Organizarea Sistemului Judiciar

ORGANIZAREA SISTEMULUI JUDICIAR

ȘI A PROFESIILOR JURIDICE

I.1. Conceptul de justiție

De-a lungul vremii omul a ajuns la convingerea că există un interes individual si altul social, că nu poate trăi fără acestea și nici acestea nu pot exista fără el. În acest sens, între aceste două interese a apărut justitia pentru a le garanta si proteja într-un echilibru substanțial. Justiția prezintă mai multe accepțiuni în funcție de contextul în care este folosită această expresie. Justiția poate fi ceea ce este just în momentul în care fiecare persoană în mod legitim poate pretinde în virtutea unui drept substanțial unei alte persoane să dea, să facă sau nu facă ceva. În sensul tehnicii juridice, noțiunea de justiția poate fi definită ca fiind totalul instituțiilor însărcinate cu soluționarea, după parcurgerea unei proceduri echitabile a litigiilor care pot opune între ele persoanele fizice sau juridice sau aceste persoane împotriva autoritătilor ori în sens invers. Justitia este înfăptuită de organele cu atributii jurisdictionale reglementate de Constitutie si lege, iar nu de simpli particulari. Față de aceste aspecte putem reține că justiția este un serviciu public. Singura activitate care excede principiului potrivit căruia justiția îndeplinește un serviciu public este cea întreprinsă prin intermediul procedurii arbitrale reglementate de dispozițiile NCPC. Procedura arbitrală este caracterizată prin desemnarea de către părți a unor simpli particulari (arbitri) care nu sunt învestiți de lege cu autoritatea funcției statale identice cu cea de magistrat, fiindu-le recunoscută numai competența în sens de jurisdictio (puterea de a judeca) și nu de imperium (puterea de a ordona și impune prin hotărârea pronunțată). Pentru declanșarea activității jurisdicționale în domeniul dreptului privat mijlocul procedural ete acțiunea civilă, iar în domeniul dreptului public este acțiunea penală.

Diferența dintre aceste două acțiuni o constă faptul că în materie penală se aplică principiul oficialității (acțiunea penală poate fi declanșată din oficiu de organul penal), iar în materia dreptului privat acțiunea se bucură de principiul disponibilității (acțiunea poate fi declanșată întotdeauna de partea interesată).

I.2. Prezentarea sistemului judiciar din România și a partenerilor acestuia

Importanta puterii judecătoresti în România este dată în primul rând de Constitutie care stabilește în conținutul art. 126 că justiția se realizează prin ÎCCJ și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. Serviciul public al justitiei în statul nostru este administrat prin intermediul Ministerului Justitiei sub responsabilitatea ministrului Justitiei, iar garantul independenței justiției potrivit art. 133 alin. (1) din Constitutie este CSM. Activitatea serviciului public a justiției sau sistemul judiciar din România este compus din:

Puterea judecătorească:

A. Sistemul judecătoresc care are atributii de judecată si cuprinde următoarele categorii de instante: a. ÎCCJ reprezintă instanta supremă cu competentă materială si teritorială generală; b. Curțile de Apel (în număr de 16 dintre care una militară) ce cuprind în raza lor teritorială două sau mai multe judete; c. Tribunalele (42) sunt câte unul în fiecare judet (cu tribunalul județului Ilfov) la care se adaugă 5 tribunale specializate (Tribunalul pentru minori si familie Brașov, Tribunalul comercial Cluj, Tribunalul comercial Vrancea, Tribunalul comercial Mures, Tribunalul comercial Arges). Pot fi adăugate si cele 4 tribunale militare (București, Cluj, Iași, Timișoara); d. Judecătoriile (188, însă aproximativ 11 nu functionează) sunt în număr de două sau mai multe în fiecare judet. Față de aceste aspecte, dispozițiile legii 303/2004 privind organizarea judiciară statuează că puterea judecătorească se exercită de ÎCCJ si de celelalte instante judecătoresti constituite de lege.

B. Parchetele de pe lângă instanțe Pe lângă ICCJ, curțile de apel, tribunale, sau tribunale specializate, judecătorii și instanțe militare funcționează un parchet. Sediul Parchetelor este în localitatea în care se află instanțețe judecătorești de pe lângă care funcționează și au aceeași competență teritorială.

C. Consiliul Superior al Magistraturii Rolul acestei institutii este cunoscut in Constitutia României, dar si in dispozitiile speciale ale legi nr. 304/2004 privind organizarea judiciara. Activitatea acestui Consiliu, dar si organizarea sa se regasesc in dispozitiile legii nr. 317/2004 privind CSM republicată.

D. Ministerul Public În activitatea judiciara MP reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile, libertatile cetătenilor. MP isi exercita atributiile prin procurori constituiti in parchete in conditiile legii.

E. Ministerul Justitiei este organul de specialitate al administratiei publice centrale cu personalitate juridica aflat in subordinea Guvernului care asigura elaborarea, coordonarea si aplicarea strategiei si programului de guvernare in vederea unei bune functionari a justitiei ca serviciu public. În conținutul HG nr. 652/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Justitiei sunt mentionate cele mai importante dispozitii privind rolul acestuia in sistemul judiciar din Romania.

În România funcționează o serie de autorități considerate a fi partenere ale sistemului judiciar intern:

1. Ministerul Afacerilor Interne, prin reprezentanții săi are următoarele atribuții: – de ordine si siguranță publică; – privind prevenirea si combaterea coruptiei in administratia publica, simplificarea procedurilor administrative, etc.

2. Uniunea Nationala a Executorilor Judecătorești Potrivit legii nr. 88/2000 privind executorii judecatoresti, aceștia îndeplinesc o activitate de autoritate publica. În aceste conditii rezulta caracterul public al activitatii indeplinite de catre executorii judecatoresti în Romania.

3. UNBR ocupă un loc important ca partener al sistemului judiciar din Romania, iar activitatea exercitata de catre membrii săi reprezinta o garantie a dreptului la aparare recunoscut cetatenilor in sensul art. 24 alin. (2) din Constitutie. Legea de organizare si functionare (51/1995 modificata).

4. Uniunea Nationala a Notarilor Publici Rolul notarului public, ca partener al sistemului judiciar din Romania este dat de dispozitiile legii nr. 36/1995 modificata si republicata.

5. Alte institutii sau specialisti: INML, Institutul National de Expertiza Criminalistica, experti judiciari, traducatori, etc.

I.3. Functiile justiției

Aplicarea corecta a principiului separatiei puterilor in stat face ca raporturile juridice dintre cele trei functii sa nu creeze divergente de ordin constitutional. Dintotdeauna functiile justitiei au coincis cu activitatea menita sa apere interesele generale si ordinea de drept a unei societati. Justiția ca serviciu public într-un stat de drept este îndeplinită prin organe statale independente și imparțiale cu atribuții specifice, motiv pentru care putem discuta de o funcție a justiției ca: activitate statală, independentă și imparțială și nu în ultimul rând, publică.

Functia justitiei ca activitate statală îi atribuie acesteia un monopol de stat asupra acestui domeniu. Faptul ca justitia este monopolul statului implica trei consecinte esentiale: – nicio alta autoritate decat instantele judecatoresti legal constituite nu pot infaptui justitia; – justitia este monopolul statului, iar statul este obligat să împartă justiția atunci cand se solicita acest lucru. Art. 6 alin. (2) NCPC stabileste ca niciun judecator nu poate refuza sa judece pe motiv ca legea nu prevede, este neclara sau incompleta. – executarea silita a hotararilor judecatoresti in materie civila, penala reprezinta atributul esential al statului.

Functia justitiei ca activitate independenta si impartiala rezida din statutul pe care il au categoria de organe statale cu atributii in indeplirea ei.

Functia justitiei ca serviciu public. În sens de organizare, serviciul public al justitiei este compus dintr-o serie de autoritati care au atributii diferite si care formeaza prin reprezentantii sai un corp specializat al sistemului judiciar din Romania. În sens de activitate, s.p. al j. are ca scop constituirea unor garantii procesuale si procedurale justitiabililor asigurandu-le acestora solutionarea cauzelor fara partinire si fara vreo influenta externa.

II.1. Principiile justiției ca serviciu public

Activitatea justiției ca serviciu public trebuie să funcționeze în mod optim și rezonabil pentru a oferi justițiabililor din societățile moderne garanția unei bune justiții. În actualul context european ținând cont de dispozițiile tratatului de la Lisabona, justiția fiecărui stat membru trebuie să fie organizată și să funcționeze ținând cont de conceptul de libertate, securitate și justiție la nivel comunitar, astfel încât orice sistem judiciar trebuie să fie organizat în temeiul unor principii specifice. Astfel, putem reține pe de o parte principiile de organizare, iar pe de altă parte, principiile de funcționare ale sistemului judiciar din România.

Principiile de organizare ale justiției reprezintă acele principii aplicabile organizării sistemului jurisdicțional intern și care conferă puterii judecătorești prerogativele constituționale într-un stat de drept.

Principiul autonomiei instanțelor judecătorești

Ca și putere publică autoritatea judecătorească trebuie să fie autonomă tocmai pentru a oferi justițiabililor garanția unei bune justiții, dar și pentru îndeplinirea funcției sale jurisdicționale într-un stat de drept. Legea nr. 304/2004 instituie norme juridice care să asigure autonomia financiară a instanțelor judecătorești, însă aceasta nu este totală deoarece Ministerul Justiției și cel al Finanțelor au o implicare evidentă în gestionarea bugetului destinat autorității judecătorești.

2. Principiul descentralizării instanțelor judecătorești Cu excepția ICCJ, celelalte instanțe sunt repartizate pe întreg teritoriul țării. Acest principiu creează o justiție de proximitate care protejează părțile de unele cheltuieli de transport excesive și vizează faptul că instanțele de judecată funcționează în localitatea determinată de lege, într-un sediu public și stabil prin care li se recunoaște o autonomie individuală.

