vânzare). De asemenea, fiecare ieșire din stoc este contabilizată fizic și valoric, ceea ce permite cunoașterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât și valoric.

Stocul final aferent aricărei categorii sau fel de valori materiale, urmărite în mod distinct în contabilitate, se stabilește prin utilizarea următoarei formule: Sf = Si + I – E.

unde: Sf = soldul final; Si = soldul inițial; I = valoarea intrărilor; E = valoarea ieșirilor.

În măsura în care se adoptă metoda inventarului permanent este necesar ca unitatea patrimonială, în funcție de specificul activității și necesarul propriu de informații, să-și organizeze contabilitatea analitică a stocurilor, utilizând una din următoarele trei metode prevăzute în Regulamentul contabil: metoda operativ – contabilă (pe solduri), metoda cantitativ – valorică (pe fișe de cont analitic) și metoda global- valorică.

S.C. GITAV S.R.L. folosește metoda global- valorică, această metodă este relativ simplă, oferă un volum redus de informații și posibilități restrânse de exercitare a controlului asupra integrității valorilor materiale gestionate, fiind recomandată, în principal, pentru evidența mărfurilor și ambalajelor aflate în unitățile de desfacere cu amănuntul și pentru alte bunuri, în cazul unităților care nu au dotare adecvată. Pe măsura dotării cu tehnică de calcul, așa cum prevede Regulamentul contabil, se recomandă trecerea la utilizarea metodei cantitativ-valorice.

Metoda analizată constă în organizarea evidenței analitice numai valoric, atât la nivelul gestiunii cât și în contabilitate. În cadrul compartimentuljui de contabilitate se deschide , pentru fiecare gestiune, câte o fișă de cont analitic pentru operații diverse în care se înscriu operațiile de intrări și ieșiri, pe baza documentelor justificative individuale sau a centralizatoarelor acestora, după caz.

La nivelul fiecărei gestiunii se întocmește ”Registrul de gestiune” (Anexa 4) în care se înregistrează zilnic și numai valoric fiecare document justificativ de intrare sau ieșire, stabilindu-se totodată soldul final (de la sfârșitul zilei), după formula amintită anterior.

Controlul concordanței înregistrărilor din evidența gestiunii cu cele din contabilitate se efectuează periodic, confruntându-se soldurile finale stabilite, pe de o parte, în registrul de gestiune, iar pe de altă parte în fișe de cont analitic pentru operații diverse.

Din cele prezentate anterior se poate observa că metoda inventarului permanent asigură cunoașterea în orice moment a stocurilor de valori materiale, în expresie valorică, precum și în etalon natural, atunci când se utilizează metosa analitică adecvată acestui scop, prin intermediul soldurilor debitoare ale conturilor sintetice și analitice cu ajutorul cărora se înregistrează în contabilitate, realizandu-se astfel un inventar scriptic permanent.

În ceea ce privește aplicarea metodei inventarului permanent de către unitățile cu profil comercial, cu articole și sortimente numeroase, cu o frecvență mare a iontrărilor și ieșirilor, se reține că, în funcție de prețul de evidență folosit, poate prezenta mai multe variante și anume:la prețul de vânzare, costul sau valoarea de intrare, la prețul standard (prestabilit) ș.a.

Varianta permanenței inventarului la prețul de vânzare este specifică unităților patrimoniale cu profil comercial, aplicandu-se prin reactualizarea pretului de evidență după fiecare schimbare a prețului de vânzare. Reevaluarea stocurilor ca urmare a schimbării prețului de vânzare se efectuează în mod curent, indiferent că unitatea desfășoară comerț en-gros, en-detail sau de alimentație publică. Reevaluarea stocului de marfă se face prin schimbarea prețului de vânzare la sortimentele care impun această operație în vederea vânzării în condiții avantajoase sau pentru evitarea unor pierderi, întocmindi-se inventare faptice și stabilindu-se diferențele existente între prețurile vechi și cele noi, diferențe care se înregistrează în conturile de mărfuri, prin corespondență cu cele de adaos comercial.

Celelalte două variante ale metodei inventarului permanent, la valoarea de intrare și la prețul standard, nu prezintă particularități comparativ cu unitățile patrimoniale cu profil de producție, de prestări servicii ș.a..

2.1.2. Principalele tranzacții privind stocurile la S.C. GITAV S.R.L.

Stocurile sunt urmărite în contabilitate cu ajutorul clasei a 3-a de conturi din Planul de Conturi General, numită Conturi de stocuri. După conținutul economic, conturile de stocuri sunt conturi de active circulante materiale.

