Organizarea Si Functionarea Compartimentului de Asistenta Sociala Si Protectia Copilului din Cadrul Primariei Municipiului Campulung Moldovenesc
Cuprins
Lista tabelelor, graficelor și casetelor
Rezumat
Introducere
Motivația, importanța și metodologia cercetării
Abrevieri
Cap. I. Organizarea și funcționarea Compartimentului asistență socială și protecția copilului din cadrul Primăriei municipiului Câmpulung Moldovenesc …………………………………
I.1.Prezentarea Consiliului Local și a Primăriei municipiului Câmpulung Moldovenesc ca autorități ale administrației publice locale……………………………………………………………….
I.2.Structura organizatorică a aparatului de specialitate al primarului municipiului Câmpulung Moldovenesc ………………………………………………………………………….
I.3.Descrierea activității Compartimentului de asistență socială și protecția copilului și atribuțiile personalului din cadrul acestuia…………………………………………………………
CAP. II. Relația dintre Direcția generală de asistență socială si protecția copilului Suceava ca serviciu public și autoritățile admnistrației publice locale ale municipiului Câmpulung Moldovenesc, prin compartimentul de specialitate……………….…………………………………
II.1.Prezentarea Direcției generale de asistență socială și protecția copilului Suceava și atribuțiile acesteia…………………………………………………………………………………..
II.2.Descrierea relației dintre Direcția generală de asistență socială si protecția copilului Suceava și Compartimentul de asistență socială și protecția copilului din cadrul Primăriei muncipiului Câmpulung Moldovenesc…………………………………………………………….
CAP. III. Studiu de caz – Procedura de soluționare, pe plan local, a unui caz în competența protecției copilului, de la deschiderea și până la închiderea acestuia.…………………………
Cap. IV. Concluzii generale aferente lucrării…………………………………………………
Bibliografie …………………………………………………………………………………………………………
Abstract
Social protection of children is not only an institution of family law, but a prerequisite of social economy.
În situația României, subiectul este încă acut, fiind inepuizabil atât pentru teoreticieni , cât și pentru practicieni. In the case of Romania, the subject is still acute, the inexhaustible both theorists and practitioners.
Desigur că abordarea juridică a protecției sociale a copiilor aflați în dificultate ar fi prea tehnică, însă ilustrarea modului în care se aplică efectiv și a efectelor pe care le generează normele de drept în vigoare constituie un demers analitic util pentru îmbunătățirea și perfecționarea instituțiilor și mecanismelor care sprijină funcționarea coerentă a economiei sociale. Certainly legal approach to social protection of children in difficulty would be too technical, but illustrate how it applies to and the effects it generates rules of law in force is a useful analytical approach to improve and perfect the institutions and mechanisms supports coherent functioning of the social economy.
Copiii trebuie să beneficieze de drepturile generale ale omului la care suntem toți îndreptățiți încă din momentul nașterii. Children must enjoy general human rights to which we are all entitled from the moment of birth. Respectare a drepturilor omului înseamnă ca fiecare dintre noi să îi trateze pe ceilalți așa cum i ‐ ar plăcea să fie tratat: cu demnitate, respect, egalitate, dreptate. Respecting human rights means that each of us to treat others as I – would like to be treated: with dignity, respect, equality, justice. Însă obiectiv analizând problematica respectării drepturilor omului, trebuie să pornim de la realitatea faptului că, în mod indiscutabil, copiii diferă de adulți. Ei sunt vulnerabili, trebuie să se joace, sunt în proces de But objectively analyzing the issue of human rights, we must start from the reality that, arguably, children differ from adults. They are vulnerable, have to play, are in the process of dezvoltare și au nevoie de îngrijire, fără a le fi complet îngrădită autonomia. development and care they need, without being completely enclosed autonomy.
De aceea, ei au nevoie de drepturi proprii, cu carac ter special sau specific. Therefore, they need their own rights, with particular or specific character. Drepturile copiiilor pot fi grupate în trei categorii: drepturi de protecție, drepturi de dezvoltare și drepturi de participare. The rights of children can be grouped into three categories: protection rights, development rights and participation rights.
Copiii au drepturi, dar și responsabilități. Children have rights, but also responsibilities. Ei trebuie să respecte drepturile și obligațiile celorlalți copii și ale adulților cu care relaționează. They must respect the rights and obligations of other children and adults who relate.
Pentru satisfacerea nevoilor copiilor și familiilor au fost înființate direcții generale de asistență socială. To meet the needs of children and families were set directions for social assistance. Acestea se află în subordinea Consiliilor județene și asigură, la nivelul județean, aplicarea politicilor și strategiilor de asistență socială în domeniul protecției copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum și a oricăror persoane aflate în nevoie. They are under the County Councils and shall, at the county level, implementation of social welfare policies and strategies on child protection, family, single persons, the elderly, the disabled, and any persons in need.
Aceste direcții, la rândul lor, colaborează cu serviciile publice de asistență social ă de la nivelul municipiilor, orașelor , comunelor organizate în subordinea consiliilor locale. These trends, in turn, collaborate with public services of social assistance from the municipalities, cities, municipalities organized local councils.
Legea privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare constituie premisa schimbării mentalității, a procedurilor și practicilor care trebuie acceptate și aplicate de toți cei care lucrează cu copiii și familiile lor. Law on protection and promotion of children's rights, republished, with subsequent amendments prerequisite change mindsets, procedures and practices to be accepted and applied by all those working with children and their families.
Introducere
Protecția socială a copiilor nu este doar o instituție a dreptului familiei, ci o condiție obligatorie a economiei sociale.
În situația României, subiectul este încă acut, fiind inepuizabil atât pentru teoreticieni, cât și pentru practicieni.
Desigur că abordarea juridică a protecției sociale a copiilor aflați în dificultate ar fi prea tehnică, însă ilustrarea modului în care se aplică efectiv și a efectelor pe care le generează normele de drept în vigoare constituie un demers analitic util pentru îmbunătățirea și perfecționarea instituțiilor și mecanismelor care sprijină funcționarea coerentă a economiei sociale.
Copiii trebuie să beneficieze de drepturile generale ale omului la care suntem toți îndreptățiți încă din momentul nașterii. Respectarea drepturilor omului înseamnă ca fiecare dintre noi să îi trateze pe ceilalți așa cum i‐ar plăcea să fie tratat: cu demnitate, respect, egalitate, dreptate. Însă obiectiv analizând problematica respectării drepturilor omului, trebuie să pornim de la realitatea faptului că, în mod indiscutabil, copiii diferă de adulți. Ei sunt vulnerabili, trebuie să se joace, sunt în proces de dezvoltare și au nevoie de îngrijire, fără a le fi complet îngrădită autonomia.
De aceea, ei au nevoie de drepturi proprii, cu caracter special sau specific. Drepturile copiiilor pot fi grupate în trei categorii: drepturi de protecție, drepturi de dezvoltare și drepturi de participare.
Copiii au drepturi, dar și responsabilități. Ei trebuie să respecte drepturile și obligațiile celorlalți copii și ale adulților cu care relaționează.
Pentru satisfacerea nevoilor copiilor și familiilor au fost înființate direcții generale de asistență socială. Acestea se află în subordinea Consiliilor județene și asigură, la nivelul județean, aplicarea politicilor și strategiilor de asistență socială în domeniul protecției copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum și a oricăror persoane aflate în nevoie.
Aceste direcții, la rândul lor, colaborează cu serviciile publice de asistență socială de la nivelul municipiilor, orașelor, comunelor organizate în subordinea consiliilor locale.
Legea privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare constituie premisa schimbării mentalității, a procedurilor și practicilor care trebuie acceptate și aplicate de toți cei care lucrează cu copiii și familiile lor.
Motivația, importanța și metodologia cercetării
Aceast secțiune îmi permite să motivez alegerea temei de cercetare, să vă prezint sursele bibliografice principale pe care se bazează aceasta și nu în ultimul rând să descriu modul în care s-a efectuat scrierea lucrării de disertație.
Tema aleasă pentru cercetare este legată de descentralizarea serviciilor publice. Mai exact, se referă la modul în care colaborează o instituție publică de pe plan local, respectiv o Primărie, prin compartimentul de resort, cu o instituție publică de la nivel județean, respectiv Direcția de asistență socială și protecția copilului. Am ales această temă întrucât lucrez în domeniu și din acest motiv cunosc importanța activității prestate de un asemenea compartiment și aportul său în bunul mers la activității de protecția copilului de la nivel județean. Persoanele cu atribuții în acest domeniu au un rol hotărâtor în gestionarea cazurilor de minori aflați în situație de risc.
Prezenta lucrare se intitulează „Organizarea și funcționarea Compartimentului de asistență socială și protecția copilului din cadrul Primăriei municipiului Câmpulung Moldovenesc”. În cadrul acesteia va fi descrisă structura, organizarea și funcționarea compartimentului de specialitate din cadrul instituției publice menționate mai sus, precum și relația dintre acesta și Direcția de asistență socială și protecția copilului Suceava.
În studiul de caz ales am prezentat modul de soluționare a situației de risc în care se afla un minor, precum și măsurile întreprinse de persoanele cu atribuții în domeniul asistenței sociale și protecția copilului de pe plan local.
După alegerea temei, cea mai importantă etapă a scrierii lucrării de disertație este cea a documentării, prin care cercetătorul se informează temeinic asupra subiectului, își stabilește direcțiile în care vrea să ducă lucrarea de cercetare și ceea ce vrea să obțină la sfârșitul cercetării.
În această etapă de documentare sunt cercetate anumite lucrări de specialitate, articole, cărți, site-uri oficiale web, fiind luate o serie de notițe.
Odată cu finalizarea acestei etape se structurează lucrarea și se alege bibliografia finală pe care se va baza aceasta.
Etapa structurării cercetării stabilește conținutul lucrării, respectiv capitolele, subcapitolele, studiul de caz, direcțiile de cercetare, scopul cercetării și obiectivele urmărite.
Următoarea etapă privește revizuirea literaturii de specialitate și alegerea exactă a metodologiei de cercetare.
Abrevieri
DGASPC – Direcția generală de asistență socială și protecția copilului
SPAS – Serviciu public de asistență socială
ONU – Organizația Națiunilor Unite
UNICEF – Fondul Internațional pentru Urgențe ale Copiilor al Națiunilor Unite
Capitolul I
Organizarea și funcționarea
Compartimentului de asistență socială și protecția copilului
din cadrul Primăriei municipiului Câmpulung Moldovenesc
I.1. Prezentarea Consiliului Local și a Primăriei municipiului Câmpulung Moldovenesc ca autorități ale administrației publice locale
Administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază în conformitate cu prevederile Constituției României și ale Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și pe principiile autonomiei locale, descentralizării, eligibilității autorităților administrației publice locale, legalității și consultării cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebit.
Autonomia locală reprezintă dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și gestiona în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, pe baza și în limitele prevăzute de lege. Aceasta este numai administrativă și financiară.
Municipiul Câmpulung Moldovenesc, ca unitate administrativ-teritorială, este persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină, care posedă un patrimoniu și are inițiativă în tot ceea ce privește administrarea intereselor publice locale, exercitându-și, în condițiile legii, autoritatea pe teritoriul delimitat prin lege.
Autoritățile administrației publice locale sunt Consiliul local și Primarul.
Consiliul local al Municipiului Câmpulung Moldovenesc este autoritatea deliberativă a administrației publice care funcționează autonom, asigură realizarea autonomiei locale și rezolvarea treburilor publice din municipiu, în condițiile prevăzute de lege. În exercitarea atribuțiilor, Consiliul local adoptă hotărâri.