3. Principiul independenței, imparțialității și inamovibilității judecătorului Independența și imparțialitatea se realizează printre altele prin reducerea cât mai mult posibil a influenței factorului politic. Cu prilejul revizuirii constituționale din anul 2003 din nevoia de a remedia deficiențele reglementării în domeniu s-au operat anumite modificări în materie de rol și structură în ceea ce privește CSM, acesta devenind garantul independenței justiției. Din punctul de vedere al CEDO judecătorul trebuie să fie independent în primul rând față de executiv și părți (hotărârea CEDO del Court din 17.01.1970), dar și față de legislativ. Poziția Consiliului Europei cu privire la aceste principii este foarte fermă deoarece există recomandarea nr. 94 din 13.10.1994 care indică tuturor țărilor membre implementarea și garantarea acestor principii în sistemul judiciar intern al fiecărui stat european. Imparțialitatea judecătorului reprezintă modul în care acesta respectă egalitatea de șanse a părților în temeiul sau în baza probelor administrate cu ocazia desfășurării activității jurisdicționale și care este fundamentul pronunțării soluției asupra litigiului intervenit între acestea fără nici o imixtiune exterioară. Această independență și imparțialitate este garantată prin inamovibilitatea judecătorilor, dar și printr-o riguroasă delimitare a atribuțiilor celorlalte puteri într-un stat de drept. Independența judecătorului reprezintă o condiție esențială în asigurarea inamovibilității acestuia, puterea legislativă trebuie să-i asigure acest cadru prin crearea unui statut care să-i garanteze rezistența la eventualele presiuni exterioare. Principiul inamovibilității judecătorului face ca acestuia să i se garanteze stabilitatea pe funcție, să nu fie detașat sau promovat fără acordul scris al acestuia. Potrivit art. 58 din legea 303/2004 detașarea judecătorilor se dispune de CSM cu acordul scris al acestora…

4. Principiul dublului grad de jurisdicție Sistemul judecătoresc din România are stabilită o structură ierarhică sub formă piramidală. La baza acestei piramide (în funcție de obiectul material al litigiului găsim jurisdicțiile primei instanțe, apoi jurisdicțiile de apel sau cele de recurs, după caz). Acest principiu creează un sistem de control judiciar prin intermediul căruia hotărârile instanțelor inferioare sunt supuse controlului judecătoresc de către instanțele superioare. Instituirea controlului judiciar se face prin intermediul căilor de atac care decurge din preîntâmpinarea și înlăturarea unor posibile erori de judecată și de soluționare de către instanțele inferioare. Acest control se realizează în momentul în care partea interesată inițiază declanșarea căi superioare de atac asupra hotărârii pronunțate de către prima instanță. În același timp i se oferă justițiabilului nemulțumit posibilitatea de a sesiza o jurisdicție superioară pentru obținerea unui control devolutiv (pe calea apelului) sau de legalitate (pe calea recursului). La nivelul U.E. există incidentă recomandarea nr. 95 din 07.02.1995 a Comitetului de Miniștrii al Consiliului Europei referitoare la organizarea și ameliorarea exercițiului căilor de recurs în materie civilă și comercială. Normele acestei recomandări scot în evidență necesitatea unui drept la un control jurisdicțional care poate antrena posibilitatea de a sesiza o a doua instanță care, după caz, va putea judeca din nou, dar și de a recurge la exercițiul unei a treia instanțe pentru un control de legalitate.

5. Principiul colegialității jurisdicțiilor O hotărâre judecătorească poate fi pronunțată fie de către un singur judecător sau de majoritatea unui complet de judecată. În acest sens normele procedurale referitoare la compunerea acestui complet de judecată sunt imperative, iar nerespectarea lor atrage în toate cazurile, casarea hotărârii pronunțate. Dpdv practic există discuții asupra implementării sistemului judecătorului unic, dar în același timp există foarte multe argumente privind judecarea unei cauze de către un complet de judecată. Imensul avantaj al judecătorului unic l-ar reprezenta diminuarea costurilor destinate actului de justiție. În opoziție cu acestea și recrutarea personalului judecătoresc s-ar face pe criterii mult mai exigente potrivit unor cerințe mai ridicate. Dezavantajul judecătorului unic este acela că un singur magistrat poate fi supus cu mai multă ușurință factorilor de presiune externi, iar imparțialitatea actului de justiție ar fi pus sub semnul îndoielii, de aceea argumentele pentru sistemul colegial sunt mult mai fondate din acest pdv. Colegialitatea asigură independența judecătorilor, iar hotărârea prezintă o opinie colectivă. Dpdv juridic, principiul colegialității jurisdicțiilor nu reprezintă un principiu de organizare care are o valoarea constituțională. Acest principiu operează în cazul soluționării căilor de atac, cu excepția acțiunilor ce vizează conflictele de muncă și asigurări sociale care se compun dintr-un judecători și doi asistenți judiciari.

B. Principiile de funcționare sunt acele principii necesare soluționării litigiilor sau a cererilor unor persoane fizice sau juridice, de drept public sau privat de către instanțele de judecată, prin intermediul cărora statul le oferă acestora garanția desfășurării unui proces echitabil.

1. Principiul liberului acces la justiție reprezintă fundamentul organizării oricărui sistem judiciar democratic. A fost consacrat pentru prima oară în conținutul art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și preluat mai târziu de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Acest principiu a deschis calea consolidării dreptului la un proces echitabil. Acces liber la justiție implică posibilitatea sesizării unei instanțe independente și imparțiale care reprezintă practic garanția oferită de stat oricărui justițiabil de a-și apăra drepturile. Jurisprudența CEDO a evidenția pentru prima oară aplicabilitatea acestui principiu în materie civilă prin hotărârea din 21.02.1975 Golder împotriva Regatului Unit al Marii Britanii. În România acest principiu este consacrat în primul rând de art. 21 alin. (1) din Constituție. Importanța principiului este dat și de NCPC care în art. 6 se evidențiază principiul potrivit judecătorii au îndatorirea să primească și să soluționeze orice cerere de competența instanțelor judecătorești…

2. Principiul gratuității justiției Serviciul public al justiției comportă costuri de funcționare atât pentru personalul acestuia, cât și pentru logistica desfășurării acestei activități. Aceste costuri de funcționare sunt luate în calcul de către colectivitatea națională sub formă de impozite, ori alte taxe (taxa judiciară de timbru). Față de aceste costuri avansate de către stat și cei implicați în cadrul unei proceduri judiciare au obligația să avanseze cheltuielile necesare pentru desfășurarea proceselor (plata avocaților, efectuarea unei expertize). În aceste condiții, Consiliul Europei odată cu elaborarea directivei nr. 2003/CE privind îmbunătățirea accesului la justiție în cazul litigiilor transfrontaliere a stabilit unele reguli minimale, comune referitoare la asistența judiciară acordată în cadrul acestor categorii de cauze. Față de aceste aspecte statul va avea obligația să asigure un echilibru între a oferi o protecție juridică persoanelor care nu dispun de sumele necesare declanșării unei judecăți și cei care pot fi în culpă pentru demararea în mod excesiv a acestei proceduri. De aceea Guvernul României a fost determinat să adopte OUG 51/2008 privind ajutorul financiar prin intermediul căreia să poată asigura accesul la justiție și persoanelor fără posibilități financiare. Această ordonanță se aplică în toate cazurile în care se solicită ajutor public judiciar în fața instanțelor judecătorești sau a altor autorități cu atribuții jurisdicționale din România. Potrivit art. 1 din această ordonanță forma de asistență acordată de stat are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil și garantarea accesului egal la actul de justiție. Ajutorul public judiciar prevăzut de această ordonanță se acordă în cauze civile, administrative, de muncă, precum și în alte cauze cu excepția celor penale, putând beneficiar de acest ajutor orice persoană fizică în situația în care nu poate face față cheltuielilor unui proces. Art. 6 din această ordonanță stabilește formele în care se poate acorda ajutorul public judiciar: – plata onorariului pentru asigurarea reprezentării, a executorului judecătoresc; – plata expertului, traducătorului; – reduceri, eșalonări, etc; Ajutorul public judiciar se poate acorda cumulat în oricare din aceste forme fără a putea depăși în cursul unei perioade de un an suma maximă echivalentă cu 12 salarii minime brute pe țară. Cu privire la acordarea acestui ajutor se poate face în cursul judecății sau a executării silite de la data formulării cererii de către persoana interesată. Cererea va fi însoțită și de o declarație pe propria răspundere a solicitantului în sensul de a preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutorul public judiciar.

3. Principiul disponibilității în cadrul procesului civil Conform pp. oficialității, în cadrul procesului penal acțiunea se declanșează în toate cazurile din oficiu de către oup. În schimb în cadrul procesului civil este incident principiul disponibilității procesuale care conferă părților dreptul ca instanțele să se pronunțe în limitele în care au fost învestite prin cererea de chemare în judecată și prin cereri reconvenționale sau de intervenție ale părților implicate în procesul civil. Putem afirma că pp. disponibilității are în conținutul său două elemente de care părțile pot beneficia de-a lungul procesului civil sau a procedurii de executare silită: – elm. material (acțiunea de chemare în judecată, probele, bunul sau dreptul obținut în urma soluționării procesului, etc.) – elm. procesual (drepturi procesuale sau procedurale- în faza de executare silită- recunoscute părților implicate în acțiunea de judecată sau de executare silită: dreptul de a promova sau nu acțiunea, dreptul de a renunța la elm. material al principiului disponibilității, dreptul de a determina limitele acțiunii promovate, dreptul de a achiesa la pretențiile formulate de partea adversă, etc.)

4. Principiul dreptului la apărare Fundamentul acestui principiu are o valoare universală, dar numai în materie penală. Constituția României prevede în art. 24 alin. (1) că dr. la apărare este garantat, (2) în tot cursul procesului părțile au dreptul să fie asistate de un avocat ales sau numit din oficiu. Din redactarea acestui art. reiese conținutul juridic al dr. la apărare sub forma unei accepțiuni materiale și unei alte accepțiuni formale. În sens material, dreptul la apărare cuprinde întregul complex de drepturi și garanții procesuale instituite de lege pentru a da posibilitate părților să își apere interesele. În sens formal, dreptul la apărare înseamnă dreptul părților de a-și angaja un apărător.

