Organizarea Si Functionarea Persoanelor Juridice Fara Scop Patrimonial

INTRODUCERE

În contextul prezentat, lucrarea de față cu tema ,,Aspecte juridice, fiscale și contabile privind unitățile de cult”, își propune să abordeze o serie de aspecte cu privire la organizarea unităților de cult, organizarea altor categorii categorii de persoane juridice fără scop patrimonial (asociațiile și fundațiile, asociațiile de proprietari, organizațiile sindicale, patronatele, partidele politice, precum și organizarea și conducerea contabilității a acestor persoane juridice fără scop patrimonial.

Capitolul I, ,,Delimitări teoretice și juridice privind persoanele juridice fără scop patrimonial. Unitățile de cult”, prezintă diverse aspecte teoretice cu privire la organizarea și statutul juridic al unităților de cult precum și aspecte teoretice cu privire la alte categorii de persoane juridice fără scop patrimonial.

Capitolul II, ,,Organizarea și conducerea contabilității la persoanele juridice fără scop patrimonial”, prezintă diverse aspecte teoretice cu privire la organizarea și conducerea contabilității de către persoanele juridice fără scop patrimonial, organizarea și conducerea contabilității în partidă simplă precum și organizarea contabilității în partidă dublă.

Capitolul III, ,,Studiu de caz privind organizarea și conducerea contabilității la Parohia Precista Mare”, prezintă noțiuni privind organizarea și caracteristicile parohiei, precum și organizarea și conducerea contabilității de către aceasta, capitolul finalizându-se cu o monografie contabilă la parohia ,,Precista Mare”.

Capitolul IV, ,,Noțiuni teoretice privind sistemul informațional și sistemul informatic. Sistemul informatic utilizat de Parohia Precista Mare”, prezintă o serie de aspecte teoretice cu privire la sistemul informațional și sistemul informatic precum și prezentarea sistemului informatic utilizat de Parohia ,,Precista Mare”.

Lucrarea se finalizează cu o serie de concluzii desprinse în urma acestui studiu privind unitățile de cult.

Capitolul I

DELIMITĂRI TEORETICE PRIVIND ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA PERSOANELOR JURIDICE FĂRĂ SCOP PATRIMONIAL. UNITĂȚILE DE CULT.

Dezvoltarea societății în decursul timpului a condus la apariția unor multitudini de probleme socio-profesionale cu cele mai diversificate teme si aspecte specifice.

Cu toate strădaniile structurilor statului de a le acoperi nu s-a reușit si in acest context s-a acreditat ideea apariției unor organisme neguvernamentale care să preia parte din aceste situații, urmărind sau chiar ajutând mai mult sau mai puțin statul în organizarea si conducerea fiecărei comunități.

Pentru ca aceste structuri să fie recunoscute și să aibă personalitate distinctă s-a recurs la legiferarea acestora.

Sistematizarea persoanelor juridice fără scop patrimonial

Persoanele juridice fără scop patrimonial sunt acele organizații înzestrate cu personalite juridică ai căror membri convin să pună in comun, in mod statornic, contribuția lor materială, cunostințele si activitățile lor pentru satisfacerea unui scop nepatrimonial.

Principalele categorii de persoane juridice fără scop patrimonial sunt:

asociațiile

fundațiile

asociațiile de proprietari

cultele și organizațiile religioase

organizațiile sindicale

organizațiile patronale

partidele politice

organismele profesionale

alte persoane juridice înfiițate in baza unor legi speciale, în scopul desfășurarii de activități fără scop patrimonial.

Organizațiile non-profit se disting prin caracterul lor nelucrativ astfel încât, activitățile desfășurate de ele să nu aibă niciodată drept scop obținerea de profit, distribuibil sub formă de dividende.

Scopul constituirii unei organizații non-profit trebuie sa fie licit, determinat și să aibă caracter de permanență iar obiectul de activitate al acestora să aibă un caracter ideal, urmărind realizarea unor interese sociale, generale sau comunitare, cel mai adesea în chip altruist, fără a se aștepta la o contraprestație din partea celor care beneficiaza de serviciile organizațiilor non-profit.

Primul act normativ care a reglementat organizațiile non-profit în țara noastră a fost Legea nr.21/6.02.1925 pentru persoane juridice (Asociațiuni și Fondațiuni ), abrogată prin Ordonanța Guvernului nr.26/30.01.2000 cu privire la asociații și fundații.

Asociațiile și fundațiile pot fi constituite de persoane fizice si persoane juridice care urmăresc desfășurarea unor activități de interes general sau in interesul unor colectivități ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial. Asociațiile și fundațiile sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial. Nu sunt incluse in categoria entităților reglementate de Ordonanța Guvernului nr.26/2000 partidele politice, sindicatele si cultele religioase.

1.2. Noțiuni teoretice generale privind cultele și organizațiile religioase

Instituțiile juridico-religioase ale feluritelor religii sau mai bine zis fiecare religie, ca instituție juridică religioasă se numește cult religios.

Elementele constitutive ale sale sunt:

mărturie publică și statornică a unei credințe religioase unitare, de către un număr de oameni;

manifestarea publică a acestei credințe într-o serie de practici religioase și ceremonii, închegate într-un ritual unitar și stabil;

o organizare social-juridică unitară și stabilă.

În afara noțiunii de cult religios mai sunt în circulație și alte noțiuni juridice ca : biserică, comunitate religioasă, asociație religioasă, sectă etc.

Din punct de vedere juridic prin biserică se ințelege cultul creștin ca instituție care se divide în diverse culte, mai exact în număr de 18 după cum urmează:

Biserica Ortodoxă Română;

B iserica Romano- Catolică;

Biserica Greco-Catolică;

Biserica Armeană;

Cultul Creștin de Rit Vechi;

Biserica Baptistă;

Cultul Islamic;

Cultul Mozaic;

Organizația Religioasă ,, Martorii lui Iehova,,

Biserica Reformat-Calvină;

Biserica Penticostală;

Biserica Evanghelică Română;

Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea;

Biserica Evanghelică-Lutherană de Confensiune Augustană;

Biserica Evanghelică-Lutherană Sinodo-Presbiteriană cu maghiari;

Biserica Ortodoxă Sârbă;

Biserica Unitariană;

Cultul Creștin după Evanghelie ;

În baza suveranității sale, statul poate dispune asupra felului în care cultele religioase pot să se manifeste public în cadrul vieții de stat pentru ca organizațiile de cult și bisericile există în cadrul statului și nu în afara lui și nici peste stat sau deasupra lui.

De aceea statul a dat Legea pentru regimul general al cultelor nr. 54/1928 ( promulgată prin Dec. Nr. 1093/1928-M.Of. nr. 89/1928), care a fost abrogată prin Decretul nr. 177/1948 ( promulgat prin Dec. Nr. 1387/1948—M.Of. nr. 178/4aug. 1948, modif. Prin M.Of. nr. 204/3 sept. 1948) pentru regimul general al cultelor religioase prin care se statornicesc normele de organizare și funcționare ale unităților de cult, insă bazat pe art.27 din Constituția anului 1948.

1.2.1. Organizarea și statutul juridic al unităților de cult

Conform art. 5(1) orice persoană are dreptul să își manifeste credința religioasă în mod colectiv, conform propriilor convingeri și prevederilor prezentei legi, atât în structuri religioase cu personalite juridică, cât și în structuri fără personalitate juridică, grupate conform alin. 2, astfel :

structurile religioase cu personalitate juridică sunt cultele și asociațiile religioase;

structurile religioase fără personalitate juridică sunt grupările religioase;

Și conform art.14 fiecare cult are un organism național de conducere sau de reprezentare și unități de cult, ,,inclusiv filiale fără personalitate juridică” potrivit propriilor statute, regulamente și coduri canonice, iar conform art. 43 ,,asociațiile religioase pot înființa filiale cu personalite juridică, în conformitate cu statutele lor”.

Conform art. 8(1) cultele religioase sunt persoane juridice de utilitate publică, nu mai sunt persoane juridice de drept public cum prevedea Decretul 177/1984, art. 28 și Statutul înregistrat la Ministerul Culturii sub nr. 4593/1949, art. 186 și aprobat prin Decretul MAN nr. 233/1949. Ele se organizează și funcționează în baza prevederilor constituționale și ale prezentei legi, în mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice. De asemenea, sunt persoane juridice și părțile componente ale cultelor, așa cum sunt menționate în statutele și codurile canonice proprii, dacă îndeplinesc cerințele prevăzute în acestea.

Calitatea de cult recunoscut de stat se dobândește prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii și Cultelor, de către asociațiile religioase care sunt constituite legal și funcționează neîntrerupt pe teritoriul României de cel puțin 12 ani și au un număr de membri cetățeni români cu domiciliul în România cel puțin egal cu 0,1% din populația României, conform ultimului recesământ și a procedurii de la art.18-22 din lege.

Drepturile și obligațiile aferente calității de cult recunoscut se pot exercita de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului de recunoaștere a acestuia.

Înființarea unităților de cult trebuie să fie comunicată, spre evidență, Ministerului Culturii și Cultelor, dar numai unitățile de cult nou-înființate ca persoane juridice pot solicita și primi sprijin financiar, în condițiile legii.

Conform art.6(2) asociația religioasă este persoana juridică de drept privat, constituită în condițiile prezentei legi, formată din persoane fizice care adoptă, împărtășesc și practică aceeași credință religioasă.

O asociație religioasă poate deveni cult în condițiile cerute de prezenta lege la art. 18-22.

Exercitarea libertății religioase se poate face în cadrul asociațiilor religioase care sunt persoane juridice alcătuite din cel puțin 300 de persoane, cetățeni români sau rezidenți în România, asociate în vederea manifestării unei credințe religioase și pe baza procedurii de la art. 40-48.

Asociația religioasă dobândește personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asociațiilor religioase instituit la grefa judecătorească în a cărei circumscripție teritorială își are sediul.Asociațiile existente constituite în baza acestei ordonațe care au ca obiect de activitate principal exercitarea unei credințe religioase și care doresc să dobândească statutul de asociație religioasă vor depune la judecătoria unde sunt înregistrate o cerere de transformarea asociației și de radiere a ei din Registrul asociațiilor și fundațiilor și de înregistrare în Registrul asociațiilor religioase înființat la grefa aceleași judecătorii, însoțită de documentația prevăzută la art.41

Judecătorul-delegat se va pronunța atât asupra transformării asociației, cât și asupra înregistrării asociației religioase, stabilind și perioada în care asociația a avut ca obiect de activitate exercitarea unei credințe religioase pentru a se adăuga la perioada sa de funcționare, în vederea dobândirii de cult recunoscut.

Gruparea religioasă este conform art. 6(1) forma de asociere fără personalitate juridică a unor persoane fizice care, fără nicio procedură prealabilă și în mod liber, adoptă, împărtășesc și practică o credință religioasă.

1.2.2. Aspecte privind organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române

Biserica Ortodoxă Română este comunitatea creștinilor ortodocși, clerici, monahi și mireni, constituiți canonic în parohii și mănăstiri din eparhiile Patriarhiei Românea aflate în interiorul și în afara granițelor României, care mărturisesc pe Dumnezeu în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, pe temeiul Sfintei Scripturi și al Sfintei Tradiții, și participă la viața Bisericii prin aceleași Sfinte Taine, slujbe liturgice și rânduieli canonice.

Biserica Ortodoxă Română își desfășoară activitatea pe baza statutului de organizare și funcționare aprobat de Sfântul Sinod în anul 1948 și recunoscut de Prezidiul Marii Adunări Naționale prin Decretul nr. 233 /23 februarie 1949. Statutul de organizare și funcționare a Bisericii Ortodoxe Române și regulamentele de aplicare au suferit, de-a lungul timpului, importante modificări și adăugiri.

Biserica Ortodoxă Română are conducere sinodală ierarhică. Ea se administrează în mod autonom prin organisme proprii reprezentative, constituite din clerici și mireni, potrivit Sfintelor canoane și prezentului statut.

Potrivit art.4(1) Biserica Ortodoxă Română este autonomă față de stat și față de alte instituții. Ea stabilește relații de dialog și cooperare cu statul și cu diferite instituții pentru împlinirea misiunii sale pastorale, spiritual-culturale, educaționale și social-filantropice, bazate pe parteneriat.

Organizarea Bisericii Ortodoxe Române este reglementată de Partea I ,, Organizarea” din Statut ca Patriarhie care cuprinde eparhii (arhiepiscopii și episcopii) grupate în 6 mitropolii în țară și 3 în afara țării, Arhiescopia Ortodoxă Română a celor 2 Americi, Episcopia Ortodoxă Română a Australiei și Noii Zeelande, reprezentanțe ale Patriarhiei, la Ierusalim, Iordan, Ierihon ,Sofia, Bruxelles, așezămintele de la Sfântul Munte Athos, precum și în alte unități dependente direct de Patriarhie : Vicarul Ortodox Ucranian, cu sediul în municipiul Sighetul Marmației și unități executive autonome teritorial: parohiile, manăstirile, protoieria (protopopiatul) ca grupare administrativă de parohii, subordonate eparhiilor și mitropolia ca grupare administrativă a eparhiilor (episcopiilor și arhiepiscopiilor) subordonată Patriarhiei, vicariatul (Ortodox ucranian) subordonat direct Patriarhiei.

Episcopiile, arhiepiscopiile, mitropoliile și alte unități bisericești din afara granițelor țării sunt organizate și funcționează în conformitate cu statutele proprii, aprobate de Sfântul Sinod, coordonate cu prezentul statut.

Organizarea Bisericii Ortodoxe Române (B.O.R.) se împarte pe două nivele:

–La nivel central, cuprinde:

I. Organisme centrale deliberative:

A. Sfântul Sinod;

B. Sinodul Permanent;

C.Adunarea Națională Bisericească.

II. Organisme centrale executive:

A.Patriarhul;

B.Consiliul Național Bisericesc;

C. Permanența Consiliului Național Bisericesc.

III. Organisme centrale administrative:

A. Cancelaria Sfântului Sinod;

B. Administrația Parohială.

–La nivel local, cuprinde:

a) parohia;

b) mănăstirea;

c) protopopiatul (protoieria)

d) vicariatul;

e) eparhia (arhiepiscopia și episcopia);

f) mitropolia.

1.2.2.1. Organizarea centrală

I. Organele centrale deliberative

A. Sfântul Sinod este cea mai înaltă autoritate a Bisericii Ortodoxe Române, în toate domeniile ei de activitate care are atribuțiile:

a) hotărăște înființarea ,organizarea și desființarea asociațiilor și fundațiilor bisericești cu caracter național care sunt constituite și conduse de B.O.R.; acordă sau retrage binecuvântarea (aprobarea) pentru înființarea, organizarea și desființarea asociațiilor și fundațiilor ortodoxe din Patriarhia Română care au conducere proprie și activează în eparhiile acesteia;

b) aprobă anual modul de constituire și de repartizare a Fondului central misionar, instituie fonduri speciale și stabilește modul de constituire și destinația acestora;

c) interpretează, în formă definitivă și obligatorie, pentru toate organismele bisericești, dispozițiile statutare sau reglementare.

B. Sinodul Permanent este organismul central deliberativ care funcționează în timpul dintre ședințele Sfântului Sinod.

Sfântul Sinod se compune din Patriarh și toți mitropoliții în funcție de la eparhiile din țară și din afara granițelor țării, plus 3 ierarhi eparhioți (1 arhiepiscop și 2 episcopi), desemnați anual de Sfântul Sinod.

C. Adunarea Națională Bisericească este organismul central deliberativ al B.O.R. pentru problemele administrative, sociale, culturale, economice și patrimoniale. Președintele Adunării Naționale Bisericești este Patriarhul. Hotărârile Adunării Naționale Bisericești devin executorii după ratificarea lor de către Sfântul Sinod.

Atribuțiile Adunării Naționale Bisericești sunt prevăzute la art.22 din care reținem:

Aprobă contul de execuție bugetară și bilanțul financiar-contabil al Administrației Patriarhale, al Institutului Biblic și de Misiune al B.O.R. și al instituțiilor centrale bisericești;

Aprobă bugetul general al Administrației Patriarhale,al Institutului Biblic și de misiune al B.O.R. și al instituțiilor centrale bisericești;

Aprobă măsuri unitare privind administrarea bunurilor comune și imobile, aflate în proprietate sau folosința unităților de cult din întreaga B.O.R. , precum și a celor funaționale;

Aprobă proiecte sociale, culturale, educaționale și comunicaționale;

Stabilește mijloacele de ajutorare a românilor din afara granițelor țării.

II. Organele centrale executive

A.Patriarhul este Întâistătătorul între ierarhii B.O.R și președintele organismelor centrale deliberative și executive bisericești. El este și Arhiepiscopul Bucureștilor și Mitropolitul Munteniei și Dobrogei.

Patriarhul exercită drepturile și îndeplinește îndatoririle prevăzute de Sfintele canoane, de prezentul statut și de regulamentele bisericești, având atribuțiile prevăzute la art. 26. Pentru desfășurarea activității curente, la dispoziția Patriarhului se află Cabinetul Patriarhului, coordonat de un consilier patriarhal, cu personalul corespunzător și serviciile aferente: secretariat, registratură, arhivă, bibliotecă etc.

B.Consiliul Național Bisericesc este organism central executiv al Sfântului Sinod și al Adunării Naționale Bisericești. Președintele Consiliului Național Bisericesc este Patriarhul.

Consiliul Național Bisericesc exercită în timpul dintre ședințele Adunării Naționale Bisericești atribuțiile acesteia prevăzute la art.22 și atribuțiile prevăzute la art.30 din care reținem:

Întocmește contul de execuție bugetară și bilanțul financiar-contabil al Administrației Patriarhale, al Institutului Biblic și de Misiune al B.O.R. și al celorlalte instituții centrale bisericești;

Întocmește bugetul general al Administrației Patriarhale, al Institutului Biblic și de Misiune al B.O.R. și al celorlalte instituții centrale bisericești;

Aprobă planul de activitate al editurii, tipografiei și al Institutului Biblic și de Misiune al B.O.R.

