Organizarea și Exercitarea Controlului Financiar Contabil Privind Veniturile, Cheltuielile și Rezultatul, la O Sc X Srl

CAPITOLUL I. INSPECȚIA FISCALĂ – CONCEPT, OBIECTIVE, FUNCȚII, REGLEMENTĂRI

1.1. CONCEPTUL DE INSPECȚIE FISCALĂ

Indiferent de forma de organizare, statul și-a creat întotdeauna un sistem de control, având drept principale obiective urmărirea modului de realizarea a obligațiilor fiscale ale contribuabililor persoane fizice și persoane juridice.

Prin control, indiferent de natura acestuia (tehnic, economic, financiar, fiscal, vamal, etc.) se urmărește respectarea legislației în domeniul respectiv.

Astfel, trebuie cunoscute condițiile economice și financiare în care se desfășoară activitatea agenților economici, în strânsă relație cu cerințele și legitățile pieței.

Aceste cunoștințe pot fi dobândite prin intermediul controlului, ca formă de cunoaștere, ca funcție a conducerii.

Controlul “este un factor care contribuie la menținerea activității în situația normală, la soluționarea cu inteligență și competență a problemelor privind dezvoltarea și modernizarea economică, în condiții de eficiență reală”.1

Avându-se în vedere conținutul, obiectul sau sfera de cuprindere, apar forme diferite de control, respectiv : controlul tehnic, controlul economic, controlul financiar, controlul calității, controlul protecției muncii, controlul comercial, controlul juridic, etc.

Modul cum se gestionează și se administrează patrimoniul agenților economici, care sunt rezultatele activității economico-sociale, intră în sfera de acțiune a controlului financiar.

Controlul financiar se prezintă sub două forme :

Controlul financiar propriu al instituțiilor publice și agenților economici;

Controlul financiar de stat exercitat de Ministerul Finanțelor Publice.

Controlul financiar propriu al instituțiilor publice și agenților economici urmărește să prevină și să constate eventualele abateri de la dispozițiile legale în vigoare, cu privire la gestionarea mijloacelor materiale și bănești. Acest tip de control se organizează sub forma controlului financiar preventiv și a controlului financiar de gestiune.

Controlul financiar de stat exercitat de Ministerul Finanțelor Publice presupune “controlul administrării și utilizării mijloacelor financiare ale organelor centrale și locale ale administrației de stat precum și ale instituțiilor de stat, ale respectării reglementărilor financiar-contabile în activitatea desfășurată de către regii autonome, societăți comerciale și alți agenți economici în legătură cu îndeplinirea obligațiilor față de stat”.2

Controlul fiscal cuprinde “ansamblul activităților care au ca scop verificarea realității declarațiilor, precum și verificarea corectitudinii și exactității îndeplinirii, conform legii, a obligațiilor fiscale de către contribuabili.” 3

Controlului fiscal sunt supuse persoanele fizice și juridice, române și străine, asociațiile fără personalitate juridică, cărora, le revin obligații fiscale.

Potrivit Codului de procedură fiscală, obligațiile fiscale cuprind:4

Obligația de a declara bunurile sau veniturile impozabile;

Obligația de a declara impozitele, taxele și contribuțiile datorate;

Obligația de a calcula și de a înregistra în evidențele contabile, la termenele prevăzute, obligațiile fiscale;

Obligația de a calcula și de a înregistra în evidențele contabile, la termenele prevăzute, impozitele, taxele și contribuțiile care se realizează prin stopaj la sursă;

Obligația de a calcula și de a înregistra în evidențele contabile, la termenele prevăzute, orice obligație ce revine din aplicarea legilor fiscale.

În vederea exercitării oricărei forme de control trebuie să existe un cadru organizatoric precis și de substanță, un sistem legislativ-normativ clar și concis, care să cuprindă în principal :

Stabilirea obiectului și funcțiilor controlului ;

Stabilirea drepturilor și răspunderilor organelor de control;

Stabilirea drepturilor și obligațiilor celor supuși controlului.

Orice acțiune de control financiar are ca obiect cercetarea unor operațiuni sau procese economice în scopul determinării evoluției, stadiului și corectitudinii acestora în raport cu programul, obiectivele fixate anterior sau cu normele legale pe care le reglementează. Pentru a face față unor asemenea cerințe, controlul presupune abordarea metodică a relațiilor economico-sociale , într-o manieră cât mai rațională, care să permită cunoașterea deplină și exactă a situațiilor existente, a implicațiilor sau consecințelor b#%l!^+a?acestora, a factorilor de influență și a direcțiilor de perfecționare viitoare. Calitatea activității de control și rezultatele ei depind. În mare măsură, de procedeele , tehnicile și instrumentele utilizate în cercetarea fenomenelor economico-financiare, de modalitățile prin care organele de control ajung la formularea concluziilor și a măsurilor dispuse.

În general, noțiunea de metodă evidențiază ansamblul de principii, procedee și tehnici prin care se cercetează fenomenele și procesele economice, pentru a pune în evidență o situație , un adevăr în scopul cunoașterii acestora.

Cuvântul metodă provine de la latinescul “methodos” care înseamnă “mod de expunere” sau “mod de acțiune”, iar acesta la rândul său are la bază cuvintele grecești “meta” care înseamnă cu și “dos” care înseamnă drum, cale. În filozofia franceză, metoda reprezintă “ mersul rațional al gândirii către adevăr”.

Având în vedere rolul și obiectul controlului financiar apreciem că metoda de cercetare a acestuia se concretizează într-un sistem unitar de concepte și judecăți de valoare care asigură cunoașterea efectivă a fenomenelor economico-sociale și interpretarea corectă a lor.

Metoda controlului financiar ține de domeniul gândirii abstracte, facilitând abordarea logică și rațională a cercetărilor efectuate în activitatea de control. În același timp, controlul financiar este o activitate cu un pronunțat caracter aplicativ, fiin d practic în forme variate. Identificarea celor mai potrivite direcții de cercetare practică a funcțiilor controlului, a generat o suită de procedee de lucru, tehnici dar și o metodologie specifică.

Voi face distincție între procedee, tehnici și instrumente de control financiar, întrucât folosirea unora sau altora dintre acestea în activitatea practică , se apreciază în funcție de diferite criterii, cum ar fi: momentul în care se efectuează controlul, formele de control, modul de subordonare a organelor de control, natura operațiilor supuse controlului, alegerea corespunzătoare a acestora contribuind decisiv la realizarea obiectivului stabilit.

Literatura de specialitate definește noțiunile de metodă, procedeu și tehnici, astfel:

Metoda controlului financiar exprimă acțiunea de cunoaștere a unor activități supuse verificării, folosind anumite procedee de control specifice , care la rândul lor impun folosirea de tehnici sau instrumente de control adecvate.

Sub aspect teoretic, dar mai ales practic, metoda controlului financiar reprezintă modul de cercetare și acțiune intr-un sistem de intercondiționare reciprocă a tuturor procedeelor, tehnicilor, instrumentelor și formelor de control în vederea prevenirii , constatării și înlăturării eventualelor lipsuri, abateri și deficiențe apărute în derularea activităților economico-financiare. Metoda controlului financiar reprezintă sistemul logic ce presupune o cale științifică de cercetare și acțiune, un sistem metodologic cu ajutorul căruia să se oglindească realitatea, legalitate și eficiența în activitățile controlate.

Procedeul de control reprezintă un ansamblu de reguli specifice, tehnici și instrumente care îmbinate cu o anumită măiestrie personală – specifică profesionaliștilor contabili, experților în domeniu – se aplică în vederea soluționării concrete a problemelor ce decurg din funcțiile controlului.

În practică, procedeul ne apare ca mijloc de operaționalizare a principiilor și regulilor unei metode. Astfel, există mai multe procedee de control specifice ce au apărut din necesități practice de control și vizează creșterea eficienței acestuia în ansamblul său. Rolul și utilitatea procedeelor de control rezidă în faptul că prin intermediul lor organele de control și celelalte categorii de specialiști contabili își asigură participarea la realizarea sarcinilor ce le revin în cadrul firmelor.

Prin tehnica, modalitatea sau instrumentul de control , înțelegem o categorie specifică unui domeniu restrâns de activitate, care desemnează mijlocul utilizat de organul de control sau profesionistul contabil și prin care soluționează în mod concret problemele ce decurg din prerogativele funcției sale. Acestea includ mijloacele tehnologice, metodologice, de natură informațională etc., necesare cunoașterii, verificării sau optimizării procesului de control ori numai unor părți structurale ale acestuia.

În practica controlului constatăm, în ultimul timp, utilizarea unor tehnici, modalități și instrumente care sporesc mult câmpul acțional și eficacitatea procedeelor de control, pe care le înglobează metoda acestuia.

Se impune o constatare, și anume, că în conținutul tehnicilor, modalităților sau instrumentelor de control își fac loc o serie de componente ce amplifică caracterul dinamic, participativ, economic și mai ales multidisciplinar al controlului. Ca urmare, are loc o sporire a eficacității utilizării acestora, în cadrul societăților comerciale, acolo unde cuantificările pe care le implică, utilizarea lor se poate realiza cu ușurință și precizie.

Paleta tehnicilor, modalităților și instrumentelor de control este deosebit de largă și în continuă expansiune. Dintre acestea menționăm: evaluarea, aprecierea, planul, programul, analiza, bilanțul contabil.

Experiența în activitatea practică de control financiar a demonstrat cât de important este ca organele de control să cunoască teoretic și să aplice selectiv în practică procedeele, b#%l!^+a?tehnicile, instrumentele și modalitățile de control cele mai adecvate. În vederea asigurării unui control cât mai corect și complet, procedeele de control trebuie să fie utilizate într-un sistem de interrelații, printr-o îmbinare rațională care să constituie un tot unitar, având în vedere particularitățile specifice fiecărui agent economic. Numai astfel putem vorbi despre un control de calitate, având o metodologie logică și unitară și o eficiență sporită.

Potrivit legii, sunt supuse controlului fiscal persoanele fizice și juridice române și străine, care au obligații fiscale și care se numesc contribuabili.

Conform OG nr.92/2003 republicată privind Codul de procedură fiscală, controlul fiscal, denumit inspecție fiscală , are ca obiect verificarea bazelor de impunere, a legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile , stabilirea diferențelor obligațiilor de plată precum și a accesoriilor aferente acestora.

Inspecția fiscală se exercită nemijlocit și neîngrădit prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și are următoarele atribuții:

constatarea și investigarea fiscală a tuturor actelor și faptelor rezultând din activitatea contribuabilului supus inspecției sau altor persoane privind legalitatea și conformitatea declarațiilor fiscale, corectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor fiscale , ăn vederea descoperirii de elemente noi, relevante pentru aplicarea legii fiscale;

analiza și evaluarea informațiilor fiscale, în vederea confruntării declarațiilor fiscale cu informațiile proprii sau din alte surse;

sancționare potrivit legii a faptelor constatate și dispunerea de măsuri pentru prevenirea și combaterea abaterilor de la prevederile legislației fiscale.

Pentru ducerea la îndeplinire a acestor atribuții, organul de inspecție fiscală va proceda la:

examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului, aflat la sediul administrației finanțelor publice;

verificarea concordanței dintre datele existente în declarațiile fiscale cu cele din evidența contabilă a cobilanțul contabil.

Experiența în activitatea practică de control financiar a demonstrat cât de important este ca organele de control să cunoască teoretic și să aplice selectiv în practică procedeele, b#%l!^+a?tehnicile, instrumentele și modalitățile de control cele mai adecvate. În vederea asigurării unui control cât mai corect și complet, procedeele de control trebuie să fie utilizate într-un sistem de interrelații, printr-o îmbinare rațională care să constituie un tot unitar, având în vedere particularitățile specifice fiecărui agent economic. Numai astfel putem vorbi despre un control de calitate, având o metodologie logică și unitară și o eficiență sporită.

Potrivit legii, sunt supuse controlului fiscal persoanele fizice și juridice române și străine, care au obligații fiscale și care se numesc contribuabili.

Conform OG nr.92/2003 republicată privind Codul de procedură fiscală, controlul fiscal, denumit inspecție fiscală , are ca obiect verificarea bazelor de impunere, a legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile , stabilirea diferențelor obligațiilor de plată precum și a accesoriilor aferente acestora.

Inspecția fiscală se exercită nemijlocit și neîngrădit prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și are următoarele atribuții:

constatarea și investigarea fiscală a tuturor actelor și faptelor rezultând din activitatea contribuabilului supus inspecției sau altor persoane privind legalitatea și conformitatea declarațiilor fiscale, corectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor fiscale , ăn vederea descoperirii de elemente noi, relevante pentru aplicarea legii fiscale;

analiza și evaluarea informațiilor fiscale, în vederea confruntării declarațiilor fiscale cu informațiile proprii sau din alte surse;

sancționare potrivit legii a faptelor constatate și dispunerea de măsuri pentru prevenirea și combaterea abaterilor de la prevederile legislației fiscale.

