Organizarea Si Functionarea Sistemului de Asigurare din Romania

Încă de la începuturile civilizației umane s-au făcut evidente preocupările oamenilor pentru prevenirea pagubelor,dar mai ales pentru suportarea în comun a eventualelor daune produse din cauze naturale și nu numai.

Pe lângă preocuparea individuală de acoperire a unor posibile prejudicii cu ajutorul unor rezerve financiare proprii a apărut și ideea unui fond comun de asigurare din care să se acopere eventualele daune suferite de cei care cotizau la formarea acestuia. Pe langa fondurile de rezervă constituite în mod individual, sunt cunoscute și alteforme de realizare a fondurilor bănești necesare în caz de producere a unor calamităținaturale sau accidente.

Acestea pot îmbrăca forma unor:fonduri de rezevă și/sau deasigurare constituite în mod centralizat și fonduri de asigurare propriu-zisă constituite ladispoziția unor societăți comerciale sau a unor organizații mutuale de asigurare prin plățidescentralizate.

Cea mai eficientă modalitate de protecție s-a dovedit a fi trecerea riscului pe seamaunei societăți de asigurare. Această formă se caracterizează prin aceea că fondul seconstituie în mod descentralizat, pe seama contribuției aduse de persoanele fizice șijuridice asigurate, prin plata unei sume de bani ce reprezintă prima de asigurare.

Utilizarea acestuia se face în mod centralizat pentru acoperirea pagubelor suferite de asigurați, adicăpierderile provocate de calamități naturale și accidente se repartizează asupra tuturor participanților la constituirea fondului.

Totodată asigurarea reprezintă mecanismul prin care din aporturile celor mulți seplătesc despăgubiri celor care au fost victimele unor riscuri, deci activitatea de asigurare distribuie riscurile asupra mai multor persoane.

În concluzie, acest tip de activitate apare în societate ca un proces economico-social necesar și obiectiv.

1.1. Conceptul de asigurare

Asigurarea reprezinta activitatea economică prin care persoanele fizice și juridice care sunt amenințate de anumite pericole care dacă s-ar produce le-ar deteriora starea de sănătate sau chiar viața sau care le pot distruge bunurile, consimt să înlăture efectele financiare ale acestor posibile pierderi prin transferul lor către companii specializate în schimbul unei sume de bani.

Companiile specializate care consimt să preia și să compenseze efectele financiare ale producerii riscurilor se numesc companii sau societăți de asigurări. Operațiunea de transfer al posibilelor pierderi financiare de la purtătorii riscurilor la companiile de asigurări poartă denumirea de asigurare.

Operațiunile de asigurări și reasigurări se realizează într-un cadru reglementat în care se întâlnesc cererea și oferta de asigurare, cadru denumit piață de asigurări. In piața de asigurări se desfășoară marea majoritate a contractelor specifice.

Având în vedere tranzacționarea unor anumite tipuri de asigurări și a altor particularități ne îndeamnă să afirmăm că aceasta este împărțită în mai multe subpiețe de asigurări concentrate în anumite zone ale globului sau în marile orașe ale lumii. Orașele în care au loc tranzacții importante de asigurări sunt centre financiare importante.

Caracteristicile acestor subpiețe de asigurări, sunt:

Dimensiunea acesteia;

Cadrul organizațional;

Structura și modul de realizare a concurenței;

Tranzacțiile cu asigurări care au loc între diferite țări este scăzut în comparație cu schimburile de mărfuri dintre ele. Este de înțeles având în vedere tipul de produse care se comercializează și prețurile (primele de asigurări) care trebuie plătite. Aceste tranzacții sunt influențate de reglementările interne ale fiecărei țări..

Reasigurările de regulă se tranzacționează pe aceleași subpiețe pe care se subscriu asigurările directe, numărul și limitele reasigurărilor depind de mărimea riscurilor subscrise de companiile cedente și de forța lor financiară.

Piața de asigurări a continuat să se crească o dată cu dezvoltarea economică a ecomoniei mondiale însă creșterea cea mai mare a volumului primelor de asigurări și reasigurări a avut loc în ultimii 20-25 de ani. Creșterea numărului de asigurări subscrise și a volumului primelor de asigurare a avut loc datorită unor factori, cum ar fi:

dezvoltarea economică în țările industrializate după al doilea război mondial, apariția de bunuri și afaceri de mare valoare care trebuiau protejate prin asigurări au dus la apariția de noi și complexe produse de asigurare. Creșterea valorii bunurilor care trebuiau protejate prin asigurare a dus la creșterea obligațiilor companiilor de asigurări dar și a primelor de asigurare pe care le plăteau cei ce se asigurau.

schimbările intervenite în structura subpiețelor de asigurări prin pătrunderea în diferite țări a companiilor multinaționale datorită incapacității companiilor naționale de a subscrie riscurile din aceste subpiețe. De m enționat este faptul că unele din aceste subpiețe a o regislație prin care restricționaează accesul companiilor multinaționale în piața proprie.

globalizarea activităților de asigurare se manifestă prin achiziții de către companiile multinaționale a unor companii de asigurări mici pe care le-au absorbit sau le-au fuzionat micșorând numărul de asigurători din subpiețele de asigurări. Scopul acestor fuzionaări este crearea de grupuri financiare gigant care impun regulile de subscriere și primele de asigurare în subpiața respectivă.

criza economică și financiară din ultimii ani a dus la apariția unor metode noi de abordare a asiguraților, la noi strategii și măsuri de supraveghere, control, norme de contabilitate, solvabilitate și măsurare a activității.

