Organizarea și fun cționarea unei institu ții a [611540]

Universitatea “ Nicolae Titulescu ” din Bucure ști
Facultatea de Drept

Organizarea și fun cționarea unei institu ții a
Uniunii Europene
Parlamentul European

Student: [anonimizat] 2019

1
Cuprins

Introducere ……… …………………………………………………… ………..Pag 2
Capitolul I : Organizarea Parlamentului European…………………… ..…… Pag 3-6
Capitolul II : Func ționarea Parlamentului European………………… ……… Pag 7-9
Referințele bibliografice …………………………………………… …… ……Pag 10

2
Introducere

Parlamentul European este organismul cu puteri legislative al UE. Acesta a fost înființat
inițial în anul 1952 sub denumirea de Adunare Comună a Comunității Europene a Cărbunelui și
Oțelului. În anii '50 nici Uniunea Europeană nu exista sub această denumir e ci sub forma a 3
Comunități Europene : Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO), Comunitatea
Economică Europeană (CEE) și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA/Euratom).
Abia în 1962 se introduce termenul de Parlament European, term en valabil și în prezent.

Figura nr. 1 : Emblema Parlamentului European

Sursa: Site-ul oficial al Uniunii Europene ( Europa.eu )

În cadrul Consiliului European de la Edinburgh din 11 și 12 decembrie 1992, guvernele
statelor membre au încheiat un acord privind sediile instituțiilor, prin care se stabilea că:
Parlamentul să își aibă sediul la Strasbourg, unde să se organizeze cele 12 perioade de sesiune
lunare, inclusiv sesiunea în care se adoptă Decizia referitoare la bugetul anual al UE; perioadele
de sesiune suplimentare să se tină la Bruxelles; comisiile parlamentare să se reunească la
Bruxelles; Secretariatul Parlamentului și depa rtamentele care îi acordă asistentă acestuia să
rămană la Luxemburg.

3
Capitolul I
Organizarea Parlamentului European

Din punct de vedere al organizării, Parlamentului European este format din mai multe
elemente. Președintele Parlamentului European este ales pe o perioadă de 2 ani și jumătate și este
reprezentantul acesteia în relațiile externe și cu celelalte instituții UE. De asemenea acesta
supraveghează activitățile Parlamentului și a membrilor săi, participă în adunările plenului și se
asigură că regulile de procedura ale Parlamentului sunt respectate. . În deschiderea fiecărei
reuniuni a Consiliului European, Președintele Parlamentului European prezintă punctul de vedere
și preocupările instituției referitoare la punctele înscrise pe o rdinea de zi și la alte subiecte. După
ce bugetul UE este adoptat de către Parlament, Președintele este cel care îl semnează pentru a
putea deveni operațional. Alături de președintele Consiliului, acesta semnează de asemenea orice
act legislativ adoptat pr in procedura legislativă ordinară.
Articolul 14 alineatul (2) primul paragraf din TUE stabilește criteriile privind
componența Parlamentului European, și anume faptul că numărul total de deputați nu poate
depăsi 751, inclusiv președintele, că reprezentarea cetătenilor este asigurată în mod proporțional
descrescător, cu un prag minim de șase membri pentru fiecare stat membru și că niciunui stat
membru nu i se atribuie mai mult de 96 de locuri. Locurile sunt atribuite astfel încât să reflecte
evoluțiile demografice din statele membre. Principi ul proportionalitătii descrescătoare, așa cum
este prevăzut la articolul 14 alineatul (2) primul paragraf din TUE, inseamnă că numărul total de
locuri sunt alocate în funcție de mărimea populației statelor membre, dar că statele membre cu o
populație mai n umeroasă acceptă să fie subreprezentate în favoarea unei reprezentări mai mari a
tărilor UE cu o populație mai redusă.
Plenul reprezintă întrunirea membrilor Parlamentului. Acesta are loc în fiecare lună, cu
excepția lunii August, la Stras bourg. Perioada de desfășurare a plenului este de 4 zile, de luni
până joi și poartă denumirea de sesiune plenară. Distribuția locurilor deputaților în hemiciclu se
face în funcție de apartenență politică, de la stânga la dreaptă, cu acordul președinților de grup.
Președintele este cel care deschide ședința, uneori prin aducerea unui omagiu sau printr -un
discurs pe o temă de actualitate. În îndeplinirea acestei sarcini, Președintele este asistat de 14