5. Principiul egalității Din momentul în care un justițiabil a recurs la sesizarea unei i.d.j. cu o acțiune, acesta trebuie să beneficieze de toate garanțiile oferite de stat pentru ca la final să se bucure de realizarea unei bune justiții. Noțiunea de egalitate (echitate sau proporționalitate) incidentă activităților judiciare poate determina diferite reguli de procedură în dreptul intern, destinate realizării unui echilibru între părțile implicate în proces și aplicarea unei organizări capabile să garanteze derularea acestuia. Acest pp. are o valoare simbolică deoarece în conținutul său putem identifica o serie de subprincipii de o importanță specifică derulării unui proces: a) limba în care se desfășoară procesul; b) subprincipiul contradictorialității îngăduie părților din proces să participe în mod activ și egal la prezentarea, argumentarea și dovedirea drepturilor lor în cursul procesului, mai precis să discute și să combată susținerile făcute de fiecare dintre ele; c) obligația instanței privind motivarea hotărârilor judecătorești incumbă judecătorului din două argumente: – prezentarea motivelor care au stat la baza pronunțării hotărârii permite justițiabililor verificarea faptului că judecătorul a examinat în mod temeinic pretențiile și mijloacele procedurale invocate de ei; – oferă posibilitatea părții interesate să exercite o cale legală superioară de atac împotriva soluției pronunțate de instanță, declanșând prin aceasta și controlul judiciar asupra hotărârii date. Cf. art. 425 NCPC se specifică structura unei hotărâri judecătorești care trebuie să cuprindă în mod obligatoriu trei părți esențiale: partea introductivă; considerentele și dispozitivul. În practică se spune că motivarea judecătorului din considerentele hotărârii face corp comun cu dispozitivul acesteia, adică ambele componente ale hotărârii reflectă în fapt și în drept soluția litigiului respectiv.

6. Principiul publicității presupune informarea persoanelor interesate de rezultatul dezbaterilor judiciare, care intră în competența organelor jurisdicționale și permite părților din proces posibilitatea de a face cunoștință cu materialele din dosar, probe, acte de procedură, etc. În principiu, desfășurarea procesului se face în mod public, dar cu titlu excepțional accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia, în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale.

7. Principiul celerității Acest principiu a fost consacrat pentru prima dată de Montesquieu prin adagiul: „Justiția trebuie să fie promptă. Câteodată, injustiția nu se găsește în judecată, ci în amânarea ei.” Judecarea procesului într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 alin. (1) din CEDO, dar și executarea silită a unui titlu executoriu în materie civilă, reprezintă elementele substanțiale ale noțiunii de proces echitabil. Partea care cu intenție sau din culpă a pricinuit amânarea judecății sau a executării silite, poate fi obligat în sensul art. 189 NCPC la plata unor despăgubiri.

III. Jurisdicția. Noțiune și conținut

Necesitatea garantării protecției judiciare a statului către societatea civilă în cazul încălcării sau nerespectării anumitor drepturi reprezintă o cerință a unei democrații. Conflictele de orice natură, dar și orice alte situații contrare ordinii de drept, în cazul în care nu pot fi soluționate direct de către cei interesați, trebuie să fie prezentate înaintea organelor statale cu atribuții în acest sens. Doctrina actuală atribuie jurisdicției două sensuri: – termenul de jurisdicției desemnează puterea de a decide asupra conflictelor ivite între diferite subiecte de drept (pers. fizice sau juridice) prin aplicarea legii; – jurisdicția desemnează totalitatea organelor prin care statul distribuie justiția. Prin noțiunea de jurisdicție vom reține doar activitatea jurisdicțională în sens de imperium, realizată numai de instanțele de judecată, aceasta fiind aplicabilă soluționării litigiilor care rezidă din raporturile de drept public sau privat. Jurisdicția este o activitate amplă a instanțelor judecătorești, deoarece în funcție de materia supusă judecății, jurisdicția poate fi: civilă, penală sau administrativă.

Conținutul jurisdicției se concretizează, de regulă, prin hotărârea pronunțată de către instanța de judecată. Însă, decizia judecătorului nu apare și nici nu poate fi concepută ca un act izolat. Aceasta reprezintă urmarea unei cereri cu efect de învestire a instanței de judecată, iar această învestire are ca și consecință firească apariția și derularea unor acte sau operațiuni succesive în cadrul procesului (acte procedurale, citații, probe, expertize, etc.). Dat fiind faptul că hotărârea judecătorească este cel mai important act al instanței putem afirma că: – este actul care lămurește litigiul dintre părți; – se bucură de forță executorie în condițiile legii; – dobândește autoritate de lucru judecat (ne bis in idem). În doctrină s-a afirmat că doar hotărârea judecătorească întrunește toate atributele unui act de jurisdicție. Hotărârea reprezintă noțiunea generică ce include: încheierile, sentințele și deciziile completului de judecată.

Sistemul organelor judecătorești

Compunerea și conducerea instanțelor judecătorești

În conformitate cu dispozițiile legale și constituționale, prin instanțe judecătorești vom înțelege verigile care constituie sistemul unitar al organelor judecătorești așa cum sunt dispuse în piramidă, de la vârf ( ÎCCJ) și până la unitățile de bază (judecătorie). A. Curțile de Apel sunt instanțe cu personalitate juridică, în circumscripția cărora funcționează mai multe tribunale și tribunale specializate potrivit anexei 1 din legea nr. 304/2004. B. Tribunalele sunt instanțe cu personalitate juridică organizate la nivelul fiecărui județ și al municipiului București și au sediul în municipiul reședință de județ. În circumscripția fiecărui tribunal sunt cuprinse toate judecătoriile din județ sau, după caz, din municipiul București. C. Judecătoriile sunt instanțe fără personalitate juridică organizate în județe și în municipiul București (câte una în fiecare sector), potrivit anexei 1 dni legea nr. 304/2004.

În interiorul instanțelor există secții și complete specializate ale Curților de Apel și ale instanțelor din circumpscripția acestora, fiind înființate la propunerea Colegiilor Directoare ale fiecărei instanțe prin hotărâre a CSM. Componența secțiilor și completelor specializate se stabilește de Colegiul de conducere al instanței în raport cu volumul de activitate, ținându-se seama de specializarea judecătorului. Dacă în cadrul unei secții nu se poate constitui un complet de judecată, Colegiul de conducere al instanței poate dispune participarea unor judecători de la alte secții. Fiecare instanță judecătorească este condusă de un președinte care exercită atribuțiile manageriale în scopul organizării eficiente a activității acesteia, presedinții Curților de Apel și Tribunalelor exercitând în plus și atribuții de coordonare și control a administrării instanței, unde funcționează, precum și a instanțelor din circumscripție. În funcție de volumul de activitate, dar și de complexitatea cauzelor, la Curțile de Apel, Tribunale și Tribunale specializate, președintele poate fi ajutat de 1 până la 2 vice-președinți, iar la judecătorii de 1 vice-președinte. La Curtea de Apel și Tribunalul București, Președintele poate fi ajutat de 1-3 vice-președinți. Aceștia asigură și verifică respectarea obligațiilor statutare și a regulamentelor de către judecători și personalul auxiliar de specialitate. Verificările efectuate personal de președinți sau vice-președinți, sau prin judecători anume desemnați trebuie să respecte principiile independenței judecătorilor și supunerilor numai legii, precum și autoritatea de lucru judecat. neputând interveni în controlul asupra soluțiilor pronunțate. “Controlul și subordonarea” nu au nici semnificația și nici conținutul relației ierarhice de tip administrativ.

Secțiile instanțelor judecătorești sunt conduse de către un președinte de secție.

În cadrul fiecărei instanțe judecătorești funcționează un Colegiu de conducer (Colegiul Director) care hotărăște cu privire la problemele generale de conducere ale instanței, îndeplinește atribuțiile prevăzute de legea de organizare judiciară, și sunt formate dintr-un număr impar de membri. De asemenea în exercitarea atribuțiilor, colegiile de conducere adoptă hotărâri cu votul majorității membrilor săi.

Colegiile au următoarea componență:

La Curțile de Apel și Tribunale identificăm Președintele și 6 judecători aleși pe o perioadă de 3 ani în Adunarea Generală a Judecătorilor.

La Tribunale Specializate și Judecătorii avem Președintele și 2-4 judecători aleși pe o perioadă de 3 ani de Adunarea Generală a Judecătorilor. Colegiile de conducere se întrunesc în ședințe la care pot participa și președinții de secții, putând fi invitați și judecători de la alte instanțe, dar care nu au drept de vot.

Membrii aleși în colegiile de conducere pot fi revocați de Adunarea Generală a instanței care i-a ales în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor prevăzute de lege. Adunarea Generale ale Judecătorilor se poate convoca și de către Plenul C.S.M sau de Colegiul de conducere al instanței.

Adunările Generale ale Judecătorilor au următoarele atribuții:

Dezbat activitatea anuală desfășurate de instanțe;

Aleg în condițiile legii membrii C.S.M.

Dezbat probleme de drept;

Analizează acte normative;

Formulează puncte de vedere la solicitarea CSM.

COMPLETELE DE JUDECATĂ

La începutul fiecărui an, colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată, urmărind asigurarea continuității completului. Schimbarea membrilor completelor de judecată se face în mod excepțional pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești. Completul de judecată este prezidat prin rotație de unul dintre membrii acestuia.

Asistenții judiciari compun completul de judecată care soluționează litigii în materia dreptului muncii și de asigurări sociale. Asistenții judiciari participă la deliberări cu vot consultativ și semnează hotărârile pronunțate. Opinia acestora se consemneazăîn hotărare, iar opinia separată se motivează distinct de hotărârea redactată.

Asistenții judiciari se bucură de stabilitate pe durata mandatului și se supun numai legii. Aceștia sunt numiti de Ministrul Justiției la propunerea Consiliului Economic Social, pe o perioadă de 5 ani, dintre persoanele cu o vechime în functii juridice de cel puțin 5 ani și care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

Au cetățenia română, domiciliul în România și capacitate deplină de execrcițiu;

Sunt licențiate în drept și dovedesc o pregătire teoretică corespunzătoare;

Nu au antecedente penale, nu au cazier fiscal și se bucură de o bună reputație.

Dispozițiile privind obligațiile, interdicțiile și incompatibilitățile judecătorilor și procurorilor, se aplică întocmai asistenților judiciari ca și dispozițiile privitoare la concediul de odihnă, asistență medicală gratuită și gratuitatea transportului.

Cauzele date potrivit legii în competențe de prima instanță a Judecătoriei, Tribunalului și Curtii de Apel se judecă în complet format dintr-un singur judecător cu excepția cauzelor privind conflictele de muncă și de asigurări sociale care se constituie dintr-un judecător și 2 asistenți judiciari. Apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile în complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel (RIL- 25 jud). În cazul în care completul format din 2 judecători nu ajunge la un acord asupra hotărârii ce urmează să se pronunțe, procesul se judecă din nou, în complet de divergență, în acest complet, intrând Președintele instanței/ vice-președintele ori judecătorul din planificarea de permanență.

