. Organizarea Si Functionarea Burselor DE Marfuri

CUPRINS

Capitolul 1 Istoricul Burselor de Marfuri

Aparitia si evolutia burselor

Bursele de marfuri in Romania

Capitolul 2 Organizarea Burselor de Marfuri

Definitii,Clasificari,Functii

Institutia Bursei

Structura Burselor de Marfuri

Structura Functionala

Conducerea Bursei

Elementele Tehnicii de Tranzactii

2.6.1. Ordinele de Bursa

Cotatiile sau Cursurile Bursiere

Scopurile Tranzactiilor Bursiere

2.7 Notiuni Generale de Hedging

2.7.1 Hedgingul pe Pietele Futures

Capitolul 3 Functionarea Burselor de marfuri in Romania

3.1 Terminalul BRM Craiova

3.2 Terminalul BRM Brasov

3.3 Terminalul BRM Cluj

3.4 Terminalul BRM Constanta

3.5 Terminalul BRM Iasi

3.6 Terminalul BRM Prahova

3.7 Terminalul BRM Timisoara

Capitolul 4 Concluzii

Organizarea și funcționarea burselor de mărfuri

Cap. 1 Istoricul Burselor de mărfuri

Apariția și evoluția burselor

Apariția și dezvoltarea burselor reprezintă consecințele progreselor pe care societatea le-a înregistrat în domeniul schimburilor și al organizării pieței. Acest proces evolutiv a început cu mult timp în urmă și continuă și în prezent.

Dacă până în secolul al XX-lea evoluția burselor era legată de evoluția societății, bursa în genera, începând cu sfârșitul secolului al XX-lea și începând cu secolul al XXI-lea, evoluția bursei este în principal legată de progresele deosebite ce le-a înregistrat tehnologia informației și a telecomunicației.

Elementele specifice bursei au existat în dezvoltarea societății umane, cu mult înainte de era noastră în comerțul din Mesopotamia, Arabia, Grecia, Imperiul Roman, India, China, Egipt și aspecte interesante de schimb de bunuri erau și între triburile africane. Literatura amintește o formă originală practicată cu mii de ani în urmă triburile africane. Locuitorii înarmați ai unui trib duceau produsele în locuri anumite, unde le depuneau apoi se retrăgeau. Locuitorii altui trib, de asemenea înarmați, veneau și depuneau alături produsele de schimb, apoi se îndepărtau. Primii se apropiau și dacă produsele conveneau, se făcea schimbul; dacă nu, din nou se retrăgeau pentru ca cel de-al doilea trib să completeze cu produse până la realizarea schimbului.

Se apreciază că între Tigru și Eufrat au apărut primele operațiuni de a da cu împrumutul, care au reprezentat în fapt germeni ai inventării băncii de mai târziu și care au ajutat pe comercianții acelor locuri și timpuri să-și dezvolte activitatea contribuind astfel la înflorirea comerțului Mesopotamiei cu lumea întreagă.

Grecii antici își păstrau averile în temple, ca cel a lui Apolo din Dales, averi cu care apoi comercianții și marinarii girau și finanțau schimburile de mărfuri și marile companii maritime, cum a fost cea a comercianților corinteni din secolul IV î.ch.

Totodată, atât în Grecia cât și în Imperiul Roman, se formează o practică nouă, care se desfășoară în paralel cu schimbul tradițional. In timp ce uzanțele obișnuite presupun vânzarea cu livrarea imediată a mărfii și plata prețului, practica nouă constă în tranzacția cu „mărfuri viitoare”, adică bunuri ce la data negocierii și încheierii contractului nu erau prezente decât sub formă de cele ce numim astăzi mostre sau eșantioane, executarea contractului realizându-se la un anumit termen. In fapt asemenea tranzacții reprezintă germenii operațiunilor bursiere la termen de astăzi.

În accepțiunea practicii bursiere de astăzi, astfel de operațiuni la termen, denumite din engleză futures, cu nuanțări destul de bine conturate au fost practicate atât în Asia cât și în Europa și America, începând cu secolele al XVI-lea și al XVII-lea și cu mare dezvoltare în secolul al XIX-lea perfecționându-se mult în secolul al XX-lea mai ales după 1980.

Originile comerțului la termen au fost identificate în sistemul de târguri medievale care a permis Japoniei să-și organizeze piața la termen începând cu anul 1697 cu un secol și jumătate înaintea Statelor Unite.

Tot în Japonia, sistemul relațiilor de distribuție a producțiilor de orez a determinat în secolul al XVII-lea, apariția a ceea ce astăzi denumim hărți de valoare. Acestea își au originea în tichetele de orez, care erau documente de depozit pe baza cărora se vindea orezul de către proprietarii de pământ și care îl obțineau pe baza rentei în natură realizată pentru fiecare recoltă de orez. Aceste tichete de orez, având acoperire reală în produs fizic-orez, au obținut calitatea de bani de hârtie, respectiv hârtiile de valoare.

În America în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea producătorii de cereale din zona Chicago vindeau produsele lor comercianților locali, care le revindeau la preț fix la Chicago unor angrosiști care le preluau și le transportau pe apă, numai primăvara când se dezghețau râurile. Acest mod de comerț permitea comercianților locali să primească pe lângă prețul sigur obținut și credite de la cumpărătorii din Chicago sau din partea băncilor cu care puteau să-i plătească pe furnizorii de cereale.

Pe parcurs și mai ales după războiul civil (1881-1885) devin tot mai interesați de acest fel de comerț, tot mai mulți speculatori care urmăreau cumpărarea sau vânzarea drepturilor de proprietate asupra cerealelor fără însă a avea intenția de a prelua efectiv cerealele.

Pe parcursul acestor practici a apărut tot mai necesară nevoia de a se adopta reguli privind proceduri în situații de livrări deficitare, standarde privind reglementarea livrării, norme vizând plățile finale și condițiile legate de garanțiile necesare.

Asemenea practici au avut ca efect instituționalizarea bursei.

Această instituție numită bursă a apărut la început în porturi în localuri și spații anumite unde se întâlneau cei interesați de comerț, de traseul și încărcătura navelor maritime, de problemele comerciale din alte țări sau zone geografice, de mersul tranzacțiilor de pe alte piețe, de mărfurile ce se cer și cele ce se oferă, de capacitatea de credit a negustorilor, de posibilitatea de a da cu împrumut bancherilor etc.

De-a lungul secolelor, bursele și-au arătat viabilitatea, îmbinând cu suplețe și dinamism tehnicile tradiționale de comercializare cu mijloace de comunicare și informare tot mai moderne, rezultând de fiecare dată o etapă nouă în procesul de civilizare a raporturilor vânzător-cumpărător, în care profitul era tot mai strâns legat de concentrarea schimburilor, reglementarea tranzacțiilor, comerțul cu bunuri viitoare sau virtuale, făcând din timp și distanță surse de câștig.

După al doilea război mondial, în țările care au înlocuit tipul de economie concurențială cu cel centralizat au fost desființate bursele de mărfuri și valori.

Aceste țări au avut tradiții și experiență notabile în activitatea bursieră, dar au fost brutal întrerupte de regimul comunist Bursa de la Moscova a fost închisă în 1924, iar în celelalte țări din cadrul Cortinei de Fier în anii următori celui de-al doilea război mondial.

După căderea Cortinei de Fier și trecerea la economia concurențială, reînființarea instituției bursiere în toate țările foste socialiste din Europa Centrală și de Est a devenit o opțiune firească întrucât bursa este o componentă esențială a reformei mecanismelor ce urmăresc înlocuirea formelor totalitare de realizare a legăturilor dintre agenții economici, cu forme concurențiale menite să relanseze circuitul financiar pe criterii economice într-un sistem guvernat de legile pieței.

În procesul de constituire și punere în funcțiune a bursei din Budapesta, Varșovia, Moscova și București au contribuit cu servicii de consultanță și asistență, firme și instituții din SUA, Japonia, Franța, Austria.

Prima bursă, în accepțiunea modernă, se pare că a fost cea de la Anvers, înființată în anul 1531. Bursa din Anvers avea o clădire proprie unde se încheiau tranzacții cu mărfuri coloniale.

În anul 1554 s-a înființat la Londra o bursă denumită „Royal Exchange”, care din anul 1773 s-a profilat numai pe schimbul de efecte financiare .

În anul 1639 apar la Paris o serie de agenții de schimb în domeniul negocierii titlurilor de valoare; apoi, la Lyon, Toulouse și Rouen, iar spre sfârșitul secolului al XVII-lea, la Montpellier se inaugurează o bursă.

În Germania, la jumătatea secolului al XVI-lea apar primele burse la Augsburg, Nurnberg și Hamburg, iar la începutul secolului al XVII-lea, Bursa din Berlin.

La începutul secolului al XVII-lea la Amsterdam mărfurile se puteau negocia în baza contractelor „options” prin care se permitea convenirea unui preț în baza căruia cumpărătorul obținea de la vânzător dreptul de a cumpăra o cantitate de marfă la o dată stabilită în viitor.

Bursele au mai fost înființate la Bruxelles (1699), Paris (1724), Viena (1761), New York (1792), Bruxelles (1801), Milano (1833), Roma (1824), Madrid (1831), Geneva (1850), Tokyo (1855).

În secolul al XVIII-lea și în prima jumătate a secolului al XIX-lea în Olanda și Anglia comerțul „Sport” devenise deosebit de important pentru materii prime, produse agro – alimentare și industriale.

În anul 1848 și-a început activitatea Chicago Board of Trade (CBOT) ca bursă de grâne. Câțiva dintre cei mai pricepuți comercianți de grâne au hotărât să se reunească într-o bursă organizată de cereale (CBOT).

În anul 1874 negustorii au format Bursa de Produse din Chicago, unde se comercializau la început: unt, ouă, brânză, păsări domestice și alte produse agricole. Mai târziu aceasta a fost numită Bursă de Unt și Ouă din Chicago (Chicago Butter & Egg Board). În cele din urmă aceasta a început să tranzacționeze tipuri de mărfuri atât de multe și diverse, încât în anul 1991 a fost numită, mai aproape de realitate Chicago Marcantile Exchange.

În anul 1880 doar grâul, porumbul, ovăzul și bumbacul făceau obiectul tranzacțiilor la termen. Cu timpul, gama produselor tranzacționate la termen s-a extins cu materii prime industriale (cupru, plumb, zinc), carcase de porc, vite vii, cherestea, suc de citrice.

În anul 1972 Chicago Mercantile Exchange (CME) inaugurează tranzacționarea contractelor futures pe valută-primele contracte furures financiare, iar în anul 1975 CBOT lansează primele contracte futures pe rata dobânzii. În anul 1982 Kansas City Board of Trade inițiază primele contracte futures pe indici bursieri.

Istoria s-a repetat în ceea ce privește reglementarea contractelor futures de pe piețele financiare. Deși acestea erau cunoscute încă din 1970 și au fost lansate în 1972, legea care le reglementa a fost adoptată în 23 octombrie 1974.

În prezent, numărul burselor care funcționează în lume trece de o sută, din care optsprezece sunt în SUA, unsprezece în Anglia, opt în Germania, șapte în Franța. Există astăzi 60 de burse futures și de opțiuni răspândite în 37 de țări.

1.2. Bursele de mărfuri în România

După cum relatează Nicolae Iorga în Istoria Comerțului (1973) apare ideea organizării unor Burse în București și Brăila. În anul 1840 în ziarul „Mercurul Brăilei” este prezentat „Codul de Comerț” care cuprinde prima reglementare generală a burselor de comerț în Muntenia. Acest cod a fost pus în practică și în Moldova, unde a fost extins oficial după unirea Principatelor, în cadrul acțiunii de unificare legislativă, prin legea din 7 decembrie 1863. „Codul de Comerț” din 1840 constituie o reproducere a „Codului Comercial Francez” din 1807. In 1865 în ziarul „Monitorul Jurnalul Oficial a Principatelor Unite Române” apare primul proiect de lege pentru instituirea burselor de comerț la: București, Iași, Galați și Brăila care cuprinde reglementarea organizării și funcționării acestor burse.

Deși legea din 1929, cunoscută sub denumirea ”Legea Madgeam” admitea operațiunile la termen, acestea nu au fost practicate în România până în 11 iulie 1977, când au fost lansate în premieră la Bursa din Sibiu.Pe fondul unui volum de tranzacții scăzut pe piața mărfurilor fungibile și a lipsei unui cadru legislativ care era tot mai mult cerut pe piața din România, Bursa Monetar Fut pe piața din România, Bursa Monetar Financiar și de Mărfuri Sibiu s-a orientat în lansarea contractelor futures pe indici bursieri și valute. Este cunoscut faptul că lansarea cu succes a unui contract futures depinde de lichiditatea pieței activului de bază. Aceasta a fost premisa care a determinat reorganizarea Bursei de Mărfuri Sibiu ca piață financiară. Prima inițiativă legislativă după 1990 a avut loc în 28 august 1977 prin Ordonanța 69 privind „Legea burselor de mărfuri”. Ea venea să contureze modul de organizare al burselor de mărfuri în vederea tranzacționării de contracte futures și opțiuni.

Formarea și consacrarea burselor de mărfuri în România, se impune fără echivoc, întrucât înlocuirea formelor totalitare de realizare a legăturilor dintre agenții economici, cu forme concurențiale ce generează reluarea circuitului economic, va avea sorți de izbândă numai dacă se realizează condiții pentru o confruntare liberă și deschisă între cerere și ofertă ca bază pentru normalitate în raportul dintre producție și consum, caracterizată în obținerea de prețuri renumeratorii de către participanții la tranzacții. În lipsa unei piețe bursiere mecanismele economice de reglare a raportului cerere-ofertă exprimate prin „mâna invizibilă” sunt uzurpate de „mâna ascunsă” a celor ce utilizează resorturile pieței negre pentru a distorsiona raporturile de normalitate din economie.

Înflorirea în ultimii șapte ani, în România a pieței negre, se explică, prin incapacitatea sistemului de a realiza cadrul legislativ adecvat condițiilor necesare dezvoltării activității productive atât în industrie cât și în agricultură prin cerere cu subtilitate voită sau inconștientă, a mecanismului generator de corupție.

Realitatea economiei românești conturează un paradox privind necesitatea bursei de mărfuri pe deoparte mediul economico-legislativ este ostil acestei instituții, iar pe de altă parte atât speculațiile comerciale cât și producătorii agricoli simt tot mai mult nevoia de a utiliza instrumentele mecanismului bursei. În același timp, realizarea fenomenului economic din România, gravat de o lipsă de educație în materie de bursă a indus ideea că bursa de mărfuri este un instrument inutil.

Reînființarea burselor de mărfuri în România ca subiect de drept comercial, care s-a dovedit încă de la început că nu constituie un suport juridic suficient pentru funcționarea și asigurarea credibilității burselor de mărfuri , din cel puțin trei considerente:

Scopul principal al burselor nu este obținerea de profit ca în cazul societăților comerciale ci este organizarea mecanismului de negociere a ofertelor de vânzare-cumpărare. Bursa trebuie să rămână, în accepțiunea generală, o societate non -profit. În practica internațională membrii bursei dețin acțiuni numite certificate de bursă care nu le aduc dividende ci le dau dreptul la ocuparea unui loc în ring pentru tranzacționarea împreună cu avantajele ce decurg din acest drept.

Bursele de mărfuri trebuie să fie organisme cu putere de autoreglementare organizate expres, ceea ce legea 31/1990 nu prevede pentru facilitatea comerțului cu mărfuri: titluri de mărfuri, hărți de valoare pentru mărfuri, asigurări maritime, fluviale sau pentru mărfuri

Lipsa din legea 31/1990 a prevederilor vizând organizarea supravegherii tranzacțiilor bursiere, supravegherea întâlnită la cele mai multe burse din lume, în care statul s-a implicat ca și garant al credibilității, transpatrnței și certitudinii operațiilor de bursă.

Începând din anul 1992 în România s-a legat firul relansării fenomenului

bursier, întrerupt după al II-lea război mondial, organizându-se următoarele burse de mărfuri: Bursa Transilvania din Cluj-Napoca, Bursa Maritimă și Mărfuri Constanța, Bursa Română de Mărfuri București, Bursa Lemnului, Hârtiei și Materiale de Construcții Piatra Neamț, Bursa Agricolă și de Mărfuri Generale Arad, Bursa Universală Brașov, Bursa de Mărfuri Timișoara, Bursa de Mărfuri Generale Brăila, Bursa de Mărfuri Sibiu și Bursa Moldovei de Jos. Toate aceste burse s-au reunit în scopul realizării unei unități în gândire și activitate formând Uniunea Burselor de Mărfuri din România

Cap.2 Organizarea burselor de mărfuri

2.1. Definire, clasificare , Funcții

Definirea bursei

Bursa cunoaște mai multe definiții întrucât condițiile care au generat-o, funcțiile pe care le-a avut și le are în prezent sunt diferențiate și ca atare și noțiunea de bursă beneficiază de o serie de nuanțări și percepte.

În limbajul comun termenul bursei este utilizat în două înțelesuri diferite, unul precis și altul generic. În primul caz termenul conduce la precizarea alocației bănești pentru studii oferite de stat sau de diverse organizații pentru elevi, studenți, cercetători etc. Al doilea sens include o serie de variante semantice cum ar fi:

Piața în general, ca loc unde se realizează schimburi comerciale. Noțiunea de bursă pentru acest înțeles, provin de la localurile din porturile italiene ce aveau ca semn distinctiv o pungă de bani, borsa în care prin anii 900 se întâlneau comercianții.

Tranzacții în baza cărora se stabilește nivelul prețurilor pentru diferite categorii de valori și bunuri.

Bursa neagră, sintagmă ce sugerează ideea de piață ca un mod de existență și funcționarea clandestină reprezentând relații de schimb care se sustrag normelor legale privind actele și faptele de comerț.

După alți autori, bursa este și o tehnică managerială de afaceri economice, specifică economiei de piață.

Dicționarul bursier definește bursa ca o piață publică organizată unde sunt tratate valori mobiliare și alte bunuri fungibile. Această piață are loc, în general în fiecare zi, pe durata a câtorva ore.

Dicționarul de termeni și expresii utilizabile în tranzacții bursiere arată că bursa este o instituție non profit în cadrul căruia au loc tranzacții organizate cu titluri financiare, drepturi și titluri de mărfuri, executate după reguli stabile, obligatorii pentru toți participanții.

Lucrarea „Efecte de comerț, hărți de valoare, mecanisme bursiere în economia de piață” menționează că bursa este cea mai desăvârșită formă de piață.

Lucrarea „Management internațional” definește bursa ca o tehnică managerială specifică economiei de piață, având un caracter concurențial și care concretizează în timp și în spațiu cererea și oferta de mărfuri, servicii, valori și se desfășoară după o procedură determinată, potrivit unui program, într-un loc cunoscut în privința vânzătorilor și a cumpărătorilor sau a reprezentanților acestora.

Tratatul de economie politică arată că apărute cu secole în urmă bursele de mărfuri și valori reprezintă și astăzi cele mai importante instituții de piață ale economiei moderne.

Alte tratate de economie politică nu oferă definiții pentru bursă, ci abordează bursa de mărfuri și bursa de valori în mod separat.

În „Legea română asupra burselor” din 1929 – „Legea Madgearu” arată că bursele sunt instituții publice create în scopul de a reuni pe comercianți, industriași și producători, amatori și asiguratori în vederea negocierii valorilor publice și private, monedelor, devizelor, mărfurilor, închirierii vaselor și acoperirii riscurilor de tot felul.

Bursa este o piață, dar care și particularizează prin obiectul tranzacțiilor și modul de organizare și funcționare.

Într-o lucrare din domeniul dreptului se apreciază că bursele sunt instituții unde se negociază valori mobiliare sau mărfuri după o procedură anumită și numai de către anumiți intermediari, sub supravegherea unor autorități.

Clasificarea burselor

În literatura de specialitate se regăsesc diferite clasificări ale burselor, dar care în esență se reduc la următoarele criterii:

După sfera și importanța tranzacțiilor bursele se delimitează în trei categorii:

bursa cu funcțiuni locale a căror sferă de activitate acoperă comerțul de mărfuri și valori dintr-o anumită zonă geografică și care au o influență regională;

bursă de importanță națională concentrând activitatea specifică bursei din țara respectivă;

burse internaționale în care tranzacțiile bursiere nu au o garanție cuprinzând întreaga lume.

Din punct de vedere al formei de constituire respectiv al persoanelor care le înmânează și administrează există trei feluri de bursă:

burse private – fondate, organizate și administrate de particulari sub forma societăților pe acțiuni sau asociații ale comercianților sau camere de comerț;

bursele de stat – înființate, organizate și administrate de autoritățile guvernamentale;

bursele cu statut juridic mixt – pot fi clasificate atât ca burse de stat, cât și private întrucât parțial funcționează ca instituții publice guvernate de legea din cantonul respectiv, dar după modul de operare sunt companii private.

După obiectul tranzacțiilor pot fi delimitate două grupe de burse:

burse generale – în care se tranzacționează o gamă variată de mărfuri, titluri de proprietate sau devize;

burse specializate care se ocupă cu o gamă strict precizată a tranzacțiilor și care în cele mai multe cazuri au menționat în denumirea lor și specificul activității pe care o desfășoară.

în funcție de criteriul de admitere la tranzacții, bursele se clasifică în două categorii:

a. burse cu acces limitat, unde dreptul de a efectua tranzacții îl au numai membrii bursei și cei care au obț respectiv, dar după modul de operare sunt companii private.

După obiectul tranzacțiilor pot fi delimitate două grupe de burse:

burse generale – în care se tranzacționează o gamă variată de mărfuri, titluri de proprietate sau devize;

burse specializate care se ocupă cu o gamă strict precizată a tranzacțiilor și care în cele mai multe cazuri au menționat în denumirea lor și specificul activității pe care o desfășoară.

în funcție de criteriul de admitere la tranzacții, bursele se clasifică în două categorii:

burse cu acces limitat, unde dreptul de a efectua tranzacții îl au numai membrii bursei și cei care au obținut de la conducerea bursei autorizații specifice de participare.

burse cu participare nelimitată, existând condiții specifice de la o bursă la alta care trebuie îndeplinite; accesul se face gratuit sau pe baza unei taxe de participare.

Funcțiile bursei

Modul în care au apărut, s-au organizat și funcționează au imprimat bursei o serie de funcții care pot fi sintetizate după cum urmează:

Funcția de centralizator al tranzacțiilor se realizează prin intermediul unui mecanism care permite accesul direct și continuu la informațiile de piață și asigură concentrarea ordinelor de vânzare și cumpărare în vederea formării în condiții de piață, respectiv concurență a prețurilor, bunurilor și valorilor tranzacționate.

Funcția de releu între surplusul și nevoia de mărfuri și fonduri se concretizează prin legăturile ce se stabilesc prin intermediul bursei între diferite piețe ale produselor fizice și financiare, legături ce se materializează într-o varietate de tipuri de tranzacții.

Funcția de motor al vieții economice vine în continuarea funcției de releu întrucât bunurile și valorile ajung de la cei care dispun sau le prisosesc, la cei care au nevoie de ele, permițând realizarea unor proiecte investiționale care contribuie la dinamizarea economiei.

Funcția de barometru al vieții economico-financiare dintr-o țară sau din plan mondial se realizează de către bursă prin modul de organizare și sistemul de funcționare care asigură în permanent cunoașterea și tendința ce o are economia în general și economia unei țări în special.

Funcția de simbol a economiei concurențiale este realizată de bursă prin efectul celorlalte funcții menționate mai sus. Bursa prin specificul ei concretizează cererea și oferta, creând condiții pentru concurență, astfel ca prețurile bursiere capătă un rol însemnat în menținerea, reorientarea și restructurarea economiei prezente și viitoare. Bursa este un simbol al economiei de pia bursiere capătă un rol însemnat în menținerea, reorientarea și restructurarea economiei prezente și viitoare. Bursa este un simbol al economiei de piață, întrucât ea reprezintă tranzacția în genere, tranzacțiile bursiere se deosebesc de tranzacțiile particulare efectuate întâmplător prin negociere între partenerii determinați. Funcția de simbol a economiei este dată deci de capacitatea bursei de a simplifica și uniformiza practicile comerciale, de obicei anarhice și greoaie.

Funcția de obiect de interes pentru lumea de afaceri, lumea economică, lumea politică și pentru opinia publică este realizată de bursă în primul rând prin faptul că este deținătoare de informații din cele mai variate domenii, iar rezultatele propriei activități, adică a tranzacțiilor au repercursiuni în cele mai neașteptate domenii întrucât asupra bursei acționează un complex de factori.

2.2 Instituția bursei

Dezvoltarea în timp a activității economice și financiare a conturat tot mai mult necesitatea perfecționării relațiilor dintre agenții economici, creșterea eficacității raporturilor dintre ei și consolidarea încrederii reciproce. În aceste deziderente a răspuns bursa, care în timp se constituie într-o situație. O situație presupune reguli stricte de conduită pentru cei care folosesc serviciile ei, reguli bazate pe justiție, echitate, transparență, profesionalism și disciplină, reguli care se regăsesc în ceea ce am defini conceptual instituția bursei. Instituția bursei este deci o persoană juridică care prin obiectul de activitate, forma juridică, organizare și funcționare se autoreglementează și se autoguvernează. Principiul autoreglementării dă dreptul instituției bursei ca în limitele legii să-și stabilească modul de organizare și funcționare prin elaborarea și adoptarea statutului și regulamentului. Principiul autoguvernării se realizează diferit de la țară la țară și chiar de la bursă la bursă în funcție de cadrul legislativ general, statutul juridic al instituției și rolul pe care această instituție trebuie să- l aibă în viața economico – financiară.