Acesti factori au contribuit la creșterea și dezvoltarea pieței internaționale de asigurări și vor impune și direcțiile în care aceasta va evolua în viitor.

In aceste subpiețe desfășoară activități de asigurare următoarele tipuri de companii:

asigurătorii și reasigurătorii,

intermediarii:

brokeri de asigurare (persoane juridice)

agenți de asigurare (persoane fizice)

companii auxiliare: evaluatori de risc, manageri de risc, lichidatori de daune, consultanți.

1.2. Asigurătorii și reasigurătorii

Asigurătorii și reasigurătorii sunt persoane juridice, autorizate să subscrie riscuri prin asigurări directe sau indirecte (reasigurări). Ele primesc riscuri în schimbul plății de către purtătorii riscului a primelor de asigurare sau/și reasigurare. In schimbul acestor prime își iau obligația ca la producerea riscului asigurat să-i plătească asiguratului paguba produsă sau o parte din aceasta în conformitate cu cele specificate în contractul de asigurare sau de reasigurare.

Trebuie specificat că aceste companii pot fi organizate ca și companii care subscriu numai asigurări sau numai de reasigurări dar cele mai multe subscriu atât asigurări cât și reasigurări.

Cele mai numeroase entități care subscriu riscuri în piața de asigurări sunt societățile/companiile de asigurări. Acestea sunt societăți comerciale, constituite în baza Legii 32/2000, cu completările și modificările ulterioare, respectiv a normelor și ordinelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor pentru aplicarea Legii 32/2000, în vederea constituirii pe principiul mutualității a unui fond comun, sub formă bănească, din primele de asigurare plătite de persoane fizice și juridice expuse la anumite riscuri în activitățile lor sau în viața de zi cu zi și din care vor fi indemnizați cei care suferă un prejudiciu dintr-un risc cuprins în asigurare. Sunt principalii ofertanți de asigurări directe și cumpărători de reasigurări pe piețele internaționale de asigurări.

Managerii sunt cei care concep și coordonează activitățile în cadrul societății de asigurări atât la nivel central cât și la nivelul unităților teritoriale. Aceștia trebuie să definească, să grupeze și să ierarhizeze în ordinea importanței toate activitățile care trebuie desfășurate în cadrul societății de asigurări pentru obținerea randamentului maxim.

Activitatea tuturor este analizată, dimensionată și cuantificată de managerul de resurse umane începând cu cei considerați cel mai puțin calificați, agenții de asigurări, care contractează asigurările, continuînd cu cei care-i recrutează, îi instruiesc, le perfecționează pregătirea profesională și le coordonează activitățile și ajungând la cei care proiectează produsele care se subscriu sau calculează cota fiecărei forme de asigurare în portofoliul asigurătorului sau a modului în care se subscrie fiecare asigurare.

Actualizarea politicilor și programelor de personal ale asigurătorului necesită o înțelegere profundă a conținutului acestora, a cerințelor comportamentare pe posturi, creând totodată o bază reală pentru elaborarea deciziilor de personal care la rândul lor se interferează cu strategiile și politicile întregii companii. Activitățile de analiză și proiectare a posturilor sunt importante deoarece de rezultatele obținute depinde în primul rând evaluarea corespunzătoare a performanțelor companiei în general și a celor individuale în special.

Proiectarea unei structuri organizatorice trebuie să pornească de la ideea că rezultatul muncii membrilor ei să fie mai mare decât însumarea muncii fiecărui individ izolat.

Structura organizatorică reprezintă elementul esențial al sistemului de conducere, determinând într-o proporție însemnată funcționalitatea acesteia, modul de organizare a resurselor umane, materiale și financiare, nivelul cheltuielilor și al profitului.

1.3.Asigurarile in Romania

În anul 2014 au desfășurat activitate un număr de 37 de societăți de asigurare din care: 20 asigurători au practicat numai activitate de asigurări generale, 9 asigurători au practicat numai activitate de asigurări de viață și 8 asigurători au practicat ambele categorii de asigurare.

Din analiza datelor pentru anul 2014 rezultă un volum al primelor brute subscrise pentru cele două categorii de asigurare de 8.094.442.855 lei, înregistrându-se o scădere cu 0,34% față de anul 2013 (8.122.446.891 lei).

În anul 2014 gradul de penetrare a pieței asigurărilor în PIB a fost de circa 1,21% (conform datelor provizorii), în scădere față de nivelul 1,29% înregistrat în anul 2013, respectiv 1,41 în anul 2012.

Primele brute subscrise în anul 2014 au următoarea structură în funcție de cele două categorii de asigurare:

a) Asigurările generale în valoare de 6.452.457.944 lei, reprezintă 79,71% din totalul primelor brute subscrise în piața asigurărilor și sunt în scădere cu 0,55% față de anul 2013.

b) Asigurările de viață în valoare de 1.641.984.911 lei, reprezintă 20,29% din totalul primelor brute subscrise în piața asigurărilor și sunt în creștere cu 0,47% față de anul 2013.