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

În România funcționează o singură instanță supremă denumită Î.C.C.J. cu personalitate juridică și cu sediul în București. Dintre toate instanțele judecătorești, Î.C.C.J. este singura care are un statut constituțional (art. 126 alin 1).

În structura sa Î.C.C.J cuprinde: Cancelaria, Direcții, Servicii și Birouri cu personalul auxiliar corespunzător. De asemenea funcționează secția civilă și de proprietate intelectuală, secția penală, comercială și de contencios-administrativ-fiscal.

Se compune din: Președinte, Vicepreședinte, 4 președinți de secții, Judecători.

De asemenea în interiorul Î.C.C.J funcționează completul de 5 judecători precum și Secțiile Unite, având fiecare componență proprie. În cadrul ICCJ funcționează magistrați-asistenți stabiliți în ștatul de funcții.

Conducerea Î.C.C.J este asigurată de Președinte, Vicepreședinte și colegiul de conducere. Președintele Î.C.C.J reprezintă această instanță în relațiile interne și internaționale.

Colegiul de Conducere al Î.C.C.J este compus din Președinte, vice-președinte și 5 judecători pe o perioadă de trei ani, aleși de Adunarea Generală a Judecătorilor cu reprezentarea fiecărei secții. La ședințele colegiilor de conducere pot participa și Președinții de secții. Colegiul de conducere are următoarele atribuții:

– aprobă regulamentul pentru organizarea și funcționarea administrativă, precum și ștatele de funcții și de personal al Î.C.C.J.;

– poate stabili prin hotărare reguli de desfășurare a ședințelor sale ordinare și extraordinare;

– aprobă compunerea completelor de 5 judecători și a completelor din cadrul secției;

– propune C.S.M judecătorii care vor face parte din comisiile de concurs pentru promovarea în funcția de judecător la Î.C.C.J.;

– sesizează Î.C.C.J cu RIL.

Colegiul de conducere al Î.C.C.J. este prezidat de către Președinte, iar în lipsa acestuia de către vice-președinte. Se întrunește trimestrial sau ori de câte ori este necesar la convocarea președintelui Î.C.C.J. sau la solicitarea a cel puțin trei dintre membrii săi.

Hotărârile Colegiului de conducere a Î.C.C.J. se adoptă cu votul majorității membrilor săi. Adunarea generală a judecătorilor Î.C.C.J se întrunește pentru:

Aprobarea raportului anual care se dă publicității;

Aprobarea bugetului Î.C.C.J cu avizul Ministerului de Finanțe Publice.

Alegerea celor doi membri C.S.M. în condițiile legii;

Președintele Î.C.C.J prezidează secțiile unite, completul de 5 judecători, iar în cadrul secțiilor în orice complet când participă la judecată, iar în lipsa Președintelui ședințele la care acesta trebuie să participe trebuie să fie prezidate de vicepreședintele instanței sau de un prețedinte de secție.

Președinții de secții pot prezida orice complet de judecată din cadrul secției, iar ceilalți judecători prezidează prin rotație. În cazul în care Î.C.C.J judecă în Secții Unite, la judecată trebuie să ia parte cel puțin 2/3 din numărul de judecătorilor iîn funcție. Decizia poate fi luată cu majoritatea voturilor celor prezenți.

Î.C.C.J. poate fi instanță de fond, dar în general Î.C.C.J. soluționează recursurile pronunțate de către Curțile de Apel în momentul în care are competența de a fi instanță de fond.

La sfârșitul fiecărui an Î.C.C.J în secțiile unite stabilește cazurile în care este necesară îmbunătățirea legislației și le comunică Ministrului Justiției.

COMPARTIMENTELE AUXILIARE DE SPECIALITATE

DIN CADRUL INSTANȚELOR ȘI PARCHETELOR

Potrivit dispozițiilor Legii nr.567/2004 modificată, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor și Parchetelor este obligat ca prin întreaga sa activitate să respecte drepturile și libertatile persoanelor, egalitatea lor în fața legii, precum și să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu, tuturor participanților la procedurile judiciare.

Prevederile Legii 567/2004 se aplică și personalului auxiliar de specialitate de la instanțele și parchetele militare, la secția militară a parchetului de pe langă Î.C.C.J , precum și secția de combatere a infracțiunilor de corupție de la DNA săvârșite de militari. Promovarea în funcții de execuție a personalului auxiliar a instanțelor și parchetelor se face prin concurs sau prin examen în funcția imediat superioară.

COMPARTIMENTELE AUXILIARE DE SPECIALITATE

Instanțele și Parchetele au în structura lor următoarele compartimente de specialitate:

Registratura;

Grefa;

Arhiva;

Biroul de informare și relații publice;

Biblioteca.

Corpul Grefierilor este alcătuit din grefieri cu studii superioare și grefieri cu studii medii. Personalul de specialitate auxiliar este subordonat ierarhic conducerii instanțelor sau parchetelor în care functionează.

Grefierii care participă la ședințele de judecată sau la efectuarea actelor de urmărire penală sunt obligați să efectueze toate consemnările despre desfășurarea acestora și să îndeplinească orice alte însărcinari din dispoziția și sub controlul Președintelui completului de judecată sau după caz al Procurorului.

Grefierii provin de regulă de la Scoala Națională de Grefieri. Concursul de admitere la ȘNG se organizează anual la nivel național de către această instituție, sub coordonarea C.S.M. Numărul de locuri se stabilește în funcție de necesarul personalului calificat al instanțelor și parchetelor. Concursul se desfășoară separat pentru posturile de grefier cu studii superioare și grefier cu studii medii. Modul de organizare și desfășurare a concursului se stabilește prin regulament aprobat de C.S.M.

De asemenea grefierii arhivari, registratorii și personalul conex se recrutează prin concurs pentru ocuparea posturilor vacante. Acest concurs se organizează la nivelul fiecărei Curtile Apel sau după caz Î.C.C.J., Parchetul General, D.N.A cu sprijinul Școlii Naționale de Grefieri, potrivit Regulamentului de Organizare a Concursului amintit aprobat de C.S.M.

Scoala Națională de Grefieri este o instituție publică cu personalitate juridică aflată în subordonarea C.S.M care organizează formarea inițială a grefierilor și a celuilalt personal de specialitate al instanțelor și parchetelor.

Această instituție are sediul în București dar își poate desfășura activitatea și în teritoriu și în puncte zonale de formare profesională. Organizarea Scolii Naționale de Grefieri se stabilește prin regulament aprobat de C.S.M. iar personalul acestei instituții este numit de C.S.M dintre magistrați, grefieri cu studii superioare și alti specialiști.

Poate fi numită în funcția de grefier persoana care îndeplinește următoarele condiții:

Are cetățenia română, domiciliul în România și capacitate deplină de exercițiu;

Nu are antecedente penale, cazier fiscal și se bucură de o bună reputație;

Cunoaște limba română;

Este aptă dpdv medical pentru exercitarea funcției;

Are studii superioare de specialitate sau studii medii și cunoștințe de operare pe calculator sau dactilografiere;

Este absolventă a SNG.

Pentru numirea în funcția de grefier statistician este necesar absolvirea de studii economice superioare, studii superioare juridice sau studii medii economice.

Grefierii arhivari și registratorii sunt numiți prin decizie de către președinții curților de apel sau de către procurorii generali ai parchetelor de pe lângă acestea ori, după caz, de către președinții tribunalelor sau de către prim-procurorii de pe lângă acestea. Numirea în funcția de prim-grefier sau grefier șef se face pe o perioadă de 5 ani cu posibilitatea învestirii prin decizia președintelui Curții de Apel sau a procurorului general de pe lângă această instanță.

Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor este eliberat din funcție în următoarele cazuri: demisie, pensionare în condițiile legii, constatarea nepregătirii profesionale sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, ca sancțiune disciplinară, prin condamnarea definitivă în cazul săvârșirii unei infracțiuni.

Funcția de grefier este incompatibilă cu orice alte funcții publice sau private cu excepția funcțiilor didactice din învățământ.

Grefierilor le este interzis:

Să desfășoare activivități comerciale direct sau prin persoane interpuse;

Să desfășoare activități de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de alta natură;

Să aibă calitatea de asociat sau membru în organele de conducere, administrație, control la societățile civile, comerciale, bănci sau alte instituții de credit;

Să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic societăți civile.

Drepturile personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor:

Dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă, precum și cu alte criterii prevăzute de lege;

Dreptul de a se asocia sau adera la organizății sindicale, organizații profesionale locale, naționale sau internaționale;

Grefierii cu studii superioare beneficiază de vechime în specialitate juridică pentru perioada în care desfășoară această activitate;

Dreptul la grevă în condițiile legii cu respectarea principiului continuității și al celerității acțiunii în justiție;

Dreptul de a-și perfecționa în mod continuu pregătirea profesională;

Gratuitatea ținutei vestimentare corespunzătoare instanței la care funcționează;

Personalul auxiliar de specialitate cu o vechime de 15 ani, respectiv 20 de ani poate fi distins cu diploma „meritul judiciar clasele doi și trei”.

Instanțele și parchetele au obligația să asigure personalului auxiliar de specialitate condiții normale de muncă și igienă;

Dreptul de a beneficia anual de concediu de odihnă plătit pentru 30 de zile lucrătoare și în egală măsură, la concedii fără plată, pentru studii sau pentru alte evenimente în condițiile legii;

Dreptul la condiții medicale potrivit legii;

La împlinirea vârstei prevăzute de lege, personalul auxiliar de specialitate cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcție beneficiază de pensie de serviciu în cuantum de 80 % din venitul brut realizat în ultima lună de activitate înaintea pensionării. Pentru fiecare an care depășește vechimea menționată se adaugă la cuantumul pensiei câte 1% din venit, fără a se putea depăși venitul brut avut anterior pensionării.

Îndatoririle personalului auxiliar de specialitate

Să îndeplinească îndatoririle de serviciu cu profesionalism, imparțialitate și celeritate în conformitate cu legea și să se abțină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului justiției;

Să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu fapte și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției;

Să nu comenteze și să nu justifice în presă sau emisiuni audio-vizuale hotărârile date în dosarele despre care a luat la cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Să respecte programul de lucru și să rezolve lucrările în termenele stabilite;

Să aibă în timpul ședințelor de judecată ținuța vestimentară corespunzătoare instanței la care funcționează;

Să prezinte în condițiile și la termenele prevăzute de lege declarația de avere și cea de interes.