Pentru reflectarea în contabilitate a tranzacțiilor privind stocurile, se utilizează următoarele conturi:

Conturi de stocuri:

301 Materii prime

302 Materiale consumabile

308 Diferențe de preț la materii prime și materiale

303 Materiale de natura obiectelor de inventar

371 Mărfuri

381 Ambalaje

La S.C. GITAV S.R.L. se folosesc conturile 371 Mărfuri respectiv 381 Ambalaje.

Conturi de terți:

401 Furnizori

403 Efecte de plătit

409 Furnizori – debitori

Contul 301 Materii prime se utilizează pentru a reflecta stocurile procurate de la furnizori, destinate consumului propriu pentru fabricarea de produse finite, executării de lucrări și prestări de servicii.

După conținutul economic, este un cont de active circulante materiale, iar după funcția contabilă, este un cont de activ. Începe, deci, să funcționeze prin a se debita.

Se debitează cu valoarea materiilor prime aprovizionate de la furnizori, înregistrate la costul de achiziție înscris în factura furnizorului sau la un preț fix (standard, prestabilit).

Se creditează cu valoarea materiilor prime ieșite din gestiune, prin vânzare sau dare în consum, la prețul de intrare în gestiune (la cost efectiv sau fix).

Prezintă sold debitor, care reprezintă valoarea stocurilor de materii prime existente în gestiune, la prețul de înregistrare (efectiv sau fix).

Contul 302 Materiale consumabile se utilizează pentru a reflecta în contabilitate alte stocuri de materiale, care ajută în procesul de fabricație.

După conținutul economic, este un cont de active circulante materiale, iar după funcția contabilă este un cont de activ.

Funcționalitatea sa este identică cu cea a contului 301 Materii prime.

Contul 308 Diferențe de preț la materii prime și materiale se utilizează în cursul stocurilor de materii prime și materiale consumabile aprovizionate care se înregistrează la intrare la un preț fix, prestabilit. Practic, contul ține evidența diferențelor, în plus sau în minus, între prețul de înregistrare și costul de achiziție, aferente materiilor prime și materialelor consumabile.

După conținutul economic, este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a materiilor prime și al materialelor consumabile, iar după funcția contabilă este un cont de activ.

Se debitează cu:

– diferențele de preț în plus (costul de achiziție este mai mare decât prețul prestabilit), aferente materiilor prime și materialelor consumabile intrate în gestiune, prin achiziționare de la furnizori;

– diferențele de preț în minus, aferente materiilor prime și materialelor consumabile ieșite din gestiune.

Se creditează cu diferențele de preț în minus, aferente materiilor prime și materialelor consumabile achiziționate de la furnizori, precum și cu diferențele de preț în plus, aferente materiilor prime și materialelor consumabile ieșite din gestiune.

Soldul contului reprezintă diferențele de preț aferente materiilor prime și materialelor consumabile existente în stoc.

Contul 303 Materiale de natura obiectelor de inventar ține evidența existenței și mișcării stocurilor de obiecte de invetar. După conținutul economic, este un cont de active circulante materiale, iar după funcția contabilă, este un cont de activ.

Se debitează cu valoarea materialelor de natura obiectelor de inventar aprovizionate de la furnizori, achiziționate din avansuri de trezorerie, aduse de la terți, primite cu titlu gratuit, primite ca aport la capital sau constatate în plus la inventariere;

Se creditează cu valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar scoase din folosință, constatate lipsă la inventar, vândute către terți, donate sau retrase ca aport la capital.

Prezintă sold debitor, care reprezintă valoarea la preț de înregistrare a obiectelor de inventar existente în stoc.

Contul 401 Furnizori reflectă relațiile cu terții, în calitate de furnizori, ocazionate de operațiile de aprovizionare cu stocuri, precum și pentru lucrările executate și serviciile prestate de aceștia. După conținutul economic, este un cont de datorii comerciale, iar după funcția contabilă, este un cont de pasiv.

Se creditează cu valoarea datoriilor față cu valoarea datoriilor față de furnizori, reprezentând contravaloarea stocurilor aprovizionate, a lucrărilor efectuate și a serviciilor prestate de furnizori și cu taxa pe valoarea adăugată aferentă aprovizionărilor de bunuri, lucrări, servicii.

