Organizarea Si Functionarea Trezoreriei Statului

ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA TREZORERIEI STATULUI

Cuprins:

I. Stadiul actual al cercetării

Importanța trezoreriei

Funcțiile trezoreriei

Etapa actuală

II. Studiu aplicativ pentru derularea operațiunilor prin trezorerie

III. Perspectivele dezvoltării operațiunilor derulate prin trezorerie

IV. Concluzii și propuneri

V. Bibliografie

I.Stadiul actual al cercetării

1.1.Importanța trezoreriei

Conceptul de trezorerie apare ca rezultat al unei lungi evoluții istorice, care a condus, mai întâi, la identificarea noțiunii de „monedă publică”, apoi la centralizarea acesteia sub o autoritate unică (unitate de casă), abilitată să vegheze la respectarea unui ansamblu de reguli speciale – regulile contabilității publice.

Trezoreria este o noțiune istorică. În Egiptul antic și în Babilon, trezoreria era depozitată în temple sau în palatul regal, căpătând caracteristici sacre, iar statul consuma aceste resurse publice fără să le introducă în circuitul economic.

În Grecia antică, surplusul încasărilor asupra cheltuielilor era depus în templele din Atena, iar statul împrumuta bani, la casa sacră din Atena, pentru a-și acoperi cheltuielile „extraordinare” și plătind dobândă. Astfel, dacă în Egiptul antic și în Babilon, statul cheltuia banul public precum dorea, în Grecia antică, există o anumită relație între stat și casa sacră din Atena. Ridicarea surplusului de resurse pentru cheltuieli era însoțit de plata dobânzii. În Roma imperială, existau patru tipuri de trezorerii, fiind, oarecum, specializate. Astfel, tipul de Trezorerie specializată în colectarea impozitelor angajează specialiști pentru perceperea impozitelor. E de menționat faptul că, în Evul Mediu, în Imperiul Roman, apare necesitatea formării unui organ de tipul „Ministerul de Finanțe”, cancelarie imperială centralizată, „fiscul” devenind treptat casieria publică unică. În ansamblu, epoca romană a cunoscut un anumit progres spre unificare a trezoreriei publice, dar creșterea puterii personale a suveranului împiedică autonomia trezoreriei publice. Dispersarea între trezorerie și punga personală a suveranilor, pe de o parte, și raritatea numerarului, pe de altă parte, au condus la o puternică fragmentare a operațiunilor de trezorerie.

În perioada feudalismului timpuriu, se susținea că moneda publică să fie administrată de către persoane private, ele rămânând proprietari ai acestor funcții și își „închiriau” serviciile lor administrației centrale. De aici, survine un anumit număr de practici păgubitoare pentru finanțele publice.

Vărsarea impozitelor percepute erau făcute cu întârziere, fapt ce punea bugetul statului în stare deficitară, fiind nevoit să apeleze la avansuri de la propriii săi încasatori. Aceștia aveau, deci, interesul de a vărsa impozitele cât mai târziu posibil, transformându-se în creditorii autorității centrale și beneficiind de dobânzile aferente.

Așadar, urmărim o distincție între trezoreria publică și trezoreria privată. În această perioadă, se evidențiază camera de conturi, abilitată cu respectarea principiului nou al ordonăriiprealabile a cheltuielilor și verificării conturilor anuale.

În evoluția sa istorică, Trezoreria publică însumează noi caracteristici regăsite în secolele XVII și XVIII:

Astfel, în Epoca Renașterii, Trezoreria publică este caracterizată prin:

creșterea dimensiunii bugetului și a capacităților trezoreriei;

menținerea unui nivel ridicat de cheltuieli personale ale casei regale, care variau de la 20% până la 50%;

apariția unui fenomen nou, recurgerea la împrumuturi de la bancheri internaționali sau naționali;

dispersia responsabilităților, gestiunea financiară a finanțelor publice rămânând fragmentată;

apariția și dezvoltarea camerelor de conturi, a consiliilor regale, birourilor de finanțe, care realizau un control modern al finanțelor publice.

În Franța, ca și în Anglia, în Evul Mediu, monarhul putea să perceapă veniturile ordinare și să le utilizeze fără vreo autorizație din partea cuiva. Dar dacă acesta avea, însă, nevoie de resurse bănești pentru acoperirea unor cheltuieli extraordinare, el trebuia să se adreseze Statelor Generale pentru a obține aprobarea pentru instituirea unui impozit. Revoluția Franceză a democratizat în public, impunând principii moderne, precum: centralizare, unitate, independență, accentuându-se, totodată, controlul guvernului de către „corpurile parlamentare”, precum și verificarea „intendenților” de către corpuri autonome de specialiști. Treptat, a fost creat un climat favorabil pentru dezvoltarea unei organizări financiare detaliate și complete.

Este semnificativ faptul că, în aceste condiții, se evidențiază și rolul controlului financiar. Abordarea modernă a finanțelor publice impune controlul centralizat al cheltuielilor publice. Această cerință este impusă de constituirea și consolidarea băncilor centrale ale ministerelor guvernamentale, cheltuitoare de bani publici.

Perioada de modernizare a finanțelor publice continuă și în sec. XIX, fapt care a dus la consolidarea definitivă a două caracteristici:

unificarea organizatorică: casieria statului, centralizată și, de regulă, dispunând de cont curent la Banca Centrală, permite evidențierea lichidității autorității publice și ierarhizarea mecanismelor de control al finanțelor publice (contabilii publici, inspectorii generali ai Ministerului Finanțelor, Curtea de Conturi);

autonomia și garanția operațiunilor prin separarea ordonatorilor și contabililor, precum și printr-o serie de reguli care reglementează gestionarea fondurilor publice.

În sec. XIX, continuă modernizarea finanțelor publice, contribuind la unificarea și structurarea centralizată a trezoreriei publice. Crește responsabilitatea statului în constituirea mecanismelor formării capitalului sau a creării de monedă, precum și fluctuațiile economiei. După criza economică mondială din 1929-1933, statul se implică tot mai activ în procesele economice.

Intervenționismul economic al statului a cunoscut patru valuri succesive și suprapuse:

raționalizările și preluările în gestiunea publică;

crearea de întreprinderi publice;

controlul monopolurilor;

intervențiile directe sau indirecte în sectorul bancar și financiar.

Diversificarea și complexitatea intervențiilor statului, mai ales în domeniul economic, au impus redimensionarea fluxurilor și refluxurilor trezoreriei, și aceasta, deoarece s-au derulat perioade în care statul s-a angajat sau s-a dezangajat în viața economică, reducându-și intervențiile sau amplificând prelevările fiscale.

După cum menționează Gheorghe Manolescu, după Cel de-al Doilea Război Mondial, sunt evidențiate patru faze specifice trezoreriei:

de expansiune, perioada de după război, în care trezoreria preia insuficiențele pieței și circuitelor financiare, fiind singura instituție care putea impune restricții și oferi avantaje;

de restrângere, specifică perioadei 1960-1975, în care trezoreria cunoaște o relativă dezangajare economică, cunoscută sub numele de debugetizare, care constă în transferul, către alte organisme financiare sau către piețele financiare, al sarcinii de asigurare al acoperirii cheltuielilor publice suplimentare. Această fază avea drept obiectiv, implicit, revenirea la o trezorerie pasivă, neutră și dezangajată, neintervenind în economie;

de reconsiderare a mecanismelor de intervenție a statelor, pe la mijlocul anilor ’70, accentuând voluntarismul și selectivitatea intervențiilor pentru atingerea unor obiective precise;

de resorbție a intervențiilor publice – după 1985, favorizată de expansiunea sectorului privat, de ameliorarea fluxurilor bancar-financiare, care a condus la relaxarea mecanismelor de piață, a concurenței, la deschideri financiare către exterior.

Emilian Drenuța, în lucrarea „Trezoreria finanțelor publice”, constată că „trezoreria finanțelor” este preluată din limba franceză (trezor-comoară) și indică locul de păstrare și de administrare a banilor publici.

Cercetătoarea Mariana-Cristina Cioponea menționează că diversificarea și intensitatea intervențiilor statului, îndeosebi în domeniul economic, au impus redimensionarea importanței Trezoreriei, având în vedere amploarea fluxurilor care se derulează, prin intermediul său, înfuncție și de modul în care statul s-a angajat sau dezangajat în viața economică.

Conceptul de trezorerie poate fi analizat din două puncte de vedere, și anume: organizatoric – atunci când trezoreria este un serviciu ce reprezintă o parte componentă a unei instituții, căruia îi revin sarcini și atribuții și are personal de specialitate și care funcționează după reguli bine stabilite și structural – în funcție de elementele patrimoniale componente ale acesteia.

Termenul trezorerie este folosit în două sensuri. Pe de o parte, el servește la desemnarea casieriilor propriu-zise ale statului, atunci când se vorbește de „situația Trezoreriei”, de „deficitul

Trezoreriei”, iar, pe altă parte, la desemnarea unei administrații publice ca instituție. Cele două sensuri ale termenului trezorerie sunt legate între ele și vizează și funcțiile care le îndeplinește Trezoreria.

Trezoreria statului este învestită cu o misiune importantă: asigurarea unei corecte efectuări a fluxurilor de încasări și cheltuieli, ea urmărind, în permanență, ajustarea acestora.

În lucrarea sa, Victor Munteanu constată că trezoreria este un ansamblu de operațiuni bănești și financiare pe care le efectuează o instituție, în scopul asigurării mijloacelor bănești necesare desfășurării în bune condiții a activității sale economice.

Trezoreria ca administrație, este serviciul public însărcinat cu gestiunea fondului public, în sensul casieriei, dar mai ales cu asigurarea echilibrului permanent dintre încasările generatoare de lichidități și plățile exigibile dintre veniturile publice și cheltuielile publice, finanțarea deficitului bugetar, gestionarea datoriei publice, toate acestea contribuind la asigurarea echilibrului valoric.

În lucrarea „Gestionarea finanțelor publice”, Angela Casian menționează că trezoreria publică reprezintă un serviciu al statului care asigură marile echilibre monetare și financiare, efectuând operațiuni de casierie, bancare și de contabilitate, exercitând acte de tutelă, de finanțare în domeniul economic și financiar.

O altă definiție a Trezoreriei publice o regăsim la cercetătorul Gheorghe Manolescu, potrivit căruia Trezoreria este un serviciu al statului, care asigură marile echilibre monetare și financiare ale lui, efectuând operațiuni de casierie, bancare și de contabilitate, necesare gestiunii finanțelor publice și exercitând activitatea de „tutelă”, de finanțare și de impulsionare în domeniul economic și financiar.

Subscriem la această opinie și menționăm că Trezoreria finanțelor publice este concepută drept o instituție financiară, prin care sectorul public își efectuează operațiunile de încasări și plăți, asupra cărora Ministerul Finanțelor exercită controlul fiscal și financiar.

Economistul român Gheorghe Manolescu distinge trei direcții fundamentale ale trezoreriei, și anume:

tendința de identificare, cu accentul pe autonomie, independență relativă;

tendința de unificare, de centralizare, conform unor reguli de drept bugetar, a încasărilor și cheltuielilor în aceeași „casierie” centrală;

tendința de diversificare a funcțiilor, determinată de creșterea intervenției statului în viața economică fapt care a condus la adaptarea operațiunilor contabile, esențial centralizate, la complexitatea și diferențierea operațiunilor financiare ale statului.

În această ordine de idei, considerăm că evoluția finanțelor publice a contribuit la extinderea rolului trezoreriei publice. Asigurarea rolului de echilibrare bugetară, care-i revine finanțelor publice ca atare, este executat de către trezoreria publică. În perioada de după Marele Crah, statul a devenit un regulator important al proceselor economice, în special, efectuând conibuit la extinderea rolului trezoreriei publice. Asigurarea rolului de echilibrare bugetară, care-i revine finanțelor publice ca atare, este executat de către trezoreria publică. În perioada de după Marele Crah, statul a devenit un regulator important al proceselor economice, în special, efectuând controlul pieței monetare și al pieței financiare. Această funcție a statului este transmisă spre administrarea trezoreriei publice.

Conceptul de trezorerie, precum am menționat anterior, este o categorie istorică, cu originea în antichitate. În acea perioadă, nevoile publice erau finanțate prin intermediul unor instituții, care, mai apoi, au fost denumite “trezorerie”. Trezoreria cuprinde totalitatea operațiunilor de mijloace publice, pe care le efectuează instituția publică, în scopul asigurării și desfășurării activității sale.

Generalizând opiniile cecetătorilor cu privire la definiția conceptului de trezorerie, considerăm că trezoreria publică este o instituție care gestionează mijloacele bugetare și ține sub control echilibrul bugetar pe termen scurt. Rezultatele cercetării dezvoltării conceptului de trezorerie publică au permis autorului să formuleze definiția de trezorerie. Prin urmare, trezoreria este instituția publică, ce gestionează fluxurile financiare și asigură executarea de casă, evidența contabilă și raportarea bugetului public național în scopul general al echilibrului valoric.

Trezoreria este organizată și funcționeaza ca un sistem unitar atât la nivelcentral, în cadrul Ministerului Finanțelor Publice, cât și la nivelul unitaților teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, în cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice.

Trezoreria publica are rolul de a asigura statului disponibilitațile financiare de care are nevoie pentru a face fată obligațiilor sale.