Primarul municipiului Câmpulung Moldovenesc este autoritatea executivă. El este șeful administrației publice locale și al aparatului propriu de specialitate pe care îl conduce și controlează. Exercită atribuțiile stipulate în Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, alte atribuții prevăzute de legi sau alte acte normative, precum și însărcinările date de Consiliul Local al municipiului Câmpulung Moldovenesc. În exercitarea atribuțiilor de serviciu, primarul emite dispoziții.
Primăria este o structură funcțională cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local și dispozițiile Primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Autoritățile administrației publice locale au obligația să garanteze și să promoveze respectarea drepturilor copiilor din unitățile administrativ-teritoriale, asigurând prevenirea separării copilului de părinții săi, precum și protecția specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de îngrijirea părinților săi.
Autoritățile administrației publice locale au obligația de a implica colectivitatea locală în procesul de identificare a nevoilor comunității și de soluționare la nivel local a problemelor sociale care privesc copiii. În acest scop pot fi create structuri comunitare consultative cuprinzând, dar fără a se limita, oameni de afaceri locali, preoți, cadre didactice, medici, consilieri locali, polițiști. Rolul acestor structuri este atât de soluționare a unor cazuri concrete, cât și de a răspunde nevoilor globale ale respectivei colectivități. După cum este prevăzut în lege este clar că responsabilitatea primară în îngrijirea copilului aparține părinților săi, dar toți părinții au uneori nevoie de sprijin și ajutor. Recunoscând acest lucru, Consiliul local, împreună cu alte instituții locale și cu unii dintre profesioniști cum ar fi medici, profesori, preoți și polițiști au înființat în municipiul Câmpulung Moldovenesc un Consiliu comunitar consultativ pentru a oferi consiliere și asistență suplimentară familiilor, atunci când acestea au nevoie.
Rolul major al Consiliilor locale, prin Serviciile Publice de Asistență Socială/persoanelor cu atribuții de asistență socială în domeniul protecției drepturilor copiilor aflați în aria lor teritorială este accentuat în legea aflată în vigoare. Atribuțiile acestora sunt:
a) monitorizează și analizează situația copiilor din unitatea administrativ-teritorială, precum și modul de respectare a drepturilor copiilor, asigurând centralizarea și sintetizarea datelor și informațiilor relevante, realizează activitatea de prevenire a separării copilului de familia sa;
b) identifică și evaluează situațiile care impun acordarea de servicii și/sau prestații pentru prevenirea separării copilului de familia sa;
c) elaborează documentația necesară pentru acordarea serviciilor și/sau prestațiilor și acordă aceste servicii și/sau prestații, în condițiile legii;
d) asigură consilierea și informarea familiilor cu copii în întreținere asupra drepturilor și obligațiilor acestora, asupra drepturilor copilului și asupra serviciilor disponibile pe plan local;
e) asigură și urmăresc aplicarea măsurilor de prevenire și combatere a consumului de alcool și droguri, de prevenire și combatere a violenței în familie, precum și a comportamentului delincvent;
f) vizitează periodic la domiciliu familiile și copiii care beneficiază de servicii și prestații;
g) înaintează propuneri primarului, în cazul în care este necesară luarea unei măsuri de protecție specială, în condițiile legii;
h) urmăresc evoluția dezvoltării copilului și modul în care părinții acestuia își exercită drepturile și își îndeplinesc obligațiile cu privire la copilul care a beneficiat de o măsură de protecție specială și a fost reintegrat în familia sa;
i) colaborează cu direcția generală de asistență socială și protecția copilului în domeniul protecției copilului și transmit acesteia toate datele și informațiile solicitate din acest domeniu.
j) urmăresc punerea în aplicare a hotărârilor comisiei pentru protecția copilului/instanței de tutelă referitoare la prestarea acțiunilor sau lucrărilor de interes local, prevăzute la art. 67 alin. (2) din lege.
Conceptul fundamental al Legii nr. 272/2004 este acela că toți copiii au drepturi. Legea expune în detaliu aceste drepturi și identifică profesiile și instituțiile – inclusiv Consiliile Locale – care au responsabilitatea de a asigura respectarea tuturor drepturilor copiilor. Acestea sunt exprimate în lege după cum urmează:
„a) Copiii au dreptul la protecție și asistență în realizarea și exercitarea deplină a drepturilor lor;
b) Copilul are dreptul la stabilirea și păstrarea identității sale;
c) Copilul are dreptul de a-și păstra cetățenia, numele și relațiile de familie fără nici o ingerință;
d) Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament;
e) Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior;
f) Copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului;
g) Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice și a vieții sale intime, private și familiale;
h) Copilul are dreptul la libertate de exprimare;
i) Copilul capabil de discernământ are dreptul de a-și exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl privește;
j) În orice procedură judiciară sau administrativă care îl privește copilul are dreptul de a fi ascultat;
k) Copilul are dreptul la libertate de gândire, de conștiință și de religie;
l) Copilul are dreptul la libera asociere în structuri formale și informale, precum și libertatea de întrunire pașnică;
m) Copilul aparținând unei minorități naționale, etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viață culturală proprie, la declararea apartenenței sale etnice, religioase, la practicarea propriei sale religii, precum și la dreptul de a folosi limba proprie în comun cu alți membri ai comunității din care face parte;
n) Copilul are dreptul la respectarea personalității și individualității sale și nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante;
o) Copilul are dreptul să depună singur plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale;
p) Copilul are dreptul să crească alături de părinții săi”.
Din punct de vedere legal, Consiliile Locale au o serie de responsabilități specifice, incluzând:
„Acordarea sistematică de servicii și prestații, cu accent deosebit pe informarea corespunzătoare a părinților, consilierea acestora, terapie sau mediere pentru a evita separarea copiilor de părinții săi sau abuzul asupra copiilor.
Depistarea precoce a situațiilor de risc care pot determina separarea copilului de părinții săi, precum și prevenirea comportamentelor abuzive ale părinților și a violenței în familie.
Identificarea copiilor a căror dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului este primejduită și care necesită intervenția Direcției generale de asistență socială și protecția copilului.
Cooperarea cu instituțiile medicale, poliția și alte autorități în vederea realizării demersurilor pentru înregistrarea nașterii copiilor părăsiți în maternitate și a copiilor găsiți.
Informarea părinților și copiilor în legătură cu drepturile pe care le au, precum și asupra modalității de acordare a drepturilor de asistență socială și de asigurări sociale.
Urmărirea evoluției dezvoltării copilului, precum și modul în care părinții își exercită drepturile și își îndeplinesc obligațiile cu privire la copilul reintegrat în familie. În acest scop, se întocmesc rapoarte lunare pe o perioadă de minimum 3 luni.
Colaborarea cu inspectoratele școlare județene și cu celelalte instituții publice competente în vederea reintegrării școlare a copiilor care se sustrag procesului de învățământ, desfășurând munci cu nerespectarea legii.
Organizarea de servicii de zi, în mod autonom sau prin asociere, potrivit nevoilor identificate în comunitatea respectivă, pentru prevenirea separării copilului de părinții săi.
Înființarea, organizarea și dezvoltarea de servicii de prevenire a separării copilului de familia sa numai dacă au obținut licența de funcționare pentru serviciul respectiv, eliberată de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului. Serviciile înființate sunt inspectate periodic de către reprezentanți ai Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului efectuează inspecții periodice cu privire la modul în care autoritățile publice respectă standardele minime obligatorii.
Acordarea de prestații financiare excepționale, în situația în care familia care îngrijește copilul se confruntă temporar cu probleme financiare determinate de o situație excepțională și care pune în pericol dezvoltarea armonioasă a copilului. Cuantumul maxim, precum și condițiile de acordare a prestațiilor financiare excepționale se stabilesc printr-o hotărâre a consiliului local. Prestațiile financiare excepționale pot fi acordate și sub formă de prestații în natură”.
Pentru a se putea bucura de drepturile prevăzute de lege, copiii, ca și adulții cu care aceștia intră în contact, trebuie să cunoască legea și drepturile prevăzute de aceasta. Informarea populației și monitorizarea impactului legii este o sarcină majoră, care depășește sfera de acțiune individuală a Consiliilor Locale, dar acestea și asistenții sociali de la nivel local au un rol major în acest domeniu. Consiliile Locale pot evalua dacă un copil se bucură de drepturile prevăzute în lege și dacă adulții implicați sprijină copiii în spiritul legii. Unele dintre modalitățile prin care Consiliile Locale pot îndeplini un astfel de rol includ:
a) Elaborarea și distribuirea de materiale informative;
b) Organizarea unor evenimente pentru promovarea legii (seminarii, dezbateri, concursuri etc.);
c) Organizarea de cursuri de formare pentru personalul propriu pentru a se asigura că aceștia cunosc drepturile copilului;
d) Monitorizarea modului de respectarea a drepturilor copiilor în școlile și unitățile medicale din unitatea lor administrativ teritorială;
e) Sprijinirea copiilor în demersurile pe care le întreprind în vederea respectării drepturilor lor.
Legea nr. 272/2004 atribuie Consiliului Local responsabilitatea primară în domeniul prevenirii. Aceasta înseamnă că activitatea Consiliilor locale trebuie să se focalizeze pe lucrul individual cu familiile și comunitatea, în vederea identificării soluțiilor la problemele familiilor pentru a evita separarea copiilor de părinții lor. Consiliile Locale sunt bine plasate pentru a realiza această activitate cu cunoștințele lor privind circumstanțele locale și abilitatea de a identifica soluții locale.
În îndeplinirea responsabilităților lor, Consiliile Locale vor trebui să acționeze pe două nivele: individual cu copiii și familiile prin asistenții sociali care identifică, efectuează evaluări, oferă consiliere și elaborează planuri de servicii și în comunitate prin Consiliu, susținut de structura sa comunitară consultativă, utilizând resursele comunității. Ajutorarea familiilor din localitate este o sarcină importantă pentru Consiliile Locale. Acestea trebuie să întreprindă toate demersurile posibile pentru a se asigura că sunt bine informate cu privire la problemele existente și că acordă prioritate politică și financiară copiilor și familiilor acestora.
I.2.Structura organizatorică a aparatului de specialitate al primarului municipiului Câmpulung Moldovenesc
Structura organizatorică și organigrama aparatului de specialitate al primarului municipiului Câmpulung Moldovenesc au fost aprobate prin Hotărârea Consiliului Local nr. 8/2014.
Aparatul de specialitate al primarului este format din funcționari publici și personal contractual.
Funcționarii publici se bucură de stabilitate în funcție și se supun prevederilor Statutului funcționarilor publici aprobat prin Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare și normelor de conduită profesională aplicabile funcționarilor publici reglementate de Codul de conduită al funcționarilor publici.
Personalul contractual este format din ocupanții posturilor a căror atribuții de serviciu se concretizează în activități de secretariat, administrative, protocol, gospodărie, întreținere-reparații și de deservire, precum și alte categorii de atribuții care nu implică exercitarea prerogativelor de putere publică. Raporturile de muncă ale personalului contractual sunt reglementate de prevederile Codului Muncii și completate prin acte normative specifice aplicabile personalului contractual din sectorul bugetar.
Aparatul de specialitate cuprinde un numar de 129 posturi din care:
Funcții de demnitate publică – 2;
Funcționari publici – 86;
Personal contractual – 41.