Membrii bursei

În funcție de specificul bursei și reglementările legale din diverse țări, persoanele care se asociază sau sunt autorizate în vederea constituirii unei burse, calitate din care decurg apoi o serie de drepturi și obligații riguros stabilite și respectate.

Obținerea calității de membru are în vedere o serie de condiții: frecventarea anterioară a bursei în decursul unei perioade, deținerea unei firme proprii sau prestarea unei anumite activități. În funcție de specificul bursei și reglementările legale din diverse țări, persoanele care se asociază sau sunt autorizate în vederea constituirii unei burse, calitate din care decurg apoi o serie de drepturi și obligații riguros stabilite și respectate.

Obținerea calității de membru are în vedere o serie de condiții: frecventarea anterioară a bursei în decursul unei perioade, deținerea unei firme proprii sau prestarea unei anumite activități, recomandarea din partea unor membri ai bursei și garantarea acestora pentru solicitant.

Membrii burselor diferă de la o bursă la alta. În cazul burselor cu casa de cliring, membrii sunt foarte numeroși, dar în practică numai un număr limitat au loc la bursă. În ce privește bursele de mandanți, cum este cazul Bursei de metale din Londra (LME – London Metal Exchange) – acestea se bizuie pe un număr redus de membri, circa 30 maxim. Numărul limitat al membrilor bursei nu afectează negativ volumul tranzacțiilor, întrucât prin intermediul membrilor bursei se poate încheia un număr nelimitat de afaceri.

Drepturile membrilor bursei constau în principal în următoarele:

dreptul de a participa la elaborarea și modificarea statutului și regulamentului;

dreptul de a fi prezent direct sau prin reprezentați și de a efectua tranzacții bursiere în cont propriu sau pentru terți. Comisioanele pe care membrii bursei le percep pentru aceste operațiuni reprezintă venituri rezultate direct din calitatea de membru;

dreptul de a participa la administrarea instituției bursiere și de a alege și a fi ales în organele de conducere.

Obligațiile membrilor bursei constau în principal în următoarele:

să dispună de un volum minim de capital în funcție de natura și mărimea afacerilor pe care le desfășoară și să prezinte garanțiile prevăzute de lege și regulamentul bursei;

să contribuie la fondurile bursei în modalitățile și volumul stabilit prin statut și regulament;

să respecte toate obligațiile stabilite prin lege și regulamentul bursei privind negocierea, încheierea și executarea tranzacțiilor bursiere.

Managementul instituției bursei constă în organizarea, conducerea și administrarea burselor și se realizează diferit de la o țară la alta și de la bursă la bursă în funcție de cadrul legislativ, general de regulamentele proprii și caracteristicile pieței în care instituția bursei activează.

Literatura de specialitate conturează un model general al managementului bursei care include patru tipuri de organisme: de decizie, de execuție, de consultanță și control.

Organismele de decizie cuprind: adunarea generală în cazul burselor constituite ca societăți pe acțiuni, asociația bursei în cazul asociațiilor fără scop lucrativ. În principal aceste organe de decizie își au obiect de activitate:

elaborarea și modificarea statutului și regulamentelor de funcționare;

desemnarea organelor de conducere permanentă și a comitetelor de bursă;

supravegherea și controlul general de activități ale bursei.

Organele de execuție urmăresc desfășurarea normală a activității curente a bursei prin angajați cu funcții de răspundere și cu funcționari cu rol operativ. Principalele departamente operative sunt organizate în funcție de modul de organizare al tranzacțiilor. Principalele departamente sunt: pentru cotații, de supraveghere a pieței, de cliring informativ, de analiză și cercetare-dezvoltare, de relații internaționale și de relații cu publicul. Există de asemenea o serie de servicii funcționale pe probleme tehnice, de personal, administrativ, secretariat.

Organele consultative au rolul de a asista și consilia prin specialiști și experți, organele de conducere ale instituției și se numesc generic comitete. Aceste organe au atribuții permanente sau speciale.

Pentru atribuțiile permanente funcționează în general patru tipuri de comitete: de supraveghere, pentru membri, pentru etică bursieră și pentru operațiuni cu produse noi bursiere.

Atribuțiile speciale se referă la informatizarea și aranjarea bursei.

Organele de control lucrează în colaborare cu comitetul de supraveghere și cel de etichetă și răspund în fața Adunării generale. Personalul de control este format din specialiști, experți sau cenzori aleși fie din membrii bursei, fie din membri ai organismelor și instituțiilor financiare, ca reprezentanți ai statului.

2.3 Structura burselor de mărfuri

Bursa de mărfuri este bursa în cadrul căreia au loc tranzacții organizate cu drepturi și titluri de mărfuri fungibile. Termenul fungibil este specific științelor juridice, fiind atribuit acelui lucru sau bun care poate fi înlocuit cu altul de același fel, de aceeași calitate și aceeași cantitate în cazul când formează obiectul unei obligații.

Pentru ca marfa să poată fi obiect de tranzacții la bursă trebuie să îndeplinească următoarele condiții pe lângă atributul de fungibil:

Un anumit grad de standardizare caracterizat prin omogenitate sub aspectul calitativ, astfel încât să existe fără echivoc garanția că între ceea ce s-a negociat în contract și ceea ce se va livra nu există nici o diferență. De asemenea, trebuie să aibă un grad redus de prelucrare, ca o condiție a menținerii caracterului de produs de masă nediferențiat, omogen.

O importanță strategică mare în comerțul mondial, adică marfa respectivă să intereseze un număr mare de vânzători și cumpărători, deci să existe o piață largă cu un număr suficient de mare de comercianți și cumpărători finali care să excludă posibilitatea de a se crea monopol pentru a influența prețul și condițiile de tranzacționare.

Să fie o marfă atractivă, adică să creeze o piață atractivă pentru speculatori, pentru vânzători și cumpărători, prin oscilații mari și frecvente ale prețurilor rezultate din variația mare a cererii și ofertei, bazată pe câștiguri din tranzacții cu astfel de mărfuri.

Să fie depozitabilă, respectiv să ofere prin natura ei certitudinea că există în cantitatea și la data realizării contractului negociat la bursă. Progresele tehnologiei în domeniul păstrării și depozitării mai ales a produselor agroalimentare au dus la apariția burselor de carne, cum ar fi cea din Chicago pentru vite de măcelărie.

Printre definițiile date bursei de mărfuri, menționăm din literatura de specialitate următoarele:

Bursa de mărfuri este bursa în cadrul căreia au loc tranzacții organizate cu -drepturi și titluri de mărfuri fungibile (Commodity Exchange).

„Bursele de mărfuri reprezintă o piață caracteristică economiei capitaliste unde se cumpără și se vând mărfuri fungibile, după o procedură specifică, care se desfășoară potrivit unui program prestabilit, într-o anumită sală, în prezența vânzătorilor și cumpărătorilor sau a reprezentanților acestora”

„Bursele de mărfuri sunt piețele caracteristice ce concentrează în același loc și în același timp, o mare parte din cererea și oferta mondială de anumite produse, pe care se desfășoară curent tranzacțiile de vânzare-cumpărare, după o procedură specială, motivate atât de nevoi reale cât și de intenții speculative.”

Comerțul „spot” presupune cumpărarea sau vânzarea de mărfuri fizice disponibile pentru livrarea imediată sau foarte apropiată, contra plată în numerar. Asemenea tranzacții se pot încheia în bursă sau în afara ei. Prin urmare contractele „spot” sunt cele care în momentul încheierii este legat direct, în timp, de cel al livrării și plății – marfa se găsește în depozit și prețul nu se modifică. Contractele nu sunt, în general standardizate.

Comerțul „forward” se realizează prin vânzări și cumpărări de mărfuri cu livrarea ulterioară, oriunde doresc părțile, prin negocierea prețului, fără a avea la bază un contract standardizat sau obligația de a face cunoscute prețurile convenite, iar riscurile cu care se confruntă o parte contractată depinde în întregime de cealaltă parte.

În această situație, contractele forward sunt contracte spot, în care momentul livrării este rupt, în timp, de momentul încheierii contractului, existând o diversitate de modalități de plată (de la ordin de plată, deci plată în avans – la cash sau acreditiv). Acest decalaj se datorează, în general, următoarelor situații:

distanța mare, în spațiu, între cumpărător și vânzător, de aceea contractul „forward” este tipic pentru operațiunile de import – export;

marfa nu există la momentul semnării, urmând să se producă în baza unor specificații, la comandă, situație în care, de obicei, cumpărătorul solicită garanții de bună execuție.

Comerțul „futures” are loc numai pe ringul bursei, prețul fiind unul singur pentru un moment anume, fiind făcut public. Tranzacțiile „futures” se încheie centralizat pe bază de contracte standardizate, iar în vederea protejării contra efectelor nerealizării unor prevederi contractuale, ambele părți depun garanții. Există un sistem, care a evoluat în timp și care prin intermediul Casei de Cliring colectează zilnic garanții astfel că determină ambele părți să-și respecte obligațiile asumate prin contracte „futures”. Dacă contractele „spot” și „forword” se pot tranzacționa sau nu prin mijlocirea unei instituții bursiere, în cazul contractelor „futures” nu există decât posibilitatea tranzacționării prin bursă, în baza unui mecanism specific, condiționat de legi și regulamente. Contractul „futures” este întotdeauna standardizat, valoarea contractului este valabilă în sensul că prețul este marcat periodic în bursă. Lichidarea contractului se poate face prin executare, la termenul convenit sau prin lichidarea poziției în bursă, ceea ce înseamnă că vânzătorul cumpără și cumpărătorul vinde.

Principalul scop al comerțului „futures” și totodată esența activităților bursei nu este acela de a vinde sau cumpăra un produs, ci acela de a controla riscul de preț. Astfel, mai puțin de 1% din contractele „futures” pentru produse agricole și ceva mai mult de un procent la metale și alte produse de finalizează cu vânzarea sau cumpărarea de marfă fizică.. Atât comerțul „forward”, cât și „futures” cuprind tranzacții la termen.

Bursele sunt constituite, în general, sub forma societăților pe acțiuni, prezentând dări de seamă publice, iar capitalul stabilit prin statut este împărțit într-un anumit număr de acțiuni, denumit certificate. Fiecare membru trebuie să posede cel puțin un astfel de certificat. Bursa nu încheie afaceri de vânzare – cumpărare în numele său. Încheierea afacerilor este o funcție a membrilor bursei care joacă rolul de intermediari profesioniști la realizarea operativă de vânzare – cumpărare cu mărfurile de burse. Deosebirea față de o asociație pe acțiuni obișnuită rezidă în aceea că certificatul de burse nu oferă dreptul la dividende, ci acordă numai posibilitatea de a participa la încheierea afacerilor din localul bursei.

„Bursa de mărfuri este o piață caracteristică economiei de piață, unde se tranzacționează mărfuri fungibile, înrudite calitativ, substituibile și perfect conservabile, după o procedură specială care se desfășoară, potrivit unui program prestabilit, într-un loc cunoscut, în prezența vânzătorilor și cumpărătorilor sau a reprezentanților acestora, sub supravegherea unei autorități”.

2.4 Structura funcțională

Structura organizatorică a burselor de mărfuri este asemănătoare în aproape toate țările unde sunt organizate asemenea burse, ele păstrând cadrul și formele funcționale ale burselor clasice, existând mici deosebiri în privința unor reglementări interne cuprinse în Statut sau Regulament. Aceste aspecte se datorează faptului că de-a lungul timpului în negoțul de mărfuri un grup de factori au determinat apariția burselor de mărfuri. În sinteză acești factori se referă la:

creșterea schimburilor de mărfuri și implicit a operațiunilor bancare ca suport financiar și mijloc de realizare a acestora;

identificarea de oportunități ce conduc la economisirea cheltuielilor de circulație;

găsirea de modalități de asigurare contra riscurilor;

simplificarea formalităților de tranzacții;

concentrarea în timp și spațiu a concurenței;

determinarea prețului viitor al contractelor.

Acești factori au determinat reglementarea și conturarea tot mai precisă a uzanțelor privind comerțul cu mărfuri și în același timp au putut fi făcute diferențierile corespunzătoare între:

comerțul „spot” (la vedere);

comerțul „forward” (la termen);

comerțul „futures” (promisiuni pentru viitor).

2.5 Conducerea bursei

Conducerea bursei de mărfuri este stabilită prin statut și regulament. În general responsabilitățile manageriale ale bursei revin unui comitet care are diferite denumiri „Board of Directors” sau „Committee of Subscribers” în Anglia, „Board of Managers” în SUA, „Commission de la Bourse” în Franța etc.

În cele mai multe cazuri comitetul este ales anual din cadrul membrilor bursei și are în frunte un președinte și mai mulți vicepreședinți. Comitetul are în atribuții următoarele probleme legate de organizarea și funcționarea administrativă a burselor:

fixarea programului de funcționare a bursei;

numirea salariaților bursei;

convocarea și conducerea adunărilor generale ale membrilor bursei;

numirea comisiei de arbitraj;

reprezentarea bursei față de terți;

administrarea fondurilor bursei;

constatarea și publicarea cursurilor oficiale, procurarea materialelor informative și comunicarea de informații instituțiilor oficiale.

Conducerea zilnică a bursei se face de către Administrația bursei care are în frunte un director și o serie de comitete consultative între care mai importante sunt Comitetul tehnic care are sarcina să se ocupe curent de buna funcționare a bursei și Comitetul pentru stabilirea cotațiilor bursei.

În administrația bursei pot intra alături de membrii bursei și funcționari de specialitate care nu au calitatea de membru.

În structura organizatorică, nucleul majorității burselor îl reprezintă Casa de Clearing („Clearing House” sau „Clearing Association” sau „International Comodity Clearing House”), alcătuită din o parte din membrii bursei, din bănci, societăți de asigurare, societăți de transport și alte firme cu prestigiu în domeniul respectiv, condiția de bază este ca acestea să aibă o bonitate certă.

Casa de Cliring are un rol esențial în derularea operațiunilor bursiere, întrucât ea se constituie atât pentru vânzător, cât și pentru cumpărător, în „cealaltă parte” garantând îndeplinirea necondiționată a tranzacțiilor încheiate.

Mecanismul de funcționare și de percepere a garanțiilor Casei de Cliring este următorul:

fiecare membru al bursei are obligația să depună o rezervă de bani în contul Casei de Cliring la încheierea contractului pentru fondul de garanție numit „deposits” și zilnic pentru soldul operațiunilor încheiate, respectiv diferențele denumite „margins” pentru diferența dintre valoarea contractelor de cumpărare și a celor de vânzare încheiate;

în cursul zilei toate tranzacțiile făcute de membrii bursei sunt confirmate la sfârșitul ședințelor și sunt trimise membrilor Casei de Cliring care le mai verifică o dată;

la sfârșitul zilei Casa de Cliring se substituie în toate tranzacțiile în cealaltă parte, toți cei care au vândut au drept cumpărător Casa de Cliring și toți cei care au vândut și toți cei care au cumpărat pe ring au drept vânzător aceeași Casă de Cliring;

pentru orice tranzacție efectuată în cadrul bursei se percepe un comision a cărui mărime este stabilită prin Regulamentul de funcționare a bursei;

veniturile Casei de Cliring se completează și din taxele percepute pentru serviciile prestate la care se adaugă și fondurile de garanție depuse la formarea bursei.

Statutul bursei de mărfuri

La acesta aderă în mod obligatoriu, necondiționat toți membrii bursei, are în vedere pe lângă rolul de a crea credibilitate și scopul de a institui o bază a economiei concurențială.

În general statutul unei burse de mărfuri cuprinde prevederi privind:

Obiectul de comercializare sau obiectul tranzacției care poate fi o singură marfă sau mai multe produse;

Unitatea de măsură în operațiile bursiere se constituie în unități fizice stabilite, numite contracte sau laturi și diferă de la o bursă la alta;

Calitatea mărfurilor este un element statutar clar precizat alături de metodele de verificare ale acestuia în baza standardelor stabilite de societățile profesionale de specialitate;

Moneda în care se stabilește prețul și se încheie tranzacțiile, este de regulă moneda țării pe teritoriul căreia se găsește bursa;

Contractul de vânzare – cumpărare este un contract tip, conținând clauze standard privind marfa, calitatea, metodele ei de verificare, condițiile de livrare, de transport și asigurare;

Drepturile și obligațiile participanților la bursă, inclusiv modalitatea de admitere a acestora;

Drepturile și obligațiile membrilor bursei;

Constituirea comitetului bursei, sfera de acțiune, modalitățile de exercitare a prerogativelor acestuia, principii de lucru;

Reguli economice, administrative și de conduită etică a membrilor bursei și a participanților la tranzacțiile bursiere, inclusiv modalitatea de cotare și proceduri de lichidare a operațiunilor.

Sediul bursei de mărfuri

Sediul bursei de mărfuri se află în clădiri speciale constituite în acest scop. Parterul clădirii cuprinde o sală suficient de mare, unde se desfășoară activitatea propriu-zisă a bursei. Negocierile au loc în perimetrul acestei săli care poate fi împărțită în mai multe spații de negociere, fiecare destinat unui produs și care se numește ring, întrucât are formă circulară. În ring se află brokerii care negociază cu voce tare sau prin semne ale mâinii și transmit ofertele sau își fac cunoscute confirmările.

În general, diametrul ringului este de circa 10 metri și cuprinde circa 40 de brokeri care în zilele cu activitate normală derulează cu mare rapiditate sute și mii de contracte.

Sala în care au loc ședințele de bursă este de dimensiunile unui stadion, fiind dotată ultramodern cu panouri electrice, stații de telecomunicații și aparatură birotică.

„Activitatea se desfășoară într-un vacarm greu de descris, limbajul bursei este completat de gesturi simbolice ale mâinilor. De pildă, o mână ridicată cu palma în afară înseamnă că agentul vinde. când dorește să cumpere, agentul ridică mâna cu palma îndreptată spre corp. Pumnul strâns echivalează cu un cent. Combinațiile degetelor ținute pe orizontală semnifică diferite valori bănești”.

Sălile anexe celei de tranzacții cuprind dotări moderne pentru diverse servicii de informare: rapoarte despre situația recoltelor, despre evoluția conjuncturii economice, despre diferite evenimente politico- sociale, cele mai solicitate informații fiind cele privind evoluția vremii, apelându-se la harta meteorologică a SUA și a celor mondiale.

2.6 Elementele tehnicii de tranzacții

2.6.1 Ordinele de bursă

Mecanismele de funcționare a operațiunilor la bursele de mărfuri oferă posibilitatea efectuării unei diversități de operațiuni, cunoscute generic sub numele de tranzacții bursiere, care în esență se realizează pe baza ordinelor ce se transmit de ordonatori brokerilor spre execuție.

Există o varietate de ordine folosite pe piața bursieră. Ele poartă denumiri legate de modul și momentul în care sunt aduse la îndeplinire în timpul ședinței de negociere: ordin „la piață”; „limită de preț”; „îndeplinit sau anulat”; „stop”; „limită de stop”; „în deschidere”; „în încheiere”; „în anulare”; „îndeplinit la nivel”.

Ordinele ce se transmit brokerilor spre execuție sunt de mai multe feluri, în funcție de ceea ce urmărește clientul sau de felul cum și-a construit strategia.

Literatura de specialitate și în principal Dicționarul de termeni și expresii utilizate în tranzacțiile de bursă explică semnificația ordinelor de bursă.

O primă grupă de ordine cuprinde acele instrucțiuni legate de cantitatea de marfă și perioada de execuție a ordinului în funcție de programul de funcționare a bursei și cuprinde următoarele:

Ordinul „at the best” (la cel mai bun preț) este un ordin de vânzare sau cumpărare pentru o cantitate stabilită la cel mai bun preț posibil;

Ordinul „good till cacelled” (valabil până la revocare), ordin dat pentru o cantitate nedefinită, la un preț limită, valabil până în momentul revenirii, respectiv a revocării ordinului;

Ordinul „scale down up” (crește micșorează), ordin dat pentru o cantitate precizată, la un preț în scădere sau urcare;

Ordinul „at the opening” (la deschidere), investitorul cere agentului de bursă executarea unei tranzacții la prețul aplicabil la deschiderea bursei, iar în situația că nu s-a executat la momentul indicat, ordinul se autoanulează;

Ordinul „at the close” (la închidere), prin care se cere brokerului să execute o tranzacție în ultimele 30 de secunde ale zile de lucru.

O altă categorie de ordine bursiere sunt ordinele de întrerupere, cunoscute sub denumirea engleză „stop loss order” sau simplu ordine „stop”. Ordinul stop reprezintă o dispoziție de executare, la prețul pieței a unei tranzacții, dar numai după ce piața a strâns valoarea specificată de client, numită și preț stop. Acest tip de ordine are valabilitate de la o zi până la șase luni, după care este necesar a fi reînnoit, dacă se mai dorește operarea cu acest fel de ordin.

Ordinele stop sunt ordinele folosite în mod normal pe piața futures pentru „lichidarea” pozițiilor deschise în vederea stopării pierderilor sau în scopul protejării profitului din ordin „stop” nu este dus la îndeplinire până când prețul pieței nu atinge un anumit nivel. Din ordin „stop” de cumpărare devine operabil atunci când prețul pentru contractul futures ce face obiectul este deasupra sau la nivelul prețului definit în ordin ca „preț stop”. Din ordin „stop” de vânzare devine operabil atunci când prețul contractului futures ce face obiectul este sub sau la nivelul „prețului stop”.

Ordinul „buy stop, limit”(cumpără…stop…limită) dispoziție de cumpărare a unei mărfi executată când prețul pieței depășește prețul stop, dar numai după ce atinge prețul limită;

Ordinul „buy stop” (cumpără stop la …) dispoziție de cumpărare a unei mărfi, executată la un preț al pieței situat după declanșarea prețului stop specificat;

Ordinul „stop limit” (stop… limită…) prin acest tip de ordin i se cere brokerului efectuarea unei tranzacții de mărfuri, la un preț mai bun decât cel specificat de prețul limită, dar numai după ce a fost admis sau depășit prețul stop; după declanșare ordinul devine tip limită;

Ordinul „sell stop” (vinde stop la …) interacțiune prin care agentul de bursă este autorizat să vândă un lot de mărfuri la prețul pieței, dar după ce piața atinge prețul stop;

Ordinul „sell stop limit” (vinde stop… limită), asigură vânzarea care trebuie să se execute la un preț mai bun decât prețul limită, dar numai după ce prețul stop a fost atins și depășit. La prețul stop, ordinul se declanșează și devine ordin limită.

Alt gen de ordine sunt cele limită între care: limit order, buy limit order și sell limit.

În general ordinele limită se referă la preț și timp.

Ordinul „limit” (ordin limită la…) se referă la executarea unei tranzacții cu titluri de mărfuri la un anumit preț sau mai bun. Acest ordin are două variante de vânzare și cumpărare și două faze de așteptare și declanșare. Faza de așteptare, durează până când prețul pieței atinge limita specifică, iar faza a doua se declanșează când devenind ordin de tranzacție la piață se execută;

Ordinul „buy limit” (cumpără limită la …) dispoziție de cumpărare a unei mărfi la un preț specificat sau mai mic;

Ordinul „sell limit” (vinde limită la…) privește dispoziția de efectuare a tranzacției de vânzare pornind de la prețul limită specificat sau mai bun.

O altă categorie de ordine cuprinde acele instrucțiuni care însoțesc ordinele tip limită sau tip stop și între care cele mai importante sunt următoarele:

Ordinul „alternative” (alternativ) este exclusiv de vânzare sau exclusiv de cumpărare și permite agentului de bursă ca, între două situații de evoluție a pieței să ia o decizie privind încheierea unei tranzacții;

Ordinul „good – this – month” (bun în această lună) cuprinde instrucțiuni care însoțesc un ordin de tip limită sau stop nespecificând valabilitatea ordinului până la sfârșitul lunii în curs;

Ordinul „percentage” (procentual) este un ordin exclusiv de tip limită sau stop care condiționează executarea unei tranzacții de încheiere prealabilă a altor tranzacții specificate de client;

Următoarea categorie de ordine se numește generic „de piață” denumită în engleză „market order” și cuprinde:

Ordinul „at the market” (la piață) are două variante: de vânzare și de cumpărare. În baza ordinului de piață, dat de investitor, brokerul încheie imediat o tranzacție cu mărfuri, la cel mai bun preț al pieței;

Ordinul „sell market” (vinde la piață) autorizează brokerul să vândă imediat un lot de marfă la prețul pieței;

Ordinul „buy market” ( cumpără la piață) cere brokerului să cumpere imediat un lot de marfă indiferent de prețul pieței;

Ordinul „don’t hold” (nu ține) se referă la situația în care clientul lasă la latitudinea agentului de bursă momentul și prețul de executare al tranzacției;

Ordinul „market if touched” (dacă piața atinge…) reprezintă o dispoziție de cumpărare de marfă ce se execută la prețul pieței imediat ce aceasta a atins o valoare indicată de investitor.