Pentru ducerea la îndeplinire a acestor atribuții, organul de inspecție fiscală va proceda la:

examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului, aflat la sediul administrației finanțelor publice;

verificarea concordanței dintre datele existente în declarațiile fiscale cu cele din evidența contabilă a contribuabilului;

discutarea constatărilor și solicitarea de explicații scrise de la reprezentanții legali ai contribuabililor sau împuterniciții acestora, după caz;

solicitarea de informații de la terți;

stabilirea eventualelor diferențe de obligații fiscale de plată;

verificarea locurilor unde se realizează activități generatoare de venituri impozabile;

dispunerea măsurilor asigurătorii în condițiile legii;

aplicarea eventualelor sancțiuni, potrivit prevederilor legale.

Formele inspecției fiscale sunt următoarele:

inspecția fiscală generală, care reprezintă activitatea de verificare a tuturor obligațiilor fiscale ale contribuabilului, pentru o perioadă de timp determinată;

inspecția fiscală parțială, care reprezintă activitatea de verificare a uneia sau mai multor obligații fiscale , pentru o perioadă de timp determinată.

Inspecția se poate extinde asupra tuturor raporturilor relevante pentru impozitare, dacă acestea prezintă interes pentru aplicarea legii fiscale.

În realizarea atribuțiilor, inspecția fiscală poate aplica următoarele proceduri de control:

controlul prin sondaj care constă în activitatea de verificare selectivă a documentelor și operațiunilor semnificative în care sunt reflectate, modul de calcul,de evidențiere și de plată a obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat;

controlul inopinat, care constă în activitatea de verificare faptică și documentară , în principal, ca urmare a unei sesizări cu privire la existența unor fapte de încălcare a legislației fiscale, fără anunțarea în prealabil a contribuabilului;

controlul încrucișat care constă în verificarea documentelor și operațiunilor impozabile ale contribuabilului în corelație cu cele deținute de alte persoane.

Inspecția fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale. La contribuabilii mari perioada supusă inspecției fiscale începe de la momentul finalizării controlului anterior, iar la celelalte categorii de contribuabili inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale. Inspecția fiscală se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, dacă:

• există indicii privind diminuarea impozitelor și taxelor;

• nu au fost depuse declarații fiscale;

• nu au fost plătite obligațiile bugetare.

Obiectul controlului îl constituie examinarea modului în care se realizează sau s-a b#%l!^+a?realizat programul fixat anticipat, precum și a modului cum se respectă principiile stabilite, cu scopul de a releva erorile, abaterile, lipsurile, deficiențele, pentru a le remedia și evita în viitor.

1.2. OBIECTIVELE INSPECȚIEI FISCALE

Potrivit opiniei anumitor specialiști, asigurarea corectitudinii, exactității și realității acestor informații constituie o problemă de mare răspundere a controlului financiar-contabil.

Controlul este o necesitate obiectivă și subiectivă și în același timp un mijloc de perfecționare a activității desfășurate, având ca principale direcții de acțiune:

mai bună organizare a activității în general;

Întărirea ordinii și disciplinei la organizarea și desfășurarea activității economice;

Gospodărirea cu mai mare eficiență a mijloacelor de muncă,materiale și financiare;

Identificarea operațiilor nereale, neeconomice și nelegale;

Preîntâmpinarea apariției deficiențelor, neregulilor, pagubelor;

Recuperarea daunelor pricinuite și perfecționarea activității viitoare.

După conținutul,obiectul sau sfera de cuprindere, controlul activității economice, ca sistem de cunoaștere și acțiune este structurat pe forme diferite de control, cum sunt: controlul tehnologic, controlul economic, controlul financiar, controlul calității produselor, controlul protecției muncii, controlul comercial, controlul sanitar, controlul juridic etc. În strânsă legătură cu contabilitatea se găsește controlul financiar.

Controlul financiar asigură buna funcționare a activității economice, acționează sistematic în vederea prevenirii abaterilor și deficiențelor , creșterii eficienței, apărării patrimoniului, cunoașterii modului de respectare a legalității cu caracter economic și financiar, stabilirii răspunderii pentru pagubele pricinuite.

În mod concret controlul financiar are stabilite următoarele obiective:

deținerea de valori materiale și bănești sub orice formă și cu orice titlu, precum și existența oricăror drepturi și obligații patrimoniale fără a fi înregistrate în contabilitate;

primirea și eliberarea din depozite a bunurilor de orice fel, fără documente justificative de intrare și ieșire. Orice operațiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ;

întocmirea balanțelor de verificare:Legea Contabilității nr.82/1991 republicată stabilește că pentru controlul înregistrării corecte în contabilitate a operațiunilor patrimoniale, balanțele de verificare se întocmesc obligatoriu când se depun situații financiare;

respectarea normelor emise de Ministerul Finanțelor cu privire la utilizarea și ținerea registrelor de contabilitate, și anume: Registrul-jurnal, Registrul-inventar și Cartea –mare;

respectarea normelor legale cu privire la arhivarea și păstrarea documentelor primare și contabile de sinteză, precum și la reconstituirea documentelor pierdute, distruse sau sustrase;

respectarea normelor cu privire la inventarierea patrimoniului. Persoanele fizice ce au calitatea de comerciant și persoanele juridice au obligația inventarierii patrimoniului cel puțin o dată pe an, precu și în cazul încetării activității, fuzionării sau lichidării întreprinderii;

respectarea prevederilor legale privind dotarea agenților economici cu aparate de marcat electronice fiscale.

1.3. FUNCȚIILE INSPECȚIEI FISCALE

Din analiza procesului metodologic de control financiar-contabil utilizat în prezent, ca și în practica pregătirii și executării acțiunilor de control financiar-contabil, au rezultat unele concluzii de natură pragmatică, ce permit, și în anumite cazuri chiar impun, unele modificări de ordin structural ale acestuia.

Necesitatea acestor mișcări sistematice rezidă în faptul că actuala succesiune a fazelor ce alcătuiesc metodologia de control financiar-contabil nu răspunde foarte exact cerințelor de informare completă ale personalului desemnat să exercite activitatea de verificare economico-financiară pe parcursul întregii desfășurări a acesteia.

Faptul că procedeul de control denumit studiul general prealabil este plasat, ca operațiune, după etapa de determinare a obiectivelor de control, face ca la stabilirea acestora , a obiectivelor, controlorul să nu dispună de toate elementele referitoare atât la cadrul legal care reglementează activitatea controlată cât și la perimetrul instituțional în care b#%l!^+a?aceasta se realizează în mod practic.

Prin structura sa, noua formă a metodologiei de control , propusă prin prezenta lucrare, se circumscrie mai bine procesului general de cunoaștere a realităților faptice, dimensionat pe principalele sale momente de realizare practică.

În general, din punct de vedere al realizării sale, orice activitate de control poate fi definită ca un proces de cercetare și cunoaștere, structurat pe următoarele momente principale:

Cunoașterea activității ce urmează să facă obiectul verificării, așa cum a fost definită prin prevederi sau alte norme legale;

Stabilirea situației faptice,reale, așa cum se desfășoară în practică, rezultată din analizarea activității ce face obiectul controlului;

Determinarea eventualelor abateri între aceste stări prin compararea situației faptice, reale, cu cea stabilită prin prevederi sau norme legale;la determinarea acestor abateri se poate stabili și lua în considerare o anumită toleranță față de prevederile legale, în cadrul căreia să fie apreciată și încadrată corespunzător constatarea;

Valorificarea abaterilor constatate în sensul stabilirii răspunderilor în sarcina persoanelor vinovate și a reparării, de către acestea, a pagubelor produse ca efect al nerespectării prevederilor ca și intrarea în legalitate.

Materializarea acestui proces complex de cercetare și cunoaștere se realizează prin mai multe tehnici specifice, din care, cea mai importantă este comparația.

Comparația este activitatea prin care orice fenomen supus unei acțiuni de verificare se raportează,în scopul cunoașterii sale, la un sistem de criterii stabilit prin prevederi legale, norme, programe sau orice alte obiective prestabilite.

În funcție de starea concretă a activității verificate și de obiectivele urmărite, comparația poate îmbrăca diferite forme de aplicare, cele mai cunoscute fiind comparațiile în timp, în spațiu sau cele vizând raportarea la un criteriu prestabilit (lege, normă, obiectiv etc.) și aprobat la diferite niveluri, de către organe competente.

Desigur, pentru a putea fi comparate, activitățile supuse unei acțiuni de verificare trebuie să îndeplinească anumite condiții dintre care, omogenitatea elementelor analizate, exprimarea acestora în aceleași unități de măsură ca și calcularea conform acelorași metodologii sunt cele mai importante și obligatorii.

Se apreciază, de unii specialiști, că procesul metodologic de control răspunde mai bine și cerințelor privind realizarea în practică a funcțiilor controlului financiar-contabil și în special celei de cunoaștere-evaluare, de îndrumare ca și a celei de constrângere.

Funcția de cunoaștere a controlului se realizează ca urmare a determinării rezultatelor economice ale unei unități patrimoniale și evaluării acestora prin raportare la un sistem de criterii prestabilit, în vederea alegerii măsurilor optime de îmbunătățire a activității verificate.

Funcția are și rol preventiv prin acțiunea de depistare a tendințelor de abatere de la normele prestabilite și de dispunere a măsurilor de desfășurare a activității economice în cadrul prevederilor legale.

Funcția de îndrumare a activității de control se manifestă prin caracterul formativ, stimulativ și de generalizare a experienței pozitive dobândită atât de cei ce execută controlul cât și de personalul unității controlate, pe parcursul desfășurării acestei activități.

Caracterul formativ al activității de control este pus în evidență prin activitatea de îndrumare pe care controlul financiar o desfășoară concomitent cu cea de verificare, în legătură cu unele abateri constatate și care pot fi remediate chiar în această perioadă.

Caracterul formativ mai constă și în activitatea de prelucrare, de către controlul financiar, a unor reglementări legale nou apărute, și de care, din diferite motive, lucrătorii unității controlate nu au luat încă cunoștință până la data efectuării verificării.

Generalizarea experienței pozitive se manifestă în sugestiile sau propunerile făcute de controlorii financiari, în legătură cu realizarea unora dintre obiectivele unității controlate, având în vedere experiența căpătată din controlul activității altor agenți economici, realizat anterior, sau chiar din experiența acestora.

Atât caracterul formativ cât și cel privind generalizarea experienței pozitive devin operaționale cu condiția ca cei investiți să le transmită și să le aplice să posede, la rândul lor, o solidă pregătire profesională și să se bucure de prestigiu și credibilitate în rândul colectivelor în care își desfășoară activitatea de control financiar-contabil.

Funcția de constrângere a controlului financiar-contabil rezultă din prevederile legale care reglementează obiectivele și sfera de activitate ale acestuia și constă în măsurile administrative, civile sau penale care sunt dispuse în raport cu gradul de implicare al celor ce se fac vinovați de nerespectarea acestor norme.

În cadrul competențelor prevăzute de lege, măsurile de constrângere se stsbilesc direct de către organele de control sau , la propunerea acestora, de către organele ierarhic superioare ale unității controlate sau de cele abilitate prin prevederi legale în vigoare. b#%l!^+a?

Deși la o analiză sumară s-ar părea că funcțiile de îndrumare și constrângere se exclud reciproc, în realitate acționează ca un tot unitar subordonat scopului general, acela de a îndeplini toate obiectivele controlului așa cum au fost stabilite, în vederea realizării funcției de conducere a acestuia.

Realizarea eficientă a celor două funcții presupune, însă, un echilibru desăvârșit în efectuarea atât a activității de îndrumare cât și a celei de constrângere, situație ce are în vedere evaluări și raționamente care să delimiteze în mod concret și real condițiile obiective și subiective de desfășurare a activității contabile.

În cadrul acestor limite, controlul financiar-contabil realizează ambele funcții prin activitatea de îndrumare și soluționare a unor probleme cu care se confruntă unele fenomene sau activități economice ce exced posibilitățile prezente ale unității controlate, concomitent cu stabilirea și aplicarea sancțiunilor pentru acte sau fapte efectuate în afara prevederilor legale în vigoare la momentul verificării.

Din cele de mai sus rezultă că realizarea eficientă a acestor două funcții, aparent opuse, va fi posibilă numai în condițiile înțelegerii activității de control financiar-contabil ca formă de manifestare a unei acțiuni umane, într-un cadru democratic autentic.

În acest context, funcția de cunoaștere-evaluare a activității de control este precizată prin două etape distincte în care . prin faze separate, se realizează atât obiectivul privind cunoașterea activității care urmează a fi controlată, cât și evaluarea acesteia rezultată din raportarea la sistemul de criterii stabilit prin prevederi și norme legale.

Funcția de constrângere, la rândul său, se realizează prin două etape distincte care constau în :

stabilirea răspunderii în sarcina persoanelor vinovate;

valorificarea constatărilor privind abaterile de la prevederile și normele legale.