Tabel 1.1 Evolutia primelor brute subscrse pe categorii de asigurari si pe total

Sursa:www.asfromania.ro

Situația primelor 10 societăți de asigurare, în funcție de cota de piață deținută pentru anul 2014, se prezintă după cum urmează:

Tabelul 2.1. Primele societăți de asigurare, în funcție de cota de piață deținută în 2014

Sursa : www.asfromania.ro

Din punct de vedere al repartizării subscrierilor de prime brute pe regiuni de dezvoltare ale României, situația a fost următoarea:

– cea mai importantă pondere a deținut-o orașul București și județul Ilfov (51,23% din prime brute subscrise pe teritoriul României);

– Regiunea Centru (7,72% din prime brute subscrise pe teritoriul României);

– Regiunea Nord – Est (6,19% din prime brute subscrise pe teritoriul României);

– Regiunea Nord – Vest (8,36% din prime brute subscrise pe teritoriul României);

– Regiunea Sud (6,92% din prime brute subscrise pe teritoriul României);

– Regiunea Sud – Est (6,91% din prime brute subscrise pe teritoriul României);

– Regiunea Sud – Vest (4,13% din prime brute subscrise pe teritoriul României);

– Regiunea Vest (5,27% din prime brute subscrise pe teritoriul României).

Din valoarea totală a primelor brute subscrise pentru cele două categorii de asigurare, în cuantum de 8.094.442.855 lei, primele subscrise în România sunt în valoare de 7.829.558.329 lei (96,73%), iar primele subscrise în alte State Membre ale Uniunii Europene sunt în valoare de 264.884.526 lei (3,27%).

Figura 1.1 Prime brute subscrise pe regiuni de dezvoltare la data de 31.12.2014

Sursa:www.asfromania.ro

Pentru categoria asigurărilor generale topul primelor 10 societăți de asigurare, în funcție de primele brute subscrise pentru această categorie de asigurări este prezentat în tabelul următor.

Tabel 3.1 Primele societati de asigurari generale,in functie de cota de piata detinuta in 2014

Sursa:www.asfromania.ro

Primele brute subscrise aferente claselor III Asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare, VIII Asigurări de incendiu și alte calamități naturale și X Asigurări de răspundere civilă auto reprezintă 84,46% din totalul primelor brute subscrise pentru activitatea de asigurări generale.

Tabelul 4.1 Evolutia primelor brute subscrise pe clase de asigurari generale

Sursa:www.asfromania.ro

Clasa X. Asigurări de răspundere civilă pentru vehicule (RCA + CMR) cu un volum al primelor brute subscrise de 2.796.506.971 lei, reprezentând 43,34% din totalul subscrierilor pentru asigurări generale, a înregistrat în anul 2014 o creștere nominală de 13,60% față de anul 2013.

Clasa III. Asigurări de mijloace de transport terestru (Casco) cu un volum al primelor brute subscrise de 1.692.786.990 lei, reprezentând 26,23% din total asigurări generale, a înregistrat în perioada analizată o scădere nominală cu 5,77% față de anul 2013.

Clasa VIII. Asigurări de incendiu și alte calamități naturale cu un volum al primelor brute subscrise de 960.187.718 lei, reprezentând 14,88% din totalul subscrierilor pentru asigurări generale, a înregistrat, în anul 2014, o scădere nominală de 6,04% față de anul 2013.

PAID a subscris în anul 2014 prime brute în sumă de 126.632.285 lei, reprezentând 13,19% din volumul subscrierilor aferente clasei VIII Asigurări de incendiu și alte calamități naturale și 1,96% din total prime brute subscrise aferente asigurărilor generale. Nivelul înregistrat în anul 2014 a înregistrat o creștere de 110,16% față de anul 2013 (60.253.975 lei), respectiv o creștere în mărime absolută de 66.378.310 lei, ca urmare a modificării Legii 260/2008 din luna august 2013.

Figura 2.1 Pondere portofoliu pe clase pentru asigurari generale

Sursa:www.asfromania.ro

În anul 2014, asigurările încadrate la “alte clase” dețin o pondere de 15,54% în total prime brute subscrise aferente asigurărilor generale, în scădere cu 16,98% față de nivelul înregistrat la data de 31.12.2013. Dintre aceste clase, ponderi mai mari în total asigurări generale dețin următoarele clase:

– clasa XIII Asigurări de răspundere civilă generală deține o pondere de 4,34% în total asigurări generale. Primele brute subscrise aferente clasei XIII au scăzut în anul 2014 cu 22,53% față de anul 2013;

– clasa IX Alte asigurări de bunuri deține o pondere de 2,59% în total asigurări generale. Primele brute subscrise aferente clasei IX au scăzut în anul 2014 cu 3,02% față de anul 2013;

– clasa XV Asigurări de garanții deține o pondere de 2,46% în total asigurări generale. Primele brute subscrise aferente clasei XV au scăzut în anul 2014 cu 24,57% față de anul 2013.

CAPITOLUL II

Brokerajul in asigurari

2.1. Brokerii de asigurare

Sunt persoane juridice, autorizate de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să desfășoare activități de detectare a nevoii de asigurare a persoanelor fizice și/sau juridice de contractare, negociere a asigurărilor, de colectare a primelor de asigurare dar și de constatare a evenimentelor asigurate și/sau de constatare a pagubelor facute de evenimentele cuprinse în asigurare și de plată a despăgubirilor promise și datorate de către asigurători.

O persoană juridică nu poate fi înmatriculat în registrul comerțului fără autorizația de funcționare emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, conform legii 32/2000.