Ultima categorie de ordine de bursă privește procedura tranzacțiilor în mod general și cuprinde următoarele:

Ordinul „off – floor” (din sferă) este un ordin de tranzacție formală în afara bursei de către clienți și comercianți prin intermediul brokerului. Acest ordin deține prioritate în execuție față de ordinele de tranzacții interne, executate de membrii bursei în cont propriu;

Ordinul „matched” (ordine pereche) se aplică în două modalități. Într-o primă formă la bursă prin acțiunea expertului de a contra balansa ordinele din registrul său, în vederea reducerii discrepanței prețurilor și a impulsionării tranzacțiilor, iar în a doua formă prin manipularea pieței constând în copierea tranzacțiilor anterioare pentru a simula o piață activă.

2.6.2 Cotațiile sau cursurile bursiere

Realizarea operațiunilor bursiere presupune cunoașterea pe lângă conținutul și interpretarea ordinelor și a cotațiilor.

Sub denumirea generică de cotații sau cursuri se înțeleg prețurile la care se încheie tranzacțiile bursiere.

Nivelul cotațiilor se stabilește zilnic atât pentru tranzacțiile „la vedere”, cât și pentru cele „la termen”, pentru acestea din urmă, în funcție de situația conjuncturală se stabilește pentru livrările ce se vor face în următoarele 3-18 luni. Cotațiile se stabilesc zilnic pentru toate categoriile de tranzacții și se afișează public pe tablă sau panouri electrice în localul bursei. Se publică în presă, în buletinele oficiale de cursuri. În general publicarea cotațiilor cuprinde o listă a mărfurilor tranzacționate la bursă, indicându-se cotațiile medii pe baza cărora s-au încheiat tranzacții în ziua respectivă, fără a se face referire la cantitățile tranzacționate.

Cotațiile de bursă se clasifică după trei criterii ce caracterizează structura cotațiilor, respectiv:

Modul de calcul;

Realizarea tranzacțiilor;

Momentul publicării.

După modul de calcul cotațiile sunt de trei feluri:

medii;

limită;

de lichidare.

Cotațiile medii sunt calculate ca medie zilnică sau pentru sesiunea de dimineață și pentru cea de seară pe baza prețurilor efective de tranzacții din intervalul respectiv.

Cotațiile limită se calculează ca medii ale prețurilor minime sau ale prețurilor maxime din intervalul luat în calcul. Cotațiile limită reprezintă, pe de-o parte media prețurilor maxime, iar pe de altă parte media prețurilor minime ale mărfurilor tranzacționate la bursă.

Cotațiile de lichidare se calculează de către Casa de Cliring potrivit unor metodologii complexe și reprezintă, de regulă diferențe de cursuri din tranzacțiile la termen și au întotdeauna un caracter oficial. Cotațiile de lichidare se stabilesc diferit de la o bursă la alta, însă în principal se au în vedere următoarele cinci metode:

prețul la care s-au încheiat cele mai multe tranzacții;

media aritmetică, ponderată, a prețurilor la care s-au încheiat contractele într-o sesiune;

ultimul preț la care s-a încheiat un contract în cadrul unei sesiuni;

cel mai mare preț la care s-a încheiat un contract;

prețul stabilit de o comisie specială a bursei, după analiza contractelor semnate.

Din punct de vedere al realizării tranzacțiilor de bursă, cotațiile se clasifică în două categorii:

cotații efective;

cotații nominale.

Cotațiile efective, după cum rezultă din denumire se stabilesc pe baza tranzacțiilor efective încheiate în cursul zilei, sau într-o perioadă dată sau a tranzacțiilor selectate pentru caracterizarea situației pieței. Cotațiile efective constituie baza prețului mondial la mărfurile de bursă și influențează sensibil și prețul altor mărfuri.

Cotațiile nominale se stabilesc pentru acele mărfuri care cotează curent la bursă, pentru care, însă nu s-au încheiat tranzacții din lipsă de cerere sau ofertă, într-o perioadă de cel mult câteva zile. Dacă lipsa de tranzacții pentru o marfă este de numai o zi sau două se pornește de la ultimul nivel de încheiere al cotațiilor. În situația când perioada de inactivitate este mai îndelungată, pe lângă nivelul de încheiere ultim se ia în apreciere și tendința manifestată la mărfuri similare care au cotat în acea perioadă.

Având în vedere momentul publicării cotațiile sunt de două feluri:

oficiale;

neoficiale.

Cotațiile oficiale sunt anunțate după încheierea sesiunii de dimineață și sunt calculate pe baza prețurilor din sesiunea de dimineață. Cotațiile oficiale servesc, așa cum sugerează și denumirea ca puncte de referință pentru încheierea tranzacțiilor pe termen lung.

Cotațiiile neoficiale sunt publicate după încheierea sesiunii de seară și constituie elementele de referință pentru tranzacțiile de a doua zi. Notările cotațiilor diferă în funcție de marfă și pentru aceeași marfă de la o bursă la alta, ceea ce face ca aceste cotații să nu fie luate în considerare la încheierea contractelor pe termen lung.

2.6.3 Scopurile tranzacțiilor bursiere

Operațiunile ce se încheie în cadrul burselor de mărfuri urmăresc în principal trei scopuri:

aprovizionarea cu mărfuri, respectiv acoperirea unor nevoi reale;

protecția contra riscurilor rezultate din fluctuațiile foarte mari de prețuri;

câștiguri prin operațiuni speculative, materializate prin acceptarea riscurilor în așteptarea profiturilor.

2.7 Noțiuni generale de Hedging

Hedgingul este definit în următoarele variante:

procedură de protecție destinată să minimalizeze pierderile ce ar putea rezulta în timpul processing-ului și marketingului datorită unor evoluții adverse de preț;

asigurarea prețului prin principiul „alunecării” „mutării” riscurilor;

metoda de management a relației preț-risc de pe piețele futures, ce constă în adoptarea unei poziții egale și de sens opus, cu cea de pe piața cash;

metodă practicată de compensare a riscului evoluției prețului, inerent pe orice piață „future”;

o tranzacție la termen a cărei scop este de a oferi atât producătorului cât și consumatorilor o protecție împotriva fluctuațiilor excesive ale prețurilor. Operațiunea este denumită și de „acoperire” și constă în îmbinarea de către un producător sau comerciant a unor tranzacții de sens opus „la disponibil” și „la termen” în scopul reducerii sau eliminării pierderilor ce ar rezulta din aceste fluctuații.

Hedgerii utilizează piața futures pentru a proteja afacerile împotriva evoluțiilor nefavorabile ale prețului. Fluctuații ale prețurilor se întâlnesc atât într-o economie stabilă, cât și într-o economie în tranziție.

Într-o economie stabilă prețurile prezintă creșteri sau scăderi frecvente, cotația bursieră apărând ca un indicator relevant influențat de o serie de factori cum ar fi:

nivelul producției;

nivelul cererii curente;

modificări în politica comercială a diverselor țări ce pot viza fie politici de redresare a balanței comerciale și de plăți, fie reorientări ale consumului industrial și al populației, fie trecerea de la liberalizarea totală la protecționism sau invers, fie modificările în nivelul taxelor vamale;

situația generală a unei economii reflectă prin evoluția indicelui inflației sau prin raporturi în care se plasează moneda națională în raport cu alte monede;

situația politică internă și internațională;

evenimente naturale cu impact social;

speculații masive pe piețele de mărfuri sau de valori.

Într-o economie stabilă acești factori pot fi previzionați și chiar cuantificați.

Chiar influența speculatorilor, deși mare, este oarecum previzibilă întrucât fluctuațiile detreminate sunt reduse fiind consecinta stabilității generale a pieței întrucât chiar această stabilitate este sprijinită pe locul speculațiilor. Aceasta întrucât speculatorul intervine când apare fluctuația, iar prin intenția de a o transforna în câștig, prin ordine fie de vânzare, fie de cumpărare se realizează în fapt premisele spre echilibru.

Într-o economie în tranziție tendința obiectivă a prețurilor este de creștere, fiind foarte dificil de a estima cât mai exact această creștere.

Atât într-o economie normală, cât și mai ales într-o economie în tranziție, una din cele mai importante funcții economice ale piețelor la termen este managementul riscului, ceea ce înseamnă că hedgerii ce dețin sau au prevăzut că vor deține fizic o anume marfă, vor fi preocupați de faptul că prețul mărfurilor respective se poate modirfica înainte ca ei să vândă sau să cumpere aceste mărfuri. Un hadger experimentat va folosi metoda de headging pentru a nu rata oportunitatea oferită de piată de a realiza câștig, înțelegând că este mai important să-și protejeze investiția. Cunoscând diferența dintre prețul cash și prețul futures hadgerul se poate asigura contra riscului fluctuației prețului mizând pe relația dintre prețul cash și cel futures al mărfii respective.

Diferența dintre prețul cash al mărfii, stabilit într-o anumită zonă și prețul futures al contractului asupra mărfii respective este denumit basis și are în vedere că:

tranzactiile de pe piața cash implică achiziționarea și vânzarea de mărfuri fizice la prețuri concurente și că

tranzacțiile de pe piața futures implică achiziționarea și vânzarea de contracte futures, care sunt înțelegeri standardizate de a accepta sau livra o anumită marfă într-un loc prestabilit.

Basis reprezintă diferența între prețul cash și prețul futures al unei anumite mărfi; de regulă, pentru aclcularea bazei (basis) se ia în calcul prețul futures pentru luna cea mai apropiată.

Basis = preț cash – preț futures

Basisul poate fi atât pozitiv cât și negativ depinzând de prețul cash care poate fi mai ridicat sau mai scăzut decât prețul futures. Dacă prețul cash și futures sunt egale basisul este egal cu zero.

Rațiunea hedgingului derivă din faptul că prețurile cash și futures ale unei mărfi sau ale unor mărfuri corelate au tendința să reacționeze în fața acelorași factori economici și o dată cu apropierea de data expirării, prețul cash și prețul contractului futures respectiv tind să conveargă.

Practica bursieră mai utilizează și termenii de piață contagno și piață bechwordition, denumiri ce pornesc de la ideea că prețul futures este calculat conform factorului cost-of-carry și ca atare poartă denumirea și de preț futures full-carry.

Piața contagno este denumirea dată pentru situația în care, diferența dintre prețul futures și cel cash este determinată numai de factorul cost-of-carry.

Piața bechwordition este denumirea dată pentru situația în care prețurile futures sunt mai mici decât cash, baza (basis) fiind, astfel pozitivă.

2.7.1 Hedgingul pe piețele futures

In ultimii ani în toate țările avansate s-au dezvoltat foarte mult proiectele și instrumentele de controlare a riscului. In România aceste instrumente nu au fost utilizate până în 1997, când pentru prima dată au fost implementate la Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri Sibiu.

Principalul rol economic al piețelor futures este hedgingul (acoperirea riscului). Hedgingul reprezintă cumpărarea și vânzarea contractelor futures pentru a compensa riscul apariției unor schimbări a prețurilor pe piața spot. Acest mecanism de transformare a riscului a făcut ca contractele futures să fie indispensabile companiilor și instituțiilor financiare din întreaga lume. Hedgingul constă în luarea la bursă a unei poziții futures aproximativ egală, dar opusă în raport cu o poziție cash existentă sau anticipată în momentul încheierii contractului bursier. In cazul futures pe valută prin hedging se înțelege luarea unei poziții de vânzător sau de cumpărător de contracte futures de sens contrar poziției ocupate în contractul de import-export sau în cadrul unei operațiuni financiare debitor-creditor.

Hedgerii sunt persoane sau companii/societății care dețin sau plănuiesc să dețină un anumit activ – fie că e vorba de produse agricole, valute, valori mobiliare – și sunt preocupați de o eventuală modificare a costului activului respectiv înainte ca ei să cumpere sau să vândă.

Hedgingul în piața futures constituie un proces format din două etape.

în funcție de situația hedgerului pe piața futures, el va iniția o poziție de vânzare sau cumpărare. De exemplu, dacă el urmează să cumpere o marfă în piața spot mai târziu, primul său pas va fi să cumpere contracte futures. Sau dacă urmează să vândă o marfă cash, prima etapă din procesul de acoperire a riscului va fi să vândă contracte futures.

a doua etapă a procesului are loc când se produce tranzacția în piața spot. In acel moment nu mai este necesară poziția futures pentru protejarea prețului și atunci va trebuie să fie compensată. Dacă hedgingul a avut inițial o poziție long (de cumpărare) el își va compensa poziția prin vânzarea contractului. Dacă inițial a avut o poziție short (de vânzare), el va cumpăra contractul.

Hedgingul se deosebește de speculație, care este o activitate în care o persoană își asumă riscul în speranța de a realiza profit în urma modificărilor de preț. Speculatorul va cumpăra de pe piața futures dacă se așteaptă la o scădere a prețului. Un speculator est întotdeauna expus la risc și câștigul sau pierderea de pe piața futures nu este compensat de câștigul sau pierderea de pe piața spot. Hedgingul este o strategie destinată să protejeze agentul economic împotriva riscului de evoluție a prețurilor într-o direcție nefavorabilă.

Cap.3 Functionarea Burselor de Marfuri din Romania

Scopul Bursei Române de Mărfuri (BRM) este să ofere soluții practice într-un mod transparent, eficient și profesional. BRM este o instituție care crește constant, se adaptează permanent la nou, schimbă tehnologiile, introduce noi produse pentru a veni în întâmpinarea solicitărilor de management al riscului comercial și financiar.

Obiectivele au în vedere dezvoltarea și stabilirea pieței, creșterea lichidității și a volumului de tranzacționare.

Reprezentanții cumpărătorilor și ai vânzătorilor se întâlnesc față în față și negociază prețul, avantajul acestor tranzacții fiind transparența, utilizarea informațiilor în timp real și perceperea unor comisioane reduse.

Bursa Română de Mărfuri s-a deschis la București în 20 noiembrie 1992, festivitatea de deschidere s-a oficiat cu participarea Președintelui și a Primului Ministru în 10 noiembrie 1992. Prima ședință de tranzacționare în ringul Bursei Române de Mărfuri a avut loc în anul 1993.

Adoptarea de către Guvernul României a Hotărârii de guvern nr. 54/03 februarie 1993 „cu privire la stabilirea prețurilor în cadrul tranzacțiilor bursiere ce fac parte din categoria celor a căror prețuri se negociază sub supravegherea autorităților administrației publice centrale locale” a avut un rol important în integrarea bursei în activitatea economică.

BRM în colaborare cu Reuters Ltd. a organizat Conferința Internațională „Bursele de mărfuri și restructurarea economică în Europa Centrală și de Est”.

Anul 1997 este anul relansării BRM și anul relansării financiare, primul act legislativ dedicat burselor de mărfuri fiind „Ordonanța privind bursele de mărfuri” nr. 60/1997.

În anul 2000 BRM a introdus la tranzacționare contractul futures EURO-USD, iar un an mai târziu a lansat în premieră pentru piața românească contractul futures pe rata dobânzii.

În același an BRM a decis schimbarea sistemului de tranzacționare, prezentând agențiilor bursiere sistemul de tranzacționare electronică; acesta a fost promulgat de Legea nr. 129 pentru aprobarea OG 69/97 privind bursele de mărfuri, iar în același an s-a realizat și introducerea tranzacționării electronice pe piața futures.

În anul 2001 au fost lansate primele tranzacții opțiuni, iar mai târziu au fost lansate spre tranzacționare două noi contracte futures: Kwh BRM și Gaz Natural.

Un an mai târziu a fost aprobată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2002 privind piețele reglementate de mărfuri și instrumente financiare și derivate, după care a fost promulgată ONG nr. 27/2002 privind piețele reglementate de mărfuri și instrumentele financiare și derivate.

În anul 2003 BRM a fost autorizată de către Comisia Națională de Valori Mobiliare (CNVM) ca societate de bursă în condițiile ONG nr. 27/2002, aprobată prin Legea nr. 512/2002 și ale regulamentului 4/2002 al CNVM.

Anul 2003 a fost cel mai bun din istoria BRM, valoarea tranzacțiilor depășind 1,2 miliarde USD, de 6 ori mai mult decât în anul precedent.

Prima jumătate a anului 2004 a însemnat pentru Bursa Română de Mărfuri o realizare deosebită atât din punct de vedere al valorii de tranzacționare obținute – de 610 milioane dolari , cât și din cel al diferențelor favorabile de preț – de18,5 milioane dolari și al numărului de licitații organizate – de 344. Pe baza acestor cifre, putem spune cu certitudine că anul 2004 se va ridica la înălțimile celui anterior, care este considerat ca fiind cel mai bun an din istoria BRM in care valoarea tranzacțiilor bursiere a depășit 1,2 miliarde dolari, de șase ori mai mult decât în anul precedent.

Tranzacționarea mărfurilor se desfășoară în ringul bursier prin sistemul strigării libere .

Obiectivele BRM stabilite pentru perioada următoare vizează creșterea valorii de tranzacționare concomitent cu extinderea serviciilor oferite prin lansarea ringului de tranzacționare a creanțelor comerciale, precum și crearea unor piețe reglementate a petrolului și produselor petroliere.

3.1 Terminalul BRM Craiova

.

Punctul de lucru al BRM de la Craiova se apropie ca valoare de cel de la Galați-1,4 milioane de dolari rezultați prin tranzacționarea diferitelor produse și servicii în primele 5 luni din 2004. Acesta s-a remarcat prin numărul mare de licitații înregistrate, de 61, cifră comparativă cu cea realizată de Terminalul BRM de la Cluj-situat pe primul loc între cele șapte puncte de lucru bursiere și prin cei 250.000 dolari realizați ca diferențe favorabile.

Luna mai a fost reprezentativă din punctul celor 20 de licitații și prin valoarea de tranzacționare de 469.188 dolari, cel mai important contract fiind de peste 3,3 miliarde lei pentru achiziționarea unui lot de conductori electrici.

Remarcabil este și faptul că toate procedurile efectuate în luna mai au fost pentru cumpărarea diverselor produse (uleiul, lubrifianți, imprimante) și servicii (de salubrizare stații CFR, reparații linii, dezinsecții spații și vagoane).

In luna septembrie cea mai semnificativă tranzacție din punct de vedere a valorii contractuale a fost realizată în cadrul licitației pentru atribuirea contractului de prestări servicii de pază organizată pentru SNTFM CFR Marfă SA- sucursala Craiova, , în valoare de 9 miliarde lei.

În intervalul ianuarie-octombrie 2004. Terminalul BRM Craiova a organizat un număr de 125 de proceduri de achiziție și licitații de vânzare, a căror valoare totală de tranzacționare a însumat 156.748.909.150 lei, cu diferența totală favorabilă de preț cifrată la 25.539.331.937 lei.

Conducerea terminalului BRM Craiova și-a arătat disponibilitatea pentru diversificarea acelor componente care vor facilita dezvoltarea afacerilor (oportunități de afaceri promovare cereri oferte, efectuarea de servicii de consultanță și promovare etc).

Printre societățile și instituțiile care sunt prezente frecvent în ritmul bursier craiovean se numără:

SISEE Electrica Oltenia,SNTFC București-RTFC Craiova,Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova,CNCF CFR SA – Sucursala Regională Craiova,Societatea Comercială pentru Lucrări de Drumuri și Poduri Dolj,Spitalul Universitar CF Craiova,SNTFR CFR Marfă SA,SC Avioane Craiova SA,Spitalul CFR Drobeta Turnu Severin,Primăria Celaru Dolj.

Cele mai tranzacționate produse în ringul bursei craiovene au fost de: părțile și accesoriile pentru calculatoare, imprimante, vopsele, emailuri, grunduri, siguranțe de joasă tensiune, deșeuri feroase și neferoase, piese auto.

3.2 Terminalul BRM Brașov

Terminalul BRM de la Brașov a fost înființat la 5 martie 2004,in acelasi an BRM a mai semnat contracte pentru deschiderea de terminale la: Oradea, Piatra Neamț și Timișoara.

În cele trei luni de activitate au avut loc șapte licitații, la o valoare de tranzacționare de 536.893 dolari, iar ultimele două s-au desfășurat în luna aprilie. Chiar dacă s-au înregistrat valori mai reduse comparativ cu restul terminalelor, ordonatorii au obținut beneficii de peste 3.000 dolari.

Printre cei mai importanți ordonatori de pe piața bursieră brașoveană enumerăm: Direcția Județeană pentru Protecția Drepturilor Copilului Brașov, Direcția Regională de Drumuri și Poduri Brașov, SC Electrica SA – Sucursala de Intreținere și Servicii Energetice Transilvania Sud Brașov.

Colaborarea dintre Brașov Business Center SA și Bursa Română de Mărfuri SA București în cadrul licitațiilor pentru vânzări și achiziții este în continuă creștere, astfel ca, pe parcursul celor opt luni de activitate, Terminalul BRM Brașov a realizat tranzacții în valoare totală de 2,3 milioane dolari, organizând un număr de 31 de proceduri.

Președintele Terminalului, domnul Paul Habat sustine că mediul perfect concurențial asigurat prin ringul Bursei oferă posibilitatea negocierii prețurilor strict în baza raportului cerere- ofertă. Astfel, din 159.135 dolari realizați ca diferențe favorabile de preț, cea mai mare valoare a fost obținută de SNTFC CFR Călători SA RTFC Brașov, de 27.600 dolari în cadrul procedurii de oferte pentru atribuirea contractului de servicii de deratizare și dezinsecție la vagoanele de călători.

Cea mai semnificativă tranzacție din punct de vedere al valorii contractuale realizată până la sfârșitul lunii octombrie 2004 a fost cea obținută în baza licitației deschise ordonată de către DRDP Brașov pentru atribuirea contractului de achiziție publică de material antiderapant cu transport inclus pentru SDT Târgu Mureș, în valoare de 212.720 dolari.

Produsele și serviciile cele mai tranzacționate pe piața licitațiilor organizate în cadrul Terminalului BRM Brașov sunt: componente electrice specifice, produse alimentare, materiale antiderapante cu transport asigurat și servicii de pază și protecție a bunurilor și obiectivelor. „Ministerul Apărării Naționale –U.M. 01630 Arcus este unul dintre cei mai noi ordonatori care apelează la serviciile Terminalului BRM Brașov.

Specialistii Terminalului BRM Brasov estimeaza ca până la sfârșitul anului 2004 lista clienților se va completa cu RA Compania Apa Sucursala Brașov și Centrala Electrică de Termoficare Brașov”

3.3 Terminalul BRM Cluj

Terminalul Cluj este fruntaș pe primele cinci luni ale anului 2004,acesta conduce detașat în topul celor șapte puncte de lucru ale BRM în teritoriu cu 66 de licitații și cu o valoare de tranzacționare de peste 3 milioane dolari, în primele cinci luni ale anului 2004. Toate procedurile organizate au dus la obținerea unei diferențe favorabile pentru cei care au apelat la serviciile bursiere din această regiune de peste 100.000 dolari.

In luna mai au fost organizate 25 de licitații din care doar una singură a fost pentru vânzarea unor produse, respectiv mijloace fixe, restul de 24 au fost realizate în vederea achiziționării de diverse servicii și produse.

Tot in luna mai 2004 a fost realizata cea mai mare licitatie pentru o lucrare de reparații linii și aparate de cale ferata la subunitățile RTFC Timișoara, în valoare de 226.788 dolari, la care s-a obținut și cea mai mare ridicată diferență favorabilă, de peste 30.000 dolari.

In primele zece luni ale anului 2004, BRM – Terminal Cluj a realizat un volum de tranzacționare de 323.677.455.543 lei, într-un număr de 226 licitații , iar diferențele favorabile de preț realizate în favoarea autorităților contractante au fost de 15.956.092.249 lei.

Printre principalii ordonatori care activează pe piața bursieră clujeană se numără: Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, SC Electrica SA – SISE Transilvania Nord Cluj, SC Romatsa SA – DSNAR Cluj, Serviciul Public de Asistență Socială, Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA – Regionala Cluj, Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă „CFR Marfă” SA – Regionala Cluj, Societatea de Turism Feroviar CFR Cluj

In această perioadă au fost atrași ordonatori noi precum: SC Intreținere și Reparații Locomotive și Utilaje – CFR IRLU București, Serviciul Public de Asistență Socială Cluj – Napoca, Ministerul Apărării Naționale – UM 01020 Dej, CN CFR Timișoara și SC ROMATSA DSNAR Cluj.

Cea mai mare tranzacție din punct de vedere valoric a fost realizată pentru SC Electrica SA – SISE Transilvania Nord Cluj, în valoare de 29.143.105.644 lei, care a achiziționat aparate de comutație de joasă tensiune și de înaltă performanță. Tranzacția cu diferența favorabilă de preț cea mai mare – 1.500.000.200 lei a fost încheiată SC CFR Călători – RTFC Cluj, licitație prin care s-au achiziționat centrale cu gaz și instalații încălzire Dej.

Președintele Terminalului Cluj, domnul Radu Chintoanu, a precizat că ordonatorul cu cel mai mare volum de tranzacționare în această perioadă a fost SC Electrica SA – SISE Transilvania Nord Cluj ( 122.176.889.081 lei ), iar ordonatorul care a realizat cel mai mare număr de licitații a fost SC CFR Călători SA – RTFC Cluj.

BRM Terminalul Cluj a participat în luna septembrie 2004 cu un stand la Târgul pentru Intreprinderi Mici și Mijlocii organizat la Expo Transilvania, această participare fiind una din acțiunile înscrise în programul pentru atragerea de noi companii și autorități interesate de participarea activă în ringul bursier clujean.

3.4. Terminalul BRM Constanța

Terminalul BRM de la Constanța este unul din cele zece puncte de lucru bursiere din teritoriu și a fost înființat în luna iulie 2003 în colaborare cu Camera de Comerț și Industrie, Navigație și Agricultură Constanța. Ringul bursier a organizat 46 de licitații de la începutul anului și până în data de 30 iunie 2004, prin care s-a realizat o valoare de tranzacționare de peste 1,9 milioane dolari și diferențe favorabile de 50.969 dolari.