4
vicepreședinți, care pot prelua conducerea reuniunii. Pe ntru facilitarea cooperării dintre instituții
în cadrul procesului de luare a deciziilor, la ședințe participă și Comisia Europeană și Consiliul
Uniunii Europene. La cererea Parlamentului, reprezentanții celor două instituții pot fi invitați să
facă declar ații sau să își prezinte activitătile.
În tema organizării trebuie menționate și organismele politice ale Parlamentului, și
anume: Biroul (articolul 24 din Regulamentul de procedură -președintele și 14 vicepreședinți),
Conferința președinți lor (articolul 26 din Regulamentul de procedură -Președintele și președinții
grupurilor politice), cei cinci chestori (articolul 28 din Regulamentul de procedură -responsabili
pentru chestiunile administrative și financiare ale deputaților), Conferința preșe dinților de
comisie (articolul 29 din Regulamentul de procedură) și Conferința președinților de delegație
(articolul 30 din Regulamentul de procedură). Durata mandatului Președintelui, al
vicepreședinților și al chestorilor, precum și al președinților de c omisie și de delegație este de doi
ani și jumătate (articolul 19 din Regulamentul de procedură).
Comisiile sunt alte structuri organizaționale ale Parlamentului și stabilesc subiectele ce
urmează a fi discutate de către plen. Există 20 de c omisii parlamentare iar fiecare poate avea
între 25 și 70 de membrii ai Parlamentului. Comisiile au loc o dată sau de două ori pe lună și se
desfășoară la Bruxelles. Aceste dezbateri au loc în public și au ca subiecte propuneri și discuții
legislative prec um și diverse rapoarte atât pentru dezbatere publică, precum și pentru a fi
discutate în plen. Parlamentul poate forma sub -comisii și comisii speciale temporare pentru a
rezolva anumite situații speciale iar sub supravegherea să poate institui comisii care să cerceteze
cazuri de aplicare incorectă a legii UE.
Delegațiile Parlamentului European au rolul de a menține relații și de a face schimb de
informații cu țări care nu sunt membre UE. Prin aceste delegații Parlamentul are că scop
promova rea ideologiei și valorilor UE și în țări din lumea a treia. Scopul acestora este în special
promovarea principiilor de libertate, democrație, respectul pentru drepturile și libertățile
fundamentale. Interesul acordat de UE țărilor non -membre sau din lumea a treia se reflectă și în
Convenția de la Lome din 1976 prin care UE, pe atunci Comunitatea Europeană (CE) a oferit
țărilor din zonă ACP (Africa, Caraibe, Pacific) posibilitatea efectuării exporturilor agrare și
minerale în CE fără restricitii vamale prec um și un ajutor pentru țările din zonă ACP prin
investiții.

5
Grupurile politice sunt o structură importantă a Parlamentului European. Acestea se
ocupă cu planificarea în domeniul legislativ și al afacerilor a acțiunilor Parlamentului precum și
în alte domenii. La rândul lor grupurile politice au o structură formată din:
a) Conferinta Presedintilor
Conferința Președinților , grupul politic responsabil cu gestionarea legislativă și în
domeniul afacerilor a Parlamentului .
-Decide membrii comisiilor și al delegațiilor și formează relații cu alte instituții UE, parlamente
naționale și state c e nu sunt membre UE.
-Stabilește organizarea sesiunilor plenare.
-Este formată din Președintele Parlamentului European și reprezentanți ai grupurilor politice,
precum și de un reprezentant al grupului non -politic. Acesta are dreptul de a sta la conferință însă
nu are dreptul să voteze.
-Deciziile luate în Conferință se votează prin consens sau prin vot majoritar, în acest caz se ține
cont de numărul de membrii al grupurilor.
-Conferința Președinților are loc de obicei de două ori pe luna iar întrunirile nu sunt publice.
b) Biroul Parlamentar
Biroul Parl amentar, compus din Președintele Parlamentului European, cei 14
vicepreședinți și cei cinci chestori aleși de către Parlament pentru o perioadă de doi ani și
jumătate, care se poate reînnoi. În cadrul deliberărilor Biroului, în caz de egalitate de voturi,
Președintele are votul decisiv. Chestorii au doar rol consultativ. Biroul este organul de
reglementare al Parlamentului. Acesta stabilește proiectul preliminar de estimare bugetară și
decide cu privire la toate chestiunile administrative, de personal și de organizare. Biroul are
numeroase atribuții administrative și financiare în cadrul Parlamentului. Acesta este responsabil
de toate problemele legate de funcționarea internă a Parlamentului. Acesta ia decizii cu privire la
organizarea ședințelor, poate auto riza reuniuni ale comisiilor sau ale delegațiilor în afara
locurilor obișnuite de desfăsurare a activitătii Parlamentului și pregăteste proiectul preliminar de
estimare a cheltuielilor Parlamentului. Biroul numește Secretarul General, care conduce