Orice broker de asigurare trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

să fie persoană juridică;

să aibă un capital social vărsat în formă bănescă , a cărui valoare nu poate fi mai mică de 15.000 ron;

să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă profesională, în concordanță cu cerințele prevăzute de normele în vigoare;

să aibă ca obiect de activitate numai activitatea de broker de asigurare;

să păstreze și să pună la dispoziția CSA, la cererea acesteia, registrele și înregistrările contabile care să evidențieze și să explice operațiunile efectuate în timpul desfășurării activității, incuzând informații asupra contractelor de asigurare încheiate și asupra înțelegerilor cu asigurătorii;

să se conformeze solicitărilor CSA în ceea ce privește raportările și activitățile pe care le desfășoară, așa cum vor fi stabilite prin norme.

Brokerul de asigurare este considerat ca fiind specialist în ceea ce privește piața de asigurări. El reprezintă interesele clientului său, potențial asigurat, în relația acestuia cu asigurătorii.

El cunoaște cel mai bine schimbările legislative, evoluțiile economice, particularitățile pieței de asigurări, oferta de produse, contextul economic și social în care are loc tranzacția, tehnica de derulare a asigurărilor,prin urmare brokerul poate oferi clienților săi cea mai bună soluție dintr-o multitudine de opțiuni care pentru un novice nu par a se diferenția prea mult.

Brokerul este plătit printr-un comision care este inclus în prima de asigurare iar serviciile sale presupun consultanță de specialitate și urmărirea derulării contractului pe durata de valabilitate a sa, bazându-se pe stabilirea profilului de risc al clientului, urmărind însă în același timp și situația financiară a companiei de asigurări cu care se încheie contractul de asigurare.

Societățile de brokeraj sunt utile atât persoanelor fizice și/sau juridice care vor să-și protejeze diverse bunuri sau active de riscurile care le-ar putea deteriora sau pierde cât și companiilor de asigurări, brokerii fiind cei care pot furniza clienți foarte importanți. In lume funcționează un număr impresionant de brokeri, fie ca filiale ale unor firme de intermediere, fie ca organizații independente.

Principalele atribuții ale brokerului de asigurări, sunt:

sent experți în asigurări;

reprezintă interesele asiguratului/reasiguratului;

sunt persoane juridice independente,specializate în intermediere în asigurări;

cumpără asigurări/reasigurări pentru clientul său;

pot fi dați în judecată pentru îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor lor

remunerat pe baza unui comision de către asigurător;

au atribuții privind găsirea protecției optime pentru clientul său, încheierea contractului de asigurare, uneori și administrarea daunei

brokerul în calitate de intermediar acționează pentru obținerea partenerilor și angajarea unor afaceri (contracte) de asigurare sau reasigurare, reprezentând clientul, adică asiguratul în cazul contractelor de asigurare sau reasigurat în cazul retrocedării.

Brokerii de reasigurare nu se ocupă de intermedierea de afaceri directe, ci de găsirea celor mai bune legături și contracte de reasigurare, de reunirea părților contractante, de îndeplinirea unor formalități procedurale în vederea încheierii contractului de reasigurare, de reangajarea unui contract existent într-o formă nouă sau plasarea la reasigurători noi.

Brokerul de asigurare și reasigurare are următoarele funcții:

1. acordă asistență clientului pentru elaborarea unui program adecvat de asigurare/reasigurare și pentru îmbunătățirea celui existent,

2. contactează asigurătorii/reasigurătorii potriviți pentru obținerea unor contracte corespunzătoare pe termen lung,

3. negociază termenii contractului de (re)asigurare și pregătește textul acestuia sau verifică dacă textul propus de compania cedentă răspunde protecției optime,

4. participă la plata primei de (re)asigurare și la încasarea contravalorii corespunzătoare a despăgubirii în cazul producerii daunelor

5.pregătește reînnoirea contractelor de(re)asigurare

6. asistă (re)asigurătorul în respectarea clauzelor contractuale.

2.2. Principalii indicatorii statistici la data de 31.12.2014 pentru activitatea desfășurată de brokerii de asigurare și/sau reasigurare

Statistică brokeri de asigurare

La data de 31.12.2014, 595 brokeri de asigurare dețineau autorizație de funcționare, din care:

– 101 brokeri au activitatea suspendată la cerere/interzisă temporar;

– 463 brokeri au transmis raportări;

– 31 brokeri nu au transmis raportări.

Activitatea de intermediere

În urma centralizării raportărilor aferente trimestrului IV/2014, transmise de un număr de 463 brokeri de asigurare și/sau reasigurare, a rezultat că, la data de 31.12.2014, s-au înregistrat următoarele:

valoarea totală a primelor intermediate = 4.569.613.521 lei

raportat la aceeași perioadă a anului 2013 (3.928.510.997 lei) se constată o creștere de 16,32%;

valoarea primelor intermediate pentru asigurări generale = 4.459.584.590 lei

raportat la aceeași perioadă a anului 2013 (3.830.266.198 lei) se constată o creștere de 16,43%;

valoarea primelor intermediate pentru asigurările de viață = 110.028.931 lei,

raportat la aceeași perioadă a anului 2013 (98.244.799 lei) se constată o creștere de 11,99%.

În anul 2014, brokerii de asigurare au intermediat 56,45% din volumul total al primelor brute subscrise de asiguratori pentru cele două categorii de asigurare (generale și viață) 8.094.442.855 lei.