În concepția altor specialiști în domeniu, controlul financiar îndeplinește o serie de funcții care rezultă din obiectivele pe care le îndeplinește:

Funcția preventivă, care constă în luarea unor măsuri de către organele de control în vederea evitării și eliminării unor fraude, înainte de a se produce efectele negative ale acestora, prin identificarea și anularea cauzelor care le generează;

Funcția de documentare, care asigură cunoașterea cantitativă și calitativă a problemelor care fac obiectul dezvoltării economico-sociale, controlul participând nemijlocit la actul de conducere prin furnizarea de date și informații pentru fundamentarea deciziilor economico-financiare;

Funcția recuperatorie, care constă în acțiunea de descoperire și recuperare a pagubei și în luarea măsurilor împotriva persoanelor vinovate;

Funcția pedagogică,care are un caracter formativ, de generalizare a experienței pozitive , controlul favorizând creșterea nivelului de cunoștințe al personalului din sferele controlate.

1.4. REGLEMENTĂRI

În domeniul fiscal sunt folosite mai multe acțiuni care în ultimă instanță se referă la așezarea, urmărirea și perceperea impozitelor , taxelor și a altor venituri datorate bugetului de stat, bugetelor fondurilor speciale, bugetelor locale și bugetelor instituțiilor publice.

Termenul de fiscalitate e definit de dicționarul LAROUSSE astfel: “fiscalitatea reprezintă totalitatea impozitelor și taxelor, a reglementărilor de natură fiscală , precum și a aparatului fiscal, ce vin să influențeze direct as indirect activitatea unui agent economic denumit contribuabil”

Altă noțiune foarte des întâlnită în literatura de specialitate este aceea de fisc, definit ca : „administrația însărcinată cu calculul și perceperea impozitelor”.

De asemenea se folosește și termenul fiscal = care privește fiscul, ori care aparține fiscului, privitor la fisc.

Potrivit Constituției României impozitele și taxele și orice venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale se stabilesc prin lege; impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene, în limitele și în condițiile legii.

Drept urmare, Parlamentul, ca organ de decizie în domeniul finanțelor publice , stabilește și aprobă prin lege impozitele, taxele și alte venituri ale bugetului general consolidat al statului. În același timp, conducerea generală a activității executive în domeniul finanțelor este exercitată de Guvern.

Activitatea executivă din domeniul finanțelor publice implică nemijlocit și pe cea b#%l!^+a?referitoare la așezarea, urmărirea și perceperea impozitelor și taxelor, controlul aplicării corecte și respectării legislației fiscale, ca și de organizarea corespunzătoare a sistemului fiscal internațional.

Statul își îndeplinește sarcinile fiscale prin două instituții ale autorității publice: Parlamentul și Guvernul. Aducerea la îndeplinire a sarcinilor executive ale domeniului fiscal implică o vastă activitate de organizare, îndrumare și control desfășurată atât pe plan central cât și pe întreg teritoriul țării – ceea ce se poate realiza numai prin intermediul unor instituții ale administrației publice de specialitate.

În mod corespunzător, aparatul fiscal, care cuprinde organe de specialitate, este organizat în cadrul instituțiilor administrației publice. El este necesar pentru aducerea la îndeplinire a sarcinilor ce decurg din activitatea fiscală a statului, legată de așezarea, urmărirea și perceperea impozitelor și taxelor.

Acest aparat este organizat și funcționează atât în plan central cât și local, în baza unor reglementări legislative și își desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile legale în materie fiscală.

Se poate concluziona că, aparatul fiscal cuprinde ansamblul organelor financiare și de control ale statului, care sunt însărcinate prin lege să asigure realizarea impunerii, urmăririi și perceperii în cuantumurile și la termenele legale a impozitelor, taxelor, fondurilor speciale și a contribuțiilor sociale, cu respectarea legalității în acest domeniu de activitate.

Controlul, ca semnificație generică, reprezintă acea activitate de analiză și verificare permanentă sau periodică a unei activități în scopul de a urmări desfășurarea acesteia și de a îmbunătăți aspectele ei. De la un an la altul, activitatea de control fiscal devenita in prezent inspecție fiscală a suferit o serie de modificări, atât sub aspectul organizării și funcționării cât și al metodologiei de control.

Controlul de gestiune este legat de evoluția contabilității. El privește în special modelarea complexității, constituie un criteriu în diviziunea muncii de management și un regulator al comportamentelor

Astfel, activitatea de control a fost instituită în perioada de după 1990, prin Legea nr.30/1991 privind organizarea controlului financiar și a Gărzii Financiare. În prezent, din punct de vedere procedural, realizarea acțiunilor de inspecție fiscală presupune aplicarea prevederilor Capitolului II ale Titlului VII din Codul de procedura fiscală aprobat prin Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicata in Monitorul Oficial nr. 560/24.01.2004. În Monitorul Oficial nr. 651/20.07.2004 a fost publicată Hotărârea Guvernului nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 92/2003. În anul 2014 Codul de procedură fiscală a fost actualizat prin Ordonanța de Urgență Guvernului nr. 92 din 30 decembrie 2014

Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 a fost modificata si completata prin O.G. nr. 20/2005, publicata in Monitorul Oficial nr. 101/31.01.2005. La rândul său, O.G. nr. .20/2005 a fost aprobata prin Legea nr. 210/2005, publicata in Monitorul Oficial nr. 580/05.07.2005.

Inspecția fiscala este reglementată de O.G nr. 92/2003. Aceasta este exercitată de către Agenția Națională de Administrare Fiscală prin intermediul direcțiilor de specialitate și cuprinde ansamblul activităților care au ca scop verificarea bazelor de impunere, a legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată, precum și a accesoriilor aferente acestora.

Atribuțiile inspecției fiscale sunt următoarele :

Constatarea si investigarea fiscală a tuturor actelor si faptelor rezultate din activitatea contribuabilului supus inspecției sau altor persoane privind legalitatea și conformitatea declarațiilor fiscale, corectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor fiscale, în vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale

Analiza si evaluarea informațiilor fiscale în vederea confruntării declarațiilor fiscale cu informațiile proprii din alte surse.

Sancțiunea, potrivit legii, a faptelor constatate si dispunerea de masuri pentru prevenirea si combaterea abaterilor de la prevederile legislației fiscale.

Ca modalitate de realizare a inspecției fiscale, organul fiscal poate proceda la :

examinarea documentelor aflate in dosarul fiscal al contribuabilului ; b#%l!^+a?

verificarea concordantei dintre datele din declarațiile fiscale cu cele din evidenta contabila a contribuabilului ;

discutarea constatărilor și solicitarea de explicații scrise de la reprezentanții legali ai contribuabililor sau împuterniciții acestora, după caz ;

solicitarea de informații de la terți ;

stabilirea de diferențe de obligații fiscale de plată ;

verificarea locurilor unde se realizează activități generatoare de venituri impozabile ;

dispunerea măsurilor asiguratorii în condițiile legii ;

efectuarea de investigații fiscale;

aplicarea de sancțiuni potrivit prevederilor legale.

În tot timpul inspecției fiscale, organul fiscal poate solicita explicații scrise ori de câte ori acestea sunt necesare pentru clarificarea și definitivarea constatărilor privind situația fiscală a contribuabilului. Dacă persoană căreia i s-au solicitat explicații în scris refuza să răspundă la acestea, organele de inspecție fiscală vor transmite întrebările printr-o adresă scrisă, stabilind un termen util de cel puțin 5 zile lucrătoare pentru formularea răspunsului, iar în cazul în care nu se primește răspunsul solicitat, se va consemna refuzul în raportul privind rezultatul inspecției fiscale sau în procesul-verbal.

Toate aceste explicații solicitate de la contribuabilul supus inspecției fiscale se vor da în scris, prin ”nota explicativa ”.

Persoanele supuse inspecției fiscale pot fi toate acele persoane, indiferent de forma lor de organizare, care au obligații de stabilire, reținere și plată a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevăzute de lege. Acestea vor fi selectate de către organul fiscal competent, fără a putea face obiecții cu privire la procedura de selectare folosită.

CAPITOLUL II. ORGANIZAREA ȘI EFECTUAREA INSPECȚIEI FISCALE

2.1. DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE CONTRIBUABILULUI ȘI ALE APARATULUI FISCAL

În sistemul fiscal românesc, bazat pe autoimpunere, principala obligație ce revine contribuabililor o constituie declararea și plata impozitelor și taxelor pe care aceștia le datorează bugetului de stat.

Controlul fiscal este o parte a sistemului fiscal declarativ, având drept scop verificarea sincerității declarațiilor, precum și verificarea corectitudinii îndeplinirii, conform legii, a obligațiilor fiscale de către contribuabili.

Pe timpul desfășurării controlului fiscal, contribuabilii au următoarele drepturi:

Dreptul de a fi înștiințat despre acțiunea de control – înștiințarea se realizează prin intermediul unui „Aviz de verificare”

Dreptul de a solicita modificarea datei de începere a controlului, pentru motive întemeiate.

Dreptul de a fi informat în legătură cu drepturile și obligațiile pe care le are contribuabilul în timpul controlului, prin intermediul unui extras din Carta drepturilor și obligațiilor contribuabilului pe timpul desfășurării controlului.

Dreptul de a fi verificat o singură dată pentru fiecare impozit și pentru fiecare perioadă supusă verificării

Dreptul de a primi o dovadă scrisă în cazul reținerii unor documente sau elemente materiale.

Dreptul de a solicita legitimarea inspectorilor ce exercită controlul fiscal.

Dreptul ca activitatea contribuabilului să fie cât mai puțin afectată pe timpul desfășurării controlului.

Dreptul la informare asupra desfășurării controlului și eventualelor situații neclare.

Dreptul de a fi primii solicitați pentru a furniza informații, date, documente și elemente pentru clarificarea și justificarea operațiunilor efectuate.

Dreptul de a beneficia de asistență de specialitate pe toată durata controlului.

Dreptul de a beneficia din partea organului de control de un tratament just, confidențial și echitabil.

Dreptul de a fi protejat pe linia secretului fiscal.

Dreptul de a cunoaște rezultatele controlului, consemnate în Procesul Verbal de Control.

Dreptul de a contesta măsurile dispuse ca urmare a controlului fiscal.

Pe timpul desfășurării controlului fiscal, contribuabilii au următoarele obligații:

Obligația de a se prezenta, la solicitarea organului de control, la data și locul stabilite pentru efectuarea controlului, la sediul central și/sau al subunităților agentului economic.

Obligația de a permite accesul organului de control fiscal în incintele de afaceri, în locui unde se află bunurile și valorile supuse impozitării.

Obligația de a pune la dispoziția organelor fiscale toate documentele care stau la baza calculării obligațiilor fiscale.

Obligația de a furniza, în scris sau verbal, toate explicațiile și elementele necesare clarificării operațiunilor economico-financiare efectuate.

Obligația de a colabora co organul de control, pentru buna desfășurare a acțiunii de control.

Obligația de a păstra și arhiva evidențele contabile într-un mod adecvat și de a le păstra la sediul social declarat.

Obligația de a plăti diferențele de impozite și taxe, majorările de întârziere și penalitățile stabilite cu ocazia controlului.

Obligația de a da o declarație pe proprie răspundere la finalizarea controlului, în care să se specifice faptul că au fost prezentate toate documentele ce privesc obiectul controlului.

Obligația de a pune la dispoziția organului de control a Registrului Unic de Control.

2.2. PROCEDURI, METODE ȘI TIPURI DE INSPECȚIE FISCALĂb#%l!^+a?

Un prim criteriu de delimitare a formelor de control este după momentul în care se efectuează și anume: controlul financiar preventiv, concomitent și ulterior.

a) Controlul preventiv este un control specializat, care implica verificarea și analiza activității economice și financiare sub aspectul legalității, oportunității, necesității actelor și operațiunilor, a utilizării cu eficiență a fondurilor materiale și bănești, precum și pentru asigurarea integrității acestora.

Prin acest gen de control se urmărește prevenirea fenomenelor negative și disfuncționalitatea în economie prin încălcarea dispozițiilor legale. Controlul financiar preventiv se exercită de către conducătorul compartimentului financiar-contabil care are atribuțiile stabilite de Legea finanțelor publice nr.500/2002, Legea contabilității nr. 82/1991, H.G. nr. 720/1991 și alte acte normative.

Se supun controlului financiar preventiv documentele și operațiunile ce se referă la drepturi și obligații patrimoniale ale unității în faza de angajare și de plată în raport cu alte persoane juridice și fizice.

Se supun în mod obligatoriu controlului financiar preventiv operațiunile privind: încheierea contractelor cu parteneri interni și externi; încasările și plățile în lei și valută de orice natură efectuate în numerar și prin operațiuni bancare cu persoane juridice sau fizice, trecerea pe cheltuieli, fonduri sau rezultate a unor sume care duc la diminuarea profitului sau capitalului, angajarea, închirierea sau concesiunea bunurilor, subunităților sau unităților componente, deschiderea de credite bugetare, repartizarea acestora și alimentările cu sume din alocații bugetare pentru finanțarea cheltuielilor de capital, propunerile de suplimentare a unor cheltuieli prevăzute a fi suplimentate pe seama alocațiilor bugetare, virările de credit bugetare în cadrul capitolelor de cheltuieli.

Prin exercitarea controlului financiar preventiv se pot evita plățile duble, nelegale, ineficiente sau neoportune.

b) Controlul concomitent se exercită în timpul desfășurării proceselor economice și financiare, simultan cu efectuarea actelor și operațiunilor legate de aceste activități, cu scopul de a interveni pentru corectarea sau diminuarea, eliminarea deficientelor și ilegalităților.

