Organizarea Si Exercitarea Controlului Fiscal Privind Tva

CAPITOLUL 1

TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ IMPOZIT INDIRECT

NOȚIUNI GENERALE ALE TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Pentru a-și desfășura activitățile, statul are nevoie de venituri pe care și le asigură din impozite prelevate atât de la persoanele fizice cât și juridice. Sistemul de impozitare românesc a devenit mai coerent ca urmare a adoptării Codului Fiscal. Codul Fiscal publicat in Monitorul Oficial reprezintă o consolidare a celor mai importante legi ale României privind taxele și impozitele, inclusiv impozitul pe profit, impozitul de venituri, TVA, accize și taxe locale.

După trăsăturile de fond si formă, impozitele se împart în impozite directe și impozite indirecte. Impozitele indirecte se percep cu prilejul vânzarii unor bunuri și prestării de servicii, importului și exportului etc. Printre cele mai importante impozite indirecte este taxa pe valoarea adaugată.

Taxa pe valoarea adaugată a fost introdusă în România prin Ordonanța de Guvern nr. 3/1992, aprobată prin Legea nr.130 din decembrie 1992, și fiind un impozit plătit atât de persoanele fizice cât și juridice a capătat o importanță foarte mare. De aceea cunoasterea caracteristicilor acestui impozit este necesară, plătitorul trebuie sa cunoască atât cota acestui impozit dar și operațiunile pentru care se plătește TVA și pe cele exonerate de la plată.Taxa pe valoarea adaugată este un impozit indirect care se datorează bugetului de stat.

În domeniul fiscal, taxa reprezintă tariful, respectiv prețul/costul seviciilor de care beneficiază plătitorul, din partea statului, pentru suma platită. Impozitul este un bir, plată obligatorie.

Potivit DEX, impozitul este o plată obligatorie stabilită prin lege pe care cetățenii, instituțiile o varsă în favoarea bugetului statului.

Taxa este o plată efectuată în favoarea bugetului de stat de către anumite persoane fizice/juridice, în cazul acesta beneficiind de anumite servicii/drepturi; suma de bani care se plătește unor instituții în schimbul unor servicii prestate/drepturi.

Din punct de vedere fiscal, taxele sunt plăți făcute de bunăvoie, facultative, de persoane fizice/juridice, pentru serviciile prestate acestora de către stat. O persoana fizica/juridică, pentru orice taxa platită, beneficiază din partea statului de un serviciu, direct și imediat. Nivelul taxei depinde de felul și de costul serviciului prestat.

Impozitul este o plată bănească generală și definitivă, efectuată de persoane fizice/juridice în favoarea statului, în cuantumul și termenele prevăzute de lege, fără obligația din partea statului de a presta plătitorului un echivalent, nici direct și imediat, nici indirect și ulterior.

În cazul impozitelor avem de-a face cu contribuții, pe când în cazul taxelor avem plăți.

Conform O.G. nr.3/1992, TVA este un impozit indirect, care se stabilește asupra operațiunilor privind transferul proprietății bunurilor, precum și asupra celor privind prestările de servicii, valoarea adaugată fiind echivalentă cu diferența dintre vânzările și cumpărările aceluiași stadiu al circuitului economic. Regula generală spune că: Orice persoană impozabilă care realizează sau intentionează să realizeze activități economice care implică operațiuni taxabile și / sau scutite de TVA cu drept de deducere trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA. Regula fiscală spune că nu poate fi dedusă taxa pe valoarea adaugată aferenta intrărilor, pentru bunurile și serviciile achizitionate de agenți economici care nu sunt înregistrați la organele fiscale ca plătitori de TVA.

Codul de inregistrare în scopuri de TVA reprezintă codul atribuit de către autoritățile competente din Statul Membru, persoanelor care au obligația să se înregistreze sau un cod de înregistrare similar atribuit de autoritățile competente dintr-un alt Stat Membru (ex. cele emise in România vor avea prefixul RO);

Momentul înregistrarii este înaintea realizării activităților economice dacă declară că urmează să realizeze o cifra de afaceri egala sau mai mare de 35.000 euro, sau dacă realizează o cifră de afaceri mai mică, dar optează pentru regimul normal de taxare în termen de 10 zile de la sfârșitul lunii în care a depășit plafonul.

Înregistrarea din oficiu – organul fiscal poate face înregistrarea din oficiu dacă persoanele obligate prin lege nu solicită înregistrarea.

În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugată intră operațiunile care îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiții:

-să constituie o livrare de bunuri, o prestare de servicii efectuată cu plată sau o operațiune asimilată acestora; -să fie efectuate de persoane impozabile,

Prin persoană impozabilă se înțelege orice persoană, indiferent de statutul său juridic, care efectuează de o manieră independentă activitați economice, oricare ar fi scopul și rezultatul acestor activități. Instituțiile publice nu sunt considerate persoane impozabile pentru activitațile lor administrative, sociale, educative, culturale, sportive, de ordine publică, de apărare și siguranța statului, pe care le desfașoară în calitate de autorități publice, chiar dacă pentru desfășurarea acestor activități percep taxe, redevențe, cotizații sau onorarii.
Activitățile economice sunt activitățile producătorilor, comercianților, prestatorilor de servicii, inclusiv activitațile extractive, agricole și cele ale profesiunilor libere sau asimilate. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri. Taxa pe valoarea adaugată datorată bugetului de stat se plătește de către:

-persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxa pe valoarea adaugată, pentru operațiuni taxabile; -titularii operațiunilor de import de bunuri efectuat direct, prin comisionari sau terțe persoane juridice care actionează în numele și din ordinul titularului operațiunii de import, indiferent dacă sunt sau nu înregistrați ca plătitori de taxa pe valoarea adaugată la organele fiscale, cu excepția importurilor scutite. -persoanele fizice, pentru bunurile introduse in țara potrivit regulamentului vamal aplicabil acestora; -persoanele juridice sau persoanele fizice cu sediul ori cu domiciliul stabil in România, beneficiare ale prestărilor de servicii. În situația în care persoana care realizează operațiuni taxabile nu are sediul sau domiciliul stabil in România, aceasta este obligația să desemneze un reprezentant fiscal domiciliat in România, care se angajează să îndeplinească obligațiile ce îi revin conform prevederilor legii 354/2002 privind taxa pe valoarea adaugată. Din punct de vedere al taxei sunt operațiuni impozabile in România cele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: Operațiunile care constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de sevicii, în sfera taxei,efectuate cu plată:

Sunt considerate livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar. Prestările de servicii cuprind operatiuni precum:

a)închirierea de bunuri sau transmiterea folosinței bunurilor în cadrul unui contract de leasing; b)transferul și/sau transmiterea folosinței drepturilor de autor ,brevetelor ,licențelor , mărcilor comerciale și a altor drepturi similare; c)angajamentul de a nu desfașura o activitate economică,de a nu concura cu o altă persoană sau de a tolera o acțiune ori o situație; d)prestările de servicii efectuate pe baza unui ordin emis/sau în numele unei autorități publice sau potrivit legii; e)servicii de intermediere efectuate de persoane care acționează în numele și în contul altei persoane,atunci când intervin intr-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii.

1.2. BAZA DE IMPOZITARE ȘI COTE DE IMPOZITARE

Baza de impozitare a taxei pe valoare adaugată este constituită din:

-livrări de bunuri si prestări de servicii,altele decât cele prevăzute si ceea ce constituie contrapartida obținută sau care urmează a fi obținută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului,beneficiarului sau a unu terț,inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni; -operațiunile prevăzute la trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile,în condițiile prevăzute de legislația referitoare la proprietatea publică și regimul juridic al acesteia,în schimbul unei despăgubiri;compensație aferentă;

Baza de impozitare cuprinde următoarele:

-impozitele și taxele,dacă prin lege nu se prevede altfel,cu excepția taxei pe valoarea adăugată

-cheltuielile accesorii,cum sunt:comisioanele,cheltuielile de ambalare,transport și asigurare,solicitate de către furnizor/prestator cumpărătorului sau beneficiarului.

Cheltuielile facturate de furnizorul de bunuri sau de prestatorul de servicii cumpărătorului,care fac obiectul unui contract separat și care sunt legate de livrările de bunuri sau de prestările de servicii în cauză,se consideră cheltuieli accesorii.

-subvențiile primite de la bugetul de stat,bugetele locale sau bugetul Comunitar,legate direct de prețul bunurilor livrate și/sau al serviciilor prestate,se includ în baza de impozitare.

Nu intră în baza de impozitare a taxei subvențiile sau alocațiile primite de la bugetul de stat,de la bugetele locale sau de la bugetul Comunitar care nu îndeplinesc condițiile cum sunt:subvențiile pentru acoperirea cheltuielilor de transport public local,subvențiile acordate pentru efectuarea de investiții proprii.

Baza de impozitare pentru uniformele de serviciu,echipamentul de lucru și/sau de protecție acordat salariaților este constituită din contravaloarea care este suportată de salariați.

Dacă echipamentul de lucru și/sau de protecție nu este suportat de sariați,operațiunea nu constituie livrare de bunuri.

Pentru partea din contravaloarea uniformelor de serviciu,echipamentelor de lucru și/sau de protecție acordat salariaților,care este suportată de asigurator,aceasta își păstrează dreptul de deducere.

Baza de impozitare pentru active corporale fixe constituie livrare de bunuri,altele decât bunurile imobile,este constituită din valoarea rămasă la care aceste bunuri sunt înregistrate în contabilitate,calculată în funcție de amortizarea contabilă,dar nu mai puțin decât valoarea la care bunurile au fost imputate,în cazul bunurilor constatate lipsă.

Dacă activele corporale fixe sunt complet amortizate,baza de impozitare este zero,sau după caz,valoarea imputată,în cazul lipsurilor imputabile.

Baza de impozitare nu cuprinde următoarele:

-rabaturile,remizele,risturnele,sconturile și alte reduceri de preț,acordate de furnizori direct clienților la data exigibilității taxei;

-sumele reprezentând daune-interese,stabilite prin hotărâre judecătoreasca definitivă și irevocabilă,penalizările și orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale,dacă sunt percepute peste prețurile și/sau tarifele negociate.

Nu se exclud din baza de impozitare orice sume care,în fapt,reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate;dobânzile,percepute după data livrării sau prestării,pentru plăți cu întârziere;valoarea ambalajelor care circula între furnizorii de marfă și clienți,prin schimb,fără facturare;sumele achitate de furnizor sau prestator,în numele și în contul clientului,și care apoi se decontează acestuia,precum și sumele încasate în numele și în contul unei alte persoane.

Sumele achitate de furnizor/prestator în numele și în contul clientului,reprezintă sumele achitate de o persoană,furnizorul/prestatorul,pentru facturi emise pe numele clientului.

Emiterea facturii de decontare este opțională,în funcțre pentru active corporale fixe constituie livrare de bunuri,altele decât bunurile imobile,este constituită din valoarea rămasă la care aceste bunuri sunt înregistrate în contabilitate,calculată în funcție de amortizarea contabilă,dar nu mai puțin decât valoarea la care bunurile au fost imputate,în cazul bunurilor constatate lipsă.

Dacă activele corporale fixe sunt complet amortizate,baza de impozitare este zero,sau după caz,valoarea imputată,în cazul lipsurilor imputabile.

Baza de impozitare nu cuprinde următoarele:

-rabaturile,remizele,risturnele,sconturile și alte reduceri de preț,acordate de furnizori direct clienților la data exigibilității taxei;

-sumele reprezentând daune-interese,stabilite prin hotărâre judecătoreasca definitivă și irevocabilă,penalizările și orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale,dacă sunt percepute peste prețurile și/sau tarifele negociate.

Nu se exclud din baza de impozitare orice sume care,în fapt,reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate;dobânzile,percepute după data livrării sau prestării,pentru plăți cu întârziere;valoarea ambalajelor care circula între furnizorii de marfă și clienți,prin schimb,fără facturare;sumele achitate de furnizor sau prestator,în numele și în contul clientului,și care apoi se decontează acestuia,precum și sumele încasate în numele și în contul unei alte persoane.

Sumele achitate de furnizor/prestator în numele și în contul clientului,reprezintă sumele achitate de o persoană,furnizorul/prestatorul,pentru facturi emise pe numele clientului.

Emiterea facturii de decontare este opțională,în funcție de cele convenite de părți în vederea recuperării sumelor achitate.

În situația în care părțile convin sa-și deconteze sumele achitate pe baza facturii de decontare,taxa nu va fi menționată distinct,fiind inclusă în totalul sumei de recuperat.