6
servicii le administrative ale Parlamentului, și stabilește componența și organizarea
Secretariatului General. În general, Biroul se reunește de două ori pe lună. Procesele -verbale ale
Biroului se traduc în limbile oficiale, se imprimă și se distribuie tuturor depu taților. Orice deputat
poate adresa intrebări cu privire la activitătile Biroului.
c) Colegiul chestorilor
Colegiul chestorilor, compus din cinci chestori. Aceștia sunt, de asemenea, membri ai
Biroului. Parlamentul European alege chestorii după alegerea Președintelui și a celor 14
vicepreședinți. Chestorii sunt aleși prin vot secret majoritar, în trei tururi: în primele două este
nevoie de o majoritate absolută a voturilor exprimate, în ultimul tur fiind suficientă o majoritate
relativă. Mandatu l chestorilor este de doi ani și jumătate. Aceștia au un rol consultativ în cadrul
Biroului.Chestorii sunt responsabili de problemele administrative și financiare care îi privesc în
mod direct pe deputați, cum ar fi punerea la dispoziția acestora a echipam entelor și a serviciilor
generale. Chestorii pot prezenta propuneri de modificare sau de rescriere a textelor oricăror
norme adoptate de către Birou. În general, chestorii se reunesc o dată pe lună.Orice deputat poate
adresa intrebări cu privire la activit ătile chestorilor.
d) Conferința președinților de comisie și de delegație
Aceste conferințe asigură buna funcționare a celor două organisme. În cazul comisiilor,
conferințele au ca scop o mai bună comunicare între acestea iar în cazu l delegațiilor sunt
examinate toate problemele legate de ele.

7
Capitolul II
Func ționarea Parlamentului European

În calitate de instituție cu puteri legislative, Parlamentul European adopta împreună cu
Consiliul acte juridice cu sau fără caracter legislativ, acte delegate și acte de punere în aplicare.
Conform articolului 290 TFUE, actele legislative definesc în mod expres obiectivele, conținutul,
domeniul de aplicare și durată delegării de competente. Elementele esențiale ale unui an umit
domeniu sunt rezervate actului legislativ și nu pot face, prin urmare, obiectul delegării de
competente. Actele legislative stabilesc în mod expres condițiile de aplicare a delegării:
Parlamentul European sau Consiliul pot decide revocarea delegării i ar actul delegat poate intră în
vigoare numai în cazul în care, în termenul stabilit prin actul legislativ, Parlamentul European
sau Consiliul nu formulează obiecțiuni. În Parlamentul European deciziile în aceste cazuri sunt
luate de majoritatea membrilor care îl compun, iar Consiliul hotărăște cu majoritatea calificată.
Actele delegate conțin în titlu adjectivul "delegat" sau "delegată".
Articolul 291 TFUE menționează actele de punere în aplicare. Statele membre iau toate
măsurile de drept intern necesare pentru a pune în aplicare actele obligatorii din punct de vedere
juridic al UE. În cazul în care sunt necesare condiții unitare de punere în aplicare a actelor
obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii, aceste acte conferă Comisie i competente de
executare sau Consiuliului, în cazuri speciale și temeinic justificate. Parlamentul European și
Consiliul stabilesc normele și principiile generale privind mecanismele de control de către statele
membre al exercitării competențelor de execu tare de către Comisie. Aceste acte conțin în titlu
cuvintele "de punere în aplicare".
"Noțiunea de act delegat este definită prin domeniul sau de aplicare și efectele sale -act
cu domeniu de aplicare general, care completează sau modifică anumite elemente neesențiale, pe
când noțiunea de act de punere în aplicare, căreia nu i se da o definiț ie, decurge însăși din
rațiunea sa de a fi -necesitatea unor condiții unitare de punere în aplicare". (Mihaela Augustină
Dumitrascu)