Se debitează cu operațiile de stingere a datoriilor față de furnizori, prin plățile efectuate în numerar, din conturile de disponibilități în lei sau în devize ori din acreditivele deschise la dispoziția furnizorilor respectivi.

Soldul său creditor reprezintă valoarea datoriilor față de furnizori, neachitată încă.

Contul 403 Efecte de plătit reflectă datoriile față de furnizorii de bunuri, lucrări, servicii procurate de la aceștia, care prin acceptul părților, urmează să se deconteze prin intermediul unor efecte de comerț (trată, cambie, bilet de ordin, etc).

După conținutul economic, este un cont de datorii comerciale, iar după funcția contabilă, este un cont de pasiv.

Se creditează cu valoarea datoriilor față de furnizori, preluată din creditul contului 401 Furnizori, reprezentând valoarea acceptată a efectelor de comeț subscrise.

Se debitează cu ocazia achitării la termen și în condițiile prevăzute în efectul de comerț respectiv.

Prezintă sold creditor, care reprezintă valoarea datoriei față de furnizor al cărei termen nu este scadent.

Contul 409 Furnizori unor furnizori – debitori servește la înregistrarea sumelor acordate drept avans, din casieria unității sau din disponibilitățile existente în conturi la bănci, în contul aprovizionărilor ulterioare cu stocuri, lucrări sau servicii. După conținutul economic, este un cont de creanțe, iar după funcția contabilă, este un cont de activ.

Se debitează cu sumele acordate drept avans furnizorilor, în contul unor aprovizionări ulterioare cu bunuri, lucrări sau servicii.

Se creditează în momentul decontării sumelor acordate inițial drept avans, cu ocazia achitării contravalorii factorilor către furnizorii respectivi.

Prezintă sold debitor, care reprezintă valoarea avansurilor acordate furnizorilor, nedecontată încă.

2.2. Evaluarea mărfurilor la S.C. GITAV S.R.L.

Contabilitatea sintetică a mărfurilor la S.C. GITAV S.R.L. se organizează prin folosirea inventarului permanent.

Evidența mărfurilor la prețul cu amănuntul, se utilizeză astfel: prețul cu amănuntul este format din costul de achiziție plus adaosul comercial plus TVA. Adaosul comercial este suma destinată să acopere cheltuielile comerciantului (cheltuieli de circulație) și să asigure obținerea unui profit.

De regulă, se consideră cost de achiziție prețul de cumpărare reflectat în facturile furnizorilor, iar cheltuielile de transport aferente intrărilor de mărfuri se reflectă într-un cont analitic distinct. Acestea se vor include în cheltuieli pe măsura vânzării mărfurilor.

Acest mod de evaluare se impune din rațiuni practice, întrucât este dificil să se recalculeze prețul de cumpărare al mărfurilor intrate în funcție de cheltuielile de transport – aprovizionare, având în vedere marea varietate de sortimente de mărfuri intrate, în cantități și la prețuri diferite.

Formarea prețului cu amănuntul la S.C. GITAV S.R.L. se realizează astfel:

S.C. GITAV S.R.L. are ca obiect principal de activitate comercializarea mărfurilor cu amănuntul, achiziționează mărfuri conform facturii de cumpărare din care se extrag următoarele date:

Valoarea la preț de cumpărare fără TVA: 2.000 lei;

TVA: 2.000 x 24% = 480 lei;

Totalul facturii: 2.480 lei.

Cota de adaos utilizată este de 20% din costul de achiziție.

Calcularea prețului cu amănuntul cu TVA: PA = CA + AC + TVA neexigibilă

Costul de achiziție = valoarea la prețul de cumpărare fără TVA = 2.000 lei;

Adaosul comercial = costul de achiziție x cota de adaos = 2.000 x 20% = 400 lei;

TVA neexigibilă = (costul de achiziție + adaosul comercial) x 24% = 576 lei;

Prețul cu amănuntul cu TVA = 2.000 + 400 + 576 = 2.976 lei.

2.2.1. Evaluarea stocurilor la societate

Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu

Bunurile materiale se evaluează și se înregistrează astfel:

– materiile prime, materialele consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, animalele, mărfurile – la costul de achiziție ;

– mărfurile pot fi evaluate și la prețul de vânzare cu amănuntul care se formeză prin adăugarea la costul de achiziție, a adaosului comercial și a taxei pe valoare adăugată determinată atât pentru costul de achiziție cât și pentru adaosul comercial.