Factura de decontare se transmite clientului însoțită de factură achitată în numele clientului și emisă pe numele acestuia din urmă.Furnizorul/prestatorul nu exercită dreptul de deducere pentru sumele achitate în numele clientului și nu colectează taxa pe baza facturii de decontare.De asemenea,furnizorul/prestatorul nu înregistrează aceste sume în conturile de cheltuieli,respectiv de venituri.

Clientul își va deduce în condițiile legii taxa pe baza facturii care a fost emisă pe numele său,factura de decontare fiind doar un document care se anexează facturii achitate.

În cazul în care furnizorul/prestatorul primește o factură pe numele sau pentru livrări de bunuri prestări de servicii realizate în beneficiul altei persoane și emite o factură în nume propriu către această persoană,acestea nu sunt considerate plăți în numele clientului și se aplică structura de comision,chiar dacă nu există un contract de comision între părți.

Ambalajele care circulă între furnizori de marfă și clienți prin schimb,fără facturare,nu se includ în baza de impozitare a taxei,chiar dacă beneficiarii nu dețin cantitățile de ambalaje necesare efectuării schimbului și achită o garanție bănească în schimbul ambalajelor primite.Pentru vânzările efectuate prin unități care au obligația utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale,suma garanției bănești încasate pentru ambalaje se evidențiază distinct pe bunurile fiscale,fără taxă.

Restituirea garanțiilor bănești nu se reflectă în documente fiscale.

Persoanele care au primit ambalaje în schimbul unei garanții bănești au obligația să comunice periodic furnizorului de ambalaje,dar nu mai târziu de termenul legal pentru efectuarea inventarierii anuale,cantitățile de ambalaje scoase din evidență ca urmare a distrugerii,uzurii,lipsurilor sau altor cauze de aceeași natură.

În termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării,furnizorii de ambalaje sunt obligați să factureze cu taxă cantitățile de ambalaje respective.Dacă garanțiile sunt primite de la persoane fizice de către proprietarul ambalajelor,pe baza evidenței vechimii garanțiilor primite și nerestituite,se va colecta taxa pentru ambalajele pentru care s-au incasat garanții mai vechi de 1 an calendaristic.

Cotele de taxă întâlnite în România sunt: Cota standard este de 24% și se aplicã asupra bazei de impozitare pentru operațiunile impozabile care nu sunt scutite de taxã sau care nu sunt supuse cotelor reduse.
Cota redusã de 9% se aplicã asupra bazei de impozitare pentru urmãtoarele prestãri de servicii și/sau livrãri de bunuri:
a) serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitecturã și arheologice, grãdini zoologice și botanice, târguri, expoziții și evenimente culturale, cinematografe. b) livrarea de manuale școlare, cãrți, ziare și reviste, cu excepția celor destinate exclusiv sau în principal publicitãții; c) livrarea de proteze și accesorii ale acestora, cu excepția protezelor dentare; d) livrarea de produse ortopedice;
e) livrarea de medicamente de uz uman și veterinar; f) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similarã, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping.
Cota redusã de 5% se aplicã asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuințelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Terenul pe care este construitã locuința include și amprenta la sol a locuinței. Orice persoanã necãsãtoritã sau familie poate achiziționa o singurã locuințã cu cota redusã de 5%, respectiv:
1. în cazul persoanelor necãsãtorite, sã nu fi deținut și sã nu deținã nicio locuințã în proprietate pe care au achiziționat-o cu cota de 5%; 2. în cazul familiilor, soțul sau soția sã nu fi deținut și sã nu deținã, fiecare sau împreunã, nicio locuințã în proprietate pe care a/au achiziționat-o cu cota de 5%;

1.3. SCUTIRI, DEDUCERI, OBLGAȚII

Urmãtoarele operațiuni de interes general sunt scutite de taxã:
a) spitalizarea, îngrijirile medicale și operațiunile strâns legate de acestea, desfãșurate de unitãți autorizate pentru astfel de activitãți, indiferent de forma de organizare, precum: spitale, sanatorii, centre de sãnãtate rurale sau urbane, dispensare, cabinete și laboratoare medicale, centre de îngrijire medicalã și de diagnostic, baze de tratament și recuperare, stații de salvare și alte unitãți autorizate sã desfãșoare astfel de activitãți;
b) prestãrile de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de cãtre stomatologi și tehnicieni dentari, precum și livrarea de proteze dentare efectuatã de stomatologi și de tehnicieni dentari;
c) prestãrile de îngrijire și supraveghere efectuate de personal medical și paramedical, conform prevederilor legale aplicabile în materie;
d) transportul bolnavilor și al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate în acest scop, de cãtre entitãți autorizate în acest sens;
e) livrãrile de organe, sânge și lapte, de proveniențã umanã;
f) activitatea de învãțãmânt prevãzutã în Legea învãțãmântului nr. 84/1995 , republicatã, cu modificãrile și completãrile ulterioare, formarea profesionalã a adulților, precum și prestãrile de servicii și livrãrile de bunuri strâns legate de aceste activitãți, efectuate de instituțiile publice sau de alte entitãți autorizate;
g) livrãrile de bunuri sau prestãrile de servicii realizate de cãminele și cantinele organizate pe lângã instituțiile publice și entitãțile autorizate prevãzute la lit. f), în folosul exclusiv al persoanelor direct implicate în activitãțile scutite conform lit. f);
h) meditațiile acordate în particular de cadre didactice din domeniul învãțãmântului școlar, preuniversitar și universitar;
i) prestãrile de servicii și/sau livrãrile de bunuri strâns legate de asistența și/sau protecția socialã, efectuate de instituțiile publice sau de alte entitãți recunoscute ca având caracter social, inclusiv cele livrate de cãminele de bãtrâni; etc. Dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei.

Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor,dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni:

a) operațiuni taxabile; b) operațiuni rezultate din activități economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operațiuni ar fi fost realizate în România; c) operațiuni scutite de taxă,

d) operațiuni scutite de taxă, în cazul în care cumpărătorul ori clientul este stabilit în afara Comunității sau în cazul în care aceste operațiuni sunt în legatură directă cu bunuri care vor fi exportate intr-un stat din afara Comunitații, precum si în cazul operațiunilor efectuate de intermediari care acționează în numele și în contul altei persoane, atunci când aceștia intervin în derularea unor astfel de operațiuni;

În condițiile stabilite prin norme se acordă dreptul de deducere a taxei pentru achizițiile efectuate de o persoană impozabilă înainte de înregistrarea acesteia în scopuri de TVA

1.3.1. Dreptul de deducere exercitat prin decontul de taxă

Orice persoană impozabilă îmregistrată în scopuri de TVA are dreptul să scadă din valoarea totală a taxei colectate,pentru o perioadă fiscală,valoarea totală a taxei pentru care,în aceeași perioadă,a luat naștere și poate fi exercitat dreptul de deducere.

În situația în care nu sunt îndeplinite condițiile și formalitățile de exercitare a dreptului de deducere în perioada fiscală de declarare sau în cazul în care nu s-au primit deloc documentele de justificare a taxei,persoana impozabilă își poate exercita dreptul la deducere prin decontul perioadei fiscale în care sunt îndeplinite aceste condiții și formalități sau printr-un decont ulterior darn u pentru mai mult de 5 ani consecutive,începând cu data de 1 ianuarie a anului care urmează celui în care a luat naștere dreptul de deducere.

Prin norme se vor preciza condițiile necesarea aplicării prevederilor pentru situația în care dreptul de deducere este exercitat după mai mult de 3 ani consecutive după anul în care acest drept ia naștere.

Dreptul de deucere se exercită chiar dacă nu există o taxă colectată sau taxa de dedus este mai mare decât cea colectată pentru perioada fiscală.

Persoana impozabilă va solicita deducerea prin scrisoare recomandată,însoțită de facturi sau alte documente justificative ale dreptului de deducere,în original,la organelle fiscale competente,care vor răspunde la cerere în termen de treizeci de zile lucrătoare de la data scrisorii recomandate.

Persoana impozabilă își va exercita dreptul de deducere ,aferent perioadei fiscale în care respective persoană a primit autorizarea de deducere a taxei de la autoritatea fiscală competentă.

1.3.2. Obligațiile plătitorilor de Taxă pe Valoarea Adăugată

Persoanele impozabile care realizeaza operațiuni taxabile și/sau operațiuni scutite cu drept de deducere au urmatoarele obligații:Cu privire la înregistrarea la organele fiscale: a) la începerea activității, precum și în cazurile și în condițiile stabilite prin prezenta lege, persoanele impozabile sunt obligate să se înregistreze ca plătitori de taxa pe valoarea adaugată, urmând procedurile privind înregistrarea fiscală a plătitorilor de impozite și taxe;
b) să solicite organului fiscal scoaterea din evidența ca platitori de taxa pe valoarea adaugată, în caz de încetare a activității, în termen de 15 zile de la data actului legal în care se consemnează situația respectivă.

Cu privire la întocmirea documentelor:

a) să consemneze livrările de bunuri și/sau prestările de servicii în facturi fiscale sau în alte documente legal aprobate și să completeze în mod obligatoriu următoarele date: denumirea, adresa și codul fiscal ale furnizorului/prestatorului și, după caz, ale beneficiarului, data emiterii, denumirea bunurilor livrate și/sau a serviciilor prestate, cantitățile, după caz, prețul unitar, valoarea bunurilor/serviciilor fară taxa pe valoarea adaugată, suma taxei pe valoarea adaugată. Pentru livrari de bunuri sau prestari de servicii cu valoarea taxei pe valoarea adaugată mai mare de 50 milioane lei inclusiv, la aceste documente se anexează și copia de pe documentul legal care atestă calitatea de plătitor de taxa pe valoarea adaugată;
b) persoanele impozabile plătitoare de taxa pe valoarea adaugată sunt obligate să solicite de la furnizori/prestatori facturi fiscale ori documente legal aprobate și să verifice întocmirea corectă a acestora, iar pentru operațiunile cu o valoare a taxei pe valoarea adaugată mai mare de 50 milioane lei sunt obligate să solicite și copia de pe documentul legal care atestă calitatea de plătitor de taxa pe valoarea adaugată a furnizorului/prestatorului.

c) persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxa pe valoarea adaugată nu au obligația să emită facturi fiscale în cazul următoarelor operațiuni:
1. transport cu taximetre, precum și transport de persoane pe baza de bilete de călatorie și abonamente;
2. vânzări de bunuri și/sau prestări de servicii consemnate în documente specifice aprobate prin acte normative în vigoare;
3. vânzări de bunuri și/sau prestări de servicii pentru populație pe bază de documente fară nominalizări privind cumpărătorul. La cererea cumpărătorilor, furnizorii/prestatorii pot să emită facturi fiscale pe care vor inscrie: suma încasată, numărul și data documentului prin care s-a efectuat plata de către beneficiar;

d) importatorii sunt obligați să întocmească declarația vamală de import, direct sau prin reprezentanți autorizați, să determine baza de impozitare pentru bunurile importate potrivit art. 19 și să calculeze taxa pe valoarea adaugată datorată bugetului de stat.

Cu privire la evidența operațiunilor:
a) să țină evidența contabilă potrivit legii, astfel încat să poată determina baza de impozitare și taxa pe valoarea adaugată colectată pentru livrarile de bunuri și/sau prestările de servicii efectuate, precum și cea deductibila aferentă intrărilor;
b) să asigure condițiile necesare pentru emiterea documentelor, prelucrarea informațiilor și conducerea evidențelor prevăzute de reglementarile în domeniul taxei pe valoarea adaugată;
c) să întocmească și să depună lunar la organul fiscal, pâna la data de 25 a lunii următoare inclusiv, decontul privind taxa pe valoarea adaugată, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finanțelor Publice;
d) să furnizeze organelor fiscale toate justificările necesare în vederea stabilirii operațiunilor realizate atât la sediul principal, cât și la subunitați;
e) să contabilizeze distinct veniturile și cheltuielile rezultate din operațiunile asocierilor în participațiune. Drepturile și obligațiile legale privind taxa pe valoarea adaugată revin asociatului care contabilizeaza veniturile și cheltuielile potrivit contractului încheiat între părți.

Cu privire la plata taxei pe valoarea adaugată:
a) să achite taxa pe valoarea adaugată datorată, potrivit decontului întocmit lunar, până la data de 25 a lunii următoare inclusiv;
b) să achite taxa pe valoarea adaugată, aferentă bunurilor plasate în regim de import, la organul vamal, cu excepția operațiunilor de import scutite de taxa pe valoarea adaugată;

c) să achite taxa pe valoarea adaugată aferentă operațiunilor de leasing, corespunzător sumelor și termenelor de plată prevăzute în contractele încheiate cu locatori/finanțatori din străinătate.

d) să achite taxa pe valoarea adaugată aferentă serviciilor contractate cu prestatori cu sediul sau cu domiciliul în străinatate, pentru care locul prestării se consideră a fi în România.