Prin sistemul de trezorerie se asigură realizarea concomitentă de operațiuni specific bancare, operațiuni de evidență bugetară, precum și operațiuni de control operativ.

Operațiunile derulate prin trezorerie se referă în special la execuția bugetară, asigurându-se astfel efectuarea operațiunilor de încasări și plăți pentru:

Bugetul de stat;

Bugetul asigurărilor sociale de stat;

Bugetele locale;

Fondul pentru plata ajutorului de șomaj;

Bugetul asigurărilor sociale de sănătate;

Fonduri speciale;

Alte disponibilitați ale instituțiilor publice;

Instituțiile publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, efectueaza operațiunile de încasări și plăți prin unitățile Trezoreriei Statului în a căror rază sunt înregistrate fiscal, cu excepția instituțiilor publice ai căror conducători au calitatea de ordonatori principali și secundari de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale și instituțiilor publice autonome cu sediul in Municipiul Bucuresti, precum și a Consiliului General al Municipiului București, care efectuează operațiunile de încasări și plăți prin Trezoreria Municipiului București.

Vărsămintele către buget se evidențiaza în mod operativ pe bugete, surse și plătitori. Operatiunile de plăți se efectueaza in limita creditelor bugetare aprobate, a mijloacelor extrabugetare și a fondurilor speciale, numai pentru cheltuielile și acțiunile aprobate prin legile anuale bugetare. Controlul exercitat de trezorerie determina creșterea răspunderii utilizarii banilor publici și asigurării finanțarii obiectivelor și acțiunilor aprobate.

Prin sistemul de trezorerie se obțin pentru Ministerul Finanțelor Publice informații reale, complete, precise, asupra operațiunilor derulate, creându-i acestuia posibilitatea de a interveni în timp util cu măsuri adecvate, privind realizarea execuției bugetare în mod corespunzator.

Importanța organizării sistemului Trezoreriei finanțelor publice în România rezulta din:

este considerat cel mai potrivit sistem de organizare a execuției finanțelor publice, protejându-le de toate riscurile;

permite soluționarea unor importante probleme financiare, prin mijlocirea operațiilor specifice, cum ar fi:

gestionarea creditelor externe primite de către Guvern pentru sprijinirea programelor de reformă ;

mobilizarea resurselor financiare din economie pentru acoperirea deficitului bugetar și pentru serviciul datoriei publice ;

finanțarea obligațiilor statului asumate prin acorduri guvernamentale cu decontare în conturile de clearing, barter și cooperare economica, în vederea echilibrarii importurilor cu exporturile.

permite cunoașterea permanentă a resurselor publice și previziunea nevoilor de împrumuturi pentru finanțarea deficitului bugetar.

Trezoreria publica cuprinde totalitatea resurselor de care dispune statul. Ea nu se limiteaza, însă, numai la execuția bugetului de stat. Astfel, prin Trezorerie s-a realizat separarea finanțelor sectorului public de resursele private din conturile distincte la banci.

Prin Trezorerie se realizează și politica de plasamente financiare din disponibilitațile temporare aflate în conturile trezoreriei, asigurând astfel, pe de o parte, valorificarea disponibilitaților temporare (surplusul de încasari fată de plați), iar pe de altă parte, sprijinirea prin mecanismele statului a procesului de tranziție.

Înființarea Trezoreriei finanțelor publice in România a completat cadrul instituțional prin care statul și-a creat posibilitatea de a-și stabili și aplica politica de venituri și cheltuieli, organizându-și activitatea financiara atât la nivel central, cât și în teritoriu. Astfel, a devenit posibilă creșterea răspunderii utilizării banilor publici, cât și asupra asigurării finanțarii obiectivelor și acțiunilor aprobate.

Prin Trezorerie este posibilă cunoașterea și rezolvarea implicațiilor specifice gestiunii financiare publice, facilitând folosirea de catre Ministerul Finanțelor Publice, cu ocazia întocmirii, aprobării și execuției bugetului public, a instrumentelor de analiză fundamentală și de supraveghere a realizării echilibrului financiar, monetar, valutar și al datoriei publice.

1.2.Funcțiile trezoreriei

Trezoreria publică a evoluat în dezvoltarea sa concomitent cu dezvoltarea economică. De aceea, în anumite perioade, ea își schimbă locul față de stat, manifestându-se mai pronunțat sau retrăgându-se lent din activitatea financiară a statului. Astfel, funcțiile trezoreriei publice sunt sub incidența diversificării și complexității rolului statului modern, evoluând în timp și spațiu, căpătând, pe parcurs, un rol important în coordonarea întregii activități privind constituirea și utilizarea finanțelor publice în scopul asigurării echilibrului valoric. În legătură cu aceasta, literatura de specialitate evidențiază evoluția funcțiilor trezoreriei, începând cu cele clasice și cuprinzându-le și pe cele moderne.

După cum menționează unii specialiști în domeniul finanțelor publice, precum: IulianVăcărel, Tatiana Moșteanu, Florentina Moisescu, Gheorghe Manolescu, trezoreria prezintă două funcții clasice: funcția de casier al statului și cea de bancă a statului. În opinia noastră, aceste funcții prin conținutul și esența lor, sunt foarte actuale. Astfel, prin funcția de casier public, trezoreria efectuează toate operațiunile propriu-zise de încasări și plăți privind toate fondurile publice din sistemul bugetar în numerar sau prin decontări în cont; efectuează controlul asupra cheltuielilor efectuate din bugetul public național.

Cunoașterea fluxurilor de încasări și de plăți dă posibilitate statului să asigure lichiditățile necesare, să elaboreze prognozele de plată, să echilibreze sincronic plățile și încasările, inclusiv a celor privind finanțarea deficitului bugetar și a serviciului datoriei publice externe și interne.

Trezoreria efectuează, precum un casier al statului, un mare număr de încasări și plăți. Acestea sunt, mai întâi, operațiuni prevăzute în legea bugetară, adică venituri și cheltuieli bugetare propriu-zise, precum și operațiuni ale conturilor speciale ale trezoreriei.

Trezoreria este, totodată, și casierul corespondenților săi, care, în virtutea reglementării generale a contabilității publice, depun cu titlu obligatoriu sau facultativ fonduri la trezorerie sau sunt autorizați să procedeze la operațiuni de venituri și cheltuieli prin intermediul contabililor trezoreriei. Aceștia au conturi deschise la trezorerie, pentru care Ministerul Finanțelor fixează condițiile de funcționare, precum și regimul dobânzii.

Astfel, Trezoreria este casierul administrațiilor autonome care întocmesc bugete sau au personalitate juridică distinctă de cea a statului, cum sunt instituțiile publice. Ea are ca sarcină emisiunea titlurilor de împrumut public și gestionarea datoriei statului. În acest scop, poate beneficia de concursul băncilor care folosesc ghișeele lor pentru plasarea împrumuturilor. Pentru împrumuturile pe termen scurt, trezoreria joacă un rol principal în emisiunea bonurilor de tezaur. Aceste bonuri au misiunea de a asigura lichidități suficiente pentru angajamentele organismelor, cărora trebuie să le garanteze plățile, precum și să le vegheze disponibilitățile de bani. Sarcina fundamentală a trezoreriei este de a veghea dacă, în fiecare moment, există fonduri disponibile în cantitate suficientă, pentru a face față statului și a corespondenților săi. Procurarea de bani în casieria publică este prima dintre operațiile trezoreriei. Aceasta este legată de mișcarea fondurilor în timp, determinată de termenele la care devin exigibile încasările și plățile.

În opinia noastră, Trezoreria publică are menirea să asigure, în permanență, disponibilitățile necesare plăților. Încasările și plățile constituie obiectul fluctuațiilor în cursul anului bugetar.

Pentru cheltuielile ordinare ale bugetului public, există o anumită regularitate a nivelului lor lunar, cu excepția lunii decembrie, în care se execută parțial cheltuieli, serviciile publice utilizând cea mai mare parte a creditelor lor încă neconsumate înainte de închiderea exercițiului, acestea riscând a fi anulate în virtutea regulii anulității.

Pentru venituri, regularitatea este mai puțin realizabilă, deoarece acesta depinde de ritmicitatea vieții economice, mai ales în cazul impozitelor directe. Aceste mișcări, diferite în timp ale veniturilor și cheltuielilor se combină cu alte mișcări de fonduri excepționale și cu mișcările datorate aperațiunilor corespondenților, imprimând trezoreriei mari variații.

Prin funcția de bancă a statului, trezoreria se prezintă ca o bancă de depozit și simultan ca o bancă de afaceri, care acordă împrumuturi unor interprinderi pentru dezvoltarea activităților.

Totodată, în calitatea sa de bancă, trezoreria face emisie de bonuri trezoreriale, intervenind, astfel, în domeniul circulației monetare.

Așadar, trezoreria publică poate fi considerată ca o bancă și prin faptul că instituțiile publice au deschise conturi de disponibilități, prin care se efectuează operațiuni de încasări și plăți, gestionând, astfel, mijloacele bănești ale sectorului public.

Având în vedere funcția de bancă, prin trezorerie publică, se gestionează datoria publică, operațiunile de contractare a împrumuturilor de către Guvern pentru finanțarea deficitului bugetar și refinanțarea datoriei publice.

Funcțiile de bancă ale Trezoreriei publice au la bază multe principii asemănătoare cu cele ale unei bănci comerciale, dar totodată, prezintă și unele deosebiri. Astfel o deosebire principală ar consta în scopul urmărit de fiecare instituție.

Scopul principal al Trezoreriei publice nu este obținerea de profit, dar efectuarea operațiunilor de încasări și plăți bugetare. Băncile comerciale, însă, urmăresc ca scop principal obținerea de profit.

În continuare, ne vom opri mai detaliat asupra unor activități concrete ce țin de funcțiile clasice ale trezoreriei publice.

Este știut că nici într-o societate statul nu poate să exercite o deplină suveranitate, decât dacă a reușit să centralizeze în mâinile sale totalitatea serviciilor financiare, dacă a încasat toate veniturile, la care are dreptul, pentru a plăti el însuși toate cheltuielile pe care le are drept sarcină pe întregul teritoriu.

De aici, reiese că centralizarea finanțelor publice, a fondurilor publice este o necesitate. Centralizarea a fost posibilă numai prin trezorerie. Această instituție financiară are însărcinarea să încaseze veniturile bugetare și să efectueze plăți. Trezoreria se axează, în fond, pe exercițiul contabil și, de aceea, nemijlocit, se separă de la administrațiile care iau decizii privind execuția bugetului. Centralizarea fondurilor publice a contribuit la centralizarea politică și administrativă, având suport financiar.

Este important de menționat faptul că instituirea trezoreriei publice a fost una din etapele importante privind separarea finanțelor publice de finanțele private. După cum a fost menționat anterior trezoreria, în Evul Mediu era gestionată de finanțiști privați, ei prestau serviciile lor cu privire la perceperea impozitelor. Într-o asemenea situație, statul depindea de bancherii privați privind executarea funcțiilor sale, îndeosebi, aceasta reflectându-se negativ în condiții de deficit de resurse financiare.

Considerăm că centralizarea politică și administrativă a fost un pas progresiv în dezvoltarea instituției trezoreriei publice. Procesul de centralizare a fondurilor publice a facilitat gestionarea lor. În aceste condiții, trezoreria, cu ușurință, a putut gestiona banii publici în timp, adică într-un an bugetar (financiar), pe de o parte, și, totodată, să gestioneze fondurile financiare publice în spațiu, adică să-i direcționeze pe ramuri, pe activități, pe regiuni prioritare, pe dealtă parte. Faptul că, prin trezorerie, se efectua mișcarea fondurilor ne demonstrează denumirea de altă dată a trezoreriei, în cadrul Ministerului Finanțelor Franței-„Direcția de Mișcare Generală a Fondurilor”.

În prezent, operațiile sunt simplificate, urmare a dezvoltării reglementărilor prin înscrisuri (documente de decontare) și operații în conturi. De exemplu, în Franța, crearea serviciului cecurilor poștale, în 1910, a fost un element decisiv în acest domeniu. Astfel, contabilii care locuiau în orașele în care Banca Franței nu avea sucursale, vărsau fondurile la un cont poștal și le retrăgeau din acest cont. Conturile poștale sunt legate de sucursalele Băncii Franței prin transferuri materiale de fonduri (bani). Mișcarea generală a fondurilor se produce prin documente, iar raporturile dintre trezoreriile locale și trezoreria centrală rezidă, din acest punct de vedere, mai ales, în ținerea unei contabilități a mișcării fondurilor publice, adică contabilitatea trezoreriilor.

În finanțele moderne, trezoreria publică se realizează prin alte funcții, caracteristice perioadei, dar păstrându-le, în mare măsură, și pe cele clasice. Funcțiile contemporane ale trezoreriei publice pun accentul pe administrarea, gestionarea și controlul finanțelor publice.

Funcțiile contemporane ale trezoreriei sunt abordate de mai mulți economiști, dintre care, în special îi menționăm pe Gheorghe Manolescu, Tatiana Moșteanu, Florentina Moisescu.

Autorii menționați mai sus indentifică cinci funcții contemporane ale Trezoreriei publice:

administrator al banului public;

intermediar financiar;

mandatar al puterii publice;

agent al intervenției financiare publice în economie;

gardian al marilor echilibre.