Structura organizatorică este următoarea:
Direcția administrație publică
Direcția economică
Direcția tehnică și urbanism
Serviciul public comunitar de evidența persoanelor
Serviciul poliția locală
Compartiment audit intern
Compartiment juridic
Compartiment registre agricole
Compartiment resurse umane și managementul calității
Compartiment proiecte cu finanțare internațională, informare europeană și marketing turistic
Compartiment informatică
Compartiment situații de urgență
Compartiment alimentare cu energie termică
Compartiment licitații și achiziții publice
Compartiment transport auto
Compartiment specializat pentru gestionarea câinilor fără stăpân
Cabinet primar
I.3. Descrierea activității Compartimentului de asistență socială și protecția copilului și atribuțiile personalului din cadrul acestuia
Compartimentul de asistență socială și protecția copilului din cadrul Primăriei municipiului Câmpulung Moldovenesc se află în subordinea Direcției administrație publică.
Direcția administrație publică este condusă de un director executiv și este subordonat direct secretarului municipiului. Cuprinde 15 posturi de execuție și 2 de conducere.
Direcția administrație publică are în subordine directă un serviciu și un compartiment, respectiv: Serviciul administrație publică, cu un număr de 10 posturi de funcționari publici și Compartimentul de asistență socială și protecția copilului, cu un număr de 6 posturi de funcționari publici. Un post din numărul total al acestora este vacant.
Obiectivele Compartimentului de asistență socială și protecția copilului acestuia sunt: -protecția copilului și acordarea drepturilor legale;
-prevenirea și reducerea abandonului copiilor de către proprii părinți, prin sprijinirea familiilor aflate in situații dificile;
-participarea activă la continuarea procesului de descentralizare a sistemului de protecție a copilului prin diversificarea serviciilor de prevenire a abandonului copiilor și protecție a acestora prin responsabilizarea comunității cu privire la problemele propriilor copii;
-oferirea de servicii alternative instituționalizării;
-protecția persoanelor cu handicap;
-prevenirea marginalizării sociale;
-protecția persoanelor fără discernământ sau care, deși au discernământ, datorită bolii sau bătrâneții nu pot să-și apere interesele sau să-și administreze bunurile.
Conform prevederilor legale, orice persoană care, prin natura profesiei sau ocupației sale, lucrează direct cu un copil și are suspiciuni în legătură cu existența unei situații de abuz sau de neglijare a acestuia este obligată să sesizeze Serviciul public de asistență socială sau Direcția generală de asistență socială și protecția copilului în a cărei rază teritorială a fost identificat cazul respectiv.
Noua legislație, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, aduce câteva schimbări de perspectivă în sensul extinderii ariei de reglementare la toți copiii, indiferent unde se află aceștia, lângă părinți sau separați de aceștia, în școală sau deja pe piața muncii, în țară sau străinătate, cu probleme de sanătate, handicap sau de comportament, cărora, fără nicio discriminare, li se garantează exercitarea drepturilor prevăzute de Convenția ONU cu privire la drepturile copilului.
Până la ora actuală nu există planuri de acțiune din partea ministerelor pentru aplicarea integrală a prevederilor legislației în domeniul protecției copilului. Spre exemplu, Ministerul de Justiție nu a înființat Tribunalele pentru Minori prevăzute, iar Ministerul Sănătății nu a angajat asistenți sociali în maternități. Pentru ca activitățile de asistență socială să se desfășoare cât mai aproape de mediul de dezvoltare a copilului, în cadrul familiei și al comunității din care acesta face parte, Consiliile locale vor fi sprijinite pentru înființarea diferitelor servicii alternative la instituționalizare, cum ar fi centrele de zi (inclusiv pentru copiii cu dizabilități), asistență maternală, servicii de consiliere și sprijin financiar, în vederea prevenirii abandonului și a menținerii copilului în propria familie.
Noul cadru legislativ precizează în mod explicit faptul că părinții sunt primii responsabili de creșterea, îngrijirea și dezvoltarea copilului, iar responsabilitatea colectivităților locale este subsidiară. Pentru prima dată se prevede drept sancțiune pedeapsa cu închisoarea pentru părinții care maltratează copiii sau îi expun la situații de risc maxim.
Autoritatea națională pentru protecția familiei și a drepturilor copilului are responsabilitatea coordonării metodologice și a elaborării politicilor și strategiei în domeniul protecției copilului, iar consiliile județene, respectiv consiliile locale, au responsabilitatea asigurării unei protecții adecvate copiilor aflați în propria unitate administrativ-teritorială. Conform Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală, președintele consiliului județean coordonează, controlează și răspunde de activitatea privind protecția copilului. Conform legii privind protecția și promovarea drepturilor copilului, această responsabilitate se deleagă până la nivelul consiliilor locale de la nivelul comunelor.
Întreg pachetul legislativ pune un accent deosebit pe oferirea unui mediu familial copilului aflat în dificultate. Astfel, măsurile speciale de protecție, al căror caracter temporar este clar subliniat, se limiteaza la plasament, indiferent daca este vorba de plasamentul copilului unei persoane, unei familii sau unei instituții. Măsurile temporare de protecție se stabilesc numai atunci cand menținerea copilului în familia naturală devine, din diverse motive, imposibilă sau indezirabilă. De asemenea, obiectivul urmărit la stabilirea unei măsuri temporare de protecție este de a-i asigura copilului condiții optime de creștere și dezvoltare pe perioada necesară identificării, pregătirii și punerii în practică a unei măsuri cu caracter permanent – reintegrare în familia naturală sau adopție.
Cazurile pot fi preluate de către Consiliul Local din diverse surse, incluzând:
a) La sesizarea copilului sau a familiei/reprezentanților legali ai copilului;
b) La sesizarea altor specialiști sau instituții/organizații care interacționează cu copilul.
Toate cererile și sesizările trebuie tratate cu seriozitate și analizate pentru a se putea evalua gradul de risc. Chiar dacă majoritatea situațiilor conțin unele elemente de risc, cele care implică abuzul asupra copiilor sau separarea copilului de părinții săi trebuie să fie analizate cu prioritate. Ceea ce asistenții sociali de la nivel local pot sau trebuie să facă depinde de natura cererii, resursele locale de personal și abilitățile personalului. Asistentul social trebuie să răspundă cu prioritate la cererile de ajutor material adresate Consiliului Local de către copii, familiile acestora și alți factori interesați. Punctul de pornire pentru munca lor cu copiii și familiile acestora este evaluarea pentru a ști dacă este necesar un plan de servicii. Asistenții sociali de la nivel local joacă un rol vital în asigurarea îndeplinirii de către consiliile locale a responsabilităților lor față de copii și familiile acestora. Consiliile Locale au responsabilitatea de a sprijini activitatea asistenților lor sociali. Legea stabilește responsabilitatea serviciului public de asistență socială de a lua toate măsurile necesare pentru a identifica din timp situațiile de risc, care ar putea conduce la separarea copilului de părinții săi, precum și pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale părinților și a violenței în familie. De asemenea, este pus în evidență faptul că orice separare a unui copil de părinții săi (precum și orice restrângere în exercitarea drepturilor părintești) trebuie să fie precedată de acordarea sistematică a serviciilor și prestațiilor prevăzute de lege, cu un accent deosebit pus pe informarea corespunzătoare a părinților, consilierea acestora, terapie sau mediere, acordate în baza unui plan de servicii.
Un plan de servicii este o descriere a serviciilor care ar trebui să fie oferite pentru a răspunde nevoilor identificate ale copilului și familiei lui, precizând ce tip de servicii/prestații se va oferi, cine va oferi serviciile și intervalul de timp aplicabil. În același timp planificarea serviciilor este un proces activ care implică o serie de faze:
a. Evaluarea nevoilor copilului și familiei;
b. Analiza și negocierea cu serviciile/resursele locale disponibile pentru susținerea copilului și a familiei;
c. Elaborarea, implementarea și monitorizarea planului de servicii.
Un plan de servicii este necesar ori de câte ori evaluarea asistentului social indică existența unei situații de risc social pentru un copil astfel:
a) pentru prevenirea separării copilului de părinții săi, inclusiv prevenirea abuzului, neglijării și exploatării copilului, a exploatării economice și traficului cu copii;
b) pentru prevenirea separării copilului de părinții săi în situații de abuz, neglijare sau exploatare a copilului, inclusiv de exploatare economică și trafic cu copii;
c) pentru prevenirea separării copilului cu dizabilități de părinții săi, în cazul în care aceștia se adresează comisiei pentru protecția copilului pentru încadrarea copilului într-un grad de handicap și orientare școlară/profesională;
d) pentru menținerea legăturilor familiale după reintegrarea copilului în familie.
Asistenții sociali de la nivel local primesc multe solicitări și sesizări care nu îndeplinesc aceste criterii. În aceste situații, dacă serviciile publice de asistență socială pot satisface nevoile copilului și ale familiei lui nu este necesară întocmirea unui plan de servicii, dar consilierea și asistența trebuie oferite copilului și familiei. Dacă este identificată o situație de risc social atunci trebuie întocmit un plan de servicii. Un plan de servicii trebuie completat ori de câte ori este identificată o situație de risc social pentru un copil, care ar putea duce la o posibilă separare a copilului de familia sa.
Primul pas în confirmarea existenței unei situații de risc este realizarea unei evaluări. Atunci când asistentul social de la nivel local primește o sesizare din partea altor instituții, a membrilor comunității, a familiei sau a copiilor înșiși, trebuie să întreprindă o evaluare detaliată pentru a identifica natura nevoilor și ce acțiuni/măsuri sunt necesare pentru a rezolva dificultățile identificate pentru a sprijini familia. Acțiunile trebuie să fie documentate prin analizarea informațiilor strânse pe baza evaluării. Acțiunile sau măsurile propuse trebuie să conducă la obiective care servesc interesul superior al copilului. Evaluarea poate fi un proces continuu prin care se pot aduna informații suplimentare atunci când acestea devin disponibile și poate fi folosită de asemenea pentru verificarea sau validarea informațiilor strânse de-a lungul timpului.
Evaluarea este o metodă structurată și sistematică de strângere a informațiilor privitoare la o situație sau o circumstanță dată, la o dificultate cu care se confruntă copilul și familia sa. Evaluarea trebuie să fie obiectivă, non-discriminatorie și trebuie să ia în calcul valorile culturale specifice ale copilului și familiei. Mai mult, evaluarea trebuie să aibă în vedere punctele tari și punctele slabe ale familiei. Așadar, evaluarea trebuie să includă următoarele elemente cheie:
a) Dacă nevoile de bază ale copilului sunt satisfăcute. De exemplu: hrană, locuință, sănătate, educație, îngrijire, dezvoltare emoțională, aptitudini sociale, siguranță și securitate etc.;
b) Dacă nevoile particulare și specifice ale copilului sunt satisfăcute. De exemplu cele datorate unei dizabilități permanente sau temporare, unei boli cronice, unei traume familiale etc.;
c) Capacitatea și potențialul părinților de a-și îngriji copilul și de a-i satisface nevoile;
d) Dacă copilul este în situație de risc – în special dacă copilul este abuzat, fizic, sexual, emoțional sau este neglijat;
e) Dacă există rețele de sprijin în cadrul familiei extinse, comunității etc.
Evaluarea trebuie să acopere toate aspectele vieții copilului: social; psihologic; medical; educațional; juridic. Evaluarea trebuie să fie realizată în parteneriat cu copilul, părinții și familia acestuia, iar dorințele și sentimentele lor trebuie luate în calcul. Scopul evaluării detaliate este de a se asigura că intervenția timpurie previne degenerarea situațiilor de risc într-o criză sau destrămare familială. Evaluarea și acțiunile recomandate trebuie să fie înregistrate și păstrate în dosarul copilului, care trebuie ținut la loc sigur. Dacă rezultatul evaluării arată că nu există o situație de risc social și că resursele comunității pot satisface nevoile copilului și familiei, atunci, cu acordul copilului/familiei, informațiile relevante ar trebui comunicate serviciilor comunitare relevante (de exemplu primărie, medic de familie, școală, biserică, poliție) oferindu-se consilierea și sprijinul necesar. Dacă evaluarea are drept concluzie existența unei situații de risc social atunci asistentul social de la nivel local trebuie să treacă la faza următoare a pregătirii unui plan de servicii.