1.3.3. Decontul de Taxă pe Valoarea Adăugată

Decontul pentru TVA reprezintă documentul care trebuie depus lunar la organul fiscal, pâna la data de 25 a lunii urmatoare. În decontul TVA este evidențiată suma impozabilă și taxa exigibilă. Agenții economici plătitori de TVA sunt obligați să depună deconturi în fiecare lună, indiferent dacă au realizat sau nu operațiuni, ori dacă suma de plată sau de rambursat este zero. Dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugată înscrisă în documentul pentru cumpărari se determină în functie de data facturării, a chitanței fiscale sau a altui document legal înlocuitor, daca acestea s-au primit pâna la data întocmirii decontului TVA . Documentele primite după data întocmirii decontului aferent lunii în care bunurile au fost recepționate se includ în deconturile întocmite pentru lunile următoare. Necuprinderea sumelor în baza de impozitare la furnizorii sau prestatorii de servicii atrage pierderea dreptului de deducere la beneficiar. În acest caz, beneficiarilor le revin urmatoarele obligații:

¥ să înregistreze în Jurnalul pentru cumpărari valoarea facturilor și TVA, corelate cu reducerile acordate de furnizor și respectiv cu influențele rezultate din refuzurile făcute;

¥ să solicite și să urmăreasca primirea de la furnizor a facturilor corectate.

În cazul refuzurilor făcute furnizorului, valorile înscrise in Jurnalul pentru cumpărari vor fi corectate la nivelul valorilor acceptate înscrise in documente de compartimentul care avizează plata. Corectarea taxei, facturate în mod eronat de către un agent economic, se va efectua prin emiterea unei noi facturi, în rosu, pentru sumele care urmeaza a fi scăzute, și în negru, pentru sumele de adăugat. Noile facturi se înregistreaza în jurnale și se reflectă în deconturile întocmite de furnizor și beneficiar pentru luna în care a avut loc corectarea.

În cazul în care facturile, evidențele contabile sau datele necesare pentru calcularea bazei de impozitare lipsesc, sau sunt incomplete în ceea ce privește cantitățile, prețurile și tarifele practicate pentru livrări de bunuri sal prestări de servicii, ori taxa pe valoarea adăugata aferentă intrarilor, se va proceda la reimpozitare prin estimarea de către organele fiscale.

Formularul (300) "Decont de taxă pe valoarea adăugata" se depune in format electronic, astfel: – la registratura organului fiscal competent; – la poștă, prin scrisoare recomandată;
– prin completare pe pagina de internet a Ministerului Economiei și Finanțelor de către contribuabilii eligibili, conform reglementarilor de utilizare a serviciului;
– prin Sistemul electronic național (SEN), de către marii contribuabili.
Formatul depus pe suport electronic va fi insoțit de formularul editat de persoana impozabilă cu ajutorul programului de asistență, semnat și ștampilat conform legii.
Formularul se editează in două exemplare:
– un exemplar se depune la unitatea fiscală, împreuna cu suportul electronic;
– un exemplar se păstrează de către persoana impozabilă.

Organele fiscale au dreptul să efectueze verificări și investigații la plătitorii taxei pe valoare adăugată privind respectarea Ordonanței Guvernului Nr.3/1992, inclusiv asupra înregistrărilor contabile. În acest scop au dreptul să ceară plătitorilor să prezinte evidențele și documentele aferente sau orice alte elemente ce pot avea legătură cu verificarea.

În situația în care, în urma verificărilor efectuate, rezultă erori sau abateri de la normele legale,organele fiscale, au obligația de a stabili cuantumului taxelor pe valoare adăugată deductibilă și facturată și de a proceda la urmărirea diferenței de plată sau la restituirea sumelor încasate în plus, după caz.

În cazul în care facturile, evidențele contabile sau datele necesare pentru calcularea bazei de impozitare lipsesc sau sunt incomplete, în ce privește cantitățile, prețurile și tarifele practicate pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii ori taxa pe valoare adăugată aferentă intrărilor, organele fiscale vor proceda la reimpozitarea prin estimare.

Diferențele în minus constatate la verificarea taxei pe valoare adăugată se plătesc în termen de 7 zile de la data încheierii actului de control împreună cu majorările de întârziere aferente, iar cele în plus se restituie la același termen sau se compensează cu plățile ulterioare, la cererea agentului economic plătitor.

Pentru neplata integrală sau a unei diferențe din taxa pe valoare adăugată în termenul stabilit, cota majorării de întârziere aplicată este cea prevăzută de legislația referitoare la calculul și plata sumelor datorate pentru neachitarea la termen a impozetelor și taxelor.

Calculul majorărilor de întârziere se face din ziua lucrătoare imediat următoare expirării termenului legal de plată și până în ziua plății inclusiv.

În cazuri justificate, Ministerul Finanțelor poate aproba eșalonarea, amânarea, reducerea sau scutirea de plată a majorărilor de întârziere.

Decontul special de taxã și alte declarații
Decontul special de taxã se depune la organele fiscale competente de cãtre persoanele care nu sunt înregistrate și care nu trebuie sã se înregistreze
Decontul special de taxã trebuie întocmit potrivit modelului stabilit prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscalã și se depune pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care ia naștere exigibilitatea operațiunilor .Decontul special de taxã trebuie depus numai pentru perioadele în care ia naștere exigibilitatea taxei. Prin excepție, persoanele care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA, sunt obligate sã depunã decontul special de taxã pentru achizițiile intracomunitare de mijloace de transport noi, înainte de înmatricularea acestora în România, dar nu mai târziu de data de 25 a lunii urmãtoare celei în care ia naștere exigibilitatea taxei aferente respectivei achiziții intracomunitare. De asemenea, persoanele care sunt înregistrate în scopuri de TVA, și care au obligația plãții taxei pentru achizițiile intracomunitare de mijloace de transport care nu sunt considerate noi, au obligația sã depunã decontul special de taxã pentru respectivele achiziții intracomunitare înainte de înmatricularea mijloacelor de transport în România, dar nu mai târziu de data de 25 a lunii urmãtoare celei în care ia naștere exigibilitatea taxei aferente achiziției intracomunitare.
Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, a cãror cifrã de afaceri, este inferioarã sumei de 35.000 euro, calculatã la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naționalã a României la data aderãrii și rotunjitã la urmãtoarea mie, trebuie sã comunice printr-o notificare scrisã organelor fiscale de care aparțin, pânã la data de 25 februarie inclusiv a anului urmãtor, urmãtoarele informații:
a) suma totalã a livrãrilor de bunuri și a prestãrilor de servicii cãtre persoane înregistrate în scopuri de TVA, precum și suma taxei aferente;
b) suma totalã a livrãrilor de bunuri și a prestãrilor de servicii cãtre persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA, precum și suma taxei aferente.
Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA care presteazã servicii de transport internațional, trebuie sã comunice printr-o notificare scrisã organelor fiscale competente, pânã la data de 25 februarie inclusiv a anului urmãtor, suma totalã a veniturilor obținute din vânzarea de bilete pentru transportul rutier internațional de persoane cu locul de plecare din România.
Importatorii care dețin o autorizație unicã pentru proceduri vamale simplificate eliberatã de alt stat membru sau care efectueazã importuri de bunuri în România din punct de vedere al TVA pentru care nu au obligația de a depune declarații vamale de import trebuie sã depunã la organele vamale o declarație de import pentru TVA și accize la data la care intervine exigibilitatea taxei .
Declarația recapitulativã
Orice persoanã impozabilã înregistratã în scopuri de TVA trebuie sã întocmeascã și sã depunã la organele fiscale competente, pânã la data de 15 inclusiv a lunii urmãtoare unei luni calendaristice, o declarație recapitulativã în care menționeazã:
a) livrãrile intracomunitare scutite de taxã b) livrãrile de bunuri efectuate în cadrul unei operațiuni c) prestãrile de servicii d) achizițiile intracomunitare de bunuri taxabile, pentru care exigibilitatea de taxã a luat naștere în luna calendaristicã respectivã;
e) achizițiile de servicii prevãzute efectuate de persoane impozabile din România care au obligația plãții taxei pentru care exigibilitatea de taxã a luat naștere în luna calendaristicã respectivã, de la persoane impozabile nestabilite în România, dar stabilite în Comunitate.
Declarația recapitulativã cuprinde urmãtoarele informații:
a) codul de identificare în scopuri de TVA al persoanei impozabile din România, pe baza cãruia respectiva persoanã a efectuat livrãri intracomunitare de bunuri b) codul de identificare în scopuri de TVA al persoanei care achiziționeazã bunurile sau primește serviciile în alt stat membru decât România, pe baza cãruia furnizorul sau prestatorul din România i-a efectuat o livrare intracomunitarã scutitã de TVA c) codul de identificare în scopuri de TVA din alt stat membru atribuit furnizorului/prestatorului care efectueazã o livrare intracomunitarã/o prestare de servicii d) codul de identificare în scopuri de TVA din România al persoanei impozabile care efectueazã un transfer în alt stat membru și pe baza cãruia a efectuat acest transfer e) codul de identificare în scopuri de TVA din statul membru în care a început expedierea sau transportul bunurilor al persoanei impozabile care efectueazã în România o achiziție intracomunitarã

1.4. CALCULUL TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Calculul TVA-ului se realizează prin metoda deducerii care constă în faptul că pentru fiecare operație comercială de livrări de bunuri si prestări de servicii, pe baza facturilor emise, se calculează și se înscrie în document (factura) TVA aplicată la prețul bunurilor livrate, respectiv tariful lucrarilor și serviciilor prestate.
TVA aferentă intrărilor reprezintă TVA deductibilă, TVA aferentă iesirilor reprezintă TVA colectată. Lunar, din TVA colectată se deduce (se reține) TVA deductibilă. Regula contabilă spune: potrivit principiului costului istoric, evaluarea la intrare a bunurilor cu titlu oneros se face la cost de achizitie, care cuprinde si taxele fiscale nedeductibile.

În consonanta cu principiul costului istoric , evaluarea la intrarea în patrimoniu a bunurilor si serviciilor achizitionate cu titlu oneros , presupune includerea si taxelor fiscale nedeductibile. În acest sens, TVA nedeductibilă fiscal intră în costul de achiziție al bunurilor cumpărate.

Organizarea contabilității TVA-ului A) Documentația primară
Documentele justificative și de evidență privind TVA sunt avizul de însoțire a mărfii, factura, factura fiscală, chitanța fiscală, jurnalul pentru cumpărări, jurnalul pentru vânzări și borderoul de vânzare (încasare).

Avizul de însoțire a mărfii servește în mod similar cu dispoziția de livrare la care se adaugă funcția de document de însoțire pe timpul transportului.

Factura reprezintă documentul pe baza căruia se întocmește instrumentul de decontare a produselor și mărfurilor livrate, lucrărilor executate și serviciilor prestate. Totodată este folosit ca document de însoțire pe timpul transportului, document de încărcare în gestiunea patrimoniului și document de înregistrare în contabilitatea furnizorului și cumpărătorului.

Chitanța servește ca document de deducere a TVA în cazul cumpărărilor de bunuri și servicii pentru nevoile unității când plata acestora se face în numerar, ca document, în cazul în care unii agențI economici sunt scutițIi de obligația emiterii unei facturi potrivit legii (ex.transportul cu taximetre) și ca document de înregistrare în

contabilitate.

Borderoul de vânzare (încasare) servește ca document de centralizare zilnică a vânzărilor (încasărilor) realizate de unitate, la înregistrarea vânzărilor (încasărilor) în “Jurnalul de vânzare”, la stabilirea TVA – colectată.

Se completează pe baza monetarelor sau a documentelor de contabilizare a vânzărilor pe unități (borderouri, bonuri de vânzare etc.)

Jurnalul pentru cumpărări servește ca registru jurnal auxiliar pentru înregistrarea cumpărărilor de valori materiale sau a prestărilor de servicii și ca document de stabilire a TVA – deductibilă lunară.

Jurnalul pentru vânzări este utilizat ca registru jurnal auxiliar pentru înregistrarea vânzărilor de valori

materiale sau a prestărilor de servicii și ca document de stabilire lunară a TVA – colectată.