– producția în curs de execuție, semifabricatele și produsele finite, materialele de natura obiectelor de inventar, animalele și păsările produse de către unitatea patrimonială – la costul de producție;

– rebuturile, deșeurile – la preț posibil de valorificare.

Costul de achiziție este format din prețul de facturare al furnizorului, taxele și ambalajele nerecuperabile, cheltuielile de transport, aprovizionare și alte cheltuieli incluse în facture furnizorului. Costul de achiziție poate fi considerat cost istoric și poate fi luat în considerare la eliberarea stocurilor respective de la locurile de depozitare.

Potrivit IAS 2 ,, costul de achiziție cuprinde prețul de cumpărare, inclusiv taxele de transport și celelalte taxe de cumpărare, costurile de transport și manipulare și alte costuri care pot fi atribuite direct achiziției de stocuri. Reducerile comerciale, rabaturile și alte elemente similare sunt deduse pentru a determina costul de achiziție.

Prețul standard este un preț prestabilit care constă în evaluarea și înregistrarea stocurilor în prețuri fixe, stabilite anterior pe baza prețurilor medii ale stocurilor din perioada precedent. El devine preț de înregistrare și presupune evidențierea distinct a diferențelor de preț față de costul de achiziție. În cazul utilizării prețului standard, se impune actualizarea periodică a acestuia.

Diferențele de preț pot fi favorabile, când prețul standard ested mai mare decât costul efectiv, și se înscriu în roșu sau nefavorabile, când prețul standard este mai mic decât costul efectiv și se înscriu în negru.

Repartizarea diferențelor de preț se face asupra bunurilor ieșite și asupra stocurilor cu ajutorul unui coeficient care se calculează astfel:

Coeficientul astfel determinat se ponderează cu valoarea bunurilor ieșite, la preț standard.

Prețul de facturare al furnizorului este prețul indicat în factura acestuia. Prețurile de facturare devin prețuri de înregistrare în contabilitate dacă diferențetle de preț față de costul de achiziție se evidențiază distinct.

Costul de producție este valoarea alocată bunurilor obținute din producția proprie și el cuprinde cheltuielile directe și cheltuielile indirecte.

În afara cheltuielilor care intră în costul de producție, apar unele cheltuieli care nu sunt incluse în costul de producție și care se numesc cheltuieli ale perioadei.

Reglementările contabile simplificate, armonizate cu directivele europene prevăd neincluderea în costul stocurilor a pierderilor de materiale, manoperei sau altor costuri de producție înregistrate peste limitele normal admise, a cheltuielilor de depozitare, cu excepția cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de producție, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricație, a regiilor (cheltuielilor generale sau de administrație) care nu participă la aducerea stocurilor în forma și la locul final, precum și a costurilor de desfacere.

Valoarea de aport este valoarea alocată bunurilor aduse ca aport în natură, fie în cazul constituirii unei socidetăți comerciale, fie în cazul fuziunii unor societăți comerciale, fie în situația majorării de capital. Această valoare se determină prin expertize tehnice sau prin evaluare.

Valoarea justă este valoarea alocată bunurilor dobândite cu titlu gratuit sau prin donație.

Valoare justă sau valoare de utilitate se poate determina în funcție de prețul pieței,

în funcție de prețul pieței, starea sau amplasarea bunurilor.

,,Valoarea realizabilă netă” reprezintă prețul de vânzareestima ce ar putea fi obținut pe parcursul desfășurării normale a activității utilizatorului stocurilor, mai puțin costurile estimate pentru finalizarea bunurilor și a costurilor necesare revânzării.

Evaluarea stocurilor la ieșirea din patrimoniu

Bunurile materiale la S.C. GITAV S.R.L. se evaluează și se înregistrează la valoarea de intrare sau prin aplicarea metodei primei intrări – primei ieșiri (FIFO).

Denumirea metodei FIFO provine din limba engleză ,, First in, first out ”. Această metodă are la bază ideea că primele loturi de bunuri cumpărate sunt primele care se dau în consum sau sunt vândute la valoarea de intrare a primei intrari aferente unui lot.Ca urmare, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării loturilor, stocurile ieșite se evaluează la costul de achiziție sau de producție al lotului următor, până la epuizare.

Elementele care rămân în stoc la sfârșitul perioadei sunt cele care au fost cumpărate sau produse cel mai recent. Metoda se aplică în cadrul unităților cu o gamă sortimentală diversificată și în perioade în care există o relativa stabilitate a prețurilor.