Situația detaliată a gradului de intermediere pentru perioada 31.12.2012 – 31.12.2014 se prezintă astfel:

Tabelul 5.2 Situatia detaliata a gradului de intermediere pentru perioada 31.12.2012-31.12.2014

Sursa:www.asfromania.ro

Situația primilor 20 brokeri de asigurare care dețin o pondere de 52,95% din totalul primelor intermediate de piață de brokeraj și cota de piață a acestora se prezintă astfel:

Tabelul 6.2 Situatia primilor 20 de brokeri de asigurare

Sursa:www.asfromania.ro

Veniturile totale obținute de brokerii de asigurare din activitatea de intermediere în asigurări în anul 2014 au fost în valoare de 843.647.839 lei. Raportat la aceeași perioadă a anului 2013 (790.863.209 lei)

se constată o creștere de 6,67%.

Tabel 7.2 Veniturile totale obtinute de brekerii de asigurare din activitatea de intermediere de asigurari

Sursa:www.asfromania.ro

Structura primelor intermediate și a veniturilor obținute din activitatea de intermediere, conform raportărilor transmise de brokerii de asigurare, detaliate pe clase de asigurări generale și viață, pentru anul 2014, se prezintă astfel:

Tabelul 8.2 Structura primelor intermediate si a veniturilor obtinute din activitatea de intermediere

Sursa:www.asfromania.ro

2.3. Asemănări și deosebiri între brokerii de asigurare și agenții de asigurare și alte categorii de intermediari

Asigurările și reasigurările se încheie prin intermediari. Rolul acestor intermediari este din ce în ce mai important în subscrierea asigurărilor.

In asigurări se regăsesc două categorii de intermediari:

– agenții de asigurare (inspectori de asigurare, consultanți de asigurare);

– brokeri de asigurare.

Agenții de asigurare

Sunt persoane fizice sau juridice abilitate, în baza autorizării unui asigurător, să negocieze sau să încheie în numele și în contul asigurătorului contracte de asigurare cu terții, conform condițiilor stipulate în contractul de mandat încheiat, fără să aibă calitatea de asigurător sau de broker de asigurare.

Agenții de asigurare reprezintă un mod de distribuție al produselor de asigurare prin vânzarea acestor produse. Ei vând produsele unui singur asigurător sau în anumite situații pot să vândă produsele mai multor asigurători dar numai pentru un singur tip de asigurare de la fiecare asigurător. Prin urmare un agent de asigurare nu poate intermedia aceași clasă de asigurări decât pentru un singur asigurător.

Agenții reprezintă interesele societății de asigurare primind în schimb un comision sau salariu. Există situații când agenții sunt plătiți în funcție de planul de realizări stabilit de șeful ierarhic al agentului din compania de asigurări.

Agenții se pot înregistra ca persoane fizice autorizate independente care sunt abilitați să lucreze full-time sau part-time pentru societatea de asigurări pe care o reprezintă.

Persoanele doritoare trebuie sa aibă abilitatea de a negocia cu oamenii, să fie conștiincioase și extravertite, capabile de comunicare, să aibă ținută și o prezentare agreabilă, să fie capabile să lucreze cu cifre, să aibă precizie în mișcări și să posede un nivel de creativitate ridicat, să fie capabile de a învăța rapid. Rolul agentului presupune un anumit grad de convingere a persoanei cu care negociază.

Agentul de asigurări este subordonat, directorului de agenție sau unit-managerului iar dacă activează într-o sucursală teritorială este subordonat directorului de vânzări care coordonează activitatea tuturor agenților din sucursală și agențiile arondate sucursalei. Agentul de asigurări poate coordona activitatea subagenților din subordinea sa.

Prin urmare, principalele atribuții ale unui agent de asigurare, sunt următoarele:

sunt utilizați pentru încheierea asigurărilor directe dintre societățile de asigurare și persoane fizice (pt. asigurările de viață, autovehicule, bunuri);

reprezintă interesele asigurătorului,

vând polițele unui singur asigurător, pentru un anumit tip de asigurare;

lucrează full-time sau part-time, pe baza unui contract,

sunt remunerați pe baza unui comision sau prin salariu plătit de asigurător,

au atribuții limitate în activitatea de subscriere,

pot fi acționați în judecată pentru neglijență în exercitarea profesiei.

Asemănări:

Deși, ambele entități exercită intermedierea în asigurări, între acestea există unele asemănări și deosebiri.

Sub aspectul asemănărilor, semnalăm faptul că ambele categorii de intermediari pot mijloci atât operațiuni de asigurare, cât și de reasigurare’.

Tot astfel, brokerii și agenții se pot folosi de serviciile diferiților prepuși, cărora legea le reglementează statutul juridic, în vederea protejării, atât a lor, cât și a asiguraților sau potențialilor asigurați.

Deosebiri:

In același timp, între agenții de asigurare și brokerii de asigurare există importante deosebiri.

In primul rând, dacă agent de asigurare poate fi atât o persoană fizică, cât și o persoană juridică, brokerul de asigurare se constituie și funcționează doar sub forma persoanei juridice.

Apoi, potrivit textelor legale, agentul de asigurare are un câmp de activitate mult mai restrâns, el poate intermedia aceleași clase de asigurări în numele și pe seama unui singur asigurător, pe când brokerul poate fi intermediarul mai multora. Reținem în acest sens dispozițiile art. 34 alin. (8) din Legea nr. 32/2000, care stipulează că un agent de asigurare, persoană fizică sau juridică, nu poate intermedia aceleași clase de asigurări decât pentru un singur asigurător.