Dacă asistentul social de la nivel local suspectează sau identifică, în orice fază a implicării sale, existența unei situații de abuz, neglijare sau exploatare, aceasta trebuie să sesizeze de îndată Direcția generală de asistență socială și protecția copilului în vederea luării măsurilor prevăzute de lege. Dacă evaluarea a fost realizată și dacă ea indică necesitatea întocmirii unui plan de servicii, pasul următor este identificarea de resurse și servicii care să poată ajuta copilul și familia pentru a îndeplini obiectivele stabilite prin planul de servicii.
Asistentul social de la nivel local trebuie să fie creativ în identificarea resurselor și serviciilor, și să încerce să găsească resursele și/sau serviciile adecvate situației copilului și familiei. Cu cât sunt mai adecvate, cu atât sunt șanse mai mari ca intervenția să aibă succes. Serviciile ce vor fi oferite copilului și familiei acestuia vor fi cele agreate în cadrul planului de servicii. Munca asistentului social de la nivel local nu se încheie, în mod evident, cu finalizarea întocmirii planului de servicii. Trebuie întreprinse apoi demersuri pentru a se asigura că familia beneficiază de serviciile prevăzute în planul de servicii și că acestea sunt adecvate față de obiectivele urmărite, adică efectele lor sunt cele vizate prin planul de servicii. Aceasta presupune ca asistentul social de la nivel local să monitorizeze oferirea serviciilor și să verifice rezultatele lor. Normele metodologice privind întocmirea planului de servicii cer de asemenea ca planul să fie revizuit o dată la trei luni. Scopul revizuirii este de a verifica dacă resursele și serviciile oferite sunt în continuare adecvate nevoilor copilului/familiei – deoarece pot interveni schimbări atât în ceea ce privește resursele/serviciile, cât și în ceea ce privește nevoile copilului și familiei acestuia.
De asemenea, prin revizuirea planului de servicii, trebuie analizat dacă obiectivul general de reducere și/sau eliminare a situației de risc a fost atins. Bunele practici cer implicarea copilului și familiei în procesul de revizuire a planului de servicii.
Este important pentru asistenții sociali de la nivel local și cei de la Direcția de asistență socială și protecția copilului să știe foarte clar cine are responsabilitatea primară pentru protecția și bunăstarea copilului. Dacă responsabilitățile nu sunt clare, informații vitale se pot pierde, iar procesul de luare a deciziei poate fi viciat. O dată ce Direcția de asistență socială și protecția copilului a preluat responsabilitatea pentru caz, asistentul social de la nivel local trebuie să coopereze direct cu asistentul social de la Direcția de asistență socială și protecția copilului. Aceasta înseamnă comunicarea de către asistentul social de la nivel local a tuturor informațiilor referitoare la evaluare și planul de servicii. Planul de servicii trebuie întocmit pentru toate cazurile care implică o situație de risc social și necesită o intervenție pentru a preveni separarea copiilor de părinții lor. Planul trebuie să se bazeze pe o evaluare completă și să echilibreze resursele/serviciile cu nevoile identificate ale copilului/familiei.
Asistenții sociali de la nivel local care lucrează cu copiii și familiile acestora au adesea nevoie să colaboreze cu alte instituții/organizații pentru realizarea obiectivului de reducere/eliminare a situației de risc. În consecință este vital ca asistenții sociali de la nivel local să facă tot ce se poate pentru a se asigura că dețin toate informațiile cu privire la ce pot face alte instituții/organizații și la modul în care ele pot ajuta copiii și familiile. Acesta este în mod clar un proces în două sensuri, și este important ca alte instituții/organizații care lucrează cu copiii și familiile să preia responsabilitatea pentru transmiterea informațiilor asistenților sociali de la nivel local.
Sprijinul acordat copiilor și părinților acestora trebuie să ia forma unui continuum de servicii, responsabilul principal fiind diferit de la o etapă la alta.
Consiliile Locale trebuie să lucreze în mod constructiv cu Direcția de asistență socială și protecția copilului și să îi sprijine pe asistenții sociali de la nivel județean prin furnizarea de informații locale și facilitarea de legături. În colaborarea cu Direcția de asistență socială și protecția copilului, consiliul local trebuie să ia în considerare atât lucrul cu cazurile individuale, cât și modul în care serviciul județean poate oferi asistență în domeniul dezvoltării comunitare. În mod concret, acest lucru se poate realiza prin desemnarea de către Direcția de asistență socială și protecția copilului a unui reprezentant care să fie membru în structura comunitară consultativă.
Granița dintre responsabilitatea locală și cea județeană trebuie să fie văzută ca fiind una flexibilă și permeabilă, în care rolul fiecăruia este complementar. Obiectivul comun este protecția și bunăstarea copiilor și în mod specific prevenirea abuzului și a separării copilului de părinți. Munca împreună este o premisă a bunei practici.
Consiliile locale și Direcțiile de asistență socială și protecția copilului trebuie să încerce în permanență să coopereze în asigurarea sprijinului și protecției copiilor și familiilor acestora.
Există cazuri în care nu este necesară întocmirea planului de servicii, fiind suficientă intervenția asistentului social de la nivel local, dar cel mai adesea este necesară întocmirea planului de servicii, care necesită implicarea altor organisme locale și resurse comunitare. În această situație, este important ca relațiile între organizațiile locale și comunitate să fie menținute și dezvoltate. Aceasta este responsabilitatea Consiliului Local.
CAPITOLUL II
Relația dintre Direcția generală de asistență socială si protecția copilului Suceava ca serviciu public și autoritățile admnistrației publice ale municipiului Câmpulung Moldovenesc, prin compartimentul de specialitate
II.1. Prezentarea Direcției generale de asistență socială și protecția copilului Suceava și atribuțiile acesteia
Direcția generală de asistență socială și protecția copilului Suceava este o instituție publică, cu personalitate juridică, în subordinea Consiliului Județean Suceava și s-a înființat în baza Hotărârii nr. 18/2005 a Consiliului Județean Suceava. Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava aplică la nivelul județului politicile și strategiile de asistență socială, în domeniul protecției copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum și a oricăror persoane aflate în nevoie. Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului este condusă de un director executiv, ajutat în activitatea sa de doi directori executivi adjuncți, dintre care unul coordonează activitățile din domeniul economic și administrativ, iar unul coordonează activitățile din domeniul protecției drepturilor copilului și ale persoanelor adulte.
Misiunea Direcției generale de asistență socială și protecția copilului Suceava este de a asigura persoanelor domiciliate pe raza sa de acțiune un sistem de asistență socială care să răspundă nevoilor identificate și să ofere o securitate socială universală și cuprinzătoare.
Scopul activității Direcției generale de asistență socială și protecția copilului se axează pe intervenția specializată și dezvoltarea serviciilor adecvate pentru acordarea de asistență și protecție copilului aflat în dificultate și familiei acestuia, prin toate formele și mijloacele prevăzute de lege. Direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului au responsabilități în cazurile de abuz, rele tratamente, neglijare sau exploatare, inclusiv exploatare prin muncă, trafic de copii, repatrierea și reintegrarea socială a copiilor neînsoțiți, respectiv returnarea familiilor cu copii și acordarea de servicii de sprijin în funcție de nevoi. Aceste responsabilități sunt complementare cu cele ale consiliilor locale. Din acest motiv este esențial ca Direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului și consiliile locale să aibă o strânsă colaborare. În situația copiilor a căror părinți divorțează, Direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului pot juca un rol complementar față de autoritatea tutelară. Există însă neconcordanțe cu privire la metodologiile de lucru ale celor două instituții (de exemplu, cu privire la metodologia efectuării anchetelor sociale) deoarece nu există norme metodologice de aplicare a Legii 272/2004.
Direcției generale de asistență socială și protecția copilului Suceava, ca instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Consiliului județean, este partener-cheie pentru consiliile locale în satisfacerea nevoilor copiilor și familiilor. Direcției generale de asistență socială și protecția copilului Suceava asigură, la nivelul județean, aplicarea politicilor și strategiilor de asistență socială în domeniul protecției copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum și a oricăror persoane aflate în nevoie. Direcției generale de asistență socială și protecția copilului Suceava are în subordine ansamblul serviciilor rezidențiale pentru persoane adulte cu handicap,serviciilor rezidențiale și de tip familial destinate copiilor pentru care au fost stabilite, în condițiile legii, măsuri de protecție specială în afara propriei familii: pentru copiii separați temporar de familie, cu acordul/la solicitarea părinților, măsura este decisă de către Comisia pentru protecția copilului, iar pentru copiii aflați în pericol în familie, pentru care nu există acordul părinților și pentru copiii lipsiți de părinți sau ai căror părinți au fost decăzuți din drepturile părintești măsura este decisă de către instanța judecătorească, la solicitarea Direcției generale de asistență socială și protecția copilului Suceava.
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a Județului Suceava colaborează cu serviciile publice de asistență socială de la nivelul municipiilor și orașelor din județ, organizate în subordinea consiliilor locale.
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a Județului Suceava gestionează o bază de date integrată la nivel național privind evidența persoanelor cu dizabilități.
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a Județului Suceava are obligația de a asigura suportul logistic și uman pentru buna funcționare a evidenței informatizate a persoanelor asistate și integrarea în baza de date națională.
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a Județului Suceava îndeplinește următoarele atribuții principale:
-asigură furnizarea serviciilor sociale în interesul beneficiarului și în baza contractului încheiat cu acesta;
-asigură întreținerea și folosirea eficientă a bazei materiale și a bunurilor din dotare;
-întocmește proiecte și programe proprii care să asigure creșterea calității activității, potrivit politicilor și strategiilor naționale, județene și locale;
-organizează activități de socializare în vederea relaționării beneficiarilor cu mediul exterior instituțiilor;
-acordă sprijin și asistență de specialitate în vederea prevenirii situațiilor care pun în pericol siguranța beneficiarilor;
-dezvoltă parteneriate și colaborează cu organizații, instituții și orice forme organizate ale societății civile, în condițiile legii, în vederea diversificării serviciilor sociale furnizate;
-asigură îndeplinirea măsurilor de aducere la cunoștință atât personalului, cât și beneficiarilor a prevederilor din regulamentul propriu de organizare și funcționare;
-elaborează carta drepturilor, specifică tipurilor de beneficiari cărora li se adresează;
-instituie măsuri de prevenire și combatere a traficului și consumului ilicit de droguri.
-completează evaluarea situației socio-economice a persoanei adulte aflate în nevoie, a nevoilor și resurselor acesteia. Asigură furnizarea de informații și servicii adecvate în vederea refacerii și dezvoltării capacităților individuale și ale celor familiale necesare pentru a depăși cu forțe proprii situațiile de dificultate, după epuizarea măsurilor prevăzute în planul individualizat privind măsurile de asistență socială;
-acordă persoanei adulte asistență și sprijin pentru exercitarea dreptului său la exprimarea liberă a opiniei;
-depune diligențe pentru clarificarea situației juridice a persoanei adulte aflate în nevoie, inclusiv pentru înregistrarea tardivă a nașterii acesteia;
-verifică și reevaluează trimestrial și ori de câte ori este cazul modul de îngrijire a persoanei adulte în nevoie pentru care s-a instituit o măsură de asistență socială într-o instituție, în vederea menținerii, modificării sau revocării măsurii stabilite;
-asigură măsurile necesare pentru protecția în regim de urgență a persoanei adulte aflate în nevoie, inclusiv prin organizarea și asigurarea funcționării în structura proprie a unor centre specializate fără personalitate juridică;
-depune diligențele necesare pentru reabilitarea persoanei adulte conform planului individualizat privind măsurile de asistență socială;
-îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege.