Acest tip de control se desfășoară limitativ în timp, dar într-un moment în care se mai poate face o corectare a eventualelor deficiente, diminuându-se astfel efectele negative care s-ar putea produce.

Controlul concomitent se exercită din interiorul unității, iar datele culese în timpul controlului sunt consemnate într-un registru de control.

c) Controlul ulterior se exercită asupra actelor și operațiunilor economico-financiare după ce acestea au fost executate.

Aceasta formă de control contribuie la identificarea, mobilizarea și formarea resurselor interne din economia, verifică legalitatea, oportunitatea și eficiența activităților, reface integritatea patrimoniului lezat prin fraudă și sancționează persoanele care au încălcat reglementările juridice.

Controlul este necesar să se efectueze din mai multe considerente, și anume; interpretarea eronată ori necunoașterea prevederilor legale, lipsa de supraveghere din partea conducătorului ierarhic, autonomia și independența atribuite eronat.

Literatura de specialitate acordă un rol deosebit controlului din interiorul unității, pornind de la următoarele considerente:

răspunderea pentru bunul mers al activității ca și pentru modul de utilizare și integritatea patrimoniului revine în primul rând administratorilor și personalului salariat al unităților patrimoniale;

eficacitatea controlului este cu atât mai mare cu cât este mai aproape de activitatea social-economică pe care o urmărește.

În același timp, controlul din afara unității își are obiectivele sale bine definite, urmărind înfăptuirea politicii economice, financiare și sociale ale statului, modul de constituire și gospodărire a fondurilor, asigurând unitate în organizarea și exercitarea controlului propriu al unităților patrimoniale.

Astfel cele două canale de exercitare a contului propriu al unităților patrimoniale nu se exclud reciproc, ci se îmbină armonios, eficiența controlului constând în optimizarea raportului dintre acestea.

Indiferent de specificul activității și de mărimea unității patrimoniale controlul agentului economic are următoarele roluri:

asigurarea unei activități cât mai eficiente;

evitarea oricăror forme de risipă și pagube, care ar putea diminua profitul;

dezvoltarea și diversificarea activității în perioada următoare;

respectarea riguroasă a legislației economico-financiare și fiscale;

cointeresarea la maxim a salariaților la rezultatele activității; b#%l!^+a?

asigurarea, în întreaga activitate, a unui climat de ordine și disciplină în muncă al salariaților;

asigurarea integrității patrimoniale a unității;

asigurarea promovării imaginii întreprinderii;

Prin control, conducerea își asigură informarea dinamică, reală, preventivă. Controlul nu se rezumă să constate manifestarea neajunsurilor, ci în primul rând este bazat pe previziunea desfășurării activității, a posibilităților apariției deficiențelor. Pentru obținerea profitul maxim în raport cu obiectivele și normele stabilite, controlul contribuie și la prevenirea tendințelor și fenomenelor care necesită decizii de corecție.

Controlul are rol de a asigura perfecționarea, creșterea profitului în condiții de concurență liberă și loială. Controlul urmărește, în principal, funcționarea unităților de producție la capacitatea normală, chiar maximă, pe criterii de eficiență și rentabilitate.

Statul joaca un rol deosebit de important în conducerea societății, în rezolvarea problemelor pe care le ridică construcția socio-economică a tării, mai ales în etapa actuală de tranzacție spre economia de piață.

Controlul financiar îndeplinește un rol deosebit de important în întreaga viață economico-socială, în aplicarea principiilor autoconducerii și autogestiunii economico financiare. În esență controlul financiar trebuie să contribuie la obținerea unei eficiențe maxime în folosirea resurselor materiale și financiare ale societății.

Din conținutul controlului financiar se remarcă:

verificarea modului de aplicare practică a politicii financiare;

verificarea gospodăririi judicioase a mijloacelor materiale și bănești, combaterea oricărei forme de risipă în cheltuirea fondurilor societăților și realizarea unui strict regim de economie;

analiza modului de transpunere în viață a noului mecanism economico-financiar și de întărire a autoconducerii și autogestiunii economico-financiară.

Pe parcursul acțiunii de control organul de control utilizează o serie de tehnici și procedee specifice.

Astfel, în cazul metodologiei privind controlul TVA se utilizează următoarele procedee de control:

1. Studiul general prealabil, având ca principale obiective: modul de organizare a evidenței tehnico-operative și contabile, situația de fapt existentă cu privire la activitatea ce urmează a se controla.

Astfel, cu această ocazie organul de control verifică modul de organizare a evidenței taxei pe valoarea adăugată, în corespondență cu sumele înscrise în jurnalele pentru cumpărări și vânzări. În cazul agenților economici care utilizează tehnica de calcul și respectiv varianta contabilă informatizată, organul de control trebuie să verifice existența aprobării de către autoritatea fiscală a folosirii acestui procedeu în cadrul evidențelor financiar-contabile.

De asemenea, controlul taxei pe valoarea adăugată presupune controlul evidențelor cu privire la furnizori și asupra facturilor primite de la aceștia. De cele mai multe ori, organul de control constată o evidență defectuoasă întrucât facturile sunt anexate ordinelor de plată și ca urmare îndosariate în jurnalele de casă sau de bancă. Ca urmare, în situația în care o factură este achitată în mai multe rate, fie în numerar, fie prin virament, pe parcursul mai multor luni, se înregistrează o deficiență a activității financiar-contabile, devenind dificilă stabilirea raporturilor de decontare cu furnizorul respectiv. Totodată există posibilitatea înregistrării eronate a TVA deductibile. În acest caz se pot întâlni mai multe situații: fie înregistrarea dublă sau triplă facturii de la furnizor, fie omiterea înregistrării, fie pierderea facturii furnizorului și păstrarea în contabilitate a mai multor copii ale documentului.

2. Controlul documentar contabil, ca procedeu de stabilire a legalității, realității și eficienței operațiunilor și activității economico-financiare.

Acest procedeu se utilizează cu caracter preventiv și operativ, în cazul documentelor ce se primesc la serviciul contabilitate pentru înregistrarea în notele contabile sau fișele de cont, precum și a completării jurnalului pentru vânzări și cumpărări. De asemenea, se utilizează în condițiile întocmirii decontului de TVA.

Controlul documentar-contabil se utilizează și cu caracter ulterior în condițiile în care organul de control verifică efectuarea plății TVA la termen sau a accesoriilor (dobânzi și penalități) calculate la ultima verificare.

Acest procedeu se exercită printr-o serie de tehnici care se utilizează selectiv sau combinat în funcție de obiectivul controlat:

controlul cronologic

controlul invers cronologic b#%l!^+a?

controlul reciproc

controlul încrucișat

investigația

analiza și studiul general

comparația

calculul de control

examenul critic

balanța de verificare

Controlul cronologic se exercită în ordinea întocmirii, înregistrării și îndosarierii documentelor. Documentele se examinează în fiecare zi, la rând, în ordinea în care sunt păstrate sau îndosariate, fără nici o grupare sau sistematizare prealabilă. În mod concret se controlează Jurnalul pentru vânzări, Jurnalul pentru cumpărări, Registrul de casă, Balanțele de verificare, Deconturile de TVA aferente perioadei supuse controlului, etc.

Controlul invers cronologic se exercită de la sfârșitul spre începutul perioadei de control. Această modalitate se folosește când la constatarea unei abateri este nevoie să se stabilească momentul când aceasta s-a produs, sau când se constată anumite erori ori omisiuni de înregistrare. De exemplu, se constată în Jurnalul pentru cumpărări o înregistrare repetată a unui bon fiscal de aprovizionare cu combustibil. Organul de control va proceda la o verificare amănunțită a întregului jurnal în scopul identificării eventualelor duble înregistrări.

Controlul sistematic sau pe probleme presupune gruparea documentelor pe probleme și apoi controlul lor în ordine cronologică. Este o modalitate mai eficientă de examinare a documentelor și înregistrărilor contabile prin aceea că dă posibilitatea să se urmărească cu mai multă atenție un obiectiv. Deci eventualitatea omisiunilor este mai redusă și se pot stabili concluzii în legătură cu fiecare problemă în parte. În mod concret se fixează c aobiectiv urmărirea plății la termen a TVA. Astfel, sunt selecționate: documentele de bancă ( extrasele de cont și ordinele de plată), deconturile de TVA, fișele de cont, notele contabile precum și balanțele de verificare. Apoi se efectuează controlul lor în ordine cronologică.

Controlul reciproc constă în cercetarea și confruntarea la aceeși unitate a unor documente și evidențe cu conținut identic, însă diferite ca formă, pentru aceleași operații sau operații diferite însă legate reciproc. Spre exemplu, se compară factura emisă către client cu Jurnalul pentru vânzări. Pot apărea următoarele trei situații:

suma înscrisă în cele două documente este identică;

suma înscrisă în factură este mai mare decât cea din jurnal. În acest caz se efectuează corecția și se calculează accesorii (dobânzi și penalități) pentru plata cu întârziere a diferenței de TVA;

suma din factură este mai mică decât cea din Jurnalul pentru vânzări. În acest caz organul de control stabilește necesitatea unei stornări, iar sumele plătite în plus ca fiind nedatorate pot fi compensate în perioada imediat următoare, cu Tva datorată la plată.

În mod asemănător pot fi comparate chitanțele, facturile fiscale, registrul de casă și Jurnalul pentru cumpărări:

facturile fiscale și bonurile fiscale pentru cumpărarea de carburanți auto au fost înregistrate eronat în jurnalul pentru cumpărarări și în registrul de casă. În acest caz se procedează la întocmirea unei note contabile pentru corectarea valorii respective, fapt care va afecta suma totală a TVA deductibilă și implicit a TVA de plată.

Facturile fiscale aferente achizițiilor nu au fost înregistrate în jurnalul pentru cumpărări, ele fiind trecute direct în conturile de cheltuieli fără deducerea TVA aferente. Corectarea acestei erori presupune următoarele operațiuni:

stornarea notelor contabile

înregistrarea în jurnalul pentru cumpărări

înregistrarea corectă în evidența contablă a facturilor fiscale

calculul corect al TVA ( de plată sau de recuperat)

calcularea corectă a impozitului pe profit

majorarea rezultatului exercițiului și repartizarea acestuia

Controlul încrucișat constă în cercetarea și confruntarea tuturor exemplarelor unui document, existent la unitatea controlată și la alte unități cu care s-au efectuat decontări, de la care s-au primit sau cărora li s-au livrat materiale, produse,mărfuri, servicii sau alte valori materiale. Controlul încrucișat cuprinde și documente sau evidențe diferite din a căror confruntare se pot desprinde neconcordanțe care privesc aceeași operație. Astfel, se poate confrunta:

originalul facturii rămase la client cu copia existentă la furnizor;

extrasul de cont primit de la bancă cu copia rămasă la bancă;

copia chitanței aflate în chitanțier cu originalul aflat în posesia plătitorului;

datele din conturile de clienți și debitori din cadrul aceluiași agent economic cu cele b#%l!^+a?din conturile “furnizori” și “clienți” ale altor agenți economici și invers;

factura de la furnizor cu nota de recepție și constatare diferențe, iar acestea cu jurnalul pentru cumpărări;

registrul de casă cu avansul spre decontare, iar acesta cu registrul privind avansurile acordate etc.

Exemplu: Garda Financiară efectuează un control inopinat la o societate comercială care achiziționează mărfuri, în vederea comercializării “en –gros”. Comisarul Gărzii Financiare solicită actele de proveniență a mărfii aflată la vânzare. În urma studierii documentului se constată că în factura emisă de vânzător sunt înscrise mărfurile livrate către cumpărător sub aspectul cantităților, prețurilor unitare, valorii totale precum și a TVA aferentă acestora.

Situații posibile :

Factura emisă de vânzător să corespundă întocmai cu cea existentă în evidența contabilă a cumpărătorului, ceea ce înseamnă că nu s-a produs nici o neregulă;

Factura aflată în evidențele contabile ale cumpărătorului nu se regăsește în contabilitatea vânzătorului, ceea ce înseamnă că vânzătorul nu și-a înregistrat TVA colectată cuvenită bugetului de stat. În conformitate cu Legea nr.87/1994 R, “ fapta de a nu evidenția prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte veniturile realizate…. cu consecința diminuării creanței bugetare constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 8 ani ;

Dacă datele din exemplarul 1 al facturii aflate la cumpărător nu corespund cu datele din exemplarul 2 aflat la vânzător, documentul se supune expertizei grafologice pentru a se determina falsul. Acest fapt constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

2.3. REALIZAREA INSPECȚIEI FISCALE

Activitatea de inspecție fiscală se organizează și se desfășoară în baza unor programe anuale, trimestriale și lunare aprobate în condițiile stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, respectiv prin acte ale autorităților administrației publice după caz.

În conformitate cu prevederile art.99 din Codul de procedura fiscală, înaintea desfășurării inspecției fiscale, organul fiscal are obligația să înștiințeze contribuabilul în legătură cu acțiunea care urmează să se desfășoare, prin transmiterea unui aviz de inspecție fiscală. Avizul de inspecție fiscală se comunică contribuabilului în scris, înainte de începerea inspecției fiscale, astfel:

cu 30 de zile pentru marii contribuabili;

cu 15 zile pentru ceilalți contribuabili.