O ultimă diferență pe care o remarcăm este legată de poziția și interesul pe care îl au cele două categorii de intermediari pe piața asigurărilor. Agentul de asigurare, fiind autorizat de un asigurător, încheie contracte în numele și în contul asigurătorului. în schimb, brokerul negociază pentru clienții săi încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare și acordă asistență înainte și pe durata încheierii contractelor.

Rezultă că, dacă agentul de asigurare este un mandatar supus regulilor stricte, prescrise de asigurător, brokerul de asigurare este un comerciant independent care este atașat propriei clientele. De aici consecința potrivit căreia agentul de asigurare promovează, în principal, interesele asigurătorului, pe când brokerul de asigurare va apăra interesele clienților săi, adică ale asiguraților ori potențialilor asigurați, cărora, așa cum dispune legea, le poate acorda asistență pe întreaga perioadă a asigurării. Din această cauză, brokerii de asigurare sunt un fel de consilieri ai asiguraților.

CAPITOLUL III: STUDIU DE CAZ LA S.C ALLIANZ-TIRIAC S.A

3.1.   PREZENTAREA GENERALA A COMPANIEI – PROFILUL SOCIETATII

Asigurari "Ion Țiriac", societate mixta, cu capital integral privat, constituita în august 1994, este un nume binecunoscut pe piata asigurarilor din România.

Societatea are 37 mld. lei capital social, iar ca principali actionari, firme de renume din grupul "Ion Țiriac".

Interesul pentru protectia afacerilor clientilor sai, împreuna cu capacitatea financiara proprie, au determinat societatea sa devina, într-o perioada scurta de timp, un partener credibil în domeniul asigurarilor.

Trainicia societatii este bazata pe managementul sau si pe colectivul de specialisti din întreaga retea nationala formata din peste 130 unitati (sucursale, agentii si reprezentante).

Auditul societatii este asigurat de firma cu renume international KPMG.

In august 2000, Allianz Group achizitioneaza 51% din actiunile societatii ASIT, societatea astfel constituita numindu-se Allianz-Tiriac Asigurari S.A.

Fondat în anul 1890, Allianz este astazi unul dintre cele mai mari grupuri financiare din lume. În anul 2004, la nivel consolidat, Grupul a realizat venituri totale de 96,9 miliarde de euro.

Pe fiecare dintre segmentele de activitate pe care opereaza – asigurari de bunuri si raspundere, asigurari de viata si sanatate, operatiuni bancare, respectiv administrarea activelor-Allianz Group a capatat recunoasterea internationala pentruprofesionalismul si expertiza reprezentantilor sai, pentru siguranta financiara a afacerilor pe care le deruleaza.

Marca Allianz este reprezentata în peste 70 de tari ale lumii, reteaua de entitati economice care formeaza Allianz Group ridicându-se la circa 700 de companii-membre. Cele aproximativ 174.000 de persoane care lucreaza în cadrul Allianz Group ofera servicii financiare integrate, la standarde internationale, unui numar de peste 60 de milioane de clienti de pe întregul mapamond.

Allianz este unul dintre cei mai solizi furnizori de servicii financiare din lume, în ciuda volatilitatii mediului economic si financiar international. Cele mai importante agentii internationale de rating confirma acest lucru.

Allianz-Tiriac Asigurari beneficiaza astazi de un statut privilegiat în rândul celor mai importante companii de asigurari din România. Dezvoltata pe platforma Asigurari "Ion Tiriac" (ASIT), societatea îmbina experienta si profesionalismul angajatilor sai cu know-how-ul, puterea financiara si renumele Grupului Allianz. Devenind membru al celui mai mare grup de asigurari din Europa, Allianz-Tiriac si-a asigurat accesul la o serie de avantaje competitive unice pe piata locala care constituie garantii ale unei dezvoltari viitoare sanatoase si durabile.

3.2. CATEGORII ALE ASIGURARILOR LA ALLIANZ -TIRIAC

Exista asigurari pe care le încheie persoanele fizice si asigurari pe care le încheia parsoanele juridice. În cele ce urmeaza vom vorbi pe rând despre categoriile de asigurari de bunuri pentru persoanele fizice si pentru persoanele juridice.

3.2.1. Asigurarea bunurilor apartinând persoanelor juridice (cladiri si continut):

1.  ALLIANZ-ȚIRIAC ASIGURĂRI S.A., în calitate de Asigurator, asigura bunurile prevazute la pct.1.1. si 1.2. situate la adresa mentionata în polita precum si cheltuielile prevazute la pct.1.3., pentru o parte sau pentru toate riscurile prevazute la pct. 5 lit. A, B, C sau D, în functie de optiunea Asiguratului,mentionata expres în polita de asigurare, astfel:

1.1. cladirile si alte constructii destinate unor activitati economice sau sociale, care se asigura în integralitatea lor constructiva, respectiv cu fundatie, soclu, pereti, plansee, acoperis, pardoseli, ferestre, usi, scari, putul liftului. Împreuna cu cladirile (constructiile) se asigura ca facând parte din acestea si conductele de alimentare cu apa pentru instalatiile sanitare si încalzire (inclusiv calorifere) din interiorul constructiei, conductele de canalizare interioare, obiectele sanitare, conductoarele instalatiei de iluminat si prize îngropate sub tencuiala, tavanele false si corpurile de iluminat tip plafoniera sau spot înglobate (încorporate) în acestea. Nu se considera ca facând parte din cladire: corpurile de iluminat gen candelabru, lustra, aplica si lampile electrice; instalatiile de forta.