În domeniul protecției familiei și a drepturilor copilului:
-întocmește raportul de evaluare inițială a copilului și familiei acestuia și propune stabilirea unei măsuri de protecție specială;
-monitorizează trimestrial activitățile de aplicare a hotărârilor de instituire a măsurilor de protecție specială a copilului;
-identifică și evaluează familiile sau persoanele care pot lua în plasament copilul;
-monitorizează familiile și persoanele care au primit în plasament copii, pe toată durata acestei măsuri;
-identifică, evaluează și pregătește persoane care pot deveni asistenți maternali profesioniști, în condițiile legii; încheie contracte individuale de muncă și asigură formarea continuă de asistenți maternali profesioniști atestați; evaluează și monitorizează activitatea acestora;
-acordă asistență și sprijin părinților copilului separat de familie, în vederea reintegrării în mediul său familial;
-reevaluează, cel puțin o dată la 3 luni și ori de câte ori este cazul, împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecție specială și propune, după caz, menținerea, modificarea sau încetarea acestora;
-îndeplinește demersurile vizând deschiderea procedurii adopției interne pentru copiii aflați în evidența sa;
-identifică familiile sau persoanele cu domiciliul în România care doresc să adopte copii; evaluează condițiile materiale și garanțiile morale pe care acestea le prezintă și eliberează atestatul de familie sau de persoană aptă să adopte copii;
-monitorizează evoluția copiilor adoptați, precum și a relațiilor dintre aceștia și părinții lor adoptivi; sprijină părinții adoptivi ai copilului în îndeplinirea obligației de a-l informa pe acesta că este adoptat, de îndată ce vârsta și gradul de maturitate ale copilului o permit;
-îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege.
Alte atribuții:
-coordonează și sprijină activitatea autorităților administrației publice locale din județ în domeniul asistenței sociale, protecției familiei și a drepturilor copilului, prevenirii și combaterii violenței în familie;
-coordonează metodologic activitatea de prevenire a separării copilului de părinții săi, precum și cea de admitere a adultului în instituții sau servicii, desfășurate la nivelul serviciilor publice de asistență socială;
-acordă asistența tehnică necesară pentru crearea și formarea structurilor comunitare consultative ca formă de sprijin în activitatea de asistență socială și protecția copilului;
-evaluează și pregătește persoane, identificate de serviciul public local de asistență socială, care pot deveni asistenți personali ai persoanei cu handicap și supraveghează activitatea acestor asistenți;
-colaborează cu organizațiile neguvernamentale care desfășoară activități în domeniul asistenței sociale, protecției familiei și a drepturilor copilului prevenirii și combaterii violenței în familie sau cu operatori economici prin încheierea de convenții de colaborare cu aceștia;
-dezvoltă parteneriate și colaborează cu organizații neguvernamentale și cu alți reprezentanți ai societății civile, în vederea acordării și diversificării serviciilor sociale și a serviciilor destinate familiei și a copilului, în funcție de nevoile comunității locale;
-colaborează pe bază de protocoale sau convenții cu celelalte direcții generale, precum și cu alte instituții publice din unitatea administrativ-teritorială, în vederea îndeplinirii atribuțiilor ce îi revin, conform legii;
-asigură, la cerere, consultanță de specialitate gratuită privind acordarea serviciilor, măsurilor și prestațiilor de asistență socială în domeniul protecției familiei și a drepturilor copilului, colaborează cu alte instituții responsabile pentru a facilita accesul persoanelor la aceste drepturi;
-fundamentează și propune consiliului județean, înființarea, finanțarea, respectiv cofinanțarea instituțiilor publice de asistență socială, precum și a serviciilor pentru protecția copilului, serviciilor destinate sprijinirii familiei, prevenirii și combaterii violenței în familie;
-prezintă anual sau la solicitarea consiliului județean, rapoarte de evaluare a activităților desfășurate;
-asigură acordarea și plata drepturilor cuvenite, potrivit legii, persoanelor cu handicap;
-sprijină și dezvoltă un sistem de informare și de consultanță accesibil persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, victimelor violenței în familie și oricăror persoane aflate în nevoie, precum și familiilor acestora, în vederea exercitării tuturor drepturilor prevăzute de actele normative în vigoare;
-acționează pentru promovarea alternativelor de tip familial la protecția instituționalizată a persoanelor în nevoie, inclusiv îngrijirea la domiciliu;
-organizează activitatea de selectare și angajare a personalului din aparatul propriu și instituțiile/serviciile din subordine, de evaluare periodică și de formare continuă a acestuia;
-asigură serviciile administrative și de secretariat ale comisiei pentru protecția copilului, respectiv ale comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap;
-controlează modul de utilizare a fondurilor acordate (unde este cazul) instituțiilor de asistență socială, de la bugetul local;
-îndeplinește orice alte atribuții prevăzute în acte normative sau stabilite prin hotărâri ale Consiliului Județean Suceava.
În vederea realizării atribuțiilor prevăzute de lege Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a Județului Suceava, îndeplinește următoarele funcții:
de strategie, prin care asigură elaborarea Strategiei de asistență socială, a Planului de asistență socială pentru prevenirea și combaterea marginalizării sociale, precum și a Programelor de acțiune antisărăcie, pe care le supune spre aprobare Consiliului Județean Suceava;
de coordonare, a activităților de asistență socială și protecție a familiei și drepturilor copilului la nivelul județului;
de administrare a fondurilor și programelor specifice pe care le are la dispoziție;
de colaborare cu serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și instituțiilor care au responsabilități în domeniul asistenței sociale, cu serviciile publice locale de asistență socială, precum și cu reprezentanții societății civile care desfășoară activități în domeniu;
de execuție, prin asigurarea mijloacelor umane, materiale și financiare necesare pentru implementarea strategiilor cu privire la acțiunile antisărăcie, prevenirea și combaterea marginalizării sociale, precum și pentru soluționarea urgențelor sociale individuale și colective la nivelul județului Suceava;
de reprezentare a Consiliului Județean Suceava, pe plan intern și extern în domeniul asistenței sociale și protecției copilului;
de subordonare față de Consiliul Județean Suceava în conformitate cu legislația în vigoare.
II.2. Descrierea relației dintre Direcția generală de asistență socială si protecția copilului Suceava și Compartimentul de asistență socială și protecția copilului din cadrul Primăriei muncipiului Câmpulung Moldovenesc
Consiliile Locale nu lucrează singure cu copiii și familiile. Direcțiile de asistență socială și protecția copilului au de asemenea responsabilități, în special în cazurile de abuz, neglijare sau exploatare sau atunci când copiii au nevoie de protecție în afara familiei. Aceste responsabilități sunt complementare și le completează pe cele ale Consiliilor Locale. Din acest motiv este esențial ca Direcțiile de asistență socială și protecția copilului și Consiliile Locale să aibă o strânsă colaborare. Metodologia de lucru privind colaborarea dintre direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului și serviciile publice de asistență socială, precum și modelul standard al documentelor elaborate de către acestea se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, în colaborare cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.
Relația dintre Direcția generală de asistență socială si protecția copilului Suceava și Compartimentul de asistență socială și protecția copilului din cadrul Primăriei muncipiului Câmpulung Moldovenesc este una de colaborare și nu de subordonare.
Pe lângă prevederile legale în vigoare, care stipulează clar aportul și intervenția atât a Direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului cât și a administrațiilor publice locale, în ceea ce privește gestionarea cazurilor minorilor aflați în situație de risc, se pot încheia convenții de colaborare între aceste instituții.
O astfel de convenție de colaborare s-a încheiat între Direcția generală de asistență socială Suceava, Consiliul județean Suceava și Consiliul local al municipiului Câmpulung Moldovenesc. Această convenție a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului Local nr. 44/2011 și vine în sprijinul instituțiilor menționate anterior. În cadrul convenției sunt specificate detaliat atribuțiile fiecărei instituții semnatare. S-a observat o îmbunătățire a modului de lucru între instituții, fiind eliminate confuziile de orice natură.
Copiii au dreptul la protecție și asistență în realizarea și exercitarea deplină a drepturilor lor, în condițiile legii. Răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților, aceștia având obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile față de copil ținând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.
În subsidiar, responsabilitatea revine colectivității locale din care fac parte copilul și familia sa. Autoritățile administrației publice locale au obligația de a sprijini părinții sau, după caz, alt reprezentant legal al copilului în realizarea obligațiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltând și asigurând în acest scop servicii diversificate, accesibile și de calitate, corespunzătoare nevoilor copilului.
Intervenția statului este complementară; statul asigură protecția copilului și garantează respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea specifică realizată de instituțiile statului și de autoritățile publice cu atribuții în acest domeniu.
Respectarea și garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor principii:
„a) respectarea și promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;
b) egalitatea șanselor și nediscriminarea;
c) responsabilizarea părinților cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești;
d) primordialitatea responsabilității părinților cu privire la respectarea și garantarea drepturilor copilului;
e) descentralizarea serviciilor de protecție a copilului, intervenția multisectorială și parteneriatul dintre instituțiile publice și organismele private autorizate;
f) asigurarea unei îngrijiri individualizate și personalizate pentru fiecare copil;
g) respectarea demnității copilului;
h) ascultarea opiniei copilului și luarea în considerare a acesteia, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate;
i) asigurarea stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea copilului, ținând cont de originea sa etnică, religioasă, culturală și lingvistică, în cazul luării unei măsuri de protecție;
j) celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil;
k) asigurarea protecției împotriva abuzului, neglijării, exploatării și oricărei forme de violență asupra copilului;
l) interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelație cu ansamblul reglementărilor din această materie”.