In luna mai 2004 au fost rganizate 11 proceduri pentru achiziționarea unor servicii de întreținere și reparare autovehicule și produse, prin care se află: echipamente de protecție, rechizite, mobilier, produse pirotehnice, aparate de aer condiționat, uleiuri autoturisme și apă minerală.

Terminalul BRM Constanța a organizat, în perioada ianuarie – octombrie 2004, un număr de 95 de proceduri, a căror valoare totală de tranzacționare a fost de 174.994.545.881 lei,diferențele favorabile de preț realizate au fost de 45.133.588.131 lei.

În ceea ce privește licitația cu cea mai mare diferență favorabilă de preț, aceasta a avut ca ordonator CN APMC SA, obiectul fiind de achiziționare de tichete de masă, iar diferența favorabilă de preț de 100%.

De la începutul anului 2004, Terminalul BRM Constanța a încheiat contracte noi cu următorii ordonatori: Universitatea Maritimă Constanța, SC MTC-TV SA, UM 02034, UM 01323, UM 02035, UM 02131, UM 02161, Administrația Zonei Libere Sulina și ROMATSA SA. Tranzacția cu cea mai mare valoare a avut ca ordonator CN APM Constanța SA, în valoare de 57 miliarde lei (fără TVA), iar obiectul procedurii a fost achiziționarea de trancheti.

Principalii ordonatori care activeaza constant pe piata bursiera din Constanta sunt: C.N. Administrația Porturilor Maritime S.A. Constanța, Regia Autonomă Administrația Zonei Libere Constanța Sud și Zonei Libere Basarabi, S.N. „Aeroportul Internațional Constanța” S.A., Agenția Română de Intervenții și Salvare Navală ( fost „Grupul de Intervenții și Salvare Navală”), Autoritatea Navală Română, Centrul Român pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului din Transporturi Navale – CERONAV, Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța, Compania Națională de Radiocomunicații Navale RADIONAV S.A., Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători C.F.R. Călători S.A. – Regionala de Transport Feroviar de Călători Constanța, Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă C.F.R. – Marfă S.A., Sucursala Constanța, Societatea de Administrare Active Feroviare S.A.A.F. – S.A. Agenția Teritorială S.A.A.F. București Serviciul Regional Constanța, Spitalul Universitar CF Constanța, R.A. Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian DR Constanța, R.A. Administrația Zonei Libere Sulina, Ministerul Apărării Naționale – U.M. 01323

„Printre cele mai tranzacționate produse putem să enumerăm: echipamente și tehnică de calcul, aparate de aer condiționat, autovehicule si combustibili. Domnul Mihail Daraban, președintele Terminalului din Constanța afirma că cel mai important ordonator care a participat activ la activitatea bursieră a fost CN APM Constanța SA

Conducerea Terminalului de la Constanța consideră că principalele avantaje pe care aceasta le oferă se referă la: concurența, transparența, tratament egal și confidențialitate, care stau la baza organizării și funcționării instituției bursiere. Nu în ultimul rând, prin aplicarea instrumentelor bursiere se asigură crearea de piețe competitive și implicit a unei economii de piață funcționale și a unui mediu de afaceri competitiv.

Printre performanțele realizate de autoritățile contractante locale în primele șase luni ale anului 2004 se mai numără și obținerea de diferențe favorabile semnificative de preț (APMC:100% pentru tichetele de masă; DRDP – CO:49,43% pentru întreținere și reparații tehnică de calcul; DRDP: 24% pentru serviciul de transport mixtura și GISN-CO: 20% pentru plute de salvare).

3.5. Terminalul BRM Iasi

La terminalul Iași s-a înregistrat, în primele cinci luni din 2004, cea mai semnificativă diferență favorabilă pentru ordonatori, de peste 624.000 dolari dintre toate cele șapte terminale operative ale BRM. Valoarea totală de tranzacționare s-au ridicat la 2,4 milioane dolari pentru 54 de licitații desfășurate.

In primele 10 luni ale anului 2004, valoarea de adjudecare s-a ridicat la 232.573.659.588 lei. Această valoare de tranzacționare, precum și diferențele favorabile înregistrate, în valoare de 27.671.955.604 lei, s-au datorat și apelării la serviciile Bursei Române de Mărfuri de către trei ordonatori noi, respectiv: Societatea Feroviară de Turism Iași, UM 02033 Iași și UM 01508 Vatra Dornei.

În toată această perioadă s-a remarcat ca fiind cea mai complexă tranzacție, atât prin valoarea de adjudecare – 30.313.270.959 lei, dar și prin implicațiile pentru întreaga Moldovă, procedura de licitație publică prin care Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași a achiziționat pentru cele 9 Secții de Drumuri Naționale din Moldova mixtura asfaltică Ba 8.

Un alt record demn de menționat îl deține procedura organizată pentru SNTFM CFR Marfă Iași, prin care aceasta a achiziționat servicii de verificare, reparare și încărcare, stingătoare, la care s-au obținut un procent record de îmbunătățire a prețului, de 83,38 % față de plafonul estimat de ordonator.

In luna mai au fost organizate 17 licitatii care au condus la o valoare tranzacționată de peste 550.000 dolari și la obținerea unei diferențe favorabile totale de 165.510 dolari.

La Terminalul Iași al Bursei Române de Mărfuri s-au desfășurat în perioada iulie-septembrie, circa 50 de proceduri de achiziții de produse, servicii sau lucrări, a căror valoare totală s-a ridicat la 84.973.991.008 lei, ridicând valoarea totală a tranzacțiilor desfășurate de la începutul acestui an la aproape 200 miliarde lei.

În topul ordonatorilor continuă să conducă Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, pentru care s-au organizat proceduri de achiziție de 20,65% din valoarea de adjudecare, urmat îndeaproape de CFR Marfă Iași și CFR Călători Iași cu 19,87% și respectiv 19,51%

Parteneriatul încheiat între Terminalul Iași al BRM și spitale din Municipiul Iași a prilejuit un alt record, făcând din produsele de dezinfecție, cele mai tranzacționate produse în ringul bursier ieșean. S-au mai tranzacționat materiale de construcție, electrocasnice, produse IT, aparatură medicală, produse alimentare, lemne de foc.

.

Pe piața bursieră ieșeană au fost scoase la licitație de la produse alimentare (carne, produse lactate, conserve de legume și fructe), sticlărie, tehnică de calcul și până la lucrări de reparații și întreținere linii, servicii de pază, protecție, dar și reparații motoare, generatoare și instalații vagoane.

Lista ordonatorilor care apelează la serviciile bursiere ieșene este mare, aceasta cuprinde:CNCF CFR SA – Sucursala Regională CFR Iași, SNTFM CFR Marfa SA – Sucursala CFR Marfă Iași, SNTFM CFR Călători SA – Regionala de Transport Feroviar de Călători Iași, Societatea de Administrare a Activelor Feroviare SAAF – SA Agenția Teritorială SAAF Iași, Spitalul Universitar Căi Ferate Iași, Spitalul Căi Ferate Pașcani, SC Întreținere și Reparații Locomotive și Utilaje CFR IRLU SA, CNADNR – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, Clubul Sportiv Municipal Iași, SC Termica SA Botoșani, Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola Iași, Spitalul Clinic de Recuperare Iași, Spitalul Clinic de Boli Infecțioase Iași, Spitalul Municipal Pașcani, Spitalul Clinic de Obstetrică Ginecologie „Elena Doamna” Iași, Spitalul Clinic de Obstetrică Ginecologie „Cuza Vodă” Iași, Spitalul Clinic de Urgenței Iași, Spitalul Clinic de Urgențe „Sf. Treime” Iași, Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie.

Cele mai active unități sanitare în ringul de la Iași al Bursei Române de Mărfuri au fost: Spitalul Clinic Județean de Urgențe Sf. Spiridon, Spitalul Clinic de Recuperare Iași și Spitalul Clinic de Urgențe

Pentru toate cele nouă spitale membre ale parteneriatului s-au obținut economii de fonduri cuprinse între 11,3% și 41,9% din prețul estimativ.

În perioada următoare, Terminalul Bursei Române de Mărfuri va organiza, la solicitarea spitalelor din Municipiul Iași, proceduri de achiziții pentru diverse produse, precum: dezinfectanți, materiale sanitare, aparatură electrocasnică și oxigen medical.

La inițiativa președintelui Terminalului BRM Iași, domnul Veronel Tătaru, și a directorului general al Direcției de Sănătate Publică Iași, prof. dr. Stefan Georgescu, joi 18.03.2004, la sediul punctului de lucru BRM de la Iași a avut loc o prezentare a activității bursiere și a ofertei de servicii complete în domeniul organizării de achiziții pentru produse, servicii și lucrări.

3.6 Terminalul BRM Prahova

Unul dintre cele mai tinere puncte de lucru bursiere, care și-a început activitatea la sfârșitul lunii februarie 2004, Terminalul BRM de la Ploiești a realizat în trei luni o valoare ridicată de tranzacționare, de peste un milion de dolari. Cele 21 de licitații au adus ordonatorilor diferențe favorabile de mai mult de 130.000 dolari.

„Realizarea unui punct de lucru al Bursei Române de Mărfuri reprezintă una dintre activitățile principale ale Camerei de Comerț și Industrie Prahova, prin care încercăm să convingem că activitatea bursieră contribuie la dezvoltarea mediului de afaceri prin transparență, tratament egal și confidențialitate”, afirmă președintele terminalului prahovean, domnul Aurelian Gogulescu.

În luna mai 2004 au avut loc două licitații: pentru lucrări pod rulant – în valoare de 38.660 dolari – și pentru vânzarea de fier vechi – în valoare de 38.587 dolari. Cele două contracte au însumat 77.248 dolarii.

Valoarea totală de tranzacționare pe primele 10 luni ale anului 2004 a fost de 59.152.902.470 lei cu toate că terminalul și-a început efectiv activitatea la sfârșitul lunii februarie 2004, iar în această perioadă s-au desfășurat 80 de proceduri (cereri de ofertă și licitații). Diferențele favorabile de preț în cadrul acestor proceduri a fost de 5.468.463.547 le

Din punct de vedere al valorii contractuale, cea mai semnificativă tranzacție a fost achiziția de către Electrica Muntenia Nord SA a unor blocuri de măsură și control, prețul de adjudecare al licitației fiind de 7.863.856.000 lei.

Cea mai semnificativă tranzacție realizată din punct de vedere al diferenței favorabile de preț a fost tot pentru Electrica Muntenia Nord SA în cadrul achiziției de formulare cu regim special, și anume 1.883.000.000 lei.

Lista ordonatorilor ringului bursier cu prinde:SNTFC CFR Călători SA – Regionala de Transport Feroviar de Călători Brașov, Spitalul CF Ploiești, S.C. Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Electrica Muntenia Nord SA, Spitalul de Obstetrică și Ginecologie Ploiești, Consiliul Județean Prahova, Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Utilaj Petrolier – IPCUP, Primăria Municipiului Ploiești, Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, S.C. Lubricant Rom SRL, S.C. Auto Ro SRL

Cei mai importanți ordonatori ai terminalului BRM Prahova sunt: Electrica Muntenia Nord SA, cu o valoare de tranzacționare mare, dar cu un număr relativ mic de proceduri și RTFC Brașov, cu un număr mai mare de proceduri, însă cu o valoare de tranzacționare mai redusă. Cel mai nou ordonator intrat în ringul bursier este Spitalul de Obstetrică și Ginecologie Ploiești.

Pentru lunile rămase până la sfârșitul anului 2004, conducerea punctului de lucru prahovean estimează o creștere semnificativă a procedurilor realizate și, totodată, a numărului de ordonatori care vor apela la serviciile bursiere din această zonă a țării.

3.7. Terminalul BRM Timișoara

Terminalul BRM Timișoara a fost înființat în 18 mai 2004, prin semnarea contractului între BRM București și SC ELBA SA. De atunci până la sfârșitul lunii octombrie a desfășurat și finalizat 7 licitații în valoare totală de 7.085.357.361 lei fără TVA. Ordonatorii sunt: SNTFC CFR Călători SA RTFC și SNTFM CFR Marfă SA Sucursala Timișoara.

O pondere importantă în cadrul tranzacțiilor o au prestările de servicii pentru reparații ale diverselor obiective CFR. Singurele produse tranzacționate au fost lemnele de foc.

„Ordonatorul cel mai important din punct de vedere al valorii tranzacționate a fost SNTFC CFR Călători SA RTFC. Președintele Terminalului BRM Timișoara considera ca ținând cont de comenzile primite în luna octombrie, Sucursala Timișoara se va situa în curând în fruntea clasamentului.

În legătură cu activitatea pieței de licitații, domnul Gheorghe Cocian ne-a declarat că „suntem mulțumiți de demararea și desfășurarea în bune condiții a unei astfel de activități în orașul nostru. Dorim atât menținerea unor relații cordiale cu actualii ordonatori și ofertanți, cât și dezvoltarea în continuare a activității prin atragerea de noi clienți”.

Conducerea punctului de lucru intenționează să concretizeze discuțiile purtate cu Regionala CF Timișoara și unitatea militară din Hațeg, să încerce abordarea conducerii Aeroportului Timișoara în ceea ce privește organizarea licitațiilor prin ringul bursier și să reia discuțiile purtate recent cu Regia Autonomă de Transport Timișoara.

BIBLIOGRAFIE

Sabina Funar , Ioana Vlad- Bursele de Marfuri si Valori ,Ed. AcademicPres,

Cluj- Napoca ,2001

Sabina Funar,Ioana Vlad – Relatii cu Burse,Ed AcademicPres,Cluj-Napoca,

2000

Nicolae Murgu-In Zgomotul Bursei,Ed Albatros 1982

Ioan Popa- Tranzactii Economice Internationale,Ed Economica, 1998

Ioan Popa- Bursa,Ed. Adevarul SA.,Bucuresti,vol I si II, f a

Gheorghe Ciobanu-Bursele de Valori si Tranzactiile la Bursa,

Ed.Economica,1997

Constantin Fota-Bursa la Dispozitia Intreprinzatorului,Ed.Mondo-Economia

Craiova,1992

Camelia Dumitru-Managementul International si Relatii Economico-

Internationale,Ed Polirom,2000

Lucia Abil-Dictionarul Bursier,Ed Economica, Bucuresti,1994

V.Anghelescu-Contracte Comerciale Internationale,Ed Academiei

Bucuresti,1980

I. Stoian – Tehnica Tranzactiilor de Comert Exterior,Ed Scrisul Romanesc,

Craiova,1987

Popescu Virgil-Burse si Tranzactii cu Titluri Financiare,Ed Asociatia Sportiva

Cal Club Bucuresti,f a

Dragoescu Elena- Piete Financiare si Operatiuni la Bursa,Ed Mesagerul,

Cluj Napoca,1995

Anghelache Gabriela-Bursa si Piata Extrabursiera,Ed Economica,Bucuresti,

2004

Pagina Bursei Romane de Marfuri- www.brm.ro

16. Pagina Pietei de Capital din Romania – www.kmarket.ro

=== lucrare 2 ===

Organizarea și funcționarea burselor de mărfuri

Cap. 1 Istoricul Burselor de mărfuri

Apariția și evoluția burselor

Apariția și dezvoltarea burselor reprezintă consecințele progreselor pe care societatea le-a înregistrat în domeniul schimburilor și al organizării pieței. Acest proces evolutiv a început cu mult timp în urmă și continuă și în prezent.

Dacă până în secolul al XX-lea evoluția burselor era legată de evoluția societății, bursa în genera, începând cu sfârșitul secolului al XX-lea și începând cu secolul al XXI-lea, evoluția bursei este în principal legată de progresele deosebite ce le-a înregistrat tehnologia informației și a telecomunicației.

Elementele specifice bursei au existat în dezvoltarea societății umane, cu mult înainte de era noastră în comerțul din Mesopotamia, Arabia, Grecia, Imperiul Roman, India, China, Egipt și aspecte interesante de schimb de bunuri erau și între triburile africane. Literatura amintește o formă originală practicată cu mii de ani în urmă triburile africane. Locuitorii înarmați ai unui trib duceau produsele în locuri anumite, unde le depuneau apoi se retrăgeau. Locuitorii altui trib, de asemenea înarmați, veneau și depuneau alături produsele de schimb, apoi se îndepărtau. Primii se apropiau și dacă produsele conveneau, se făcea schimbul; dacă nu, din nou se retrăgeau pentru ca cel de-al doilea trib să completeze cu produse până la realizarea schimbului.

Se apreciază că între Tigru și Eufrat au apărut primele operațiuni de a da cu împrumutul, care au reprezentat în fapt germeni ai inventării băncii de mai târziu și care au ajutat pe comercianții acelor locuri și timpuri să-și dezvolte activitatea contribuind astfel la înflorirea comerțului Mesopotamiei cu lumea întreagă.

Grecii antici își păstrau averile în temple, ca cel a lui Apolo din Dales, averi cu care apoi comercianții și marinarii girau și finanțau schimburile de mărfuri și marile companii maritime, cum a fost cea a comercianților corinteni din secolul IV î.ch.

Totodată, atât în Grecia cât și în Imperiul Roman, se formează o practică nouă, care se desfășoară în paralel cu schimbul tradițional. In timp ce uzanțele obișnuite presupun vânzarea cu livrarea imediată a mărfii și plata prețului, practica nouă constă în tranzacția cu „mărfuri viitoare”, adică bunuri ce la data negocierii și încheierii contractului nu erau prezente decât sub formă de cele ce numim astăzi mostre sau eșantioane, executarea contractului realizându-se la un anumit termen. In fapt asemenea tranzacții reprezintă germenii operațiunilor bursiere la termen de astăzi.

În accepțiunea practicii bursiere de astăzi, astfel de operațiuni la termen, denumite din engleză futures, cu nuanțări destul de bine conturate au fost practicate atât în Asia cât și în Europa și America, începând cu secolele al XVI-lea și al XVII-lea și cu mare dezvoltare în secolul al XIX-lea perfecționându-se mult în secolul al XX-lea mai ales după 1980.

Originile comerțului la termen au fost identificate în sistemul de târguri medievale care a permis Japoniei să-și organizeze piața la termen începând cu anul 1697 cu un secol și jumătate înaintea Statelor Unite.

Tot în Japonia, sistemul relațiilor de distribuție a producțiilor de orez a determinat în secolul al XVII-lea, apariția a ceea ce astăzi denumim hărți de valoare. Acestea își au originea în tichetele de orez, care erau documente de depozit pe baza cărora se vindea orezul de către proprietarii de pământ și care îl obțineau pe baza rentei în natură realizată pentru fiecare recoltă de orez. Aceste tichete de orez, având acoperire reală în produs fizic-orez, au obținut calitatea de bani de hârtie, respectiv hârtiile de valoare.

În America în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea producătorii de cereale din zona Chicago vindeau produsele lor comercianților locali, care le revindeau la preț fix la Chicago unor angrosiști care le preluau și le transportau pe apă, numai primăvara când se dezghețau râurile. Acest mod de comerț permitea comercianților locali să primească pe lângă prețul sigur obținut și credite de la cumpărătorii din Chicago sau din partea băncilor cu care puteau să-i plătească pe furnizorii de cereale.

Pe parcurs și mai ales după războiul civil (1881-1885) devin tot mai interesați de acest fel de comerț, tot mai mulți speculatori care urmăreau cumpărarea sau vânzarea drepturilor de proprietate asupra cerealelor fără însă a avea intenția de a prelua efectiv cerealele.

Pe parcursul acestor practici a apărut tot mai necesară nevoia de a se adopta reguli privind proceduri în situații de livrări deficitare, standarde privind reglementarea livrării, norme vizând plățile finale și condițiile legate de garanțiile necesare.

Asemenea practici au avut ca efect instituționalizarea bursei.

Această instituție numită bursă a apărut la început în porturi în localuri și spații anumite unde se întâlneau cei interesați de comerț, de traseul și încărcătura navelor maritime, de problemele comerciale din alte țări sau zone geografice, de mersul tranzacțiilor de pe alte piețe, de mărfurile ce se cer și cele ce se oferă, de capacitatea de credit a negustorilor, de posibilitatea de a da cu împrumut bancherilor etc.

De-a lungul secolelor, bursele și-au arătat viabilitatea, îmbinând cu suplețe și dinamism tehnicile tradiționale de comercializare cu mijloace de comunicare și informare tot mai moderne, rezultând de fiecare dată o etapă nouă în procesul de civilizare a raporturilor vânzător-cumpărător, în care profitul era tot mai strâns legat de concentrarea schimburilor, reglementarea tranzacțiilor, comerțul cu bunuri viitoare sau virtuale, făcând din timp și distanță surse de câștig.

După al doilea război mondial, în țările care au înlocuit tipul de economie concurențială cu cel centralizat au fost desființate bursele de mărfuri și valori.

Aceste țări au avut tradiții și experiență notabile în activitatea bursieră, dar au fost brutal întrerupte de regimul comunist Bursa de la Moscova a fost închisă în 1924, iar în celelalte țări din cadrul Cortinei de Fier în anii următori celui de-al doilea război mondial.

După căderea Cortinei de Fier și trecerea la economia concurențială, reînființarea instituției bursiere în toate țările foste socialiste din Europa Centrală și de Est a devenit o opțiune firească întrucât bursa este o componentă esențială a reformei mecanismelor ce urmăresc înlocuirea formelor totalitare de realizare a legăturilor dintre agenții economici, cu forme concurențiale menite să relanseze circuitul financiar pe criterii economice într-un sistem guvernat de legile pieței.

În procesul de constituire și punere în funcțiune a bursei din Budapesta, Varșovia, Moscova și București au contribuit cu servicii de consultanță și asistență, firme și instituții din SUA, Japonia, Franța, Austria.

Prima bursă, în accepțiunea modernă, se pare că a fost cea de la Anvers, înființată în anul 1531. Bursa din Anvers avea o clădire proprie unde se încheiau tranzacții cu mărfuri coloniale.

În anul 1554 s-a înființat la Londra o bursă denumită „Royal Exchange”, care din anul 1773 s-a profilat numai pe schimbul de efecte financiare .

În anul 1639 apar la Paris o serie de agenții de schimb în domeniul negocierii titlurilor de valoare; apoi, la Lyon, Toulouse și Rouen, iar spre sfârșitul secolului al XVII-lea, la Montpellier se inaugurează o bursă.

În Germania, la jumătatea secolului al XVI-lea apar primele burse la Augsburg, Nurnberg și Hamburg, iar la începutul secolului al XVII-lea, Bursa din Berlin.

La începutul secolului al XVII-lea la Amsterdam mărfurile se puteau negocia în baza contractelor „options” prin care se permitea convenirea unui preț în baza căruia cumpărătorul obținea de la vânzător dreptul de a cumpăra o cantitate de marfă la o dată stabilită în viitor.

Bursele au mai fost înființate la Bruxelles (1699), Paris (1724), Viena (1761), New York (1792), Bruxelles (1801), Milano (1833), Roma (1824), Madrid (1831), Geneva (1850), Tokyo (1855).

În secolul al XVIII-lea și în prima jumătate a secolului al XIX-lea în Olanda și Anglia comerțul „Sport” devenise deosebit de important pentru materii prime, produse agro – alimentare și industriale.

În anul 1848 și-a început activitatea Chicago Board of Trade (CBOT) ca bursă de grâne. Câțiva dintre cei mai pricepuți comercianți de grâne au hotărât să se reunească într-o bursă organizată de cereale (CBOT).

În anul 1874 negustorii au format Bursa de Produse din Chicago, unde se comercializau la început: unt, ouă, brânză, păsări domestice și alte produse agricole. Mai târziu aceasta a fost numită Bursă de Unt și Ouă din Chicago (Chicago Butter & Egg Board). În cele din urmă aceasta a început să tranzacționeze tipuri de mărfuri atât de multe și diverse, încât în anul 1991 a fost numită, mai aproape de realitate Chicago Marcantile Exchange.

În anul 1880 doar grâul, porumbul, ovăzul și bumbacul făceau obiectul tranzacțiilor la termen. Cu timpul, gama produselor tranzacționate la termen s-a extins cu materii prime industriale (cupru, plumb, zinc), carcase de porc, vite vii, cherestea, suc de citrice.

În anul 1972 Chicago Mercantile Exchange (CME) inaugurează tranzacționarea contractelor futures pe valută-primele contracte furures financiare, iar în anul 1975 CBOT lansează primele contracte futures pe rata dobânzii. În anul 1982 Kansas City Board of Trade inițiază primele contracte futures pe indici bursieri.

Istoria s-a repetat în ceea ce privește reglementarea contractelor futures de pe piețele financiare. Deși acestea erau cunoscute încă din 1970 și au fost lansate în 1972, legea care le reglementa a fost adoptată în 23 octombrie 1974.

În prezent, numărul burselor care funcționează în lume trece de o sută, din care optsprezece sunt în SUA, unsprezece în Anglia, opt în Germania, șapte în Franța. Există astăzi 60 de burse futures și de opțiuni răspândite în 37 de țări.