C. Permanența Consiliului Național Bisericesc

Între ședințele Consiliului Național Bisericesc funcționează Permanența Consiliului Național Bisericesc, ca organism central executiv condus de Patriarh ca președinte, care exercită atribuțiile Consiliului Național Bisericesc din care reținem:

Analizează și face propuneri Consiliului Național Bisericesc privind modul de administrare a bunurilor mobile și imobile ale instituțiilor centrale bisericești și ale fundațiilor bisericești centrale;

Administrează Fondul central misionar, în limita bugetului aprobat de Sfântul Sinod, și prezintă anual acestuia contul de execuție bugetară;

Administrează fondurile speciale instituite la nivelul Administrației Patriarhale, al Institutului Biblic și de Misiune al B.O.R. și al celorlalte instituții centrale bisericești;

Face demersuri pe lângă autoritățile publice centrale și locale și pe lângă alte instituții pentru obținerea de sprijin destinat activităților interne și internaționale organizate de Patriarhia Română prin instituțiile centrale bisericești;

Hotărăște asupra acceptării donațiilor, legatelor, sponsorizărilor și cumpărării de bunuri în favoarea Patriarhiei României, pentru instituțiile sale centrale.

Hotărârile Permanenței sunt duse la îndeplinire de Cancelaria Sfântului Sinod și de sectoarele celorlalte instituții centrale bisericești.

III.Organisme centrale administrative

Pentru exercitarea atribuțiilor executive Patriarhul este ajutat de :

A. Cancelaria Sfântului Sinod;

B. Administrația Patriarhală.

A.Cancelaria Sfântului Sinod este organism central administrativ al Sfântului Sinod, al Sinodului Permanent, al Adunării Naționale Bisericești, al Patriarhului, al Consiliului Național Bisericesc și al Permanenței Consiliului Național Bisericesc.

Cancelaria Sfântului Sinod este păstrătoarea sigiliului Sfântului Sinod.

B.Administrația Patriarhală are în atribuțiile sale studierea și întocmirea referatelor privitoare la problemele bisericești de competența organismelor centrale deliberative și executive, prin sectoarele administrative prevăzute la art. 37 din care reținem:

Sectorul economic-financiar ( cu serviciile: Contabilitate, Tehnic, Comisia de pictură bisericească);

Sectorul patrimoniul cultural;

Sectorul patrimoniul imobiliar;

Corpul de inspecție și control (audit), compus din:

–un inspector general bisericesc, cu atribuții generale de control;

–inspectori pentru instituțiile de învățământ universitar și preuniversitar bisericesc ( facultăți de teologie, seminarii teologice liceale și școli de cântăreți bisericești);

–inspectori pentru controlul financiar și gestionar ( audit) dintre care unul cu pregătire juridică.

Membrii Corpului de inspecție și control( audit) își desfășoară activitatea din dispoziția Patriarhului, potrivit atribuțiilor prevăzute de statut, de regulamentele bisericești și de legislația în vigoare.

1.2.2.2.Organizarea locală

Unitățile locale ale B.O.R. sunt :

parohia;

mănăstirea;

protopopiatul (protopopia);

vicariatul;

eparhia (arhiepiscopia și episcopia);

mitropolia.

Fiecare unitate are dreptul de a se conduce și a se administra autonom față de altă unitate de același rang și de a participa, prin reprezentații săi aleși, la lucrările unităților superioar.

Potrivit art. 41(1) Patriarhia, mitropolia, arhipiscopia, episcopia, vicariatul, protopopiatul (protoieria), mănăstirea și parohia sunt persoane juridice de drept privat și utilitate publică, cu drepturile și obligațiile prevăzute de prezentul statut.

Aceste persoane juridice au dreptul la doua coduri unice de înregistrare fiscală: unul pentru activitatea non-profit și altul pentru activitatea economică.

Parohia

Parohia este comunitatea creștinilor ortodocși, clerici și mireni, situată pe un anume teritoriu și subordonată centrului eparhial din punct de vedere canonic, juridic, administrativ și patrimonial, condusă de un preot paroh numit de chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul) eparhiei respective. Înființarea, organizarea, schimbarea limitei teritoriale și desființarea de parohii se aprobă de către Consiliul eparhial, ținând seama de cerințele misionare și pastorale din teritoriu.

Conform art. 46 (1) comunitatea credincioșilor care nu poate susține cu mijloace proprii o parohie, prin hotărâre a Permanenței Consiliului eparhial, se poate alătura la o comunitate vecină numită filie, împreună cu care formează parohia.

Preoții și diaconii, pe durata activității lor în parohie, sunt datori a locui în parohie, în case parohiale, acolo unde acestea există, sau în case închiriate, și au dreptul de folosință gratuită a unei anumite suprafațe de teren, propritatea parohiei, aprobat de Centrul eparhial. Acolo unde nu există casă parohială aceasta va fi construită sau Consiliul eparhial va lua măsuri pentru a fi achiziționatăo casă existentă sau pentru plata chiriei locuinței preotului.

La parohiile și bisericile noi, consiliile parohiale, sub îndrumarea Centrului eparhial, vor prevedea în buget, vor iniția și vor susține construirea de case parohiale destinate ca locuință slujitorilor Sfântului Altar.

La nivelul parohiei funcționează:

–Preotul paroh, ca delegat al chiriarhului, este păstorul sufletesc al credincioșilor din parohie, iar în activitatea administrativă este conducătorul administrației parohiale și președinte al Adunării paarohiale, al Consiliului parohiei și al Comitetului parohial.Parohul administrează patrimoniul parohiei în conformitate cu hotărârile Adunării parohiale și ale Consiliului parohial și controlează modul de administrare a bunurilor instituțiilor culturale, social-filantropice și fundaționale bisericești din parohie, întocmește și ține la zi inventarul tuturor bunurilor parohiei de orice natură, biblioteca și arhiva parohiei , deține sigiliul parohiei.

Preotul paroh, ca administrator al bunurilor parohiale, are îndatoririle prevăzute de art. 65 din care reținem:

Să țină registrul de venituri și cheltuieli;

Să prezinte Consiliul parohial, la sfârșitul anului, un raport asupra veniturilor și cheltuielilor bisericești, culturale, sociale și fundaționale;

Să încaseze sumele cuvenite parohiei potrivit hotărârilor Adunării parohiale și să facă la timp plățile curente.

–Adunarea parohială ca organism deliberativ al parohiei aprobă bugetul anual al parohiei, aprobă anual contul de execuție și bilanțul financiar-contabil, aprobă măsuri pentru transmiterea folosinței sau proprietății și administrarea proprietăților mobile și imobile ale parohiei ( zidirea, repararea, restaurarea și întreținerea bisericii, casei parohiale, alte edificii culturale, social-filantropice și fundaționale), valabile după verificarea și aprobarea Consiliului eparhial.

–Consiliul parohial ca organism executiv al Adunării parohiale, exercită atribuțiile Adunării parohiale, când aceasta nu este întrunită, având atribuțiile de la art. 61 printre care:

a) întocmește bugetul parohial și urmărește modul de chivernisire al aceestuia;

b) întocmește raportul privind contul de execuție și bilanțul financiar-contabil al parohiei;

c) elaborează raportul anual privind activitatea Consiliului parohial, pe care îl prezintă spre aprobare Adunării parohiale;

d) desemnează 2 cenzori pentru controlul financiar al Comitetului parohial;

–Comitetul parohial ca organism prezidat de preotul paroh , ajutat de un birou de conducere compus din: coordonator de programe, secretar și casier.Comitetul parohial are prevederi și evidență gestionară proprie în cadrul bugetului parohial pentru activitățile desfășurate, utilizând, sub controlul preotului paroh, același cont bancar, și face justificarea financiară anuală față de Consiliul parohial. Pentru controlul financiar al Consiliului parohial sunt desemnați 2 cenzori de către Consiliul parohial. Comitetul parohial are 5 servicii, fiecare fiind condus de un coordonator numit de către biroul de conducere. Serviciile comitetului au atribuțiile prevăzute la art.67 din care reținem:

a) promovează și susține programe social-filantropice ale parohiei; sprijină și întreține cantina socială a parohiei;

b) menține în permanență legătura cu asociațiile bisericești ortodoxe de pe teritoriul parohiei și al eparhiei;

c) ajută Consiliul parohial la colectarea Fondului central misionar, a Fondului Filantropia și a unor fonduri speciale în situații de urgență;

d) înființează și acordă burse de studiu și ajutoare pentru elevii merituoși și pentru cei din familii cu posibilități materiale modeste;

e)organizează, cu sprijinul profesorilor și donatorilor, meditații gratuite pntru elevii săraci din parohie.

b) Mănăstirea

Mănăstirea este o comunitate de călugări sau călugărițe care s-au hotărât în mod liber să-și ducă viața în înfrânare, sărăcie de bunăvoie și ascultare. Schitul și metocul funcționează în subordinea mănâstirii rânduită de chiriarh sau, direct subordonată Centrului eparhial. Catedrala eparhială are statut canonic de mănăstire. Mănăstirea depinde direct de chiriarhul locului, care este conducătorul ei canonic, în condițiile art. 79 (1) din statut privind conducerea mănăstirii.În mănăstirea, schitul sau metocul date în folosință prin sfințire, nici unul dintre ctitori, donatori sau binefăcători nu are vreun drept de proprietate, folosință sau amestec în conducerea, administrarea și viața spirituală a acestora.

Mănăstirea sau schitul are conform art.76 datoria:

Să vină în ajutor eparhiei și tuturor instituțiilor acesteia, după solicitarea Centrului eparhial, precum și să susțină așezăminte social-filantropice;

Să se aprovizioneze cu lumânări și colportaj de la Centrul eparhial.

Cu aprobarea chiriarhului, în baza art. 77 în mănăstiri se pot organiza:

școli teologice preuniversitare: seminarii teologice liceale și școli de cântăreți bisericești;

cursuri religioase pentru îndrumarea monahală duhovniceascăa personalului monahal;

cursuri de arte și meserii, ateliere de pictură și iconografie, vitralii, mozaic religios, sculptură, broderie artistică, țesătorie de stofe bisericești și îmbrăcăminte, argintărie bisericască, metale și emailuri, croitorie, țesătorie de covoare.

Chiriarhul este conducătorul canonic al mănăstirilor, schiturilor și metocurilor din eparhia sa. Prin delegație din partea chiriarhului, conducerea mănăstirii este asigurată de către stareț (ă), a schitului de egumen(ă), iar metocului de călugărul (călugărița) numit(ă) ca administrator.

Starețul (a) este ajutat (ă) în îndeplinirea atribuțiilor sale de conducere de Soborul mănăstiresc, Consiliul duhovnicesc și de învățătură, Consiliul economic și de Consiliul de disciplină (judecată).

c) Protopopiatul (protoieria)

Protopopiatul este o unitate bisericească administrativă care cuprinde mai multe parohii arondate de pe teritoriul aceleiași eparhii.Înființarea, desființarea, delimitarea și schimbarea întinderii teritoriale a protopopiatelor se aprobă de Adunarea eparhală, la propunerea Consiliului eparhial. Fiecare protopopiat are o cancelarie administrativă proprie, în cadrul căreia funcționează personal clerical și neclerical aferent competențelor date prin statut și regulamentele bisericești.

Protopopul (protoiereul) este preotul conducător al protopopiatului și al cancelariei administrative a acestuia, în numele chiriarhului și are atribuțiile prevăzute la art. 71 , exercitate prin mandat, în numele chiriarhului, din care reținem:

verifică registrele contabile, arhiva și biblioteca, starea bisericii, a clădirilor bisericești, a cimitirelor, precum și a altor bunuri bisericești;

înscrie în registrul de inspecție al parohiei procesul-verbal amănunțit privind constatările făcute. O copie a acestuia se înaintează Centrului eparhial, cu raport și propuneri, iar al 3-lea exemplar rămâne la protopopiat;

întocmește și prezintă anual Permanenței Consiliului eparhial situația privind bunurile mobile și imobile, proprietăți ale patriarhiilor și filiilor din cuprinsul protopopiatului;

întocmește trimestrial un raport pastoral-misionar și financiar privind activitatea protopopiatului, pe care îl înaintează pentru aprobare către Permanența Consiliului eparhial;

întocmește bugetul anual al protopopiatului și îl prezintă spre aprobare Permanenței Consiliului eparhial.

d) Vicariatul (Ortodox Ucranian)

Vicariatul este o unitate bisericească administrativă cu regim special misionar-pastoral, subordonată direct Patriarhiei Române, care cuprinde mai multe protopopiate, parohii și mănăstiri.

e) Eparhia (arhiepiscopia și episcopia)

Eparhiile sunt unități bisericești constituite dintr-un număr de parohii, grupate în protopopiate, precum și din mănăstirile aflate pe un anumit teritoriu. În cuprinsul eparhiilor pot funcționa instituții de învățământ teologic și confesional, social-filantropic.

Eparhiile sunt arhiepiscopii sau episcopii, conduse de către arhiepiscop sau episcop (numiți chiriarhi). Ele sunt subordonate mitropolitului.

–Chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul eparhiot) are atribuțiile prevăzute la art.88, din care reținem:

a) prezintă Sfântului Sinod darea de seamă anuală cu privire la activitatea pastoral-misionară și social-filantropică din eparhie;

b) dăruiește tuturor lăcășurilor de cult din eparhie Sfântul Antimis, Sfântul și Marele Mir primitde la Patriarhia Română;

c) numește, transferă și revocă personalul bisericesc clerical și neclerical în ședințe ale Permanenței Consiliului eparhial cu respectarea normelor bisericești în vigoare;

Chiriarhul exercită drepturile și îndeplinește îndatoririle prevăzute de Sfintele canoane, de prezentul statut și de regulamentele bisericești.

–Adunarea eparhială este organismul deliberativ al eparhiei pentru problemele administrative, culturale, social-filantropice, economice și patrimoniale având 5 comisii.

–Consiliul eparhial este organismul executiv al Adunării eparhiale și are în competență problemele bisericești administrative, culturale, social-filantropice și fundaționale pentru întreaga eparhie.

–Permanența Consiliului eparhial funcționează între ședințele Consiliului eparhial și se întrunește la convocarea chiriarhului de câte ori este nevoie.

–Administrația eparhială și Cancelaria eparhială

În exercitarea atribuțiilor sale, chiriarhul este ajutat de episcopul-vicar sau arhiereul-vicar, Administrația eparhială și Cancelaria eparhială.

–Administrația eparhială duce la îndeplinire hotărârile organismelor deliberative și executive centrale și eparhiale prin 7 sectoare de activitate prevăzute la art.106 (1) și serviciile și compartimentele de la alin.(3) ale acestui articol.

Administrația eparhială este condusă de chiriarh, ajutatde episcopul-vicar sau arhiereul-vicar, împreună cu vicarul administrativ eparhial și consilierii eparhiali.

–Cancelaria eparhială are următoarele servicii și compartimente:

-cabinetul chiriarhului;

-secretariat;

-registratură;

-arhivă;

-oficiul canonic-juridic;

-corpul de inspecție și control:

-biroul comunicații și relații cu publicul.

–Corpul de inspecție și control al chiriarhului este încadrat cu un inspector eparhial bisericesc, numit în condițiile art.105(1) din statut, cu atribuții generale de control și de acuzator la Consistorul eparhial.

f) Mitropolia

Episcopiile și arhiepiscopiile sunt grupate în mitropolii sub raport canonic și administrativ, care sunt conduse de către un mitropolit cu atribuțiile prevăzute la art.114 ,ajutat de Sinodul metropolitan ca are atribuțiile de la art.111-113 , din care reținem:

–coordonează activitățile comune ale eparhiilor din mitropolie , în limitele înscrise în Sfintele canoane , statut și regulamente;

–validează sau invalidează hotărâri ale adunărilor eparhiale din cuprinsul mitropoliei privind înstrăinarea bunurilor imobile ( clădiri sau terenuri) eparhiale.

1.2.3. Aspecte privind organizarea și funcționarea Bisericii Catolice

Biserica Catolică exercită jurisdicția ecleziastică în întreaga lume asupra a circa un miliard de credincioși și are ca bază de administrație temporară un regim de stat independent – Cetatea Sfântă a Vaticanului.

Raporturile Bisericii Catolice din țara noastră cu Statul român au fost reglementate de Concordatul între România și Vatican, ratificat în anul 1929, denunțat unilateral în anul 1948 de statul român. Din anul 1990, România a reluat relațiile diplomatice cu Vaticanul.

Din punct de vedere doctrinar, Biserica Catolică are la bază, ca și Biserica Ortodoxă, Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție și, ca urmare, principalele dogme și învățături ale acestor două biserici sunt comune. Deosebirile dogmatice principale față de Biserica Ortodoxă sunt următoarele: conducătorul Bisericii catolice este papa (ca autoritate dogmatică infailibilă), existența purgatorului, Sfântul Duh purcede atât de la Dumnezeu-Tatăl, cât și de la Dumnezeu-Fiul, împărtășania se face cu pâine nedospită.

Biserica Catolică nu este o biserică omogenă, uniformă, cu un singur rit și o unică disciplină. Alături de ritul sau tradiția romană majoritară, exprimată astăzi în limbile naționale, există catolici de rit bizantin, de rit caldeean, de rit armean, de rit alexandrin și de rit antiohian.

În România există catolici de rit roman, bizantin și un număr foarte mic de credincioși de rit armean.

Forul de conducere al tuturor credincioșilor catolici din România este, conform Codicelui de Drept Catolic, în vigoare din 1984, Conferința Episcopală care reunește atât episcopii titulari romano-catolici, cât și pe cei greco-catolici.

1.3. Noțiuni teoretice generale privind alte categorii de persoane juridice fără scop patrimonial

1.3.1. Noțiuni teoretice privind asociațiile și fundațiile

Din punct de vedere legal, asociația este subiectul de drept constituit de trei sau mai multe persoane care, pe baza unei înțelegeri, pun în comun și fără drept de restituire contribuția materială, cunoștințele sau aportul lor în munca pentru realizarea unor activități în interes general, al unor colectivități sau, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial.

Dobândirea personalității juridice a asociației se realizează în momentul înscrierii în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială își are sediul.

Actul constitutiv și statutul asociației trebuie încheiate în formă autentică sau atestată de un avocat. Actul juridic de constituire a unei asociații sau fundații este supus legii civile.