Atribuțiile Direcției de asistență socială și protecția copilului sunt:
„1. întocmește raportul de evaluare inițială a copilului și familiei acestuia și propune stabilirea unei măsuri de protecție specială;
2. monitorizează trimestrial aplicarea hotărârilor de instituire a măsurilor de protecție specială a copilului;
3. identifică și evaluează familiile sau persoanele care pot lua în plasament copilul;
4. monitorizează familiile și persoanele care au primit în plasament copii, pe toată durata acestei măsuri;
5. identifică, evaluează și pregătește persoane care pot deveni asistenți maternali profesioniști, în condițiile legii; încheie contracte individuale de muncă și asigură formarea continuă de asistenți maternali profesioniști atestați; evaluează și monitorizează activitatea acestora;
6. acordă asistență și sprijin părinților copilului separat de familie, în vederea reintegrării în mediul său familial;
7. reevaluează, cel puțin o dată la 3 luni și ori de câte ori este cazul, împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecție specială și propune, după caz, menținerea, modificarea sau încetarea acestora;
8. îndeplinește demersurile vizând deschiderea procedurii adopției interne pentru copiii aflați în evidența sa;
9. identifică familiile sau persoanele cu domiciliul în România care doresc să adopte copii; evaluează condițiile materiale și garanțiile morale pe care acestea le prezintă și eliberează atestatul de familie sau de persoană aptă să adopte copii;
10. monitorizează evoluția copiilor adoptați, precum și a relațiilor dintre aceștia și părinții lor adoptivi; sprijină părinții adoptivi ai copilului în îndeplinirea obligației de a-l informa pe acesta că este adoptat, de îndată ce vârsta și gradul de maturitate ale copilului o permit;
11. coordonează și sprijină activitatea autorităților administrației publice locale din județ în domeniul asistenței sociale și protecției copilului;
12. coordonează metodologic activitatea de prevenire a separării copilului de părinții săi, desfășurată la nivelul serviciilor publice de asistență socială;
13. acordă asistența tehnică necesară pentru crearea și formarea structurilor comunitare consultative ca formă de sprijin în activitatea de asistență socială și protecția copilului;
14. evaluează și pregătește persoane, identificate de serviciul public local de asistență socială, care pot deveni asistenți personali ai persoanei cu handicap, și supraveghează activitatea acestor asistenți;
15. colaborează cu organizațiile neguvernamentale care desfășoară activități în domeniul asistenței sociale și protecției copilului sau cu agenți economici prin încheierea de convenții de colaborare cu aceștia;
16. dezvoltă parteneriate și colaborează cu organizații neguvernamentale și cu alți reprezentanți ai societății civile în vederea acordării și diversificării serviciilor sociale și a serviciilor pentru protecția copilului, în funcție de nevoile comunității locale;
17. colaborează pe bază de protocoale sau convenții cu celelalte direcții generale, precum și cu alte instituții publice din unitatea administrativ-teritorială, în vederea îndeplinirii atribuțiilor ce îi revin, conform legii;
18. asigură la cerere consultanță de specialitate gratuită privind acordarea serviciilor, măsurilor și prestațiilor de asistență socială și protecția copilului; colaborează cu alte instituții responsabile pentru a facilita accesul persoanelor la aceste drepturi;
19. propune consiliului județean, respectiv consiliului local al sectorului municipiului București, înființarea, finanțarea, respectiv cofinanțarea instituțiilor publice de asistență socială, precum și a serviciilor pentru protecția copilului;
20. prezintă anual sau la solicitarea consiliului județean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului București, rapoarte de evaluare a activităților desfășurate;
21. asigură acordarea și plata drepturilor cuvenite, potrivit legii, persoanelor cu handicap;
22. sprijină și dezvoltă un sistem de informare și de consultanță accesibil persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap și oricăror persoane aflate în nevoie, precum și familiilor acestora, în vederea exercitării tuturor drepturilor prevăzute de actele normative în vigoare;
23. acționează pentru promovarea alternativelor de tip familial la protecția instituționalizată a persoanelor în nevoie, inclusiv îngrijirea la domiciliu;
24. organizează activitatea de selectare și angajare a personalului din aparatul propriu și instituțiile/serviciile din subordine, de evaluare periodică și de formare continuă a acestuia;
25. asigură serviciile administrative și de secretariat ale comisiei pentru protecția copilului, respectiv ale comisiei de expertiză medicală a persoanelor adulte cu handicap”.
Direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului sunt parteneri cheie pentru Consiliile Locale în satisfacerea nevoilor copiilor și familiilor acestora.
Legea nr. 705/2001 privind sistemul național de asistență socială cere Consiliilor Locale să angajeze specialiști cu diverse calificări, care au competențe, responsabilități și atribuții specifice domeniului de activitate. Există mai multe direcții în care trebuie să se implice asistenții sociali de la nivel local:
a) Munca individuală cu copiii și familiile lor
▪ Identificare
▪ Evaluare
▪ Consiliere
▪ Planificare de servicii
▪ Oferire de servicii/identificarea furnizorilor de servicii
b) Dezvoltarea comunității
▪ Înțelegerea nevoilor comunității
▪ Mobilizarea resurselor comunității
▪ Legătura cu comunitatea
c) Legătura cu Direcția generală de asistență socială și protecția copilului.
Direcția generală de asistență socială și protecția copilului este instituția care lucrează în principal cu copiii separați de părinții săi pentru care trebuie să se ia sau s-a luat o măsură de protecție specială, iar serviciile publice de asistență socială lucrează cu copiii expuși riscului de separare de părinții lor. În consecință este vital ca asistenții sociali de la nivel local să aibă o relație de lucru constructivă și cât mai strânsă cu cei de la nivel județean. Cunoașterea reciprocă este esențială, precum și contactul personal. Acestea sunt deosebit de importante atunci când este vorba de informații/probleme sensibile. Direcția generală de asistență socială și protecția copilului oferă numeroase servicii care sunt relevante pentru prevenire și care pot fi introduse în planul de servicii (evaluare complexă, centre de zi, centre de recuperare/reabilitare, centre de consiliere).
Asistenții sociali de la nivel local trebuie să se asigure că știu care este structura organizatorică a Direcției generale de asistență socială și protecția copilului, care sunt serviciile oferite de aceasta și cum le pot accesa și care sunt asistenții sociali desemnați să lucreze cu cei de la nivel local. Deoarece Direcția generală de asistență socială și protecția copilului are ca arie de acoperire întregul județ și trebuie să lucreze cu toate consiliile locale, este mai eficient dacă aceasta preia responsabilitatea primară pentru contactul și legătura cu asistenții sociali de la nivel local. Unele moduri de a realiza acest lucru ar fi prin:
a) Organizarea de întâlniri periodice între angajații Direcției generale de asistență socială și protecția copilului și asistenții sociali de la nivel local;
b) Furnizarea de informații cu privire la activitatea Direcției generale de asistență socială și protecția copilului și planurile de viitor;
c) Punerea la dispoziția asistenților sociali de la nivel local a detaliilor cu privire la organizarea Direcției generale de asistență socială și protecția copilului (organigramă, persoane de contact etc.);
d) Implicarea Consiliilor locale în elaborarea Strategiilor județene și în fundamentarea unor proiecte de interes județean;
e) Crearea de servicii sociale în parteneriat cu unul sau mai multe Consilii Locale.
Deoarece Direcția generală de asistență socială și protecția copilului are experiență în oferirea serviciilor către copii și familiile acestora, în rezolvarea situațiilor complexe, în accesarea de fonduri etc., ea poate oferi sprijin asistenților sociali de la nivel local. Unele moduri de a realiza acest lucru ar fi prin:
a) Oferirea de sprijin pentru asistenții sociali de la nivel local în raport cu activitatea lor (fie când lucrează individual cu copiii și familiile acestora, fie când pentru dezvoltarea comunității);
b) Asistența în scrierea de proiecte și alte inițiative (de ex. strategie, finanțare, colaborare cu alte organizații etc.);
c) Facilitarea muncii în comun între consiliile locale/asistenții sociali de la nivel local: este posibil ca un consiliu să nu-și poată permite un centru de zi, dar mai multe consilii împreună ar putea;
d) Asistența privind inițiativele de formare a personalului;
e) Sprijinirea inițiativelor pentru colectarea și diseminarea informațiilor cu privire la cerere, nevoi, tendințe, resurse etc..
Această activitate ar fi mult ușurată dacă Direcția generală de asistență socială și protecția copilului desemnează o persoană care să preia responsabilitatea pentru menținerea legăturii cu consiliile locale:
a) printr-un sistem zonal unde personalul Direcției generale de asistență socială și protecția copilului lucrează cu anumite zone din județ sau grupări de consilii locale;
b) prin crearea unui compartiment responsabil de coordonarea și sprijinirea activității autorităților administrației publice locale din județ în domeniul asistenței sociale și protecției copilului.
Ambele abordări vor avea dublul avantaj de a ajuta asistenții sociali de la nivel local să muncească mai bine, menținând în același timp Direcția generală de asistență socială și protecția copilului la curent cu nivelul și tipul problemelor care apar și care pot deveni responsabilitatea ei. Există multe moduri în care Direcția generală de asistență socială și protecția copilului poate sprijini Consiliile Locale în ajutorarea copiilor și familiilor acestora. Este în interesul tuturor celor implicați – în special al copilului și familiei – ca Direcția generală de asistență socială și protecția copilului să ofere maximum de sprijin posibil.
Asistenții sociali de la nivel local pot să asigure o relație puternică și constructivă cu Direcția generală de asistență socială și protecția copilului prin a ține instituția județeană informată cu privire la activitatea lor și dacă lucrează pe cazuri care ar putea necesita intervenția Direcția generală de asistență socială și protecția copilului. În plus, profesioniștii care lucrează la nivel local vor avea acces la informații considerabile pe care personalul Direcția generală de asistență socială și protecția copilului poate să nu le aibă. Este important ca acest lucru să fie împărtășit cu personalul direcția de asistență socială și protecția copilului acolo unde este relevant: de ex. în cazuri de abuz sau neglijare sau atunci când un copil este reintegrat sau aflat în plasament în unitatea lor administrativ teritorială (plasament familial, asistență maternală).
În timp ce o parte din cazuri vor rămâne doar în responsabilitatea consiliilor locale – a asistenților sociali de la nivel local, este probabil să existe un număr de cazuri care vor fi preluate de Direcția de asistență socială și protecția copilului, iar în acest caz este în avantajul tuturor celor implicați ca direcția de asistență socială și protecția copilului și asistentul social de la nivel local să lucreze împreună. Astfel de cazuri sunt:
a) Cele care implică o complexitate mai mare, unde experiența/cunoștințele Direcția de asistență socială și protecția copilului ar putea fi valoroase;
b) Cele care implică o suspiciune de abuz/neglijare care nu fusese inițial la un nivel care să necesite o sesizare imediată a Direcției de asistență socială și protecția copilului;
c) Când evaluarea (de pildă de abuz) necesită o abordare comună;
d) Când este necesară accesarea unor servicii de interes județean (de ex. servicii specializate);
e) Copiii reintegrați în familie;
f) Când este un pericol de neîndeplinire a obiectivelor planului de servicii, necesitând preluarea răspunderii de către Direcția de asistență socială și protecția copilului;
g) Când copilul se află în plasament în unitatea lor administrativ-teritorială, dacă asistentul maternal/familia extinsă beneficiază de sprijinul serviciilor locale.
În concluzie, Serviciile publice de asistență socială trebuie să transmită către Direcția de asistență socială și protecția copilului toate informațiile pe care le deține despre comunitatea sa (copii care trebuie să fie protejați în afara familiei, potențiali asistenți maternali, familii/persoane potențial adoptatoare, copii aflați în plasament la familia extinsă sau în asistență maternală, părinți ai căror copii se află în plasament în afara familiei, copii reintegrați în familie, copii care au săvârșit fapte penale și nu răspund penal) și să ofere sprijin asistenților sociali din cadrul acestei instituții în efectuarea vizitelor în teren. La rândul său, Direcția de asistență socială și protecția copilului coordonează metodologic activitatea Serviciilor publice de asistență socială, punându-le la dispoziție acestora metodologii de lucru, ghiduri, instrumente, acordându-le sprijin în scrierea de proiecte, în înființarea de noi servicii sau în îmbunătățirea activității serviciilor deja existente etc. Totodată, Direcția de asistență socială și protecția copilului trebuie să transmită toate informațiile necesare Serviciilor publice de asistență socială referitor la comunitățile lor, la copiii și familiile din unitatea lor administrativ teritorială.
Transmiterea informațiilor este esențială pentru buna colaborare între cele 2 nivele de intervenție. O situație în care este absolut necesară informarea permanentă între Serviciile publice de asistență socială și Direcțiile de asistență socială și protecția copilului este cea în care copilul este separat de părinții săi și este în interesul său superior menținerea relațiilor personale cu părinții sau cu alte persoane cu care a dezvoltat relații de atașament. În această situație, ambele instituții trebuie să aibă o abordare activă și să găsească cele mai bune soluții pentru menținerea fără întrerupere a relațiilor personale între copil și părinți – vizite ale copilului la domiciliul părinților, vizite ale părinților la domiciliul copilului, telefoane, scrisori, întâlniri, transmiterea de informații. Buna colaborare între Serviciile publice de asistență socială și Direcțiile de asistență socială și protecția copilului pe perioada măsurii de protecție reprezintă premisa pentru o reintegrare de succes a copilului în familie, la momentul oportun, Serviciile publice de asistență socială preluându-și rolul de monitorizare și suport treptat fără a fi înregistrate disfuncționalități.