1.2. Bursele de mărfuri în România

După cum relatează Nicolae Iorga în Istoria Comerțului (1973) apare ideea organizării unor Burse în București și Brăila. În anul 1840 în ziarul „Mercurul Brăilei” este prezentat „Codul de Comerț” care cuprinde prima reglementare generală a burselor de comerț în Muntenia. Acest cod a fost pus în practică și în Moldova, unde a fost extins oficial după unirea Principatelor, în cadrul acțiunii de unificare legislativă, prin legea din 7 decembrie 1863. „Codul de Comerț” din 1840 constituie o reproducere a „Codului Comercial Francez” din 1807. In 1865 în ziarul „Monitorul Jurnalul Oficial a Principatelor Unite Române” apare primul proiect de lege pentru instituirea burselor de comerț la: București, Iași, Galați și Brăila care cuprinde reglementarea organizării și funcționării acestor burse.

Deși legea din 1929, cunoscută sub denumirea ”Legea Madgeam” admitea operațiunile la termen, acestea nu au fost practicate în România până în 11 iulie 1977, când au fost lansate în premieră la Bursa din Sibiu.Pe fondul unui volum de tranzacții scăzut pe piața mărfurilor fungibile și a lipsei unui cadru legislativ care era tot mai mult cerut pe piața din România, Bursa Monetar Financiar și de Mărfuri Sibiu s-a orientat în lansarea contractelor futures pe indici bursieri și valute. Este cunoscut faptul că lansarea cu succes a unui contract futures depinde de lichiditatea pieței activului de bază. Aceasta a fost premisa care a determinat reorganizarea Bursei de Mărfuri Sibiu ca piață financiară. Prima inițiativă legislativă după 1990 a avut loc în 28 august 1977 prin Ordonanța 69 privind „Legea burselor de mărfuri”. Ea venea să contureze modul de organizare al burselor de mărfuri în vederea tranzacționării de contracte futures și opțiuni.

Formarea și consacrarea burselor de mărfuri în România, se impune fără echivoc, întrucât înlocuirea formelor totalitare de realizare a legăturilor dintre agenții economici, cu forme concurențiale ce generează reluarea circuitului economic, va avea sorți de izbândă numai dacă se realizează condiții pentru o confruntare liberă și deschisă între cerere și ofertă ca bază pentru normalitate în raportul dintre producție și consum, caracterizată în obținerea de prețuri renumeratorii de către participanții la tranzacții. În lipsa unei piețe bursiere mecanismele economice de reglare a raportului cerere-ofertă exprimate prin „mâna invizibilă” sunt uzurpate de „mâna ascunsă” a celor ce utilizează resorturile pieței negre pentru a distorsiona raporturile de normalitate din economie.

Înflorirea în ultimii șapte ani, în România a pieței negre, se explică, prin incapacitatea sistemului de a realiza cadrul legislativ adecvat condițiilor necesare dezvoltării activității productive atât în industrie cât și în agricultură prin cerere cu subtilitate voită sau inconștientă, a mecanismului generator de corupție.

Realitatea economiei românești conturează un paradox privind necesitatea bursei de mărfuri pe deoparte mediul economico-legislativ este ostil acestei instituții, iar pe de altă parte atât speculațiile comerciale cât și producătorii agricoli simt tot mai mult nevoia de a utiliza instrumentele mecanismului bursei. În același timp, realizarea fenomenului economic din România, gravat de o lipsă de educație în materie de bursă a indus ideea că bursa de mărfuri este un instrument inutil.

Reînființarea burselor de mărfuri în România ca subiect de drept comercial, care s-a dovedit încă de la început că nu constituie un suport juridic suficient pentru funcționarea și asigurarea credibilității burselor de mărfuri , din cel puțin trei considerente:

Scopul principal al burselor nu este obținerea de profit ca în cazul societăților comerciale ci este organizarea mecanismului de negociere a ofertelor de vânzare-cumpărare. Bursa trebuie să rămână, în accepțiunea generală, o societate non -profit. În practica internațională membrii bursei dețin acțiuni numite certificate de bursă care nu le aduc dividende ci le dau dreptul la ocuparea unui loc în ring pentru tranzacționarea împreună cu avantajele ce decurg din acest drept.

Bursele de mărfuri trebuie să fie organisme cu putere de autoreglementare organizate expres, ceea ce legea 31/1990 nu prevede pentru facilitatea comerțului cu mărfuri: titluri de mărfuri, hărți de valoare pentru mărfuri, asigurări maritime, fluviale sau pentru mărfuri

Lipsa din legea 31/1990 a prevederilor vizând organizarea supravegherii tranzacțiilor bursiere, supravegherea întâlnită la cele mai multe burse din lume, în care statul s-a implicat ca și garant al credibilității, transpatrnței și certitudinii operațiilor de bursă.

Începând din anul 1992 în România s-a legat firul relansării fenomenului

bursier, întrerupt după al II-lea război mondial, organizându-se următoarele burse de mărfuri: Bursa Transilvania din Cluj-Napoca, Bursa Maritimă și Mărfuri Constanța, Bursa Română de Mărfuri București, Bursa Lemnului, Hârtiei și Materiale de Construcții Piatra Neamț, Bursa Agricolă și de Mărfuri Generale Arad, Bursa Universală Brașov, Bursa de Mărfuri Timișoara, Bursa de Mărfuri Generale Brăila, Bursa de Mărfuri Sibiu și Bursa Moldovei de Jos. Toate aceste burse s-au reunit în scopul realizării unei unități în gândire și activitate formând Uniunea Burselor de Mărfuri din România

Cap.2 Organizarea burselor de mărfuri

2.1. Definire, clasificare , Funcții

Definirea bursei

Bursa cunoaște mai multe definiții întrucât condițiile care au generat-o, funcțiile pe care le-a avut și le are în prezent sunt diferențiate și ca atare și noțiunea de bursă beneficiază de o serie de nuanțări și percepte.

În limbajul comun termenul bursei este utilizat în două înțelesuri diferite, unul precis și altul generic. În primul caz termenul conduce la precizarea alocației bănești pentru studii oferite de stat sau de diverse organizații pentru elevi, studenți, cercetători etc. Al doilea sens include o serie de variante semantice cum ar fi:

Piața în general, ca loc unde se realizează schimburi comerciale. Noțiunea de bursă pentru acest înțeles, provin de la localurile din porturile italiene ce aveau ca semn distinctiv o pungă de bani, borsa în care prin anii 900 se întâlneau comercianții.

Tranzacții în baza cărora se stabilește nivelul prețurilor pentru diferite categorii de valori și bunuri.

Bursa neagră, sintagmă ce sugerează ideea de piață ca un mod de existență și funcționarea clandestină reprezentând relații de schimb care se sustrag normelor legale privind actele și faptele de comerț.

După alți autori, bursa este și o tehnică managerială de afaceri economice, specifică economiei de piață.

Dicționarul bursier definește bursa ca o piață publică organizată unde sunt tratate valori mobiliare și alte bunuri fungibile. Această piață are loc, în general în fiecare zi, pe durata a câtorva ore.

Dicționarul de termeni și expresii utilizabile în tranzacții bursiere arată că bursa este o instituție non profit în cadrul căruia au loc tranzacții organizate cu titluri financiare, drepturi și titluri de mărfuri, executate după reguli stabile, obligatorii pentru toți participanții.

Lucrarea „Efecte de comerț, hărți de valoare, mecanisme bursiere în economia de piață” menționează că bursa este cea mai desăvârșită formă de piață.

Lucrarea „Management internațional” definește bursa ca o tehnică managerială specifică economiei de piață, având un caracter concurențial și care concretizează în timp și în spațiu cererea și oferta de mărfuri, servicii, valori și se desfășoară după o procedură determinată, potrivit unui program, într-un loc cunoscut în privința vânzătorilor și a cumpărătorilor sau a reprezentanților acestora.

Tratatul de economie politică arată că apărute cu secole în urmă bursele de mărfuri și valori reprezintă și astăzi cele mai importante instituții de piață ale economiei moderne.

Alte tratate de economie politică nu oferă definiții pentru bursă, ci abordează bursa de mărfuri și bursa de valori în mod separat.

În „Legea română asupra burselor” din 1929 – „Legea Madgearu” arată că bursele sunt instituții publice create în scopul de a reuni pe comercianți, industriași și producători, amatori și asiguratori în vederea negocierii valorilor publice și private, monedelor, devizelor, mărfurilor, închirierii vaselor și acoperirii riscurilor de tot felul.

Bursa este o piață, dar care și particularizează prin obiectul tranzacțiilor și modul de organizare și funcționare.

Într-o lucrare din domeniul dreptului se apreciază că bursele sunt instituții unde se negociază valori mobiliare sau mărfuri după o procedură anumită și numai de către anumiți intermediari, sub supravegherea unor autorități.

Clasificarea burselor

În literatura de specialitate se regăsesc diferite clasificări ale burselor, dar care în esență se reduc la următoarele criterii:

După sfera și importanța tranzacțiilor bursele se delimitează în trei categorii:

bursa cu funcțiuni locale a căror sferă de activitate acoperă comerțul de mărfuri și valori dintr-o anumită zonă geografică și care au o influență regională;

bursă de importanță națională concentrând activitatea specifică bursei din țara respectivă;

burse internaționale în care tranzacțiile bursiere nu au o garanție cuprinzând întreaga lume.

Din punct de vedere al formei de constituire respectiv al persoanelor care le înmânează și administrează există trei feluri de bursă:

burse private – fondate, organizate și administrate de particulari sub forma societăților pe acțiuni sau asociații ale comercianților sau camere de comerț;

bursele de stat – înființate, organizate și administrate de autoritățile guvernamentale;

bursele cu statut juridic mixt – pot fi clasificate atât ca burse de stat, cât și private întrucât parțial funcționează ca instituții publice guvernate de legea din cantonul respectiv, dar după modul de operare sunt companii private.

După obiectul tranzacțiilor pot fi delimitate două grupe de burse:

burse generale – în care se tranzacționează o gamă variată de mărfuri, titluri de proprietate sau devize;

burse specializate care se ocupă cu o gamă strict precizată a tranzacțiilor și care în cele mai multe cazuri au menționat în denumirea lor și specificul activității pe care o desfășoară.

în funcție de criteriul de admitere la tranzacții, bursele se clasifică în două categorii:

a. burse cu acces limitat, unde dreptul de a efectua tranzacții îl au numai membrii bursei și cei care au obț respectiv, dar după modul de operare sunt companii private.

După obiectul tranzacțiilor pot fi delimitate două grupe de burse:

burse generale – în care se tranzacționează o gamă variată de mărfuri, titluri de proprietate sau devize;

burse specializate care se ocupă cu o gamă strict precizată a tranzacțiilor și care în cele mai multe cazuri au menționat în denumirea lor și specificul activității pe care o desfășoară.

în funcție de criteriul de admitere la tranzacții, bursele se clasifică în două categorii:

burse cu acces limitat, unde dreptul de a efectua tranzacții îl au numai membrii bursei și cei care au obținut de la conducerea bursei autorizații specifice de participare.

burse cu participare nelimitată, existând condiții specifice de la o bursă la alta care trebuie îndeplinite; accesul se face gratuit sau pe baza unei taxe de participare.

Funcțiile bursei

Modul în care au apărut, s-au organizat și funcționează au imprimat bursei o serie de funcții care pot fi sintetizate după cum urmează:

Funcția de centralizator al tranzacțiilor se realizează prin intermediul unui mecanism care permite accesul direct și continuu la informațiile de piață și asigură concentrarea ordinelor de vânzare și cumpărare în vederea formării în condiții de piață, respectiv concurență a prețurilor, bunurilor și valorilor tranzacționate.

Funcția de releu între surplusul și nevoia de mărfuri și fonduri se concretizează prin legăturile ce se stabilesc prin intermediul bursei între diferite piețe ale produselor fizice și financiare, legături ce se materializează într-o varietate de tipuri de tranzacții.

Funcția de motor al vieții economice vine în continuarea funcției de releu întrucât bunurile și valorile ajung de la cei care dispun sau le prisosesc, la cei care au nevoie de ele, permițând realizarea unor proiecte investiționale care contribuie la dinamizarea economiei.

Funcția de barometru al vieții economico-financiare dintr-o țară sau din plan mondial se realizează de către bursă prin modul de organizare și sistemul de funcționare care asigură în permanent cunoașterea și tendința ce o are economia în general și economia unei țări în special.

Funcția de simbol a economiei concurențiale este realizată de bursă prin efectul celorlalte funcții menționate mai sus. Bursa prin specificul ei concretizează cererea și oferta, creând condiții pentru concurență, astfel ca prețurile bursiere capătă un rol însemnat în menținerea, reorientarea și restructurarea economiei prezente și viitoare. Bursa este un simbol al economiei de pia bursiere capătă un rol însemnat în menținerea, reorientarea și restructurarea economiei prezente și viitoare. Bursa este un simbol al economiei de piață, întrucât ea reprezintă tranzacția în genere, tranzacțiile bursiere se deosebesc de tranzacțiile particulare efectuate întâmplător prin negociere între partenerii determinați. Funcția de simbol a economiei este dată deci de capacitatea bursei de a simplifica și uniformiza practicile comerciale, de obicei anarhice și greoaie.

Funcția de obiect de interes pentru lumea de afaceri, lumea economică, lumea politică și pentru opinia publică este realizată de bursă în primul rând prin faptul că este deținătoare de informații din cele mai variate domenii, iar rezultatele propriei activități, adică a tranzacțiilor au repercursiuni în cele mai neașteptate domenii întrucât asupra bursei acționează un complex de factori.

2.2 Instituția bursei

Dezvoltarea în timp a activității economice și financiare a conturat tot mai mult necesitatea perfecționării relațiilor dintre agenții economici, creșterea eficacității raporturilor dintre ei și consolidarea încrederii reciproce. În aceste deziderente a răspuns bursa, care în timp se constituie într-o situație. O situație presupune reguli stricte de conduită pentru cei care folosesc serviciile ei, reguli bazate pe justiție, echitate, transparență, profesionalism și disciplină, reguli care se regăsesc în ceea ce am defini conceptual instituția bursei. Instituția bursei este deci o persoană juridică care prin obiectul de activitate, forma juridică, organizare și funcționare se autoreglementează și se autoguvernează. Principiul autoreglementării dă dreptul instituției bursei ca în limitele legii să-și stabilească modul de organizare și funcționare prin elaborarea și adoptarea statutului și regulamentului. Principiul autoguvernării se realizează diferit de la țară la țară și chiar de la bursă la bursă în funcție de cadrul legislativ general, statutul juridic al instituției și rolul pe care această instituție trebuie să- l aibă în viața economico – financiară.

Membrii bursei

În funcție de specificul bursei și reglementările legale din diverse țări, persoanele care se asociază sau sunt autorizate în vederea constituirii unei burse, calitate din care decurg apoi o serie de drepturi și obligații riguros stabilite și respectate.

Obținerea calității de membru are în vedere o serie de condiții: frecventarea anterioară a bursei în decursul unei perioade, deținerea unei firme proprii sau prestarea unei anumite activități. În funcție de specificul bursei și reglementările legale din diverse țări, persoanele care se asociază sau sunt autorizate în vederea constituirii unei burse, calitate din care decurg apoi o serie de drepturi și obligații riguros stabilite și respectate.

Obținerea calității de membru are în vedere o serie de condiții: frecventarea anterioară a bursei în decursul unei perioade, deținerea unei firme proprii sau prestarea unei anumite activități, recomandarea din partea unor membri ai bursei și garantarea acestora pentru solicitant.

Membrii burselor diferă de la o bursă la alta. În cazul burselor cu casa de cliring, membrii sunt foarte numeroși, dar în practică numai un număr limitat au loc la bursă. În ce privește bursele de mandanți, cum este cazul Bursei de metale din Londra (LME – London Metal Exchange) – acestea se bizuie pe un număr redus de membri, circa 30 maxim. Numărul limitat al membrilor bursei nu afectează negativ volumul tranzacțiilor, întrucât prin intermediul membrilor bursei se poate încheia un număr nelimitat de afaceri.

Drepturile membrilor bursei constau în principal în următoarele:

dreptul de a participa la elaborarea și modificarea statutului și regulamentului;

dreptul de a fi prezent direct sau prin reprezentați și de a efectua tranzacții bursiere în cont propriu sau pentru terți. Comisioanele pe care membrii bursei le percep pentru aceste operațiuni reprezintă venituri rezultate direct din calitatea de membru;

dreptul de a participa la administrarea instituției bursiere și de a alege și a fi ales în organele de conducere.

Obligațiile membrilor bursei constau în principal în următoarele:

să dispună de un volum minim de capital în funcție de natura și mărimea afacerilor pe care le desfășoară și să prezinte garanțiile prevăzute de lege și regulamentul bursei;

să contribuie la fondurile bursei în modalitățile și volumul stabilit prin statut și regulament;

să respecte toate obligațiile stabilite prin lege și regulamentul bursei privind negocierea, încheierea și executarea tranzacțiilor bursiere.

Managementul instituției bursei constă în organizarea, conducerea și administrarea burselor și se realizează diferit de la o țară la alta și de la bursă la bursă în funcție de cadrul legislativ, general de regulamentele proprii și caracteristicile pieței în care instituția bursei activează.

Literatura de specialitate conturează un model general al managementului bursei care include patru tipuri de organisme: de decizie, de execuție, de consultanță și control.

Organismele de decizie cuprind: adunarea generală în cazul burselor constituite ca societăți pe acțiuni, asociația bursei în cazul asociațiilor fără scop lucrativ. În principal aceste organe de decizie își au obiect de activitate:

elaborarea și modificarea statutului și regulamentelor de funcționare;

desemnarea organelor de conducere permanentă și a comitetelor de bursă;

supravegherea și controlul general de activități ale bursei.

Organele de execuție urmăresc desfășurarea normală a activității curente a bursei prin angajați cu funcții de răspundere și cu funcționari cu rol operativ. Principalele departamente operative sunt organizate în funcție de modul de organizare al tranzacțiilor. Principalele departamente sunt: pentru cotații, de supraveghere a pieței, de cliring informativ, de analiză și cercetare-dezvoltare, de relații internaționale și de relații cu publicul. Există de asemenea o serie de servicii funcționale pe probleme tehnice, de personal, administrativ, secretariat.

Organele consultative au rolul de a asista și consilia prin specialiști și experți, organele de conducere ale instituției și se numesc generic comitete. Aceste organe au atribuții permanente sau speciale.

Pentru atribuțiile permanente funcționează în general patru tipuri de comitete: de supraveghere, pentru membri, pentru etică bursieră și pentru operațiuni cu produse noi bursiere.

Atribuțiile speciale se referă la informatizarea și aranjarea bursei.

Organele de control lucrează în colaborare cu comitetul de supraveghere și cel de etichetă și răspund în fața Adunării generale. Personalul de control este format din specialiști, experți sau cenzori aleși fie din membrii bursei, fie din membri ai organismelor și instituțiilor financiare, ca reprezentanți ai statului.

2.3 Structura burselor de mărfuri

Bursa de mărfuri este bursa în cadrul căreia au loc tranzacții organizate cu drepturi și titluri de mărfuri fungibile. Termenul fungibil este specific științelor juridice, fiind atribuit acelui lucru sau bun care poate fi înlocuit cu altul de același fel, de aceeași calitate și aceeași cantitate în cazul când formează obiectul unei obligații.

Pentru ca marfa să poată fi obiect de tranzacții la bursă trebuie să îndeplinească următoarele condiții pe lângă atributul de fungibil:

Un anumit grad de standardizare caracterizat prin omogenitate sub aspectul calitativ, astfel încât să existe fără echivoc garanția că între ceea ce s-a negociat în contract și ceea ce se va livra nu există nici o diferență. De asemenea, trebuie să aibă un grad redus de prelucrare, ca o condiție a menținerii caracterului de produs de masă nediferențiat, omogen.

O importanță strategică mare în comerțul mondial, adică marfa respectivă să intereseze un număr mare de vânzători și cumpărători, deci să existe o piață largă cu un număr suficient de mare de comercianți și cumpărători finali care să excludă posibilitatea de a se crea monopol pentru a influența prețul și condițiile de tranzacționare.

Să fie o marfă atractivă, adică să creeze o piață atractivă pentru speculatori, pentru vânzători și cumpărători, prin oscilații mari și frecvente ale prețurilor rezultate din variația mare a cererii și ofertei, bazată pe câștiguri din tranzacții cu astfel de mărfuri.

Să fie depozitabilă, respectiv să ofere prin natura ei certitudinea că există în cantitatea și la data realizării contractului negociat la bursă. Progresele tehnologiei în domeniul păstrării și depozitării mai ales a produselor agroalimentare au dus la apariția burselor de carne, cum ar fi cea din Chicago pentru vite de măcelărie.

Printre definițiile date bursei de mărfuri, menționăm din literatura de specialitate următoarele:

Bursa de mărfuri este bursa în cadrul căreia au loc tranzacții organizate cu -drepturi și titluri de mărfuri fungibile (Commodity Exchange).

„Bursele de mărfuri reprezintă o piață caracteristică economiei capitaliste unde se cumpără și se vând mărfuri fungibile, după o procedură specifică, care se desfășoară potrivit unui program prestabilit, într-o anumită sală, în prezența vânzătorilor și cumpărătorilor sau a reprezentanților acestora”

„Bursele de mărfuri sunt piețele caracteristice ce concentrează în același loc și în același timp, o mare parte din cererea și oferta mondială de anumite produse, pe care se desfășoară curent tranzacțiile de vânzare-cumpărare, după o procedură specială, motivate atât de nevoi reale cât și de intenții speculative.”

Comerțul „spot” presupune cumpărarea sau vânzarea de mărfuri fizice disponibile pentru livrarea imediată sau foarte apropiată, contra plată în numerar. Asemenea tranzacții se pot încheia în bursă sau în afara ei. Prin urmare contractele „spot” sunt cele care în momentul încheierii este legat direct, în timp, de cel al livrării și plății – marfa se găsește în depozit și prețul nu se modifică. Contractele nu sunt, în general standardizate.

Comerțul „forward” se realizează prin vânzări și cumpărări de mărfuri cu livrarea ulterioară, oriunde doresc părțile, prin negocierea prețului, fără a avea la bază un contract standardizat sau obligația de a face cunoscute prețurile convenite, iar riscurile cu care se confruntă o parte contractată depinde în întregime de cealaltă parte.

În această situație, contractele forward sunt contracte spot, în care momentul livrării este rupt, în timp, de momentul încheierii contractului, existând o diversitate de modalități de plată (de la ordin de plată, deci plată în avans – la cash sau acreditiv). Acest decalaj se datorează, în general, următoarelor situații:

distanța mare, în spațiu, între cumpărător și vânzător, de aceea contractul „forward” este tipic pentru operațiunile de import – export;

marfa nu există la momentul semnării, urmând să se producă în baza unor specificații, la comandă, situație în care, de obicei, cumpărătorul solicită garanții de bună execuție.

Comerțul „futures” are loc numai pe ringul bursei, prețul fiind unul singur pentru un moment anume, fiind făcut public. Tranzacțiile „futures” se încheie centralizat pe bază de contracte standardizate, iar în vederea protejării contra efectelor nerealizării unor prevederi contractuale, ambele părți depun garanții. Există un sistem, care a evoluat în timp și care prin intermediul Casei de Cliring colectează zilnic garanții astfel că determină ambele părți să-și respecte obligațiile asumate prin contracte „futures”. Dacă contractele „spot” și „forword” se pot tranzacționa sau nu prin mijlocirea unei instituții bursiere, în cazul contractelor „futures” nu există decât posibilitatea tranzacționării prin bursă, în baza unui mecanism specific, condiționat de legi și regulamente. Contractul „futures” este întotdeauna standardizat, valoarea contractului este valabilă în sensul că prețul este marcat periodic în bursă. Lichidarea contractului se poate face prin executare, la termenul convenit sau prin lichidarea poziției în bursă, ceea ce înseamnă că vânzătorul cumpără și cumpărătorul vinde.

Principalul scop al comerțului „futures” și totodată esența activităților bursei nu este acela de a vinde sau cumpăra un produs, ci acela de a controla riscul de preț. Astfel, mai puțin de 1% din contractele „futures” pentru produse agricole și ceva mai mult de un procent la metale și alte produse de finalizează cu vânzarea sau cumpărarea de marfă fizică.. Atât comerțul „forward”, cât și „futures” cuprind tranzacții la termen.

Bursele sunt constituite, în general, sub forma societăților pe acțiuni, prezentând dări de seamă publice, iar capitalul stabilit prin statut este împărțit într-un anumit număr de acțiuni, denumit certificate. Fiecare membru trebuie să posede cel puțin un astfel de certificat. Bursa nu încheie afaceri de vânzare – cumpărare în numele său. Încheierea afacerilor este o funcție a membrilor bursei care joacă rolul de intermediari profesioniști la realizarea operativă de vânzare – cumpărare cu mărfurile de burse. Deosebirea față de o asociație pe acțiuni obișnuită rezidă în aceea că certificatul de burse nu oferă dreptul la dividende, ci acordă numai posibilitatea de a participa la încheierea afacerilor din localul bursei.

„Bursa de mărfuri este o piață caracteristică economiei de piață, unde se tranzacționează mărfuri fungibile, înrudite calitativ, substituibile și perfect conservabile, după o procedură specială care se desfășoară, potrivit unui program prestabilit, într-un loc cunoscut, în prezența vânzătorilor și cumpărătorilor sau a reprezentanților acestora, sub supravegherea unei autorități”.