Mai jos, vom caracteriza foarte succint aceste funcții.

Administrator al banului public, această funcție este cea mai tradițională. Ea constă în ajustarea resurselor la „sarcinile publice”, adică în asigurarea, prin ansamblul circuitului trezorerial, ca intrările și ieșirile de fonduri să se echilibreze pentru fiecare din posturile contabile și în orice moment, ceea ce presupune existența unui „câmp de securitate” al resurselor disponibile pe termen scurt, care să permită confruntarea cu nevoile imprevizibile.

În această ordine de idei, considerăm că administrarea trezoreriei statului presupune, de asemenea, realizarea distincției dintre echilibrul bugetar și echilibrul trezoreriei. Se știe că, într-un buget în echilibru, există decalaje sezoniere. Spre exemplu, în bugetul de stat, în semestrul întâi, vin 40% din veniturile planificate, iar 60% vin în semestru al doilea. Într-o astfel de situație, trezoreria are menirea să asigure echilibrul bugetar. Funcția trezoreriei este de a asigura acoperirea nevoii de finanțare a statului, mobilizând resurse pe piețele de capitaluri, adică împrumutând, pe termen scurt, în numele statului. Trezoreria, într-un asemenea caz, se împrumută pe termen scurt, de pe piața monetară; pe termen mediu, folosind bonuri de trezorerie sau alte titluri comparabile și pe termen lung, utilizând împrumuturile de stat, ambele pe piețele financiare.

Această funcție a trezoreriei statului se prelungește prin aceea de casier, de care sunt legate sarcinile, de asemenea, clasice, ale contabilității și controlului banilor publici.

În fine, trezoreria trebuia, atunci când volumul datoriei sale a atins un anumit nivel și când structura acesteia s-a diversificat, să ducă o politică activă de gestiune a îndatorării, intervenind pe piața titlurilor sale, pentru a obține profit din oportunitățile reducerii sau extinderii costurilor datoriei.

Intermediar financiar, în această funcție trezoreria se împrumută nu numai pentru acoperirea unui deficit, dar și pentru acordarea, la rândul său, a împrumuturilor. În acest sens, trezoreria este unul din intermediarii financiari, precum sistemul bancar și instituțiile financiare, în numele statului contribuind la finanțarea sectoarelor prioritare.

Mandatar al puterii publice, prin această funcție, trezoreria exercită numeroase misiuni de autoritate, specifice statului, în sectoarele financiar și economic, deținând și participanți în anumite sectoare. În această funcție, trezoreria veghează, împreună cu Banca Centrală, asupra bunei funcționări a instituțiilor de credit, asupra orientării și metodologiei acestora. În numele statului, Trezoreria este acționar și gestionar al participațiilor publice. Ea poate participa la conducerea instituțiilor financiare și economice internaționale, precum Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială etc.

Agent al intervenției financiare publice în economie, în calitatea sa de agent al intervenției financiare publice în economie, trezoreria are menirea să contribuie la realizarea politicii economice a statului, finanțând sectoarele prioritare. Prin trezoreria publică, se finanțează activitățile de interes național, se subvenționează, parțial sau total, unele activități economice în scopul diminuării costurilor, cum e agricultura în România, acordarea unor bonificații la dobânzi, în cazul creditării sectorului agrar, cazul României.

Toate aceste intervenții ale trezoreriei sunt numai posibilități, utilizarea lor realizându-se cu mare precauție, deoarece se perturbă caracterul concurențial al piețelor resurselor financiare, activând după alte criterii decât cele ale raportului cost/profit. Realizarea acestei funcții contribuie la dezvoltarea economico-socială a țării.

Gardian al marilor echilibre, în această funcție trezoreriei îi revine un rol fundamental- menținerea echilibrului între intrările de resurse publice (venituri) și efectuarea plăților (cheltuielilor). Acest fapt este considerat un mare echilibru macroeconomic. Marile echilibre pot fi definite drept raporturi de egalitate între nevoile și capacitățile de finanțare, ele exprimând chiar obiectul politicii financiare, înțeleasă ca ajustare a capacităților de finanțare la necesitățile de finanțare și plasarea acestor finanțări în serviciul activității economice.

În opinia noastră, aceste echilibre îmbracă diverse forme: echilibrul trezoreriei, care constă în asigurarea bugetului cu suficiente resurse și posibilități de împrumuturi, pentru a face față cheltuielilor, prin realizarea continuă a închiderii circuitelor fondurilor publice; echilibrul piețelor de capitaluri, care presupune ca economisirea să fie suficientă pentru finanțarea investițiilor trezoreriei sau prin acoperirea cu împrumuturi a investițiilor publice. Economisirea va depinde de decizia deținătorilor de disponibilități, iar investiția este o decizie a agenților economici. Egalitatea dintre economisire (S) și investiții (I) poate fi gestionată de trezorerie și prin trezorerie numai dacă guvernul promovează o politică economică, care ar stimula creșterea economiilor ca pondere în venituri; echilibrul circuitelor monetare constă în vegherea asupra suficienței monedei emise și asupra circulației acesteia conform nevoilor economice. Echilibrul circuitelor monetare este și o funcție a Băncii Centrale. Legea egalității circulației banilor este dată de relația:

M * V = P *Vp,

în care:

M exprimă– masa monetară;

V – viteza de circulație a banilor;

P – nivelul general al prețurilor;

Vp – volumul producției.

În această egalitate, un rol important revine PIB-ului, el fiind direct proporțional cu masa monetară.

Masa monetară este direct proporțională cu PIB-ul și invers proporțională cu viteza de rotație a banului. Echilibrul plăților externe presupune că, prin intermediul împrumuturilor exterioare, al investițiilor, al reglării și controlului cursului de schimb, se poate finanța deficitul sau utiliza eficace excedentul balanței de plăți. Echilibrul pieței valutare se rezumă la supravegherea valorii externe a monedei, dacă există suficiente devize pentru echilibrarea nevoilor și investițiilor.

În toate aceste cazuri, echilibrele trebuie să fie asigurate, aceasta fiind esența politicii economice, fie plasată într-o optică кeynesiană (fiind vorba de realizarea unei politici anticiclice prin finanțarea deficitelor conjuncturale), fie monetaristă (prin reglarea agregatelor monetare), în ambele cazuri trezoreria aflându-se în centrul sectorului macroeconomic.

Rolul important, care îi revine trezoreriei în economia de piață se observă prin faptul că aceasta îndeplinește anumite atribuții și anume: asigură executarea bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat și a bugetelor locale, reflectată în încasarea veniturilor din impozite și taxe de la agenții economici și contribuabili și efectuarea plăților dispuse de ordonatorii de credite în limita creditelor bugetare aprobate; exercită operativ controlul financiar preventiv asupra încasărilor atât a veniturilor, cât și a încadrării cheltuielilor dispuse de ordonatorii de credite în prevederile și destinația aprobată prin bugetele de venituri și cheltuieli; efectuează operațiunile de decontare în contul instituțiilor publice și păstrarea disponibilităților acestora în urma constituirii și utilizării fondurilor și mijloacelor cu destinație specială; atrage disponibilități din economie – de la instituțiile financiare, agenți economici, populație – pe calea constituirii de depozite, precum și prin împrumuturile de stat, lansate în vederea asigurării resurselor financiare pentru reabilitarea și retehnologizarea unor sectoare economice, acoperirea deficitului bugetar; gestionează datoria publică, reflectată în primirea împrumuturilor interne și externe, rambursează creditele la scadență și plata dobânzilor; asigură evidența contabilă privind execuția de casă pentru toate operațiunile de încasări și plăți, cu ajutorul conturilor sintetice și analitice, desfășurate pe subdiviziunile clasificației bugetare și pe plătitori; asigură funcționarea corespunzătoare a sistemului informațional contabil privind raportarea executării bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat, a bugetelor locale, a fondurilor și mijloacelor speciale.

În viziunea autorului, trezoreria contribuie la realizarea politicii economice a țării în scopul identificării elementelor care ar conduce la obținerea echilibrului financiar, valutar și al echilibrului monetar drept componente structurale ale echilibrului valoric prin sistemul trezorerial.

În acest context, este necesară identificarea direcțiilor, care ar conduce la asigurarea echilibrului valoric prin trezoreria de stat și îmbunătățirea managementului financiar public în România. Prin abordarea științifică a conceptului și funcțiilor de trezorerie, se evidențiază segmente specifice, care trebuie reglementate în perspectiva consolidării unui sistem trezorerial modern și, totodată, eficient, în procesul de constituire, distribuire și utilizare a mijloacelor financiare publice pentru asigurarea echilibrului financiar.

Putem concluziona că, din punct de vedere conceptual, funcțiile trezoreriei publice sunt direcționate spre gestionarea fluxurilor financiare de intrare și ieșire, dirijarea și monitorizarea lichidităților, supravegherea, organizarea și rambursarea datoriei de stat, achitarea dobânzii și altor plăți aferente în scopul asigurării echilibrului valoric în general și a celui bugetar în special.

1.3.Etapa actuală

Trezoreria de Stat este organizată într-un sistem unitar, atât la nivel central, cât și în teritoriu, în scopul cuprinderii tuturor operațiunilor de casă ale bugetului public național.

Anii 1990 semnifică, pentru România, independența. Această epocă se caracterizează prin noi transformări în sistemul financiar, în general, și în sistemul finanțelor publice, în special. Tranziția la economia de piață și transformarea unităților economice socialiste din întreprinderi de stat în întreprinderi private, a băncilor în societăți comerciale pe acțiuni, cu capital privat, au impus adaptarea sistemului fiscal și sistemului financiar la noile cerințe.

Necesitatea creării, de către Ministerul Finanțelor al României, a sistemului propriu de stabilire, încasare și urmărire a utilizării veniturilor bugetului public național a fost determinată și de faptul că băncile, transformându-se în societăți pe acțiuni, solicită, pentru fiecare operațiune financiară, un comision.

Considerăm că modificările intervenite, în ultimul deceniu, în rolul și structura sistemului bancar, precum și schimbările de concepție privind administrarea și utilizarea resurselor financiare în sectorul public, au condus la concluzia că realizarea atributelor finanțelor publice, în condițiile tranziției la economia de piață, se asigură, numai dacă se dispune de sisteme proprii de organizare, care permit intervenția promptă în toate fazele de execuție. Un astfel de sistem de organizare a urmăririi execuției finanțelor publice îl constituie trezoreria, concepută, într-un mod unitar de organizare și funcționare, la nivel central și local (teritorial).

În opinia autorului, necesitatea înființării trezoreriei, în perioada de tranziție, este determinată, în primul rând, de modificările importante, survenite în rolul și structura sistemului financiar și bancar din România, începând cu anul 1990, cu consecințe deosebite, în ceea ce privește organizarea și gestionarea procesului bugetar. Aceste modificări se referă la faptul că Banca Națională a renunțat la execuția bugetului, păstrând numai contul de trezorerie al statului, orientându-și activitatea cu prioritate spre soluționarea problemelor privind circulația bănească și emisiunea monetară. În al doilea rând, utilizarea serviciilor oferite de băncile comerciale deservente a creat greutăți în executarea bugetului. Se cereau modificări în folosul finanțelor publice. Diversificarea sistemului bancar a pus problema controlului execuției bugetului de stat. Astfel, controlul bancar al încasărilor veniturilor și efectuării cheltuielilor bugetare este eliminat. În al treilea rând, organizarea sistemului bancar prezenta un mare risc pentru sectorul public, cunoscând faptul că activitatea bancară este supusă riscului falimentului, în care suntimplicate direct finanțele publice, deoarece acestea s-ar afla în gestiunea unei bănci, societate comercială pe acțiuni, cu capital privat.

Analizând astfel lucrurile, s-a creat necesitatea stabilirii acelui sistem de organizare a execuției bugetare, care să asigure protejarea finanțelor sectorului public de toate riscurile, inclusiv de cel al costului ridicat al cheltuielilor ce țin de comisioanele bancare și al costului dobânzilor aferente împrumuturilor ce s-ar lua pentru acoperirea deficitului bugetar.

Menționăm că evoluția finanțelor publice a contribuit la extinderea rolului trezoreriei publice. Asigurarea rolului de echilibrare generală a monedei și al economiei, care-i revine finanțelor publice, ca atare, este executat de către trezoreria publică. Aceasta se datorează faptului că statul a devenit, în perioada de după Marea Criză, un regulator important al proceselor economice, în special efectuând controlul pieței monetare și al pieței financiare. Această funcție a statului este transmisă spre administrare trezoreriei publice.

Trezoreria de Stat reprezintă o subdiviziune structurală a Ministerului Finanțelor (cu statut de direcție generală), constituită din 4 direcții:

Direcția managementul lichidităților

Direcția operațională;

Direcția metodologie;

Direcția rapoarte.

Din actele normative, Trezoreria de Stat este abilitată cu dreptul de coordonare și asigurare a procesului de executare de casă a bugetului de stat și a bugetelor unităților administrativ-teritoriale, a bugetului asigurărilor sociale de stat, a fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală, de întocmire a rapoartelor privind executarea bugetului public național, elaborarea metodologiei evidenței contabile și a rapoartelor financiare în sistemul bugetar.