Răspunderea personalui auxiliar de specialitate

Răspunderea intervine în cazul săvârșirii următoarelor abateri disciplinare:

Intârzierea nejustificată în efectuarea lucrărilor;

Absențele nemotivate de la serviciu, precum și încălcarea dispozițiilor din regulamente privind organizarea și funcționarea instanțelor și parchetelor;

Intervențiile sau stăruințele pentru soluționarea unor cereri privind satisfacerea unor interese personale;

Atitudinile ireverențioase în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu;

Nerespectarea confidențialității lucrărilor care au acest caracter;

Nerespectarea dispozițiilor legale care reglementează modul de comunicare față de terțe persoane a datelor și informațiilor referitoare la activitatea instanțelor judecătorești;

Manifestări care aduc atingere demnității sau probității profesionale;

Refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire legală;

Neglijență gravă sau neglijență în soluționarea lucrărilor.

Sancțiunile disciplinare se pot aplica astfel:

Avertismentul (se aplică de către conducătorul instanței sau parchetului în cadrul căruia își desfășoară activitatea cel sancționat);

Reducerea cu 5-15% a salariului și/sau a indemnizației de conducere pe o durată de la 1-3 luni;

Retrogadarea în gradul profesional sau treapta profesională timp de 1-3 luni;

Revocarea din funcția de conducere ocupată;

Mutarea disciplinară la altă instanță sau parchet;

Excluderea din profesie.

Sancțiunile diciplinare se aplică după îndeplinirea unei cercetări prealabile dispuse de conducătorii instanțelor sau parchetelor. În cadrul cercetării prealabile se vor urmări și stabili faptele și urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârșite, existența sau inexistența vinovăției. Citarea și ascultarea persoanei în cauză și verificarea apărărilor acesteia sunt obligatorii.

S.d. se aplică prin decizie emisă în forma scrisă în termen de 30 zile de la înregistrarea actului de constatare la cabinetul conducatorului instanței sau parchetului, dar nu mai târziu de 1 an de la data săvârșirii abaterii disciplinare.

Sancțiunea se comunică persoanei în cauză în termen de 5 zile de la data emiterii și produce efecte de la data comunicării ei. Sub sancțiunea nulității absolute, decizia trebuie să cuprindă următoarele:

descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

precizarea prevederilor din acte normative în vigoare care au fost încălcate de către cel în cauză;

motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de cel sancționat;

temeiul de drept în baza căruia se aplică sancțiunea;

termenul în care sancțiunea poate fi contestată;

instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.

Decizia poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare la secția care soluționează litigiile de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului în a cărei circumscripție teritoarială își are domiciliul contestatorul. Contestația nu suspendă executarea, dar la cererea contestatorului, Tribunalul poate dispune această măsură de suspendare.

INSTANȚELE MILITARE

Potrivit dispoziției Legii 304/2004, instanțele militare sunt:

– Tribunalele militare

– Tribunalul militar Teritorial București

– Curtea Militară de Apel București

De regulă, instanțele militare judecă la sediul acestora, însă pentru motive temeinice, instanța poate să dispună ca judecata să se desfășoare în alt loc.

Instantele militare pot judeca și pe teritoriul altor state, militari români, potrivit unei convenții internaționale. Tribunalul militar este condus de un președinte ajutat de un vice-președinte.

Dacă inculpatul este militar activ, președintele completului de judecată, precum și procurorul care participă la judecarea cauzei, trebuie să facă parte cel puțin din aceeași categorie de grade militare.

Tribunale militare funcționează în București, Cluj, Iași, Timișoara, iar în mun. București funcționează Tribunalul Militar Teritorial București.

Tribunalul Militar Teritorial București este condus de Președinte ajutat de vicepreședinte, iar colegiul de conducere este format din Președinte și 2 judecători.

Curtea Militară de Apel funcționează în mun. București ca instanță unică cu personalitate juridică, fiind condusă de un președinte ajutat de un vicepreședinte, iar colegiul de conducere va fi compus din președinte și 2 judecători. La ședințele de judecată, judecătorii și procurorii militari sunt obligați să poarte uniforma militară.

Dispozițiile referitoare la colegiile de conducere se aplică în mod corespunzător și acestor instanțe militare, colegiile de conducere fiind formate din președinte și 2 judecători.

MINISTERUL PUBLIC

A funcționat de pe timpul lui Al. I. Cuza. În perioada interbelică procurorii aveau și alte atribuții în afară de cele de a supraveghea respectarea ordinii publice, ci și atribuțiile fiscale (se ocupau de colectarea datoriilor).

În perioada comunistă, statutul reprezentanților Ministerului Public a căzut într-o depreciere constantă. După 1947, statutul procurorilor a fost modificat.

Erau numiti procurori persoane care nu neapărat aveau studii juridice, dar aveau susținere politică, în scopul executării unor ordine politice.

Abia după 1960, statutul procurorilor a început să capete adeverata conotație. 1948 e un an de referință pentru schimbări sociale (adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului) au apărut sisteme instituționale moderne care vizau drepturile și libertățile individuale ale persoanelor.

PRINCIPIILE POTRIVIT CĂRORA ÎȘI DESFĂȘOARĂ

ACTIVITATEA MINISTERUL PUBLIC

Portivit Art 132, pct 1 din Constituție, „procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea Ministerului Justiției”. Dispoziții asemănătoare se regăsesc și în Legea 304/2004 privind organizarea judiciară.

Principiul legalității. Potrivit aceluiași princiupiu, Ministerul Public își desfășoară activitatea în limitele legii și în scopul respectării acesteia. Acest principiu are în vedere activitatea judiciară, în general a Ministerului Public, în procesul penal sau civil, și de asemenea obligația procurorului de a exercita acțiunea penală sau civilă în condițiile legii.

Principiul impartialității. Potrivit acestui principiu, procurorii în instanță sunt liberi să prezinte acele concluzii pe care le consideră întemeiate, coroborate cu probatoriul administrat în cauzele respective.

Principiul subordonării și controlului ierarhic. Presupune o subordonare în treaptă, organele inferioare se subordonează celor superioare. Consecința acestui mod de subordonare fiind ca dispoziițiile procurorului ierarhic superior să fie obligatorii pentru procurorii aflați în subordine, asupra actelor de dispoziție a acestora din urmă, putând să le suspende, anuleze sau înlocuiască cu actele sale dacă actele celor din urmă sunt contrare legii.

Dispozițiile procurorului ierarhic superior date în scris și în conformitate cu legea sunt obligatorii pentru procurorii din subordine. Procurorii din fiecare parchet sunt subordonați conducătorilor parchetului, iar conducătorul unui parchet este subordonat conducătorului parchtului ierarhic superior din aceeași circumscripție. Controlul exercitat de Procurorul Geneneral al Parchetului General și Procurorul Sef al DNA sau de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel asupra procurorului din subordine se poate realiza direct sau prin procurori anume desemnați.

Potrivit legii, ministrul Justiției când consideră necesar, sau din proprie inițiativă ori la cererea CSM exercită controlul asupra procurorilor prin procurori desemnați de Procurorul General al Parchetului General sau, după caz, de Procurorul Șef al DNA.

ORGANIZAREA MINISTERULUI PUBLIC

Acest parchet coordonează activitatea parchetelor din subordine. Este condus de Procurorul General al Parchetului General, ajutat de un prim adjunct, un adjunct și 3 consilieri. În relația cu celelalte autorități publice și orice persoane juridice sau fizice din țară sau străinatate, procurorul General reprezintă Ministerul Public. Acesta exercită direct sau prin procurorii anume desemnați controlul asupra tuturor Parchetelor.

Participă la ședințele ICCJ în secțiile unite, precum și la orice complet al acesteia, când consideră necesar. Procurorul General desemnează dintre procurorii acestui parchet pe procurorii care participă la ședințele Curții Constituționale, în cazuri prevăzute de lege. În cadrul Parchetului General funcționeaza Direcția de Investigare A Infracțiunilor de Criminalitate Organizatăși Terorism (DIICOT), ca structură specializată în combaterea criminalității organizate și terorismului.

În cadrul DIICOT pot fi numiți procurori care trebuie să aibă o bună pregatire profesională, o condiție morală ireprosabilă, o vechime de cel putin 6 ani în funcția de procuror sau judecător și să fi fost declarați admisi în urma interviului organizat de comisia constituită în acest scop. Interviul constă în:

Verificarea pregătirii profesionale;

Capacitatea de a lua decizii în condiții de stres;

Asumarea răspunderii, etc.

De asemenea se va avea în vedere și activitatea desfășurată de procuror sau judecător precum și cunoașterea unei limbi străine și cunosțintele de operare pe calculator. Comisia constituită în vederea susținerii interviului este numită prin ordin al Procurorului Generalși este formată din: 3 procurori din cadrul DIICOT, specilaliști în psihologie și resurse umane.

Procurorii numiți în cadrul DIICOT prin ordin al Procurorului General, cu avizul CSM în egală măsură pot fi revocați din funcție cu respectarea aceleiași proceduri.

Parchetul General are în structură secții conduse de procurori șefi, care pot fi ajutați de adjuncți. În cadrul secțiilor pot funcționa servicii și birouri conduse de procurori șefi.

În cadrul parchetului general funcționează colegiul de conducere care hotărăște asupra problemelor de conducere a Ministerului Public. Colegiul de conducere este constituit de procurorul general, prim adjunctul și 5 procurori aleși în adunarea generală a procurorilor. Adunarea generală a procurorilor parchetului general se convoacă de către procurorul general, anual ori de câte ori este nesecar.

Adunările generale au următătoarele atribuții:

Dezbat activitatea anuală desfășurată de instanțe;

Aleg în condițiile legi membri CSM;

Analizeaza proiecte de acte normative la solicitarea CSM sau ministrului justitiei.

PARCHETETELE DE PE LANGĂ CURTILE DE APEL,TRIBUNALE, TRIBUNALE PENTRU MINORI ȘI FAMILIE ȘI JUDECĂTORII

Pe lângă fiecare curte de apel, tribunal, tribunal pentru minori și familie și judecătorii funcționează un parchet cu sediul în localitatea în care își au sediul instanțele pe lângă care funcționează, având aceeași circumscripție cu acestea.

Parchetul de pe lângă curțile de apel și tribunale au în structură secții în cadrul cărora pot funcționa secții și birouri. Cele de pe lângă curțile de apel au în structură și o secție pentru minori și familie.