Comunicarea avizului de inspecție fiscală nu este necesară în următoarele cazuri :

pentru soluționarea unor cereri ale contribuabilului,

în cazul unor acțiuni îndeplinite ca urmare a solicitării unor autorizații, potrivit legii,

în cazul controlului inopinat.

Inspecția fiscală se desfășoară, de regulă, în spațiile de lucru și în timpul programului de lucru ale contribuabilului îi va fi efectuată în așa fel încât să afecteze cât mai puțin activitatea curentă a contribuabililor și să utilizeze eficient timpul destinat acestei activități. Inspecția fiscală se exercită pe baza principiilor independenței, unicității, autonomiei, ierarhizării, teritorialității și descentralizării.

La începerea inspecției fiscale, inspectorul este obligat să prezinte contribuabilului legitimația de inspecție și ordinul de serviciu semnat de conducătorul organului de control. Începerea inspecției fiscale trebuie consemnata în registrul unic de control.

La finalizarea inspecției fiscale, contribuabilul este obligat să dea o declarație scrisă, pe propria răspundere, din care să rezulte că au fost puse la dispoziție toate documentele și informațiile solicitate pentru inspecția fiscală. În declarație se va menționa și faptul ca au fost restituite toate documentele solicitate și puse la dispoziție de contribuabil.

Contribuabilul are obligația să îndeplinească măsurile prevăzute în actul întocmit cu ocazia inspecției fiscale, în termenele și condițiile stabilite de organele de inspecție fiscală. Potrivit prevederilor art.107 din Codul de procedură fiscală, rezultatul inspecției fiscale va fi consemnat într-un raport scris, în care se vor prezenta constatările inspecției, din punct de vedere faptic și legal.

Inspecția fiscală se exercită exclusiv, nemijlocit și neîngrădit prin Agenția Națională de Administrare Fiscală sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, sau de alte autorități care sunt competente, potrivit legii, să administreze impozite, taxe, contribuții sau alte sume datorate bugetului național general consolidat. b#%l!^+a?

Astfel, putem spune că organele competente să efectueze o inspecție fiscală sunt în prezent următoarele:

Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin organismele specializate, pentru impozitele, taxele, contribuțiile datorate unei componente centrale a sistemului bugetar;

serviciile specializate ale administrației publice locale, pentru impozitele, taxele, contribuțiile datorate bugetelor locale;

Direcția de inspecție financiar-fiscală din cadrul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, pentru marii contribuabili;

Organele din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, pentru datoria vamală.

Competența privind efectuarea inspecției fiscale se poate delega altui organ fiscal.

Agenția Națională de Administrare Fiscală, înființată prin O.G. nr. 86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materie financiar-fiscală, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 609/2003, este organ de specialitate al administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, cu buget propriu, aflată în subordinea Ministerului Finanțelor Publice.

Agenția Națională de Administrare Fiscală își desfășoară activitatea în domeniul impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor venituri bugetare, fiind responsabilă, atât la nivel central, cât și la nivel teritorial, în numele și în contul statului, de aplicare a legislației privind impozitele, taxele, contribuțiile și alte venituri ale bugetului de stat, precum și veniturile altor autorități și instituții publice centrale sau ale Comunității Europene, a căror administrare este conferită prin acte normative sau convenții, exclusiv veniturile datorate în vamă.

Sintetic, inspecția fiscală presupune succesiunea a patru etape principale: selectarea contribuabililor pentru inspecția fiscală; emiterea și comunicarea avizului de inspecție fiscală; desfășurarea propriu-zisă a inspecției fiscale; pregătirea și emiterea raportului de inspecție fiscală.

A. Selectarea contribuabililor pentru inspecția fiscală

Potrivit art. 100 din Codul de procedură fiscală, selectarea contribuabililor ce urmează a fi supuși inspecției fiscale este efectuată de către organul competent. Contribuabilul nu poate face obiecții cu privire la procedura de selectare folosită.

Selectarea unităților în vederea efectuării inspecției fiscale are la bază principiul general al tratamentului egal aplicat tuturor contribuabililor care fac parte din aceiași categorie și din același domeniu de activitate.

Selectarea contribuabililor pentru control se realizează pe baza următoarelor criterii:

verificarea cel puțin o dată în cadrul termenului de prescripție a contribuabililor mari;

selectarea celorlalți contribuabili se efectuează pe baza următoarelor principii:

contribuabili care sistematic nu depun declarațiile fiscale;

contribuabili care depun declarații fiscale cu erori, deficiențe și neconcordanțe;

contribuabili care lucrează în domenii de activitate cu frecvență ridicată de acte de evaziune fiscală constatate la controalele anterioare;

contribuabili care sistematic înregistrează pierderi;

contribuabili în privința cărora există informații privind practicarea evaziunii fiscale;

contribuabili la care se constată sistematic neachitarea obligațiilor fiscale.

Realizarea faptică a acestor activități este asigurată de Direcția Generală de Inspecție Financiar-fiscală din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

În teritoriu, la nivelul județelor și al municipiului București, activitatea de inspecție financiar-fiscală este realizată de structuri specializate, organizate în cadrul Direcțiilor Generale ale Finanțelor Publice.

B. Avizul de inspecție fiscală

Înaintea desfășurării inspecției fiscale, organul fiscal are obligația să înștiințeze contribuabilul în legătură cu acțiunea care urmează să se desfășoare, prin transmiterea unui aviz de inspecție fiscală.

Avizul de inspecție fiscală va cuprinde în mod obligatoriu:

temeiul juridic al inspecției fiscale;

data de începere a inspecției fiscale; b#%l!^+a?

obligațiile fiscale și perioadele ce urmează a fi supuse inspecției fiscale;

posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecției fiscale.

Amânarea datei de începere a inspecției fiscale se poate solicita, în scris, conducerii inspecției fiscale, o singură dată și numai pentru motive justificate, în termen de cinci zile lucrătoare de la data primirii avizului de inspecție fiscală, pentru maximum 30 de zile.

În cazul în care contribuabilul prezintă motive întemeiate pentru amânarea inspecției fiscale, unitatea cu atribuții în acest domeniu, comunică contribuabilului data la care acțiunea a fost reprogramată.

Avizul de inspecție fiscală se comunică contribuabilului în scris înainte de începerea inspecției fiscale astfel:

cu 30 de zile pentru marii contribuabili;

cu 15 zile pentru ceilalți contribuabili.

Pe durata unei inspecții fiscale pentru soluționarea unei cereri a contribuabilului, organul de inspecție poate decide efectuarea unei inspecții generale sau parțiale. În acest caz, prin excepție de la termenele enunțate, avizul de inspecție se comunică contribuabilului chiar în cursul efectuării inspecției pentru soluționarea cererii.

Prin excepție, comunicarea avizului de inspecție fiscală nu este necesară în următoarele situații:

pentru soluționarea unor cereri ale contribuabilului;

în cazul unor acțiuni îndeplinite ca urmare a solicitării unor autorități, potrivit legii;

în cazul controlului inopinat și al controlului încrucișat;

în cazul refacerii controlului ca urmare a unei dispoziții de reverificare cuprinse în decizia de soluționare a contestației.

C. Desfășurarea propriu-zisă a inspecției fiscale

C.1. Locul și orarul desfășurării inspecției fiscale

Inspecția fiscală se desfășoară, de regulă, în spațiile de lucru ale contribuabilului. Contribuabilul trebuie să pună la dispoziție un spațiu adecvat, precum și logistica necesară desfășurării inspecției fiscale. Atunci când nu există un spațiu de lucru adecvat pentru derularea inspecției fiscale, activitatea se poate desfășura fie la sediul organului fiscal, fie în orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.

Indiferent de locul unde se desfășoară inspecția fiscală, organul fiscal are dreptul să inspecteze locurile în care se desfășoară activitatea, în prezența contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta.

Inspecția fiscală se desfășoară, de regulă, în timpul programului de lucru al contribuabilului. Prin excepție, ea se poate derula și în afara programului de lucru, dar cu acordul scris al contribuabilului și cu aprobarea conducătorului organului fiscal.

Durata efectuării inspecției fiscale este stabilită de organele de inspecție fiscală sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, în funcție de obiectivele inspecției, și nu poate fi mai mare de 3 luni. În cazul marilor contribuabili, dat fiind volumul mare de aspecte ce urmează a fi supuse controlului, durata de efectuare a inspecției fiscale nu poate depăși 6 luni.

C.2. Regulile desfășurării inspecției fiscale

Art. 105-107 din Codul de procedură fiscală configurează principalele reguli care guvernează desfășurarea inspecției fiscale:

Inspecția fiscală va avea în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt și raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere.

Inspecția fiscală va fi efectuată în așa fel încât să afecteze cât mai puțin activitatea curentă a contribuabililor și să utilizeze eficient timpul destinat inspecției fiscale.

De regulă, inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării.

Prin excepție, conducătorul inspecției fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii inspecției fiscale și până la data împlinirii termenului de prescripție, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora.

În situația în care din instrumentarea cauzelor penale de către organele competente nu rezultă existența prejudiciului, reverificarea dispusă în temeiul legii nu este urmată de emiterea deciziei de impunere.

Inspecția fiscală se exercită pe baza următoarelor principii: independenței, unicității, autonomiei, ierarhizării, teritorialității și descentralizării.

Activitatea de inspecție fiscală se organizează și se desfășoară în baza unor programe anuale, trimestriale și lunare aprobate în condițiile stabilite prin ordin al președintelui b#%l!^+a?Agenției Naționale de Administrare Fiscală, respectiv prin acte ale autorităților administrației publice locale, după caz.

La începerea inspecției fiscale, inspectorul este obligat să prezinte contribuabilului legitimația de inspecție și ordinul de serviciu semnat de conducătorul organului de control. Începerea inspecției fiscale trebuie consemnată în registrul unic de control.

La finalizarea inspecției fiscale, contribuabilul este obligat să dea o declarație scrisă, pe propria răspundere, din care să rezulte ca au fost puse la dispoziție toate documentele și informațiile solicitate pentru inspecția fiscală. În declarație se va menționa și faptul că au fost restituite toate documentele solicitate și puse la dispoziție de contribuabil.

Contribuabilul are obligația să îndeplinească măsurile prevăzute în actul întocmit cu ocazia inspecției fiscale, în termenele și condițiile stabilite de organele de inspecție fiscală.

Contribuabilul are obligația să colaboreze la constatarea stărilor de fapt fiscale. Acesta este obligat să dea informații, să prezinte la locul de desfășurare a inspecției fiscale toate documentele, precum și orice alte date necesare clarificării situațiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal.

La începerea inspecției fiscale, contribuabilul va fi informat că poate numi persoane care să dea informații. Dacă informațiile contribuabilului sau cele ale persoanei numite de acesta sunt insuficiente, atunci inspectorul fiscal se poate adresa și altor persoane pentru obținerea de informații.

Pe toată durata exercitării inspecției fiscale contribuabilii supuși acesteia au dreptul de a beneficia de asistență de specialitate juridică.

Contribuabilul are dreptul de a fi informat pe parcursul desfășurării inspecției fiscale asupra constatărilor rezultate din inspecția fiscală.

La încheierea inspecției fiscale, organul fiscal va prezenta contribuabilului constatările și consecințele lor fiscale, acordându-i acestuia posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere, cu excepția cazului în care bazele de impozitare nu au suferit nici o modificare în urma inspecției fiscale sau a cazului în care contribuabilul renunță la acest drept și notifică acest fapt organelor de inspecție fiscală.

Data, ora și locul prezentării concluziilor vor fi comunicate contribuabilului în timp util.

Contribuabilul are dreptul să prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la constatările inspecției fiscale.

2.4. ÎNTOCMIREA ACTELOR DE INSPECȚIE FISCALĂ

La întocmirea actelor de control financiar de către organele cu atribuții în domeniu, vor fi respectate prevederile Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 889/2005 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aparatul de control financiar al statului din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

Potrivit actului normativ mai sus menționat, organele de control financiar întocmesc, de regulă, următoarele acte de control:

proces-verbal de control financiar;

proces-verbal intermediar;

proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor;

notă de constatare;

notă unilaterală;

notă de prezentare;

raport de inspecție fiscală.

a) Procesul-verbal de control financiar este un act bilateral care se semnează de către organul de control financiar și de reprezentantul legal al agentului economic. Neregulile constatate se vor consemna în procesul-verbal de control financiar în mod obligatoriu, cu precizarea concretă a actelor normative încălcate (articol, alineat) și cu determinarea exactă a influențelor financiare, bugetare și gestionare nefavorabile.