Actul constitutiv cuprinde:

datele de identificare a membrilor asociați;

exprimarea voinței de asociere și prezentarea scopului propus;

denumirea asociației;

sediul asociației;

durata de funcționare a asociației –pe termen determinat, cu indicarea expresă a termenului sau, după caz, pe termen nedeterminat;

patrimoniul inițial al asociației – activul patrimonial, în valoare de cel puțin un salariu minim brut pe economie, la data constituirii asociației, este alcătuit din aportul în natura și/sau în bani al asociațiilor;

componența nominalăa celor dintâi organe de conducere, administrare și control ale asociației;

persoana sau, după caz, persoanele împuternicite să desfășoare procedura de dobândire a personalității juridice;

semnăturile membrilor asociați;

Statutul cuprinde:

elementele prevăzute în actul constitutiv, cu excepția celor de la g) si h);

explicitarea scopului si a obiectivelor asociației;

modul de dobândire și de pierdere a calității de asociat;

drepturile și obligațiile asociațiilor;

categoriile de resurse patrimoniale ale asociației;

atribuțiile organelor de conducere, administrare și control ale asociației;

destinația bunurilor, în cazul dizolvării asociației.

Asociația este înscrisă, din oficiu, și la organul financiar local în a cărui rază teritorială se află sediul asociației. O asociație își poate constitui filiale, ca structuri teritoriale, cu un număr minim de 3 membri, organe de conducere proprii și un patrimoniu distinct de cel al asociației, precum și sucursale.

Pentru o distincție clară între noțiunile de filiale și sucursale, precizăm faptul că filiala este o entitate cu personalitate juridică ce poate încheia în nume propriu acte juridice. Sucursalele nu au personalitate juridică, ele desfășurând activitățile date în competența lor de către asociație.

Organele asociației sunt adunarea generala,consiliul director și cenzorul sau, dupa caz, comisia de cenzori.

Printre atribuțiile adunării generale a asociaților se numără:

stabilirea strategiei și a obiectivelor generale ale asociației;

aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli și a bilanțului contabil;

alegerea și revocarea membrilor consiliului director;

alegerea și revocarea cenzorului sau, dupa caz, a membrilor comisiei de cenzori;

înființarea de filiale;

modificarea actului constitutiv și a statutului;

dizolvarea și lichidarea asociației, precum și stabilirea destinației bunurilor rămase după lichidare;

Întrunirea adunării generale a asociațiilor se realizează cel puțin odata pe an.

Consiliul director asigură punerea în executare a hotărârilor adunarii generale a asociaților. El poate fi alcătuit și din persoane din afara asociației, în limita a cel mult o pătrime din compenența sa. Printre competențele consiliului director se numără:

prezentarea către adunarea generală a raportului de activitate pe perioada anterioară, executării bugetului de venituri și cheltuieli, bilanțului contabil, proiectului bugetului de venituri și cheltuieli și proiectul programelor asociației;

încheierea actelor juridice în numele și pe seama asociației;

aprobarea organigramei și a politicii de personal ale asociației, dacă prin statut nu se prevede altfel;

În ceea ce privește cenzorii, numirea cel puțin a unui cenzor este obligatorie dacă numărul asociațiilor este mai mare de 15. Cenzorul poate fi o persoană din interiorul asociației sau din afara acesteia. Numirea unei comisii de cenzori este obligatorie pentru asociațiile cu mai mult de 100 de membri și cel puțin un cenzor trebuie să fie expert contabil sau contabil autorizat.

În realizarea competenței sale cenzorul sau, după caz, comisia de cenzori:

verifică modul în care este administrat patrimoniul asociației;

întocmește rapoarte și le prezintă adunării generale;

poate participa la ședințele consiliului director fără drept de vot;

îndeplinește orice alte atribuții prevăzute în statut sau stabilite de adunarea generală.

Veniturile asociațiilor pot proveni din:

cotizațiile membrilor;

dobânzile și dividendele rezultate din plasarea sumelor disponibile, in condiții legale;

dividendele societăților comerciale înfiițate de asociații;

venituri realizate din activități economice directe;

donații, sponsorizări sau legate;

resurse obținute de la bugetul de stat sau de la bugetele locale;

alte venituri prevăzute de lege.

Conform definiției furnizate de textul de reglementare, fundația este subiectul de drept înființat de una sau mai multe persoane care, pe baza unui act juridic între vii ori pentru o cauză de moarte, constituie un patrimoniu afectat, în mod permanent și irevocabil, realizării unui scop de interes general sau, după caz, al unor colectivități.

Activul patrimonial inițial al fundației trebuie să includă bunuri în natură sau în numerar, a căror valoare totală să fie de cel puțin 100 de ori salariul minim brut pe economie, la data constituirii fundației. Excepția de la această obligativitate o constituie acele fundații înființate în scopul exclusiv al colectării de fonduri ce vor fi puse la dispoziția altor asociații și fundații care realizează diverse programe. Pentru aceste fundații, activul patrimonial la data înființării poate avea o valoare totală de cel puțin 20 de ori salariul minim brut pe economie.

Dobândirea personalității juridice presupune ca fondatorul sau fondatorii să încheie actul constitutiv și statutul fundației în formă autentică. Conținutul minimal al actului constitutiv al fundației este același cu cel al unei asociații.

Ca și asociațiile, fundațiile dobândesc personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială își au sediul.

Fundațiile își pot constitui și ele filiale, conduse de un consiliu director format din cel puțin 3 membri. Nu pot constitui sucursale.

Organele de conducere și control ale fundațiilor sunt consiliul director și cenzorul sau comisia de cenzori. Consiliul director al fundației este organul de conducere și de administrare al acesteia, fiind format din trei membri numiți de fondatori la inființarea fundației.

Consiliul director are anumite atribuții după cum urmează:

stabilirea strategiei generale și a programelor fundației;

aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli și a bilanțului contabil;

alegerea și revocarea cenzorului sau, după caz, a membrilor comisiei de cenzori;

înființarea de filiale;

încheierea de acte juridice, în numele și pe seama fundației;

executarea bugetului de venituri și cheltuieli;

aprobarea organigramei și a strategiei de personal ale fundației;

modificarea statutului fundației;

Guvernul României poate recunoaște o asociație sau fundație ca fiind de utilitate publică pe durată nedeterminată, în anumite condiții:

activitatea acesteia se desfășoară în interes general sau al unor colectivități, după caz;

funcționează de cel puțin 3 ani;

prezintă un raport de activitate din care să rezulte unei activități anterioare semnificative, prin derularea unor programe ori proiecte specifice scopului său, însoțit de situațiile financiare anuale și de bugetele de venituri și cheltuieli pe ultimii 3 ani anteriori datei depunerii cererii privind recunoașterea statutului de utilitate publică;

valoarea activului patrimonial pe fiecare dintre cei 3 ani anteriori în parte este cel puțin egală cu valoarea patrimoniului inițial.

Avantajele și obligațiile pe care o asociație sau fundație le are în urma recunoașterii

utilității publice sunt :

dreptul de a i se atribui în folosință gratuită bunurile proprietate publică;

dreptul de a menționa în toate documentele pe care le întocmește că asociația sau fundația este recunoscută ca fiind de utilitate publică;

obligația de a menține cel puțin nivelul activității și performanțele care au determinat recunoașterea;

obligația de a comunica autorității administrative competente orice modificări ale actului constitutiv și ale statutului, precum și rapoartele de activitate și situațiile financiare anuale; autoritatea administrativă are obligația să asigure consultarea acestor documente de către orice persoană interesată;

obligația de a publica, în extras, în termen de 3 luni de la închiderea anului calendaristic, rapoartele de activitate și situațiile financiare anuale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, precum și în Registrul național al persoanelor juridice fără scop patrimonial.

Pentru o asociație sau o fundație recunoscuta ca fiind de utilitate publică, evidențele contabile ale acesteia vor înregistra separat bunurile achiziționate sau edificate din bani publici. În cazul dizolvării asociației sau fundației recumoscute ca fiind de utilitate publică, bunurile provenite din resurse bugetare și rămase în urma lichidării se vor repartiza, prin hotărâre a Guvernului, către alte asociații ori fundații cu scop similar sau către instituții publice cu același obiect de activitate.

Reglementările legale dau dreptul asociațiilor și fundațiilor de a înființa societăți comerciale.Destinația dividendelor obținute în calitate de acționari/asociați ai societăților comerciale este fie reinvestirea în aceeași societate, fie utilizarea lor pentru realizarea scopului asociației sau fundației. Asociațiile și fundațiile au și dreptul de a desfășura activități economice directe numai dacă acesta au caracter accesoriu și sunt strâns legate de scopul principal al organizației non-profit.

În ceea ce privește dizolvarea și lichidarea, asociația se dizolvă de drept, prin hotărârea judecatoriei sau tribunalului sau prin hotărârea adunării generale, în timp ce fundația se poate dizolva de drept sau prin hotărârea judecatoriei. În cazul dizolvării asociației sau fundației, bunurile rămase în urma lichidării nu se pot transmite către persoanele fizice. Aceste bunuri pot fi transmise către persoane juridice de drept privat sau de drept public cu scop identic sau asemănător, printr-o procedură stabilită in statutul asociației sau al fundației.

În ceea ce privește lichidarea asociației sau a fundației, menționăm faptul că mandatul consiliului director incetează o dată cu numirea lichidatorilor, iar lichidatorii pot fi persoane fizice sau persoane juridice, autorizate în condițiile legii. Asemănător lichidării societăților comerciale, imediat după intrarea lor în funcție, lichidatorii vor face inventarul și vor încheia un bilanț care să constate situația exactă a activului și pasivului asociației sau ale fundației.Ei au obligația de a primi și păstra registrele și orice alte acte ale asociației sau fundației. Lichidatorii își îndeplinesc mandatul sub controlul cenzorilor.

Lichidatorii sunt obligați să îndeplinească toate procedurile pentru publicarea lichidării și radierea asociației sau fundației din Registrul asociațiilor și fundațiilor.

1.3.2. Noțiuni teoretice privind asociațiil de proprietari

Asociația de proprietari reprezintă forma de asociere autonomă și non-profit a proprietarilor unui condominiu (condominiul reprezintă imobilul format din teren cu una sau mai multe construcții, dintre care unele proprietăți sunt comune, iar restul sunt proprități individuale, pentru care se întocmesc o carte funciară colectivă și câte o carte funciară individuală pentru fiecare unitate individuală aflată în proprietate exclusivă, care poate fi reprezentată de locuințe și spații cu altă destinție, după caz).

Asociația de proprietari se constituie în scopul asigurării condițiilor de funcționare normalăa locuințelor și spațiilor cu altă destinație din clădire, precum și a părților comune, care alcătuiesc împreună un condominiu.Administrarea condominiului se realizează de persoane fizice angajate ori de persoane juridice specializate.

Asociațiile de proprietari se pot constitui și pe tronsoane sau scări prin hotărârea adunării generale și cu acordul expres al coproprietarilor cu privere la delimitarea efectivă a părților de proprietate comună care se preiau în administrare de respectiva asociație de proprietari și cu privire la obligațiile și drepturile legale care vor continua să rămână în sarcina tuturor coproprietarilor. Prin acordul de asociere pe scară sau tronson se reglementează și raporturile cu celelalte asociații de proprietari constituite în clădire.Asociația de proprietari răspunde de administrarea și funcționarea clădirii/clădirilor și de întreținerea, repararea, renovarea și înlocuirea părților comune, iar costurile aferente vor fi calculate conform cotei-părți proporționale de proprietate sau, după caz ,conform numărului de persoane prevăzute în acordul de asociere.

Asociația de proprietari se constituie în cadrul unei adunări, convocată în termen de 60 de zile de la data la care întreaga clădire a fost înregistrata în Cartea funciară. Membrii asociației trebuie să fie toți proprietarii apartamentelor, inclusiv primăria sau fondatorul, atât timp cât aceștia continuă să dețină unul sau mai multe apartamente din clădire.

Asociația de proprietari dobândește personalitate juridică în momentul înregistrării la judecătoria pe raza căreia se află clădirea pentru care s-a constituit asociația. În cazul clădirilor cu mai puțin de 20 de proprietari asociați, asociația se poate constitui pe grupe de clădiri învecinate, reunind, de regula, minimum 3 proprietari, pe criteriul intereselor comune în gospodărirea proprietății. Judecătoria se pronunță asupra cererii de înregistrare, be baza acordului de constituire și a statutului asociației de proprietari.

Acordul de asociere trebuie să conțină:

adresa proprietății;

numele și prenumele proprietarilor unităților locative;

descrierea proprietății, cuprinzând: descrierea clădirii, structura clădirii, numarul de etaje,numarul de apartaamente structurate pe număr de camere,terenul aferent clădirii. Descrierea trebuie să fie suficientă din punct de vedere juridic pentru înregistrarea în Cartea funciară de la biroul de înregistrare a proprietăților imobiliare;

planșe sau schițe, în măsură să asigure o bună identificare, prin localizare și suprafață, a fiecărui spațiu, respectiv apartament, din structura clădirii;

enumerarea și descrierea părților aflate în proprietate comună;

cota-parte ce revine fiecărui apartament din proprietatea comună.

La întrunirea constitutivă a asociației de proprietari, proprietarii apartamentelor aleg un comitet executiv și o comisie de cenzori și hotărăsc numărul membrilor acestora și durata mandatelor lor.Membrii comisiei de cenzori trebuie să aibă cunoștințe de specialitate și experiență în domeniul economic, financiar și juridic. Asociația de proprietari poat delega atribuțiile comisiei de cenzori, de control financiar și contabil,unor persoane fizice sau juridice, asociații sau agenți economici specializați. Candidatul care obține cel mai mare număr de voturi devine președintele asociației de proprietari.

Asociația de proprietari este condusă de adunarea generală a proprietarilor, care este formată din câte un reprezentant al fiecărei familii de proprietari. Adunarea generală a proprietarilor alege dintre membrii asociației de proprietari o comisie de cenzori sau hotărăște delegarea atribuțiilor comisiei de cenzori unor persoane fizice sau juridice, asociații sau agenți economici specializați.

Adunarea generală a proprietarilor alege dintre membrii săi comitetul executiv al asociației de proprietari, format din 3-11 membri, dintre care unul va fi desemnat ca președinte al asociației de proprietari prin votul adunării generale.

Comitetul executiv al asociației de proprietari poate angaja personal specializat pentru îndeplinirea sarcinilor ce îi revin. Președintele asociației de proprietari reprezintă asociația în derularea contractelor și își asumă obligații în numele acesteia. El reprezintă asociația de proprietari în relațiile cu terții, precum și în fața instanțelor de judecată.

Adunarea generală poate adopta hotărâri, dacă majoritatea proprietarilor membri ai asociației de proprietari ( jumătate plus unu) sunt prezenți personal sau prin reprezentant legal. La adunarea generală reconvocată, dacă există dovada că toți membrii asociației de proprietari au fost convocați, hotărârile pot fi adoptate, indiferent de numărul membrilor prezenți, prin votul majorității aceestora. Hotărârile adunării generale a asociației de proprietari sunt obligatorii și pentru proprietarii din condominiu care au fost prezenți la adunarea generală, precum și pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociației de proprietari.

Asociația de proprietari este de foarte multe ori o verigă intermediară între furnizorii de servicii și proprietari- consumatori reali, mai ales pentru serviciile publice de utilități, prestate în baza unor contracte de prestări-servicii sau de furnizare cu caracter individual. În cazul contractelor de furnizare cu caracter individual, drepturile și obligațiilecu privire la serviciul furnizat aparțin furnizorului, pe de o parte, și proprietarului, de cealaltă parte. În vederea

recuperării debitelor cu privire la serviciile publice de utilități, furnizorul de servicii va acționa împotriva proprietarilor cu restanțe de plată.

Serviciul de intermediere din partea asociației de proprietari constă în: repartizarea facturilor către proprietari prin lista de plată lunară, încasarea și plata sumelor reprezentând contravaloarea consumului facturat, înștiințarea furnizorului cu privire la debitori.

Pentru fiecare an fiscal, comitetul executiv pregătește și prezintă propritarilor în adunarea generala un buget anual, suficient pentru a acoperi cheltuielile anticipate de întreținere și funcționare a proprietății comune. Dacă membrii asociației de proprietari sunt de acord, se poate constitui și un fond pentru repararea și îmbunătățirea proprietății comune. Comitetul executiv pregătește și prezintă adunării generale suma necesară pentru alimentarea unui fond. Bugetul anual trebuie să fie adoptat prin votul majoritar al adunării generale a asociației de proprietari. Toți proprietarii de apartamente trebuie să plătească în avans cota ce le revine din bugetul pentru cheltuielile comune.

Cu aprobarea dată prin votul a 2/3 din numărul membrilor asociației de proprietari, poate fi percepută o sumă specială, în afara cheltuielilor comune prevăzute în buget, destinată achitării cheltuielilor comune neprevăzute, dar necesare. Astfel de sume se plătesc la termene stabilite de adunarea generală a asociației de proprietari.

Activitatea de administrare a clădirii se asigură de un administrator, persoană fizică atestată și angajată cu contract individual de muncă sau cu convenție civilă, ori persoană juridică specializată, cu care se încheie un contract de administrare, în funcție de hotărârea adunării generale a proprietarilor. Atestarea persoanelor fizice pentru a îndeplini funcția de administrator de imobil se va face de către o comisie formată din 5 membri, specialiști în domeniul financiar-contabil și al legislației muncii, constituită de consiliul local.

Administratorul de imobil poate cumula și funcția de contabil al asociației de proprietari, dacă are pregătire de specialitate în acest domeniu. La asociațiile de proprietari care cuprind până la 10 proprietari, președintele poate îndeplini și funcția de administrator. Candidații pentru funcția de administrator trebuie să prezinte garanții morale și materiale, să aibă capacitate profesională, să fie buni gospodari și să nu aibă cazier. Comitetul executiv al asociației de proprietari adoptă decizii privind angajarea administratorului și contabilului, precum și a altor persoane fizice necesare asociației, pe bază de contract individual de muncă sau de convențir civilă, pe perioadă determinată.

1.3.3. Noțiuni teoretice privind organizațiile sindicale

Sindicatele sunt constituite în scopul apărării drepturilor prevăzute în legislația națională, în pactele, tratatele și convențiile internaționale la care România este parte, precum și în contractele colective de muncă și promovării intereselor profesionale, economice, sociale, culturale și sportive ale membrilor acestora.