În plan contabil , în consonanță cu criteriul deductibilității, TVA se delimitează și evidențiază ca o creanță asupra bugetului de stat la intrare și ca o datorie, în raport cu bugetul, la ieșire. În consecință, pentru calcularea și decontarea TVA se disting trei categorii de operații, respectiv calcularea și evidențierea TVA – deductibilă, în amonte, la primirea bunurilor și serviciilor, calcularea și evidențierea TVA – colectată, în aval, la vânzarea bunurilor și serviciilor și stabilirea și regularizarea TVA de plată sau de recuperat de la buget. În mod corespunzător se

delimitează următoarele tipuri de operații:

Agenții economici care folosesc tehnica de calcul pentru completarea formularelor ce conțin operații supuse TVA-ului trebuie sa foloseasca soft-uri autorizate de Ministerul Finantelor Publice și să garanteze respectarea normelor privind calculul si decontarea TVA-ului.
B) Evidența operativă a TVA-ului
Evidența operativă a TVA-ului se realizează sub forma unor registre operative și a borderourilor de încasari si plați.
C) Organizarea contabilității sintetice
Organizarea contabilitații TVA-ului are ca obiect evidența distinctă a taxei în conturi sintetice de gradul II în corcondanta cu fluxurile de determinare si de decontare a TVA-ului astfel:
– pentru intrari ( „TVA deductibila” în contul 4426 )
– pentru ieșiri ( „TVA colectata” în contul 4427 )
– pentru „TVA neexigibilă” aferentă atât intrarilor, cât si iesirilor contul 4428
– pentru decontarea la sfârsitul lunii a taxei intervin conturile 4423 – „TVA de plata”, 4424 – „TVA de recuperat”

În cazul în care există decalaje între faptul generator de TVA și exigibilitatea acesteia, totalul de TVA se înregistrează într-un cont distinct, denumit TVA neexigibilă care, pe măsură ce devine exigibilă se trece la TVA colectată, respectiv la TVA deductibilă.

De asemenea, în acest cont se înregistrează TVA deductibilă sau colectată pentru livrări de bunuri și servicii pentru care nu s-au întocmit facturi până la închiderea exercițiului.

Diferența de taxă în plus sau în minus între TVA colectată și TVA deductibilă se înregistrează în conturi distincte și se regularizează potrivit legii.

1.4.1. Rambursarea Taxei pe Valoarea Adăugată

Persoanele impozabile pot solicita rambursarea soldului sumei negative de TVA, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxă, depus pentru perioada de raportare; per a contrario, decontul de TVA are valoarea unei cereri de rambursare, el fiind totodată și un titlu de creanță, care genereză consecințele specifice unui astfel de titlu. Daca persoana impozabilă solicită rambursarea soldului sumei negative, acesta nu se raportează in perioada fiscală următoare. Nu poate fi solicitată rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, mai mic de 5.000 lei inclusiv, acesta fiind reportat obligatoriu in decontul perioadei fiscale următoare.

Deoarece decontul de TVA reflectă situația oparațiunilor efectuate de către agentul economic, inclusiv sumele reprezentând TVA aferentă perioadei de raportare, ”suma negativă de taxă” (de restituit), se determină ca diferență (excedent) între TVA-ul aferent bunurilor și serviciilor achiziționate (TVA deductibil) și TVA-ul aferent operațiunilor taxabile (TVA colectată) raportat la aceeași perioadă.

Perioada de raportare pentru care persoanele înregistrate în scopuri de TVA sunt obligate să depună decontul de TVA este luna calendaristică; prin excepție, pentru persoanele impozabile care nu au realizat în cursul anului anterior o cifră de afaceri din operațiuni taxabile sau operațiuni scutite cu drept de deducere de 100.000 euro, perioada fiscală este trimestrul calendaristic.

Conform pervederilor din Codul fiscal, decontul de TVA se depune până la data de 25 a lunii următoare perioadei fiscale; pentru deconturile depuse după expirarea termenului prevăzut de lege, nu se acordă rambursarea TVA, suma de rambursat urmând a se prelua în decontul perioadei fiscale următoare.

Persoanele neînregistrate ca plătitori de TVA, cărora le sunt prestate servicii de către persoane impozabile stabilite în străinătate și pentru care Codul Fiscal stabilește că locul prestării serviciilor se găsește la sediul activității economice sau sediul permanent al beneficiarului, utilizează decontul special de TVA, pe care îl depun la organele fiscale numai atunci când realizează astfel de operațiuni; dispozițiile sunt incidente și în cazul beneficiarilor (neînregistrați ca plătitori de TVA), pentru serviciile prestate de către persoane impozabile stabilite în străinătate și care nu și-au desemnat un reprezentant fiscal în România precum și în cazul operațiunilor de leasing extern.

Depunerea decontului special de TVA se face până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost primită factura prestatorului sau, a afectuat plata către acesta; pentru operațiunile de leasing extern, decontul special de taxă se depune până la data de 25 a lunii următoare celei stabilite în contract pentru plata ratelor sau a lunii următoare celei în care s-au făcut plăți în avans.

Reflectarea în decontul special a sumelor în lei reprezentând sumele în valută din facturile externe se face la cursul de schimb de la data primirii facturii prestatorului sau în cazul avansurilor fără factură, la data plății avansului; pentru operațiunile de leasing extern, cursul de schimb utilizat va fi cel valabil la data plății ratelor de leasing stabilite în contract sau de la data la care pentru aceste operațiuni s-au făcut plăți în avans.

Codul fiscal, stabilește regimul deducerilor, în speță bunurile și serviciile pe care persoanele impozabile le pot reflecta în decont ca deductibile, condiția fiind ca aceste bunuri și servicii să fie destinate utilizării ”în folosul operațiunilor sale taxabile”; în realizarea acestei obligații, normele fiscale impun contribuabilului ca odată cu depunerea deconturilor de TVA cu opțiune de rambursare să depună și o declarație pe proprie răspundere referitoare la activitatea preponderentă efectiv desfășurată în perioada din care provine suma de rambursat.

CAPITOLUL 2

ORGANIZAREA ȘI EXERCITAREA CONTROLULUI FISCAL PRIVIND TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

2.1 ASPECTE GENERALE PRIVIND CONTROLUL FISCAL

Statul, indiferent de forma sa de organizare, și-a creat întotdeauna un sistem de control ale cărui principale obiective au vizat, în cele mai multe cazuri, activitatea de urmărire și de realizare a obligațiilor financiare ale cetățenilor față de instituțiile sale.

Începuturile și necesitatea sistemului de control fiscal.

Primele mărturii ale existenței structurilor de control ale statului, în spațiul carpato-danubiano-pontic, datează din secolul al XIV-lea. Statele românești nou înființate dispuneau de structuri de control fiscal formate de slujbasi al căror principal rol era să asigure strângerea birurilor și a dijmelor de la populație. Situația a căpătat accente deosebite după instaurarea dominației otomane, ca urmare a instituirii de către aceasta a unui apăsător și înrobitor regim fiscal constituit, în principal, din obligația de plată a haraciului impus Principatelor Românești.

În vederea satisfacerii exigențelor mereu sporite ale Porții Otomane , atât a celor materiale cât mai ales a celor financiare, domnitorii din Principatele Românești au fost constrânși să instituie o foarte puternică structură de urmărire și control a încasării, de la populație, a acestora.

Dezvoltarea statului a fost însoțită, o dată cu dezvoltarea structurilor sale, de perfecționarea aparatului de strângere a banilor înființat pe lângă curțile domnești.

Necesitățile controlului fiscal în viziunea lui N. Ceaușescu publicate de Gh. Bistriceanu, E. Negrea si L. Pătrascoiu, în lucrarea “Finanțe și Credit” apărută în 1977:

– controlul economic-financiar este determinat de acțiunea legii acumulării socialiste care reclamă cunoașterea formării, repartizării și a utilizării produsului social și a venitului național, precum și a proporțiilor dintre fondul de dezvoltare economico-socială și fondul de consum.

– controlul economic financiar va fi necesar atâta timp cât va exista producția de mărfuri și va acționa legea valorii. Acțiunea legii valorii este cunoscută și folosită în mod conștient de către stat la elaborarea planului național unic și a planurilor financiare, la stabilirea prețurilor mărfurilor, a tarifelor serviciilor etc. Legea valorii este, de asemenea, folosită de către stat pentru: organizarea producției, stimularea materială, întărirea gestiunii economice, reducerea cheltuielilor de producție și creșterea rentabilității.

– organizarea în interesul întregului popor a unui sever control și a unei cât mai bune evidențe asupra producției și a distribuirii venitului național prezintă una din condițiile cele mai importante ale conducerii economiei naționale. Controlul constituie un atribut esențial, o componentă a funcției economico-organizatorice și a celei cultural-educative a statului. Economia nu poate fi organizată și condusă fară exercitarea unui control sistematic din partea statului.

– controlul este necesar și pentru că el contribuie la: educarea cetățenească a maselor, dezvoltarea simțului gospodăresc, lichidarea nepăsării față de avutul obștesc și la descoperirea furturilor și a delapidărilor din avutul poporului, întărirea ordinii și disciplinei.

În esența sa, controlul fiscal este implicat direct în raportul de drept fiscal. Sub acest aspect,

în exercitarea controlului fiscal este necesar să se cunoască definirea legală a unor elemente din

domeniul fiscal, cum sunt: creanțele fiscale și obligațiile fiscale; nașterea creanțelor și obligațiilor

fiscale; stingerea creanțelor fiscale; creditorii și debitorii în raporturile de drept material fiscal;

platitorul; răspunderea solidară; drepturile și obligațiile succesorilor; cesiunea creanțelor fiscale ale contribuabililor.

Controlul fiscal, ca parte integrantă a sistemului fiscal, are la bază regulile de aplicare

generală a Codului fiscal, cum sunt:

a) impozitarea veniturilor în numerar și în natură;

b) neluarea în considerare a tranzacției care nu are scop economic sau este efectuată de un

contribuabil inactiv;

c) ajustarea sumei venitului și cheltuielii în cadrul unei tranzacții între persoane afiliate,

situație în care are ca obiectiv respectarea prevederilor legislației fiscale cu privire la:

– persoana afiliată;

– reconsiderarea evidențelor persoanei afiliate din România;

– prescripția ajustării profiturilor între persoanele afiliate;

– prețul de piață al tranzacției între persoanele afiliate;

– metodele de estimare a prețului de piață: comparării preșurilor, cost-plus, prețului de

revânzare, marjei nete, împărțirii profitului;

– compararea tranzacțiilor între persoanele afiliate și cele independente;

– selectarea și aplicarea celei mai adecvate metode de estimare a prețului de piață al

tranzacțiilor între persoane afiliate.

Persoanele cu atribuții de control fiscal își desfășoară activitatea pe bază de:

a) norme etice, cu următoarele cerințe de bază: credibilitate, profesionalism, calitatea serviciilor;

b) principii fundamentale: integritatea, obiectivitatea, legalitatea, confidențialitatea, competența.

Controlul fiscal are menirea de a contribui la respectarea principiilor generale de conduită în administrarea fiscală și anume:

a) aplicarea unitară a legislației fiscale;

b) exercitarea dreptului de apreciere al organului fiscal;

c) rolul activ al organului fiscal;

d) obligația de colaborare a contribuabilului în vederea determinării stării de fapt fiscale;

e) secretul fiscal

Controlul fiscal se execută exclusiv, nemijlocit si neîngrădit, prin Agenția Națională de

Administrare Fiscală, respectiv de compartimentele de specialitate ale autorităților administrației

publice locale. Selectarea contribuabililor pentru controlul fiscal se efectuează pe bază de criterii

specifice și criterii generale de selecție.

Procedurile de control fiscal sunt corelative cu procedurile generale de administrare a

creanțelor fiscale care includ:

– competența organului fiscal: generală, teritorială, în cazul sediilor secundare, a

compartimentelor de specialitate ale autoritățlor administrației locale; specială; conflictul de

competență și cel de interese;

– actele administrative fiscale, ca sursă semnificativă de informații pentru controlul fiscal:

conținut, comunicare, opozabilitate, nulitate, desființare sau modificare, îndreptarea

erorilor;

– administrarea și aprecierea probelor: mijloacele de probă, modalități de obținere a

informațiilor și lămuririlor, obligația de a furniza informații, expertiza, prezentarea de înscrisuri,

cercetarea la fața locului, colaborarea între autoritățile publice, forța probantă a documentelor

justificative și evidențelor contabile, sarcina probei în dovedirea situației de fapt fiscale, dovedirea

titularului dreptului de proprietate în scopul impunerii, estimarea bazei de impunere.