Instalatiile fixe ce asigura functionalitatea generala a cladirilor/constructiilor (centrala termica, instalatie de climatizare, ascensoare, paratrasnet /împamântare) se considera asigurate numai daca valoarea acestora este cuprinsa în suma asigurata si daca au fost mentionate expres în polita sau anexele acesteia (cererea -chestionar sau specificatia de asigurare).

În categoria "alte constructii" cu mentionarea expresa pe polita sau anexele acesteia se pot asigura: împrejmuiri, platforme betonate, estacade, cabine de paza, rampe, silozuri, cheiuri, turnuri si cosuri industriale, rezervoare de apa, drumuri de acces, etc.

1.2. continut, potrivit destinatiei sau felului activitatilor desfasurate:

a) masini, utilaje, echipamente, agregate, instalatii tehnologice, motoare, transformatoare, unelte, mobilier, aparatura de comanda si control, macarale, cuptoare (pentru ardere, topire, coacere etc.), climatizoare locale sau tehnologice, birotica, instalatii de telecomunicatii, radio-TV, vase tehnologice, schele, amenajari pentru depozitare sau sportive, pereti despartitori mobili, mijloace si instalatii de detectare si stingere a incendiilor sau antifurt, conducte tehnologice si cabluri electrice ce deservesc masini, utilaje, motoare si alte asemenea; alte mijloace fixe si obiecte de inventar;

b) mijloace circulante: marfuri în depozite si magazine, materii prime si materiale, semifabricate, produse finite aflate pe fluxul de fabricatie sau în magazii, inclusiv ambalajele acestora, bunuri primite spre reparare sau prelucrare, deseuri reciclabile, ambalaje goale (sticle, cutii, saci, pungi etc.) si marfuri de la furnizori.

Bunurile ce nu sunt proprietatea Asiguratului primite în custodie sau detinute cu orice alt titlu sunt asigurate numai în masura în care Asiguratorul a acceptat, în scris, acest lucru la încheierea asigurarii sau ulterior, prin supliment de asigurare. 

În categoria "continut" pot fi incluse si bunuri care prin natura lor, sunt destinate a se gasi, temporar sau permanent, în afara unei cladiri sau constructii, sub cerul liber, în masura în care sunt concepute anume pentru aceasta (masini si utilaje agricole, mijloace de tractiune, de transport neînmatriculabile, instalatii tehnologice, rezervoare, sisteme fixe de cântarire, materii prime, produse finite, alte bunuri care, potrivit normelor sau uzantelor se depoziteaza sub cerul liber) si pentru care s-au luat masuri de protectie, inclusiv contra furtului, corespunzatoare felului lor (îngradiri, încuietori sigure, sisteme de supraveghere cu circuit închis, paza organizata etc.).

1.3. cheltuieli, ca extindere la asigurarea bunurilor prevazute la pct. 1.1. si 1.2.:

a)de proiectare;

b)de curatare a locului ca urmare a producerii riscurilor  asigurate;

c) legate de interventia pompierilor pentru stingerea incendiilor în cazul în care Asiguratul, potrivit legii, este obligat la plata acesteia;

d) de expertiza a  daunei.

3.2.2. Asigurarea bunurilor apartinând persoanelor fizice (cladiri si continut):

     1.1. obiectul asigurarii: in baza conditiilor particulare de asigurare si a conditiilor generale de asigurare a bunurilor, se asigura locuinte de tipul apartamentelor individuale situate in cladiri care au parti din constructii si instalatii utilizate in comun, case sau vile unifamiliare ce pot fi etajate sau nu, blocuri sau cladiri ce pot cuprinde mai multe apartamente individuale, cabane si case de odihna situate in intravilan, spatii care se desfasoara in activitati de productie, comert, prestari de servicii. Aceste locuintelcladiri trebuie sa aiba fundatii din piatra sau beton, siduri portante din caramida, BCA, boltari beton, plansee invelitoare in tigla, ceramica sau inlocuitori, placi din azbociment, ardezie sau din materiale sinyetice, sa fie finisate, sa aiba cel putin instalatii electrice, iar elementele de constructie combustibile incorporate (lemn) sa nu aiba o pondere mai mare de 50%.

Pot fi asigurate deasemenea garajele, pivnitele, piscinele, alte anexe gospodaresti situate la adresa mentionata in polita de asigurare,independente sau nu de locuinta asigurata.

Asigurarea se poate incheia atit pentru caldire si continutul acesteia cat si pentru fiecare in mod separat.

Nu pot fi asigurate in baza acestor conditii de asigurare:

– cladiri care nu au fost date in folosinta, constructiile provizorii, neterminate sau in refacere;

– cladiri si alte constructii aferente ce nu corespund conditiilor precizate in prezentele conditii de asigurare;

– bunuri care datorita uzurii sau deteriorarii nu mai pot fi folosite conform destinatiei lor initiale etc.

1.2. perimetrul asigurat: se considera perimetru asigurat locuinta si constructiile situate la adresa mentionata in polita de asigurare. In situatia de locuire temporara – atunci cind nu sint locuite pe o perioada mai mare de 1/4 din perioada asigurata – cladirile si continutul acestora se pot asigura doar prin plata unei prime suplimentare pentru nelocuire.