Trezoreria de Stat îndeplinește un șir de funcții, cele mai principale fiind: organizarea și asigurarea executarii, prin sistemul trezorerial, a bugetului de stat, a bugetelor unităților administrativ-teritoriale, a bugetului asigurărilor sociale de stat și a fondurilor asigurărilor obligatorii de asistență medicală; organizarea și asigurarea evidenței contabile a executării de casă a bugetului de stat, a bugetelor unităților administrativ-teritoriale, a bugetului asigurărilor sociale de stat și a fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală prin intermediul sistemului trezorerial al Ministerului Finanțelor, și întocmirea rapoartelor lunare, trimestriale și anuale privind executarea de casă a bugetului de stat; deschiderea și închiderea conturilor bancare, în lei și în valută străină în Contul Unic Trezorerial, în Banca Națională și în alte instituții financiare; deschiderea și închiderea conturilor trezoreriale.

În opinia autorului, comparativ cu funcțiile tradiționale ale trezoreriei publice din țările dezvoltate, la care ne-am referit anterior, cele ale Trezoreriei de Stat, așa cum se manifestă ele astăzi, prezintă asemănări importante, dar și multe deosebiri. Deosebirile constau, în principal, în faptul că funcțiile Trezoreriei de Stat sunt mai restrânse și nu cuprind toate atribuțiile, de care se bucură trezoreriile publice din țările dezvoltate.

De exemplu, plasamentele financiare, pe care le face Trezoreria de Stat din disponibilitățile sale, se efectuează numai pentru împrumuturi pe termen scurt, prin intermediul Băncii Naționale, și nu direct, ca Trezoreria Franței, care execută astfel de operațiuni, în mod direct, beneficiarilor de împrumuturi pe termen scurt, mediu și lung. De acemenea, influența Trezoreriei de Stat asupra apărării cursului monedei naționale este mai limitată în România, deoarece nu are creat mecanismul necesar, respectiv dreptul de a o vinde sau a o cumpăra de pe piața valutară când are nevoie. Această problemă rămâne, deocamdată, un atribut exclusiv al Băncii Naționale.

II. Studiu aplicativ pentru derularea operațiunilor prin trezorerie

2.1. Prezentarea Trezoreriei Călărași

Necesitatea înființării Trezoreriei Călărași în cadrul sistemului funcțional aplicabil în județ a fost determinată de considerente legate de poziția sa economică și geografică în cadrul județului. Orașul Călărași deține, pe de o parte, o economie proprie prosperă, iar pe de altă parte constituie un punct central în geografia zonei, poziția sa contribuind astfel la facilitarea procesului execuției bugetare pentru unitățile administrativ-teritoriale din zona geografică Călărași, precum și la gestionarea operațiunilor prin trezorerie ale diferitelor categorii de contribuabili persoane juridice sau fizice aflate în cadrul unui spațiu geografic relativ extins. Trezoreria orașului Călărași a luat ființă în anul 1993, în baza Hotărârii Guvernului nr. 78/1992 privind organizarea și funcționarea Trezoreriei finanțelor publice și a Legii Contabilității nr. 82/1991. Din acel moment și până în prezent, Trezoreria Călărași funcționează ca trezorerie orășenească, organizată local ca serviciu în cadrul Administrației Financiare orășenești Călărași.

În ceea ce privește poziția sa în cadrul județului Călărași, Trezoreria Călărași este subordonată metodologic Direcției Județene de Trezorerie, fiind una din cele 11 unități de trezorerie care activează pe raza județului.

Principalele atribuții îndeplinite de către Trezoreria Călărași au în vedere:

încasarea și evidența veniturilor bugetare, precum și a veniturilor proprii ale instituțiilor publice;

verificarea și decontarea cheltuielilor instituțiilor publice;

vânzarea și gestiunea titlurilor de stat precum și a certificatelor de trezorerie;

administrarea și contabilitatea contului curent al trezoreriei;

administrarea conturilor persoanelor juridice și fizice, deschise la trezorerie conform legii;

administrarea operațiunilor de încasări și plăți prin casieria proprie.

2.2. Organizarea Trezoreriei Călărași

La nivelul orașului Călărași,trezoreria este organizată ca serviciu în cadrul Administrației Finanțelor Publice locale. În cadrul Trezoreriei, funcționează următoarele compartimente, aflate sub coordonarea șefului trezoreriei:

încasarea și evidența veniturilor;

verificarea și decontarea cheltuielilor publice;

administrarea conturilor agenților economici;

contabilitatea Trezoreriei Statului;

casierie, vânzare și gestiune a certificatelor de trezorerie;

Operațiuni de plăți efectuate prin virament

Salariații Trezoreriei Călărași verifică instrumentele de plată prezentate de către instituțiile publice și agenții economici sau inițiate chiar de către trezorerie, atât din punct de vedere formal cât și al prevederilor legale în vigoare, procedând astfel:

Instrumentele de plată depuse de către instituțiile publice și agenții economici la trezorerie, precum și instrumentele de plată inițiate de către Trezoreria Călărași, care în prealabil au fost grupate în pachete de către un salariat al trezoreriei, sunt preluate în sistem informatic, un pachet trebuind să nu cuprindă mai mult de 50 de instrumente de plată inițiate pentru preluarea în sistemul informatic.

La formarea pachetelor cu instrumente de plată ce se preiau în sistem informatic, acestea trebuie să fie grupate pe tipuri de operațiuni, respectiv:

plăți intratrezorerii inițiate (mică și mare valoare): cuprind operațiunile efectuate prin virament între unități ale trezoreriei din cadrul județului Călărași;

plăți intertrezorerii inițiate (mică și mare valoare): cuprind operațiunile de plăți efectuate prin virament între Trezoreria Călărași și unități ale trezoreriei situate în alte județe;

plăți interbancare mici inițiate – cuprind operațiunile efectuate prin virament reprezentând plăți de mică valoare efectuate între Trezoreria Călărași și unități bancare;

plăți interbancare mari inițiate – cuprind operațiuni efectuate prin virament reprezentând plăți de mare valoare efectuate între Trezoreria Călărași și unități bancare;

plăți locale – cuprind operațiunile prin virament care se efectuează în cadrul Trezoreriei Călărași între conturi de cheltuieli sau de disponibilități și/sau conturile de venituri bugetare sau operațiunile cu numerar, care nu se transmit la DGFP Călărași și se preiau separat în sistemul informatic.

Operațiuni de încasări prin virament

Operațiunile de încasări prin virament se împart în următoarele categorii, astfel:

încasări intratrezorerii (mică și mare valoare): cuprind operațiunile efectuate prin virament prin care Trezoreria Călărași încasează o sumă de bani de la Trezoreria Victoria din cadrul județului Călărași;

încasări intertrezorerii (mică și mare valoare): cuprind operațiunile efectuate prin virament prin care Trezoreria Călărași încasează o sumă de bani de la Trezoreria Sinaia situată în județul Prahova;

încasări interbancare de mică valoare – cuprind operațiuni efectuate prin virament reprezentând încasări de mică valoare efectuate în relația cu sistemul bancar;

încasări interbancare de mare valoare – cuprind operațiuni efectuate prin virament reprezentând încasări de mare valoare efectuate în relația cu sistemul bancar;

încasări locale (mică și mare valoare) – cuprind operațiunile prin virament reprezentând încasări efectuate în cadrul Trezoreriei Călărași între conturi de cheltuieli sau de disponibilități și/sau conturile de venituri bugetare sau operațiunile cu numerar, care se preiau separat în sistemul informatic și care nu se primesc de la DGFP Călărași.

2.3.Derularea operațiunilor de încasare și plată prin trezorerie a Primăriei Călărași

Încasarea veniturilor bugetului Primăriei Călărași prin trezorerie.

Încasarea veniturilor aferente bugetelor din componența sistemului bugetar prin intermediul Trezoreriei Călărași se efectuează avându-se în vedere evidența acestora pe surse – capitole și subcapitole din clasificația bugetară – și pe plătitori, efectuându-se prin următoarele modalități:

în numerar, prin depunerea sumei la casieria trezoreriei cu foaie de vărsământ de către contribuabil. După verificare, compartimentul venituri efectuează electronic operațiunea contabilă, apoi editează talonul de încasare pe care-l înmânează prin circuit intern casierului. Contribuabilul se prezintă la casierie și în urma depunerii sumei corespunzătoare în numerar, primește în schimb chitanța de efectuare a plății. În același timp, casierul confirmă electronic încasarea în numerar a sumei:

prin virament, din conturile agenților economici sau ale instituțiilor publice deschise la unitățile Trezoreriei Statului sau la băncile comerciale. Încasările prin virament prezintă anumite particularități în funcție de instituția bancară ori trezoreria la care plătitorul își are deschis contul:

plătitorul agent economic dispune plata din contul deschis pe numele său la o bancă comercială;

plătitorul, agent economic ori instituție publică, își are deschis contul la o altă trezorerie (din același județ ori din altul);

plătitorul își are deschis contul la Trezoreria Călărași și dorește să efectueze o plată reprezentând un venit de încasat în conturile de venituri ale sistemului bugetar.

Efectuarea cheltuielilor bugetelor din cadrul sistemului bugetar prin trezorerie

Efectuarea cheltuielilor bugetare prin intermediul trezoreriei presupune parcurgerea următoarelor etape obligatorii, stabilite prin legislația în vigoare:

În scopul derulării cheltuielilor, instituțiile publice componente ale sistemului bugetar care au conturi deschise la trezoreria Călărași, trebuie să prezinte la începutul exercițiului bugetar trezoreriei bugetul anual aprobat în condițiile menționate la capitolul 2 din prezenta lucrare. Bugetul devine astfel documentul sinteză în baza căruia instituțiile publice centrale sau locale realizează execuția cheltuielilor bugetare anuale prin Trezoreria Statului.

Deschiderea de credite. Bugetele instituțiilor componente ale sistemului bugetar cuprind defalcarea cheltuielilor la nivel de capitole, subcapitole și titluri. În cadrul acestora, sumele sunt aprobate în buget la nivel de an și repartizate proporțional pe fiecare trimestru în parte.

Pentru utilizarea creditelor aprobate prin buget, ordonatorul de credite, prezintă trezoreriei dispoziția bugetară privind deschiderea de credite aferentă fiecărui cont de cheltuieli din care preconizează a efectua operațiuni în perioada următoare. Este necesar ca suma aferentă deschiderii de credite să se înscrie în prevederile bugetare trimestriale aprobate pentru contul de cheltuieli în cauză.

După verificarea încadrării deschiderilor de credite în cuantumul trimestrial aprobat în buget, compartimentul ‘Verificarea și decontarea cheltuielilor publice’ din cadrul Trezoreriei Călărași operează deschiderea de credite și permite instituției efectuarea de cheltuieli în limitele creditului deschis. Fluxul informațional privind deschiderea de credite are următoarea alcătuire:

Efectuarea cheltuielilor bugetare prin Trezoreria Călărași. Derularea efectivă a cheltuielilor bugetare prin Trezoreria Statului se supune prevederilor vizând controlul financiar preventiv. După parcurgerea fazelor de angajare, lichidare, ordonanțare a cheltuielilor, urmează plata efectivă, inițierea cheltuielii bugetare de către ordonatorul de credite. Pentru aceasta, ordonatorul de credite al bugetului aferent sistemului bugetar emite ordinul de plată pe care îl prezintă compartimentului ‘Verificarea și decontarea cheltuielilor publice’ din cadrul Trezoreriei Călărași, care verifică următoarele elemente:

existența deschiderii de credite aferentă contului de cheltuieli din care urmează a fi efectuată plata respectivă;

existența disponibilului necesar pe total instituție, determinat la data efectuării plății din contul de execuție al acesteia, ca diferență între veniturile totale și cheltuielile totale ale instituției;

completarea corectă a ordinului de plată, atât din punctul de vedere al datelor referitoare la emitent – denumire, cod fiscal, cont debitor, explicația plății, sumă – cât și din punctul de vedere al datelor aferente beneficiarului plății – denumire, cod fiscal, trezorerie sau unitate bancară la care beneficiarul își are deschis contul;

legalitatea operațiunii.

După efectuarea verificării, salariatul compartimentului ‘Verificarea și decontarea cheltuielilor publice’ operează electronic ordinul de plată și emite extrasul de cont aferent acestuia, pe care-l înmânează reprezentantului instituției ca document justificativ al plății.