CAPITOLUL III
Studiu de caz
Procedura de soluționare, pe plan local, a unui caz în competența protecției copilului, de la deschiderea și până la închiderea acestuia
Rezumarea situației familiale a minorului:
Andrei provine dintr-o familie dezorganizată.
Mama lui Andrei este depresivă, are 37 ani și provine dintr-o familie de rromi. Ea lucrează ca femeie de serviciu.
Tatăl vitreg este alcoolic, are 45 ani și este șomer. Nu are loc de muncă stabil deoarece merge beat la serviciu.
Bunica maternă a minorului are 60 ani și suferă de semipareză.
Bunicul matern a decedat în urmă cu 17 ani.
Bunica din partea tatălui vitreg nu ține legătura cu familia din cauză că nu suportă consumul de alcool din respectiva familie.
Bunicul din partea tatălui este pensionat de boală, în urma unui accident de muncă, un picior fiindu-i amputat. Acest accident a fost cauzat de consumul de alcool în timpul serviciului.
Andrei are 2 frați de mamă mai mari. Unul de 18 ani, lucrează la o benzinărie, iar al doilea are vârsta de 16 ani și lucrează ca manipulant la o firmă de materiale de construcții. Deși cei 2 băieți au loc de muncă stabil, nu contribuie la cheltuielile familiei căci observă că banii nu sunt folosiți pe cele necesare traiului zilnic.
Definirea scopului evaluării:
Această evaluare are la bază o sesizare anonimă cu privire la faptul că minorul sus-menționat este neglijat și abuzat în familia naturală. Se dorește identificarea nivelului de neglijență al copilului, a existenței sau nu a abuzului fizic și emoțional asupra acestuia în cadrul familiei.
Prezentarea minorului și a problemei:
NUME: ANDREI
DATA NAȘTERII: 28.07.2003
Urmare sesizării anonime primite, cu privire la situația de risc în care s-ar afla un minor, reprezentanții Compartimentului de asistență socială și protecția copilului din cadrul Primăriei municipiului Câmpulung Moldovenesc s-au deplasat la adresa indicată și au constatat următoarele:
Minorul, pe nume Andrei, locuiește împreună cu mama sa naturală, concubinul acesteia (tatăl vitreg al minorului) și încă doi copii ai mamei rezultați dintr-o altă relație de concubinaj a acesteia. Minorul nu are paternitatea recunoscută.
Familia locuiește într-o casă proprietate de stat, unde ocupă 3 camere, mobilate și utilate modest.
Veniturile familiei sunt alcătuite din alocația de stat a minorilor și ajutorul social acordat în baza Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările și completările ulterioare.
Andrei merge la o școală normală, fiind elev în clasa a VI-a.
Din verificările efectuate în teren a rezultat faptul că copilul merge la școală foarte prost îmbrăcat, nespălat, neîngrijit, hainele pe care le poartă au un miros urât, iar pachetul cu mâncare lipsește de multe ori. Este un băiat cu o greutate sub nivelul normal pentru vârsta lui. Se poate observa că în familie nu are parte de îngrijire, nivelul de neglijență fiind ridicat.
Andrei a avut deja două tentative de a fugi de acasă. A plecat din propriul cămin cu gândul că se va putea descurca și singur. Totuși nu mergea foarte departe de mediul locativ, ci se ducea la un amic cu mult mai mare decât el.
În urma discuțiilor avute cu diriginta băiatului, a rezultat faptul că Andrei are un comportament deviant. Acest comportament deviant este tradus prin limbaj vulgar față de colegi și profesori, agresivitate și impulsivitate, risc de abandon școlar.
Este un copil hiperactiv (sursa: fișa medicală a copilului, care spune că acest lucru se datorează consumului de alcool din familie, mama consumând alcool în timpul sarcinii).
Asistenții sociali de la Primăria municipiului Câmpulung Moldovenesc au discutat cu Andrei și cu membrii familiei. A reieșit faptul că, într-adevăr, copilul are un comportament deviant, însă acest comportament e datorat dificultăților din cadrul familei. Copilul nu are parte de dragostea părinților și nici nu e stimulat să aibă un comportament civilizat. El își găsește în acest tip de comportament o ieșire, impunându-se în fața colegilor.
În urma analizei mediului familial, asistenți sociali au constatat faptul că băiatul, în vârstă de 12 ani, prezintă simptome create de neglijarea din cadrul familial. Acest diagnostic a fost stabilit după constatarea comportamentului lui Andrei. Vecinii au confirmat faptul că Andrei este supus unui comportament de neglijență în cadrul familiei, că nu i se oferă îngrijirile necesare, atenție și afectivitate.
Din ancheta socială pe care asistenții sociali au realizat-o au rezultat următoarele:
a) Caracteristici biologice și fizice (date provenite din fișa medicală):
– încă de mic, copilul a fost dus foarte des la medic manifestând afecțiuni ale sistemului imunitar cauzat de nutriția precară și lipsa de îngrijire;
– Andrei a fost internat de mai multe ori cu fracturi la membre, în urma controlului constatându-se și contuzii pe corpul copilului, însă nu se știe clar proveniența lor;
– în prezent, starea de sănătate a băiatului este relativ bună, însă se observă efectele bolilor din copilăria mică, respectiv răceli netratate, leziuni care nu s-au vindecat normal;
– având în vedere că Andrei a fost neglijat, se poate spune ca acesta s-a dezvoltat aproximativ normal, însă greutatea lui este aproape la limită pentru vârsta pe care o are.
b) Caracteristici cognitive:
Din discuțiile asistentului social cu profesorii și diriginta reiese faptul că Andrei are mari dificultăți în:
– a reține noile cunoștințe;
– în rezolvarea temelor pe care le primește la școală;
– nu este atent la discuțiile din cadrul orelor;
– este indisciplinat;
– nu are răbdare;
– deranjează orele.
Andrei a ramas corigent de mai multe ori.
Diriginta a observat la Andrei aptitudini pentru desen însă nu știe și nu găsește nicio modalitate prin care să-l ajute să-și poată dezvolta aceste aptitudini.
c) Relațiile copilului cu familia și cu mediul social:
În familie, Andrei este bătut de către tatăl vitreg. Acesta consideră că il face de rusine și că rezultatele lui școlare denotă faptul că, în viitor, Andrei nu va avea un loc de muncă care să-i asigure un trai decent. Cei doi frați mai mari îl vad pe Andrei ca pe o “gură în plus de hrănit” și nu îl sprijină deloc, dimpotriva îl agresează și ei. Asistenții sociali au remarcat faptul că, în familie, Andrei nu are absolut nicio persoană care să-i ofere protecție și să îl îngrijească. Bunicii din partea tatălui vitreg nu vor sub nicio formă să se implice în familie, nici în creșterea lui Andrei, deoarece ei considera că acesta nu e nepotul lor, întrucât a fost născut în urma unui adulter. Mama este singura persoană din familie la care apelează când este abuzat de către tatăl sau cei doi frați vitregi.
Andrei nu are prieteni de vârstă apropiată căci, din spusele dirigintei, comportamentul lui este unul violent și își bate colegii.
În urma discuțiilor asistenților sociali cu copilul, a reieșit faptul că acesta se percepe ca “un copil rău”, care nu merită dragoste și îngrijire. Andrei se așteaptă să fie respins de fiecare dată și, pentru a nu risca o nouă respingere, el încearcă să nu se apropie de nimeni, să nu devină vulnerabil în fața nimănui, fapt pentru care recurge adesea la violență.
Din discuțiile cu vecinii a reieșit faptul că Andrei are un singur amic. Acest amic, pe care îl voi numi Domnul X, este mai mare cu 20 de ani decât copilul. El îl sprijină pe Andrei oferindu-i mâncare, uneori îmbrăcăminte și, adesea, un loc unde să doarmă când în familie este bătut. Asistentul social a încercat de mai multe ori să ia legătura cu acest Domn X, însă este foarte greu de găsit la domiciliu.
Obiectiv general
Scoaterea copilului din mediul familial nefavorabil și plasarea acestuia la un asistent maternal. Copilul, fiind supus abuzului fizic, emoțional, și fiind foarte afectat de neglijarea la care este supus, are nevoie de o schimbare a climatului familial. Plasarea copilului la o nouă familie cu asistent maternal ar contribui mult la dezvoltarea sa normală.
Obiective specifice
– frecventarea cu regularitate a cursurilor școlare;
– deținerea tuturor materialelor necesare studiului: cărți, caiete, instrumente de scris și de desenat etc.;
– ridicarea nivelului notelor;
– îngrijirea și supravegherea corespunzătoare a acestuia;
– asigurarea unui climat adecvat creșterii și dezvoltării armonioase;
– efectuarea unui program corespunzător de petrecere a timpului liber și odihnă, adecvat vârstei sale;
– acordare de atenție.
Nevoile și resursele copilului
Andrei își dorește să meargă la o familie care să-i acorde atenție, să fie hrănit, îmbrăcat, să meargă la școală, să aibă copii cu care să se joace, iar mama sa să îl poată vizita des.
Observație: deși se observă la Andrei un comportament deviant, asistentul social descoperă faptul că acesta ar fi dispus să se poarte frumos cu colegii, dacă i s-ar oferi condiții mai bune de trai în familia naturală (comportament adecvat din partea părinților naturali, asigurarea îngrijirii corespunzătoare etc.).
În urma analizei mediului familial, în cazul lui Andrei, asistentul social a constatat faptul că băiatul prezintă simptome create de neglijarea din cadrul familial. Acest diagnostic a fost stabilit după constatarea comportamentului lui Andrei.
Diagnosticul de neglijare a fost stabilit de asistentul social în urma vizitelor făcute la domiciliul familiei, a întâlnirilor cu mama lui Andrei și cu membrii familiei acestuia, precum și a discuțiilor avute în cadrul școlii cu diriginta și unii dintre profesori. S-a confirmat supoziția asistentului social.
Abuzul este văzut din punctul de vedere al copilului ca unul grav. Andrei suferă mereu din cauza aceasta. Mama reprezintă persoana cea mai de încredere. Ea i-a fost alături când trebuia să îndure abuzul fizic, deși nu a facut nimic să schimbe această situație.
Asistentul social consideră că o resursă importantă în cazul lui Andrei ar fi și Domnul X, singura persoană de care s-a apropiat copilul și față de care are deschidere.
La școală, o persoană-resursă o reprezintă diriginta, care cunoaște bine situația lui Andrei. Diriginta a fost mereu deschisă față de copil cu scopul de a-l ajuta să avanseze la școală.
Recomandări și definirea direcției de lucru
Reprezentanții Compartimentului de asistență socială și protecția copilului din cadrul Primăriei municipiului Câmpulung Moldovenesc au îndrumat familia pentru a urma ședințe de consiliere psihologică cu minorul și au propus întocmirea Planului de Servicii în vederea prevenirii separării copilului de familie.
Planul de servicii a fost întocmit după modelul din Anexa 1 și aprobat prin Dispoziția Primarului din Anexa 2. În cadrul acestuia au fost prevăzute servicii pentru familie și copil și un termen de monitorizare al cazului de 3 luni.
Familia nu a urmat, împreună cu minorul, ședințe de consiliere psihologică, motivând lipsa banilor. Drept urmare, familiei i s-a acordat un ajutor financiar excepțional în cuantum de 500 lei.