Sunt cuprinse in asigurare su bunurile asigurate mutate temporar la o alta adresa decit cea indicata in polita de asigurare, daca mutarea a fost dispusa de organele in drept, ca urmare a unui incendiu, a unei amenintari bruste de inundatie, de prabusire sau de alunecare de teren. In cazul in care asiguratul isi schimba (ocuinta, protectia prin asigurare ramine in vigoare pentru bunurile aflata in ambele locuinte, nu mai mult de 30de zile de la inceperea mutarii.

1.3. riscuri asigurate si tipuri de polite practicate de ALLIANZ-TIRIAC ASIGURARI S.A. :

a). Polita STANDARD

In baza acestei poGte de acorda protectie prin asigurare pentru pagubele materiale directe cauzate de urmatoarele riscuri asigurate:

– incendiu;

– lovitura de trasnet; – explozia;

– pagube datorate prabusirii unui aparat de zbor pilotat;

– paguba produsa prin coliziunea cu un autovehicul si boom-ul sonic.

b). Polita EXTINSA

In baza acestei polite, pe linga riscurile cuprinse in polita STANDARD,se acorda protectie prin asigurare si pentru urmatoarele riscuri:

– evenimente naturale – furtuna, ploaia torentiala, grindina, avalanse de zapada, greutatea stratului de zapada sau gheata, alunecare de teren, prabusiri de stinci sau caderi de pietre;

– spargere, crapare bunuri casabile; – apa de conducta;

– tulburari sociale, acte de vandalism, terorism.

c). Polita COMPLETA

In baza acestei polite, pe linga riscurile cuprinse in POL1TA EXTINSA, se acorda protectie prin asigurare si pentru urmatoarele riscuri:

– cutremur de pamint

– furt prin efractie sau acte de tilharie.

3. 3.  ACTIVITATEA COMPANIEI

Pentru a încheia o asigurare pentru bunurile detinute în locuinta daca vorbim despre persoane fizice trebuie sa completam împreuna cu agentul de asigurari un chestionar tip, numit polita. Iata doua exemple pentru doua polite încheiate pentru persoane fizice si pentru persoane juridice. De asemenea, vom da un exemplu de specificatie de asigurare privind bunurile (cladiri si/sau continut) apartinând persoanelor juridice. Aceasta este frecvent utilizata pentru persoanele juridice de catreAllianz – Țiriac Asigurari S.A..

3. 4 .  STUDIU DE CAZ AL "S.C. ALLIANZ-TIRIAC":

       In noaptea de 21/22.10.2005 o persoana necunoscuta a sustras din autoturismul  Opel Vectra cu nr. B-36-EFO casetofonul audio prevazut la autoturism .

Pe baza acestor date firma de asigurari " ALLIANZ-TIRIAC " a intocmit urmatorul dosar care cuprinde:

–                             Avizarea de daune auto

–                             Proces verbal de constatare

–                             Cerere de despagubire

–                             Declaratia conducatorului

–                             Polita de asigurare

–                             Referat de plata partiala

–                             Dovada

–                             Pozele masinii

CONCLUZII

Din tot acest material se desprinde concluzia că domeniul asigurărilor este un domeniu care funcționează (sau ar trebui să funcționeze) pe baze stiințifice, oferă certitudini într-o lume a incertitudinilor și subliniază necesitatea și oportunitatea dezvoltării și consolidării acestei importante ramuri a economiei naționale.

Informațiile cuprinse în lucrare , arată cât de numeroase și de variate sunt pericolele care amenință integritatea bunurilor și a vieților oamenilor și că fenomenele generatoare de pagube au caracter aleatoriu și se produc atât în țările dezvoltate, cât și în cele mai puțin dezvoltate.

De aici,concluzia firească: asigurarea este cea mai sigură și mai eficientă formă de luptă împotriva acestora, pentru protejarea intereselor oamenilor luați în mod individual cât și pe cele ale întregii comunități.

O trăsătură primordială și în același timp o concluzie foarte importantă care se detașează din tot acest material este aceea că asigurările reprezintă un sector foarte interesant, necesar și foarte dinamic, dar în același timp imprevizibil.

Bibliografie:

Manolescu Aurel, Managementul resurselor umane, Ed Economica,2003, pag 156

Ciurel, V – Asigurări și reasigurări – O perspectivă globală, Editura Rentrop&Straton, 2011, pag 78

Ciurel, V – op cit 2011, pag 79

Constantinescu, D.A.- Management în asigurări, Ed Naționala, București, 2000, pag 385

Ciurel, V – op. Cit, 2011, pag 106

Ciurel,V – Asigurări și reasigurări: abordari teoretice și practici internaționale”, Editura All Beck, București, 2000, pag 78

Ciurel, V – op cit, 2011, pag 81

Ciurel V– op cit, 2011, pag 84

Chișu V. – Posturi, salarii și… beneficii, Ed Irecson, 2005, pag 15

Chișu V.- Manualul specialistului în resurse umane, Ed IRECSON, București, 2002, pag 26.

Ciurel V. – Asigurări și reasigurări: abordări teoretice și practici internaționale, Editura AllBeck, București, 2000, pag 78

Legea 32/2000 – privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor

Raportul CSA 2011, pag 10

www.asfromania.ro

www.allianztiriarc.ro