2.4 Structura funcțională

Structura organizatorică a burselor de mărfuri este asemănătoare în aproape toate țările unde sunt organizate asemenea burse, ele păstrând cadrul și formele funcționale ale burselor clasice, existând mici deosebiri în privința unor reglementări interne cuprinse în Statut sau Regulament. Aceste aspecte se datorează faptului că de-a lungul timpului în negoțul de mărfuri un grup de factori au determinat apariția burselor de mărfuri. În sinteză acești factori se referă la:

creșterea schimburilor de mărfuri și implicit a operațiunilor bancare ca suport financiar și mijloc de realizare a acestora;

identificarea de oportunități ce conduc la economisirea cheltuielilor de circulație;

găsirea de modalități de asigurare contra riscurilor;

simplificarea formalităților de tranzacții;

concentrarea în timp și spațiu a concurenței;

determinarea prețului viitor al contractelor.

Acești factori au determinat reglementarea și conturarea tot mai precisă a uzanțelor privind comerțul cu mărfuri și în același timp au putut fi făcute diferențierile corespunzătoare între:

comerțul „spot” (la vedere);

comerțul „forward” (la termen);

comerțul „futures” (promisiuni pentru viitor).

2.5 Conducerea bursei

Conducerea bursei de mărfuri este stabilită prin statut și regulament. În general responsabilitățile manageriale ale bursei revin unui comitet care are diferite denumiri „Board of Directors” sau „Committee of Subscribers” în Anglia, „Board of Managers” în SUA, „Commission de la Bourse” în Franța etc.

În cele mai multe cazuri comitetul este ales anual din cadrul membrilor bursei și are în frunte un președinte și mai mulți vicepreședinți. Comitetul are în atribuții următoarele probleme legate de organizarea și funcționarea administrativă a burselor:

fixarea programului de funcționare a bursei;

numirea salariaților bursei;

convocarea și conducerea adunărilor generale ale membrilor bursei;

numirea comisiei de arbitraj;

reprezentarea bursei față de terți;

administrarea fondurilor bursei;

constatarea și publicarea cursurilor oficiale, procurarea materialelor informative și comunicarea de informații instituțiilor oficiale.

Conducerea zilnică a bursei se face de către Administrația bursei care are în frunte un director și o serie de comitete consultative între care mai importante sunt Comitetul tehnic care are sarcina să se ocupe curent de buna funcționare a bursei și Comitetul pentru stabilirea cotațiilor bursei.

În administrația bursei pot intra alături de membrii bursei și funcționari de specialitate care nu au calitatea de membru.

În structura organizatorică, nucleul majorității burselor îl reprezintă Casa de Clearing („Clearing House” sau „Clearing Association” sau „International Comodity Clearing House”), alcătuită din o parte din membrii bursei, din bănci, societăți de asigurare, societăți de transport și alte firme cu prestigiu în domeniul respectiv, condiția de bază este ca acestea să aibă o bonitate certă.

Casa de Cliring are un rol esențial în derularea operațiunilor bursiere, întrucât ea se constituie atât pentru vânzător, cât și pentru cumpărător, în „cealaltă parte” garantând îndeplinirea necondiționată a tranzacțiilor încheiate.

Mecanismul de funcționare și de percepere a garanțiilor Casei de Cliring este următorul:

fiecare membru al bursei are obligația să depună o rezervă de bani în contul Casei de Cliring la încheierea contractului pentru fondul de garanție numit „deposits” și zilnic pentru soldul operațiunilor încheiate, respectiv diferențele denumite „margins” pentru diferența dintre valoarea contractelor de cumpărare și a celor de vânzare încheiate;

în cursul zilei toate tranzacțiile făcute de membrii bursei sunt confirmate la sfârșitul ședințelor și sunt trimise membrilor Casei de Cliring care le mai verifică o dată;

la sfârșitul zilei Casa de Cliring se substituie în toate tranzacțiile în cealaltă parte, toți cei care au vândut au drept cumpărător Casa de Cliring și toți cei care au vândut și toți cei care au cumpărat pe ring au drept vânzător aceeași Casă de Cliring;

pentru orice tranzacție efectuată în cadrul bursei se percepe un comision a cărui mărime este stabilită prin Regulamentul de funcționare a bursei;

veniturile Casei de Cliring se completează și din taxele percepute pentru serviciile prestate la care se adaugă și fondurile de garanție depuse la formarea bursei.

Statutul bursei de mărfuri

La acesta aderă în mod obligatoriu, necondiționat toți membrii bursei, are în vedere pe lângă rolul de a crea credibilitate și scopul de a institui o bază a economiei concurențială.

În general statutul unei burse de mărfuri cuprinde prevederi privind:

Obiectul de comercializare sau obiectul tranzacției care poate fi o singură marfă sau mai multe produse;

Unitatea de măsură în operațiile bursiere se constituie în unități fizice stabilite, numite contracte sau laturi și diferă de la o bursă la alta;

Calitatea mărfurilor este un element statutar clar precizat alături de metodele de verificare ale acestuia în baza standardelor stabilite de societățile profesionale de specialitate;

Moneda în care se stabilește prețul și se încheie tranzacțiile, este de regulă moneda țării pe teritoriul căreia se găsește bursa;

Contractul de vânzare – cumpărare este un contract tip, conținând clauze standard privind marfa, calitatea, metodele ei de verificare, condițiile de livrare, de transport și asigurare;

Drepturile și obligațiile participanților la bursă, inclusiv modalitatea de admitere a acestora;

Drepturile și obligațiile membrilor bursei;

Constituirea comitetului bursei, sfera de acțiune, modalitățile de exercitare a prerogativelor acestuia, principii de lucru;

Reguli economice, administrative și de conduită etică a membrilor bursei și a participanților la tranzacțiile bursiere, inclusiv modalitatea de cotare și proceduri de lichidare a operațiunilor.

Sediul bursei de mărfuri

Sediul bursei de mărfuri se află în clădiri speciale constituite în acest scop. Parterul clădirii cuprinde o sală suficient de mare, unde se desfășoară activitatea propriu-zisă a bursei. Negocierile au loc în perimetrul acestei săli care poate fi împărțită în mai multe spații de negociere, fiecare destinat unui produs și care se numește ring, întrucât are formă circulară. În ring se află brokerii care negociază cu voce tare sau prin semne ale mâinii și transmit ofertele sau își fac cunoscute confirmările.

În general, diametrul ringului este de circa 10 metri și cuprinde circa 40 de brokeri care în zilele cu activitate normală derulează cu mare rapiditate sute și mii de contracte.

Sala în care au loc ședințele de bursă este de dimensiunile unui stadion, fiind dotată ultramodern cu panouri electrice, stații de telecomunicații și aparatură birotică.

„Activitatea se desfășoară într-un vacarm greu de descris, limbajul bursei este completat de gesturi simbolice ale mâinilor. De pildă, o mână ridicată cu palma în afară înseamnă că agentul vinde. când dorește să cumpere, agentul ridică mâna cu palma îndreptată spre corp. Pumnul strâns echivalează cu un cent. Combinațiile degetelor ținute pe orizontală semnifică diferite valori bănești”.

Sălile anexe celei de tranzacții cuprind dotări moderne pentru diverse servicii de informare: rapoarte despre situația recoltelor, despre evoluția conjuncturii economice, despre diferite evenimente politico- sociale, cele mai solicitate informații fiind cele privind evoluția vremii, apelându-se la harta meteorologică a SUA și a celor mondiale.

2.6 Elementele tehnicii de tranzacții

2.6.1 Ordinele de bursă

Mecanismele de funcționare a operațiunilor la bursele de mărfuri oferă posibilitatea efectuării unei diversități de operațiuni, cunoscute generic sub numele de tranzacții bursiere, care în esență se realizează pe baza ordinelor ce se transmit de ordonatori brokerilor spre execuție.

Există o varietate de ordine folosite pe piața bursieră. Ele poartă denumiri legate de modul și momentul în care sunt aduse la îndeplinire în timpul ședinței de negociere: ordin „la piață”; „limită de preț”; „îndeplinit sau anulat”; „stop”; „limită de stop”; „în deschidere”; „în încheiere”; „în anulare”; „îndeplinit la nivel”.

Ordinele ce se transmit brokerilor spre execuție sunt de mai multe feluri, în funcție de ceea ce urmărește clientul sau de felul cum și-a construit strategia.

Literatura de specialitate și în principal Dicționarul de termeni și expresii utilizate în tranzacțiile de bursă explică semnificația ordinelor de bursă.

O primă grupă de ordine cuprinde acele instrucțiuni legate de cantitatea de marfă și perioada de execuție a ordinului în funcție de programul de funcționare a bursei și cuprinde următoarele:

Ordinul „at the best” (la cel mai bun preț) este un ordin de vânzare sau cumpărare pentru o cantitate stabilită la cel mai bun preț posibil;

Ordinul „good till cacelled” (valabil până la revocare), ordin dat pentru o cantitate nedefinită, la un preț limită, valabil până în momentul revenirii, respectiv a revocării ordinului;

Ordinul „scale down up” (crește micșorează), ordin dat pentru o cantitate precizată, la un preț în scădere sau urcare;

Ordinul „at the opening” (la deschidere), investitorul cere agentului de bursă executarea unei tranzacții la prețul aplicabil la deschiderea bursei, iar în situația că nu s-a executat la momentul indicat, ordinul se autoanulează;

Ordinul „at the close” (la închidere), prin care se cere brokerului să execute o tranzacție în ultimele 30 de secunde ale zile de lucru.

O altă categorie de ordine bursiere sunt ordinele de întrerupere, cunoscute sub denumirea engleză „stop loss order” sau simplu ordine „stop”. Ordinul stop reprezintă o dispoziție de executare, la prețul pieței a unei tranzacții, dar numai după ce piața a strâns valoarea specificată de client, numită și preț stop. Acest tip de ordine are valabilitate de la o zi până la șase luni, după care este necesar a fi reînnoit, dacă se mai dorește operarea cu acest fel de ordin.

Ordinele stop sunt ordinele folosite în mod normal pe piața futures pentru „lichidarea” pozițiilor deschise în vederea stopării pierderilor sau în scopul protejării profitului din ordin „stop” nu este dus la îndeplinire până când prețul pieței nu atinge un anumit nivel. Din ordin „stop” de cumpărare devine operabil atunci când prețul pentru contractul futures ce face obiectul este deasupra sau la nivelul prețului definit în ordin ca „preț stop”. Din ordin „stop” de vânzare devine operabil atunci când prețul contractului futures ce face obiectul este sub sau la nivelul „prețului stop”.

Ordinul „buy stop, limit”(cumpără…stop…limită) dispoziție de cumpărare a unei mărfi executată când prețul pieței depășește prețul stop, dar numai după ce atinge prețul limită;

Ordinul „buy stop” (cumpără stop la …) dispoziție de cumpărare a unei mărfi, executată la un preț al pieței situat după declanșarea prețului stop specificat;

Ordinul „stop limit” (stop… limită…) prin acest tip de ordin i se cere brokerului efectuarea unei tranzacții de mărfuri, la un preț mai bun decât cel specificat de prețul limită, dar numai după ce a fost admis sau depășit prețul stop; după declanșare ordinul devine tip limită;

Ordinul „sell stop” (vinde stop la …) interacțiune prin care agentul de bursă este autorizat să vândă un lot de mărfuri la prețul pieței, dar după ce piața atinge prețul stop;

Ordinul „sell stop limit” (vinde stop… limită), asigură vânzarea care trebuie să se execute la un preț mai bun decât prețul limită, dar numai după ce prețul stop a fost atins și depășit. La prețul stop, ordinul se declanșează și devine ordin limită.

Alt gen de ordine sunt cele limită între care: limit order, buy limit order și sell limit.

În general ordinele limită se referă la preț și timp.

Ordinul „limit” (ordin limită la…) se referă la executarea unei tranzacții cu titluri de mărfuri la un anumit preț sau mai bun. Acest ordin are două variante de vânzare și cumpărare și două faze de așteptare și declanșare. Faza de așteptare, durează până când prețul pieței atinge limita specifică, iar faza a doua se declanșează când devenind ordin de tranzacție la piață se execută;

Ordinul „buy limit” (cumpără limită la …) dispoziție de cumpărare a unei mărfi la un preț specificat sau mai mic;

Ordinul „sell limit” (vinde limită la…) privește dispoziția de efectuare a tranzacției de vânzare pornind de la prețul limită specificat sau mai bun.

O altă categorie de ordine cuprinde acele instrucțiuni care însoțesc ordinele tip limită sau tip stop și între care cele mai importante sunt următoarele:

Ordinul „alternative” (alternativ) este exclusiv de vânzare sau exclusiv de cumpărare și permite agentului de bursă ca, între două situații de evoluție a pieței să ia o decizie privind încheierea unei tranzacții;

Ordinul „good – this – month” (bun în această lună) cuprinde instrucțiuni care însoțesc un ordin de tip limită sau stop nespecificând valabilitatea ordinului până la sfârșitul lunii în curs;

Ordinul „percentage” (procentual) este un ordin exclusiv de tip limită sau stop care condiționează executarea unei tranzacții de încheiere prealabilă a altor tranzacții specificate de client;

Următoarea categorie de ordine se numește generic „de piață” denumită în engleză „market order” și cuprinde:

Ordinul „at the market” (la piață) are două variante: de vânzare și de cumpărare. În baza ordinului de piață, dat de investitor, brokerul încheie imediat o tranzacție cu mărfuri, la cel mai bun preț al pieței;

Ordinul „sell market” (vinde la piață) autorizează brokerul să vândă imediat un lot de marfă la prețul pieței;

Ordinul „buy market” ( cumpără la piață) cere brokerului să cumpere imediat un lot de marfă indiferent de prețul pieței;

Ordinul „don’t hold” (nu ține) se referă la situația în care clientul lasă la latitudinea agentului de bursă momentul și prețul de executare al tranzacției;

Ordinul „market if touched” (dacă piața atinge…) reprezintă o dispoziție de cumpărare de marfă ce se execută la prețul pieței imediat ce aceasta a atins o valoare indicată de investitor.

Ultima categorie de ordine de bursă privește procedura tranzacțiilor în mod general și cuprinde următoarele:

Ordinul „off – floor” (din sferă) este un ordin de tranzacție formală în afara bursei de către clienți și comercianți prin intermediul brokerului. Acest ordin deține prioritate în execuție față de ordinele de tranzacții interne, executate de membrii bursei în cont propriu;

Ordinul „matched” (ordine pereche) se aplică în două modalități. Într-o primă formă la bursă prin acțiunea expertului de a contra balansa ordinele din registrul său, în vederea reducerii discrepanței prețurilor și a impulsionării tranzacțiilor, iar în a doua formă prin manipularea pieței constând în copierea tranzacțiilor anterioare pentru a simula o piață activă.

2.6.2 Cotațiile sau cursurile bursiere

Realizarea operațiunilor bursiere presupune cunoașterea pe lângă conținutul și interpretarea ordinelor și a cotațiilor.

Sub denumirea generică de cotații sau cursuri se înțeleg prețurile la care se încheie tranzacțiile bursiere.

Nivelul cotațiilor se stabilește zilnic atât pentru tranzacțiile „la vedere”, cât și pentru cele „la termen”, pentru acestea din urmă, în funcție de situația conjuncturală se stabilește pentru livrările ce se vor face în următoarele 3-18 luni. Cotațiile se stabilesc zilnic pentru toate categoriile de tranzacții și se afișează public pe tablă sau panouri electrice în localul bursei. Se publică în presă, în buletinele oficiale de cursuri. În general publicarea cotațiilor cuprinde o listă a mărfurilor tranzacționate la bursă, indicându-se cotațiile medii pe baza cărora s-au încheiat tranzacții în ziua respectivă, fără a se face referire la cantitățile tranzacționate.

Cotațiile de bursă se clasifică după trei criterii ce caracterizează structura cotațiilor, respectiv:

Modul de calcul;

Realizarea tranzacțiilor;

Momentul publicării.

După modul de calcul cotațiile sunt de trei feluri:

medii;

limită;

de lichidare.

Cotațiile medii sunt calculate ca medie zilnică sau pentru sesiunea de dimineață și pentru cea de seară pe baza prețurilor efective de tranzacții din intervalul respectiv.

Cotațiile limită se calculează ca medii ale prețurilor minime sau ale prețurilor maxime din intervalul luat în calcul. Cotațiile limită reprezintă, pe de-o parte media prețurilor maxime, iar pe de altă parte media prețurilor minime ale mărfurilor tranzacționate la bursă.

Cotațiile de lichidare se calculează de către Casa de Cliring potrivit unor metodologii complexe și reprezintă, de regulă diferențe de cursuri din tranzacțiile la termen și au întotdeauna un caracter oficial. Cotațiile de lichidare se stabilesc diferit de la o bursă la alta, însă în principal se au în vedere următoarele cinci metode:

prețul la care s-au încheiat cele mai multe tranzacții;

media aritmetică, ponderată, a prețurilor la care s-au încheiat contractele într-o sesiune;

ultimul preț la care s-a încheiat un contract în cadrul unei sesiuni;

cel mai mare preț la care s-a încheiat un contract;

prețul stabilit de o comisie specială a bursei, după analiza contractelor semnate.

Din punct de vedere al realizării tranzacțiilor de bursă, cotațiile se clasifică în două categorii:

cotații efective;

cotații nominale.

Cotațiile efective, după cum rezultă din denumire se stabilesc pe baza tranzacțiilor efective încheiate în cursul zilei, sau într-o perioadă dată sau a tranzacțiilor selectate pentru caracterizarea situației pieței. Cotațiile efective constituie baza prețului mondial la mărfurile de bursă și influențează sensibil și prețul altor mărfuri.

Cotațiile nominale se stabilesc pentru acele mărfuri care cotează curent la bursă, pentru care, însă nu s-au încheiat tranzacții din lipsă de cerere sau ofertă, într-o perioadă de cel mult câteva zile. Dacă lipsa de tranzacții pentru o marfă este de numai o zi sau două se pornește de la ultimul nivel de încheiere al cotațiilor. În situația când perioada de inactivitate este mai îndelungată, pe lângă nivelul de încheiere ultim se ia în apreciere și tendința manifestată la mărfuri similare care au cotat în acea perioadă.

Având în vedere momentul publicării cotațiile sunt de două feluri:

oficiale;

neoficiale.

Cotațiile oficiale sunt anunțate după încheierea sesiunii de dimineață și sunt calculate pe baza prețurilor din sesiunea de dimineață. Cotațiile oficiale servesc, așa cum sugerează și denumirea ca puncte de referință pentru încheierea tranzacțiilor pe termen lung.

Cotațiiile neoficiale sunt publicate după încheierea sesiunii de seară și constituie elementele de referință pentru tranzacțiile de a doua zi. Notările cotațiilor diferă în funcție de marfă și pentru aceeași marfă de la o bursă la alta, ceea ce face ca aceste cotații să nu fie luate în considerare la încheierea contractelor pe termen lung.

2.6.3 Scopurile tranzacțiilor bursiere

Operațiunile ce se încheie în cadrul burselor de mărfuri urmăresc în principal trei scopuri:

aprovizionarea cu mărfuri, respectiv acoperirea unor nevoi reale;

protecția contra riscurilor rezultate din fluctuațiile foarte mari de prețuri;

câștiguri prin operațiuni speculative, materializate prin acceptarea riscurilor în așteptarea profiturilor.

2.7 Noțiuni generale de Hedging

Hedgingul este definit în următoarele variante:

procedură de protecție destinată să minimalizeze pierderile ce ar putea rezulta în timpul processing-ului și marketingului datorită unor evoluții adverse de preț;

asigurarea prețului prin principiul „alunecării” „mutării” riscurilor;

metoda de management a relației preț-risc de pe piețele futures, ce constă în adoptarea unei poziții egale și de sens opus, cu cea de pe piața cash;

metodă practicată de compensare a riscului evoluției prețului, inerent pe orice piață „future”;

o tranzacție la termen a cărei scop este de a oferi atât producătorului cât și consumatorilor o protecție împotriva fluctuațiilor excesive ale prețurilor. Operațiunea este denumită și de „acoperire” și constă în îmbinarea de către un producător sau comerciant a unor tranzacții de sens opus „la disponibil” și „la termen” în scopul reducerii sau eliminării pierderilor ce ar rezulta din aceste fluctuații.

Hedgerii utilizează piața futures pentru a proteja afacerile împotriva evoluțiilor nefavorabile ale prețului. Fluctuații ale prețurilor se întâlnesc atât într-o economie stabilă, cât și într-o economie în tranziție.

Într-o economie stabilă prețurile prezintă creșteri sau scăderi frecvente, cotația bursieră apărând ca un indicator relevant influențat de o serie de factori cum ar fi:

nivelul producției;

nivelul cererii curente;

modificări în politica comercială a diverselor țări ce pot viza fie politici de redresare a balanței comerciale și de plăți, fie reorientări ale consumului industrial și al populației, fie trecerea de la liberalizarea totală la protecționism sau invers, fie modificările în nivelul taxelor vamale;

situația generală a unei economii reflectă prin evoluția indicelui inflației sau prin raporturi în care se plasează moneda națională în raport cu alte monede;

situația politică internă și internațională;

evenimente naturale cu impact social;

speculații masive pe piețele de mărfuri sau de valori.

Într-o economie stabilă acești factori pot fi previzionați și chiar cuantificați.

Chiar influența speculatorilor, deși mare, este oarecum previzibilă întrucât fluctuațiile detreminate sunt reduse fiind consecinta stabilității generale a pieței întrucât chiar această stabilitate este sprijinită pe locul speculațiilor. Aceasta întrucât speculatorul intervine când apare fluctuația, iar prin intenția de a o transforna în câștig, prin ordine fie de vânzare, fie de cumpărare se realizează în fapt premisele spre echilibru.

Într-o economie în tranziție tendința obiectivă a prețurilor este de creștere, fiind foarte dificil de a estima cât mai exact această creștere.

Atât într-o economie normală, cât și mai ales într-o economie în tranziție, una din cele mai importante funcții economice ale piețelor la termen este managementul riscului, ceea ce înseamnă că hedgerii ce dețin sau au prevăzut că vor deține fizic o anume marfă, vor fi preocupați de faptul că prețul mărfurilor respective se poate modirfica înainte ca ei să vândă sau să cumpere aceste mărfuri. Un hadger experimentat va folosi metoda de headging pentru a nu rata oportunitatea oferită de piată de a realiza câștig, înțelegând că este mai important să-și protejeze investiția. Cunoscând diferența dintre prețul cash și prețul futures hadgerul se poate asigura contra riscului fluctuației prețului mizând pe relația dintre prețul cash și cel futures al mărfii respective.

Diferența dintre prețul cash al mărfii, stabilit într-o anumită zonă și prețul futures al contractului asupra mărfii respective este denumit basis și are în vedere că:

tranzactiile de pe piața cash implică achiziționarea și vânzarea de mărfuri fizice la prețuri concurente și că

tranzacțiile de pe piața futures implică achiziționarea și vânzarea de contracte futures, care sunt înțelegeri standardizate de a accepta sau livra o anumită marfă într-un loc prestabilit.

Basis reprezintă diferența între prețul cash și prețul futures al unei anumite mărfi; de regulă, pentru aclcularea bazei (basis) se ia în calcul prețul futures pentru luna cea mai apropiată.

Basis = preț cash – preț futures

Basisul poate fi atât pozitiv cât și negativ depinzând de prețul cash care poate fi mai ridicat sau mai scăzut decât prețul futures. Dacă prețul cash și futures sunt egale basisul este egal cu zero.

Rațiunea hedgingului derivă din faptul că prețurile cash și futures ale unei mărfi sau ale unor mărfuri corelate au tendința să reacționeze în fața acelorași factori economici și o dată cu apropierea de data expirării, prețul cash și prețul contractului futures respectiv tind să conveargă.

Practica bursieră mai utilizează și termenii de piață contagno și piață bechwordition, denumiri ce pornesc de la ideea că prețul futures este calculat conform factorului cost-of-carry și ca atare poartă denumirea și de preț futures full-carry.

Piața contagno este denumirea dată pentru situația în care, diferența dintre prețul futures și cel cash este determinată numai de factorul cost-of-carry.

Piața bechwordition este denumirea dată pentru situația în care prețurile futures sunt mai mici decât cash, baza (basis) fiind, astfel pozitivă.

2.7.1 Hedgingul pe piețele futures

In ultimii ani în toate țările avansate s-au dezvoltat foarte mult proiectele și instrumentele de controlare a riscului. In România aceste instrumente nu au fost utilizate până în 1997, când pentru prima dată au fost implementate la Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri Sibiu.

Principalul rol economic al piețelor futures este hedgingul (acoperirea riscului). Hedgingul reprezintă cumpărarea și vânzarea contractelor futures pentru a compensa riscul apariției unor schimbări a prețurilor pe piața spot. Acest mecanism de transformare a riscului a făcut ca contractele futures să fie indispensabile companiilor și instituțiilor financiare din întreaga lume. Hedgingul constă în luarea la bursă a unei poziții futures aproximativ egală, dar opusă în raport cu o poziție cash existentă sau anticipată în momentul încheierii contractului bursier. In cazul futures pe valută prin hedging se înțelege luarea unei poziții de vânzător sau de cumpărător de contracte futures de sens contrar poziției ocupate în contractul de import-export sau în cadrul unei operațiuni financiare debitor-creditor.

Hedgerii sunt persoane sau companii/societății care dețin sau plănuiesc să dețină un anumit activ – fie că e vorba de produse agricole, valute, valori mobiliare – și sunt preocupați de o eventuală modificare a costului activului respectiv înainte ca ei să cumpere sau să vândă.

Hedgingul în piața futures constituie un proces format din două etape.