Similar operațiunilor de încasare a veniturilor, efectuarea cheltuielilor bugetare prin trezorerie poate fi realizată în numerar sau prin virament. Astfel:

cheltuielile în numerar vizează în special trei componente:

acordarea salariilor personalului propriu;

acordarea de ajutoare anumitor categorii de persoane desemnate prin prevederile legale;

plata în numerar pentru cheltuieli de volum redus, aferente bunurilor achiziționate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate de persoane fizice, cu care instituția are relații contractuale și care nu au conturi deschise în bancă.

cheltuielile bugetare efectuate prin virament. Principalele operațiuni de plăți efectuate de către instituțiile publice componente ale sistemului bugetar vizează achitarea contravalorii bunurilor achiziționate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate de către agenții economici cu care instituțiile respective desfășoară relații economice. Cheltuielile bugetare efectuate prin virament prezintă de asemenea, două componente, legate de unitatea de trezorerie sau unitatea bancară la care beneficiarul plății își are deschis contul. Astfel:

în cazul în care beneficiarul plății are contul deschis la Trezoreria Călărași, plata prin virament se realizează prin corespondența directă a debitului contului de cheltuială materială sau de capital, după caz, a instituției publice, cu creditul contului de disponibil – 50.69 – deschis pe seama agentului economic la Trezoreria Călărași. În categoria plăților efectuate de către instituțiile publice în cadrul local al Trezoreriei Călărași, se includ de asemenea atât impozitul, cât și contribuțiile aferente salariilor achitate personalului propriu, plătite lunar către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondului unic de asigurări sociale de sănătate și bugetul asigurărilor pentru șomaj;

în situația în care beneficiarul plății își are contul deschis la altă trezorerie ori la una din băncile comerciale, plata prin virament se realizează prin debitarea contului de cheltuială bugetară și creditarea contului corespondent de decontări 61, pe analiticele sale: 61.01 „Cont corespondent al trezoreriei statului – decontări interbancare de mare valoare”

61.02 “Cont corespondent al trezoreriei statului – decontări interbancare de mică valoare” 61.03 “Cont corespondent al trezoreriei statului – decontări intertrezorerii”

61.04 “Cont corespondent al trezoreriei statului – decontări intratrezorerii”, în funcție de unitatea de trezorerie sau bancară la care beneficiarul își are deschis contul.

În scopul încheierii execuției bugetare la finele exercițiului, instituțiile publice din cadrul sistemului bugetar sunt obligate sa efectueze operațiunile care privesc veniturile și cheltuielile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale și bugetelor locale pe anul 2014, în conformitate cu normele metodologice elaborate de către Minsiterul Finanțelor Publice. În cele ce urmează, vom prezenta monografia înregistrărilor privind încheierea execuției bugetelor aferente sistemului bugetar prin intermediul Trezoreriei Călărași.

După finalizarea operațiunilor de regularizare cu bugetul de stat a transferurilor, subvențiilor sau sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat primite de către bugetele locale, Trezoreria Călărași închide în contabilitatea proprie conturile de venituri și cheltuieli ale bugetului de stat în primele 5 zile lucrătoare ale lunii ianuarie 2006, ca operațiuni ale anului 2014.

Balanța de verificare la 30 decembrie 2014 privind conturile sintetice de venituri și cheltuieli prezintă următoarea structură:

Sursa: Balanța de verificare la 30 decembrie 2014

Rezultatul exercițiului bugetului de stat se constituie ca deficit din suma soldului debitor al conturilor de venituri si soldul debitor al conturilor de cheltuieli:

Rezultatul exercițiului (deficit) = 5.299.210,90 + 505.328,51 = 5.804.539,41 lei

Operațiunea de închidere a conturilor de venituri și cheltuieli se realizează pe bază de notă contabilă, astfel:

80.99.01 "Deficit al bugetului de stat" = 20 "Venituri ale bugetului de stat" 5.299.210,90

80.99.01 "Deficit al bugetului de stat" = 23 "Cheltuielile bugetului de stat" 505.328,51

Soldul contului 80.99.01 "Deficit al bugetului de stat", înregistrat la nivelul trezoreriei Călărași, pentru acoperirea deficitului bugetului de stat, se încasează pe bază de ordin de plată din contul 80 “Excedent/Deficit a bugetului de stat” deschis pe numele Direcției de Trezorerie județene la Trezoreria municipiului Călărași, prin contul 61.04 "Cont corespondent al trezoreriei statului – decontări intratrezorerii".

La Trezoreria Călărași, pentru bugetul asigurărilor sociale de stat sunt deschise doar conturi de venituri, astfel încât rezultatul execuției acestui buget se constituie exclusiv din venituri încasate, exercițiul încheindu-se în acest condiții prin excedent. Conturile de venituri ale sistemului de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale se închid astfel prin creditul contului 81.01.98.04.04 "Excedent al sistemului de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale", cont deschis la nivelul Trezoreriei Călărași.

Balanța de verificare sintetică privind conturile de venituri și cheltuieli ale bugetului asigurărilor sociale de stat prezintă la data de 30 decembrie 2014, următoarea structură:

Sursa: Balanța de verificare la 30 decembrie 2014

Operațiunile contabile de încheiere a conturilor de venituri se realizează pe bază de notă contabilă astfel:

22.11.04.01 “Contribuții de asigurare = 81.01.98.04.04 "Excedent al 171.305,62

pentru accidente de muncă și boli sistemului de asigurare pentru accidente

profesionale datorate de angajatori” de muncă și boli profesionale”

De asemenea, Trezoreria Călărași încheie în contabilitatea proprie execuția bugetului asigurărilor sociale de stat, reflectată în conturile:

22 “Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat” și

25 “Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat” care nu au făcut obiectul operațiunilor de închidere privind sistemul de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale.

Conturile de venituri și cheltuieli ale bugetului asigurărilor sociale de stat se închid prin contul 81.02.98.04.03 "Excedent al bugetului asigurărilor sociale de stat", sau 81.02.99.04.03 "Deficit al bugetului asigurărilor sociale de stat", după caz, care se deschide la nivelul Trezoreriei Călărași, pe numele Casei județene de Pensii. La fel ca în situația de mai sus, la Trezoreria Călărași, pentru bugetul asigurărilor sociale de stat sunt deschise doar conturi de venituri. În această situație, rezultatul execuției acestui buget se constituie exclusiv din veniturile încasate, exercițiul încheindu-se astfel prin excedent:

Rezultatul exercițiului (excedent) = 4.880.706,89 + 2.369,92 = 4.883.076,81 lei

Închiderea conturilor de venituri se înregistrează pe bază de notă contabilă astfel:

22 “Veniturile bugetului = 81.02.98.04.03 “Excedent al bugetului 4.883.076,81

asigurărilor sociale de stat” asigurărilor sociale de stat”

În zilele de 3-4 ianuarie 2006, Trezoreria Călărași virează cu ordin de plată excedentul rezultat în contul 81.01 “Excedent al sistemului de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale” și, respectiv, 81.02 “Excedent al bugetului asigurărilor sociale de stat“ deschise la Trezoreria municipiului Călărași pe numele Casei Județene de Pensii.

Trezoreria Călărași încheie în contabilitatea proprie execuția bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, prin închiderea conturilor

26 “Veniturile bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate” și

27 “Cheltuielile bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate” prin debitul/creditul contului 87 "Excedent/Deficit al bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate", după caz, cont care se deschide la Trezoreria Călărași pe numele CASS Călărași. La Trezoreria Călărași, în cadrul bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate sunt deschise doar conturile aferente încasării veniturilor. Prin urmare, rezultatul exercițiului se confundă în acest caz cu soldul final creditor al conturilor de venituri.

La data de 30 decembrie 2014, balanța de verificare sintetică privind conturile de venituri și cheltuieli ale bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate prezintă următoarea structură:

Sursa: Balanța de verificare la 30 decembrie 2014

Închiderea conturilor de venituri și, implicit, stabilirea rezultatului exercițiului bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate se realizează cu notă contabilă, astfel:

26 “Veniturile bugetului = 87.98.16 "Excedent al bugetului 2.518.364,22

Fondului național unic de Fondului național unic de

asigurări sociale de sănătate” asigurări sociale de sănătate”

La data de 6 ianuarie 2006, Trezoreria Călărași virează soldul contului 87.98.16 "Excedent al bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate" în contul 87.98.16 "Excedent al bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate", deschis la Trezoreria municipiului Călărași pe numele CASS Călărași.

Trezoreria Călărași încheie în contabilitatea proprie execuția bugetului asigurărilor pentru șomaj prin închiderea conturilor

28 “Veniturile bugetului asigurărilor pentru șomaj” și

29 “Cheltuielile bugetului asigurărilor pentru șomaj”, prin debitul/creditul contlui 86 "Excedent/Deficit al bugetului asigurărilor pentru șomaj", care se deschide la Trezoreria Călărași pe numele Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Călărași. De asemenea, ca și în situațiile prezentate mai sus, la Trezoreria Călărași, în cadrul bugetului asigurărilor pentru șomajsunt deschise doar conturile aferente încasării veniturilor. Prin urmare, rezultatul exercițiului se confundă în acest caz cu soldul final creditor al conturilor de venituri.

La data de 30 decembrie 2014, balanța de verificare sintetică privind conturile de venituri și cheltuieli ale bugetului asigurărilor pentru șomajprezintă următoarea structură:

Sursa: Balanța de verificare la 30 decembrie 2014

Închiderea conturilor de venituri și, implicit, stabilirea rezultatului exercițiului bugetului asigurărilor pentru șomajse realizează cu notă contabilă, astfel:

28 “Veniturile bugetului = 86.98.06 “Excedent al bugetului 624.572,65

asigurărilor pentru șomaj” asigurărilor pentru șomaj”

În zilele de 3-4 ianuarie 2006, Trezoreria Călărași virează soldul contului 86.98.06 "Excedent al bugetului asigurărilor pentru șomaj", în contul 86.98.06 “Excedent al bugetului asigurărilor pentru șomaj“ deschis la Trezoreria municipiului Călărași pe numele AJOFM Călărași.

Închiderea execuției bugetare locale prin trezoreria Călărași presupune operațiunile de încheiere a execuțiilor tuturor unităților administrativ-teritoriale arondate acesteia, și anume primăriile: Călărași, Teliu, Gruiu și Budești. Conturile de execuție ale primăriilor la data de 30 decembrie 2014 arată că în cursul anului 2014 acestea nu au utilizat sume din fondul de rulment pentru acoperirea golurilor temporare de casă. Prin urmare, în cadrul operațiunilor de închidere, reîntregirea fondului de rulment nu este necesară.

Încheierea execuției bugetului Primăriei Călărași

Contul de execuție al Primăriei Călărași la data de 30 decembrie 2014 prezintă sintetic următoarea structură:

Sursa: Contul de execuție al Primăriei Călărași la 30 decembrie 2014

Rezultatul exercițiului bugetar aferent Primăriei Călărași se determină ca diferență între veniturile realizate și plățile efectuate, evidențiate în contul de execuție al primăriei la data de 30 decembrie 2014:

Rezultatul exercițiului (excedent) = 6.477.098,72 – 6.274.251,55 = 202.847,17 lei

În urma analizei contului de execuție, rezultă faptul că veniturile totale ale Primăriei Călărași încasate în anul 2014 sunt în sumă de 6.477.098,72 lei, în timp ce cheltuielile efectuate se ridică la valoarea de 6.274.251,55 lei. Acest fapt determină un rezultat pozitiv al exercițiului, excedentul bugetar consolidat pe anul 2014 al Primăriei Călărași fiind în sumă de 202.847,17 lei.

În această situație, închiderea de către Trezoreria Călărași a conturilor de venituri și cheltuieli ale bugetului local Călărași se realizează prin contul de excedent, pe bază de ordin de plată întocmit de către Primăria Călărași, astfel:

219999 "Venituri ale = 82.98.02.01 "Excedent" 6.477.098,72

bugetului local”(analitice pesubdiviziunile clasificației bugetare)

82.98.02.01 "Excedent" = 249999 "Cheltuieli ale 6.274.251,55

bugetului local” (analitice pe

subdiviziunile clasificației bugetare)

Excedentul rămas după efectuarea operațiunii de mai sus, în sumă de 202.847,17 lei, se utilizează pentru constituirea fondului de rulment. Utilizarea fondului de rulment și contul de execuție al acestuia se aprobă de Consiliul Local Călărași, în afara bugetului local.