Organizațiile sindicale sunt independente față de autoritățile publice, de partidele politice și de patronate. Persoanele încadrate în muncă și funcționarii publici au dreptul să constituie organizații sindicale și să adere la acestea. Persoanele care exercită o meserie sau o profesiune în mod independent, membrii cooperatori, agricultorii, precum și persoanele în curs de calificare au dreptul să adere la o organizație sindicală. Pentru constituirea unei organizații sindicale este necesar un număr de cel puțin 15 persoane din aceeași ramură sau profesiune, chiar dacă își desfășoară activitatea la angajatori diferiți.

Persoanele care dețin funcții de conducere, funcții de demnitate publică, magistrații, personalul militar din aparatul Ministerului Apărării Naționale și Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Justiției, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Informații Externe și Serviciul de Telecomunicații Speciale, precum și din unitățile aflate în subordinea acestora nu pot constitui organizații sindicale.

Organizațiile sindicale își elaborează reglementări proprii, își aleg liber reprezentanții, își organizează gestiunea și activitatea și își formulează programe proprii de acțiune. Autorităților publice și patronatelor nu le este permisă niciun fel de intervenție de natură să limiteze ori să întrerupă exercitarea drepturilor organizațiilor sindicale.

Organul executiv de conducere al organizației sindicale are obligația de a ține evidența numărului de membri, a încasărilor și a cheltuielilor de orice fel.

Pentru dobândirea de către sindicat a personalității juridice, împuternicitul special al membrilor fondatori ai sindicatului, prevăzut în procesul-verbal de constituire, trebuie să depună o cerere de înscriere la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul acesta. Judecătoria este obligată să țină un registru special al sindicatelor, în care se înscriu:

denumirea și sediul sindicatului;

numele și prenumele membrilor organului de conducere;

codul numeric personal al acestora;

data inscrierii;

numărul și data hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de admitere a cererii de înscriere.

Sindicatul dobândește personalitate juridică de la data înscrierii în registrul special al sindicatelor, a hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.

1.3.4. Noțiuni teoretice privind patronatele

Patronatele sunt organizații ale patronilor, autonome, fără caracter politic, înființate ca persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial. Patronul este persoana juridică înmatriculată sau persoana fizică autorizată care administrează și utilizează capital, indiferent de natura acestuia, în scopul obținerii de profit în condiții de concurență și care angajează muncă salariată.

Organizațiile patronale se pot constitui prin asociere liberă, pe sectoare de activitate, teritorial sau la nivel național, după cum urmează:

patronii se pot asocia pentru constituirea unei organizații patronale;

două sau mai multe organizații patronale pot constitui o federație patronală;

două sau mai multe federații patronale pot constitui o confederație patronală.

În vederea realizării scopului pentru care sunt înființate, organizațiile patronale:

reprezintă, promovează, susțin și apără interesele economice, juridice și sociale ale membrilor săi;

promovează concurența loială, în condițiile legii;

desemnează, în condițiile legii, reprezentanți la negocierea și încheierea contractelor colective de muncă, la alte tratative și acorduri în relațiile cu autoritățile publice și cu sindicatele, precum și în structurile bipartite și tripartite de dialog social;

elaborează și promovează coduri de conduită în afaceri;

promovează principiile responsabilității sociale;

asigură pentru membrii lor informarea, facilitarea de relații între aceștia, precum și cu alte organizații, promovarea progresului managerial, servicii de consultanță și asistență de specialitate, inclusiv în domeniul ocupării și formării profesionale, precum și al sănătății și securității în muncă;

la cererea membrilor acestora, au dreptul de a-i asista și reprezenta în fața instanțelor de judecată de toate gradele, a organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități, prin apărători proprii sau aleși;

elaborează și implementează politici de ocupare și plasare a forței de muncă;

elaborează strategii și politici de dezvoltare economico-socială la nivel sectorial și național, în condițiile legii;

înființează și administrează, în condițiile legii, în interesul membrilor lor, unități sociale, de cultură, învățământ și cercetare în domeniul propriu de interes, societăți comerciale, de asigurări, precum și bancă proprie.

Activitatea economico-financiară a patronatelor se desfășoară potrivit bugetului propriu de venituri și cheltuieli. Sursele veniturilor patronatelor sunt : taxe de înscriere, cotizații, contribuții pentru fondul destinat negocierii contractelor colective de muncă și activități specifice, donații, sponsorizări și alte venituri. Taxa de însriere, cotizațiile și contribuțiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă se înregistrează în contabilitate la capitolul cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal. Veniturile patronatelor sunt destinate realizării scopurilor pentru care au fost înființate și nu pot fi repartizate membrilor acestora.

Controlul activității financiare proprii a organizațiilor patronale se realizează prin comisia de cenzori care funcționează potrivit statutului și legislației în vigoare. Controlul asupra activității economice desfășurate de organizațiile patronale, precum și asupra stabilirii și virării obligațiilor față de bugetul de stat și bugetele de asigurări sociale se realizează de către organele administrației de stat competente, potrivit legii.

1.3.5. Noțiuni teoretice privind partidele politice

Partidele politice sunt asociații cu caracter politic ale cetățenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea și exercitarea voinței lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de Constituție. Ele sunt persoane juridice de drept public.

Prin activitatea lor, partidele politice promovează valorile și interesele naționale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participă cu candidați în alegeri și la constituirea unor autorități publice și stimulează participarea cetățenilor la scrutinele electorale.

Pot funcționa ca partide politice numai asociațiile cu carcter politic și care militează pentru respectarea suveranității naționale, a independenței și a unității statului, a integrității teritoriale, a ordinii de drept și a principiilor democrației constituționale.

Pot fi membri ai partidelor politice cetățenii care, potrivit Constituției, au drept de vot.

Din partidele politice nu pot face parte persoanele cărora le este interzisă prin lege asocierea politică. Un cetățean român nu poate face parte în același din doua sau mai multe partide politice. Nicio persoană nu poate fi constrânsă să facă parte sau nu dintr-un partid politic.

Organele împuternicite ale partidului politic hotărăsc primirea de membri, ca urmare a cererilor scrise depuse de solicitanți. Membrii au dreptul de a demisiona din partid în orice moment, cu efect imediat.Hotărârile partidului politic și ale organizațiilor sale teritoriale se adoptă cu votul majorității prevăzute din statut. Alegerea membrilor conducerii partidului politic și ai conducerilor organizațiilor sale teritoriale se face prin vor secret.

Sursele de finanțare a activității unui partid politic pot fi :

Cotizații ale membrilor de partid;

Donații și legate;

Venituri provenite din activități proprii;

Subvenții de la bugetul de stat.

Veniturile realizate din aceste activități sunt scutite de impozite și taxe.

Cuantumul cotizațiilor, repartizarea și utilizarea acestora se stabilesc prin hotărâri ale partidului politic. Veniturile totale provenite din cotizații sunt neplafonate. Suma cotizațiilor plătite într-un an de un membru de partid nu poate depăși 48 de salarii de bază minime brute pe țară.

Partidele politice primesc anual subvenții de la bugetul de stat. Subvenția se varsă lunarîn contul fiecărui partid politic prin bugetul secretariatului General al Guvernului și se reflectă distinct în evidența contabilă. Suma alocată anual partidelor politice nu poate fi mai mare de 0,04% din veniturile prevăzute în bugetul de stat.

Capitolul II

ORGANIZAREA ȘI CONDUCEREA CONTABILITĂȚII DE CĂTRE PERSOANELE JURIDICE FĂRĂ SCOP PATRIMONIAL

Conform prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, entitățile fără scop patrimonial au obligația să organizeze și să conducă contabilitate proprie, respectiv contabilitatea financiară și , după caz, contabilitatea e gestiune.

Persoanele juridice fără scop lucrativ pot să organizeze și să conducă contabilitatea în partidă dublă sau partidă simplă. Organizarea și conducerea contabilității de către această categorie de persoane este prevăzută de Reglementările contabile aprobate prin Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 196/2007. Reglmentările aprobate prin acest ordin sunt obligatorii pentru asociații, fundații sau alte organizații de acest fel, partide politice, patronate, organizații sindicale, culte religioase, precum și alte organizații asemănătoare.

2.1. Aspecte generale și fundamente teoretice privind organizarea și conducerea contabilității

Conform prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea contabilității, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective.

Persoanele juridice fără scop patrimonial organizează și conduc contabilitatea, de regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul șef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție. Aceste persoane trebuie să aibă studii superioare și răspund împreună cu personalul din subordine de organizarea și conducerea contabilității, în condițiile legii.

Contabilitatea persoanelor juridice fără scop patrimonial poate fi organizată și condusă pe bază de contracte de prestări de servicii și de persoane juridice autorizate sau de persoane fizice care au calitatea de expert contabil, respectiv contabil autorizat, care răspund potrivit legii.

Pentru persoanele juridice fără scop patrimonial la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte și care nu au personal calificat încadrat sau contracte de prestări de servicii în domeniul contabilității încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate, răspunderea asupra respectării normelor contabile revine administratorului, respectiv persoanei care are obligația gestionării unității respective.

În acest scop, persoanele care răspund de organizarea și conducerea contabilității trebuie să asigure:

condițiile necesare pentru întocmirea documentelor justificative privind operațiunile economico-financiare;

organizarea și conducerea corectă și la zi a contabilității, organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv, precum și valorificarea rezulatelor acesteia;

respectarea regulilor de întocmire a situațiilor anuale, depunerea la termen a acestora la organele în drept și publicarea lor;

păstrarea documentelor justificative, a registrelor și situațiilor financiare anuale; organizarea contabilității de gestiune adaptate la specificul persoanei juridice.

Potrivit reglementărilor în vigoare, persoanele juridice fără scop patrimonial au obligația organizării și conducerii contabilității financiare. Contabilitatea financiară are la bază norme unitare de organizare și conducere, furnizând informații atât pentru necesitățile proprii, cât și în relațiile acestora cu membrii lor, clienții, furnizorii, băncile, organele fiscale și alți utilizatori.

În conformitate cu reglementările fiscale în vigoare, persoanele juridice fără scop patrimonial care desfășoară, potrivit legii, activități economice, au obligația organizării și conducerii contabilității distinct, pentru activitățile fără scop patrimonial, inclusiv activitățile cu destinație specială, potrivit legii, și activitățile economice din structura lor.

Contabilitatea de gestiune se organizează de către fiecare persoană juridică fără scop patrimonial, în funcție de specificul activității și necesitățile proprii, avănd ca obiective principale următoarele:

stabilirea cheltuielilor, veniturilor, rezultatelor și a rentabilității produselor, lucrărilor executate și serviciilor prestate;

întocmirea bugetelor de venituri și cheltuieli pe feluri de activități;

urmărirea și controlul executării acestora în scopul cunoașterii rezultatelor și furnizării datelor necesare fundamentării deciziilor privind gestiunea

2.2. Aspecte privind orgnizarea și conducerea contabilității în partidă dublă

Reglementările contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial, ce au obligația să conducă contabilitatea în partidă dublă și să întocmească situații financiare anuale, sunt elaborate în direct acord cu prevederile Reglementările contabile conforme cu directivele europene aplicabile agenților economici, aprobate prin O.M.F.P. nr. 3055/2009, aceastea reprezentând în fapt o adaptare la specificul activităților fără scop patrimonial și activităților cu destinație specială desfășurate de aceste entități.

Dacă persoanele juridice fără scop patrimonial desfășoară și activități economice , acestea vor organiza și conduce contabilitatea distinct:

pentru activitățile fără scop patrimonial, inclusiv acele activități cu destinație specială, potrivit legii;

pentru activitățile economice desfășurate.

Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registru-jurnal, Registrul-inventar și Cartea mare. Ele se utilizează în directă concordanță cu destinația lor și se întocmesc în mod ordonat, astfel completate încât să permită identificarea, dar și controlul operațiunilor contabile efectuate, în orice moment.

Pot organiza și conduce contabilitatea în partida dublă : asociațiile și fundațiile, asociațiile de proprietari, cultele religioase, organizațiile sindicale, patronatele și partidele politice.

Documentele justificative

Potrivit prevederilor art.6 alin. (1) din Legea contabilității nr. 892/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a celorlalte prevederi legale privind întocmirea și utilizarea formularelor comune și celor cu regim special utilizate în activitatea financiară și contabilă, orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate după caz.

Documentele justificative trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elemente principale:

denumirea documentului;

denumirea și sediul prsoanei juridice care întocmește documentul;

numărul documentului și data întocmirii acestuia;

menționarea părților care participă la efectuarea operațiunii economice

conținutul operațiunii economice și, dacă este cazul, temeiul legal al efectuării acesteia;

informațiile cantitative și cele privind valoarea, aferente operațiunii efectuate;

numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, după caz;

alte elemente destinate să asigure consemnarea exhaustivă a operațiunilor efectuate.

Registrele de contabilitate

Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registru-jurnal, Registru-inventar și Cartea mare. Ele se utilizează în directă concordanță cu destinația lor și se întocmesc în mod ordonat, astfel completate încât să permită identificarea, dar și controlul operațiunilor contabile efectuate, în orice moment.

Potrivit prevederilor art.25 din Legea contabilității nr.82/1991, registrele de contabilitate, precum și documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate, se păstrează timp de 10 ani în arhiva persoanelor juridice fără scop patrimonial, cu începere de la data încheierii exercițiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cu excepția statelor de salarii care se păstrează timp de 50 de ani.

Registrele de contabilitate, precum și documentele justificative se păstrează în arhivă, de regulă, în forma lor original, grupate în funcție de natura operațiunilor și în ordine cronologică, în cadrul exercițiului financiar la care acesta se referă. Arhivarea documentelor contabile trebuie să asigure păstrarea și consultarea acestora în termenele prevăzute de lege. În situația unei pierderi, sau constatării unei sustrageri sau distrugeri a unor documente contabile, se vor lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de maximum 30 de zile de la constatare. Documentele contabile reconstituite vor purta mențiunea ,,Reconstituit”.

Situații financiare anuale

Exercițiul financiar începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie, cu excepția primului an de activitate, când acesta începe la data înființării persoanelor juridice fără scop patrimonial.

Persoanele juridice fără scop patrimonial au obligația să întocmească situații financiare anuale, inclusiv în situația fuziunii, divizării sau încetării activității acestora, în condițiile legii. Situațiile financiare trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare și performanței persoanei juridice fără scop patrimonial, pentru respectivul exercițiu financiar. Tratamentele contabile aplicate trebuie să fie însoțite de prezentarea, în notele explicative, a unor informații suplimentare care să fie rlevante și credibile pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor.

Situațiile financiare anuale se semnează de persoana responsabilă cu întocmirea acestora. Situațiile financiare anuale se însușesc de organul de administrare, semnate de conducătorul acestuia și aprobate de adunarea generală.

Organul de administrare elaborează pentru fiecare exercițiu financiar un raport care conține, în principal, următoarele:

o analiză fidelă a evoluției activității pe durata exercițiului financiar și a situației unității la încheierea acestuia;

informații privind evenimente importante survenite după încheierea exercițiului financiar, care au afectat activitatea unității;

informații asupra evoluției probabile a activității persoanei juridice fără scop patrimonial;

informații referitoare la filialele persoanei juridice fără scop patrimonial.

Raportul administratorilor se aprobă de organul de administrare și se semnează de conducătorul acestuia. Situațiile financiare anuale, însoțite de raportul administratorilor pentru exercițiul financiar respectiv, sunt supuse spre aprobare adunării generale. Situațiile financiare anuale ale persoanelor juridice fără scop patrimonial sunt supuse verificării și certificării de către cenzori sau de către auditori financiari, după caz.

Un exemplar al situațiilor financiare anuale, însoțit de raportul administratorilor, raportul cenzorilor sau auditorilor financiari, după caz, și de procesul-verbal al adunării generale, este trimis, în termenul prevăzut de lege, unităților teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice unde persoana juridică fără scop patrimonial este înregistrată. Organul de administrare se asigură că, după aprobare (depunere), situațiile financiare anuale sunt publicate în condițiile prevăzute de reglementările legale.

Potrivit legii contabilității, situațiile financiare anuale trebuie însoțite de o declarație scrisă de asumare a răspunderii conducerii persoanei juridice pentru întocmirea situațiilor financiare anuale în conformitate cu reglementările contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial.

Termenul de depunere a situațiilor financiare anuale este de 120 de zile de la data încheierii exercițiului financiar pentru care s-au întocmit.

Situațiile financiare anuale cuprind:

bilanț;

contul rezultatului exercițiului;

note explicative la situațiile financiare anuale.

Organizațiile patronale și sindicale, precum și alte organizații fără scop patrimonial, care nu desfășoară activități economice, pot întocmi situații financiare anuale simplificate care cuprind:

bilanț prescurtat;

contul prescurtat al rezultatului exercițiului;

notele explicative la situațiile financiare simplificate.

I. Bilanțul

Bilanțul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii și capital propriu ale persoanei juridice fără scop patrimonial la încheierea exercițiului financiar, precum și în celelalte situații prevăzute de lege.

1. Formatul și conținutul bilanțului

Formatul bilanțului întocmit de către entitățile fără scop patrimonial este de tip vertical (,,listă”), elementele componente fiind structurate și prezentate aproape în mod identic ca în cazul modelului de bilanț aplicabil operatorilor economici existând anumite deosebiri cu privire la:

rezultatul reportat (excedent sau deficit reportat precum și profitul sau pierderea reportat(ă) denumirea anumitor indicatori bilanțieri diferit față de cel al operatorilor economici cum ar fi : rezultatul, rezultatul exercițiului care poate fi excedent sau deficit;

apariția unor posturi bilanțiere neexistente la operatorii economici: Fondul social al membrilor CAR-urilor, Fondul de rulment al membrilor asociației de propritari;

lipsa unor anumiți indicatori la persoanele fără scop patrimonial cum ar fi: capital subscris vărsat/nevărsat, prime de capital, creanțe reprezentând capitalul subscris nevărsat.

2. Principii care stau la baza întocmirii bilanțului

Evaluarea posturilor cuprinse în situațiile financiare anuale ale unei persoane juridice fără scop patrimonial se efectuează în conformitate cu principiile prezentate mai jos.