8
Actele fără caracter legislativ sunt reglementate de articolul 290 TFUE și pot fi atât acte
delegate cât și acte de punere în aplicare. Au că obiect, de regulă, aspecte referitoare la punerea
în aplicare a actelor legislative sau a unor prevederi din Tratatele Uniunii.
Procedura legislativă constă în adoptarea în comun de către Parlamentul Europea n și
Consiliu a unui regulament, a unei directive sau a unei decizii, la propunerea Comisiei. Această
procedura este definită la articolul 294. Actele juridice adoptate prin procedura legislativă
constituie acte legislative și se pot adopta la inițiativa u nui grup de state membre sau a
Parlamentului European, la recomandarea Băncii Centrale Europene sau la solicitarea Curții de
Justiție sau a Băncii Europene de Investiții.
În cazul în care adoptarea unui act necesită procedura legislativă o rdinară se vor aplică
prevederile înscrise în articolul 294 TFUE. Inițiativa legislativă aparține Comisiei. De la această
regulă, excepție fac domeniile în care Tratatul prevede altfel, în special domeniul privind
cooperarea judiciară în materie penală și cooperarea polițienească. Procedura cunoaște 4 etape
distincte.
1. Prima lectur ă
După primirea propunerii legislative de la Comisie, Parlamentul European adoptă
propria poziție în raport cu această, poziție pe care o transmite Consiliului. Acesta din urmă, în
cazul în care aprobă poziția Parlamentului, adoptă actul "cu formularea care corespunde poziției
Parlamentului European"(art. 294 alin. 4 TFUE). În situația în care "poziția Parlamentului nu
este aprobată de Consiliu, acesta adopta poziția să în prima lectură și o transmite Parlamentului
European"(art. 294 alin. 5 TFUE). Parlamentu l informează Consiliul cu privire la poziția sa iar
Consiliul transmite Parlamentului motivele pentru care adopta poziția sa. 2
2. A doua lectură
În cazul în care Parlamentul European nu aprobă sau nu se pronunță cu privire la
poziția adoptată de Consiliu în termen de 3 luni, actul respectiv se consideră adoptat cu
formularea care corespunde poziției Consiliului. În situația în care, Parlamentul, cu majoritatea
membrilor care îl compun, respinge poziția Consiliului din prima lectură, actul prop us este
considerat că nefiind adoptat. Există și o a treia posibilitate pe care o are Parlamentul în această

9
etapă a procedurii legislative, și anume aceea în care propune, cu majoritatea membrilor săi
modificări la poziția Consiliului din prima lectură. D acă în termen de 3 luni Consiliul aprobă
modificările primite de la Parlament actul este considerat adoptat.
3. Conciliere
În cazul în care Consiliul nu aprobă toate modificările primite de la Parlament în
termenul de 3 luni, președintele Con siliului, de comun acord cu președintele Parlamentului,
convoacă, în termen de 6 săptămâni, Comitetul de conciliere. Acesta este compus din "membrii
Consiliului și reprezentanții lor și tot atâția membri care reprezintă Parlamentul European"(art.
294 alin. 9 TFUE). Misiunea comitetului este de a cădea la un acord într -un proiect comun în
termen de 6 săptămâni de la data convocării. În cazul în care în termenul prevăzut nu se ajunge la
adoptarea proiectului comun, actul propus este considerat neadoptat.
4. A treia lectur ă.
În cazul în care Comitetul de conciliere ajunge la un acord, se trece la ultima etapă, a
treia lectură. Proiectul asupra căruia Parlamentul și Consiliul au căzut de acord este analizat iar
actul este aprobat cu majoritatea vot urilor exprimate la nivelul Parlamentului și cu majoritatea
calificată în cadrul Consiliului.
Pe lângă procedura legislativă ordinară avem și procedura legislativă specială. Pentru a
fi adoptat un regulament, o directivă sau o decizie în cazul procedurilor speciale Parlamentul
European necesită participarea Consiliului sau Consiliul, pentru a adopt a cele menționate mai sus
necesită participarea Parlamentului. Așadar, asistăm la două proceduri legislative speciale. Prima
se referă la inițiativa care aparține Parlamentului European, în timp ce Consiliul participă iar cea
de-a doua vizează inițiativa C onsiliului și participarea Parlamentului. În ambele situații este
vorba de adoptarea unui regulament, a unei directive sau a unei decizii.

10
Referințele bibliografice

o Site-ul oficial al Uniunii Europene
Link : https://europa.eu/european -union/index_ro
o Augustin Fuerea, “Dreptul Uniunii Europene. Principii, ac țiuni, liberta ți” , Editura
Universul Juridic , Bucure ști 2016