în funcție de situația hedgerului pe piața futures, el va iniția o poziție de vânzare sau cumpărare. De exemplu, dacă el urmează să cumpere o marfă în piața spot mai târziu, primul său pas va fi să cumpere contracte futures. Sau dacă urmează să vândă o marfă cash, prima etapă din procesul de acoperire a riscului va fi să vândă contracte futures.

a doua etapă a procesului are loc când se produce tranzacția în piața spot. In acel moment nu mai este necesară poziția futures pentru protejarea prețului și atunci va trebuie să fie compensată. Dacă hedgingul a avut inițial o poziție long (de cumpărare) el își va compensa poziția prin vânzarea contractului. Dacă inițial a avut o poziție short (de vânzare), el va cumpăra contractul.

Hedgingul se deosebește de speculație, care este o activitate în care o persoană își asumă riscul în speranța de a realiza profit în urma modificărilor de preț. Speculatorul va cumpăra de pe piața futures dacă se așteaptă la o scădere a prețului. Un speculator est întotdeauna expus la risc și câștigul sau pierderea de pe piața futures nu este compensat de câștigul sau pierderea de pe piața spot. Hedgingul este o strategie destinată să protejeze agentul economic împotriva riscului de evoluție a prețurilor într-o direcție nefavorabilă.

Scopul Bursei Române de Mărfuri (BRM) este să ofere soluții practice într-un mod transparent, eficient și profesional. BRM este o instituție care crește constant, se adaptează permanent la nou, schimbă tehnologiile, introduce noi produse pentru a veni în întâmpinarea solicitărilor de management al riscului comercial și financiar.

BRM va continua să lupte pentru îmbunătățirea raportului eficiență/cost, dar și pentru a menține corectitudinea și transparența pieței sale.

Obiectivele au în vedere dezvoltarea și stabilirea pieței, creșterea lichidității și a volumului de tranzacționare.

Bursa Română de Mărfuri s-a deschis la București în 20 noiembrie 1992, festivitatea de deschidere s-a oficiat cu participarea Președintelui și a Primului Ministru în 10 noiembrie 1992. Prima ședință de tranzacționare în ringul Bursei Române de Mărfuri a avut loc în anul 1993.

Adoptarea de către Guvernul României a Hotărârii de guvern nr. 54/03 februarie 1993 „cu privire la stabilirea prețurilor în cadrul tranzacțiilor bursiere ce fac parte din categoria celor a căror prețuri se negociază sub supravegherea autorităților administrației publice centrale locale” a avut un rol important în integrarea bursei în activitatea economică.

BRM în colaborare cu Reuters Ltd. a organizat Conferința Internațională „Bursele de mărfuri și restructurarea economică în Europa Centrală și de Est”.

Anul 1997 este anul relansării BRM și anul relansării financiare, primul act legislativ dedicat burselor de mărfuri fiind „Ordonanța privind bursele de mărfuri” nr. 60/1997.

În anul 2000 BRM a introdus la tranzacționare contractul futures EURO-USD, iar un an mai târziu a lansat în premieră pentru piața românească contractul futures pe rata dobânzii.

În același an BRM a decis schimbarea sistemului de tranzacționare, prezentând agențiilor bursiere sistemul de tranzacționare electronică; acesta a fost promulgat de Legea nr. 129 pentru aprobarea OG 69/97 privind bursele de mărfuri, iar în același an s-a realizat și introducerea tranzacționării electronice pe piața futures.

În anul 2001 au fost lansate primele tranzacții opțiuni, iar mai târziu au fost lansate spre tranzacționare două noi contracte futures: Kwh BRM și Gaz Natural.

Un an mai târziu a fost aprobată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2002 privind piețele reglementate de mărfuri și instrumente financiare și derivate, după care a fost promulgată ONG nr. 27/2002 privind piețele reglementate de mărfuri și instrumentele financiare și derivate.

În anul 2003 BRM a fost autorizată de către Comisia Națională de Valori Mobiliare (CNVM) ca societate de bursă în condițiile ONG nr. 27/2002, aprobată prin Legea nr. 512/2002 și ale regulamentului 4/2002 al CNVM.

Anul 2003 a fost cel mai bun din istoria BRM, valoarea tranzacțiilor depășind 1,2 miliarde USD, de 6 ori mai mult decât în anul precedent.

Terminalul BRM Craiova

Terminalul Craiova a tranzacționat de 1,4 milioane de dolari de la începutul anului 2004.

Punctul de lucru al BRM de la Craiova se apropie ca valoare de cel de la Galați-1,4 milioane de dolari rezultați prin tranzacționarea diferitelor produse și servicii în primele 5 luni din 2004. Acesta s-a remarcat prin numărul mare de licitații înregistrate, de 61, cifră comparativă cu cea realizată de Terminalul BRM de la Cluj-situat pe primul loc între cele șapte puncte de lucru bursiere și prin cei 250.000 dolari realizați ca diferențe favorabile.

Unul di avantajele reale obținute de ordonatorii care au apelat la serviciile oferite de ringul bursier craiovean în luna mai a fost că toți au avut de câștigat, obținând beneficii sau făcând economii de circa 157.000 dolari (la toate procedurile organizate s-au înregistrat diferențe favorabile de preț) .

Luna mai a fost reprezentativă din punctul celor 20 de licitații și prin valoarea de tranzacționare de 469.188 dolari, cel mai important contract fiind de peste 3,3 miliarde lei pentru achiziționarea unui lot de conductori electrici.

Remarcabil este și faptul că toate procedurile efectuate în luna mai au fost pentru cumpărarea diverselor produse (uleiul, lubrifianți, imprimante) și servicii (de salubrizare stații CFR, reparații linii, dezinsecții spații și vagoane).

Terminalul, care a fost inaugurat în noiembrie 2003, este primul cu caracter regional din România și este rezultatul colaborării dintre Camera de Comerț și Industrie Oltenia și Bursa Română de Mărfuri, în scopul dezvoltării unei piețe a licitațiilor cu reglementare de tip bursier din Regiunea IV Sud-Vest Oltenia.

Conducerea punctului de lucru și-a arătat disponibilitatea pentru diversificarea acelor componente care vor facilita dezvoltarea afacerilor (oportunități de afaceri promovare cereri oferte, efectuarea de servicii de consultanță și promovare etc).

Printre societățile și instituțiile care sunt prezente frecvent în ritmul bursier craiovean se numără:

1 SISEE Electrica Oltenia

SNTFC București-RTFC Craiova

Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova

CNCF CFR SA – Sucursala Regională Craiova

Societatea Comercială pentru Lucrări de Drumuri și Poduri Dolj

Spitalul Universitar CF Craiova

SNTFR CFR Marfă SA

SC Avioane Craiova SA

Spitalul CFR Drobeta Turnu Severin

Primăria Celaru Dolj

În intervalul ianuarie-octombrie 2004. Terminalul BRM Craiova a organizat un număr de 125 de proceduri de achiziție și licitații de vânzare, a căror valoare totală de tranzacționare a însumat 156.748.909.150 lei, cu diferența totală favorabilă de preț cifrată la 25.539.331.937 lei.

Cea mai semnificativă tranzacție din punct de vedere a valorii contractuale a fost realizată în cadrul licitației pentru atribuirea contractului de prestări servicii de pază organizată pentru SNTFM CFR Marfă SA- sucursala Craiova, în luna septembrie, în valoare de 9 miliarde lei.

Cea mai importantă îmbunătățire totală de preț a fost realizată în cadrul licitației deschise privind achiziția de instrumente AMC organizată pentru SISEE Electrica Oltenia (de 2.429.626.176 lei), la o valoare de tranzacționare de 7.088.000.000 lei. În ordinea valorilor de tranzacționare, SISEE Electrica Oltenia este cel mai important ondulator al Terminalul BRM Craiova, cu o valoare totală de tranzacționare de 49.777.391.600 lei.

Cele mai tranzacționate produse în ringul bursei craiovene au fost de: părțile și accesoriile pentru calculatoare, imprimante, vopsele, emailuri, grunduri, siguranțe de joasă tensiune, deșeuri feroase și neferoase, piese auto.

La licitațiile deschise privind achiziția de uleiuri și grăsimi lubrifiante și de anvelope pentru autoturisme pentru autocamioane, tractoare, organizate pentru Direcția de Drumuri și Poduri Craiova în luna aprilie 2004 s-a înregistrat în număr record de ofertanți pentru Terminalul Craiova, de 17, iar 14 societăți au achiziționat caietul de sarcini. Președintele terminalului domnul Gheorghe Albu, estimează pentru anul 2004 realizarea unor venituri în valoare de 2 miliarde lei rezultate din comisioane, din vânzarea documentațiilor și din taxele de participare la licitații.

SC Avioane Craiova scoate la licitație o gamă variată de mijloace fixe

Procedurile de cerere de ofertă și de licitații desfășurate prin intermediul Terminalul BRM Craiova au avut ca obiect in principal, achiziția de produse și servicii. Un domeniu ce s-a dorit a fi dezvoltat în ultima perioadă este cel al licitațiilor de vânzare în special prin atragerea agenților economici privați în zona olteniei în calitate de ordonatori ai acestui tip de licitații.

Un prim pas a fost făcut de SC Avioane Craiova SA, care a solicitat desfășurare unor proceduri în acest sens.

O gamă variată de mijloace fixe disponibilizate de societatea SC Avioane Craiova SA în vederea eliberării suprafeței necesare pentru crearea unui parc industrial, va face, în perioada următoare, obiectul mai multor licitații de vânzare organizate la Terminalul BRM Craiova.

Lista mijloacelor fixe oferite spre vânzare cuprinde: mașini utilaje și instalații pentru prelucrarea metalului, precum și instalații comune( strunguri paralele, mașini de frezat universale, mașini de găurit, mașini de frezat prin copiere, polizoare, mașini de format tabla, pompe, ventilatoare, aeroterme și aparate de climatizare și condiționare a aerului, amestecatoare cu omogenizatoare s.a.). La aceste licitații pot participa în calitate de ofertanți, atât persoane juridice, cât și persoane fizice.

Prima licitație de vânzare de mașini, utilaje și instalații va avea loc la începutul lunii iulie și se va desfășura pe 22 de loturi.

Terminalul BRM Brașov

Terminalul Brașov este fratele mai mic printre cele șapte funcționale.

Terminalul BRM de la Brașov- fratele mai mic dintre cele șapte puncte de lucru funcționale până la jumătatea anului m2004 – a fost înființat la 5 martie 2004, BRM a mai semnat în anul 2004 contracte pentru deschiderea de terminale la: Oradea, Piatra Neamț și Timișoara.

În cele trei luni de activitate au avut loc șapte licitații, la o valoare de tranzacționare de 536.893 dolari, iar ultimele două s-au desfășurat în luna aprilie. Chiar dacă s-au înregistrat valori mai reduse comparativ cu restul terminalelor, ordonatorii au obținut beneficii de peste 3.000 dolari.

Printre cei mai importanți ordonatori de pe piața bursieră brașoveană enumerăm:

1 Direcția Județeană pentru Protecția Drepturilor Copilului Brașov

2 Direcția Regională de Drumuri și Poduri Brașov

3 SC Electrica SA – Sucursala de Intreținere și Servicii Energetice Transilvania Sud Brașov.

Colaborarea dintre Brașov Business Center SA și Bursa Română de Mărfuri SA București în cadrul licitațiilor pentru vânzări și achiziții este în continuă creștere, astfel ca, pe parcursul celor opt luni de activitate, Terminalul BRM Brașov a realizat tranzacții în valoare totală de 2,3 milioane dolari, organizând un număr de 31 de proceduri.

Președintele Terminalului, domnul Paul Habat că mediul perfect concurențial asigurat prin ringul Bursei oferă posibilitatea negocierii prețurilor strict în baza raportului cerere- ofertă. Astfel, din 159.135 dolari realizați ca diferențe favorabile de preț, cea mai mare valoare a fost obținută de SNTFC CFR Călători SA RTFC Brașov, de 27.600 dolari în cadrul procedurii de oferte pentru atribuirea contractului de servicii de deratizare și dezinsecție la vagoanele de călători.

Direcția Generală pentru Protecția Drepturilor Copilului Brașov, Direcția Regională de Drumuri și Poduri Brașov și SC Electrica SA Sucursala de Intreținere și Servicii Electrice Transilvania Sud. De altfel, cea mai semnificativă tranzacție din punct de vedere al valorii contractuale realizată până la sfârșitul lunii octombrie 2004 a fost cea obținută în baza licitației deschise ordonată de către DRDP Brașov pentru atribuirea contractului de achiziție publică de material antiderapant cu transport inclus pentru SDT Târgu Mureș, în valoare de 212.720 dolari.

Produsele și serviciile cele mai tranzacționate pe piața licitațiilor organizate în cadrul Terminalului BRM Brașov sunt: componente electrice specifice, produse alimentare, materiale antiderapante cu transport asigurat și servicii de pază și protecție a bunurilor și obiectivelor, „Ministerul Apărării Naționale –U.M. 01630 Arcus este unul dintre cei mai noi ordonatori care apelează la serviciile Terminalului BRM Brașov, iar până la sfârșitul anului 2004 lista clienților se va completa cu RA Compania Apa Sucursala Brașov și Centrala Electrică de Termoficare Brașov”

Pentru lunile noiembrie și decembrie 2004 se estimează organizarea unui număr de 12 proceduri, cu o valoare totală de tranzacționare de aproximativ 83.000 dolari.

Terminalul BRM Cluj

Terminalul Cluj este fruntaș pe primele cinci luni ale anului 2004

Terminalul BRM Cluj conduce detașat în topul celor șapte puncte de lucru ale BRM în teritoriu cu 66 de licitații și cu o valoare de tranzacționare de peste 3 milioane dolari, în primele cinci luni ale anului 2004. Toate procedurile organizate au dus la obținerea unei diferențe favorabile pentru cei care au apelat la serviciile bursiere din această regiune de peste 100.000 dolari sumă deloc de neglijat pentru mulți investitori

Din cele 25 de licitații organizate în luna mai, doar una singură a fost pentru vânzarea unor produse, respectiv mijloace fixe, restul de 24 au fost realizate în vederea achiziționării de diverse servicii și produse.

Cea mai mare tranzacție realizată în luna mai 2004 a fost pentru o lucrare de reparații linii și aparate de cale la subunitățile RTFC Timișoara, în valoare de 226.788 dolari, la care s-a obținut și cea mai mare ridicată diferență favorabilă, de peste 30.000 dolari.

Printre principalii ordonatori care activează pe piața bursieră clujeană se numără:

1 Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj

2 SC Electrica SA – SISE Transilvania Nord Cluj

3 SC Romatsa SA – DSNAR Cluj

4 Serviciul Public de Asistență Socială

5 Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA – Regionala Cluj

6 Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă „CFR Marfă” SA – Regionala Cluj

7 Societatea de Turism Feroviar CFR Cluj

La aceștia se adaugă și următorii ordonatori din Timișoara, ale căror proceduri se derulează, deocamdată, prin intermediul pieței clujene:

1 SNCF CFR S.A. – Sucursala Regională CF Timișoara

2 Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA – Regionala de Transport Feroviar de Călători Timișoara

3 Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă – CFR Marfă S.A. Sucursala Regională Marfă Timișoara

In primele zece luni ale anului 2004, BRM – Terminal Cluj a realizat un volum de tranzacționare de 323.677.455.543 lei, într-un număr de 226 licitații , iar diferențele favorabile de preț realizate în favoarea autorităților contractante au fost de 15.956.092.249 lei.

In această perioadă au fost atrași ordonatori noi precum: SC Intreținere și Reparații Locomotive și Utilaje – CFR IRLU București, Serviciul Public de Asistență Socială Cluj – Napoca, Ministerul Apărării Naționale – UM 01020 Dej, CN CFR Timișoara și SC ROMATSA DSNAR Cluj.

Cea mai mare tranzacție din punct de vedere valoric a fost realizată pentru SC Electrica SA – SISE Transilvania Nord Cluj, în valoare de 29.143.105.644 lei, care a achiziționat aparate de comutație de joasă tensiune și de înaltă performanță. Tranzacția cu diferența favorabilă de preț cea mai mare – 1.500.000.200 lei a fost încheiată SC CFR Călători – RTFC Cluj, licitație prin care s-au achiziționat centrale cu gaz și instalații încălzire Dej.

Președintele Terminalului Cluj, domnul Radu Chintoanu, a precizat că ordonatorul cu cel mai mare volum de tranzacționare în această perioadă a fost SC Electrica SA – SISE Transilvania Nord Cluj ( 122.176.889.081 lei ), iar ordonatorul care a realizat cel mai mare număr de licitații a fost SC CFR Călători SA – RTFC Cluj.

„In vederea atragerii de noi ordonatori au fost făcute prezentări în direct la comisiile locale din județele Bistrița și Zalău, precum și la Direcția de Sănătate Publică a Județului Cluj. În același scop, au fost trimise materiale de prezentare ale BRM și BRM Terminal Cluj la consiliile locale și județene Cluj, Bistrița și Zalău, la Direcția de Sănătate Publică din Cluj și Bistrița, la Aeroportul Cluj Napoca, la regiile de transport urban și la regiile de apă și canal”, mai spune domnul Radu Chintoanu.

BRM Terminalul Cluj a participat în luna septembrie 2004 cu un stand la Târgul pentru Intreprinderi Mici și Mijlocii organizat la Expo Transilvania, această participare fiind una din acțiunile înscrise în programul pentru atragerea de noi companii și autorități interesate de participarea activă în ringul bursier clujean.

Terminalul BRM Constanța

Terminalul Constanța a organizat 32 de licitații în cinci luni din 2004

Înființat în luna iulie 2003,Terminalul BRM de la Constanța a însumat o valoare de tranzacționare de peste 1,2 milioane dolari prin cele 32 de licitații și ocupă locul cinci în topul punctelor de lucru bursiere, în funcție de realizările obținute pe primele cinci luni ale anului 2004.

Toate cele 11 proceduri organizate în luna mai 2004 au fost pentru achiziționarea unor servicii – de întreținere și reparare autovehicule – și produse, prin care se află: echipamente de protecție, rechizite, mobilier, produse pirotehnice, aparate de aer condiționat, uleiuri autoturisme și apă minerală.

Și lista cu ordonatorii prezentați constant în ringul bursier este lungă. Aceasta cuprinde:

1 C.N. Administrația Porturilor Maritime S.A. Constanța

2 Regia Autonomă Administrația Zonei Libere Constanța Sud și Zonei Libere Basarabi

3 S.N. „Aeroportul Internațional Constanța” S.A.

4 Agenția Română de Intervenții și Salvare Navală ( fost „Grupul de Intervenții și Salvare Navală”)

5 Autoritatea Navală Română

6 Centrul Român pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului din Transporturi Navale – CERONAV

7 Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța

8 Compania Națională de Radiocomunicații Navale RADIONAV S.A.

9 Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători C.F.R. Călători S.A. – Regionala de Transport Feroviar de Călători Constanța

10 Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă C.F.R. – Marfă S.A., Sucursala Constanța

11 Societatea de Administrare Active Feroviare S.A.A.F. – S.A. Agenția Teritorială S.A.A.F. București Serviciul Regional Constanța

12 Spitalul Universitar CF Constanța

13 R.A. Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian DR Constanța

14 R.A. Administrația Zonei Libere Sulina

15 Ministerul Apărării Naționale – U.M. 01323

Terminalul BRM Constanța a organizat, în perioada ianuarie – octombrie 2004, un număr de 95 de proceduri, a căror valoare totală de tranzacționare a fost de 174.994.545.881 lei.

Diferențele favorabile de preț realizate au fost de 45.133.588.131 lei.

De la începutul anului 2004, Terminalul BRM Constanța a încheiat contracte noi cu următorii ordonatori: Universitatea Maritimă Constanța, SC MTC-TV SA, UM 02034, UM 01323, UM 02035, UM 02131, UM 02161, Administrația Zonei Libere Sulina și ROMATSA SA. Tranzacția cu cea mai mare valoare a avut ca ordonator CN APM Constanța SA, în valoare de 57 miliarde lei (fără TVA), iar obiectul procedurii a fost achiziționarea de trancheti.

În ceea ce privește licitația cu cea mai mare diferență favorabilă de preț, aceasta a avut ca ordonator CN APMC SA, obiectul fiind de achiziționare de tichete de masă, iar diferența favorabilă de preț de 100%

„Printre cele mai tranzacționate produse putem să enumerăm: echipamente și tehnică de calcul, aparate de aer condiționat, autovehicule, combustibili și multe altele”, afirma domnul Mihail Daraban, președintele Terminalului din Constanța. Domnia sa apreciază că cel mai important ordonator care a participat activ la activitatea bursieră a fost CN APM Constanța SA

Președintele Terminalului estimează că realizările pe anul 2004 se vor ridica la circa 7 milioane euro, ca valoare de tranzacționare.

De la începutul anului 2004, Terminalul BRM Constanța s-a tranzacționat de aproape 2 milioane de dolari.

Terminalul BRM de la Constanța este unul din cele zece puncte de lucru bursiere din teritoriu și a fost înființat în luna iulie 2003 în colaborare cu Camera de Comerț și Industrie, Navigație și Agricultură Constanța. Ringul bursier a organizat 46 de licitații de la începutul anului și până în data de 30 iunie 2004, prin care s-a realizat o valoare de tranzacționare de peste 1,9 milioane dolari și diferențe favorabile de 50.969 dolari.

Conducerea Terminalului de la Constanța consideră că principalele avantaje pe care aceasta le oferă se referă la: concurența, transparența, tratament egal și confidențialitate, care stau la baza organizării și funcționării instituției bursiere. Nu în ultimul rând, prin aplicarea instrumentelor bursiere se asigură crearea de piețe competitive și implicit a unei economii de piață funcționale și a unui mediu de afaceri competitiv.

Conform celor mai recente statistici, iată la cât se ridică valoarea de tranzacționare (fără TVA) realizată de principalii ordonatori care au apelat la serviciile bursiere constante de la începutul acestui an:

C.N. Administrația Porturilor Maritime S.A. Constanța – 28 miliarde lei

Autoritatea Navală Română – 14,5 miliarde lei

Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța – 10,1 miliarde lei

Centru Român pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului din Transporturi Navale CERONAV – 4,8 miliarde lei

Printre performanțele realizate de autoritățile contractante locale în primele șase luni ale anului 2004 se mai numără și obținerea de diferențe favorabile semnificative de preț (APMC:100% pentru tichetele de masă; DRDP – CO:49,43% pentru întreținere și reparații tehnică de calcul; DRDP: 24% pentru serviciul de transport mixtura și GISN-CO: 20% pentru plute de salvare).

Prima jumătate a anului 2004 a însemnat pentru Bursa Română de Mărfuri o realizare deosebită atât din punct de vedere al valorii de tranzacționare ob 20% pentru plute de salvare).

Prima jumătate a anului 2004 a însemnat pentru Bursa Română de Mărfuri o realizare deosebită atât din punct de vedere al valorii de tranzacționare obținute – de 610 milioane dolari , cât și din cel al diferențelor favorabile de preț – de18,5 milioane dolari și al numărului de licitații organizate – de 344. Pe baza acestor cifre, putem spune cu certitudine că anul 2004 se va ridica la înălțimile celui anterior, care este considerat ca fiind cel mai bun an din istoria BRM in care valoarea tranzacțiilor bursiere a depășit 1,2 miliarde dolari, de șase ori mai mult decât în anul precedent.

Bursa Română de Mărfuri (BRM) a fost înființată la sfârșitul anului 1992, iar în data de 10 decembrie 1992 a avut loc prima ședință de tranzacționare în ringul bursier.

Tranzacționarea mărfurilor se desfășoară în ringul bursier prin sistemul strigării libere .

Reprezentanții cumpărătorilor și ai vânzătorilor se întâlnesc față în față și negociază prețul, avantajul acestor tranzacții fiind transparența, utilizarea informațiilor în timp real și perceperea unor comisioane reduse.

Obiectivele BRM stabilite pentru perioada următoare vizează creșterea valorii de tranzacționare concomitent cu extinderea serviciilor oferite prin lansarea ringului de tranzacționare a creanțelor comerciale, precum și crearea unor piețe reglementate a petrolului și produselor petroliere.

Terminalul BRM Galați

Terminalul Galați al Bursei Române de Mărfuri a organizat 92 proceduri de achiziție publică de produse, servicii sau pentru contractarea unor lucrări de construcții precum și 2 licitații de vânzare deșeuri metalice, respectiv vânzare unei clădiri, în primele 10 luni ale anului 2004.

Valorile adjudecate în urma acestor proceduri bursiere însumează 131.455.063.000 lei, adică 3.922.861 USA.

Ordonatorii care au apelat pentru prima dată în 2004 la serviciile Terminalului BRM Galați sunt: Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători și Societatea Națională de Transport Feroviar de Mărfuri prin sucursalele regionale din Galați. De asemenea, pentru prima dată Biblioteca Județeană V.A. Urechea contractează, în numele licitației publice deschise organizate de Terminalul gălățean, o lucrare de reparații capitale la clădiri în care funcționează, în valoare de peste 15 miliarde lei.

O altă societate nou înființată, Cons Management Parc de Soft SRL, care administrează primul Parc de Tehnologie al Informației din România, își asigură dotările prin cereri de oferte organizate de Terminalul BRM Galați.