A. Principiul continuității activității. Acest principiu presupune ca persoana fără scop patrimonial să iși continue în mod normal funcționarea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activității. Dacă administratorii persoanei juridice fără scop patrimonial u luat cunoștință de unele elemente de nesiguranță legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a continua, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. În cazul în care situațiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza principiului continuității, această informație trebuie prezentată împreună cu explicații privind modul de întocmire a acestora și motivele care au stat la baza deciziei conform căreia persoana juridică fără scop patrimonial nu își poate continua activitatea.

B. Principiul permanenței metodelor. Aceasta presupune continuitatea aplicării acelorași reguli și norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate și prezentarea elementelor de activ și de pasiv și a rezultatelor asigurând comparabilitatea în timp a informațiilor contabile.

C. Principiul prudenței. Valoarea oricărui element trebui să fie determinată pe baza principiului prudenței. În mod special, se vor avea în vedere următoarele aspecte:

se vor lua în considerare numai excedentele/profiturile recunoscute până la data încheierii exercițiului financiar;

se va ține seama de toate obligațiile previzibile și deficitele/pierderile potențiale care au luat naștere în cursul exercițiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exercițiu anterior, chiar dacă asemenea obligații sau deficite/pierderi apar între data încheierii exercițiului și data bilanțului;

se va ține seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, indiferent dacă rezultatul exercițiului financiar este excedent/profit sau deficit/pierdere.

D. Principiul independenței exercițiului . Se vor lua în considerare toate veniturile și cheltuielile corespunzătoare exercițiului financiar pentru care se face raportarea, fără a se ține cont de data încasării sumelor sau a efectuării plăților.

E. Principiul evaluării separate a elementelor de activ și pasiv. În vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziții din bilanț, se va determina separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau de pasiv.

F. Principiul intangibilității . Bilanțul de deschidere al unui exercițiu financiar trebuie să corespundă cu bilanțul de închidere al exercițiului financiar precedent.

G. Principiul necompensării. Valorile elementelorce reprezintă active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezintă pasive, respectiv veniturile cu cheltuielile, cu excepția compensărilor între active și pasive, permise de reglementările legale.

3. Raportarea și publicarea situațiilor financiare

Raportarea de informații se face către unitățile teritoriale ale M.F.P. doar anual. Termenul de depunere al situațiilor financiare anuale ale persoanelor juridice fără scop patrimonial, la unitățile teritoriale ale M.F.P. este de 120 de zile de la încheierea exercițiului financiar.

Asociațiile și fundațiile de utilitate publică comunică și publică, în extras, situațiile financiare anuale și rapoartele de activitate, în :

autorități administrative competente;

Registrul Național al Persoanelor Juridice fără scop patrimonial;

Ministerului Justiției.

II. Contul rezultatului exercițiului cuprinde veniturile și cheltuielile exercițiului financiar, grupate după natură ori pe feluri de activități , precum și rezultatul exercițiului financiar (excedent/profit sau deficit/pierdere, după caz).

În structura Contului rezultatului exercițiului ,cheltuielile și veniturile sunt prezentate distinct pe feluri de activități:

activități fără scop patrimonial;

activități cu destinație specială;

activități economice.

Acest tip de structurare face posibilă determinarea rezultatului pe categorii de activități desfășurate și, în final, a rezultatului entității.

Structura contului rezultatului exercițiului este următoarea:

I.Venituri din activitățile fără scop patrimonial

II.Cheltuieli privind activitățile fără scop patrimonial

III.Rezultatul activităților fără scop patrimonial

IV.Venituri din activitățile cu destinație specială

V.Cheltuieli din activitățile cu destinație specială

VI. Rezultatul activităților cu destinație specială

VII.Venituri din activități economice

VIII.Cheltuieli din activități economice

IX.Rezultatul activităților economice

X. Venituri totale

XI.Cheltuieli totale

XII. Excedentul/profitul deficitul/pierderea exercițiului financiar (X-XI; XI-X)

Pentru a putea realiza prezentarea informațiilor în contul de rezultate, contabilitatea veniturilor și cheltuielilor trebuie organizată corespunzător:

contabilitatea veniturilor se ține distinct pe feluri de activități, iar în cadrul acestora pe categorii de venituri, după natura lor;

contabilitatea cheltuielilor se ține pe feluri e cheltuieli, după natura lor, iar în cadrul acestora, analitic, pe categorii de activități.

Veniturile din activitățile fără scop patrimonial cuprind :

venituri din cotizațiile și contribuțiile bănești sau în natură ale membrilor și simpatizanților;

venituri din taxele de înregistrare stabilite potrivit legislației în vigoare;

venituri din donații și sume sau bunuri primite prin sponsorizare;

venituri din dobânzile și dividendele obținute din plasarea disponibilităților rezultate din activitățile fără scop patrimonial;

venituri pentru care se datorează impozit pe spectacole;

resurse obținute de la bugetul de stat și /sau de la bugetele locale și subvenții pentru venituri;

venituri din acțiuni ocazionale, utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului de organizare și funcționare;

venituri rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea persoanelor juridice fără scop patrimonial, altele decât cele care sunt sau au fost folosite în activitatea economică;

alte venituri din activitățile fără scop patrimonial, cum ar fi:

venituri din cote-părți primite potrivit statutului;

ajutoare și împrumuturi nerambursabile din țară și din străinătate și subvenții pentru venituri;

venituri din despăgubiri de asigurare, pagube și din subvenții pentru evenimente extraordinare și alte similare;

venituri din diferențe de curs valutar rezultate din activitățile fără scop patrimonial;

venituri din provizioane și ajustări pentru depreciere privind activitatea de exploatare;

venituri financiare din ajustări pentru pierdere de valoare;

venituri obținute din vize, taxe și penalități sportive sau din participarea la competiții și demonstrații sportive; veniturile obținute din reclamă și publicitate, potrivit legislației în vigoare.

Veniturile cu destinație specială cuprind venituri reglementate de legi speciale, și anume: venituri cu destinație specială din aplicarea timbrului literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii și de divertisment și alte venituri cu destinație specială, potrivit legii.

Veniturile din activități economice cuprind:

venituri din exploatare:

venituri din vânzarea de produse și mărfuri, executări de lucrări și prestări de servicii;

venituri din variația stocurilor, reprezentând variația în plus (creștere) sau în minus (reducere) dintre valoarea la cost de producție efectiv a stocurilor de produse și producție în curs de la sfârșitul perioadei și valoarea stocurilor inițiale ale produselor și producției în curs, neluând în calcul ajustările pentru depreciere reflectate;

venituri din producția de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor și cheltuielilor efectuate de entitate pentru ea însăși, care se înregistrează ca active imobilizate corporale și necorporale;

venituri din subvenții de exploatare, reprezentând subvențiile pentru acoperirea diferențelor de preț și pentru acoperirea pierderilor, precum și alte subvenții de care beneficiază entitatea;

alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanțe recuperate și alte venituri din exploatare.

venituri financiare:

venituri din imobilizări financiare;

venituri din investiții pe termen scurt;

venituri din creanțe imobilizate; venituri din investiții financiare cedate;

venituri din diferențe de curs valutar;

venituri din dobânzi;

venituri din sconturi primite în urma unor reduceri financiare;

alte venituri financiare.

Venituri extraordinare ( de exemplu, venituri rezultate din compensațiile primite pentru cheltuieli sau pierderi din calamități sau alte evenimente extraordinare)

Contabilitatea cheltuielilor se ține pe feluri de cheltuieli, după natura lor, și anume:

cheltuieli de exploatare;

cheltuieli financiare;

cheltuieli extraordinare.

În cadrul acestora se creează, acolo unde este cazul, conturi sintetice de gradul II sau conturi analitice distincte pentru cheltuielile privind activitățile fără scop patrimonial, activitățile cu destinație specială și activitățile economice. Cheltuielile cu provizioanele, amortizările și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare, precum și cheltuielile cu impozitul pe profit și alte impozite, calculate potrivit legii, se evidențiază distinct, în funcție de natura lor.

În structura contului prescurtat al rezultatului exercițiului, veniturile și cheltuielile sunt prezentate ca sumă global la nivelul fiecărei categorii de activități, iar în varianta de bază a contului rezultatului exercițiului,atât veniturile cât și cheltuielile corespunzătoare ctegoriilor de activități sunt prezentate detaliat, după natura lor.

III. Notele explicative la situațiile financiare anuale conțin informații referitoare la metodele de evaluare a activelor, precum și orice informații suplimentare care sunt relevante pentru necesitățile utulizatorilor în ceea ce privește poziția financiară și rezultatele obținute.

Notele explicative se prezintă sistematic. Pentru fiecare element semnificativ din bilanț și contul rezultatului exercițiului trebuie să existe informații aferente în notele explicative. Trebuie menționat, totodată, dacă situațiile financiare anuale u fost întocmite în conformitate cu Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare , și cu reglemetările în vigoare.

Pentru a asigura comparabilitatea informațiilor, elementele prezentate în notele explicative sunt trecute cu suma corespunzătoare anului curent și celui precedent. În situația în care suma corespunzătoare anului precedent nu este comparabilă, aceasta poate fi ajustată, prezentându-se rezultatul ajustării, modul de efectuare și motivele pentru care aceasta a fost efectuată, în situația în care acest lucru nu este posibil, se prezintă accest fapt. Acestea nu se aplică sumelor reprezentând:

modificări ale valorii contabile a activelor imobilizate;

modificări ale amortizării și ajustărilor pentru deprecierea activelor imobilizate;

modificări ale provizioanelor.

Următoarele informații trebuie prezentate cu claritate și repetate ori de câte ori est necesar, pentru buna lor înțelegere:

numele persoanei juridice care face raportarea;

faptul că situațiile financiare anuale sunt proprii acesteia;

data la care s-au încheiat sau perioada la care se referă situațiile financiare anuale;

moneda în care sunt întocmite siituațiile financiare anuale;

exprimarea cirelor incluse în raportare.

Trebuie prezentate următoarele date, în cazul în care ele nu au fost prezentate în situațiile financiare anuale:

principalul loc unde își desfășoară activitatea, dacă este diferit de sediul oficial;

o descriere a naturii activității desfășurate de unitate și principalele domenii de activitate;

orice altă informație are , în opinia directorilor și administratorilor, ajută la prezentarea unei imagini fidele asupra persoanei juridice.

Aspecte privind organizarea și conducerea contabilității în partidă simplă

În M.O. nr. 846 bis/2007- Anexa nr. 2, au fost publicate noile Reglementări privind organizarea și conducerii contabilității în partidă simplă de către prsoanele juridice fără scop patrimonial care sunt aplicabile de la 1 ianuarie 2008 și le abrogă pe cele aprobate prin Ordinul M.F.P. nr. 2329/2001.

Categoriile de persoane juridice fără scop patrimonial care pot organiza și conduce contabilitatea în partidă simplă în baza acestor reglementări sunt cele în al căror act notmativ de înființare există prevederi exprese în acest sens și cele care sunt:

unități de cult;

asociații de proprietari.

Organizarea contabilității în partidă simplă

Persoanele juridice fără scop patrimonial pot utiliza, în funcție de necesitățile și caracteristicile proprii, principalele registre și formulare, comune pe economie, privind activitatea financiară și contabilă, dar și modelele registrelor contabile, modelele formularelor contabile și normele de întocmire și utilizare a acestora, privind organizarea și conducerea contabilității în partidă simplă de către persoanele juridice fără scop patrimonial, care sunt prezentate în anexele la OMEF 1969/2007, precum și alte formulare prevăzute în mod expres de acte normative care reglementează activități economice specifice.

De asemenea, modelele formularelor, comune pe economie, pot fi adaptate de către fiecare persoană juridică fără scop patrimonial în funcție de specificul activității proprii, cu condiția ca ceasta să respecte conținutului minimal de informații și normele metodologice de întocmire și utilizare a acestora.

Persoanele juridice fără scop patrimonial care organizează și conduce contabilitatea în partidă simplă nu întocmesc situații financiare anuale. Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operațiunilor eefectuate, se întocmește lunar ”Situația soldurilor elementelor de activ și pasiv” (cod 14-6-30/d) pe baza datelor înscrise și totalizate în fișe și jurnale contabile.

Norme generale privind documentele justificative și financiar-contabile

Potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completărilor ulterioare, orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.

În baza prevederilor art.6 alin. (2) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.

Documentele justificative trebuie să curpindă următoarele elemente principale:

denumirea documentului;

denumirea și, după caz, sediul unității care întocmește documentul;

numărul documentului și data întocmirii acestuia;

codul de înregistrare fiscală;

menționarea părților care participă la efectuarea operațiunii economico-financiare;

conținutul operațiunii economico-financiare și, atunci când este necesar, temeiul legal al efectuării acesteia;

datele cantitative și valorice aferente operațiunii economico-financiare efectuate;

numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, după caz;

alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiunilor efectuate.

Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condițiile în care furnizează toate informațiile prevăzute de normele legale în vigoare.

Înscrierea datelor în documente se fac cu cerneală, cu pastă de pix, sau prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor, după caz.

În documentele justificative și în cele contabile nu sunt admise ștersături, modificări sau alte asemenea procedee, precum și lăsarea de spații libere între operațiunile înscrise în acestea sau file lipsă.

Erorile se corectează prin tăierea cu o linie a textului sau a cifrei greșite, pentru ca acestea să poată fi citite, iar deasupra lor se scrie textul sau cifra corectă.

Corectarea se face în toate exemplarele documentului justificativ și se confirmă prin semnătura persoanei care a întocmit/corectat documentul justificativ, menționându-se și data efectuării corecturii.

În cazul documentelor justificative la care nu se admit corecturi, cum sunt cele pe baza cărora se primește, se eliberează sau se justifică numerarul, sau al altor documente pentru care normele de utilizare prevăd asemenea restricții, documentul întocmit greșit se anulează și rămâne în carnetul respectiv ( nu se detașează), cu excepția ordinului de deplasare (delegație), pe baza căruia se primește sau se restituie diferența dintre cheltuielile efective de deplasare și avansul acordat.

Pentru a putea fi înregistrate în contabilitate, operațiunile economico-financiare ale persoanelor juridice fără scop patrimonial trebuie să fie justificate cu documente originale, întocmite sau reconstituite potrivit prevederilor legale.

În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente justificative și contabile, persoanele juridice fără scop patrimonial vor lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de maxim 30 de zile de la constatare, potrivit reglementăriloe emise în acest scop.

Arhivarea și păstrarea registrelor și a documentelor justificative și contabile, precum și reconstituirea documentelor justificative și contabile pierdute, sustrase sau distruse se efectuează în conformitate cu normele metodologice de întocmire și utilizare a registrelor și formularelor comune pe economie privind activitatea financiară și contabilă, elaborate și emise de Ministerul Economiei și Finanțelor.

Contabilitatea operațiunilor de capital, a imobilizărilor, cu excepția imobilizărilor corporale de natura mijloacelor fixe, a terților și a trezoreriei se ține cu ajutorul Fișei pentru operațiuni diverse.

Contabilitatea imobilizărilor corporale de natura mijloacelor fixe se ține cu ajutorul Fișei mijlocului fix.Contabilitatea stocurilor se ține cu ajutorul Fișei pentru valori materiale.

Contabilitatea cheltuielilor se ține pe feluri de cheltuieli, după natura lor, distinct pe feluri de activități, respectiv activități fără scop patrimonial, activități cu destinație specială potrivit legii și activității economice.

Pentru fiecare fel de cheltuială se va întocmi o fișă pentru operațiuni diverse, în care se vor înregistra toate documentele în mod cronologic.

Contabilitatea veniturilor se ține pe feluri de venituri, după natura lor, distinct pe feluri de activități, respectiv acctivități fără scop patrimonial, activități cu destinație specială potrivit legii și activități economice.

Pentru fiecare fel de venit se va întocmi o Fișă pentru oprațiuni diverse, în care se vor înregistra toate documentele în mod cronologic.

Clasificația veniturilor și cheltuielilor persoanelor juridice fără scop patrimonial este prevăzută în Reglementările contabile pentru persoane juridice fără scop patrimonial, cuprinse în Anexa nr.1 la ordin, și stă la baza elaborării bugetului propriu de venituri și cheltuieli.

Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor, după natura lor, se poate dezvolta analitic, în continuare, în funcție de necesitățile impuse de anumite reglementări sau potrivit necesităților proprii ale persoanei juridice fără scop patrimonial.

În condițiile în care se trece de la contabilitatea în partidă dublă la contbilitatea în partidă simplă, soldurile din balanța de verificare a anului precedent vor fi preluate ca solduri inițiale în fișele pentru operațiuni diverse pentru exercițiul curent.

În condițiile în care se trece de la contabilitatea în partidă simplă la contabilitatea în partidă dublă, soldurile fișelor pentru operațiuni diverse de la data de 31 decembrie a exercițiului financiar încheiat vor reprezenta soldurile inițiale ale balanței de verificare pentru exercițiul curent.

Registrele de contabilitate

Contabilitatea în partidă simplă la persoanele juridice fără scop patrimonial se ține cu ajutorul următoarelor registre contabile obligatorii:

Registrul-jurnal (cod 14-1-1/A/)

Registrul-inventar(cod 14-1-2).

2. Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanță cu destinația acestora și se prezintă în mod ordonat și astfel completate încât să permită, în orice moment, identificarea și controlul operațiunile contabile efectuate.

3. Registrul-jurnal (cod14-1-1/A) servește la înregistrarea operativă a tuturor operațiunilor desfășurate, pe baza documentelor justificative.Operațiunile înregistrate în Registrul-jurnal se totalizează atât lunar, cât și anual.

4. Registrul-inventar(cod 14-1-2) servește la înregistrarea tuturor elementelor de activ și de pasiv, grupate în funcție de natura lor, inventariate potrivit normelor legale.

Persoanele juridice fără scop patrimonial au obligația să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ și de pasiv, în situațiile prevăzute de lege, cu respectarea reglementărilor contabile aplicabile și a normelor emise în acest sens de Ministerul Economiei și Finanțelor.

Capitolul III

STUDIU DE CAZ PRIVIND ORGANIZAREA ȘI CONDUCEREA CONTABILITĂȚII LA PAROHIA PRECISTA MARE ROMAN

3.1. Prezentarea generală a Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului

Arhiepiscopia Romanului și Bacăului este o unitate a Bisericii Ortodoxe Române cu sediul în municipiul Roman, județul Neamț, strada Alexandru cel Bun, nr.5, cuprinzând județul Bacău și Protopopiatul Roman și face parte din Mitropolia Moldovei și Bucovinei.