În urma monitorizării efectuate și a rapoartelor de vizită (Anexa 3) întocmite, asistenții sociali au constatat faptul că situația minorului nu s-a îmbunătățit, familia nu a urmat recomandările făcute, minorul nebeneficiind în acest fel de consiliere psigologică. Planul de servicii a fost revizuit și s-a solicitat instituirea unei măsuri de proteție specială, respectiv plasament la un asistent maternal profesionist.
Ancheta socială (Anexa 4) și documentația aferentă a fost transmisă Direcției generale de asistență socială și protecția copilului Suceava care, la rândul ei, a trimis în teritoriu reprezentanți în vederea cunoașterii îndeaproape a acestui caz.
Astfel, pentru minor, s-a instituit măsura de protecție specială propusă de asistenții sociali din cadrul primăriei municipiului Câmpulung Moldovenesc. Familiei minorului i s-au prezentat condițiile în care se poate dispune reintegrarea în familie a acestuia și faptul că au dreptul legal de a menține legătura cu acesta.
Minorul a beneficiat de evaluare psihologică acordată de specialiștii din cadrul Direcției de asistență socială și protecția copilului, iar în prezent urmează ședințe de consiliere psihologică care să îl ajute să depășească traumele suferite.
În familia asistentului maternal profesionist, Andrei simte cu adevarat ce înseamnă dragostea, afecțiunea. Mănâncă bine în fiecare zi, are și la școală un pachețel cu mâncare. Este îmbrăcat cu haine curate. S-a integrat ușor în noua familie, care-i oferă multă atenție. Este ajutat să înțeleagă lecțiile pe care le-a făcut la clasă și fac împreună exerciții de memorare. Acum are toate cărțile și caietele necesare fiecărei materii.
Mama lui Andrei îl vizitează săptămânal și îi spune că ar dori să-l ia acasă, însă este conștientă că are parte de foarte mult rău în acel mediu. I-a promis copilului că va face tot posibilul să renunțe la alcool pentru el.
De asemenea, i-a mai zis că va cauta o cale de a fi din nou împreună, însă într-un mediu mai bun decât cel în care a crescut. Andrei o iubește în continuare pe mama lui, dar i-a zis că se simte bine acolo unde este și că vizitele pe care i le face ea îi sunt suficiente pentru o perioadă de timp, nu ar vrea să se întoarcă în vechiul cămin.
Mediul în care trăia Andrei era unul negativ pentru dezvoltarea sa. Nu avea în cadrul acestei familii un exemplu bun, care să-l facă să conștentizeze faptul că trebuie să aibă un comportament adecvat față de colegi pentru a-și face prieteni. El a recurs la un comportament pe care l-a învățat în mediul familial și consideră că acesta era cel normal.
Neglijența de care a suferit încă de mic se simte foarte accentuat acum când are cea mai mare nevoie de afectivitate, îngrijire, înțelegere și, din punct de vedere material, îmbrăcăminte, hrană și minime condiții pentru a învăța.
Plasarea lui la un asistent maternal îi este foarte prielnică. Andrei a luat în greutate considerabil și a făcut un tratament pentru întărirea sistemului imunitar. A fost transferat la o școală din cartierul unde locuiește acum. Acum, în pauze, se joacă alături de colegi și se simte foarte bine cu ei. Le-a arătat că este un copil bun, căruia nu-i place să lovească, iar dacă a greșit își cere iertare.
Diriginta a vorbit cu profesorul de desen despre talentul lui pe această linie. La orele de desen, profesorul arată colegilor lucrările lui Andrei și le spune tuturor că a facut un desen bun din nou. Astfel, stima de sine a lui Andrei, începe să crească și are mai multă încredere în el. Când s-a facut o excursie cu întreaga clasă, diriginta l-a luat și pe Andrei tocmai ca să se împrietenească cu noii colegi.
Principiul interesului superior al copilului trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice.
În determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puțin următoarele:
a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie;
b) opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate;
c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violență asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni în viitor;
d) capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;
e) menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament.
Toate acestea le-au avut în vedere reprezentanții Compartimentului de asistență socială și protecția copilului în toate deciziile și recomandările referitoare la minoră.
CAPITOLUL IV
Concluzii generale aferente lucrării
Consider adecvat ca rândurile de față să debuteze cu câteva idei conclusive privind activitatea Compartimentului de asistență socială și protecția copilului în administrația publică locală.
Lucrarea de față a abordat cele mai importante aspecte vizând activitatea și personalul Compartimentului de asistență socială și protecția copilului din cadrul primăriei municipiului Câmpulung Moldovenesc, precum și relația dintre acesta și instituția de la nivel județean cu atribuții în domeniu.
În sensul cel mai general al termenului, compartimentul de asistență socială și protecția copilului de la nivel local reprezintă componenta structurală cu rol complementar pe lângă direcția județeană de asistență socială și protecția copilului.
Subliniez că Compartimentul de asistență socială și protecția copilului de la nivel local, prin personalul propriu îndeplinește sarcini importante legate de protecția copilului.
Personalul din cadrul compartimentului de asistență socială și protecția copilului este un tot unitar compus din persoane competente și eficiente care luate separat poartă denumirea de asistenți sau lucrători sociali, respectiv persoane cu atribuții în domeniul asistenței sociale și protecția copilului (acolo unde Serviciile publice de asistență socială nu au fost înființate).
Asistenții sociali / lucrătorii sociali constituie o verigă importantă pentru care confidențialitatea cazurilor gestionate constituie o coordonată esențială sub aspect deontologic.
Pentru ca o instituție publică să dețină rezultate la standarde superioare, este necesar ca aceasta să aibă în subordine personal calificat.
Astfel, ocuparea unui post de asistent social/lucrător social într-o instituție publică se realizează prin aplicarea procedurilor de recrutare, selecție și angajare în conformitate cu legislația în vigoare.
Respectivele proceduri se derulează treptat, având ca scop final angajarea de persoane calificate și specializate în domeniu.
Asistentul social/lucrătorul social întreține și menține relații interpersonale cu superiorii ierarhici, colegii și persoane din exteriorul instituției deoarece ea este cea care transmite informații între aceștia, informații legate de gestionarea cazurilor de minori aflați în situație de risc și a măsurilor întreprinse.
Transmiterea informațiilor în timp util și în funcție de importanță redă eficiența de care dă dovadă asistentul social/lucrătorul social.
Acest lucru este deosebit de important pentru rezolvarea diferitelor situații și respectarea procedurii de lucru, a anumitor termene, altfel spus pentru bunul mers al activității compartimentului de asistență socială și protecția copilului din cadrul autorității publice locale.
Odată cu adoptarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, în prezent republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost simplificată munca asistenților sociali/lucrătorilor sociali din domeniul protecției copilului, deoarece legea stipulează o arie mult mai vastă de intervenție, dar în același timp are și foarte multe vicii de procedură, care îngreunează procesul de rezolvare a situațiilor. Această lege a fost concepută a fi focalizată pe drepturile copiilor, ceea ce face ca de multe ori cei vizați de acest text legal (copiii și adulții care îi au în grijă) să nu înțeleagă corect spiritul reglementării și au tendința de a abuza de prevederile ei. Este meritoriu faptul că această lege a fost elaborată cu ajutorul specialiștilor UNICEF, dar, din păcate, fără un număr suficient de consultări cu specialiștii din rândul instituțiilor naționale cu activitate în domeniu. A rezultat un act normativ, copie fidelă a Convenției ONU, cu privire la protecția copilului, fără să țină seama de situația socio‐economică a țării.
Anterior anului 2004, actele normative în domeniul protecției copilului specificau doar drepturile copilului si nu prevedeau obligații și responsabilități pentru copii, în funcție de gradul lor de dezvoltare.
Consfințirea prin cadrul normativ în vigoare a drepturilor de care beneficiază copiii și tinerii ocrotiți de sistemul de protecție, le permite acestora să aibă un cuvânt de spus în ceea ce privește viața lor, le oferă posibilitatea de a‐și exprima părerile, de a discuta problemele pe care le consideră importante, precum și de a căuta și a primi informații relevante pentru ei.
Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, atribuie Consiliilor locale un rol primordial în domeniul prevenirii separării copilului de părinții lor.
Ele dețin responsabilitatea principală pentru prevenire și, alături de alte instituții, au responsabilitatea de a sesiza Direcția de asistență socială și protecția copilului dacă există situații de risc social.
Sprijinirea familiilor pentru a oferi o îngrijire de calitate pentru copiii lor este o activitate de importanță deosebită și este important să fie recunoscută de toți cei implicați pentru a i se acorda prioritatea necesară.
Bibliografie
Agenția Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului – ANPFDC – Metodologia de lucru privind colaborarea dintre direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului și serviciile publice de asistență socială/persoane cu atribuții de asistență socială, în domeniul protecției drepturilor copilului din 13.03.2006
Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, Ordin nr. 88/2004, pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind centrul de consiliere și sprijin pentru părinți și copii, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 726 din 12/08/2004
Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, Ordinul nr. 24/2004 publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 247 din 22/03/2004
Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție Ordinul 286/6 iulie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea Planului de servicii
Balahur Doina, Protecția drepturilor copilului ca principiu al asistenței sociale, Editura C.H.Beck, 2001;
Bilouseac Irina, Descentralizarea și deconcentrarea în managementul serviciilor publice, Editura didactică și pedagogică, București, 2013;
Bilouseac Irina, Servicii publice, Editura didactică și pedagogică, București, 2013;
Constituția României;
Convenția ONU cu privire la drepturile copilului – Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 109 din 28 septembrie 1990;
Corhan Adriana, Dreptul familiei. Teorie și practică, Editura Lumina Lex, 2006;
Emese Florian, Protecția drepturilor copilului, ediția 2, Editura C.H.Beck, 2007;
Gibbons J.: "Ocrotirea copilului si a familiei – politica, practica, cercetare", 1992, curs editat cu sprijinul UNICEF;
H.G. nr. 1434/2004 privind atribuțiile și Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a Direcției generale de asistență socială și protecția copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
Legea nr. 47/2006 privind sistemul național de asistență socială, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 239/16.03.2006;
Lupașcu Dan, Dreptul Familiei, Editura Wolters Kluwer, 2005;
Metodologia de lucru privind colaborarea dintre direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului și serviciile publice de asistență socială/persoane cu atribuții de asistență socială, în domeniul protecției copilului din 13.03.2006;
Mihăilescu, Ioan (coord.), Povara unui deceniu de tranziție. Situația copilului și a familiei în România, UNICEF, 2000;
Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și Bernard Brunches International Group- București – Coautor – Program de formare în practica asistenței sociale. Cunoștințe și deprinderi de bază pentru referenții sociali din cadrul autorităților publice locale. Manualul formatorului, în cadrul Proiectului Phare Construcția Instituțională a Serviciilor Sociale în România;
Ordinul 80/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea planului de servicii și a Normelor metodologice privind întocmirea planului individualizat de protecție.
Revista de Asistență socială, editată de Catedra de Asistență socială, Facultatea de Sociologie și Asistență socială, Universitatea din București, sub egida Comisiei Interministeriale de Asistență Socială, a Comisiei guvernamentale Anti-Sărăcie și promovare a incluziunii sociale și a Reprezentanței UNICEF în România;
Salvați Copiii, Ghid juridic privind protecția copiilor și a familiei, 2005;
Zamfir, Elena (2002). Asistența socială în România. Revista de Asistență Socială nr.1.
Anexe
Anexa 1 – Plan de servicii
Anexa 2 – Dispoziția Primarului de aprobare a Planului de servicii
Anexa 3 – Raport de vizită
Anexa 4 – Ancheta socială
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Organizarea Si Functionarea Compartimentului de Asistenta Sociala Si Protectia Copilului din Cadrul Primariei Municipiului Campulung Moldovenesc (ID: 122699)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.