În condițiile creșterii prețurilor, folosirea metodei are ca efect:

– evaluarea ieșirilor la costurile mai scăzute;

– evaluarea stocurilor finale la prețurile mai mari;

– majorarea profitului din exploatare și a impozitului aferent.

În condițiile scăderii prețurilor, folosirea metodei are ca efect:

– ieșirile sunt evaluate la prețurile mai mari;

– stocurile sunt evaluate la prețurile mai mici;

– reducerea profitului, a impozitului pe profit și afectarea nesemnificativă a trezoreriei.

2.3. Organizarea contabilității sintetice a mărfurilor la S.C. GITAV S.R.L.

Contabilitatea sintetică a mărfurilor se realizează cu ajutorul grupei 37 ”Mărfuri”, care cuprinde conturile sintetice de gradul I:

371 ”Mărfuri”

378 ”Diferențe de preț la mărfuri”

Contul 371 ”Mărfuri”

După conținutul economic este un cont de active circulante, iar după funcția contabilă este un cont de activ, care ține evidența existenței și mișcării mărfurilor.

În DEBIT se înregistrează:

valoarea mărfurilor achiziționate;

adaosul commercial aferent mărfurilor achiziționate și a celor constatate în plus la inventariere;

TVA neexigibilă aferentă mărfurilor achiziționate și a celor constatate în plus la inventariere;

valoarea mărfurilor constatate în plus la inventariere;

valoarea materialelor și produselor transferate la mărfuri;

valoarea mărfurilor primite cu titlu gratuit;

valoarea aportului social de mărfuri;

valoarea mărfurilor aduse de la terți;

valoarea mărfurilor primite de la unitate sau subunități.

În CREDIT se înregistrează:

valoarea mărfurilor vândute sau constate lipsă la inventariere;

valoarea mărfurilor donate sau distruse de calimități;

adaosul comercial aferent mărfurilor vândute, donate, distruse și a celor constatate lipsă la inventariere;

TVA neexigibilă aferentă mărfurilor vândute, donate, distruse și a celor constatate lipsă la inventariere;

valoarea mărfurilor trimise la terți;

SOLDUL debitor al contului reprezintă valoarea stocului de mărfuri existent în patrimoniu evaluat la preț de înregistrare.

Contul 378 ”Diferențe de preț la mărfuri”

După conținutul economic este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a mărfurilor, iar după funcția contabilă este un cont de pasiv, care ține evidența adaosului comercial (marja comerciantului) aferent mărfurilor existente în gestiunea entității.

În CREDIT se înregistrează :

adaosul comercial aferent mărfurilor intrate în gestiune sau constatate în plus la inventariere (371);

În DEBIT se înregistrează:

adaosul comercial aferent mărfurilor vândute, donate, constatate lipsă la inventariere, distrusă de calamități, depreciate (371)

SOLDUL creditor al contului reprezintă adaosul comercial aferent mărfurilor din stoc.

Adaosul comercial, pe baza datelor din contul 378 ”Diferențe de preț la mărfuri” se determină sub forma a trei rații și anume: adaos comercial aferent vânzărilor de mărfuri; adaos comercial aferent stocului de mărfuri; adaos comercial aferent intrărilor de mărfuri.

Adaosul comercial aferent vânzărilor de mărfuri se determină pe baza unui coeficient de repartizare K prin formula:

unde:

Si 378.02 = soldul inițial la 01.01 al contului 378.02

Rc 378.02 = rulaj creditor cumulat de la începutul anului al contului 378.02

Si 371 = soldul inițial la 01.01. al contului 371

Rd 371 = rulaj debitor cumulat de la începutul anului al contului 371

Soldul și rulajul debitor al contului 371 ”Mărfuri” sunt în prealabil corectate prin deducerea altor elemente incluse în costul mărfurilor, cum este TVA inclusă, care prin procedeul sutei micșorate se deduce astfel: TVA = 100 x cota TVA / (100 + TVA)

Adaosul comercial aferent stocului de mărfuri.

K, obținut se aplică la valoarea mărfurilor din stoc de la finele perioadei și rezultă adaosul comercial aferent stocului, apoi suma se deduce din soldul creditor al contului 378.02 și se determină adaosul comercial aferent mărfurilor vândute.