Pentru fiecare abatere constatată prin procesul-verbal de control financiar se vor înscrie măsurile luate operativ în timpul controlului financiar, cu mențiunea documentelor pe baza cărora s-au materializat, sau măsurile dispuse în sarcina agentului economic, cu indicarea termenului de raportare a îndeplinirii acestora.

b) Procesul –verbal intermediar este un act bilateral care se semnează de către organul de control financiar și de reprezentantul legal al agentului economic. Acesta se întocmește la unitățile subordonate agentului economic, are structura procesului-verbal de control financiar și nu poate fi atacat pe cale administrativă sau judecătorească. Constatările din procesul-verbal intermediar se vor analiza și se vor prelua în procesul-verbal de control financiar, în funcție de prevederile legale, de realitatea constatărilor și de respectarea procedurilor specifice de control.

c) Nota de constatare se întocmește atunci când în cursul controlului financiar se fac b#%l!^+a?constatări a căror reconstituire ulterioară nu este întotdeauna posibilă sau care nu pot fi dovedite și în alte situații apreciate de organele de control financiar. Nota de constatare se semnează de organul de control financiar, de către reprezentantul legal al agentului economic și de persoanele la care se referă constatarea, precum și de martori, după caz. Nota de constatare este anexă la procesul-verbal de control financiar.

d) Nota unilaterală se întocmește în cazurile în care, în urma controlului financiar, nu s-au constatat abateri ori, acestea, prin volumul și importanța lor, nu justifică întocmirea de procese-verbale de control financiar. În nota unilaterală, organele de control financiar vor arată, concret, ce anume documente au controlat și constatările făcute.

e) Nota de prezentare

La actele de control încheiate se anexează notele de prezentare care vor cuprinde, în principal, următoarele:

organele sau persoanele, după caz, în afara agentului economic controlat, ce au dat dispoziții care au determinat abaterile respective;

problemele care necesită control financiar în continuare sau extinderea controlului la alți agenți economici, făcându-se propunerile corespunzătoare;

măsurile ce trebuie luate în continuare de agentul economic controlat și de organul care a dispus controlul financiar;

propuneri de aplicare a unor sancțiuni disciplinare, de imputare sau de transmitere organelor abilitate prin lege pentru efectuarea cercetărilor după caz;

propuneri de modificare, completare, actualizare a cadrului normativ în domeniul supus controlului financiar.

Raportul de inspecție fiscală se întocmește de echipa de inspecție fiscală pentru consemnarea rezultatelor, indiferent dacă se stabilesc sau nu diferențe de obligații fiscale suplimentare în cadrul unei inspecții fiscale generale sau parțiale.

2.5. VALORIFICAREA REZULTATELOR DIN INSPECȚIA FISCALĂ

 Rezultatul inspecției fiscale va fi consemnat într-un raport scris, în care se vor prezenta constatările inspecției din punct de vedere faptic și legal.

Dacă, ca urmare a inspecției, se modifică baza de impunere, raportul întocmit va sta la baza emiterii deciziei de impunere. În cazul în care baza de impunere nu se modifică, acest fapt va fi comunicat în scris contribuabilului.

Contribuabilul are obligația să îndeplinească măsurile prevăzute în actul întocmit cu ocazia inspecției fiscale, în termenele și condițiile stabilite de organele de inspecție fiscală.

Raportul de inspecție fiscală privind rezultatele inspecției fiscale conține următoarele elemente principale:

datele de identificare ale contribuabilului;

numele/prenumele, funcția organelor de inspecție fiscală;

perioada în care s-a efectuat inspecția fiscală;

fundamentarea constatărilor;

sinteza rezultatelor inspecției fiscale pe fiecare obligație fiscală și pe fiecare an fiscal;

punctul de vedere al contribuabilului cu privire la constatările inspecției;

măsurile propuse de inspectori pentru remedierea deficiențelor constatate și intrarea în legalitate;

persoanele răspunzătoare pentru abaterile constatate și sancțiunile contravenționale aplicate.

Raportul de inspecție fiscală se semnează de către organele care au realizat acțiunea, se avizează de șeful de serviciu, se aprobă de conducătorul de inspecție fiscală, după care se trimite unității fiscale unde este arondat contribuabilul, pentru emiterea deciziei de impunere.

Atunci când din controlul documentelor și activităților ce fac obiectul acțiunii de verificare nu se constată abateri cu caracter economic sau se constată, dar importanța acestora este nesemnificativă, nu se mai întocmește proces-verbal de control, ci numai o notă unilaterală semnată numai de către inspectorul financiar care a efectuat controlul.

Pentru fiecare obiectiv din tematica de control, în nota unilaterală se înscriu toate activitățile și documentele controlate și rezultatele constatate.

Organele fiscale vor sesiza organele de urmărire penală în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecțiilor fiscale și care ar putea întruni elemente constitutive ale unei b#%l!^+a?infracțiuni, în condițiile prevăzute de legea penală. În aceste situații organele de inspecție au obligația de a întocmi proces-verbal semnat de organul de inspecție și de către contribuabilul supus inspecției, cu sau fără explicații ori obiecțiuni din partea contribuabilului. În cazul în care cel supus controlului refuză să semneze procesul-verbal, organul de inspecție fiscală va consemna despre aceasta în procesul-verbal. În toate cazurile procesul-verbal va fi comunicat contribuabilului.

În procesele-verbale de control se înscriu, o dată cu abaterea constatată, prevederile legale nerespectate, consecințele economice ale abaterii, persoanele vinovate și măsurile de intrare în legalitate dispuse și efectuate operativ în timpul controlului sau cele care urmează a fi inițiate, în continuare, după terminarea acțiunii de verificare. Procesul-verbal de control este un act încheiat cu ocazia inspecțiilor fiscale realizate prin control inopinat.

CAPITOLUL III. S.C. BOROMIR S.A. – BAZĂ DE CERCETARE PRIVIND ORGANIZAREA ȘI EFECTUAREA INSPECȚIEI FISCALE

3.1. ISTORIC, FORMA JURIDICĂ

Denumire : SC Boromir SA Buzău;

Sediul : Județul Buzău, Localitatea Buzău, Strada Șantierului, Numărul 37;

Forma juridică : societate pe acțiuni;

Codul fiscal : RO1145077;

Numărul de înregistrare la Oficiul Registrului Comertului : J10/184/1991;

Data înființării : în anul 1991, pe baza H.G. nr. 1353/1990, prin preluarea integrală a patrimoniului IMP Buzău sub denumirea SC Spicul SA Buzău;

Durata de funcționare : nelimitată;

Pagina de internet : www.boromir.ro;

Date de contact : telefon : 0238446705, fax : 0238436646;

Adresa de e-mail : [anonimizat]

SC BOROMIR PROD SA BUZĂU, a fost înființată ca societate comercială pe acțiuni în baza legii 15/1990 prin preluarea activului și pasivului fostei Întreprinderi de Morărit și Panificație Buzău. Înființarea SC BOROMIR PROD SA Buzău (sub denumirea SC SPICUL SA Buzău) s-a facut prin Hot. Guvern nr. 1353/1990, act normativ care stabilește și statutul inițial al societății.

La data de 11.06.2002, prin actul adițional nr. 2241 s-a modificat denumirea societății în SC BOROMIR PROD SA.

3.2. PROFILUL ACTIVITĂȚII, STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

Societatea Boromir SA Buzău face parte din grupul Boromir, din care mai fac parte și următoarele societăți: SC Boromir IND SRL, SC Hardwood SRL, SC Comcereal SA Valcea, SC Moara Cibin SA, SC Amylon SA, SC Extrasib SA, SC Comcereal SA, Eurostar Invest SRL.

Născută în respectul tradiției, dar cu o perspectivă modernă asupra acestui domeniu, atât de vechi și totuși atât de puțin exploatat, societatea s-a dezvoltat și și-a diversificat activitatea oferind pieței atât produse tradiționale, cât și produse noi, de care piața românească avea nevoie.

Compania de morărit și panificație Boromir a fost înființată în 1994 iar în prezent compania deține 4 mori (Râmnicu Vâlcea, Deva, Buzău și Sibiu) iar capacitatea de morărit depășește în prezent 1,300 tone de făină/zi. Boromir produce o gamă variată de cozonaci, b#%l!^+a?cornuri, biscuiți, pișcoturi, paste și produse zaharoase. Compania este acționar majoritar al producătorului de dulciuri Amylon Sibiu și al producătorului de paste făinoase Propast Iași.

Boromir Prod SA Buzau are ca obiect de activitate fabricarea pâinii, prăjiturilor și a produselor proaspete de patiserie. Societatea oferă clienților săi adat produse tradiționale cât și produse noi de o calitate excepțională. În anul 1994 se fondează societatea comerciala Boromir Ind. având ca obiect principal de activitate morăritul și panificația.

Boromir SA a avut o dezvoltare rapidă, ajungând să dețină aproximativ 10% din activitatea de morărit din toată țara, prin achiziționarea a trei mori, aflate în Sibiu, Buzău, Deva, beneficiind în același timp și de noi piețe de desfacere.

Capitalul social și structura acestuia

Ca structură, persoanele juridice dețin 88.57%, din capitalul social, iar persoanele fizice dețin 11,43%.

În 1994 a luat ființă S.C. BOROMIR SA, aparținând grupului Boromir, un grup însemnat din industria alimentară. Obiectul principal de activitate îl constituie achiziția, prelucrarea cerealelor, precum și valorificarea superioară a făinurilor prin secțiile proprii de panificație și patiserie.

Societatea are sediul central la adresa str. Târgului, nr. 2, Râmnicul Vâlcea. Aceasta are numărul de înregistrare la Registrul Comerțului J38/1136/1994 și codul de identificare fiscală: 66334476.

În 1994 ia ființă societatea comercială S.C. BOROMIR IND Rm. Vâlcea. Preia Moara Cibin din Sibiu în 1998, iar la sfârșitul anului 2001, S.C. BOROMIR IND Rm. Vâlcea a devenit acționar majoritar. Moara Cibin este dotată cu mori performante ce procesează grâu moale, grâu dur și porumb. A fost preluată în anul 2000 moara de grâu din Buzău. Moara produce în special făinuri superioare, putând realiza întreaga gamă sortimentală de produse de morărit și panificație.

În perioada 1999 – 2002 S.C. BOROMIR IND Rm. Vâlcea achiziționează unități de tip Comcereal, având ca obiect principal activitatea de achiziție, păstrare și valorificare a cerealelor. Iar în 2013 pe lângă cele trei societăți, BOROMIR IND Rm. Vâlcea, BOROMIR PROD SA Buzău și Moara Cibin din SIBIU, Grupul Boromir mai deține puncte de lucru la Deva, Hunedoara, Iași, Slobozia.

Pe parcursul anilor, societatea își schimbă de mai multe ori structura acționarilor. Compania Boromir a fost listată la Bursa de valori București pe data de 15.01.1997 cu un capital social de 23.306.373,80 RON și o capitalizare bursieră de 31.463.605 RON; au fost emise un număr de 233 063 738 de acțiuni la o valoare nominală de 0,10 RON.

Compania prezintă următoarea structură a acționariatului, conform datelor afișate pe site-ul Bursei de valori București. Aceste date fiind înregistrate la data de 31.10 .2012

3.3. SISTEMUL INFORMAȚIONAL-CONTABIL

Situațiile financiare sunt întocmite în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, privind societățile comerciale, actualizată, cu completările și actualizările ulterioare, Legii nr. 82/1991, Legea contabilității , cu modificările și completă rile ulterioare , Regulamentul nr 704/1993 de aplicare a Legii contabilității nr.82/1991, Legea nr. 571/2003, Codul fiscal, HG nr. 44/2004 , ce reglementează Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal,Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene.

3.4. PRINCIPALII INDICATORI ECONOMICO-FINANCIARI PE PERIOADA 2012 – 2014

Necesitatea cunoașterii situației economice a S.C. BOROMIR S.A. în vederea elaborării unor măsuri de eficientizare a activității implică folosirea mijloacelor de investigare ale analizei economic-financiare.

Pentru aceasta analiza se folosesc date din bilanțurile contabile și conturile de profit de pierderi din anii 2012-2014 după cum sunt prezentate în Tabelul nr.1 și Tabelul nr.2.

Tabelul 3.1.

b#%l!^+a?

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERI întocmit pentru perioada 2012-2014

(Sursa: www.boromir.ro )

Tabelul 3.2.

Situația bilanțului firmei S.C. BOROMIR S.A. pentru perioada 2012-2014

(Sursa: www.boromir.ro )

1.     Analiza echilibrului financiar pe baza bilanțului

Analiza poziției financiare se realizează pe baza bilanțului și are rolul de a evidenția cu ajutorul indicatorilor modul în care se realizează echilibrul financiar al firmei și de asemenea de a se studia gradul de exigibilitate al activelor, respective pasivelor din bilanț.

b#%l!^+a?

Graficul 3.1. Evoluția profitului net

(Sursa: realizat de autor)

Caracterizarea dinamicii elementelor bilanțiere de activ, respectiv de pasiv, presupune utilizarea mărimilor absolute, dar și a celor relative. Analiza structurii patrimoniale presupune investigarea acelorași elemente cu ajutorul metodei ratelor.

În tabelul 3.3 sunt prezentate ratele de structură ale activului S.C. BOROMIR S.A. pentru perioada 2012-2014, care reflectă compoziția patrimoniului economic al societății, nivelul tehnologiilor utilizate în procesul productiv, constrângerile de ordin tehnic și juridic.

Tabelul 3.3

Ratele de structură ale activului la S.C. Boromir S.A.