Mitropolia Moldovei și Bucovinei cuprinde următoarele arhiepiscopii și episcopii:

Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților;

Arhiepiscopia Iașilor;

Episcopia Romanului;

Episcopia Hușilor. (Anexa nr.1)

Deși nu se cunosc date clare privind întemeierea Episcopiei Romanului din lipsa documentelor, majoritatea istoricilor (N. Iorga, Constantin G. Giurescu) îl consideră pe Alexandru cel Bun, întemeietor al Episcopiei Romanului.

Plecând de la afirmația lui Grigore Ureche din ,,Letopisețul Țării Moldovei”, unde precizează că Alexandru cel Bun „mai facut-a și al doilea episcop, după mitropolit, în Roman…i-au dat eparhie o parte din ținuturi”, au concluzionat cele mai de sus.

Într-un document din 1413 este cosemnată Episcopia din Rădăuți, astfel concluzionând că Alexandru cel Bun a întemeiat cele două episcopii de la Rădăuți și Roman între anii 1408 și 1413.

Din anul 2009, Episcopia Romanului este ridicată la rangul de Arhiepiscopie cu titlul de Arhiepiscopia Romanului și Bacăului.

3.1.1. Caracteristici generale

Arhiepiscopiile sunt conduse de către arhiepiscop sau episcop iar organismelede conducere ale arhiepiscopiei sunt: chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul eparhiot), Adunarea eparhială, ca organism deliberativ, Consiliul eparhial și Permanența Consiliului eparhial, ca organisme executive.

A.Chiriarhul își exercită dreptul de conduce eparhia din momentul întronizării și al primirii gramatei din partea mitropolitului său canonic, respectiv din partea Patriarhului pentru mitropolit. Arhiepiscopul , episcopul poartă uniformă monahală (reverenda, rasa și camilafca) de culoare neagră, cruce, engolpion și toiag pastoral.

Chiriarhul are următoarele atribuții:

conduce eparhia în conformitate cu prevederile Sfintelor canoane, ale statutului și regulamentelor bisericești, precum și cu hotărârile Sfântului Sinod;

veghează la bunul mers al vieții bisricești din eparhie, al organismelor și instituțiilor ei;

dăruiește tuturor locașurilor de cult din eparhie Sfântul Antimis, precum și Sfântul și Marele Mir primit de la Patriarhia Română;

în consultare cu Sinodul mitropolitan, propune Sfântului Sinod candidați de episcop-vicar la arhiepiscopii și de arhiereu-vicar la episcopii;

hirotonește clerici și se îngrijește de ocuparea la timp a parohiilor vacante, cu respectarea prevederilor canonice, statutare și regulamentare bisericești;

numește, transferă și revocă personalul bisericesc clerical și neclerical în ședințe ale Permanenței Consiliului eparhial, cu respectarea normelor bisericești în vigoare;

conferă distincții și ranguri bisericești preoților și diaconilor din eparhie, precum și personalului monahal, cu respectarea prevederilor statutare și regulamentare bisericești;

numește președintele Consistorului eparhial din rândul celor 3 membri aleși de Adunarea eparhială și aprobă apărătorii la Consistorul eparhial;

Arhiepiscopul Romanului și Bacăului este Înaltpreasfințitul Eftimie din anul 1978 iar Preasfințitul Părinte Ioachim Băcăoanul are rangul de episcop-vicar incepând cu anul 2000.

Pentru alegerea arhiepiscopului, Sinodul mitropolitan, prezidat de mitropolitul locului, stabilește, prin consulatare deschisă urmată de vot secret consultativ, o listă de 2 candidați, ierarhi eligibili sau oricare arhimandrit ori preot văduv prin deces, care îndeplineștecondițiile canonice, este doctor sau lecențiat în teologie și s-a distins prin viață curată, cultură teologică, demnitate eclesială, zel misionar și simț gospodăresc. Arhiepiscopul devine candidatul care a obținut voturile a jumătate plus unul din totalul membrilor prezenți.

Episcopii-vicari se aleg prin vot secret, de către Sfântul Sinod, la propunerea Patriarhului făcută în consultare cu Sinodul Permanent.

B. Adunarea eparhială este organism deliberativ pentru toate problemele administrative, culturale, social-filantropice, economice și patrimoniale ale eparhiei. Se compune din reprezentanții aleși ai clerului și ai credincioșilor, în proporție de o treime clerici și două treimi mireni, cu o viață morală și religioasă demnă de un creștin, care au candidat cu binecuvântarea ierarhului locului. Pentru activitate potrivnică Bisericii, mandatele acestora se revocă de Adunarea eparhială, la propunerea chiriarhului.

Atribuțiile Adunării eparhiale sunt:

susține interesele și drepturile Bisericii și ale eparhiei, conform cu prevederile canonice, statutare și regulamentare bisericești;

aprobă înființarea, desființarea și delimitarea teritorială a protopopiatelor, la propunerea Consiliului eparhial;

deleagă un cleric și 2 mireni, dintre membrii Adunării eparhiale, ca reprezentanți eparhiali, în Adunarea Națională Bisericească;

alege cei 3 membri ai Consistoriului eparhial și pe cei 2 supleanți, la propunerea chiriarhului;

desemnează, la propunerea chiriarhului, 1, 2 sau 3 clerici, ca membri în Consistorul mitropolitan;

aprobă raportul general anual întocmit de Consiliul eparhial și hotărăște măsuri pentru o bună desfășurare a activităților eparhiei;

aprobă contul de execuție bugetară și bilanțul financiar-contabil al eparhiei, al instituțiilor și fundațiilor sale, precum și măsuri pentru asigurarea bunurilor bisericești;

aprobă bugetul general al eparhiei, al instituțiilor și fundațiilor eparhiale;

Adunarea eparhială se întrunește în ședință anuală de lucru, în primul trimestru al anului, iar în ședințe extraordinare, ori de câte ori este nevoie.

C. Consiliul eparhial este organism executiv al Adunării eparhiale și are în competență problemele bisericești administrative, culturale, social-filantropice, economice, patrimoniale și fundaționale pentru întreaga eparhie.

Se compune din 9 membri, 3 clerici și 6 mireni, aleși pe termen de 4 ani de Adunarea eparhială dintre membrii ei. Ei pot fi aleși pe cel mult două mandate. Pentru activitate potrivnică Bisericii, mandatele acestora se revocă de Adunarea eparhială, la propunerea chiriarhului.

Consiliul eparhial are următoarele atribuții:

întocmește darea de seamă anuală asupra activității sectoarelor Administrației eparhiale, a instituțiilor și fundațiilor eparhiale;

întocmește și prezintă Adunării eparhiale contul de execuție bugetară și bilanțul financiar-contabil al eparhiei, al instituțiilor și fundațiilor sale și propune măsuri de asigurare a bunurilor bisericești;

întocmește bugetul general anual al eparhiei, al instituțiilor și fundațiilor sale;

propune Adunării eparhiale înființarea, desființarea și delimitarea teritorială a protopopiatelor;

înființează, organizează și supraveghează activitatea editurii și tipografiei eparhiale, a atlierelor de lumânări și pentru producerea veșmintelor și a obiectelor de cult, precum și a magazinelor pentru desfacerea acestora și a produselor achiziționate de la tipografia și atelierele Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române;

hotărăște cu privire la transmiterea cu orice titlu a folosinței sau proprietății asupra bunurilor imobile ale unităților bisericești din eparhie (vânzare,cumpărare, închiriere, schimb), precum și asupra grevării sau afectării de servituți a bunurilor acestor unități, cu excepția bunurilor sacre care sunt inalienabile;

administrează bunurile mobile și imobile ale eparhiei, ale instituțiilor și fundațiilor eparhiale, în conformitate cu hotărârile Adunării eparhiale;

verifică și aprobă raportul anual privind situația bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea sau în folosința unităților de cult din eparhie (inventar, stare fizică).

D. Permanența Consiliului eparhial se compune din chiriarh, ca președinte, episcopul-vicar sau arhiereul-vicar, vicarul administrativ eparhial, consilierii eparhiali, inspectorul eparhial, secretarul eparhial, exarhul,consilierul juridic și contabilul-șef, ca membri.

Permanența Consiliului eparhial exercită atribuțiile Consiliului eparhial în intervalul dintre ședințele acestuia având următoarele atribuții:

examinează și definitivează dările de seamă anuale privind activitățile sectoarelor Administrației eparhiale, ale instituțiilor și fundațiilor eparhiale;

analizează și definitivează contul de execuție bugetară și bilanțul financiar-contabil ale eparhiei, ale instituțiilor și fundațiilor sale;

prezintă Consiliului eparhial, spre verificare și avizare, proiectul bugetului general al eparhiei, al instituțiilor și fundațiilor sale;

administrează fondurile eparhiale, ale instituțiilor și fundațiile eparhiale destinate ajutorării parohiilor sărace, acordării de burse tinerilor care se pregătesc în instituțiile de învățământ, precum și sprijinirii programelor locale de asistență social-filantropică și cultural-misionară;

aprobă proiectele de investiții în limita bugetului anual al eparhiei;

aprobă proiectele de buget și conturile de execuție bugetară ale protopopiatelor, le parohiilor și alee mănăstirilor;

întocmește raportul către Consiliul eparhial privind inventarul protopopiatlor, parohiilor și mănăstirilor;

examinează și aprobă donațiile, sponsorizările și legatele ce se fac în folosul eparhiei, în conformitate cu legislația în vigoare.

3.1.2 Structura organizatorică

Arhiepiscopia este grupată în mănăstiri și în 5 protopopiate ( protopopiatele sunt unități bisericești care cuprind mai multe parohii) , după cum urmează:

Protopopiatul Roman;

Protopopiatul Bacău;

Protopopiatul Moinești;

Protopopiatul Buhuși;

Protopopiatul Onești;

Protopopiatul Sascut.

3.2. Prezentarea generală Parohiei ,,Precista Mare” Roman

Parohia Precista Mare este situată în municipiul Roman, strada Nicolae Titulescu, în apropiere de Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, și face parte din Protopopiatul Roman. (Anexa nr. 2).

Se spune că această biserică a fost ridicată pe locul unui cimitir de către Doamna Ruxandra, văduva lui Alexandru Lăpușneanul ăn anul 1569. Construcția a durat 4 luni și a primit hramul ,,Adormirea Preacuratei Fecioare”. Biserica a suferit numeroase transformări și restaurări din cauza cutremurelor, incendiilor, ceea ce a dus la degradarea acesteia.

Prima restaurare a fost în anul 1753 de către Arhimandritul Ioanichie Hasan, unde a mi construit și chilii pentru călugări, hambare, pivnițe de piatră și case egumenești.

A doua restaurare a fost în anul 1787 de către ierodiaconul Gherasim Putneanul, urmată de a 3-a restaurare de către arhimandritul Gherasim Bucovineanul.

În prezent Biserica Precista Mare are hramul ,,Adormirea Maicii Domnului”, pe 14 august și deține un valoros patrimoniu reprezentat de 40 de icoane praznicale pictate în anii 1793-1794 de pictori anonimi.

3.2.1. Caracteristici generale

Parohia este comunitatea creștinilor ortodocși, clerici și mireni, situată pe un anume teritoriu și subordonată centrului eparhial din punct de vedere canonic, juridic, administrativ și patrimonial, condusă de un preot paroh numit de chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul) eparhiei respective.

Credincioșii parohiei au următoarele drepturi: de a bineficia de asistență religioasă, de a alege și a fi aleși în organismele parohiale, de a beneficia de ajutor filantropic, după posibilități; și îndatoriri: de a susține, întări și mărturisi credința Bisericii Ortodoxe; de a viețui potrivit învățăturii de credință ortodoxă; de a participa la sfintele slujbe; de a se împărtăși cu Sfintele Taine; de a împlini faptele milei creștine; de a întreține și a ajuta Biserica și pe slujitorii ei.

Pe durata activității lor în parohie, preoții și diaconii sunt datori a locui în parohie, ăn case parohiale, acolo unde acestea există, sau în case închiriate, și au dreptul de folosință gratuită a unei anumite suprafețe de teren, proprietatea parohiei, aprobat de Centrul eparhial.

Preotul paroh este păstorul sufletesc al credincioșilor dintr-o parohie, iar în activitatea administrativă este conducătorul administrației parohiale și președinte al Adunării parohiale, al Consiliului parohial și al Comitetului parohial.

Numirea sau revocarea din oficiul de paroh se face de către chiriarh într-o ședință a Permanenței Consiliului eparhial, avându-se în vedere calitatea activității desfășurate.

În cadrul întreitei slujiri preoțești, învățătorească, sfințitoare și pastoral-misionară, parohul exercită următoarele atribuții:

Săvârșește Sfânta Liturghie și Laudele bisericești în duminici, sărbători și în alte zile ale săptămânii, cu rostirea cuvântului de învățătură; săvârșește Sfinte Taine și ierurgii; catehizează copii, tinerii și adulții conform îndrumărilor Centrului eparhial și asigură accesul zilnic în locașul de cult, conform programului afișat la intrarea în biserică;

Convoacă și prezidează Adunarea parohială, Consiliul parohial și Comitetul parohial;

ține registrul cu evidența tuturor parohienilor;

ține la zi evidența botezaților, cununaților și decedaților din parohie în registrele speciale (mitricale) și emite certificate de botez și de cununie;

administrează patrimoniul parohiei în conformitate cu hotărârile Adunării parohiale și ale Consiliului parohial și controlează modul de administrare a bunurilor instituțiilor culturale, social-filantropice și fundaționale bisericești din parohie;

întocmește și ține la zi inventarul bunurilor parohiei de orice natură, biblioteca, precum și arhiva parohiei. Deține sigiliul parohiei pe durata oficiuluide paroh.

Pe lângă preotul paroh, într-o parohie pot fi unul sau mai mulți preoți și diaconi slujitori, numiți de chiriarh într-o ședință a Permanenței Consiliului eparhial.

Astfel la parohia Precista Mare preotul paroh este reprezentat de Antoce Dan iar preotul slujitor de către Buzdugan Gabriel.

3.2.2. Structura organizatorică

La nivelul parohiei funcționează: a) Adunarea parohială;

b) Consiliul parohial;

c) Comitetul parohial.

Adunarea parohială este compusă din credincioșii majori ai parohiei, bărbați și femei, care mărturisesc prin credința, faptele și ținuta lor morală atașamentul față de Biserica Ortodoxă, de învățătura ei de credință și de instituțiile ei.

Președintele Adunării parohiale este preotul paroh, iar în lipsa acestuia, preeotul delegat de protopop dintre slujitorii parohiei sau de la altă parohie învecinată.

Adunarea parohială exercită următoarele atribuții:

alege membrii Consiliului parohial și pe cei ai Comitetului parohial;

aprobă raportul de activitate al Consiliului parohial;

aprobă raportul de activitate al Comitetului parohial;

aprobă bugetul anual al parohiei;

ia hotărâri cu privirea la zidirea, repararea, restaurarea și întreținerea bisericii, a casei parohiale și a altor clădiri ale parohiei;

hotărăște înființarea de fonduri cu scop bisericesc, cultural sau social-filantropic și stabilește normele pentru completarea resurselor financiare necesare parohiei;

la propunerea Consiliului parohial, fixează cunatumul contribuțiilor de cult, potrivit nevoilor parohiei;

examinează și completează raportul anual despre mersul tuturor activităților parohiei;

aprobă anual contul de execuție și bilanțul financiar-contabil ale parohiei;

aprobă măsuri pentru administrarea proprietăților mobile și imobile ale parohiei, supraveghind buna întreținere a edificiilor bisericești, culturale, social-filantropice și fundaționale.

Consiliul parohial este organismul executiv al Adunării parohiale. Adunarea parohială este cea care alege din sânul ei pe membrii Consiliului parohial- în număr de 7, 9 sau 12 membri, în funcție de categoria parohiei, precum și 2-4 membri supleanți. Membrii Consiliului parohial și supleanții, persoane majore, se aleg pe termen de 4 ani, activează benevol și pot fi realeși.

Consiliul parohial exercită toate atribuțiile Adunării parohiale, când aceasta nu este întrunită, precum și următoarele atribuții:

desemnează dintre membrii Adunării parohiale un delegat pentru alegerea membrilor mireni ai Adunării eparhiale din circumscripția respectivă;

întocmește bugetul parohial și urmărește modul de chivernisire al acestuia;

întocmește raportul privind contul de execuție și bilanțul financiar-contabil ale parohiei;

elaborează raportul anual privind activitatea Consiliului parohial, pe care îl prezintă spre aprobare Adunării parohiale;

desemnează 2 cenzori pentru controlul financiar al Comitetului parohial;

primește și verifică justificarea anuală a gestiunii Comitetului parohial;

aprobă propunerile preotului paroh privind înzestrarea bisericii cu veșminte, icoane, obiecte și cărți de cult, cele necesare pentru serviviul religios și a instituțiilor parohiale (culturale, sociale, fundaționale), precum și alocarea fondurilor corespunzătoare;

veghează aprovizionarea pangarului parohiei cu lumânări, calendare, obiecte și cărți de cult, precum și tipărituri de zidire duhovnicească să se facă numai de la Centrul eparhial, precum susținerea activităților misionare ale eparhiei respective.

Comitetul parohial este orgnismul bisericesc parohial care funcționeazăsub președinția de drept a preotului paroh. Membrii Comitetului parohial sunt aleși de Adunarea parohială. Comitetl parohial are un număr dublu de membri față de cel al Consiliului parohial. Este alcătuit din persoane majore ale comunității parohiale, pe principiul voluntariatului. Comitetul parohial este prezidat de paroh, ajutat de un birou de conducere compus din: coordonator de programe, secretar și casier.

Comitetul parohial are 5 servicii, fiecare fiind condus de un coordonator numit de către biroul de conducere. Serviciile Comitetului parohial au următoarele atribuții:

Serviciul social:

Colaborează cu unitățile medicale și sprijină diferite programe de sănătate;

Se ocupă cu ajutorarea săracilor, orfanilor, văduvelor și a vârstnicilor;

Sprijină programul de asistență maternală și adopțiile naționale;

Sprijină programele de prevenire și eradicare a violenței în familie, de combatere a traficului de ființe umane, a drogurilor și altele, precum și acordarea asistenței spirituale și materiale familiilor din care părinții au plecat la muncă sau studii în străinătate ori au emigrat definitiv.