Birourile, serviciile ori compartimentele de specialitate din cadrul Parchetului General se stabilesc de către Procurorul general cu avizul ministrului Justiției.

Parchetele de pe langa curțile de apel sunt conduse de procurori generali, iar cele de pe lângă tribunale, tribunale pentru minori și familie și judecatorii sunt conduse de prim procurori. Procurorii generali ai Parchetelor de pe langa curțile de apel și prim procurorii exercită atribuții de coordonare si control al administrării parchetelor.

Funcții secundare

În funcție de volumul de activitate la Pachet, procurorul general sau prim-procurorul poate fi ajutat de unul până la doi adjuncți, cu Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, unde procurorul general sau prim procurorul pot fi ajutați de 1-3 adjuncți.

Secțiile, serviciile și birourile parchetelor de pe lângă instanțe sunt conduse de Procurori șefi. În cadrul parchetelor funcționează colegii de conducere care au aceleași atribuții cu cele menționate în cadrul Parchetului General (avizeaza probl genereale de conducere ale parchetelor).

Ministerul Public exercită prin procurori următoarele atribuții:

Efectuează urmărirea penală în cazurile și în condițiile prevăzute de lege și participă potrivit legii la soluționarea conflictelor prin mijloace alternative.

Conduce și supraveghează activitatea de cercetare penală a poliției judiciare

Conduce și controlează activitatea altor organe de cercetare penală

Sesizează instanțele judecătorești pentru judecarea cauzelor penale potrivit legii, exercită acțiunea civilă, etc.

DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE (DNA)

Este specializată în combaterea infracțiunilor de corupție potrivit legii, și își exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României, functionând pe lângă Î.C.C.J.

DNA se organizează ca structură autonomă în cadrul Ministerului Public și este coordonată de Procurorul General, desfășurându-și activitatea potrivit principiilor de organizare și funcționare a Parchetelor. DNA este independentăîn raport cu instanțele judecătorești, și parchetele de pe lângă acestea, precum și în relațiile cu celelalte autorități publice. Este condusă de un procuror șef asimilat prim-adjunctului procurorului general al Parchetului General, ajutat de 2 adjuncți, asimilați adjunctului procurorului general al Parchetului General, și de 2 consilieri, asimilați consilierilor procurorului general al parchetului general.

În cadrul DNA funcționează Colegiul de Conducere care hotărăște asupra problemelor generale de conducere ale acestui Parchet, și este constituit din: – Procurorul Șef, unul din adjuncții acestuia și 5 procurori aleși în Adunarea Generală a Procurorilor. Adunarea Generală a Procurorilor DNA se convoacă de către Procurorul Șef al acestui Parchet anual sau ori de câte ori este necesar. Atribuțiile Adunării Generale:

Dezbate activitatea anuală desfășurată de Parchet;

Alege în condițiile legii membrii CSM;

Dezbate probleme de drept, etc.

În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, Procurorul Șef al DNA emite ordine cu caracter intern. În cadrul DNA se pot înființa servicii teritoriale, servicii, birouri și alte compartimente de activitate prin ordin al Procurorului șef al acestui Parchet.

Sediul serviciilor teritoriale și circumscripția acestora se stabilesc de Procurorul Sef al DNA de regulă în localitățile în care își au sediul Parchetele de pe lângă Curțile de Apel și în raport cu circumscripția acestora.

DNA încadrează cu procurori numiți prin ordin al Procurorului șef al acesteia, precum și cu avizul CSM în limita posturilor prevăzute în statul de funcții. În afara condițiilor cerute de lege pentru a fi numiți magistrați, procurorii din cadrul DNA trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morala ireproșabilă, o vechime de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător și să fi fost declarați admiși în urma unui inteviu organizat de comisia special constituită.

Comisia care asigură evaluarea este numită prin ordin al Procuroruluișef al DNA și este formată din 3 procurori ai DNA, dar și specialiști în psihologie, resurse umane și alte domenii.

Interviul constă în verificarea pregătirii profesionale, a capacității de rezistență la stres, de a lua decizii, de asumare a răspunderii, precum și alte calități specifice. Procurorii numiți în carul DNA pot fi revocați prin ordin al Procurorului Șef al DNA cu avizul CSM în condițiile legii. La încetarea activității în cadrul DNA, procurorul poate reveni la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze.

CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII.

STATUTUL JUDECĂTORILOR ȘI PROCURORILOR

Importanța actuală a CSM este dată de Constituția României (art.133, art.134), dar și de către Legea 304/2004. În egală măsură, organizarea și funcționarea CSM este reglementată prin dispozițiile 317/2004 modificată.

ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA

CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

CSM este alcătuit din 19 membrii dintre care:

9 judecători și 5 procurori aleși în Adunările Generale ale judecătorilor și procurorilor care compun cele 2 secții ale Consiliului, una pentru judecători și cealaltă pentru procurori;

2 reprezentanți ai societății civile, specialiști în domeniul dreptului, care se bucură de o înaltă reputație profesionalăși morală, aleși de Senatul României;

Președintele Î.C.C.J, ca reprezentant al puterii judecătoresti, Ministrul Justiției și procurorul general al Parchetului General, care sunt membrii de drept ai Consiliului.

Secția pentru judecători este alcatuită din:

2 judecători de la Î.C.C.J;

3 judecători de la curtile de apel;

2 judecători de la tribunale;

2 judecători de la judecatorii.

Secția pentru procurori este alcatuită din:

1 procuror de la Parchetul General sau de la DNA

1 procuror de la parchetele de pe lângă curțile de apel

2 procuri de la parchetele de pe lângă tribunale

1 procuror de la parchetele de pa lângă judecătorii.

Judecătorii și procurorii, membrii ai CSM, sunt aleși de Adunările Generale ale judecătorilor, respectiv procurorilor, din rândul judecătorilor și procurorilor numiți de președintele României.

Candidaturile se depun la colegiul de conducere al Î.C.C.J, la colegiul de conducere al Parchetului General, la colegiul de conducere al DNA sau la colegiile de conducere ale curților de apel sau ale Parchetelor de pe lângă aceastea, însoțite de:

un CV;

o declarație pe propria răspundere din care să rezulte că nu au făcut parte din serviciile de informații de înainte de anul 1990;

un proiect managerial privind principalele obiectivele pe care le vor urmări în cazul alegerii și după caz documente justificative;

o declarație autentică că nu sunt lucrători operativi acoperiți, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informații actuale;

o declarație de interese actualizată.

Sunt desemnați pentru a candida la funcția de membru al CSM judecătorii și procurorii care au obținut majoritate de voturi în Adunările Generale .

Judecătorii Î.C.C.J aleg în Adunarea Generală prin vot secret, direct și personal 2 membrii pentru CSM dintre judecătorii care și-au depus candidatura. În mod similar procedeazăși procurorii din cadrul Parchetului General sau a DNA.

Judecătorii de la Curțile de Apel și procurorii de la Parchetele de pe lângă acestea aleg ca membrii CSM în Adunările Generale 3 judecători pentru Curțile de Apel și un procuror de la Parchetele de pe lângă acestea. În mod asemănător procedeazăși judecătorii de la tribunale, tribunale specializate și procurorii de la parchetele de pe lângă acestea, alegănd în adunările lor generale 2 judecători de la tribunale și tribunale specializate și 2 procurori de la parchetele de pe lângă acestea.

Judecătorii de la judecătorii și procurorii de la Parchetele de pe lângă acestea, aleg ca membrii ai CSM în Adunările lor Generale 2 judecători de la judecătorie și 1 procuror de la parchetele de pe lângă acestea.

În procedura de desemnare a candidaților de alegere a membrilor CSM, Adunările Generale sunt legal constituite în prezența a cel puțin 2/3 din numărul judecătorilor sau procurorilor pe funcție (inclusiv cei delegați sau detașați la alte instante sau parchete).

Contestațiile referitoare la legalitatea procedurilor pot fi depuse la CSM în termen de 15 zile de la data alegerilor și vor fi soluționate de plenul CSM în termen de 5 zile de la data sesizării. Soluția motivată a contestației se comunică persoanelor care au efectuat sesizarea. În cazul în care se constată încalcări ale legii în procedurile de alegere, CSM dispune măsurile necesare pentru înlăturarea acestora, inclusiv repetarea alegerilor (numai la instanțele sau parchetele unde s-au constatat astfel de încălcări), dacă va fi cazul.

În vederea alegerii celor 2 reprezentanți ai societății civile, organizațiile profesionale ale juriștilor, consiliile profesionale ale făcultăților de drept acreditate, asociațiile și fundațiile care au ca obiectiv apărarea drepturilor omului, pot propune Biroului permanent al Senatului câte un canditat.

Durata mandatului membrilor aleși ai CSM este de 6 ani, fără posibilitatea reinvestirii. Membrii CSM au calitatea de demnitari. Por fi membri ai CSM reprezentanți ai societății civile care îndeplinesc următoarele condiții:

sunt specialiști în domeniul dreptului cu o vechime de cel putin 7 ani într-o activitate juridică;

se bucură de o înaltă reputație profesionalăși morală;

nu au facut parte din serviciile de informații de înainte de 1990;

nu au calitatea de membru ai unui partid politic;

nu au îndeplinit în ultimii 5 ani o funcție de demnitate publică;

Calitatea de reprezentant al societății civile, ales ca membru al CSM este incompatibilă cu cea de parlamentar, ales local, funcționar public, judecător sau procuror în activitate, notar public, avocat, executor judecătoresc, consilier juridic în exercițiu.

Candidații propuși vor prezenta Senatului următoarele documente:

CV;

un proiect managerial privind principalele obiective pe care le vor urmări;

o declarație pe propria răspundere că nu au făcut parte din serviciile de securitate de înainte de 1990;

o declarație autentică pe propria răspundere că nu fac parte din servicii de securitate sau nu sunt lucrători operativi inclusiv acoperiți;

o declarație de interese actualizată;

cazier judiciar.

Senatul alege dintre candidați cei 2 reprezentanți ai societății civile. În termen de 15 zile de la publicarea hotărârilor Senatului privind validarea și alegerea membrilor CSM, președintele Î.C.C.J convoacă membrii CSM în ședința de constituire, ocazie cu care sunt aleși președintele și vicepreședintele CSM. Perioada în care judecătorul sau procurorul este membru al CSM constituie vechime în aceste funcții.