2.3.1. OPERAȚII PRIVIND MĂRFURILE LA S.C. GITAV S.R.L.

S.C. GITAV S.R.L. prezintă la începutul perioadei un sold de marfă evaluat la prețul de vânzare cu amănuntul de 1,488 lei ( 1.000 lei prețul de facturare, 200 lei adaosul comercial, 288 lei TVA neexigibilă). Se achiziționează mărfuri la prețul de cumpărare de 2.000 lei plus TVA, care se achită prin bancă. Cota de adaos comercial este de 30% din prețul de cumpărare. Se vând în numerar mărfuri în valoare de 2.232 lei, inclusiv TVA colectată. Se scot din evidență mărfurile livrate.

Recepția mărfurilor:

– înregistrarea facturii privind mărfurile achiziționate:

% = 401 2.480

371 “Furnizori” (P)

“Mărfuri” (A) 2.000

4426

“TVA deductibilă” (A) 480

– înregistrarea adaosului comercial și a TVA neexigibile:

371 = % 1.224

“Mărfuri” (A) 378 (2.000 x 30%) 600

“Diferențe de preț la mărfuri” (A/P) 4428 (2.000 + 600) x 24% 624

“TVA neexigibilă” (A/P)

Achitarea facturii:

401 = 5121 2.480 “Furnizori” (P) “Conturi la bănci în lei” (A)

Încasări în numerar din vânzarea mărfurilor:

5311 = % 2.232

“Casa în lei” (A) 707 (2.232 x 100 :124) 1.800

“Venituri din vânzarea mărfurilor”

4427 (2.232 x 24 : 124) 432

“TVA colectată” (P)

Coeficientul gestiunii de rabat:

K = (Si378 + Rc378) : (Si371 + Rd371 – Si4428 – Rc4428) =

= (200+600) : (1.200+2.000+600) =

= 800 : 3.800 =

= 0,2105

Descărcarea gestiunii de mărfuri vândute:

% = 371 2.232

378 (1.800 x 0,2105) “Mărfuri” (A) 378,90

“Diferențe de preț la mărfuri” (A/P)

607 (1.800 – 378,90) 1.421,10

“Cheltuieli privind mărfurile”

4428 (1.800 x 24%) 432

“TVA neexigibilă” (A/P)

CONCLUZII

Orice sector de activitate constituie o filieră de transformări care începe cu materia primă și se încheie cu produsul final achiziționat de consumatori. Furnizorii și clienții exercită presiuni variabile asupra întreprinderilor dintr-un sector.

Activitatea tuturor întreprinderilor poartă amprenta contextului economic, social, politic specific societății la un moment dat. Astfel, rezultatele întreprinderii sunt influențate de activitatea partenerilor direcți (salariați, acționari, furnizori, cumpărători, stat). Comportamentul acestora este, la rândul lor, influențat de mediul imediat specific, în care acționează : cel al salariaților – de sindicate, cel al administrației fiscale – de politica de stat.

Evaluarea potențialului propriu se face pe baza întregului sistem de informații interne, însă pentru aprecierea forței concurenților și a sectorului de activitate se apelează la informații externe : anuare statistice, presa de specialitate, bilanțurile și conturile de profit și pierdere ale firmelor concurente, studiile de piață elaborate de organismele de specialitate, informațiile oferite de diferite organe centrale.

Performanțele unei întreprinderi, forța și capacitatea acesteia de a răspunde la cerințele și reacțiile pieței sunt dependente de gradul de asigurare cu resurse umane, materiale și financiare, precum și de eficacitatea folosirii lor.

În cadrul întreprinderilor ciclul de exploatare este constituit dintr-o succesiune de operațiuni, desfășurate în mod regulat între momentul cumpărării de factori de producție și vânzarea de bunuri și servicii pe piață.

În cursul activității de producție, utilajele și echipamentele industriale, stocurile de materii prime și materiale sunt consumate sub acțiunea factorului muncă.

Stocurile, analizate în cadrul acestei lucrări, sunt structuri patrimoniale cu un grad ridicat de mobilitate, antrenate în activitatea de exploatare.

Gestiunea stocurilor necesită stabilirea de legături directe și de durată cu furnizorii, alegerea acestora după criterii bine stabilite, stabilirea și urmărirea unor grafice de aprovizionare, dimensionarea stocurilor, asigurarea unor condiții de păstrare corespunzătoare, reducerea pierderilor în timpul transportului și depozitării.