Sunt documente – acte de control fiscal: avizul de control fiscal, legitimația de inspectie și

ordinul de serviciu, invitația adresată contribuabilului pentru a se prezenta la sediul organului de

control fiscal, procesul-verbal de ridicare/restituire de înscrisuri, proces-verbal de

sigilare/desigilare, nota explicativă, raportul de control fiscal, proces-verbal de control inopinat/

încrucișat/ de cercetare la fața locului. Acte de control încheiate la sedii secundare. Pentru valorificarea constatărilor controlului fiscal se utilizează modalități cum sunt:

a) informarea contribuabilului și asigurarea dreptului acestuia de a prezenta punct de vedere

cu privire la constatările controlului fiscal;

b) dispunerea de măsuri în sarcina contribuabilului;

c) stabilirea de obligații fiscale suplimentare;

d) sesizarea organelor de urmarire penală.

2.2 OBIECTUL ȘI FUNCȚIILE INSPECȚIEI FISCALE

Controlul fiscal are ca obiect fundamental respectarea prevederilor legislației fiscale și

include în sfera sa respectarea cadrului legal cu privire la:

– impozitele și taxele care constituie venituri bugetare: impozitul pe profit, pe veniturile

microîntreprinderilor, pe reprezentante, pe valoarea adăugată, accize, impozite și taxe locale;

– contribuabilii obligați să plătească impozite și taxe;

– modul de calcul și de plată, precum și procedura de colectare a impozitelor și taxelor;

– administrarea impozitelor și taxelor.

Un obiectiv esențial al controlului fiscal îl constituie respectarea principiilor pe care se

bazează impozitele și taxele, cum sunt:

– neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferite categorii de investitori, capitaluri și

forme de proprietate, asigurând condiții egale investitorilor, capitalului român și străin;

– certitudinea impunerii, pe baza de norme juridice clare;

– eficiența impunerii prin asigurarea stabilității prevederilor fiscale.

Controlul fiscal are ca obiectiv general modul de administrare a impozitelor, taxelor,

contributiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat, respectiv ansamblul activităților

desfășurate de organele fiscale în legatura cu înregistrarea fiscală, declararea, stabilirea și colectarea

impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat.

Inspecția fiscală are ca obiect verificarea bazelor de impunere, a legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii si exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, stabilirea diferentelor obligațiilor de plată, precum și a accesoriilor aferente acestora.
Inspecția fiscală are următoarele atribuții:
a) constatarea și investigarea fiscală a tuturor actelor și faptelor rezultând din activitatea contribuabilului supus inspecției sau altor persoane privind legalitatea și conformitatea declarațiilor fiscale, corectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor fiscale, în vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale;
b) analiza și evaluarea informațiilor fiscale, în vederea confruntării declarațiilor fiscale cu informațiile proprii sau din alte surse;
c) sancționarea potrivit legii a faptelor constatate și dispunerea de măsuri pentru prevenirea si combaterea abaterilor de la prevederile legislației fiscale.
Pentru ducerea la îndeplinire a atribuțiilor organul de inspectie fiscală va proceda la:
a) examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului;
b) verificarea concordanței dintre datele din declarațiile fiscale cu cele din evidența contabilă a contribuabilului;
c) discutarea constatărilor si solicitarea de explicații scrise de la reprezentanții legali ai contribuabililor sau împuterniciții acestora, dupa caz;
d) solicitarea de informatii de la terți;
e) stabilirea de diferențe de obligații fiscale de plată;
f) verificarea locurilor unde se realizează activităti generatoare de venituri impozabile;
g) dispunerea măsurilor asiguratorii în condițiile legii;
h) efectuarea de investigații fiscale potrivit
i) aplicarea de sancțiuni potrivit prevederilor legale.

Persoanele supuse inspecției fiscale
Inspecția fiscală se exercită asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma lor de organizare, care au obligații de stabilire, reținere si plata a impozitelor si taxelor si a altor obligații fiscale prevăzute de lege.
Formele și întinderea inspecției fiscale
Formele de inspecție fiscală sunt:
a) inspecția fiscală generală, care reprezintă activitatea de verificare a tuturor obligațiilor fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioadă de timp determinată;
b) inspecția fiscală parțială, care reprezintă activitatea de verificare a uneia sau mai multor obligații fiscale, pentru o perioadă de timp determinată.
Inspecția fiscală se poate extinde asupra tuturor raporturilor relevantecare prezintă interes pentru aplicarea legii fiscale.
Proceduri de control fiscal
În realizarea atribuțiilor inspectia fiscală poate aplica următoarele proceduri de control:
a) controlul prin sondaj, care constă în activitatea de verificare selectivă a documentelor si operațiunilor semnificative în care sunt reflectate, modul de calcul, de evidențiere și de plată a obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat;
b) controlul inopinat, care constă în activitatea de verificare faptică și documentară, în principal, ca urmare a unei sesizări cu privire la existența unor fapte de încalcare a legislației fiscale, fără anunțarea în prealabil a contribuabilului;
c) controlul încrucisat, care constă în verificarea documentelor și operațiunilor impozabile ale contribuabilului în corelație cu cele deținute de alte persoane.
Perioada supusă inspecției fiscale
Inspecția fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale.
La contribuabilii mari perioada supusă inspecției fiscale începe de la momentul finalizării controlului anterior
La celelalte categorii de contribuabili inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligația depunerii declarațiilor fiscale. Inspectia fiscală se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili u impozitare, daca acestea obligații fiscale, dacă:
a) există indicii privind diminuarea impozitelor și taxelor;
b) nu au fost depuse declarații fiscale.

2.2.1. Realizarea inspecției fiscale

Competența
Inspecția fiscală se exercită exclusiv, nemijlocit si neingrădit prin Agenția Națională de Administrare Fiscală sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, sau de alte autorități care sunt competente potrivit legii să administreze impozite, taxe, contribuții sau alte sume datorate bugetului general consolidat.
În cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, competența de exercitare a inspecției fiscale se stabilește prin regulamentul de organizare și funcționare aprobat in condițiile legii.
Competența privind efectuarea inspecției fiscale se poate delega altui organ fiscal.

Agentia Naționala de Administrare Fiscală are competența generală materială și teritorială în efectuarea inspecției fiscale în domeniul impozitelor, taxelor, contribuțiilor sociale si a celorlalte venituri bugetare pentru a căror administrare este competenîa potrivit legii.
În cazul controalelor încrucisate sau in alte cazuri fundamentate, organul de inspecție fiscală competent poate delega competenta de verificare altui organ de inspecție fiscală.
Delegarea de competență se face prin emiterea unui ordin de serviciu.
Selectarea contribuabililor pentru inspecție fiscală
Selectarea contribuabililor ce urmează a fi supuși inspecției fiscale este efectuată de către organul fiscal competent.
Contribuabilul nu poate face obiecții cu privire la procedura de selectare folosită.

Avizul de inspecție fiscală
Înaintea desfașurării inspecției fiscale, organul fiscal are obligația să înstiințeze contribuabilul în legatură cu acțiunea care urmează să se desfășoare, prin transmiterea unui aviz de inspecție fiscală.
Avizul de inspectție fiscală va cuprinde:
a) temeiul juridic al inspecției fiscale;
b) data de începere a inspecției fiscale;
c) obligațiile fiscale si perioadele ce urmează a fi supuse inspecției fiscale;
d) posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecției fiscale. Amânarea datei de începere a inspecției fiscale se poate solicita, o singura dată, pentru motive justificate.
La cererea temeinic justificată a contribuabililor, organul de inspecție fiscală poate aproba amânarea datei începerii inspecției, comunicându-i acestuia data la care a fost reprogramată inspecția fiscală.

Comunicarea avizului de inspecție fiscală
Avizul de inspectie fiscală se comunică contribuabilului, în scris, înainte de începerea inspecției fiscale, astfel:
a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili;
b) cu 15 zile pentru ceilalți contribuabili.
Comunicarea avizului de inspecție fiscală nu este necesară:
a) pentru soluționarea unor cereri ale contribuabilului;
b) în cazul unor acțiuni îndeplinite ca urmare a solicitării unor autorități, potrivit legii;
c) în cazul controlului inopinat.
Avizul de inspectie fiscală se comunică contribuabilului în conformitate cu dispozițiile art.39 alin.(2) din Codul de procedură fiscală.
Locul și timpul desfășurării inspecției fiscale
Inspecția fiscală se desfășoară, de regulă, în spațiile de lucru ale contribuabilului. Contribuabilul trebuie să pună la dispoziție un spațiu adecvat, precum și logistica necesară desfășurării inspecției fiscale.
Dacă nu există un spațiu de lucru adecvat pentru derularea inspecței fiscale, atunci activitatea de inspecție se va putea desfășura la sediul organului fiscal sau în orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.
Indiferent de locul unde se desfățoară inspecția fiscală, organul fiscal are dreptul să inspecteze locurile în care se desfășoară activitatea, în prezenta contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta.
Inspecția fiscală se desfășoară, de regulă, în timpul programului de lucru al contribuabilului. Inspectia fiscală se poate desfasura și in afara programului de lucru al contribuabilului, cu acordul scris al acestuia și cu aprobarea conducatorului organului fiscal.

2.2.2. Reguli privind inspecția fiscală

Inspecția fiscală va avea în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt si raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere.
Inspecția fiscală va fi efectuată în așa fel încât să afecteze cât mai puțin activitatea curentă a contribuabililor si să utilizeze eficient timpul destinat inspectței fiscale.
Inspectia fiscală se efectuează o singura dată pentru fiecare impozit, taxa, contribuție si alte sume datorate bugetului general consolidat si pentru fiecare perioada supusa impozitării. Prin excepție, conducătorul inspecției fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii inspecției fiscale si până la data împlinirii termenului de prescriptie, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuarii verificarilor sau erori de calcul care influentează rezultatele acestora.
Inspecția fiscală se exercită pe baza principiilor independentei, unicității, autonomiei, ierarhizării, teritorialitatii si descentralizării.
Activitatea de inspecție fiscală se organizează și se desfășoară în baza unor programe anuale, trimestriale si lunare aprobate in condițiile stabilite prin ordin al președintelui Agentiei Naționale de Administrare Fiscală, respectiv prin acte ale autorităților administrației publice locale, după caz.
La inceperea inspecției fiscale, inspectorul este obligat să prezinte contribuabilului legitimația de inspecție si ordinul de serviciu semnat de conducătorul organului de control. Începerea inspecției fiscale trebuie consemnată în registrul unic de control.
La finalizarea inspecției fiscale, contribuabilul este obligat să dea o declarație scrisă pe propria răspundere din care să rezulte ca au fost puse la dispoziție toate documentele si informațiile solicitate pentru inspectia fiscală. În declarație se va mentiona și faptul că au fost restituite toate documentele solicitate si puse la dispozitie de contribuabil.
Contribuabilul are obligația să îndeplinească măsurile prevăzute în actul întocmit cu ocazia inspecției fiscale, în termenele și condițiile stabilite de organele de inspecție fiscală.