În ceea ce privește operațiunea de virare a excedentului exercițiului și, implicit, de constituire a fondului de rulment, Primăria Călărași întocmește un ordin de plată, pe care trezoreria îl operează astfel:

82.98.02.01 = 50.39 "Disponibil din fondul de 202.847,17

"Excedent" rulment constituit la nivelul unităților

administrativ-teritoriale”, cod fiscal al Primăriei Călărași

Încheierea execuției bugetului Primăriei Teliu

Contul de execuție al Primăriei Oltina la data de 30 decembrie 2014 prezintă sintetic următoarea structură:

Sursa: Contul de execuție al Primăriei Oltina la 30 decembrie 2014

Rezultatul exercițiului bugetar aferent Primăriei Oltina se determină ca diferență între veniturile realizate și plățile efectuate, evidențiate în contul de execuție al primăriei la data de 30 decembrie 2014:

Rezultatul exercițiului (excedent) = 1.146.914,25 – 1.099.420,29 = 47.493,96 lei

În urma analizei contului de execuție, rezultă faptul că veniturile totale ale Primăriei Oltina încasate în anul 2014 sunt în sumă de 1.146.914,25 lei, în timp ce cheltuielile efectuate se ridică la valoarea de 1.099.420,29 lei. Acest fapt determină un rezultat pozitiv al exercițiului, excedentul bugetar consolidat pe anul 2014 al Primăriei Oltina fiind în sumă de 47.493,96 lei. În această situație, închiderea de către Trezoreria Călărași a conturilor de venituri și cheltuieli ale bugetului local Oltina se realizează prin contul de excedent, pe bază de ordin de plată întocmit de către Primăria Teliu, astfel:

219999 "Venituri ale = 82.98.02.01 "Excedent" 1.146.914,25

bugetului local”(analitice pe

subdiviziunile clasificației bugetare)

82.98.02.01 "Excedent" = 249999 "Cheltuieli ale 1.099.420,29

bugetului local” (analitice pe subdiviziunile clasificației bugetare)

Excedentul rămas după efectuarea operațiunii de mai sus, în sumă de 47.493,96 lei, se utilizează pentru constituirea fondului de rulment. Utilizarea fondului de rulment și contul de execuție al acestuia se aprobă de Consiliul Local Teliu, în afara bugetului local. În ceea ce privește operațiunea de virare a excedentului exercițiului și, implicit, de constituire a fondului de rulment, Primăria Oltina întocmește un ordin de plată, pe care trezoreria îl operează astfel:

82.98.02.01 = 50.39 "Disponibil din fondul de 47.493,96

"Excedent" rulment constituit la nivelul unităților

administrativ-teritoriale”, cod fiscal al Primăriei Teliu

Încheierea execuției bugetului Primăriei Gruiu

Contul de execuție al Primăriei Gruiu la data de 30 decembrie 2014 prezintă sintetic următoarea structură:

Sursa: Contul de execuție al Primăriei Gruiu la 30 decembrie 2014

Rezultatul exercițiului bugetar aferent Primăriei Gruiu se determină ca diferență între veniturile realizate și plățile efectuate, evidențiate în contul de execuție al primăriei la data de 30 decembrie 2014:

Rezultatul exercițiului (excedent) = 1.555.368,37 – 1.500.392,70 = 54.975,67 lei

În urma analizei contului de execuție, rezultă faptul că veniturile totale ale Primăriei Gruiu încasate în anul 2014 sunt în sumă de 1.555.368,37 lei, în timp ce cheltuielile efectuate se ridică la valoarea de 1.500.392,70 lei. Acest fapt determină un rezultat pozitiv al exercițiului, excedentul bugetar consolidat pe anul 2014 al Primăriei Gruiu fiind în sumă de 54.975,67 lei. În această situație, închiderea de către Trezoreria Călărași a conturilor de venituri și cheltuieli ale bugetului local Gruiu se realizează prin contul de excedent, pe bază de ordin de plată întocmit de către Primăria Gruiu, astfel:

219999 "Venituri ale = 82.98.02.01 "Excedent" 1.555.368,37

bugetului local”(analitice pe

82.98.02.01 "Excedent" = 249999 "Cheltuieli ale 1.500.392,70

bugetului local” (analitice pe subdiviziunile clasificației bugetare)

Excedentul rămas după efectuarea operațiunii de mai sus, în sumă de 54.975,67 lei, se utilizează pentru constituirea fondului de rulment. Utilizarea fondului de rulment și contul de execuție al acestuia se aprobă de Consiliul Local Gruiu, în afara bugetului local.

În ceea ce privește operațiunea de virare a excedentului exercițiului și, implicit, de constituire a fondului de rulment, Primăria Gruiu întocmește un ordin de plată, pe care trezoreria îl operează astfel:

82.98.02.01 = 50.39 "Disponibil din fondul de 54.975,67

"Excedent" rulment constituit la nivelul unităților

administrativ-teritoriale”, cod fiscal al Primăriei Gruiu

Încheierea execuției bugetului Primăriei Budești

Contul de execuție al Primăriei Budești la data de 30 decembrie 2014 prezintă sintetic următoarea structură:

Sursa: Contul de execuție al Primăriei Budești, la 30 decembrie 2014

Rezultatul exercițiului bugetar aferent Primăriei Budești se determină ca diferență între veniturile realizate și plățile efectuate, evidențiate în contul de execuție al primăriei la data de 30 decembrie 2014:

Rezultatul exercițiului (excedent) = 1.587.798,09 – 1.552.394,88 = 35.403,21 lei

În urma analizei contului de execuție, rezultă faptul că veniturile totale ale Primăriei Budești încasate în anul 2014 sunt în sumă de 1.587.798,09 lei, în timp ce cheltuielile efectuate se ridică la valoarea de 1.552.394,88 lei. Acest fapt determină un rezultat pozitiv al exercițiului, excedentul bugetar consolidat pe anul 2014 al Primăriei Budești fiind în sumă de 35.403,21 lei. În această situație, închiderea de către Trezoreria Călărași a conturilor de venituri și cheltuieli ale bugetului local Budești se realizează prin contul de excedent, pe bază de ordin de plată întocmit de către Primăria Budești, astfel:

219999 "Venituri ale = 82.98.02.01 "Excedent" 1.587.798,09

bugetului local”(analitice pe

subdiviziunile clasificației bugetare)

82.98.02.01 "Excedent" = 249999 "Cheltuieli ale 1.552.394,88

bugetului local” (analitice pe

subdiviziunile clasificației bugetare)

Excedentul rămas după efectuarea operațiunii de mai sus, în sumă de 35.403,21 lei, se utilizează pentru constituirea fondului de rulment. Utilizarea fondului de rulment și contul de execuție al acestuia se aprobă de Consiliul Local Budești, în afara bugetului local.

În ceea ce privește operațiunea de virare a excedentului exercițiului și, implicit, de constituire a fondului de rulment, Primăria Budești întocmește un ordin de plată, pe care trezoreria îl operează astfel:

82.98.02.01 = 50.39 "Disponibil din fondul de 35.403,21

"Excedent" rulment constituit la nivelul unităților

administrativ- teritoriale”, cod fiscal al Primăriei Budești

La data de 30 decembrie 2014, balanța de verificare sintetică privind conturile de venituri și cheltuieli ale bugetului Trezoreriei Călărași prezintă următoarea structură:

Sursa: Balanța de verificare la 30 decembrie 2014

Astfel, rezultatul exercițiului bugetului trezoreriei Călărași este negativ, cheltuielile efectuate fiind mai mari decât veniturile încasate:

Rezultatul exercițiului (deficit) = 394,22 – 5.256,09 = – 4.861,87 lei

Închiderea în contabilitatea proprie a conturilor de venituri și cheltuieli ale bugetului trezoreriei se realizează prin contul 85.99.10 "Deficit al bugetului trezoreriei statului", potrivit următoarelor operațiuni contabile:

soldul creditor al contului 70 "Veniturile bugetului trezoreriei statului" din ultima balanță de verificare se închide prin creditul contului 85.99.10 "Deficit al bugetului trezoreriei statului", potrivit următoarei operațiuni contabile:

70 "Veniturile bugetului trezoreriei = 85.98.10 "Deficit al bugetului 394,22

statului" trezoreriei statului"

soldul debitor al contului 71 "Cheltuielile bugetului trezoreriei statului" din ultima balanță de verificare se închide prin debitul contului 85.99.10 "Deficit al bugetului trezoreriei statului", potrivit următoarei operațiuni contabile:

85 "Excedent/deficit al bugetului = 71 "Cheltuielile bugetului trezoreriei 5.256,09

trezoreriei statului" statului"

Soldul contului 85.99.10 "Deficit al bugetului trezoreriei statului”, în sumă de 4.861,87 lei, înregistrat la nivelul trezoreriei, se încasează în primele 5 zile lucrătoare ale lunii ianuarie 2006, pe bază de ordin de plată, din contul 85 "Excedent/deficit al bugetului trezoreriei statului", deschis pe seama Direcției Județene de Trezorerie la Trezoreria municipiului Călărași.

În urma finalizării de către trezoreria Călărași a operațiunilor aferente încheierii execuțiilor bugetelor aferente sistemului bugetar, ultima etapă a procesului de încheiere a exercițiului prin trezorerie constă în întocmirea de către aceasta a documentului final de sinteză, și anume, a bilanțului Trezoreriei Călărași la data de 31 decembrie 2014.

Structura acestuia prezintă soldul conturilor de trezorerie la data de 31 decembrie 2014:

În ceea ce privește analiza pe baza bilanțului trezoreriei, aceasta poate fi efectuată din punctul de vedere al fluxurilor de încasări și plăți pe fiecare element bilațier în parte. Această analiză scoate în evidență la nivel de trezorerie creșterile ori reducerile de fluxuri în ceea ce privește încasările bugetare, dar și elemente de natură a evidenția evoluția în dinamică a cheltuielilor efectuate. Trezoreria nu are rolul de gestionare a sumelor care constituie fluxuri de trezorerie, această sarcină având-o acele instituții componente ale sistemului bugetar care administrează fondurile derulate prin intermediul trezoreriei. În schimb, trezoreria furnizează instituiilor menționate pe parcursul exercițiului bugetar extrase de cont aferente operațiunilor derulate și conturi de execuție cu situația la zi a fiecărei instituții în parte. În baza acestor documente emise de trezorerie, instituțiile componente ale sistemului bugetar au posibilitatea de analiză și evaluare a propriilor situații financiare, fiind în măsură de a regla, prin sistemul rectificărilor bugetare, elementele constitutive ale execuției bugetare.

Bilanțul trezoreriei Călărași este trimis spre centralizare Direcției Județene de Trezorerie, iar structura centralizată a bilanțului Trezoreriei Statului la nivel național, împreună cu contul de execuție a bugetului Trezoreriei Statului, se aprobă în prima jumătate a anului următor celui de execuție, prin Hotărâre a Guvernului României.

Analiza comparată a exercițiilor 2013 și 2014 în ceea ce privește evoluția situației veniturilor și cheltuielilor publice se efectuează în baza situației realizărilor privind execuția bugetului de stat pe cei doi ani consecutivi.

Astfel, execuția bugetară sintetică a conturilor bugetului de stat deschise la Trezoreria Călărași la finele anilor 2013 și 2014 se prezintă după cum urmează:

Contul de execuție al bugetului de stat la 31 decembrie 2013:

Contul de execuție al bugetului de stat la 31 decembrie 2014:

Așa cum am stabilit la paragraful referitor la încheierea execuției bugetului de stat pe anul 2014, rezultatul exercițiului bugetar 2014 în ceea ce privește bugetul de stat a fost unul negativ, deficitul net fiind în sumă de 5.804.539,41 lei. Din analiza execuției bugetare la 31 decembrie 2013, putem constata un deficit bugetar al anului 2013 în sumă de 10.333.654 lei, ceea ce denotă o reducere a deficitului bugetului de stat cu 57,17%. La prima vedere, se poate trage concluzia unui rezultat pozitiv, însă încasările din impozitul pe venit realizate în anul 2014 suferă o scădere față de anul precedent cu 51,97%, ceea ce denotă implicit o scădere a alocărilor de cote defalcate din impozitul pe venit pentru bugetele locale, scădere direct proporțională cu încasările realizate. În schimb, reducerea deficitului provine în mare măsură din reducerea cu 79% a TVA-ului rambursat către operatorii economici. Această reducere pe ansamblu a încasărilor din impozitul pe venit și, totodată, a rambursărilor din TVA către operatorii economici din raza fiscală a trezoreriei Călărași își are explicația în principal în politica guvernului de centralizare a evidenței operatorilor economici mari contribuabili la nivel județean și național, în funcție de criterii stabilite prin legislația în vigoare. Astfel, pentru o parte însemnată din operatorii mari contribuabili din raza fiscală a trezoreriei Călărași, evidența fiscală și, ca urmare, o pondere însemnată a veniturilor de încasat la bugetul de stat, s-a transferat la Direcția Mari Contribuabili din cadrul D.G.F.P. Călărași, acest fapt dăunând încasărilor locale de venituri și, ca și consecință, provocând reducerea sumelor din cote defalcate din impozitul pe venit aferente unităților administrativ-teritoriale din raza fiscală a trezoreriei Călărași.

În ceea ce privește evoluția cheltuielilor, ținând seama de modificările esențiale prezentate mai sus, analiza se efectuează cu ajutorul indicatorilor de cheltuieli exprimați în valori nominale și reale. Creșterea nominală rezultă din comparația cheltuielilor exprimate în prețuri curente, iar creșterea reală este dată de comparația cheltuielilor exprimate în prețuri curente, prin corelarea prețurilor nominale cu indicele inflației înregistrat între cei doi ani de analiză.Ambele modalități de calcul exprimă evoluția cheltuielilor în mărimi absolute, conform relațiilor:

∆ Cnp 2014/2013= Cnp2014- Cnp2013

∆ Cr2014/2013= Cr2014- Cr2013

în care:

∆ Cnp 2014/2013- reprezintă evoluția nominală absolută a cheltuielilor publice, în perioada 2014 față de 2013;

∆ Cr2014/2013– reprezintă evoluția reală absolută a cheltuielilor publice, în perioada 2014 față de 2013;

Cnp 2014, Cnp 2013– reprezintă cheltuielile publice ale perioadei curente (2014) și ale perioadei de bază (2013), exprimate în prețuri curente;

Cr 2014, Cr 2013- reprezintă cheltuielile publice ale perioadei curente (2014) și ale perioadei de bază (2013), exprimate în prețuri constante. Acestea sunt ajustate cu indicele Ip, care reprezintă indicele inflației înregistrat între cei doi ani consecutivi de analiză. Pentru perioada analizată, indicele inflației a fost de 7,5 % (1,075).