Serviciul misionar:

Promovează difuzarea și citirea Sfintelor Scripturi și a cărților duhovnicești, cu recomandarea preotului paroh;

Îl sprijină pe preotul paroh în organizarea unor activități misionare, pentru o mai bună cunoaștere, păstrare și consolidare a credinței ortodoxe;

Ajută la organizarea hramului bisericii, a întrunirilor duhovnicești și a altor manifestări religioase și sprijină achiziționarea de material audiovizual cu caracter religios;

Identifică și sprijină persoanele indecise și oscilante din punct de vedere religios, pentru întărirea lor în credință și participarea la viața Bisericii;

Serviciul cultural:

Inițiază și sprijină achiziționarea și distribuirea cărților e cult, icoanelor, cruciulițelor și a cărților de zidire sufletească pentru credincioși și pentru biblioteca parohială;

Încurajează în comunitate citirea cărților și a revistelor din biblioteca parohială, audierea programelor radiofonice ortodoxe și vizionarea programelor ortodoxe de televiziune;

Împreună cu profesorii de religie, încurajează participarea elevilor la Sfânta Liturghie și la alte slujbe bisericești, precum și la activități cultural-educative care promovează credința creștină ortodoxă;

Organizează, cu sprijinul profesorilor și donatorilor, meditații gratuite pentru elevii săraci din parohie;

Serviciul pentru tineret:

Promovează cartea religioasă în rândul tinerilor și încurajează publicarea unei foi parohiale;

Organizează întâlniri cu tineri, l care sunt invitați ierarhi, preoți, profesori de teologie;

Organizează pelerinaje, excursii și tabere de tineret cu caracter creștin

Serviciul administrativ-gospodăresc:

Se îngrijește de înzestrarea și înfrumusețarea bisericii, precum și de cimitirul parohial;

Se îngrijește de întreținerea monumentelor eroilor și a troițelor de pe teritoriul parohiei;

Are grijă de întreținerea curții bisericii, a spațiilor verzi și a incintei (casa parohială, casa de prăznuire, clopotnița, capela, muzeul).

3.3. Organizarea și conducerea contabilității la Parohia ,,Precista Mare”

Conform OMEF 1969/2007, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 846 bis din 10/12/2007, unitățile de cult pot organiza și conduce contabilitatea în partidă simplă.

Organizarea contabilității în partidă simplă conform noilor reglementări se face folosind, în parte sau în totalitate, Nomenclatorul-Anexă la prezentul ordin privind principalele registre și formulare comune pe economie peentru activitatea financiar-contabilă și modelele registrelor contabile și formularele contabile specifice, precum și normele de întocmire și utilizare a acestora, în funcție de specificul activității desfășurate.

3.3.1. Aspecte generale privind organizarea contabilității în partidă simplă

Sistemul de contabilitate în partidă simplă, în sensul prezentelor reglementări, reprezintă ansamblul registrelor și documentelor contabile, legal reglementate, care servesc la înregistrarea în contabilitate, în mod obligatoriu cronologic și sistematic, a operațiunilor economice consemnate în documentele justificative

Nomenclatorul privind principalele registre și formulare, comune pe economie, privind activitatea financiară și contabilă, precum și modelele registrelor contabile, modelele formularelor contabile specifice și normele de întocmire și utilizare a acestora, privind organizarea și conducerea contabilității în partidă simplă de către persoanele juridice fără scop patrimonial, sunt prevăzute în anexa la prezentele reglementări.

În funcție de necesități, persoanele juridice fără scop patrimonial pot utiliza și celelalte registre și formulare pe economie, privind ctivitatea financiară și contabilă, elaborate de Ministerul Economiei și Finanțelor.

Modelele formularelor, comune pe economie, pot fi adaptate în funcție de specificul și de necesitățile persoanelor juridice fără scop patrimonial, cu condiția respectării conținutului minimal de informații și a normelor metodologice de întocmire și utilizare a acestora.

Persoanele juridice fără scop patrimonial vor folosi și alte formualare prevăzute în mod expres de acte normative care reglementează activități economice specifice

În condițiile utilizării sistemelor informatice financiar-contabile, este necesar să fie respectate criteriile minimale privind programele informatice utilizate în domeniul financiar-contabil, prevăzute de normele metodologice de întocmire și utilizare a registrelor și formularelor comune pe economie privind activitatea financiară și contabilă, elaborate de Ministerul Economiei și Finanțelor.

Persoanele juridice fără scop patrimonial care conduc contabilitatea în partidă simplă nu întocmesc situații financiare anuale.

Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operațiunilor efectuate, lunar se întocmește ,, Situația soldurilor elementelor de activ și pasiv” pe baza datelor înscrise și totalizate în fișe și jurnale contabile.

Prevederile capitolelor 1, 2, 3, din Reglementările contabile pentru persoane juridice fără scop patrimonial, prevăzute în ordin la art. 1 alin .(1), precum și cele menționatela art. 1 alin (3), din același ordin, se aplică în mod corespunzător, respectiv adaptate la cerințele sistemului de contabilitate în partidă simplă, și de către prsoanele juridice fără scop patrimonial care organizează și conduc contabilitatea în partidă simplă, potrivit prezentelor reglemmentări.

Persoanele care au obligația gestionării patrimoniului persoanelor juridice fără scop patrimonial menționate la capitolul 1 răspund, potrivit legii, pentru pregătirea, însușirea și aplicarea corectă a acestor reglementări, precum și de transpunerea corectă a soldurilor în cazurile menționate la capitolul 2.

3.3.2. Registre și formulare contabile utilizate

Registrele de contabilitate și formularele financiar-contabile pot fi adaptate în funcție de specificul și necesitățile persoanelor prevăzute la art. 1 din Legea nr. 82/1991, republicată, cu condiția respectării conținutului de informații și a prezentelor norme de întocmire și utilizare. Acestea pot fi pretipărite sau editate cu ajutorul sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor.

Numărul de exemplare al formularelor financiar-contabile poate fi diferit de cel prevăzut în prezentele norme metodologice, în condițiile în care normele proprii privind organizarea și conducerea contabilității impun acest lucru, iar aceste norme nu contravin reglementărilor legale în vigoare și prezentelor norme.

În situația în care activitatea de întocmire a documentelor justificative și financiar-contabile este încredințată în baza unui contract de prestări de servicii unor persoane fizice sau juridice, normele proprii interne de întocmire și utilizare a formularelor respective se adaptează în mod corespunzător, cu obligația menționării în contract a clauzelor referitoare la întocmirea și utilizarea lor în aceste condiții.

Registrele de contabilitate și formularele financiar-contabile folosite de o parohie se vor trata în ordinea completării acestora, folosindu-se cifrele din exercițiul anterior pentru registrul-jurnal și registrul inventar, astfel:

Registrul de casă cod 14-4-7bA, pentru operațiunile în numerar efectuate prin casierie sau Jurnalul privind operațiunile de casă și bancă cod 14-6-5 folosit pentru cele două feluri de operațiuni, prin casă și prin bancă, din Ordinul M.F. nr.3.512/2008;

Fișă pentru operațiuni diverse cod 14-6-22, 14-6-22/a (pentru valută) din Ordinul M.F. nr. 3.512/2008 și cod 14-6-22/b, 14-6-22/c din OMEF nr. 1969/2007, Nomenclatorul-anexă la Anexa nr.2;

Jurnal pentru operațiuni diverse cod 14-6-17/c;

Registrul numerelor de inventar cod 14-2-1;

Fișă de magazie cod 14-3-8;

Fișă pentru valori materiale cod 14-3-10/a;

Fișa mijlocului fix cod 14-2-2;

Bugetul de venituri și cheltuieli;

Registre partizi de venituri și cheltuieli;

Registrul-jurnal cod 14-1-1/A;

Scadențarul propus pentru delimitarea cheltuielilor lunii curente de cheltuielile în avans sau cheltuielile de plătit și veniturile încasate în avans și veniturile de încasat (de realizat);

Registrul-inventar cod 14-1-2;

Situația soldurilor elementelor de Activ și de Pasiv cod 14-6-30;

1) Registrul de casă cod 14-4-7bA, sevește ca registru de casă și Jurnalul privind operațiunile de casă și bancă cod 14-6-5 ca registru pentru mijloacele aflate în cont la bancă sau CEC.

Conform Ordinului M.F. nr. 3.512/2004, registrul de casă se întocmește în 2 exemplare de persoana care are calitatea de casier din care ex. 1 ramâne la casier, iar ex. 2 se arhivează la compartimentul financiar-contabil, împreună cu documentele justificative de casă, respectiv de bancă (CEC), în cazul jurnalului, care trebuie să se întocmească tot în 2 ex, nu 1 ex.

Pe ambele exemplare se recomandă a se face, pe versoul exemplarului 2, ultima filă, o recapitulație a operațiunilor pentru verificarea corelației: Sold inițial (în casă sau în cont, după caz)+Intrări (Încasări) –Ieșiri (Plăți)= Sold final (în casă sau în cont după caz).

La operațiunile prin casă se evidențiază și restanțierii înregistrați la sfârșitul lunii, cu numele, prenumele, adresa și suma rămasă de încasat. Verificarea se face prin adunarea acestora cu suma încasată și totalul obținut trebuie să fie egal cu suma înscrisă a fi încasată în lista de debitori dată spre încasare.

Completarea datelor în aceste registre presupune ca soldul rămas la sfârșitul lunii în casă sau cont denumit ,,de reportat” să fie preluat la începutul lunii pe primul rând cu denumirea ,,report” ca sold inițial.

Înregistrarea în registru pentru ambele categorii de disponibil – în casă și în cont – se face cronologic adică în ordinea crescătoare a datei efectuării operațiunii, numai pe baza unui document justificativ care întrunește această calitate, cu explicarea operațiunii în coloana ,,explicații” și înscrierea sumei pe coloana de încasări sau plăți, după caz.

Soldul nu se stabilește după fiecare operațiune fiind sufiecientă stabilirea lui numai la sfârșitul paginii și lunii.

Corectitudinea stabilirii soldului se face și prin verificarea soldului scriptic cu cel faptic din casierie sau cu extrasul de cont din data de 3 ale lunii următoare când se primește extrasul cu dobânda aferentă lunii expirate.

2) Fișa pentru operațiuni diverse cod 14-6-22 în lei și 14-6-22/a în lei și valută se folosește pentru evidența analitică a terților: clienți, debitori, furnizori, creditori, salariați-creditori etc.

Se întocmește într-un exemplar pentru fiecare client, debitor, furnizor, creditor, salariat-creditor. În fiecare an se deschid fișe noi pentru un an.

Se completează, la începutul anului, cu soldurile de la sfârșitul anului precedent, iar în cursul anului, pe baza documentelor justificative referitoare la operațiunile intervenite. Soldul se stabilește lunar prin scăderea din totalul rulajului intrărilor (debit) în luna respectivă, adunat cu soldul inițial de la începutul lunii, a rulajului ieșirilor (credit). Se face și totalul rulajului intrărilor și ieșirilor, cumulat de la începutul anului, până la sfârșitul lunii de raportare.

Fișa pentru operațiuni diverse cod 14-6-22/b se folosește pentru ținerea contabilității veniturilor și cheltuielilor, distinct pentru cele privind activitatea fără scop lucrativ de cea privind activitatea economică.

Se întocmește într-un exemplar numai de persoanele juridice care conduc contabilitatea în partidă simplă și se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

Se completează numai cu veniturile și cheltuielile aferente exercițiului financiar (an financiar) în curs.

La sfârșitul fiecărei luni fișele se totalizează pe luna respectivă și cumulat de la începutul anului.

De subliniat că în acest formular nu sunt coloane distincte pentru intrări și pentru ieșiri și deci se vor folosi în acest scop rândurile, stabilindu-se lunar rulajele intrărilor și ieșirilor și soldul pe câte un rând distinct.

3) Jurnal pentru operațiuni diverse cod 14-6-17/c servește ca jurnal auxiliar pentru înregistrarea veniturilor, respectiv a cheltuielilor privind activitățile economice ale persoanelor juridice fără scop patrimonial care organizează și conduc contabilitatea în partidă simplă.

Se întocmește lunar, într-un exemplar, pe baza Fișelor pentru operațiuni diverse (cod 14-6-22/b).

Nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă și se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

4) Registrul numerelor de inventar este un document utilizat pentru înregistrarea mijloacelor fixe aflate în unitate.

Se arhivează la compartimentul financiar-contabil și nu circulă.

5) Fișă de magazie este un document de evidență a stocurilor (cantitativ-valoric), analitic pe fiecare fel de material, semifabricat, marfă.

Se întocmește de către gestionar într-un exemplar și se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

6) Fișă pentru valori materiale servește la ținerea contabilității stocurilor (cantitativ și valoric), distinct pentru activitățile fără scop patrimonial și activitățile economice și, după caz, pe feluri sau grupe (categorii) de stocuri, grupate pe magazii (gestiuni).

Se întocmește de către persoanele juridice fără scop patrimonial care organizează și conduc contabilitatea în partidă simplă, într-un exemplar, separat pe fiecare fel de material, semifabricat, produs, marfă etc.

Se completează la începutul anului pe baza stocurilor și a valorii acestora de la sfârșitul exercițiului financiar precedent, iar în cursul anului, pe baza documentelor de intrare și ieșire.

Nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă și se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

7) Fișa mijlocului fix este un document pentru evidența imobilizărilor corporale de natura mijloacelor fixe pe analitice.

8) Bugetul de venituri și cheltuieli este un formular tipizat de uz intern, nepublicat utilizat de parohii pentru evidențierea tuturor surselor de venituri și a tuturor destinațiilor de cheltuieli, ca și a stadiului patrimoniului la data raportării, format din: mijloace fixe și terenuri, obiecte de inventar, materiale (lumânări), colportaj.

Principiul evidenței contabile în partidă simplă funcționează perfect în cadrul acestui formular, fiindcă la tot ce este venit pe stânga îi corespunde o cheltuială pe dreapta.

Acest ,,Buget de venituri și cheltuieli” se întocmește o dată pe an, înainte de începutul anului de plan cu cel puțin 6 luni și se depune la protoieria de care aparține parohia în vederea centralizării și înaintării sale la episcopie.

9) Registre partizi de venituri și cheltuieli

10) Registrul jurnal este un registru obligatoriu și trebuie numerotat, șnuruit, parafat și înregistrat în evidența unității ( nu la organul fiscal teritorial ca până la acest ordin nr. 1.969/2007): la începutul activității, în cazul epuizării filelor și la încetarea activității.

Se întocmește într-un exemplar, fără ștersături, răzături și spații libere sau file lipsă, zilnic sau lunar, după caz (la apreciere, în funcție de numărul operațiunilor, la parohii recomandăm lunar). În cazul în care se folosesc și registre și jurnale auxiliare, totalul lunar al elementelor din recapitulația acestora se trece în registrul-jurnal.

Întrucât în acest registru se înscriu atât operațiunile care au loc în numerar cât și cele efectuate prin contul de decontare ( dacă nu se ține Jurnalul pentru operațiuni de casă sau bancă cod 14-6-5).

Acest registru se arhivează la compartimentul financiar-contabil împreună cu documentele justificative care au stat la baza completării lui, dacă acest lucru este posibil (în cazul folosirii registrelor și jurnalelor auxiliare nu este posibil și se va scrie în dreptul sumei sursa de unde provine).

11) Scadențarul propus pentru delimitarea cheltuielilor lunii curente de cheltuielile în avans sau cheltuielile de plătit și veniturile încasate în avans și veniturile de încasat (de realizat).

Din registrul-jurnal întocmit se extrag pozițiile care nu s-au plătit dar s-au inclus ca plată și veniturile de realizat cu care se întocmește scadențarul.

12) Registrul inventar servește ca document contabil obligatoriu de înregistrare a rezultatelor inventarierii tuturor elementelor de activ și pasiv la sfârșitul fiecărei luni.

Se întocmește într-un singur exemplar, după ce a fost numerotat, șnuruit, parafat și înregistrat în evidența unității, la începutul activității, la sfârșitul exercițiului financiar sau cu ocazia încetării activității, fără ștersături și spații libere. La baza întocmirii sale stau listele de inventariere și procesele-verbale de inventariere faptică, în care se face gruparea pe elemente de activ și de pasiv a operațiunilor pentru a fi trecute mai ușor în registrul inventar.

Acest registru se arhivează la compartimentul financiar-contabil, împreună cu documentele justificative care au stat la baza întocmirii lui. De regulă și obligatoriu el se întocmește la sfârșitul exercițiului financiar care este data de 31 decembrie al fiecărui an, dar la parohii el trebuie să fie întocmit și lunar în vederea inventarierii elementelor de activ și de pasiv care stau la baza întocmirii Situația soldurilor ce se întocmește lună de lună, luna fiind considerată ca și un exercițiu financiar, mai ales că ele rulează nu numai fonduri bănești, dar și valori materiale.

13) Situația soldurilor elementelor de activ și de pasiv are două părți:

Partea I – Elemente de activ

Partea II- Elemente de pasiv

Din punct de vedere contabil această situație joacă rolul unui minibilanț pentru că ea cuprinde soldurile de la sfârșitul lunii (anului) grupate pe elemente de Activ și de Pasiv.

Această situație are la bază Registrul inventar în care a fost preluat și Scadențarul propus.

3.4. Monografie contabilă privind operațiunile derulate de Parohia ,,Precista Mare”

Parohia ,,Precista Mare” organizează și conduce contabilitatea în partidă simplă, nu întocmește situații financiare anuale, dar întocmește lunar și raportează Situația soldurilor elementelor de activ și de pasiv (cod 14-6-30/d).

Ca metodă de evidență a stocurilor, parohia utilizează metoda inventarului intermitent, adică intrările de stocuri din cursul perioadei se înregistrează direct în conturile de cheltuieli, conform premisei că aceste stocuri sunt destinate consumului sau vânzării și nu păstrării acestora în depozit.