„Valorile contractate de către ordonatorii achizițiilor reflectă avantajul economiilor realizate în urma ofertelor tehnico-economice depuse de cei 242 de participanți la licitații sau cereri de oferte. S-au obținut îmbunătățiri de preț de aproximativ 400.000 dolari față de bugetele alocate de către beneficiari, în condițiile în care criteriul de adjudecare preferat este oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico-economic”, declară președintele Terminalului Galați al Bursei Române de Mărfuri, domnul Dan Lilion Gogoncea.

Din punct de vedere valoric și cantitativ, cea mai semnificativă tranzacție realizată în primele zece luni ale anului 2004 a fost contractarea întregii cantități de motorină (2250 tone) necesară Administrației Fluviale a Dunării de Jos. Achiziția a fost estimată la 31,5 miliarde lei, dar ofertantul – SNP Petrom SA PECO Galați – și-a adjudecat contractul la valoarea de 26.931.933.000 lei, obținându-se astfel cea mai semnificativă diferență favorabilă de preț.

Trebuie menționat că produsele solicitate de ordonatorii procedurilor sunt din cele mai diverse, de produse alimentare sau de birotică, până la echipamente complexe (ghilotina hidraulică, aparatură medicală etc.). lucrările de construcții cuprind reparații curente, reparații capitale, hidroizolații, amenajări interioare, instalații etc.

Se estimează că până la sfârșitul anului 2004 vor fi contractate produse și servicii a căror valoare va depăși 10 miliarde lei.

Activitatea terminalului bursier a implicat și participarea la seminarul organizat de Centrul EUROINFO pe tema procedurilor de achiziții, specialiștii din cadrul Terminalului bursier prezentând ultimele modificări legislative în domeniul achizițiilor publice naționale, cu accent pe participarea IMM-urilor la aceste proceduri.

Licitații de peste 3,4 milioane dolari au fost organizate în primele 7 luni din 2004

Ponderea valorii de tranzacționare în luna iulie în cadrul Terminalului Galați al BRM a fost de 37% față de valoarea totală a tranzacțiilor din anul 2004, valoarea totală realizată în luna iulie fiind 41.716.132.681 lei (echivalentul a 1.256.510 USD).

Alături de transparență, avantajul principal al procedurilor de licitații organizate prin bursa gălățeană îl reprezintă îmbunătățirea de preț obținută față de estimări, în cazul achizițiilor de lucrări sau față de studiile întocmite de beneficiari. Astfel, diferențele favorabile de preț realizate în luna iulie au totalizat 6.660.855.308 lei (circa 198.822 USD), a declarat domnul Dan Liliion Gogoncea, președintele Terminalului BRM Galați.

De la începutul anului 2004, cele aproximativ 30 de autorități contractate care au apelat la serviciile bursiere au condus la realizarea unei valori de tranzacționare 113.312.037.948 lei (circa 3.433.698 USD).

Cea mai mare tranzacție organizată pe parcursul lunii iulie 2004 a fost pentru Administrația Fluvială a Dunării de Jos R.A. Galați și a reprezentat achiziția a 2250 tone motorină în valoare de 26.931.933.000 lei.

De asemenea, s-au mai remarcat achiziții de lucrări în valoare de 6.684.422.164 lei și vânzări de produse de 1.038.613.445 la peste 1,8 milioane dolari s-a ridicat valoare de tranzacționare la Terminalul BRM Galați prin cele 24 de licitații organizate la începutul anului 2004 și până la sfârșitul lunii mai.

Pe piața gălățeană atât cererea, cât și oferta au fost reduse în luna mai: au avut loc cinci licitații, toate organizate în vederea achiziționării unor produse, precum: săpun, aparate de măsură și control, apă minerală, contracte care au avut o valoare de circa 30.000 dolari.

Terminalul de la Galați este primul punct de lucru al BRM în teritoriu și funcționează încă din anul 1996. De remarcat este faptul că primele licitații au fost organizate în vederea vânzării unor active la SC Navrom SA.

Printre cei mai semnificativi ordonatori care au apelat la serviciile Terminalului din Galați în ultimii patru ani se afla:

Consiliul Județului Galați

Direcția Generală pentru Protecția Drepturilor Copilului Galați

Centrul Cultural Dunărea de Jos Galați

Centrul Județean pentru Protecția Plantelor Galați

Centrul Militar Județean Galați

Muzeul Județean de Istorie Galați

Muzeul de Arta Vizuală

Biblioteca V.A. Urechia Galați

Teatrul Muzical „Nae Leonard” Galați

Spitalul C.F. Galați

Spitalul de Pneumoftiziologie Galați

Spitalul de Boli Infecțioase „Sf. Cuv. Parascheva” Galați

Spitalul Județean de Urgență „Sf. Apostol Andrei” Galați

Spitalul Orășenesc din Tg. Bujor – jud. Galați

C.F.R. Marfa – Sucursala Galați

Societatea Națională de transport feroviar de Călători C.F.R. Călători S.A. –R.T.F.C. Galați

S.A.A.F – Agenția Teritorială Galați

S.A.A.F – Agenția Teritorială Iași

Administrația Fluvială a Dunării de Jos R.A. Galați

Compania Națională Administrația Porturilor Dunării Maritime S.A. Galați

Consiliul Local al comunei Priponești, Fundeni, Grivița, Matca, Umbrărești,

Braniștea, Drăgănești, Barcea

Terminalul BRM Iasi

La Terminalul Iasi al BRM s-au desfășurat 148 de proceduri de achiziție și vânzări, în primele 10 luni ale anului 2004, în urma cărora valoarea de adjudecare s-a ridicat la 232.573.659.588 lei. Această valoare de tranzacționare, precum și diferențele favorabile înregistrate, în valoare de 27.671.955.604 lei, s-au datorat și apelării la serviciile Bursei Române de Mărfuri de către trei ordonatori noi, respectiv: Societatea Feroviară de Turism Iași, UM 02033 Iași și UM 01508 Vatra Dornei.

În topul ordonatorilor continuă să conducă Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, pentru care s-au organizat proceduri de achiziție de 20,65% din valoarea de adjudecare, urmat îndeaproape de CFR Marfă Iași și CFR Călători Iași cu 19,87% și respectiv 19,51%

În toată această perioadă s-a remarcat ca fiind cea mai complexă tranzacție, atât prin valoarea de adjudecare – 30.313.270.959 lei, dar și prin implicațiile pentru întreaga Moldovă, procedura de licitație publică prin care Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași a achiziționat pentru cele 9 Secții de Drumuri Naționale din Moldova mixtura asfaltică Ba 8.

Un alt record demn de menționat îl deține procedura organizată pentru SNTFM CFR Marfă Iași, prin care aceasta a achiziționat servicii de verificare, reparare și încălcare, stingătoare, la care s-au obținut un procent record de îmbunătățire a prețului, de 83,38 % față de plafonul estimat de ordonator.

Parteneriatul încheiat între Terminalul Iași al BRM și spitale din Municipiul Iași a prilejuit un alt record, făcând din produsele de dezinfecție, prin cele cinci proceduri organizate, cele mai tranzacționate produse în ringul bursier ieșean. S-au mai tranzacționat materiale de construcție, electrocasnice, produse IT, aparatură medicală, produse alimentare, lemne de foc, inventar moale ș.a.

„Ne așteptam ca ultimul trimestru al acestui an să confirme trendul crescător al valorilor de tranzacționare și estimăm o valoare anuală de peste 300 miliarde lei. În același timp, ne propunem ca anul 2004 să aducă cele mai mari economii de fonduri realizate de către partenerii noștri prin intermediul ringului BRM de la Iași”, a declarat președintele Terminalului BRM Iași, domnul Veronel Tătaru.

Record al tranzacțiilor desfășurate în trimestrul III

La Terminalul Iași al Bursei Române de Mărfuri s-au desfășurat în perioada iulie-septembrie, circa 50 de proceduri de achiziții de produse, servicii sau lucrări, a căror valoare totală s-a ridicat la 84.973.991.008 lei, ridicând valoarea totală a tranzacțiilor desfășurate de la începutul acestui an la aproape 200 miliarde lei.

În topul ordonatorilor, Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași continuă să se mențină pe primul loc – cu 23,5% din valoarea totală de tranzacționare, urmat îndeaproape de CFR Călători SA RTFC Iași – cu 21,4%. Cea mai importantă procedură organizată a fost cea prin care s-a achiziționat material antiderapant pentru iarnă pentru Secțiile de Drumuri Naționale din Moldova.

Totodată, trimestrul III a însemnat dinamizarea parteneriatului stabilit între spitalele din Iași, prin intermediul Direcției de Sănătate Publică și Terminalul Iași al BRM, rezultatele încurajatoare ale parteneriatului constituind premisele extinderii lui la nivelul întregii țări. Cea mai complexă procedură organizată în cadrul acestui parteneriat a fost cea prin care șase spitale din Iași au achiziționat dezinfectant prin licitație publică comună. În urma acestei tranzacții s-au obținut îmbunătățiri de preț de 15,4%, ceea ce reprezintă economii de fonduri bugetare de 440 milioane lei.

Cele mai active unități sanitare în ringul de la Iași al Bursei Române de Mărfuri au fost: Spitalul Clinic Județean de Urgențe Sf. Spiridon, Spitalul Clinic de Recuperare Iași și Spitalul Clinic de Urgențe.

„Ne așteptăm că ultimul trimestru al acestui an să confirme trendul crescător al valorilor de tranzacționare și estimăm o valoare anuală de peste 300 miliarde lei. În același timp, ne propunem ca anul 2004 să aducă cele mai mari economii de fonduri realizate de către partenerii noștri prin intermediul ringului BRM Iași”, a declarat președintele Terminalului BRM Iași, domnul Veronel Tătaru.

În primele cinci luni din 2004, la Terminalul Iași s-a obținut cea mai mare diferență favorabilă

La terminalul Iași s-a înregistrat, în primele cinci luni din 2004, cea mai semnificativă diferență favorabilă pentru ordonatori, de peste 624.000 dolari dintre toate cele șapte terminale operative ale BRM. Valoarea totală de tranzacționare s-au ridicat la 2,4 milioane dolari pentru 54 de licitații desfășurate.

Cele 17 licitații organizate în luna mai au condus la o valoare tranzacționată de peste 550.000 dolari și la obținerea unei diferențe favorabile totale de 165.510 dolari.

Pe piața bursieră ieșeană au fost scoase la licitație de la produse alimentare (carne, produse lactate, conserve de legume și fructe), la sticlărie, tehnică de calcul și până la lucrări de reparații și întreținere linii, servicii de pază, protecție, dar și reparații motoare, generatoare și instalații vagoane.

Lista ordonatorilor care apelează la serviciile bursiere ieșene este mare, aceasta cuprinde:

CNCF CFR SA – Sucursala Regională CFR Iași

SNTFM CFR Marfa SA – Sucursala CFR Marfă Iași

SNTFM CFR Călători SA – Regionala de Transport Feroviar de Călători Iași

Societatea de Administrare a Activelor Feroviare SAAF – SA Agenția Teritorială SAAF Iași

Spitalul Universitar Căi Ferate Iași

Spitalul Căi Ferate Pașcani

SC Întreținere și Reparații Locomotive și Utilaje CFR IRLU SA

CNADNR – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași

Clubul Sportiv Municipal Iași

SC Termica SA Botoșani

Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola Iași

Spitalul Clinic de Recuperare Iași

Spitalul Clinic de Boli Infecțioase Iași

Spitalul Municipal Pașcani

Spitalul Clinic de Obstetrică Ginecologie „Elena Doamna” Iași

Spitalul Clinic de Obstetrică Ginecologie „Cuza Vodă” Iași

Spitalul Clinic de Urgenței Iași

Spitalul Clinic de Urgențe „Sf. Treime” Iași

Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie

Spitalul Clinic Județean de Urgențe „Sf. Spiridon” Iași

Spitalul Clinic „Dr. C.I. Parhon”

Spitalul Grajduri

Primul test al funcționalității parteneriatului stabilit între spitalele din Municipiul Iași, Direcția pentru Sănătate Publică Iași și Bursa Română de Mărfuri a avut loc în perioada 07- 15.06.2004. Cele patru proceduri de achiziții publice realizat prin licitații publice deschise sau cereri de oferte, a căror valoare a fost estimată de către ordonatorii procedurilor ( spitalele din Municipiul Iași) la peste 8,8 miliare lei, au avut ca obiect achiziționare de: conserve de legume și fructe, lapte și produse lactate, produse de morărit și panificație, ulei și margarină.

În ringul bursier al Terminalului BRM Iași aceste produse au fost adjudecate la aproximativ 6,3 miliarde lei, rezultând îmbunătățiri medii de preț de 28%, cele nouă spitale care au apelat la serviciile BRM obținând astfel economii de fonduri bugetare de 2,5 miliarde lei.

Un record demn de menționat s-a înregistrat la procedura de licitație publică deschisă pentru conserve de legume și fructe, care a fost adjudecată la valoare de 1,78 miliarde lei, rezultând o îmbunătățire de 47% fată de valoarea estimată a achiziției, respectiv 3,37 miliarde lei.

Pentru toate cele nouă spitale membre ale parteneriatului s-au obținut economii de fonduri cuprinse între 11,3% și 41,9% din prețul estimativ.

În perioada următoare, Terminalul Bursei Române de Mărfuri va organiza, la solicitarea spitalelor din Municipiul Iași, proceduri de achiziții pentru diverse produse, precum: dezinfectanți, materiale sanitare, aparatură electrocasnică și oxigen medical.

Terminalului BRM Iași a prezentat activitatea sa bursieră și oferta de servicii

La inițiativa președintelui Terminalului BRM Iași, domnul Veronel Tătaru, și a directorului general al Direcției de Sănătate Publică Iași, prof. dr. Stefan Georgescu, joi 18.03.2004, la sediul punctului de lucru BRM de la Iași a avut loc o prezentare a activității bursiere și a ofertei de servicii complete în domeniul organizării de achiziții pentru produse, servicii și lucrări. La acest eveniment au mai participat directori generali și directori economici ai spitalelor și clinicilor din Județul Iași.

Terminalul BRM Piatra Neamț

Sfârșitul lunii octombrie 2004 a însemnat pentru Bursa Română de Mărfuri continuarea extinderii în teritoriu prin deschiderea operațiunilor la Terminalul BRM din Piatra Neamț, cel de-al nouălea punct de lucru bursier. Deschiderea oficială a Terminalului la care au fost invitate numeroase personalități din sfera politică și administrația locală, va avea loc miercuri, 24 noiembrie 2004, la ora 14, la hotelul Ceahlău, Sala Boema. De asemenea, la acest eveniment vor fi prezenți mai mulți membri din Consiliul de Administrație și din conducerea Bursei Române de Mărfuri.

În prezent, Bursa Română de Mărfuri deține puncte de lucru funcționale la: Galați, Constanța, Cluj, Craiova, Iași, Prahova, Brașov, Timișoara și Piatra Neamț. Urmează ca încurând să li se alăture și Terminalul de la Oradea.

„Tot ceea ce am realizat este rezultatul unei experiențe câștigate în peste 12 ani de activitate, în care ne-am concentrat eforturile pentru a pune la punct o piață reglementată și în continuă dezvoltare”, afirma domnul Mircea Filipoiu președinte director general al BRM.

Bursa Română de Mărfuri a fost înființată în anul 1992, iar piața licitațiilor a continuat să se dezvolte și pe parcursul anului 2004, după ce 2003 a reprezentat începutul unui proces rapid de consolidare, perioadă în care volumul de tranzacționare a atins nivelul impresionant de 1,3 miliarde dolari, reprezentând o creștere record de 600% față de anul 2002.

Pentru o mai bună informare a tuturor celor interesați, Bursa Română de Mărfuri și-a modernizat pagina de internet www.brm.ro, care a devenit ușor accesibilă și reprezintă date complexe ce sunt structurate astfel încât să facă față unei categorii cât mai largi de utilizatori.

Portalul reprezintă un generator de business pentru comunitatea de afaceri autohtonă și din străinătate dar poate fi și un sistem de referință pentru cotațiile spot sau la termen pentru mărfurile tranzacționate.

Realizări în primele zece luni din 2004

„ Licitația este cea mai utilizată formă de tranzacționare din România ultimilor 15 ani. Integrată organizatoric în activitatea bursieră, însumarea rezultatelor ședințelor de licitație trebuie să genereze cotații. Deși în majoritatea cazurilor se licitează mărfuri nefungibile, mediatizarea acestui mercurial este foarte importantă pentru toate structurile economice, eliminând totodată suspiciunile privitoare la achizițiile cu bani publici”, declară domnul Florin Isachievici, președintele celui mai tânăr terminal BRM, cel din Piatra Neamț.

Piața licitațiilor are în prezent două tendințe: centralizarea – Bursa Română de Mărfuri a devenit principalul organizator, realizând un sistem reglementat și de mediatizare unitar și descentralizarea – organizarea licitațiilor în teritoriu la punctele de lucru ale BRM, denumite terminale. Astfel, sistemul reglementat este la îndemâna ordonatorului, mai spune domnul Florin Isachievici.

Terminalul de la Piatra Neamț – administrat de Casa de Comerț, Lemn, Hârtie și Materiale de Construcții SA – completează harta Moldovei alături de terminalele de la Galați și Iași.

Personalizarea acestuia pe o piață tradițională și echilibrată ca cerere și ofertă – cum este cea a lemnului și produselor din lemn – poate constitui un argument suplimentar.

Prima ședință de licitație care a avut loc sfârșitul lunii octombrie 2004, s-a bucurat de interes din partea ofertanților, iar rezultatul obținut confirmă ceea ce era de demonstrat.

Ordonatorul – Compania Județeană APASERV SA Neamț – a cumpărat utilaje și materiale de 1,5 miliarde lei, realizând o diferență favorabilă la prețul de achiziție de 911 milioane lei.

La secțiunea licitație de vânzare, Humoreanca SA din Gura Humorului a vândut un autoturism.

Conducerea Terminalului de la Piatra Neamț afirmă că pregătește, ca o noutate organizarea unor ședințe de licitație la sediul ordonatorilor situat în orașele din județele învecinate.

Terminalul BRM Prahova

Realizări în primele 10 luni ale anului 2004

„Realizarea unui punct de lucru al Bursei Române de Mărfuri reprezintă una dintre activitățile principale ale Camerei de Comerț și Industrie Prahova, prin care încercăm să convingem că activitatea bursieră contribuie la dezvoltarea mediului de afaceri prin transparență, tratament egal și confidențialitate”, afirmă președintele terminalului prahovean, domnul Aurelian Gogulescu.

Valoarea totală de tranzacționare pe primele 10 luni ale anului 2004 au fost de 59.152.902.470 lei. Menționăm că terminalul și-a început efectiv activitatea la sfârșitul lunii februarie 2004, iar în această perioadă s-au desfășurat 80 de proceduri (cereri de ofertă și licitații). Diferențele favorabile de preț favorizate în cadrul acestor proceduri a fost de 5.468.463.547 lei.

Din punct de vedere al valorii contractuale, cea mai semnificativă tranzacție a fost achiziția de către Electrica Muntenia Nord SA a unor blocuri de măsură și control, prețul de adjudecare al licitației fiind de 7.863.856.000 lei.

Cea mai semnificativă tranzacție realizată din punct de vedere al diferenței favorabile de preț a fost tot pentru Electrica Muntenia Nord SA în cadrul achiziției de formulare cu regim special, și anume 1.883.000.000 lei.

„În ceea ce privește cei mai importanți ordonatori ai terminalului nostru se poate menționa Electrica Muntenia Nord SA, cu o valoare de tranzacționare mare, dar cu un număr relativ mic de proceduri și RTFC Brașov, cu un număr mai mare de proceduri, însă cu o valoare de tranzacționare mai redusă”, menționează domnul Aurelian Gogulescu. Ca ordonator nou intrat în ringul bursier menționăm Spitalul de Obstetrică și Ginecologie Ploiești.

Pentru lunile rămase până la sfârșitul anului 2004, conducerea punctului de lucru prahovean estimează o creștere semnificativă a procedurilor realizate și, totodată, a numărului de ordonatori care vor apela la serviciile bursiere din această zonă a țării.

Record: Terminalul Prahova a tranzacționat în trei luni din 2004 peste un milion de dolari

Unul dintre cele mai tinere puncte de lucru bursiere, care și-a început activitatea la sfârșitul lunii februarie 2004, Terminalul BRM de la Ploiești a realizat în trei luni o valoare ridicată de tranzacționare, de peste un milion de dolari. Cele 21 de licitații au adus ordonatorilor diferențe favorabile de mai mult de 130.000 dolari.

În luna mai 2004 au avut loc două licitații: pentru lucrări pod rulant – în valoare de 38.660 dolari – și pentru vânzarea de fier vechi – în valoare de 38.587 dolari. Cele două contracte au însumat 77.248 dolari.

Lista ordonatorilor ringului bursier cu prinde:

SNTFC CFR Călători SA – Regionala de Transport Feroviar de Călători Brașov

Spitalul CF Ploiești

S.C. Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Electrica Muntenia Nord SA

Spitalul de Obstetrică și Ginecologie Ploiești

Consiliul Județean Prahova

Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Utilaj Petrolier – IPCUP

Primăria Municipiului Ploiești

Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova

S.C. Lubricant Rom SRL

S.C. Auto Ro SRL

Terminalul BRM Timișoara

Realizări în primele zece luni din 2004

Terminalul BRM Timișoara a fost înființat în 18 mai 2004, prin semnarea contractului între BRM București și SC ELBA SA. De atunci până la sfârșitul lunii octombrie a desfășurat și finalizat 7 licitații în valoare totală de 7.085.357.361 lei fără TVA. Ordonatorii sunt: SNTFC CFR Călători SA RTFC și SNTFM CFR Marfă SA Sucursala Timișoara. De asemenea, s-au mai purtat discuții cu Regionala CF Timișoara și o unitate militară din Hațeg.

O pondere importantă în cadrul tranzacțiilor o au prestările de servicii pentru reparații ale diverselor obiective CFR. Singurele produse tranzacționate au fost lemnele de foc.

„Ordonatorul cel mai important din punct de vedere al valorii tranzacționate a fost SNTFC CFR Călători SA RTFC, însă ținând cont de comenzile primite în luna octombrie, putem spune că SNTFM CFR Marfă SA Sucursala Timișoara se va situa în curând în fruntea clasamentului:, consideră președintele Terminalului de la Timișoara, domnul Gheorghe Cocian.

În legătură cu activitatea pieței de licitații, domnul Gheorghe Cocian ne-a declarat că „suntem mulțumiți de demararea și desfășurarea în bune condiții a unei astfel de activități în orașul nostru. Dorim atât menținerea unor relații cordiale cu actualii ordonatori și ofertanți, cât și dezvoltarea în continuare a activității prin atragerea de noi clienți”.

Până la sfârșitul anului 2004 se află în curs de organizare un număr de cinci licitații.

Conducerea punctului de lucru intenționează să concretizeze discuțiile purtate cu Regionala CF Timișoara și unitatea militară din Hațeg, să încerce abordarea conducerii Aeroportului Timișoara în ceea ce privește organizarea licitațiilor prin ringul bursier și să reia discuțiile purtate cu Regionala CF Timișoara și unitatea militară din Hațeg, să încerce abordarea conducerii Aeroportului Timișoara în ceea ce privește organizarea licitațiilor prin ringul bursier și să reia discuțiile purtate recent cu Regia Autonomă de Transport Timișoara.

Licitații

10 Ian 05, 12:00, Cerere de ofertă pentru achiziționare: tahografe – ordonator CNCF CFR Regionala CF Timișoara;

11 Ian 05, 12:00, Cerere de ofertă pentru achiziționare: servicii de manipulare, transport, colectare, depozitare și pază valori bănești, prelate de pe raza CFR Marfă Timișoara.

Un nou record: valoarea de tranzacționare a depășit 85 milioane dolari

Valoarea de tranzacționare la Bursa Română de Mărfuri a înregistrat un nou record în săptămâna care a trecut – 85 milioane dolari. Ponderea majoritară în această valoare de tranzacționare este reprezentată de cele 2 licitații ale SNP Petrom, în valoare de 78,6 milioane dolari, prin care societatea a cumpărat țiței de 44 milioane dolari și a vândut benzină și motorină de 34 milioane dolari.

BRM a organizat 20 de licitații în această perioadă, care au adus companiilor și autorităților contractante diferențe favorabile de preț de peste 1 milion dolari. Cele mai mari diferențe favorabile de preț au fost încheiate de Petrom la vânzarea produselor petrolier – de circa 900.000 dolari.

O valoare ridicată a contractelor încheiate a fost realizată și de CFR SA – 5,2 milioane dolari, care a achiziționat lucrări de reabilitare a stațiilor de cale ferată din Brașov, Oradea și Sibiu.

Printre companiile care au apelat la specialiștii BRM în vederea achiziționării și vânzării de produse și servicii, în perioada 22-26 noiembrie 2004, se numără și: M.Ap.N., Metrorex, SNP Petrom – SBA Florești, Nuclearelectrica, CFR Marfă, Autoritatea Rutieră Română, CFR Călători, Aeroportul Internațional Henri Coandă București și CFR IRLU. Acești ordonatori au scos la vânzare sau au cumpărat: bilete CFR, șube îmblănite, căciuli, acumulatori, echipamente de protecție și lucru, încărcător, motocompresor mobil, excavator, autobetonieră, echipamente de salvare, calculatoare portabile, unelte și scule, mobilier birou etc.

Și ringurile bursiere din teritoriu au organizat licitații pentru diverse companii, cele mai importante contracte fiind încheiate de terminalele BRM din Craiova, Ploiești, Cluj, Iași și Constanța.