Calculul variației nominale a cheltuielilor publice (∆ Cn p 2014/2013) pentru cheltuielile totale ale bugetului de stat:

∆ Cn p2014/2013= Cn p2014- Cn p2013= 505.328,51- 1.976.498= – 1.925.959,49 lei

Cauza principală a acestui rezultat negativ, sau a acestei reduceri substanțiale a cheltuielilor a fost adaptarea cheltuielilor bugetului de stat la noile condiții de realizare a veniturilor, ponderea scăzută a resurselor având ca și consecință imediată și implicită, reducerea posibilității efectuării cheltuielilor, în condițiile păstrării unui deficit bugetar adaptat politicii naționale.

Calculul evoluției reale a cheltuielilor publice (∆ Cr p 2014/2013) pentru cheltuielile totale ale bugetului de stat:

Cr 2014= Cn p 2014/ Ip = 505.328,51/ 1,075 = 470.073 lei

Cr 2013= Cnp 2013/ Ip = 1.976.498/ 1,075 = 1.838.603 lei

Astfel, evoluția reală a cheltuielilor publice efectuate din conturile de cheltuieli ale bugetului de stat deschise pe seama instituțiilor publice din raza fiscală a Trezoreriei Călărași între anii 2013 și 2014 este:

∆ Cr 2014/2013= Cr 2014- Cr 2013= 470.073 – 1.838.603 = – 1.368.530 lei

Această reducere a cheltuielilor, atât a celor nominale, cât și a celor reale, efectuate din bugetul de stat, înregistrată între cele două exerciții bugetare, poate fi tradusă ca un rezultat pozitiv dacă avem în vedere economiile efectuate, însă o reducere a cheltuielilor este mai degrabă un factor negativ, deoarece scoate în evidență incapacitatea de a susține prin venituri suplimentare nevoile tot mai numeroase ale comunității economico-sociale și, ca urmare, o dezvoltare în ansamblu încetinită, a activității economice din raza teritorială a trezoreriei.

La acest fapt a contribuit și politica de centralizare la nivel județean sau național a marilor contribuabili care reprezentau o sursă importantă de venituri din cote defalcate pentru comunitatea locală și, venituri care să-și aducă aportul la dezvoltarea în ansamblu a comunității locale.

III. Perspectivele dezvoltării operațiunilor derulate prin trezorerie

Operațiunile trezoreriale ne prezintă o muncă tehnică voluminoasă. De aceea, pentru facilitatea activității operaționale a trezoreriei este necesară implementarea unor programe informaționale de management financiar. Perspectivele dezvoltării operațiunilor prin trezorerie stă în dezvoltarea activității informaționale.

Am constatat că istoria și etapele de dezvoltare ale sistemului informațional au început odată cu implementarea sistemului trezorerial. De aceea, dezvoltarea sistemului informațional nu poate fi prezentată fără dezvoltarea sistemului trezorerial.

Etapele de dezvoltare ale sistemului informațional

Informația din tabel demonstrează că, odată cu dezvoltarea sistemului trezorerial în România, se implementează și unele programe informaționale. Acestea au contribuit la perfecționarea managementului finanțelor publice, făcând mai transparente fluxurile financiare pentru menținerea echilibrului bugetar.

Potrivit autorului, Sistemul Informațional al Ministerului Finanțelor (SIMF) este un sistem centralizat, în care sunt concentrate toate activitățile aferente planificării bugetului, aprobării, realizării, controlului, contabilizării și raportării tuturor componentelor bugetului public național.

Funcționalitatea SIMF are ca scop lărgirea sferei de cuprindere a instituțiilor publice în acest sistem centralizat.

Vom remarca faptul că Sistemul Informațional al Ministerului Finanțelor (SIMF) este utilizat de un număr mare de subiecți interni și externi, care folosesc performanțele acestui sistem, facilitându-le lucrul. În continuare, prezentăm utilizatorii SIMF.

Utilizatorii direcți – interni

1. Ministerul Finanțelor;Trezoreria de Stat (inclusiv 38 de trezorerii teritoriale);

2. Direcțiile Finanțe (35 de unități);

3. Autoritățile publice centrale.

Utilizatorii indirecți – externi

1. Autoritățile publice locale;

2. Instituțiile publice;

3. Populația.

Autorul sublinează faptul că utilizatorii direcți – interni și utilizatorii indirecți – externi vor avea acces la Sistemul Informațional al Ministerului Finanțelor și vor beneficia de un program de date ale tranzacțiilor în timp real și de o legătură electronică modernă, cu un schimb de date între utilizatori (ministere, direcții financiare, instituții publice, autorități publice, primării etc) .

Din actele normative, reiese că Sistemul informațional de gestionare a finanțelor publice al Ministerului Finanțelor are anumite funcții distincte și anume:

• pregătirea și aprobarea bugetului;

• gestionarea alocațiilor bugetare;

• gestionarea angajamentelor;

• gestionarea plăților și încasărilor;

• gestionarea fluxurilor de numerar;

• rapoartele financiare; stocarea și analiza informației.

Menționăm că, pe lângă funcțiile de bază, Sistemul Informațional al Ministerului Finanțelor mai are și alte funcții, ca: managementul documentelor; suportul auditului; suportul instituțiilor publice. Aceste funcții permit instituțiilor publice să nu comită fraude și să respecte legislația în vigoare, pentru utilizarea mijloacelor bugetare conform bugetelor aprobate.

În tabel, prezentam legătura și funcțiile Sistemului Informațional al Ministerului Finanțelor, începând cu pregătirea și aprobarea bugetului, până la procesul de elaborare a rapoartelor financiare și obținerea datelor informatice privind executarea bugetară a instituțiilor publice.

Din punctul nostru de vedere, Sistemul Informațional al Ministerului Finanțelor prestează instituțiilor publice servicii întru îmbunătățirea cunoștințelor tehnice, totodată, dă posibilitatea aplicării acestor cunoștințe tehnice, într-un mod rapid și eficient, la întocmirea și sistematizarea rapoartelor financiare. Astfel, instituțiile publice, dispunând de o informație utilă, își realizează obiectivele și prioritățile cu privire la planificarea și utilizararea mijloacelor publice și asigurarea echilibrului bugetar. Mai detaliat, vom descrie acoperirea funcțională a Sistemului Informațional de gestionare a finanțelor publice al Ministerului Finanțelor și îl vom prezenta în tabel.

Din tabel, observăm mecanismul de funcționare al Sistemului Informațional de gestionare a finanțelor publice, care cuprinde șapte blocuri:

1) elaborarea și aprobarea bugetului-toate fazele;

2) procesul de implementare a bugetului prin pregătirea unui set de documente, ca: planurile de finanțare ale bugetului, repartizările lunare ale veniturilor și cheltuielilor conform Clasificației bugetare. Menționăm că pregătirile legale existente privind repartizarea lunară limitează flexibilitatea instituțiilor publice pentru gestionarea finanțelor publice la nivel local lacompartimentul cheltuieli, de aceea, ar trebui să aibă loc repartizarea trimestrială;

3) efectuarea plăților- acest bloc include prestarea serviciilor trezoreriale și gestionarea finanțelor publice prin SAPI, de la conturile bancare ale trezoreriilor teritoriale în Contul Unic Trezorerial (CUT) și deservirea la distanță a trezoreriilor teritoriale;

4) executarea bugetului – acest bloc ține evidența fluxurilor de intrare și ieșire a mijloace bănești prin Contul Unic Trezorerial;

5) gestionarea datoriei de stat – este un bloc foarte important, el asigură securitatea financiară a statului, gestionează toate intrările și rambursările datoriilor de stat față de creditori, gestionând și alte angajamente ale statului ce țin de datoria publică. Evidența ținută asupra datoriei publice prin sistemul informațional contribuie la reducerea riscului prezentării eronate a datelor;

6) raportarea bugetului și dările de seamă-acest bloc este cel mai voluminos, aici, se sistematizează toate rapoartele privind executarea bugetului public național;

7) sistemele informaționale care asigură suportul instituțiilor publice-constituie blocul care ține evidența înregistrărilor contabile ale instituțiilor publice.

Menționăm că, în Sistemul Informațional actual al Ministerului Finanțelor, există unele neajunsuri și probleme, și anume: incompatibilitatea datelor de bază și fragmentarea bazelor de date; dublarea inutilă a eforturilor; imposibilitatea de a reduce volumul de lucru cu documentele pe suport de hârtie/controale manuale; lipsa sau dificultatea obținerii informațiilor oportune; topologia rețelei nu este standardizată, bine structurată și optimizată; în unele segmente ale rețelei, există prea multe computere și concentratoare; unele echipamente de rețea sunt învechite și nu permit funcționarea optimă a rețelei; sistemul de cabluri nu este standardizat și este învechit în unele segmente ale rețelei; unele servere dintre cele utilizate sunt uzate și au performanță redusă; seturile de discuri nu sunt organizate eficient; pentru conexiunile cu unele instituții bugetare se mai folosește tehnologia „dial-up”, deja, uzată.

De aceea, pentru rezolvarea problemelor cu privire la îmbunătățirea Sistemului Informațional de gestionare a finanțelor publice, pe lângă Ministerul Finanțelor activează Proiectul „Managementul Finanțelor Publice”, include următoarele etape de dezvoltare:

• Analiza: mai 2009 – iulie 2010

• Instalarea: decembrie 2009 – octombrie 2010

• Dezvoltarea: august 2009 – noiembrie 2010

• Instruirea: aprilie 2010 – decembrie 2010

• Testarea: mai 2010 – decembrie 2012

• Exploatarea: de la 01ianuarie 2014 .

Componenta de aplicație software a proiectului Sistemului Informațional de Management Financiar sprijină acest obiectiv prin furnizarea următoarelor activități: îmbunătățirea sistemului de planificare a bugetului prin suportul implementării, pe termen mediu, a cadrului de cheltuieli în vederea planificării distribuirii resurselor și stabilirii unei baze pentru bugetarea bazată pe program, utilizând noua clasificare de buget și noua listă de conturi, în conformitate cu statisticile financiare ale Guvernului 2001 (mai departe, în cadrul textului GFS); perfecționarea tehnologiei de executare a bugetului, ce include planificarea numerarului, contabilitatea și raportarea utilizând avantajele Sistemului integrat informatic de management financiar al Ministerului de Finanțe (SIMF); sprijinul sistemului de implementare a procedurilor interne de control și dezvoltare a auditului intern la nivelul guvernelor și regiunilor centrale și locale; suportul sistemului pentru implementarea schimbării proceselor de afaceri și dezvoltarea abilităților nou obținute, ce includ activități-cheie în administrarea finanțelor publice.

Precizăm că, pentru Ministerul Finanțelor și Trezoreria de Stat, alte ministere, agenții de stat și alte instituții de buget, precum și pentru unitățile administrative teritoriale, în afară de procesele de afaceri enumerate mai sus, SIMF va furniza și funcțiile de contabilitate și raportare ale trezoreriei, după cum solicită reglementările.

În această ordine de idei, menționăm că Sistemul Informațional de Management Financiar Integrat și modern, va fi bazat pe specificații funcționale, tehnice și arhitecturale detaliate, precum și pe modificări procedurale și organizatorice, prin integrarea aplicațiilor standardizate, a celor elaborate local și a interfețelor cu sistemele externe; prin configurarea și adoptarea componentelor, migrarea datelor, instruirea tehnică a personalului de menținere și instruire a utilizatorilor, pe o platformă modernă de prelucrare și stocare a datelor.

Noi considerăm că managementul integrat al finanțelor publice reprezintă o performanță în domeniul managementului financiar, care conține sisteme de reglare și control asupra finanțelor publice, prin introducerea SIMF, proces ce se realizează, actualmente, în domeniul finanțelor publice.

Arhitectura sistemului prezintă o pagină tehnică computerizată pusă într-un program informațional de date. Acest program conține toată baza de date privind pregătirea și aprobarea bugetului, gestiunea alocațiilor bugetare, gestiunea angajamentelor, gestiunea plăților și încasărilor, gestiunea numerarului, evidența contabilă a executării prin trezorerie, rapoartele financiare etc. Pentru utilizarea acestui program, se cere o pregătire în acest domeniu. Reușitaimplementării acestui program va depinde, în mare parte, de personalul utilizator. De aceea, este necesară o perfecționare continuă a personalului în acest domeniu. Orice eroare informativă ne poate solda cu consecințe grave asupra altor blocuri conexe.

Noi considerăm că Sistemul Informațional de Management Financiar poate contribui la reformarea relațiilor interbugetare dintre Ministerul Finanțelor, Direcțiile finanțe și bugetele unităților administrativ-teritoriale de nivelul II și nivelul I privind defalcările de la veniturile generale de stat și transferuri. În cadrul Sistemului Informațional de Management Financiar, va fi implementată cameră de servere modernă, care va corespunde standardelor internaționale, o infrastructură de telecomunicații proprie și legături electronice cu autoritățile publice.

În continuare, vom prezenta schema interacțiunii cu sistemele externe și conexe ale Sistemului Informațional de Management Financiar.

În această ordine de idei, menționăm că Sistemul Informațional de Management Financiar prezintă un șir de avantaje, contribuind, în mod semnificativ, la stabilizarea, transparența și îmbunătățirea controlului asupra finanțelor publice, iar România își va consolida poziția internațională în plan financiar. În același timp, vor fi utilizate instrumente noi, care vor eficientiza planificarea și administrarea bugetară la toate nivelele, se va îmbunătăți utilizarea mai eficientă a cheltuielilor publice. De asemenea, acest nou sistem va contribui la armonizarea sistemului financiar public cu recomandările Băncii Mondiale și cu standardele internaționale de contabilitate în sectorul public.