De regulă stocurile se aprovizionează în cantitățile necesare consumului unei luni sau cel mult două luni și atunci ele se evidențiază direct pe cheltuieli în luna în care s-au făcut plățile și intră direct în consum ca o cheltuială, deci nu se stochează.

Sursele de finanțare legale destinate acoperirii cheltuielilor parohiei provin din:

contribuții benevole ale enoriașilor;

veniturile parohiei obținute din activități proprii;

de la bugetul de stat, de la bugetul autorităților publice locale și altor instituții;

din sponsorizări și donații.

Pentru evidența furnizorilor, a veniturilor și a cheltuielilor, parohia utilizează Fișa partizi (Anexa nr. 3), care se întocmește lunar.

Conform Anexei nr. 3, în luna ianuarie a anului 2009, parohia în speță înregistrează următoarele operațiuni contabile cu privire la plata furnizorilor precum și recepționarea facturilor de la aceștia.

Conform Anexei nr. 3, în luna ianuarie a anului 2009, parohia în speță înregistrează următoarele venituri și cheltuieli:

Parohia ,,Precista Mare” achiziționează mărfuri (calendare, lumânări, tămâie) de la Protopopiatul Roman cu factură. Pentru aceste mărfuri se întocmește Stocul pangar (Anexa nr. 4).

În Stocul pangar se trec toate stocurile, cantitatea, stocul inițial, intrările și ieșirile urmat de stocul final. În perioada 01.01 – 30.06, conform Anexei nr. 4 se introduc în gestiune următoarele stocuri:

tămâie la prețul de 1.2 lei/buc, intră în gestiune 20 buc la valoarea de 30 lei, stocul final rămănând același;

calendare mari, intră în gestiune 200 buc la valoarea de 700 lei, stocul final fiind de 200 buc la valoarea de 700 lei;

lumânări de ceară, stocul inițial al acestora este de 16 kg la valoarea de 1600 lei, intră în gestiune 29 kg la valoarea de 2900 lei, se vând 16 kg la valoarea de 1600 înregistrându-se pe ieșiri, rămănând pe stoc 29 kg la valoarea de 2900lei;

lumânări parafină, stocul inițial al acestora este de 2 kg la valoarea de 100 lei, intră în gestiune 8kg la valoarea de 400 lei, adunând stocul inițial cu intrările rezultă stocul final, acesta fiind de 10 kg la valoarea de 500 lei;

Parohia ,,Precista Mare„ achiziționează materiale de la furnizori cu factură, acestea fiind utile pentru reparația și modernizarea bisericii. Pentru evidențierea acestora în contabilitate se întocmește Stocul de materiale (anexa nr. 5).

Conform Anexei nr. 5, în perioada 01.01 – 30 06, intră in gestiune următoarele materiale:

nisip, intră in gestiune 10 m3 la valoarea de 952 lei, stocul final fiind de 10 m3 la valoarea de 952 lei;

ciment, intră în gestiune 64 saci la valoarea de 2192.92, stocul final fiind de 64 saci la valoarea de 952 lei;

beton, intră în gestiune 58 m3 la valoarea de 17495.43 lei, stocul final fiind de 58 m3 la valoarea de 17495.43 lei;

cherestea rășinoase de diverse dimensiuni, intră în gestiune 21 m3 la valoarea de 7070 lei, stocul final fiind de 21 m3 la valoarea de 7070 lei;

stocul final valoric fiind de 27647.35 lei.

Parohia ,,Precista Mare” ține evidența mijloacelor fixe cu ajutorul Registrului numerelor de inventar (anexa nr. 6). Parohia deține următoarele mijloace fixe:

teren intravilan cu suprafața de 2000 mp achiziționat cu factura nr. 121212/15.01.2006 la valoarea de 20 000 lei;

clădire cu destinație socială, suprafața construită 250 mp achiziționată cu factura nr. 323232/28.01.2007 la valoarea de 160 000 lei;

sistem intel P4 achiziționat cu factura nr. 1/12.06.2008 la valoarea de 1800.

Pentru înregistrarea operațiunilor de casă și bancă, parohia utilizează Registrul de încasări și plăți (Anexa nr. 7). La data de 08.01, în Registru de încasări și plăți se înregistrează următoarele operațiuni:

se plătește furnizorul VODAFONE ROMÂNIA în valoarea de 102.85 lei, conform chitanței nr. 19536727;

depune, din casierie, în contul curent suma de 3000 lei;

se plătește furnizorul ROMCON INVEST în valoare de 2129.92 lei, conform OP nr. 2

se plătește furnizorul C.L.M.C. CONSTRUCT în valoare de 4585.94 lei, conform OP nr. 3;

se plătește furnizorul LAFARGE în valoare de 17495.43 lei, conform OP nr. 5;

se achită comisioanele bancare în valoare de 39.02 lei, conform OP nr. 6.

În Registru- jurnal se înscriu atât operațiunile în numerar cât și cele efectuate prin contul de decontare, precum și cele pentru care nu a avut loc plata sau încasarea efectivă, cu următoarele precizări:

în coloana 1 se înscrie numărul curent al operațiunilor înregistrate începând de la 1 ianuarie, sau de la începutul activității, până la 31 decembrie, sau încetarea activității;

în coloana 2 se trece data (anul, luna, ziua) când se face înregistrarea;

în coloana 3 se trece felul documentului (factură, chitanță, registrul de casă, extrasul de cont la bancă etc.), precum și numărul și data acestuia;

în coloana 4 se trece felul operațiunii, dându-se explicațiile în legătura cu operațiunea respectivă și elemente de identificare a acesteia;

în coloana 5 se trec sumele totale din documentul respectiv.

Parohia ,,Precista Mare”, în luna ianuarie a anului 2009 înregistrează următoarele operațiuni în Registrul-jurnal:

REGISTRUL JURNAL

Registru inventar este utilizat de parohie pentru înregistrarea rezultatelor tuturor elementelor de activ și de pasiv la sfârșitul fiecărei luni.

Registru inventar se completează în mod frecvent, lună de lună, coloanele1, 2, 3 și 4, restul coloanelor fiind completate numai în cazul în care valoarea contabilă diferă de valoarea de inventar din diverse motive (reevaluare, lipsă de valori materiale, lipsuri de inventar etc.). Ca regulă, valoarea de inventar este egală cu cea contabilă.

De regulă, parohia inventariază în Registrul inventar vasele liturgice, icoanele metalice su litografiate, mobilierul bisericesc, cărțile religioase, veșmintele bisericești și alte bunuri aflate în parohie.

Conform Anexei nr. 8, în luna ianuarie, parohia inventariază următoarele elemente patrimoniale:

aparat aer condiționat, preț achiziție 900 lei;

icoană praznicală, valoare nominală 50 lei;

icoană praznicală ,,Sfântul Mucenic Dimitrie”, valoare nominală 25 lei;

icoană praznicală ,,Maica Domnului cu pruncul”, valoare nominală 80 lei;

icoană praznicală ,,Sfântul Pantelimon”, valoare nominală 25 lei;

icoană praznicală ,,Mântuitorul Arhiereu”, valoare nominală 35 lei.

3.5. SITUAȚII FINALE LA PAROHIA PRECISTA MARE

Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operațiunilor efectuate, parohia întocmește lunar ,,Situația soldurilor elementelor de activ și de pasiv” (cod 14-6-30/d).

Din fișa cod 14-6-22/a, 14-6-22/b, 14-6-22/c, a registrului-jurnal, registrului-inventar, registrului pentru evidența fondului de reparații și a altor fonduri, unde se face totalul lunar al operațiunilor și cumulat de la începutul anului, sumele (soldurile mai corect) se trec în Situația soldurilor elementelor de activ și de pasiv.

Situația soldurilor elementelor de activ și de pasiv cod 14-6-30/d

la 5 februarie

Capitolul IV

POSIBILITĂȚI DE PERFECȚIONARE A ORGANIZĂRII CONTABILITĂȚII PRIN INFORMATIZAREA ACESTEIA LA PAROHIA PRECISTA MARE

4.1. Aspecte teoretice privind sistemul informațional și sistemul informatic al unei entități economice

În contextul evoluției tehnologiilor informaționale și a comunicațiilor, nu mai există astăzi practic domeniu de activitate care să nu recurgă la utilizarea calculatoarelor – într-un sens foarte restrâns, sau să nu aibe implementate diferite sisteme informatice peentru executarea operațiunilor de bază sau pentru sprijinirea deciziilor.

Sistemul poate fi definit ca o entitate alcătuită din două sau mai multe componente sau subsisteme, care interacționează între ele pentru atingerea unui scop (obiectiv). Orice sistem este caracterizat prin faptul că este legat de mediul ambiant, că are o anumită structură, funcționează după anumite reguli și urmărește un anumit scop.

Orice sistem se constituie din intrări, prelucrări și ieșiri. Pentru o unitate economică, intrările sunt reprezentate de resursele economice pe care întreprinderea le utilizează în activitățile sale; prelucrările sunt procesele prin care intrările sunt transformate în ieșiri; iar ieșirile sunt reprezentate de bunurile și serviciile obținute de întreprindere și pe care le schimbă cu mediul său.

Sistemul informatic este un ansamblu tehnico-organizatoric de metode, procedee, echipamente de calcul și personal de specialitate, prin care se asigură culegerea, verificarea, transmiterea, stocarea și prelucrarea informațiilor în vederea findamentării și elaborării deciziilor.

Sistemul informatic este format din următoarele componente principale:

resursele materiale (hardware-ul) – totalitatea elementelor necesare pentru introducerea datelor, prelucrarea datelor, stocarea programelor și rezultatelor obținute, comunicarea rezultatelor;

resursele logice (software-ul) – totalitatea programelor ce asigură funcționarea și exploatarea controlată a sistemului: sistemele de operare, sisteme de gestionare a bazelor de date, programe utilitare, pachete de programe, software de aplicații etc.;

baza de date – ansamblul datelor stocate în vederea prelucrărilor prin programele de aplicații;

personalul – întregul personal care într-un fel sau altul folosesc sistemul informatic: specialiști (analiști de sistem, programatori, proiectanți de sisteme, ingineri de sistem, administratori baze de date, operatori) și nespecialiști (consultanți, utilizatoori finali beneficiari ai serviciilor oferite de sistemele informatice etc.);

metodologiile – principiile, proiectele și procedurile aplicate în sistemele informatice pentru a fi realizate sarcinile stabilite.

Sistemele informatice se pot clasifica după mmai multe criterii:

În funcție de domeniul de utilizare:

SI pentru conducerea activităților economico-sociale – datele de intrare, de regulă, sunt furnizate prin documente, iar datele de ieșire sunt furnizate de către sistem tot sub formă de documente;

SI pentru conducerea proceselor tehnologice – datele de intrare sunt asigurate prin intermediul unor dispozitive automate care transmit sub formă de semnale (impulsuri electronice) informații despre diverși parametri ai procesului tehnologic (presiune, temperatură etc.), iar datele de ieșire se transmit sub formă de semnale unor organe de execuție, regulatoare, care modifică automat parametrii procesului tehnologic;

SI pentru cercetarea științifică și proiectare tehnologică – asigură automatizarea calculelor tehnico-inginerești, proiectare asistată de calculator și alte facilități necesare specialiștilor din domeniile respective;

SI pentru activități speciale – destinate unor domenii specifice de activitate ca de ex. : informarea și documentarea tehnico-științifică, medicină etc.

Din punctul de vedere al nivelului ierarhic ocupat de sistemul economic în cadrul societății:

SI pentru conducerea activității la nivelul unității economice;

SI pentru conducerea organizațiilor economico-sociale cu structură de grup;

SI pentru conducerea ramurilor, subramurilor și activităților la nivelul economiei naționale;

SI funcționale generale – au ca atribut principal faptul că interesează toate ramurile și activitățile ce au loc în economia națională.

După modul de organizare a datelor:

SI cu organizare în fișiere;

SI cu organizare în baza de date.

Din punct de vedere fizic:

SI distribuite;

SI locale.

După tipul software-ului folosit în scrierea programelor, putem avea sisteme informatice în care aplicațiile au fost scrise în:

limbaje de nivel înalt (ex. Pascal, C++, Visual Basic etc);

limbaje orientate pe calcul tabelar (ex. Lotus, Quatro Pro, Excel etc);

limbaje orientate pe gestiunea bazelor de date (Dbase, Foxpro, Oracle, Informix etc).

După forma de coordonare a activităților de informatică:

sisteme informatice coordonate de componente informatice proprii (centre, stații, oficii de calcul);

sisteme informatice coordonate prin terți (outsourcing).

Din punct de vedere al complexității și al gradului de integrare:

SI autonome – specifice unei activități economice (aplicații pentru rezolvarea unui pachet omogen de lucrări);

sisteme parțial integrate;

sisteme total integrate – pentru gestionarea întregii activități a unei unități economico-sociale.

Potrivit criteriului funcțional, structura unui sistem informatic pentru coordonarea unei unități economice, poate arăta astfel:

Sistemul informațional reprezintă un ansamblu de fluxuri informaționale, de mijloace și metode d culegere, prelucrare și transmitere a informațiilor, în vederea luării deciziilor pe toate treptele organizatorice ale conducerii și asigurării unei bune funcționări a sistemului operațional. El reprezintă o interfață între sistemul de conducere și sistemul operațional precum și între unitatea economică și mediul extern.

Informațiile pe care le oferă un sistem informațional la o unitate economică, permit cunoașterea situției existente, a celei trecute și permite anticiparea evoluției viitoare, cu scopul atingerii obiectivelor firmei. Misiunea sistemului informațional se poate concretiza în îmbunătățirea activității, creșterea profitabilității prin furnizarea de informații corecte, sub o formă direct utilizabilă, la momentul oportun, în scopul sprijinirii proceselor decizionale și operaționale.

Pornind de la premisa că sistemele informaționale trebuie să sprijine îndeplinirea tuturor funcțiilor întreprinderii (marketing, resurse umane, producție, etc.), se pot identifica mai multe tipuri de sisteme informaționale:

Sistemul informațional pentru activitatea comercială urmărește în special furnizarea de informații care să permită realizarea unei provizionări ritmice cu materii prime și materiale, planificarea și promovarea vânzărilor;

Sistemul informațional pentru activitatea de marketing presupune:

studierea caracteristicilor tehnico-economice, inclusiv a tehnicilor de comercializare a produselor concurente, furnizate de alte societăți comerciale din țară sau străinătate;

studierea caracteristicilor specifice ale piețelor de desfacere în vederea realizării relațiilor valutar-financiare și de distribuire a produselor proprii;

cooperarea cu alte societăți comerciale din țară și străinătate în vederea promovării produselor pe terțe piețe.

Sistemul informațional pentru producție vizează ingineria asistată de calculator, proiectarea asistată de calculator, calculul și planificarea necesarului de materiale pentru producție, producția asistată de calculator.

Sistemul informațional pentru gestiunea resurselor umane presupune planificarea necesarului de personal, dezvoltarea intregului potențial al angajaților și controlul tuturor politicilor și programelor relative la personal, respectiv:

recrutarea, selecția și angajarea de personal;

atribuirea sarcinilor de muncă;

întreținerea cărților de muncă și a altor documente;

întocmirea documentelor de plată privind drepturile salariale;

evaluarea randamentului personalului angajat;

formarea și perfecționarea personalului.

4.2. Prezentarea sistemului informatic utilizat de către Parohia ,,Precista Mare”

Sistemul informatic utilizat de parohia Precista Mare este CanBis – o aplicație pentru calculator ce oferă utilizatorilor posibilitatea de a ține evidențele financiar-contabile și statistice ale parohiilor în formt electronic și de a lista pe hârtie registrele și celelalte rapoarte utilizate.

Aplicația CanBis se deschide cu fereastra Introducere care cuprinde mai multe coloane:

-coloana Administrare cu butoanele: Bază goală, Încarcă, Salvează și Începe an nou;

-coloana Raportare cu butoanele: Trimestrul I, Trimestrul II, Trimestrul III și Trimestrul IV;

– coloana Financiar cu butoanele: Buget și Jurnal;

– coloana Gestiune cu butoanele: Pangar și Inventar;

– coloana Registre cu butoanele: Enoriași, Botezați, Cununați și Înmormântați;

Domeniul Administrare cuprinde comenzi de lucru cu bazele de date (baza goală, încărcare, salvare). Butonul Bază goală creează o bază de date goală pentru utilizatorul curent, butonul Încarcă permite utilizatorului de a accesa o bază de date salvată anterior, înlocuind-o pe cea la care se lucra în momentul activării acestei comenzi, butonul Salvează stochează baza de date la care se lucrează iar butonul Începe an nou este o comandă utilă la începutul de an, determinând ștergerea înregistrărilor din anul anterior.

Domeniul Raportare cuprinde comenzi de salvare a datelor ce se transmit către unitățile superioare.

Domeniul Financiar cuprinde subferestre de lucru pentru înregistrarea operațiunilor financiare ale parohiei. Fereastra Buget utilă pentru înregistrarea prevederilor bugetare pentru anul în curs, comparativ cu realizările din anul precedent. Aceasta cuprinde un tabel cu denumirile indicatorilor din buget, simbolurile conturilor sintetice și analitice, sumele realizate în anul precedent și prevederile pentru anul în curs.

Fereastra Jurnal utilă pentru înregistrarea operațiunilor financiare. Aceasta cuprinde un tabel cu înregistrări, fiecare rând din tabel cuprinde o operațiune financiară.

Domeniul Gestiune cuprinde subferestre pentru înregistrarea operațiunilor de gestiune din parohie, legate de mărfuri, obiecte de inventar.

Subfereastra Pangar utilă pentru înregistrarea operașiunilor de gestiune prin pangar. Aceasta cuprinde un tabel cu toate operațiunile de intrare/ieșire din gestiune.

Subfereastra Inventar utilă pentru înregistrarea operațiunilor de gestiune a obiectelor de inventar.

Domeniul Registre cuprinde subferestre pentru evidența familiilor, enoriașilor, mitricalelor, terților și mărfurilor.

Subfereastra Enoriași permite înregistrarea familiilor și persoanelor din parohie. Aceasta cuprinde două tabele, în tabelul din stânga cuprinde familiile, iar cel din dreapta enoriașii.

Subfereastra Botezați, Cununați, Înmormântați permite înregistrarea botezaților, cununaților și înmormântaților din parohie.

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

BIBLIOGRAFIE