(Sursa: realizat de autor)

Graficul 3.2. Ratele de structură ale activului la S.C. Boromir S.A.

(Sursa: realizat de autor)

În Graficul 3.2. se poate vedea că ponderea cea mai mare o au imobilizările corporale, valoarea maximă de 62,92% în anul 2013, asta însemnând că societatea beneficiază de o infrastructură importantă în vederea realizării obiectului de activitate (morărit, panificație), iar cele necorporale cea mai mică (societatea nu utilizează intens aceste categorii de activ-retete).

Scăderea ratei imobilizărilor corporale în anul 2014 reflectă fie cesiunea elementelor de activ imobilizat, fie schimbarea politicii de amortizare (accelerarea ritmului de amortizare). Cel mai bun barometru al relațiilor financiare pe care societatea le are cu alte societăți (investiții de portofoliu, participarea la capitalul altor societăți) îl reprezintă Rata imobilizărilor financiare. De aceea mărimea ratei variază în funcție de intensitatea relațiilor financiare ale societății comerciale Boromir S.A. cu mediul ei extern, de la 4,26 la 10,76%.

Următorul tabel, Tabelul 3.4, cuprinde date referitoare la ratele de structura ale pasivului societății comerciale BOROMIR S.A. Datele din acest tabel reflectă evoluția structurii finanțărilor firmei, gradul de autonomie și de stabilitate al acesteia.

Tabelul 3.4

Ratele de structură ale pasivului la S.C. Boromir S.A.

(Sursa: realizat de autor)

Reprezentarea datelor din tabelul nr. 4 ne indică faptul că societatea are un grad de independență financiară mare, dată de valorile 81,49% din anul 2012 ce crește până la 86,40% în anul 2014, dar și o stabilitate financiară mare. Celelalte rate, ratele de îndatorare, înregistrează valori mai mici.

Graficul 3.3. Ratele de structură ale pasivului la S.C. Boromir S.A.

(Sursa: realizat de autor)

2.     Analiza performanțelor financiare pe baza contului de profit si pierdere

Analiza dinamicii si structurii veniturilor si cheltuielilor se va efectua prin aceleași metode ca si cea a patrimoniului, adică prin metoda indicilor, pentru dinamica, respectiv a ratelor, pentru structură.

Pentru a afla în ce fel au evoluat veniturile firmei în perioada analizată, se va calcula, pentru fiecare categorie de venituri, indicii.

Tabel 3.5

Structura veniturilor ale S.C. BOROMIR S.A. în perioada 2012-2014

%

(Sursa: realizat de autor)

Graficul 3.4. Structura veniturilor în 2012

(Sursa: realizat de autor)

Aceste grafice reflectă ponderea fiecărui tip de venit in total venituri. Astfel se observă că ponderea cea mai mare, în toți anii analizați, o au veniturile din exploatare, însă ponderea acestora nu este aceeași. Scăderea se înregistrează în anul 2012, an în care capătă proporții veniturile extraordinare, care, în ceilalți ani, aproape că nu există. Pondere mică au și veniturile financiare.

Tabel nr. 3.6

Structura cheltuielilor ale S.C. BOROMIR S.A. în perioada 2012-2014

%

b#%l!^+a?

(Sursa: realizat de autor)

Ca și în cazul veniturilor, cheltuielile comportă aproape aceeași structură. Din aceste grafice putem observa că din anul 2012 până în anul 2014, structura este aproximativ aceeași, excepție, și în acest caz, face anul 2012, an în care se înregistrează cheltuieli extraordinare, cu o pondere de 16,46% . Pondere mică, dar deloc neînsemnată, o au și cheltuielile financiare, datorate diferențelor de schimb valutar.

Graficul 3.5. Structura cheltuielilor în 2014

(Sursa: realizat de autor)

4. Analiza rentabilității

Indicatorii de profitabilitate reflectă eficiența economică a firmei, sub diferite aspecte: al consumului de resurse-materiale, umane, financiare, informaționale-angajate în procesul de producție, al comercializării producției fabricate, al gradului în care capitalul propriu aduce profit, dar și la nivel global sub aspectul performanțelor economice ale firmei și, implicit, al interesului investitorilor.

Tabel 3.7

Indicatori de rentabilitate la S.C. Boromir S.A.

(Sursa: realizat de autor)

Graficul 3.6. Evoluția indicatorilor de profitabilitate

(Sursa: realizat de autor)

Analiza lichidității și solvabilității

Lichiditatea reprezintă proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani, iar solvabilitatea reprezintă capacitatea firmei de a face față obligațiilor bănești, respectiv de a-și onora plățile la termen.

Principalii indicatori de lichiditate si solvabilitate ai S.C. BOROMIR S.A. pentru anii 2012-2014 sunt reprezentați în tabelul următor:

Tabel 3.7

Indicatori de lichiditate la S.C. Boromir S.A.

(Sursa: realizat de autor)

În urma analizei se poate observa cum capacitatea firmei de a face față obligațiilor bănești, respectiv de a-și onora plățile la termen este singurul indicator a cărui mărime este într-o ascensiune vizibil mai mare decât a celorlalți indicatori analizați, de la 441,39%, la 635,38%.

CAPITOLUL IV. CAZ PRACTIC: EFECTUAREA INSPECȚIEI FISCALE LA S.C. BOROMIR S.A.

4.1. COLECTAREA INFORMAȚIILOR GENERALE DESPRE CONTRIBUABIL ȘI ÎNAINTAREA AVIZULUI DE INSPECȚIE FISCALĂ

a) Subsemnatul Andrei Vasile, consilier în cadrul M.F.P- A.N.A.F – D.G.F.P. Buzău – Activitatea de Inspecție Fiscală, Serviciul C.F. P.F. și A. F., în baza O.G. 70/1997, aprobată prin Legea 64/1999, a H.G. 1.168/2003, a O.G.62/2002 și H.G. 1.224/2003, pentru perioada de până la 31.12.2003, respectiv O.G. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscală, a legitimațiilor de control nr. 13024, precum și a ordinului de serviciu nr. 766/2014, am efectuat controlul fiscal la SC. BOROMIR S.A.

b) Obiectul controlului: verificarea sumei negative a TVA solicitată la rambursare, de 46.539 lei, care este aferentă perioadei fiscale de la 01.11.2013 până la 30.09.2014, persoana juridică fiind în situația de rambursare a sumei negative de TVA și a bifat caseta corespunzătoare din decontul de TVA înregistrat la organele fiscale teritoriale sub nr. 356128/ 23.10.2014

c) Numărul și data transmiterii avizului de inspecție fiscală: 766/ 15.10.2014

d) Numărul de înregistrare și data începerii inspecției fiscale înscrisă în Registrul unic de control: 4/ 28.11.2014

e) Data ultimei verificări, perioada verificată și valorificarea actului de control:

13.06. 2012 01.01.2012-31.03.2014 3/10.04.2014

f) Perioada supusă controlului: 01.11.2013-31.10.2014

g) Perioada efectuării controlului: 01.11.2013- 30.09.2014

h) Locul desfășurării controlului: La sediul social – Județul Buzău, Localitatea Buzău, Strada Șantierului, Numărul 37

Organele de specialitate din cadrul Serviciului Control Fiscal au efectuat un control privind modul de întocmire și depunere a declarațiilor de impozite si taxe in baza O.G.68/1997 privind procedura de întocmire și depunere a declarațiilor de impozite și taxe, republicat O.MF.2690/1998 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea prevederilor O.G. 68/1997;O.G.11/2001, pentru modificarea și completarea O.G.68/1997;O.G36/200 privind corelarea unor dispoziții din legislație.

Deconturile T.V.A. sunt depuse în termenele legale, iar societatea s-a înregistrat ca plătitor de T.V.A prin opțiune începând cu data de 01.09.2013. Conform balanței de verificare întocmită la 31.10.2014, societatea are TVA de recuperat, care provine din achiziționarea unui spațiu precum și din achiziționarea de materiale, obiecte de inventar. b#%l!^+a?

În urma verificării efectuate, s-a constatat ca începând cu luna octombrie 2013, societatea a înregistrat TVA deductibil și colectat depunând deconturile de TVA, dar nu a depus declarație de mențiuni, în vederea luării în evidența ca plătitor de TVA, deși îndeplinea condițiile de plătitor de TVA.

Prin neîndeplinirea obligației de a solicita înregistrarea ca plătitor de TVA la organul fiscal competent, au fost încălcate prevederile legale, fapt ce constituie contravenție.

DATE DESPRE CONTRIBUABIL

Date de identificare a contribuabilului supus controlului fiscal:

Forma de proprietate : societate pe acțiuni S.A.

3. Conturi bancare:

– cont: RO 27 BTRL 0130 1404 9000 47XX banca: BUZĂU

4. Evoluția cifrei de afaceri si a rezultatului exercițiului financiar, conform ultimelor trei bilanțuri anuale, indiferent de perioada verificată:

5. Verificarea evidentei documentelor cu regim special, cu prezentarea actelor cu care au fost achiziționate documentele cu regim special pe perioada verificării, cu menționarea celor deja aflate in stoc, a celor efectiv consumate sau anulate, precum si a stocului celor ramase:

Documentele cu regim special au fost achiziționate cu documente legale astfel:

·        Facturi fiscale achiziționate cu FF2364517/19.01.2013, 6 blocuri seria MC

·        Chitanțe achiziționate cu FF156784/03.01.2013, 5 blocuri seria MC

6. Persoana care răspunde de conducerea contabilității: Velescu Oana- Dir.economic

7. Administratorul sau persoana desemnata de contribuabil sa il reprezinte pe durata controlului fiscal: Gheorghieș Andrei – Dir. Executiv, legitimat cu C.I, seria KX 150798, CNP 1781205001859.

8. Mențiunea daca s-a efectuat inventarierea patrimoniului conform prevederilor legale și valorificarea acesteia: SC Boromir S.A. a efectuat inventarierea patrimoniului conform prevederilor legale.

9. Clienți si furnizori

9.1. Principalii clienți:

SC AGRICOLA INTERNAȚIONAL S.A.

SC GIRMAR COM. S.R.L.

SC SUPERPAN LUX S.R.L.

9.2. Principalii furnizori: b#%l!^+a?

S.C. COMCEREAL Teleorman

SC AVICOLA IMPEX S.R.L

S.C. ARGUS S.A

4.2. EFECTUAREA PROPRIU-ZISĂ A INSPECȚIEI FISCALE

Denumirea obligației fiscale verificate: Rambursare TVA

1.1. Ultima verificare pe linia T.V.A.: 13.06.2012

1.2. Temei legal:

– Deciziile M.F. 1, 2/2001 și 3/2002 ;

– Codul fiscal privind T.V.A.;

– Legea nr. 571/2003/R Privind codul fiscal cu modificările și completările ulterioare.

2. Perioada verificată: 01.11.2013-30.09.2014

3. Constatări privind baza de impunere a obligației fiscale:

a) Prezentarea constatărilor care modifică baza de impunere (motiv de fapt);

În urma consultării deconturilor de TVA din perioada analizata, și anume 01.11.2013 – 30.09.2014, s-a constatat că s-au înregistrat următoarele:

– Livrări de bunuri și servicii taxabile cu cota de 24% = 167.623 lei

– TVA colectata aferenta serviciilor prestate = 31.848 lei

– Achiziții de bunuri și servicii taxabile cu cota de 24% = 412.565 lei

– TVA aferent bunurilor și serviciilor achiziționate = 78.387 lei

Conform decontului TVA la luna septembrie 2014, înregistrat la Administrația Finanțelor Publice a județului Buzău cu nr. 125698/15.10.2014, în ultima perioadă fiscală nu au avut loc vânzări de bunuri, respectiv prestări de servicii, prin urmare nu s-a înregistrat TVA colectata. Decontul mai sus menționat prezintă următoarele informații:

– Achiziții de bunuri și servicii taxabile cu cota de 24% = 31.265 lei

– TVA aferent bunurilor și serviciilor achiziționate = 5.940 lei

– Suma negativă din deconturile precedente pentru = 40.599 lei

care nu s-a solicitat rambursare

– Suma negativă a TVA (cerută de rambursat) = 46.539 lei

În urma verificării înregistrării documentelor, în special a facturilor privind achizițiile de bunuri și servicii aferente perioadei verificate, s-au constatat următoarele:

1) Nu se acceptă pentru ramburs TVA-ul aferent următoarelor două facturi înregistrate în contabilitate:

– Factura 3000182 / 06.11.2013, primită de la S.C. Vodafone România S.A., având valoare totală de 616,85 lei, din care: valoare fără TVA – 518,36 lei , TVA – 98,49 lei;

– Factura 12547 / 05.06.2014, primită de la S.C. F.F.E.E. Electrică Furnizare Transilvania Nord S.A., având valoare totală de 362,66 lei, din care: valoare fără TVA – 304,76; TVA – 57,90

TVA înscrisă pe facturile mai sus menționate nu se accepta la ramburs pentru că nu pot fi prezentate de către contribuabil documentele în original, doar copiile xerox ale acestora, neîndeplinind prevederile articolului 146 alin 1 din Legea 571/2003 republicată.

2) Nu se acceptă pentru ramburs TVA-ul aferent unei facturi înregistrate în contabilitate, unde datele cumpărătorului sunt eronate.