Calitatea de membru al CSM încetează:

la expirarea mandatului;

prin demisie;

prin revocarea din funcție;

prin nerezolvarea stării de incompatibilitate în termen de 15 zile de la data alegerii ca membru al CSM;

ca urmare a nerespectării dispozițiilor care se referă la interdicția ca judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, etc, saă fie lucrători operativi, inclusiv acoperiți, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informații (SRI).

Calitatea de membru al CSM se suspendă de drept în următoarele cazuri:

când a fost pusăîn mișcare acțiunea penalăîmpotriva sa prin ordonanță sau rechizitoriu;

când suferă de o boală psihică care îl impiedică să-și exercite funcția în mod corespunzător.

Revocarea din funcția de membru al CSM se propune de președintele sau vicepreședintele consiliului sau de 1/3 din membrii în următoarele situații:

Persoana în cauză nu mai îndeplinește condițiile legale pentru a fi membru ales al CSM;

În cazul neîndeplinirii sau al îndeplinirii necorespunzătoare a atribuțiilor în cadrul CSM;

În cazul aplicării oricărei sancțiuni disciplinare;

La cererea majorității Adunărilor Generale de la nivelul instanțelor sau parchetelor pe care le reprezintă.

Revocarea din funcție de președinte sau vicepreședinte se propune de o treime din numărul membrilor CSM. Membrii CSM răspund civil, disciplinar și penal în condițiile legii.

Orice persoană poate sesiza CSM în mod direct sau prin conducătorii instanțelor sau parchetelor de pe lângă acestea în legatură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a unor membrii aleși ai acestuia.

Din CSM nu pot face parte în timpul aceluiași mandat soți sau rude ori afini până la gradul 4 inclusiv. CSM este condus de un președinte, ajutat de un vicepreședinte, aleși dintre cei 9 judecători și 5 procurori pentru un mandat de 1 an ce nu poate fi reînnoit. Aceștia sunt aleși de plenul CSM în prezența a cel puțin 15 membrii ai CSM, cu votul majorității membrilor acestuia.

Președintele și vicepreședintele CSM sunt aleși de plen în prezența a cel puțin 15 membri ai consiliului, cu votul majorității membrilor acestuia.

Președintele CSM ale următoarele atribuții principale:

reprezintă CSM în relațiile interne și internaționale;

coordonează activitatea CSM și repartizează lucrările pentru plen și secție;

prezidează lucrările plenului CSM, cu excepția cazului când la lucrări participă președintele României;

propune plenului măsurile necesare pentruînceperea procedurilor de revocare a membrilor CSM și de ocupare a locurilor devenite vacante;

semnează actele emise de plenul CSM;

Lucrările secțiilor CSM sunt legal constituite în prezența majorității membrilor acestora și sunt prezidate de președinte sau, după caz, de vicepreședintele CSM. În lipsa acestora, membrii secției aleg un președinte de ședință cu votul majorității membrilor prezenți. Hotărârile plenului CSM și hotărârile secțiilor se iau cu votul majorității membrilor prezenți. Președintele ÎCCJ participă la lucrările secției pentru judecători, Procurorul General al Parchetului General la lucrările secției pentru procurori. Reprezentanții societății civile participă numai la lucrările Plenului CSM. Lucrările Plenului CSM și ale secțiilor sunt, de regulă, publice. Membrii Plenului sau al secțiilor hotărăsc cu majoritate de voturi situațiile la care ședințele nu sunt publice. Hotărârile CSM în plen și în secții se iau prin vot direct, secret și întotdeauna se motivează. Hotărârile privind cariera și drepturile magistraților se redactează în cel mult 20 de zile și se comunică de îndată, fiind publicate în Buletinul Oficial al CSM și pe pagina de internet a acestei instituții în termen de 10 zile de la redactare. Hotărârile pot fi atacate în termen de 15 zile de la comunicare/ publicare, cu recurs de orice persoană interesată la secția de contencios administrativ și fiscal a ÎCCJ.

Atribuțiile CSM. Printre altele, CSM: – întocmește și păstrează dosarele profesionale ale magistraților; – coordonează activitatea INM și a SNG;

ATRIBUȚIILE PLENULUI CSM

Referitor la cariera judecătorilor și procurorilor, plenul CSM are următoarele atribuții:

propune președintelui României numirea sau eliberarea din funcție a magistraților, cu excepția celor stagiari;

numește judecătorii stagiari și procurorii stagiari pe baza rezultatelor obținute la examenul de absolvire al INM;

dispune promovarea judecătorilor și procurorilor;

propune președintelui României conferirea de distincții pentru judecători și procurori;

Referitor la admiterea în magistratura, evaluarea, formarea și examenele judecătorilor și procurorilor, plenul CSM are următoarele atribuții:

la propunerea consiliului științific al INM, stabilește numărul anual de cursanți ai INM, aprobă anual data și locul pentru organizarea concursului de admitere la INM, stabilește tematica pentru concursul de admitere al INM și aprobă programul de formare profesională al auditorilor de justiție, emite avize și adoptă regulamente în condițiile prevăzute de lege;

numește comisia de admitere și comisia de elaborare a subiectelor pentru admiterea la INM în condițiile prevăzute în Regulamentul de organizare a examenului de admitere în INM;

organizează și validează, potrivit legii și Regulamentului, examenul de capacitate al judecătorilor și procurorilor, și aprobă programul de formare profesională continuă al judecătorilor și procurorilor la propunerea consiliului științific al INM;

organizeazăși validează potrivit legii concursul pentru numirea în funcții de conducere a magistraților, etc.

Referitor la organizarea și funcționarea instanțelor și a parchetelor, plenul CSM are următoarele atribuții:

convoacă Adunările Generale ale judecătorilor și procurorilor în condițiile legii;

aprobă măsurile pentru suplimentarea sau reducerea numărului de posturi pentru instanțe și parchete;

elaborează propriul proiect de buget cu avizul consultativ al Ministerului Finanțelor Publice și emite avize conforme pentru proiectele de buget ale instanțelor și parchetelor.

Alte atribuții ale plenului CSM:

adoptă codul deontologic al judecătorilor și procurorilor;

adoptă regulamentul de organizare și funcționare al CSM;

adoptă regulamentul privind procedura alegerii membrilor CSM;

adoptă regulamentul de ordine interioară a instanțelor și parchetelor;

asigură publicarea codului deontologic în Monitorul Oficial, etc.

ATRIBUȚIILE SECȚIILOR CSM

Cu privire la cariera judecătorilor și procurorilor, secțiile CSM au următoarele atribuții:

dispun delegarea judecătorilor și detașarea judecătorilor și procurorilor în condițiile legii;

numesc în funcții de conducere judecătorii și procurorii;

examinează recomandările primite de la colegiul de conducere al Î.C.C.J privind numirea în funcție a judecătorilor în cadrul Curții Supreme;

soluționează contestațiile împotriva calificativelor acordate de comisiile de evaluare anuală a magistraților, etc.

Referitor la organizarea și funcționarea instanțelor și parchetelor, secțiile CSM au următoarele atribuții:

aprobă înființarea și desființarea secțiilor curților de apel și ale instanțelor din circumscripția acestora, precum și înființarea de secții secundare ale instanțelor și parchetelor;

aprobă propunerea procurorului general al Parchetului general sau al procurorului șef al DNA de înființare sau desființare a secțiilor din cadrul parchetelor;

avizează proiectul de hotărâre de Guvern privind lista localităților care fac parte din circumscripțiile judecătoriilor;

Secția pentru judecători a CSM încuviințează percheziția, reținerea sau arestarea preventivă a judecătorilor și magistraților asistenți, iar secția pentru procurori a CSM încuviințează aceste proceduri pentru procurori. Dispozițiile privind percheziția și reținerea nu se aplică în caz de infracțiune flagrantă.

ATRIBUȚIILE CSM ÎN DOMENIUL RĂSPUNDERII DISCIPLINARE A MAGISTRAȚILOR

Secția pentru judecători are rolul de instanță disciplinară pentru judecători și pentru magistrații asistenți ai Î.C.C.J.

Acțiunea disciplinară se expercită de către Inspecția Judiciară prin inspectorul judiciar sau de Președintelele Î.C.C.J. Acțiunea disciplinară în cazul abaterilor săvârșite de un judecător se exercită de către Inspecția Judiciară prin inspectorul judiciar, de ministrul justiției sau de președintele ÎCCJ. Acțiunea disciplinară în cazul abaterilor săvârșite de procurori se exercită de către inspecția judiciară prin inspectorul judiciar, de ministrul justiției sau de procurorul general al Parchetului General. Acțiunea disciplinară în cazul abaterilor săvârșite de magistrați-asistenți se exercită de către inspecția judiciară prin inspectorul judiciar, de președintele ÎCCJ. Secțiile CSM soluționează acțiunea disciplinară printr-o hotărâre care cuprinde, printre altele, următoarele:

temeiul de drept al aplicării sancțiunii;

motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de judecător sau procuror;

sancțiunea aplicatăși motivele care au stat la baza aplicării acesteia;

calea de atac – prin care poate fi atacată această hotărâre;

instanța competentă să judece această cale de atac;

descrierea faptei care constituie abatere disciplinarăși încadrarea juridică a acesteia.

Hotărârile secțiilor CSM prin care s-a soluționat acțiunea disciplinară se redactează obligatoriu în termen de cel mult 20 de zile de la pronunțare și se comunică, de îndată, în scris judecătorului sau procurorului vizat, dar și inspecției judiciare, ori după caz, titularului acțiunii disciplinare.

Membrii CSM față de care se exercită o acțiune disciplinară nu participă la lucrările secției în care se va judeca această acțiune.

ORGANIZAREA INSPECTIEI JUDICIARE.