Stocurile se formează urmare a intrărilor provenite din interiorul întreprinderii sau din afara acesteia. În cazul intrării stocurilor din interiorul întreprinderii, ritmicitatea lor depinde de deciziile luate de compartimentul de producție, iar în cazul intrării stocurilor din afara întreprinderii, ritmicitatea depinde de compartimentul de aprovizionare. În general, intrarea stocurilor prin cumpărare se realizează discontinuu datorită grupării achizițiilor în scopul evitării unor cheltuieli suplimentare de aprovizionare. Intervalul dintre două aprovizionări poate fi fix sau aleatoriu. În ceea ce privește ieșirile de stocuri, acestea pot avea un caracter continuu sau discontinuu, în funcție de comenzile consumatorilor externi sau ale secțiilor din întreprindere.

Politica de urmat în gestiunea stocurilor trebuie aleasă pe baza unei analize pertinente privind capacitatea stocajului și costurile de stocaj.

Dimensionarea stocurilor trebuie să se realizeze în următoarele condiții de optimizare matematică :

♦ reîntregirea stocurilor la intervale pe cât posibil mai mari, soluție ce conduce la scăderea cheltuielilor de transport – aprovizionare, dar la creșterea cheltuielilor de depozitare și păstrare a stocurilor;

♦ reînnoirea stocurilor la intervale pe cât posibil mai mici, soluție ce conduce la creșterea cheltuielilor de transport – aprovizionare, dar la reducerea cheltuielilor de depozitare și păstrare a stocurilor.

Deci, putem spune că o analiză atentă a stocurilor asigură o bună gestiune a întreprinderii.

S.C. GITAV S.R.L. utilizează ca metodă contabilă, metoda inventarului permanent, care constă în faptul că, în cursul perioadei de gestiune, mișcările de stocuri se contabilizează prin debitarea și creditarea conturilor de stocuri, stabilindu-se, de fiecare dată, stocul nou, având astfel în permanență informația privitoare la existența stocului. Din sondaje sau inventarieri periodice se descoperă diferențele sub formă de plusuri sau minusuri, corectându-se stocul și respectiv soldul contabil, oferindu-se astfel și un control permanent al stocurilor.

În cadrul acestei metode S.C. GITAV S.R.L utilizează „metoda cantitativ – valorică”, potrivit căreia, la locurile de depozitare se ține o evidență cantitativă cu ajutorul formularului „Fișă de magazie”, pe fiecare sortiment, iar la contabilitate o evidență valorică desfășurată pe gestiuni, cu ajutorul formularului „Fișă de cont analitic pentru valori materiale”.

S.C. GITAV S.R.L utilizează costul de achiziție, la intrarea stocurilor în contabilitate și este format din prețul de facturare al furnizorului, taxele și ambalajele nerecuperabile, cheltuielile de transport – aprovizionare și alte cheltuieli incluse în factura furnizorului. Un asemenea preț devine cost istoric și va fi luat în considerare la eliberarea stocurilor în cauză de la locul de depozitare.

Remarcăm faptul că, în cazul practicării metodei inventarului permanent, o achiziție de stocuri (cumpărare) este contabilizată ca o intrare de stocuri în patrimoniu. O asemenea soluție de tehnică contabilă seduce atingere conceptului de „contabilitate de angajamente”, concept asumat și de normele contabile românești potrivit cărora „rezultatul exercițiului se determină ca diferență între veniturile și cheltuielile exercițiului, indiferent de data încasării sau plății lor” (Regulament privind aplicarea Legii contabilității nr.82/1991, op. Cit., pag.41). Astfel, se încalcă principiul independenței exercițiului care presupune „delimitarea în timp a veniturilor ți cheltuielilor aferente activității unității patrimoniale pe măsura angajării acestora” (Regulament privind aplicarea Legii contabilității nr.82/1991, op. Cit., pag.22).

Dar, însăși formarea stocurilor (cumpărarea) reprezintă angajarea unei asemenea cheltuieli, indiferent de data plății cheltuielii sau consumului stocului.

Într-o contabilitate de angajamente stocajul de bunuri cumpărate (materii prime, mărfuri etc.) există atunci când stocul final > stocul inițial și se trece în contul de profit și pierdere, la rubrica cheltuieli de exploatare, cu semnul „ –” , deoarece are semnificația unui venit, reprezentând o „îmbogățire” pentru între-prindere (deci, stocajul diminuează cheltuielile de exploatare) ; destocajul de bunuri cumpărate există atunci când stocul final < stocul inițial și se trece în contul de profit și pierdere, la rubrica de cheltuieli de exploatare cu semnul „ + ”, deoarece este considerat ca o cheltuială, fiind o sursă de „sărăcire” a întreprinderii (deci, stocajul majorează cheltuielile de exploatare).