La examinarea stării de fapt fiscale pentru stabilirea bazei de impunere, organul fiscal competent, va avea în vedere toate documentele justificative si evidentele financiar- contabile si fiscale care constituie mijloace de proba si sunt relevante pentru stabilirea drepturilor si obligatițlor fiscale.
Când este necesar organul de inspecție fiscală va anexa la actul de inspecție fiscală copii de documentele care au stat la baza constatărilor efectuate cu ocazia inspecției. Dispozițiile art.49 din Codul de procedură fiscală sunt aplicabile.
Reverificarea unei perioade impozabile se realizează numai din inițiativa organelor de inspecție fiscală si nu la solicitarea contribuabililor. În cazul în care, ca urmare a desfiintării actului administrativ conform art.180 alin.(3) din Codul de procedura fiscală, este necesară reverificarea unei perioade impozabile, aceasta se va efectua de către alta echipă de inspectie decat cea care a incheiat actul contestat.
Organul fiscal competent poate solicita, până la implinirea termenului de prescriptie prevăzut la art.83 din Codul de procedura fiscala, reverificarea unei perioade impozabile prin intocmirea unui referat în care sunt prezentate motivele solicitării. Referatul este supus aprobarii conducatorului inspectiei fiscale competente, iar după aprobare se programează acțiunea de inspecție fiscală.
Dreptul contribuabilului de a fi informat
Contribuabilul va fi informat pe parcursul desfășurării inspecției fiscale asupra constatărilor rezultate din inspecția fiscală.
La încheierea inspecției fiscale, organul fiscal va prezenta contribuabilului constatările și consecințele lor fiscale, acordându-i acestuia posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu exceptia cazului în care bazele de impozitare nu au suferit nici o modificare în urma inspecției fiscale sau în cazul în care contribuabilul renuntă la acest drept si notifică acest fapt organelor de inspectie fiscală.
Data, ora si locul prezentării concluziilor vor fi comunicate contribuabilului în timp util.
Contribuabilul are dreptul să prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la constatările inspecției fiscale.
Raportul privind rezultatul inspecției fiscale
Rezultatul inspectiei fiscale va fi consemnat intr-un raport scris, in care se vor prezenta constatările inspecției, din punct de vedere faptic si legal.
Dacă, ca urmare a inspectiei, se modifică baza de impunere, raportul întocmit va sta la baza emiterii deciziei de impunere. În cazul în care baza de impunere nu se modifică, acest fapt va fi comunicat in scris contribuabilului.
În cazul iÎn care, urmare efectuării inspecției fiscale, au fost sesizate organele de urmărire penală, decizia de impunere privitoare la obiectul sesizării penale se poate emite dupa soluționarea cu caracter definitiv a cauzei penale.
Rezultatul inspecției fiscale generale sau parțiale va fi consemnat într-un raport de inspecție fiscală.
La raportul privind rezultatele inspectiei fiscale se vor anexa ori de cate ori este cazul actele privind constatarile preliminare, cum sunt procese-verbale incheiate inclusiv cu ocazia controalelor inopinate și/sau încrucișate și orice alte acte.
Raportul de inspectie fiscală se semnează de către organele de inspecție, se verifică si se avizează de seful de serviciu. După aprobarea raportului de către conducătorul de inspecție fiscală, se va emite decizia de impunere de către organul fiscal competent teritorial.
Compensarea
Prin compensare se sting creanțele administrate de Ministerul Finanțelor Publice cu creanțele debitorului reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la buget, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părti dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât si pe cea de debitor, dacă legea nu prevede altfel.
Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului sau înainte de restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, după caz, în ordinea prevăzută la art. 104 alin. (2).
Competențe în efectuarea compensării sunt organele fiscale, în raza căruia debitorul iși are domiciliul fiscal.
Cererea de compensare trebuie să cuprindă elementele de identificare a solicitantului, precum și suma și natura creanțelor fiscale ce fac obiectul compensării.
Cererea de compensare va fi însoțită de documente care dovedesc dreptul contribuabilului la rambursarea sau restituirea de la buget a sumelor, cum sunt: copii legalizate de pe hotărârile judecatorești definitive și irevocabile sau de pe deciziile de soluționare a contestațiilor rămase definitive ori de pe deciziile organelor fiscale, precum și copii de pe orice documente din care să rezulte ca suma plătită nu reprezintă obligație fiscală.
Rezultatul compensării va fi consemnat într-o Notă de compensare care va fi comunicată contribuabilului.

2.3 EVAZIUNEA FISCALĂ

CONCEPT, CLASIFICARE ȘI PARTICULARITĂȚI

Persoanele care realizează venituri, posedă anumite bunuri și o capacitate legală sunt obligate la plata unui impozit și au calitatea de contribuabili. Sustragerea de către contribuabili (persoane fizice și juridice române sau străine), prin diferite căi, în întregime sau în parte, de la obligațiile fiscale, respectiv de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat și fondurilor sociale, reprezintă evaziune fiscală. În sfera evaziunii fiscale, se include și ascunderea sub diferite forme a surselor și cuantumului de venituri impozabile.

Forme ale evaziunii fiscale:

legală

frauduloasă

Fapte de evaziune fiscala privind impozitul pe profit:

– reducerea bazei de impozitare, prin includerea pe costuri a unor cheltuieli fără documente justificative sau bază legală (amenzi, penalizări, cheltuieli preliminare etc.);

– înregistrarea unor cheltuieli suplimentare sau peste limita admisă de lege (amortizări, cheltuieli social-culturale, cheltuieli de deplasare, cheltuieli de protocol, fond de rezervă etc.);

– majorarea cheltuielilor cu dobânzi aferente creditelor pentru investiții, situație întâlnită la agenții economici cu capital de stat sau majoritar de stat;

– deducerea unor cheltuieli personale ale asociaților sau dobânzi la împrumuturi acordate de patroni propriei societăți, în cazul agenților economici cu capital privat;

– neînregistrarea integrală a veniturilor realizate, fie prin neîntocmirea documentelor de evidență primară, fie prin înscrierea în documente a unor prețuri de livrare sub cele practicate în mod real;

Fapte de evaziune fiscală privind taxa pe valoarea adăugată:

aplicarea eronată a regimului deducerilor

necuprinderea unor operațiuni ce intră în sfera taxei pe valoarea adăugată în baza de calcul a taxei sau necuprinderea în taxa pe valoarea adăugată a tuturor facturilor;

neevidențierea și nevirarea taxei pe valoare adăugată aferentă avansurilor încasate de la clienți;

neînregistrarea ca plătitor de TVA la atingerea plafonului anual de venituri totale;

sustragerea de la plata taxei pe valoarea adăugată aferentă importurilor de bunuri prin prezentarea în vamă a unor acte fictive de donație, de la parteneri externi, în loc de acte de cumpărare, precum și neincluderea în deconturi a taxei pe valoarea adăugată la plata în vamă;

emiterea de facturi cu taxă pe valoarea adăugată, fără ca agentul economic să fie plătitor și fără să înregistreze și să vireze taxa pe valoarea adăugată în evidența contabilă;

Cauzele evaziunii fiscale pot fi:

comportamentul negativ al contribuabililor;

nerecunoașterea sau ignorarea legislației fiscale și, deci, a obligațiilor care decurg din aplicarea acesteia;

interpretarea sau aplicarea eronată și chiar abuzivă a legislației fiscale;

nerespectarea de către agenții economici a reglementărilor privind organizarea evidenței patrimoniului, veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor financiare, neconducerea corectă și la timp a evidenței contabile.

munca clandestină manifestată cel puțin sub două forme: activitate pe cont propriu, fără autorizație și așa numita "muncă la negru".

Factori de manifestare a evaziunii fiscale:

mărimea prelevării fiscale sau gradul de fiscalitate;

politica sancțiunilor fiscale;

nivelul de organizare și pregătire a aparatului fiscal;

existența unui cadru legislativ fiscal necorelat și confuz

Sancțiuni fiscale întâlnite:

amenda fiscală

amendă penală

CAPITOLUL 3

STUDIU DE CAZ PRIVIND SOLUȚIONAREA RAMBURSĂRII TVA

3.1. PREZENTAREA SOCIETĂȚII S.C. MAREVO S.R.L.

Societatea comercială “MareVo SRL”  este persoană juridică română , având forma de societate cu răspundere limitată care își desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile legislației aplicate societăților comerciale din România.

Scopul societății este realizarea activităților economice, conform obiectului de activitate, în vederea realizarii unui profit, pe o durată de funcționare nedeterminată.

S.C. Marele “MareVo SRL” , cu sediul în Chișoda DN 59 KM 8+400 a fost înființată în anul 1994, având ca obiect de activitate comerțul cu piese auto și service auto.

Asociați la S.C. “ “MareVo SRL”  “ sunt d-nul Popescu Petre, care deține 44 părți sociale în valoare totală de 660 ron reprezentând 62,857% și Guga Cristina care deține 26 părți sociale în valoare de 390 ron, reprezentând 37,143%. Prin urmare capitalul social este de 1050 lei subscris și depus integral de către asociați.

De-a lungul anilor, obiectul de activitate s-a diversificat în prezent fiind deschis un restaurant în februarie 2002, un Hotel si un mini-bar. Hotelul Aurelia este locul ideal pentru odihnă bună și relaxare. Hotelul dispune de 41 de camere duble, simple și matrimoniale, apartamente.Din dotare nu lipsesc:Tv, internet, room-service , aer conditionat, o sală de conferințe de 150 de locuri, o parcare păzită pentru 150 de mașini.

În prezent, firmele sunt tot mai mult obligate să-și restructureze radical obiectivele și strategiile de piață. De unde anterior ele operau în condițiile unei concurențe și clientele cunoscute, în prezent au loc schimbări rapide ale concurenței, progrese tehnologice, apariții de noi legi și politici comerciale precum și o scădere continuă a fidelității clientelei.

Necesitatea creșterii continue a eficienței economice a S.C. “MareVo SRL” , cucerirea și extinderea pieței prin atragerea de noi cumpărători, înnoirea continuă a produselor, stabilirea unor programe de investiții cât mai realiste, aduce în centrul atenției o serie de aspecte, dintre care amintim:

-cunoașterea sub toate aspectele a situației firmei, a posibilităților proprii de dezvoltare ulterioară prin modernizarea sau dezvoltarea capacităților de producție;

-perspectiva forței de muncă și nivelul ei de calificare;

-perspectiva reînființării compartimentelor de cercetare-dezvoltare privind îmbunătățirea structurii sortimentale a producției;

-identificarea principalelor dificultăți în cadrul pieței;

-stabilirea acțiunilor capabile de a valorifica la nivel optim tendințele pieței;

-definirea serviciilor ce trebuie acordate și stabilirea locului acestora în cadrul complexului de mijloace care vor fi folosite de firma pentru creșterea gradului de penetrare a pieței și de consolidare a pozițiilor sale.

Acest ansamblu important de informații au stat la baza dezvoltării continue și la baza acțiunilor de adaptare la cerințele pieței.

S.C “MareVo SRL”  își propune să-și elaboreze o strategie managerială, care să răspundă procesului de penetrare a pieței, prin evaluarea corectă a stării economico-financiare actuale și definirea unor obiective strategice realiste.

În cadrul societății evaluarea bazei materiale și a dotării cu echipamente tehnologice se face în funcție de următorii parametrii principali:

-nivelul de performanță și posibilitățile de exploatare în condiții competitive;

-gradul de flexibilitate, de adaptare la schimbările necesare în programele de fabricație, specifice economiei de piață.

Obiectul de activitate al societății este:comerțul cu ridicata și amănuntul a pieselor auto, repararea și întreținerea autovehiculelor, catering, mese festive, organizare de nunți, botezuri, comferințe, hotel-cazare.

a) Comerț cu ridicata și cu amănuntul cu materii prime, materiale, piese de schimb, utilaje, instalatii auto, provenite din operațiuni de import-export sau din țară.

b) Alte tipuri de operațiuni specifice comerțului:

-intermediere, comision, consignație, reprezentare, leasing, consulting, depozit, reexport, închiriere, gajare, asociere, franchising și altele permise de legislația în vigoare;

c) Lucrări, reparații și prestări servicii

d) Organizarea de magazine și puncte de vânzare în spații special amenajate, precum și vânzarea ambulantă în piețe, târguri și în alte localități din țară

e) Desfășurarea unor activități cu caracter social în favoarea salariaților și asociaților.

Structura organizatorică

Existența și funcționarea oricărei firme se bazează pe organizarea sa formală; cu ajutorul ei managerul orientează, modelează, antrenează și dirijează resursele umane spre realizarea obiectivelor. Potențialul de acțiune al acesteia este dat de organizarea sa formală, reprezentată in principal prin structura organizatorică.

Adunarea Generala a Asociaților este organul de conducere al societății, care decide asupra activității acesteia.

1. prelungirea duratei societății;

2. mărirea capitalului;

3. schimbarea obiectului societății;

4. schimbarea formei societății;

5. mutarea sediului;

6. fuziunea cu alte societăți;

7. reducerea capitalului social sau creșterea sa

8. dizolvarea anticipată a societății;

Direcțiile în care acționează departamentul personal sunt următoarele:

managerii de la toate nivelele ierarhice să fie dedicați organizației;

între vorbele și faptele angajaților să existe concordanță;

recrutarea oamenilor potriviți ( calificarea corespunzătoare, precum și calitățile personale: psihice, comportamentale, adecvate scopului organizației),

introducerea în procesul de recrutare și selecție a personalului a unor criterii care să reflecte aceste cerințe;

delegarea de autoritate să se realizeze astfel încât să nu existe ambiguități și să se evite pe cât este posibil un ” război al orgoliilor “;

crearea unui dialog , și nu a unui monolog între manager și angajați, precum și între angajați și clienți;

să se dea putere fiecărui angajat de a influența lucrurile, îndeosebi celor aflați în contact direct cu clienții;

să se păstreze evidența a tot ce se întâmplă îndeosebi la punctul de interacțiune cu clientul ( crearea unor sisteme de evidență și control riguroase, atât a performanțelor firmei, cât și a rezultatelor diferitelor compartimente sau persoanelor implicate);

informațiile culese să fie folosite pentru îmbunătățirea eficienței și eficacității activității respective, și nu pentru a pedepsi;

managerul de vărf trebuie să fie în permanență implicat și în contact cu activitatea firmei de la zona de contact cu clientul;

activitatea managerului implică și îmbunătățirea punctelor bune ale activității și nu numai de a remedia punctele slabe;

grija pentru client trebuie să se manifeste prin tot ce execută, prestează fiecare om al firmei zilnic.;

În sensul celor mai sus prezentate, în cadrul S.C. “MareVo SRL”  au fost organizate compartimente pentru activitățile specifice, în subordinea managerului general, organigrama societății fiind prezentată în anexa 1.