STATUTUL INSPECTORILOR JUDICIARI

Pentru realizarea atribuțiilor sale, Inspecția Judiciară dispune de un aparat propriu, organizat în direcții, servicii și birouri. În cadrul aparatului propriu, funcționează inspectori judiciari, personal de specialitate juridică, asimilat magistraților, funcționari publici (legea 188/1999 privind statutul funcționarului public) și personal contractual (persoanele cărora se aplică Codul Muncii). Organizarea și funcționarea Inspecției Judiciare, structura organizatorică și atribuțiile compartimentelor se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al inspectorului șef care se publică în Monitorul Oficial partea I. Inspecția judiciară funcționează cu un număr maxim de 70 de posturi. Numărul de posturi poate fi modificat prin Hotărâre a Guvernului, la propunerea inspectorului șef, cu avizul CSM. Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale Inspectiei Judiciare se asigură integral de la bugetul de stat, fondurile destinate inspecției judiciare fiind evidențiate distinct în bugetul CSM. Inspecția judiciară este condusă de un inspector șef, ajutat de un inspector șef-adjunct, numiți de către Plenul CSM în urma unui concurs referitor la prezentarea unui proiect specific funcției respective. Concursul se organizează de către CSM potrivit regulamentului aprobat prin hotărâre a Plenului CSM care se publică în Monitorul Oficial partea I. Organizarea concursurilor pentru posturile de inspector șef și inspector șef-adjunct se anunță cu 3 luni înainte datei acestora. Mandatul inspectorului șef și inspectorului șef adjunct este de 3 ani și poate fi reînnoit o singură dată. De asemenea, inspectorul șef și inspectorul șef adjunct pot fi revocați din funcție de plenul CSM. Hotărârea plenului CSM prin care se dispune revocarea poate fi atacată în termen de 30 de zile, la secția de contencios administrativ și fiscal a Î.C.C.J. Inspecția judiciară reprezintă structura care acționează potrivit principiului independenței operaționale, îndeplinind prin inspectorii judiciari, numiți în condițiile legii, atribuții de analiză, verificare și control în domeniile specifice de activitate.

Atribuțiile inspectorului șef sunt următoarele:

exercită funcția de conducere și de organizare a activității inspecției judiciare;

reprezintă inspecția judiciară în relațiile cu CSM sau cu alte instituții naționale sau internaționale;

exercită atribuțiile legale ce îi revin în calitate de ordonator de credite;

numește în condițiile legii inspectorii judiciari și alte categorii de personal din cadrul inspecției judiciare;

inspectorul șef al Inspecției Judiciare nu solicită și nu primește instrucțiuni de la o altă autoritate, sau o altă persoanăîn exercitarea atribuțiilor sale.

Inspectorul șef al Inspecției Judiciare este ajutat de un inspector șef adjunct, îndeplinind următorele atribuții:

coordonează activitatea personalului inspecției judiciare, altul decât inspectorul judiciar;

ajută inspectorul șef în procesul de avizare și întocmire a actelor și rezoluțiilor întocmite de către inspectorii judiciari;

este înlocuitorul de drept al inspectorului șef, etc.

În cadrul inspecției judiciare funcționează inspectori judiciari care pot avea următoarele atribuții:

în materie disciplinară dispun și efectuează cercetare disciplinarăîn vederea exercitării acțiunii disciplinare față de judecători și procurori, inclusiv asupra celor care sunt membrii ai CSM;

efectuează verificări la instanțele de judecatăîn legatură cu respectarea normelor procedurale privind primirea cererilor, repartizarea aleatorie a dosarelor, stabilirea termenelor, etc;

efectuează verficări la parchete în legătura cu respectare normelor procedurale care au același caracter;

verifică eficența managerialăși modul de îndeplinire a atribuțiilor ce decurg din legi și regulamente pentru asigurarea bunei funcționări a instanței și a parchetelor.

Inspectorii din cadrul Inspecției Judiciare sunt numiți de către inspectorul șef pentru un mandat de 6 ani, în urma unui concurs dintre magistrații care au o vechime de cel puțin 8 ani în magistratură, care au cel puțin grad de tribunal sau parchet de pe lângă tribunal și au avut calificativul foarte bine la ultima evaluare.

Organizarea si funct profesiei de ex jud in leg romana

ORGANIZAREA ACTIVITATII EXECUTORILOR JUDECATORESTI

– Organizarea si functionarea birourilor de executori judecatoresti –

Legea 188/2000; reg de punere in aplicare a acestei legi, statutul profesiei de ex jud

Activitatea ex jud se exercita in cadrul unui birou in care pot functiona unul sau mai multi executori jud asociati cu personal auxiliar corespunzator.Coordonarea si controlul activ ex jud se exercita de catre Min justitiei, la propunerea consiliului UNEJ, care stabileste si nr executorilor jud si al birourilor acestora din localitatile aflate in circumscriptia fiecarei judecatorii si din Municipiul Bucuresti. IN circumscriptia unei judecatorii pot functiona unul sau mai multe birouri de executori jud. 

Criteriile avute in vedere pentru stabilirea nr ex jud si al birourilor sunt date de dispozitiile art 13 din legea nr 188/2000.

NR ex jud din circumscriptia unei instante nu va fi mai mic de 3.

Biroul executorului jud trb sa fie inregistrat in termen de 90 de zile de la emiterea ordinului de numire al min justitiei. Inregistrarea se face la cererea ex judecatoresc. Ex jud interesat, la cererea de executare va atasa :

– ordinul de numire al ex jud

– dovada existentei sediului biroului

-confirmarea colegiului director al camerei ex cu privire la faptul ca biroul corespunde la desf act

– la cerere ex jud va prezenta stampila si specimenul de semnatura

Pentru motive temeinice termenul de 90 de zile va fi prelungit doar cu incuviintarea min jud. registrul special in care se face inscrierea ex jud se tine de primul grefier al curtii de apel in a carei circumscriptie isi are sediul biroul. Primul grefier va elibera in termen de 3 zile un certificat care atensta efectuarea inregistrarii. biroul ex jud are arhiva si registratura proprie si va tine evidenta financiar contabila potrivit legii.

   Executorul jud, pentru buna functionare a biroului sau va tine urm registre:

– registrul general pentru evidenta persoanelor

-registrul general pentru evidenta notif

-OPIsul registrului general pentru evidenta dos

-… pt ev not

– Registrul de valori

– de corespondenta

Actele intocmite de catre ex jud vor fi evidentiate in registrele mai sus indicate mentionandu se totodata si onorariul stabilit. in cazul in care im biroul respectiv functioneaza mai multi ex jud asociati, in aceste registre vor fi evidentiate separat lucrarile si onorariile pe numele fiecarui executor judecatoresc in afara cazului inncare prin contractul de societate civila, se prevede ca registrele respective sa fie tinute separat de fiecare ex jud.

CAMERA EXECUTORILOR JUDECATORESTI

pe plan teritorial profesia de ex jud e reprezentata de cate o camera a ex.Camera ex jud are personalitate juridica si va fi compusa din toti ex judecatoresti din circumscriptia unei curti de apel. faptul ca, camera are stampila proprie care cuprinde cel putin denumirea camerei si stema rom iar sediul acesteia se afla in aceeasi localitate unde se gaseste si cel al curtii de apel.

Totalitatea ex jud in functie care compun o astfel de camera se pot constitui in adunarea generala, ca cel mai important organ de conducere al acestui for reprezentativ.

Potrivit art 27 din legea 188/2000, Camera este condusa de un colegiu director format dintr un presedinte, un vicepresedinte si 3-7 membrii. Totodata dintre membrii acelei camere se va alege si un reprezentant in colegiul uniunii nat a ex jud. 

La nivelul unei camere mai functioneaza si o comisie de cenzori.

UNEJ

 Organele de conduxere a unej sunt:

– congresul

-consiliul

-presedintele

In cadrul uniunii exista si functioneaza biroul executiv compus din presedinte, cei 2 vicepresedintii si 2 membrii ai consiliului uniunii.

In cadrul Uniunii functioneaza o casa de asigurari pentru asig de rasp civila a ex jud.

Pentru asig pregatirii si funct continue a ex jud exista centrul national de pregatire si lerfectionare a ex jud condus de un director, ajutat de un secretar. uniunea are un patrimoniu, buget, sigiliu si sigla proprie precum si personal auxiliar necesar pentru buna desf a activitatii, iar sediul acestui organ e in bucuresti.

ADMITEREA IN PROFESIA DE EX JUD

pentru a asigura accesul in profesie numai a persoanelor care pot exercita in bune conditii activ specifice au fost avute in vedere reguli stricte privind  aceasta procedura. 

Pentru a dobandi calitatea de executor jud dispozitiile legale actuale stabilesc anumite conditii specifice pentru pers interesate, astfel:

– pers sa fi indeplinit timp de 2 ani functia de ex jud stagiar si sa promoveze ex de definitivat

– pers sa fk exercitat timp de 3 ani o functie de specialitate juridica si sa promoveze concursul sau ex de admitere in peofesie

– pers sa exercite timp de 5 ani functia de judecator, procuror sau avocat cu conditia sa fi promovat ex de definitivat in profesia din care provine:( pers va fi scutita de ex de admitere)

DREPTURILE SI OBLIGATIILE EX JUD

POtrivit art 36 din legea 188/2000 ex jud isi exercita pers atributiile. activitatea ex jud este considerata vechime in functie juridica de specialitate.

Potriv art 39 din lege ex jud au dr la onorariu.

Fata de aceste aspecte ex jud su urm drepturi: 

– dr de a exercita o activ independenta si autonoma

– dr de a beneficia de sprijinul promt si efectiv din partea agentilor fortei publice in exdrcitarea atr de serviciu

– dr de a beneficia de info necesare din partea tertilor detinatori pentru efectuarea ex silite

– dr de a beneficia de vechime in functie juridica de specialitate pe perioada exercitarii profesiei

– dr se a beneficia de onorariu si alte cheltuieli de executare pt activ prestata

– dr de a fi protejat de lege

– dr la concediu de odihna

– dr de a alege si de a fi ales in structurile reprez ale peofesiei

– dr de a participa la simpozioane, colocvii

– dr de a formula si adresa petitii

– dr de a si angaja pers auxiliar

– dr de a utiliza insemnele profesiei

Obligatiile

– obligatia de a redacta actele de executare in limba romana si de a se asigura ca pers care nu vbesc sau nu inteleg limba romana iau la cunostinta cuprinsul actului prin intermediul unui traducator sau interpret

– obligatia pastrarji documentelor necesare desf activ in conditii optime

– obligatia de a nu refuza in mod nejustificat intocmirea actelor de executare sau de a efectua executarea silita

– obligatia pastrarii secretului profesional

– oblig resp timpului in care se efectueaza ex sil

-obligatia de a nu si face reclama

– de a nu dobandi bunuriu care au facut ob ex sil

– obl participarii laa cursurile de preg prof

– de a participa in calitate de martor in procesele unde e citat

– de a inainta documentele solicitate de aut judiciare sau jurisdictionale

– de a achita  cotele de contributie si cotizatiile corespunzatoare

– de respectare etica si denotologie peof

– incheierii unei asig civile