Din analiza situației financiare a S.C. GITAV S.R.L se pot desprinde câteva concluzii. Acestea se referă, în primul rând la faptul că, întreaga creștere a activelor circulante s-a realizat pe seama creșterii ponderii stocurilor de la 28 % la 35%. Interpretarea evoluției în timp a stocurilor, respectiv a ratei stocurilor necesită corelarea cu nivelul activității întreprinderii.

S.C. GITAV S.R.L deși dispune de o puternică stabilitate și autonomie financiară, înregistrează totuși o ușoară deteriorare a situației financiare în 2010 față de 2009, ceea ce impune o revizuire a politicii financiare pentru perioada următoare.

Dacă în 2009 S.C. GITAV S.R.L dispune de disponibilități necesare efectuării datoriilor pe termen scurt, în 2010 trebuie să facă eforturi considerabile pentru asigurarea disponibilităților necesare onorării obligațiilor societății.

BIBLIOGRAFIE

Avram M. – Management Contabil, Editura Universitaria Craiova, 2011

Bojian O., Contabilitatea întreprinderilor, Editura Economică, București, 2004

Călin O., Ristea M. – Bazele contabilității, Editura Didactică și Pedagogică, RA, București, 2003

Crețoiu Gh., Bucur I. – Contabilitate. Fundamentele și noul cadru juridic, Editura All Beck, București, 2004

Feleagă N., Ionașcu I. – Tratat de contabilitate financiară, vol.II, Editura Economică, București, 2005

Ionescu C. – Contabilitate Baze și Proceduri, Editura Fundației România de Mâine București, 2007

Pântea P.I., Bodea G. – Contabilitatea Financiară, Editura Intelcredo Deva – 2011

Pântea P.I., Pop A. – Contabilitatea Financiară a Întreprinderii, Editura Dacia Cluj – Napoca, 2004

Staicu C., Rogoveanu I., Bărbăcioru V., Mihai M. – Contabilitate financiară, Editura Universitaria Craiova, 2000

Trașcă M. – Bazele Contabilității, Editura Reprograph, Craiova , 2000

Trașcă M., Sandu M., Pîrvu C. – Contabilitatea firmei Vol. I concepte, principii și tratamente contabile – EUC Editura Universitaria Craiova 2000

XXX – Legea contabilității nr. 82/24 decembrie 1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a nr. 629 din 26 august 2002;

Nota de recepție și constatare de diferențe la S.C. GITAV S.R.L.

Anexa 1

= = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = =

Si GeCo Op. Ok 14-3-1aA

Fișa de magazie la S.C. GITAV S.R.L.

Anexa 2

Si GeCo Op. Ok 14-3-8

JURNAL CONT 401 CUMPĂRĂRI MARFĂ (AMBALAJ) LA S.C. GITAV S.R.L ANEXA 3

RAPORT DE GESTIUNE la S.C. GITAV S.R.L. ANEXA 4

BIBLIOGRAFIE

Avram M. – Management Contabil, Editura Universitaria Craiova, 2011

Bojian O., Contabilitatea întreprinderilor, Editura Economică, București, 2004

Călin O., Ristea M. – Bazele contabilității, Editura Didactică și Pedagogică, RA, București, 2003

Crețoiu Gh., Bucur I. – Contabilitate. Fundamentele și noul cadru juridic, Editura All Beck, București, 2004

Feleagă N., Ionașcu I. – Tratat de contabilitate financiară, vol.II, Editura Economică, București, 2005

Ionescu C. – Contabilitate Baze și Proceduri, Editura Fundației România de Mâine București, 2007

Pântea P.I., Bodea G. – Contabilitatea Financiară, Editura Intelcredo Deva – 2011

Pântea P.I., Pop A. – Contabilitatea Financiară a Întreprinderii, Editura Dacia Cluj – Napoca, 2004

Staicu C., Rogoveanu I., Bărbăcioru V., Mihai M. – Contabilitate financiară, Editura Universitaria Craiova, 2000

Trașcă M. – Bazele Contabilității, Editura Reprograph, Craiova , 2000

Trașcă M., Sandu M., Pîrvu C. – Contabilitatea firmei Vol. I concepte, principii și tratamente contabile – EUC Editura Universitaria Craiova 2000

XXX – Legea contabilității nr. 82/24 decembrie 1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a nr. 629 din 26 august 2002;