CONTROLUL FISCAL PRIVIND RAMBURSAREA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ LA SC “MAREVO SRL”

Controlul fiscal este definit ca fiind ansamblul activitaților care au ca scop verificarea realității declarațiilor, precum și verificarea corectitudinii și exactitatii îndeplinirii, conform legii, a obligațiilor fiscale de către contribuabil.

La controlul fiscal privind rambursarea TVA se verifică:

Jurnalul pentru cumpărări (anexa nr.4), adică toate facturile de cumpărari care cuprind material, prestări de servicii și toate cheltuielile ocazionate de realizarea obiectului de activitate. Se urmăreste atat continutul facturilor cât și forma, modul de întocmire, respectarea rubricației, conform reglementarilor în vigoare.Firma tinându-și contabilitatea la zi cu ajutorul mijloacelor electronice și a programelor de contabilitate se poate verifica și centralizatorul Jurnalelor de cumpărari pe gestiuni, programul de informatică generând automat o prelucrare a datelor din Jurnalele de cumparări.

Jurnalul pentru vânzari (anexa nr.3), adică facturile de vânzari atât la intern cât și la extern. Se urmăreste, de asemenea, forma si modul de întocmire a facturilor de vânzare. Firma ținându-și contabilitatea la zi cu ajutorul mijloacelor electronice si a programelor de contabilitate se poate verifica si centralizatorul Jurnalelor de vânzări pe gestiuni, programul de informatică generând automat o prelucrare a datelor din Jurnalele de vânzări.

Acestea trebuie să fie toate în original.

În cazul societății verificate exista o sumă negativă a TVA, ceea ce rezultă TVA de rambursat în valoare de 32,712 RON. Solicitarea rambursării taxei se realizează prin bifarea casutei “DA” din decontul de TVA .

Decontul de taxa trebuie depus de către persoanele înregistrate ca plătitoare de TVA la organele fiscale competente, pentru fiecare perioadă fiscala până la data de 25 a lunii urmatoare celei în care se încheie perioada fiscală respectivă. Decontul de taxă va cuprinde suma taxei deductibile pentru care ia naștere dreptul de deducere în perioada fiscala de raportare și, dupa caz, suma taxei pentru care se exercită dreptul de deducere, suma taxei colectate a cărei exigibilitate ia nastere în perioada fiscala de raportare și, după caz, suma taxei colectate care nu a fost înscrisa în decontul perioadei fiscale în care a luat naștere exigibilitatea taxei, precum și alte informații prevăzute de Ministerul Finanțelor Publice. Datele înscrise incorect într-un decont de taxa se pot corecta prin decontul unei perioade fiscale ulterioare și se vor înscrie la rândurile de regularizari.

Ca urmare a procedurii de control organele fiscal au întocmit un raport de inspecție fiscal(anexa nr.9) si un proces verbal (anexa nr.7 )

Anexa nr. 1 ORGANIGRAMA

Anexa nr.2

Direcția generală a finanțelor publice (DGFP) – Timiș

Adresa: bd. Revoluției 15A
tel. 0256/499334, 0256/499335; fax 0256/499332
e-mail: [anonimizat] Serviciul control fiscal 1 – șef serviciu Simina Pușcaș

AVIZ DE INSPECȚIE FISCALĂ

Denumire contribuabil:SC “MareVo SRL” 

Cod de identificare fiscală: RO6240436

Domiciliul fiscal: Chișoda, DN 59, km 8+400, Localitatea:Timișoara

Domnului Administrator Popescu Petre

Avem onoarea să vă informăm că în cursul lunii mai 2010 veți face obiectul unei inspecții fiscale având ca obiectiv:

– verificarea declarațiilor fiscale și/sau operațiunilor relevante inspecției fiscale

privind modul de respectare a prevederilor Legii 571/2003 R privind Codul Fiscal în vederea rambursării soldului sumei negative a taxei pe valoarea adaugată.

Pentru buna desfășurare a inspecției fiscale, vă rugam să pregătiti, pentru a fi puse la dispoziția organelor de inspecție fiscală, toate documentele, contabile si fiscale și alte elemente justificative relevante pentru stabilirea situației fiscale.

Totodată în termen de 5 zile de la primirea prezentului aviz, vă rugam să vă prezentati la compartimentul cu atribuții de evidență pe plătitori din cadrul DGFP Timis, pentru remedierea eventualelor erori materiale din evidența fiscală.

În măsura în care contabilitatea dumneavoastră este informatizată urmează să asigurați ansamblul informațiilor, datelor și documentelor arhivate în format electronic precum și aplicațiile informatice cu ajutorul cărora s-au întocmit.

Pe parcursul controlului aveți dreptul de a beneficia de asistență de specialitate și/sau juridică.

Inspecția fiscală se va desfașura cu respectarea prevederilor Codului Fiscal, Codului de procedură fiscală și a altor reglementari legale în materie, precum și a Codului etic al inspectorului de control fiscal.

Menționăm că aveți posibilitatea de a solicita, o singura dată, amânarea datei de începere a inspecției fiscale pentru motive justificate.

Prezentul Aviz de inspecție fiscală a fost emis în baza Titlului VII, Art.98 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicată.

După data începerii inspecției fiscale, nu se mai pot depune declarații rectificative, pentru impozitele, taxele, contribuțiile și alte venituri ale bugetului local, aferente perioadelor supuse inspecției.

În vederea stabilirii locului de desfășurare a inspecției fiscale, în termen de 5 zile de la primirea prezentului aviz, vă rugăm să luați legatura cu persoana de contact menționată în antet.

Vă asigurăm de întreaga noastră colaborare pe parcursul desfășurării inspecției fiscale.

Director executiv DGFP

EC.Simon Raul

Anexa nr.5

Anexa nr.6

Anexa nr.7

MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE
DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE

TIMIȘOARA, ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL

PROCES-VERBAL
(ziua 24 luna 05 anul 2010)

Capitolul I
Subsemnații Ionescu Maria si Ionescu Daniela având funcția de consilier respectiv inspector în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală – Direcția Generală Timișoara, în baza Titlului VII din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 – privind Codul de procedură fiscală, republicată, a legitimațiilor de inspecție fiscală nr.021 si 028 și a Ordinului de serviciu nr. 1833/07.05.2008, am efectuat, în perioada 23-24.05.2010 , un control inopinat/control incrucisat/o cercetare la fața locului,control parțial în vederea rambursării soldului sumei negative a taxei pe valoarea adaugată suma totală de 32,712 RON, solicitată prin decontul lunii februarie 2010, depus de către SC “MareVo SRL” ., cu domiciliul fiscal în localitatea Timișoara, Dn 59 km 8+400, codul de identificare fiscală RO 6240436.
Contribuabilul are ca obiect principal de activitate: Comerț cu amanuntul al articolelor de fierărie, al articolelor din sticlă și a celor pentru vopsit, cod CAEN 5246.
Controlul s-a desfășurat la Sc “MareVo SRL” , unde contribuabilul sus menționat are sediul social.
Contribuabilul este reprezentat de POPESCU PETRE, în calitate de administrator.

Capitolul II
Constatări:
Urmare a controlului efectuat au rezultat următoarele: (constatări, consecințe, responsabilități, măsuri dispuse):
1. Descrierea faptei
Datele înscrise în decontul de TVA corespund cu datele din jurnalele de cumpărări și vânzări precum și cu cele din balanțele de verificare. Conform balanței de verificare încheiată la 29.02.2010, soldul contului de TVA de rambursat este în suma de 32,712 RON, suma care corespunde cu TVA solicitat prin decont.

2. Prevederile legale încalcate:
Evidența TVA-ului aferent intrărilor se conduce cu ajutorul jurnalului de cumpărari, unde s-au verificat integral documentele aferente lunilor februarie-aprilie 2010, care au stat la baza înregistrarilor în evidența contabilă. S-au constatat deficiențe în ceea ce privește falsul înscris în documente, respectiv facturi de cumpărare.

Evidența TVA aferentă ieșirilor se conduce cu ajutorul jurnalului de vânzari,

unde s- au verificat integral documentele aferente lunilor februarie-aprilie 2010,

care au stat la baza înregistrărilor în evidența contabilă. S-au constatat deficiențe in ceea ce privește punerea la dispoziția personalului de control a documentelor supuse verificării, sustragerea acestora cu bună știință și neînregistrarea lor în contabilitate.

3. Consecințe:
Urmare a inspecției fiscale parțiale efectuate la SC “MareVo SRL” . în vederea soluționării decontului de TVA cu suma negativă, cu opțiune de rambursare, înregistrate la D.G.F.P. TIMISOARA cu nr.4571/14.04.2006, menționăm că baza de impozitare privind TVA a fost modificată.

La terminarea controlului au fost restituite toate actele și documentele puse la dispoziția organelor de inspecție fiscala, cu excepția celor reținute pentru care s-a intocmit proces-verbal de ridicare de înscrisuri.
Prezentul proces-verbal s-a intocmit in 3 exemplare, înregistrate în Registrul unic de control sub nr.45566/24.05.2008 din care un exemplar a fost lăsat contribuabilului, iar 2 exemplare au fost luate de organele de inspecție fiscală.

ORGANE DE INSPECȚIE FISCALĂ, ADMINISTRATOR

Ec.Ion Simon Semnătura

ADM. PopescuPetre Semnătura

Ștampila

DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Anexa nr.8

TIMIȘOARA

ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL

NR.500 DIN MAI 2010

Către, SC “MareVo SRL” , loc.Timișoara, nr.236,jud.Timiș,CUI RO6240436

Urmare a inspecției fiscale parțiale efectuate la SC “MareVo SRL” . în vederea soluționării decontului de TVA cu suma negativă, cu opțiune de rambursare, înregistrate la A.F.P. TIMISOARA cu nr.4571/14.04.2006, vă comunicăm că baza de impozitare privind TVA a fost modificată.

Vă transmitem un exemplar al Raportului de inspecție fiscala întocmit de către organele de inspecție fiscală(5 file).

Director executiv adjunct, Șef de serviciu,

Ec.ION SIMON ec. LOS BOGDAN

Anexa nr.9

APROBAT DIRECTOR EXECUTIV ADJUNCT

EC. ION SIMON

RAPORT DE INSPECȚIE FISCALĂ

Încheiat azi 25.05.2010

Cap.I Date despre inspecția fiscală

Subsemnatele Ionescu Maria si Ionescu Daniela, consilier respectiv inspector în cadrul DGFP Timiș-Serviciul de Conformitate Fiscală, în baza O.G.92/2003R a legitimațiilor de control nr.021 si 028 și a ordinuli de serviciu 1833/07.05.2008, am efectuat inspecția fiscală parțiala privind modul de respectare a prevederilor Legii 571/2003 R privind Codul Fiscal în vederea rambursării soldului sumei negative a taxei pe valoarea adaugată suma totala de 32,712 RON, solicitată prin decontul lunii februarie 2010, depus de către “MareVo SRL”  și înregistrat la Administrația Finanțelor Publice a orasului Timișoara, astfel: nr.4571/14.11.2009-pentru suma de 32,712 RON.

Inspecția partială s-a efectuat in perioada23-24.05.2010 la sediul societății din Chișoda, DN 59 km 8+400 și a fost înregistrata în Registrul Unic de control la poziția nr.10.

Perioada supusă controlului a fost februarie-aprilie 2010.

Ultima inspecție fiscală parțială privind TVA s-a efectuat conform raportului de inspecție fiscală nr.89000 din 21.08.2009 si a cuprins perioada februarie 2009- aprilie 2009. Ultima inspecție fiscală s-a efectuat conform PV nr.45566/17.01.2005.

Cap.II Date despre contribuabil

S.C. “MareVo SRL” .are sediul social in loc. Timisoara,Chișoda DN 59 km 8+400 jud. Timiș, este înregistrata la ORC Timis sub nr. J35/1295/1994, are CUI RO6240436 și este plătitoare de TVA începand cu data de 01.11.1994.

Asociați: sunt d-nul Popescu Petre, care deține 44 părți sociale în valoare totală de 660 ron reprezentând 62,857% și Guga Cristina care deține 26 părți sociale în valoare de 390 ron, reprezentând 37,143%Administator: Popescu Petre

Societatea are ca activitate principală – Comert cu amanuntul al articolelor de fierarie, al articolelor din sticla si a celor pentru vopsit, cod CAEN 5246.Capitalul social este de 1050 lei subscris și depus integral de către asociați.