De asemenea, noul Sistem Informațional de Management Financiar va genera și următoarele beneficii principale: introducerea unei platforme pentru planificarea și controlul cheltuielilor pe termen mediu; stabilirea bazei pentru o introducere treptată a programului și a bugetării bazate pe performanță; aplicarea unei executări și a unui control asupra bugetului, bazate pe angajamente, în vederea furnizării anticipate a unei transparențe a responsabilității statului, necesare, mai ales, în perioada de criză; noul sistem va contribui la centralizarea proceselor efectuate prin sistemul trezorerial, simplificându-le, astfel, fortificând rolul Trezoreriei de Stat în menținerea echilibrului între fluxurile de intrare și cele de ieșire.

Sistemul va fi realizat prin integrarea a trei componente și anume: SOFT-ul standardizat – în baza aplicațiilor COTS, va fi realizat Pachetul de programe de gestionare a finanțelor (PPGF). PPGF va asigura funcțiile de bază ale pregătirii și executării bugetului, control și raportare financiară, precum și pe cele de administrare a circulației documentelor și suportul auditorilor.

WEBPortal va asigura un suport pentru instituțiile publice privind comunicarea cu SOFT-ul standardizat (primirea/transmiterea informației).

Sistemul automatizat al evidenței contabile se bazează pe un proces tehnologic interconex unic de prelucrare a documentației pe toate compartimentele, în corespundere cu hotărârile de proiect standardizate interramurale privind automatizarea completă a evidenței contabile.

Este necesar de menționat că introducerea noului Sistem Informațional de Management Financiar nu constituie o sarcină tehnică, ci reprezintă un efort major de schimbare a procedurilor, condiționat de implementarea cu succes a Metodologiei de formare a bugetului, bazată pe un Cadru de Cheltuieli pe Termen Mediu, pe un Cadru Bugetar pe Termen Mediu și o Metodologiede executare a bugetului, care este bazată pe bugetul aprobat și pe angajamente drept mijloace principale de control al bugetului. Astfel, Trezoreria de Stat contribuie la realizarea unui Sistem Informațional de Management Financiar nou, unificat pentru evaluarea activităților în domeniul gestionării și echilibrării bugetului.

IV. Concluzii si propuneri

În baza cercetării abordărilor teoretice privind conceptul de trezorerie publică, a funcțiilor, precum și conceptul privind asigurarea echilibrului valoric prin sistemul trezorerial în procesul amplu și complex al constituirii și utilizării resurselor financiare publice, pot fi subliniate următoarele concluzii:

1. Conceptul de trezorerie apare ca rezultat al unei lungi evoluții istorice, care a condus, mai întâi, la identificarea noțiunii de „monedă publică”, apoi la centralizarea acesteia sub o autoritate unică (unitate de casă), abilitată să vegheze la respectarea unui ansamblu de reguli speciale – regulile contabilității publice.

2. Termenul trezorerie este folosit în două sensuri. Astfel, pe de o parte, el servește la desemnarea casieriilor propriu-zise ale statului, atunci când se vorbește de „situația Trezoreriei”, de „deficitul Trezoreriei”, iar, pe altă parte, la desemnarea unei administrații publice ca instituție.

Cele două sensuri ale termenului trezorerie sunt legate între ele și vizează și funcțiile care le îndeplinește trezoreria.

Trezoreria statului este învestită cu o misiune importantă: asigurarea unei corecte efectuări a fluxurilor de încasări și cheltuieli, ea veghind în permanență la ajustarea acestora.

În opinia noastră, trezoreria poate fi definită ca o instituția publică, care gestionează mijloacele bănești și asigură executarea de casă, evidența contabilă și raportarea bugetului public național.

3. Funcțiile contemporane ale trezoreriei sunt abordate de mai multi economiști, în special îi menționăm pe Gheorghe Manolescu, Tatiana Moșteanu, Florentina Moisescu. Astfel, autorii indentifică cinci funcții contemporane ale Trezoreriei publice: administrator al banului public; intermediar financiar; mandatar al puterii publice; agent al intervenției financiare publice în economie; gardian al marilor echilibre. Toate aceste funcții contribuie la administrarea funanțelor publice în scopul asigurarii echilibrului valoric.

4. Echilibrul valoric exprimă concordanță relativă între diferite structuri valorice ale rezultatelor economice, între acestea și eforturile depuse. În cadrul acestui echilibru, se disting forme speciale, precum: echilibrul financiar (bugetar), echilibrul monetar și echilibrul valutar. Echilibrul financiar, din punctul nostru de vedere, ne prezintă fluxurile permanente de fonduri bănești de natură financiară, de intrare și ieșire, care nu totdeauna sunt sincronizate, din care motive survin dezechilibre temporare. Astfel, rolul trezoreriei publice constă în păstrarea integrității sistemului finanțelor publice.

5. Considerăm că echilibrul monetar exprimă existența unei relații între oferta și cererea de bani sau relația dintre cantitatea de bani existentă în circulație și cantitatea de bani obiectiv necesară în circulație.

6. În opinia autorului, balanța de plăți externe constituie un mecanism statistic care sintetizează toate tranzacțiile externe ale unei țări în decursul unei perioade de timp și oferă informații cu privire la import-export, mișcări de capital și credite internaționale.

7. Putem menționa că atât Guvernul, care promovează politica bugetar-fiscală, cât și Banca Centrală, care promovează politica monetară și valutară prin interacțiune, și Ministrul Finanțelor (Trezoreria de Stat – care este casierul național al țării), contribuie la asigurarea echilibrului valoric pentru menținerea inflației și a șomajului la un nivel minim.

Scopul cercetărilor științifice efectuate în capitolul I constă în identificarea elementelor care ar conduce la obținerea echilibrului financiar, monetar și al echilibrului valutar drept componente structurale ale echilibrului valoric prin sistemul trezorerial; la identificarea direcțiilor care ar conduce la asigurarea acestor echilibre prin trezoreria publică și îmbunătățirea managementului financiar în sistemul trezorerial al României.

Având în vedere scopul enunțat, obiectivele cercetării sunt:

concretizarea abordărilor teoretice privind conceptul și funcțiile Trezoreriei publice;

analiza și sinteza abordărilor teoretice privind sistemul trezorerial și a viziunilor conceptuale referitoare la asigurarea echilibrului valoric prin sistemul trezorerial;

Mai putem concluziona că:

1. Trezoreria de Stat este organizată într-un sistem unitar, atât la nivel central, cât și în teritoriu, în scopul cuprinderii tuturor operațiunilor de casă ale bugetului public național. Sistemul trezorerial, în evoluția sa, a trecut prin mai multe etape de dezvoltare și implementare. Etapele de dezvoltare ale sistemului trezorerial au condus la soluționarea neajunsurilor existente în gestionarea mijloacelor financiare. Această reorganizare a permis prognozarea eficientă a încasărilor, cheltuielilor și a surselor de finanțare a deficitului.

2. În procesul elaborării bugetului public național, o problemă importantă este determinarea nivelului optim la care se constituie echilibrul financiar. Acest nivel poate fi definit atât prin mărimea absolută a resurselor financiare, potențial mobilizate în perioada dată, în vederea satisfacerii nevoilor sociale, cât și prin mărimea relativă a acestora, adică prin creșterea procentuală prevăzută pentru realizare, comparativ cu perioada de bază. Nivelul resurselor financiare depinde, în primul rând, de mărimea produsului intern brut, realizabil în perioada dată și de proporția, în care acesta servește pentru consum și, respectiv, pentru formarea brută de capital.

3. Rolul Trezoreriei are ca scop asigurarea echilibrată a fluxurilor financiare de intrare și ieșire, astfel asigurând echilibrul financiar al Bugetului Public Național. În caz de dezechilibru, se caută soluții, în primul rând, prin atragerea surselor de finanțare, optimizarea de cheltuieli.

4. Echilibrul monetar este o altă formă a echilibrului valoric. Conceptul de echilibru monetar este un proces obiectiv, influențat de procesele de producție și de circulația din economia de piață.

5. Considerăm că, un element important al echilibrului monetar este rata dobânzii. Rata dobânzii de pe piața capitalului influențează decizia agenților economici de a investi capital în afaceri. Acest comportament al ratei dobânzii influențează venitul. Deci, observăm că există o relație invers proporțională între rata dobânzii și venit.

6. Politica fiscală influențează rata dobânzii. La o politică fiscală expansionistă rata dobânzii se va modifica în direcția creșterii, deoarece venitul va crește, influențând benefic investițiile. Acest efect este, ca atare, pe termen scurt, iar pe termen lung venitul se va modifica, echilibrându-se cu rata dobânzii, și în consecință va scădea. La promovarea politicii fiscale o importanță crucială are timpul, care trebuie să corecteze acest decalaj.

7. Trezoreria este implicată, ca actor principal al statului, și în procesul de supraveghere a pieței valutare. Ținând cont că Trezoreria participă fie direct (ca actor, prin operațiuni de împrumut), fie indirect, alături de Banca Centrală (prin reglementări valutare, politica monetară și bugetară, modificarea cursului), trezoreria angajează împrumuturi publice dîn exterior, gestionează rezervele valutare, achită dobândă și alte tranzacții valutare. Astfel, Trezoreria Publică asigură realizarea echilibrului valutar.

V. Bibliografie

Aurelia Stefanescu, Aida Alexandroaia, Vanda Scobici, Petre Crisan, Mihaela Daescu, Razvan Parvu, Lizica Ursu, Petruta Fluieras, Gica Subtirica, Contabilitatea Instituțiilor Publice, Editura LBW, 2014

Dragos Ungureanu, Ruxandra Dana Vilag, Mihai Aristotel Ungureanu, Ionela Popa, Lucia Croitoru, Florin Țuncu, Buget și trezorerie publică, Editura Universitară, 2011

Emilia Cornelia Stoica, Maria Grigore, Constantin Bragaru, Buget și trezorerie publică, Editura Universitară, 2009

Gabriel Nastase, Buget și trezorerie publică, Editura Pro Universitaria, 2013

Gabriel Nastase, Gestiunea trezoreriei intreprinderii, Editura Pro Universitaria, 2013

Gyorgy Attila, Finante publice si trezoreria statului: teste grilă pentru pregătirea examenului de licență, Editura Universitară, 2007

Ileana Panaite, Lucian Tâțu, Iulian Brasoveanu, Roxana Tudor, Emilian Miricescu, Finanțe publice – Note de curs și aplicații pentru seminar, Editura Universitară, 2008

Luise Mladen, Gheorghe Manolescu, Sistemul bugetar și trezoreria publică în România, Editura Universitară, 2012

Marcel Dracea, Nicoleta Mihaela Florea, Buget și trezorerie publică, Editura Universitaria, 2012

Narcisa Roxana Moșteanu, Finanțe publice, Editura Universitară, 2011

Pavel Belean, Gabriela Anghelache, Trezoreria Statului. Organizarea, funcționarea și sistemul contabil, Editura Economică, 2004

Pavel Belean, Gabriela Anghelache, Lucia Risti, Bugetul public și Trezoreria publică din România, Editura Economică, 2007

Tatiana Moșteanu, Mariana Vuta, Emilia Mioara Campeanu, Buget și trezorerie publică, Editura Universitară, 2008

Bibliografie

Aurelia Stefanescu, Aida Alexandroaia, Vanda Scobici, Petre Crisan, Mihaela Daescu, Razvan Parvu, Lizica Ursu, Petruta Fluieras, Gica Subtirica, Contabilitatea Instituțiilor Publice, Editura LBW, 2014

Dragos Ungureanu, Ruxandra Dana Vilag, Mihai Aristotel Ungureanu, Ionela Popa, Lucia Croitoru, Florin Țuncu, Buget și trezorerie publică, Editura Universitară, 2011

Emilia Cornelia Stoica, Maria Grigore, Constantin Bragaru, Buget și trezorerie publică, Editura Universitară, 2009

Gabriel Nastase, Buget și trezorerie publică, Editura Pro Universitaria, 2013

Gabriel Nastase, Gestiunea trezoreriei intreprinderii, Editura Pro Universitaria, 2013

Gyorgy Attila, Finante publice si trezoreria statului: teste grilă pentru pregătirea examenului de licență, Editura Universitară, 2007

Ileana Panaite, Lucian Tâțu, Iulian Brasoveanu, Roxana Tudor, Emilian Miricescu, Finanțe publice – Note de curs și aplicații pentru seminar, Editura Universitară, 2008

Luise Mladen, Gheorghe Manolescu, Sistemul bugetar și trezoreria publică în România, Editura Universitară, 2012

Marcel Dracea, Nicoleta Mihaela Florea, Buget și trezorerie publică, Editura Universitaria, 2012

Narcisa Roxana Moșteanu, Finanțe publice, Editura Universitară, 2011

Pavel Belean, Gabriela Anghelache, Trezoreria Statului. Organizarea, funcționarea și sistemul contabil, Editura Economică, 2004

Pavel Belean, Gabriela Anghelache, Lucia Risti, Bugetul public și Trezoreria publică din România, Editura Economică, 2007

Tatiana Moșteanu, Mariana Vuta, Emilia Mioara Campeanu, Buget și trezorerie publică, Editura Universitară, 2008