Cifra de afaceri conform bilanțului contabil pe ultimii 3 ani este următoarea:

31.12.2007-3575,015 RON

31.12.2008-4187,264 RON

31.12.2009-3200 RON

Rezultatul financiar reflectat în contul de profit și pierdere pe ultimii 3 ani este:

31.12.2007-3.163 RON

31.12.2008-1.397 RON

31.12.2009-2000 RON

Contul bancar prin care societatea își derulează operațiunile financiar-bancare sunt:

RO22BRDE360SV07201553600 in lei deschis la Banca BRD GSG TIMISOARA.

Evidența contabilă este condusă de personal angajat cu contract de muncă, pe perioada nedeterminată. Pe durata controlului societatea a fost reprezentată de d-na Irimie Sorina, în calitate de contabil. Totodata evidența contabilă este supravegheată de d-na Meda Marginean, în calitate de expert contabil.

Cap. III Privitor la TVA

S-a verificat respectarea prevederilor legii nr.571/2003, privind Codul Fiscal, H.G. 44/2004 R, privind normele de aplicare a legii 571/2003, OMFP 1843/2003.

Perioada fiscală este luna calendaristică.

În urma verificării s-au constatat următoarele:

Evidența TVA-ului aferent intrărilor se conduce cu ajutorul jurnalului de cumpărari, unde s-au verificat integral documentele aferente lunilor februarie-aprilie 2010, care au stat la baza înregistrarilor în evidența contabilă. S-au constatat deficiențe, și anume inscrisuri false în 7 facturi de cumpărare.

Evidența TVA aferentă ieșirilor se conduce cu ajutorul jurnalului de vânzari, unde s-au verificat integral documentele aferente lunilor februarie-aprilie 2010, care au stat la baza înregistrărilor în evidența contabilă. S-au constatat deficiențe, în timpul controlului, sustragerea catorva documente de la control, neregasite nici în softul de înregistrare a operațiunilor contabile.

În perioada verificată societatea a inregistrat venituri din vânzarea de mărfuri si prestării de servicii.. Datele înscrise în decontul de TVA corespund cu datele din jurnalele de cumpărări și vânzări precum și cu cele din balanțele de verificare. Conform balanței de verificare încheiată la 29.02.2010, soldul contului de TVA de rambursat este în suma de 32,712 RON, suma care corespunde cu TVA solicitat prin decont.

Cap.IV Alte constatări

Conform balanței de verificare la 29.02.2010 societatea nu are obligații restante la bugetul de stat. În perioada fiscală verificată societatea are un numar de 9 facturi fiscale anulate.

Cap. V Discuția finală cu contribuabilul

Prin declarația data pe propria răspundere de către reprezentantul legal al societății, acesta declară că a pus la dispoziția organelor de inspecție fiscală toate documentele și informațiile solicitate, sustrăgând cu bună încredințare toate documentele ce atestă vânzarea.

Constatările prezentului raport de inspecție fiscală au fost prezentate reprezentatului legal al societății; acesta nu s-a declarat de acord cu constatările prezentului raport.

Cap. VI Sinteza constatărilor inspecției fiscale

Având în vedere cele prezentate, cererea de rambursare nu se soluționează astfel:

– Cererea nr.4751 din 14.03.2010 aferentă lunii februarie 2010 pentru

suma de 32,712 RON: TVA solicitat la rambursare: 32,712 RON

TVA pentru care societatea nu îndeplinește condițiile legale de rambursare: 32,712 RON

– Societatea nu îndeplinește condițiile legale de rambursare, înscrisurile false din facturile de cumparare și neînregistrarea tuturor facturilor de vânzare încadrându-se în fapta de evaziune fiscală, societății aplicandui-se amendă fiscală în valoare de 7000 RON, data scadentă de plată a acesteia 45 de zile de la data constatării.

Avizat Întocmit Organe de inspecție fiscală

Șef Serviciu

CAPITOLUL 4

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Mecanismul rambursărilor TVA presupune restituirea de la bugetul de stat, către agenții economici a valorii TVA pe care aceștia au plătit-o anterior furnizorilor lor,pentru produsele, lucrările și serviciile ce au făcut obiectul tranzacțiilor comerciale; funcționalitatea sistemului fiind asigurată dacă, la rândul lor, respectivii furnizori, conduc corect evidențele fiscale și plătesc la bugetul statului, în termenele legale, TVA aferenta activității ce au desfășurat-o.

Importanța activității de rambursare este subliniată de faptul că TVA restituită, reprezintă anual peste 10% din totalul veniturilor bugetare, valoarea sa fiind comparabilă cu veniturile realizate din taxele vamale sau impozitul pe profit.

De asemenea, trebuie menționat că activitatea de control fiscal, ce a precedat operațiunile de rambursare TVA, a fost reglementată de OG nr. 70/1997, privind controlul fiscal modificată și completată și de normele de aplicare ale acesteia.

Analizând deopotrivă modul de constituire a TVA pentru care s-a solicitat restituirea de la bugetul statului precum și activitatea organelor de control și investigație fiscală, specifică pentru operațiunile de rambursare TVA, am reținut, în principal, următoarele aspecte.

Cu privire la activitatea ilicită a agenților economici care au pretins rambursarea

de TVA

Au avut loc activități frauduloase întreprinse de firma care a beneficiat de rambursare de TVA de tipul : – din punctul de vedere al modului de întocmire a documentelor fiscale care au stat la baza operațiunilor în urma cărora s-a solicitat rambursarea de TVA, s-au constatat grave nereguli care arată că tranzacțiile au avut un caracter fictiv.

Într-un număr semnificativ de cazuri, facturile fiscale cu ajutorul cărora s-a susținut realizarea unor tranzacții generatoare de TVA, au fost antedatate pentru a justifica operațiunile derulate cu mult timp înainte de data cumpărării facturilor fiscale. Sistemul fraudulos de lucru, care întrunește evidente trăsături infracționale, a urmărit, în fapt, simularea unor tranzacții derulate în timp, ca aparent argument de seriozitate a firmelor implicate.

SC “MareVo SRL”  a depus decontul de TVA pentru luna februarie 2010. Decontul a fost introdus în baza de date a Ministerului Finanțelor Publice după data la care a fost formulată și înregistrată cererea de rambursare.

Referitor la activitatea desfășurată de organele fiscale

În ce privește activitatea desfășurată de organele fiscale pentru efectuarea rambursării de TVA, verificările au scos în evidență disfuncții care au favorizat însușirea ilicită, de către firma prezentateă anterior, a sumelor reprezentând TVA restituit.

Potrivit prevederilor O.G. privind controlul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la momentul efectuării rambursărilor, controlul fiscal avea drept scop „verificarea realității, legalității și sincerității declarațiilor; verificarea corectitudinii și exactității îndeplinirii conform legii a obligațiilor fiscale de către contribuabili,precum și activitatea de investigare și constatare a evaziunii fiscale”

În fapt, acțiunile de control executate la contribuabilul ce a solicitat rambursarea TVA, s-au limitat, în mod justificat, la verificarea formală a existenței unor documente fiscale și a modului în care acestea au fost înregistrate în evidențele contabile ale respectivului contribuabil.

Astfel, bunurile care au făcut obiectul tranzacțiilor ce au generat TVA, nu se regăseau la proprietar, și nu erau utilizate pentru desfășurarea activității aducătoare de venituri.

De asemenea organele fiscale au putut sesiza următoarele:

-facturile fiscale prezentate pentru justificarea provenienței bunurilor și determinarea valorii TVA ce urma a fi rambursată conțineau elemente de fals;

– raportările fiscale și în special deconturile TVA, prezentate de firma care a solicitat rambursarea de TVA, evidenția doar desfășurarea activității numai într-o perioadă scurtă de timp, până la

momentul solicitării rambursării;

-situațiile nu au fost verosimile din punct de vedere fiscal

•Nu s-au semnalat abateri ale organelor fiscale, care au consemnat în procesul verbal de control sau în nota de constatare încheiată, situații reale, confirmând efectuarea controlului la sediile existente, formulări clare a unor constatări referitor la prezența unor falsuri în înscrisuri, neîndeplinirea unor obligații etc, pentru a putea ulterior să sugereze sau să nu sugereze îndeplinirea condițiilor impuse de lege pentru efectuarea rambursării.

•În același context menționăm și existența unor situații în care documentele aferente rambursării au fost întocmite și semnate de persoane care au participat la control și care aveau acest drept.

Alte aspecte referitoare la activitatea de control

Pentru documentarea exactă a acțiunilor de control este, în cele mai multe cazuri, utilă colaborarea între diferite segmente ale aparatului fiscal, fiind astfel posibil să se verifice faptic realitatea unor operațiuni și documente. Astfel, s-au solicitat date clare, solicitările efectuându-se înainte de finalizarea verificărilor, s-a ținut seama de informațiile primite.

Concluzii

• rambursările ilegale de TVA, prin dimensiunile prejudiciilor generate bugetului de stat și modul de organizare a persoanelor implicate, constituie o formă de manifestare a criminalității financiare organizate, care poate afecta siguranța economică a statului, iar acțiunile desfășurate de organele de control fiscal trebuie să aibă eficiența necesară depistării și combaterii acestui fenomen.

• acțiunile de control fiscal desfășurate pentru soluționarea cererilor de rambursare a TVA nu trebuie să se realizeze formal, fără a se urmări realitatea și legalitatea tranzacțiilor care au generat obligația de rambursare.

• organele de control fiscal nu trebuie să ignore principiile fundamentale ale modului de funcționare a TVA, respectiv faptul că operațiunea de rambursare presupune ca anterior, pe circuitul fiscal, să se fi consemnat contravaloarea respectivei tranzacții, prin declararea reală și legală a obligațiilor de plată de către firmele implicate în tranzacție și, în ultimă instanță, prin plata de către acestea la bugetul statului a obligațiilor astfel stabilite.

Faptele negative prezentate sunt favorizate, în principal de:

– slaba pregătire profesională a aparatului de control fiscal implicat în efectuarea acțiunilor de control precum și a cadrelor de conducere desemnate pentru coordonarea acestuia;

– lipsa unor baze de date sau actualizarea cu întârziere a acestora, privitor la evidența contribuabililor, respectiv date de bilanț, depunerea declarațiilor fiscale și plata acestora.

– posibilitățile reduse de acces pentru inspectorii fiscali la aceste informații.

Răspunderi

• În opinia Curții de Conturi, pe lângă persoanele care au pretins rambursări de TVA și au organizat sistemul fraudulos pentru a justifica cererile de rambursare într-o manieră proprie criminalității organizate,răspunderea pentru efectuarea rambursărilor, revine și organelor fiscale care au efectuat acțiunile de control premergătoare rambursării de TVA.

• De asemenea, considerăm că răspunderea revine și organelor de conducere ale D.G.F.P. implicate în respectivele rambursări, deoarece nu au întreprins măsuri eficiente, în timp util, pentru a analiza cu Atenție și profesionalism actele de control ale subalternilor, nu au organizat corespunzător activitatea de control și nu au informat Operativ conducerea Ministerului Finanțelor Publice asupra problemelor generate de activitatea de rambursare a TVA.

• La rândul său, conducerea Ministerului Finanțelor Publice nu a acordat, în timp util, atenția necesară problematicii rambursărilor de TVA, în raport cu dimensiunile cunoscute ale fenomenului.

Propuneri

Pentru prevenirea și combaterea tendinței unor grupuri infracționale de a utiliza bugetul statului ca sursă de venituri ilicite, acțiunile de control desfășurate pentru efectuarea rambursărilor de TVA trebuie circumscrise, metodologic și practic, procedurilor de control fiscal.

Astfel considerăm importante următoarele măsuri:

• perfecționarea pregătirii profesionale a aparatului de control fiscal și adaptarea acestuia la atribuțiile de constatare, investigare fiscală, analiză și evaluare a informațiilor fiscale, stabilite de lege;

• perfecționarea bazelor de date ale organelor fiscale, actualizarea lor permanentă și stabilirea unor proceduri standard de consultare a acestora de către aparatul de control;

• reglementarea atribuțiilor și a modului concret de implicare a cadrelor de conducere în desfășurarea activităților din sfera inspecției fiscale;

• stabilirea unor reguli eficiente care să asigure colaborarea între diversele segmente ale aparatului fiscal și a unui sistem de comunicare controlabil;

• asigurarea continuității și stabilității instituționale și legislative în domeniul fiscal;

• elaborarea și actualizarea permanentă a unor metodologii de control și a unor planuri de acțiune specifice pentru contracararea fenomenului de fraudă financiară, în funcție de formele concrete de manifestare ale acestuia.