– Este vorba despre factura 65987 / 14.07.2014, de la S.C. COMCEREAL Teleorman, în care codul fiscal completat în rubrica datelor cumpărătorului nu coincide cu codul fiscal al entității verificate. Valoarea totală a facturii este de 2.480 lei, din care baza – 2.000 lei, TVA – 480 lei.

Se încalcă astfel prevederile art. 155, alin. (5) din Legea 571/2003, cu modificările și completările ulterioare.

3) Nu se acceptă pentru ramburs TVA-ul aferent unei facturi privind achiziția de băuturi alcoolice și produse din tutun destinate acțiunilor de protocol:

– Factura 12568 / 06.03.2014, în valoare totală de 1.325 lei, din care baza – 1.113,45 iar TVA – 211,55 lei.

TVA-ul aferent este nedeductibil din punct de vedere fiscal, potrivit art.147, alin.7, lit b din Legea 571/2003, cu modificările și completările ulterioare.

4) Nu se acceptă pentru ramburs TVA-ul aferent a trei bonuri fiscale de combustibil, întrucât nu se poate demonstra că acest combustibil ar fi fost utilizat în interesul firmei, astfel :

– Bon fiscal 35 / 12.07.2014 de la Mol România, în valoare totală de 145 lei, din care b#%l!^+a?TVA 23,15 lei;

– Bon fiscal 126 / 4.08.2014 de la Lukoil, în valoare totală de 163 lei, din care TVA 26,03 lei;

– Bon fiscal 19 / 30.08.2014 de la Rompetrol, în valoare totală de 105 lei, din care TVA 16,76 lei.

Prin deducerea acestui TVA, s-au încălcat prevederile O.U.G. 34/2014 privind modificările Codului Fiscal.

Total sume neacceptate la rambursare T.V.A. : 813,88 lei

Valoare TVA acceptat pentru rambursare : 46.539 – 814 = 45.725 lei

b) Temeiul de drept pentru încălcarea faptelor constatate este reprezentat de Legea 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, prin articolele 146, 147, 155.

4. Diferența de rambursat calculată de inspecția fiscală : 45.725 lei

5. Calculul obligațiilor fiscale accesorii: nu este cazul

6. Amenzi aplicate: nu este cazul

Situația privind calcularea si virarea TVA

În continuare, s-a efectuat inspecția fiscală în ceea ce privește veniturile și cheltuielile societății. În baza controlului efectuat la S.C. Boromir S.A. s-a întocmit un proces verbal în care s-au constatat:

În anul 2014 Boromir S.A a efectuat cheltuieli cu acțiuni sociale în sumă totală de 915.183.314 lei, structurate astfel:

Cheltuieli cadouri copii _____________________________________ 297.992.143 lei

Cheltuieli cu bilete tratament și odihna ________________________ 509.726.129 lei

Cheltuieli cu transportul la și de la locul de munca_________________ 27.292.042 lei

Cheltuieli cu ajutoare pentru boli grave/înmormântări______________ 80.173.000 lei

Fondul de salarii realizat pe anul 2014 a fost de ___________________2.563.368 lei.

2. În anul 2014 Boromir S.A a acordat salariaților indemnizații de deplasare zilnică în sumă de 270.000 lei, conform Hotărârii Consiliului de Administrație, și a efectuat cheltuieli cu această indemnizație pe anul 2013, în sumă totală de 71.450.000 lei.

3. În perioada Ianuarie – Decembrie 2014, Boromir S.A a consumat pentru desfășurarea activității:

consum de carburanți în valoare de 2.506.609 lei;

piese de schimb și subansambluri aferente acestora în sumă de 2.424.397 lei.

4. Acciza datorată consumului de motorine și benzine aferentă activității pe perioada anului 2014 s-a situat la nivelul sumei de 2.492.867 lei;

Reglementări încălcate

Prin includerea în cheltuieli deductibile a unor sume nedeductibile din punct de vedere fiscal, fapt care a condus la diminuarea impozitului pe profit pe anul 2014, nu au fost respectate următoarele reglementari legale:

1) Codul fiscal privind impozitul pe profit, Titlul II, art.21 privind cheltuielile nedeductibile.

2) Codul fiscal privind impozitul pe profit, Titlul II, Art. 21. alineatul.3, litera a) privind impozitul pe profit,: ,,suma cheltuielilor cu indemnizația de deplasare acordată salariaților, pentru deplasări în țară și în străinătate, care depășește de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice…….” constituie cheltuieli nedeductibile.

3) Ordin M.T.Tc. 14/1982, cap 1: ,,stabilirea consumului normat de combustibil reprezintă cantitatea maxim admisă de a fi consumată de un automobil pentru parcursul efectuat, în condițiile specifice de exploatare…..”.

4) O.U.G.NR.158/2001 privind regimul accizelor, aprobată prin Legea nr.523/2002, art.3: ,,cotele unice aplicate asupra carburanților auto pentru finanțarea drumurilor publice b#%l!^+a?sunt incluse în accizele pentru uleiurile minerale …”.

5) Legea contabilității, legea nr. 82/1991, republicata 2013, Hotărârea 22/6.01.2014 art.1.15:,,veniturile și cheltuielile aferente activităților desfășurate în scopul obținerii de profit se evidențiază din punct de vedere contabil conform reglementarilor contabile, iar calculul impozitului pe profitul rezultat se efectuează conform metodologiei…”.

Modul cum au fost încălcate prevederile legale invocate

Boromir S.A avea dreptul la efectuarea de cheltuieli cu acțiuni social culturale în sumă de 1,5% din fondul de salarii realizat, adică 384.750 lei.

Diferența dintre cheltuielile efective realizate și plafonul admis conform legii, constituie cheltuială nedeductibilă adică 530.678.034 lei.

Includerea pe cheltuieli a sumei de 530.078.034 lei , a condus la diminuarea profitului impozabil cu această sumă și implicit la diminuarea impozitului pe profit cu suma de 530.678.034 lei x 25% = 132.669.509 lei.

Suma deductibilă indemnizației de deplasare este în sumă de 90.800 lei x 2,5 = 227.000 lei și nu toată suma de 270.000 lei, astfel că din suma totală înregistrată pe cheltuieli cu indemnizația numai suma de 227.000 x (171.450.000 lei : 270.000 lei) = 144.145.000 este deductibilă, diferența de 171.450.000 – 144.145.000 = 27.305.000 lei, constituie cheltuială deductibilă și prin includerea ei pe cheltuieli deductibile Boromir S.A a stabilit un profit impozabil mai mic cu aceasta sumă și implicit un impozit pe profit mai mic in sumă de 6.826.250.

Încărcarea costurilor în mod nejustificat cu suma 25.365.818 lei, cauzele constând in:

*distanțe kilometrice nejustificate în suma de 9.581.600 lei

*depășire capacitate rezervor în suma de 3.457.500 lei

*încadrarea incorectă în categoriile de drum în sumă de 1.068.800 lei

*schimburi de ulei peste normativ in sumă de 1.350.000 lei și piese de schimb și materiale nejustificate în suma de 9.907.918 lei

Suma a fost recuperată din drepturile salariale ale angajaților ce au efectuat aceste cheltuieli în mod nejustificat.

Majorarea costurilor cu 60.000.000 lei, datorita unei erori de calcul la preluarea cheltuielilor din evidența primară, astfel:

Înregistrarea ca articol contabil:

ERONAT CORECT

37102 = % 2.099.823.084 37102 = % 2.099.823.084

37121 2.088.801.850 37121 2.028.801.850

607 70.637.850 607 70.637.005

607 = 607 59.615.771 607 = 607 -384.229

Consecința faptei, respectiv cuantificarea prejudiciului și a foloaselor nerealizate

Ca urmare a identificării unor cheltuieli ca fiind nedeductibile din punct de vedere fiscal precum și a altor influențe asupra stabilirii impozitului pe profit au rezultat următoarele: impozitul pe profit pe anul 2003 în valoare 1.770.245.800 lei a fost recalculat la nivelul sumei de 1.686.983.827 lei, diferența de 83.261.973 lei rezultând din cele prezentate mai jos:

Persoane răspunzătoare

b#%l!^+a?

Răspunderea pentru determinarea inexactă a profitului brut, a profitului impozabil, a impozitului pe profit pe anul 2014, precum și a neaplicării corecte a cotei de acciză, revine șefului de birou financiar-contabil și directorului economic al sucursalei.

4.3. CONSTATĂRI REIEȘITE ÎN URMA INSPECȚIEI FISCALE

ALTE CONSTATĂRI

1.                  Organizarea și conducerea evidentei contabile

Normele juridice care reglementează organizarea contabilității agenților economici:

● legea contabilității 82/1991 republicata

● reglementările de aplicare a legii contabilității (ordinul 306)

● ordinul 94/2001

● ordinul 1752/2005

● standardele internaționale de contabilitate eliberate de Comitetul internațional

de contabilitate

Cu ocazia inspecției efectuate la sediul societății, s-au observat următoarele cu privire la organizarea și conducerea contabilității:

a) Entitatea verificată organizează și conduce contabilitatea în partidă dublă, în limba romana și în moneda națională, respectând normele juridice menționate anterior. Compartimentul de contabilitate este externalizat, evidenta contabilă fiind condusă de către un expert contabil, pe baza unui contract de prestări servicii, în conformitate cu Legea Contabilității nr. 82/1991 republicată.

b) Înregistrările în contabilitate se fac cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor după data de întocmire sau de intrare a acestora în unitate și sistematic, în conturi sintetice și analitice, în conformitate cu regulile stabilite pentru fiecare formă de înregistrare în contabilitate.

c) Atât administratorul societății, cât și expertul contabil responsabil pentru conducerea contabilității societății declară că toate documentele rezultate în urma tranzacțiilor entității cu terții au fost înregistrate cronologic în contabilitate, fără omisiuni.

d) Evidenta clienților și furnizorilor, a celorlalte creanțe și obligații se ține pe categorii, precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică. Creanțele și datoriile sunt înregistrate în contabilitate la valoare nominală.

e) Valorile creanțelor și datoriilor privind taxa pe valoarea adăugată înregistrate în contabilitate pe parcursul perioadei analizate au corespuns valorilor declarate către Administrația Finanțelor Publice prin deconturile TVA aferente fiecărei luni calendaristice.

2.                  Utilizarea și conducerea registrelor

Societatea conduce registrele de contabilitate obligatorii prevăzute prin Legea contabilității nr. 82/1991 republicata: Registrul-jurnal, Registrul-inventar și Cartea mare.

De asemenea, pentru completarea corectă a decontului TVA, societatea întocmește lunar jurnale de vânzări și jurnale de cumpărări, în formatul orientativ stabilit prin Ordinul 1372/2008 privind organizarea evidentei în scopul taxei pe valoarea adăugată.

Sumele înscrise în acestea corespund cu sumele înscrise în balanțele de verificare și în deconturile de TVA.

3. Cotele de TVA

Entitatea practică cota standard de 24% pentru toate serviciile prestate în țară (conform prevederilor art. 140 alin. 1 din Codul Fiscal), justificând cu documentele legale prevăzute de legislația în vigoare referitoare la TVA.

DISCUȚIA FINALĂ CU CONTRIBUABILUL

1. Constatări: S-a transmis Invitația pentru discuția finală nr. 1/30.11.2014, agentul economic rezervându-și dreptul de a face contestație.

2. Punctul de vedere al echipei de inspecție fiscală: Echipa de control își menține punctul de vedere exprimat în acest Raport de Inspecție Fiscală.

3. Punctul de vedere al contribuabilului: Nu are obiecțiuni

4. Considerații asupra punctului de vedere al contribuabilului: Nu este cazul

4.4. RAPORTUL DE INSPECȚIE FISCALĂ

În cadrul inspecției fiscale realizate la S.C. Boromir S.A. în perioada 20.11.2014 – 30.11.2014 având ca obiect rambursarea de TVA solicitată de contribuabil, s-au analizat operațiile comerciale în care a fost implicată societatea în perioada 01.11.2013 – 30.09.2014 și s-au constatat următoarele: b#%l!^+a?

– Valoarea TVA solicitată la ramburs de către contribuabil: = 46.539 lei –

– Valoarea TVA neacceptata pentru ramburs: = 814 lei

– Valoarea TVA admisă pentru ramburs: = 45.725 lei

– Obligații fiscale accesorii: Nu este cazul

– Amenzi aplicate: Nu este cazul

Pentru suma stabilită drept TVA admis la ramburs, fiind diferită față de suma solicitată de către contribuabil, s-a emis Decizia de impunere privind obligațiile fiscale stabilite de inspecția fiscală numărul 2 / 30.11.2014.

Potrivit Codului Penal, sub sancțiunile aplicate faptei de fals în acte și declarații, persoană verificată își asuma întreaga responsabilitate pentru realitatea, sinceritatea și caracterul corect și complet al datelor furnizate organului de control, pe baza cărora s-au determinat sumele stabilite, în conformitate cu prevederile art. 104, alin (1) din Codul de Procedura Fiscală

ANALIZA RAPORTULUI DE INSPECȚIE FISCALĂ

Finalitatea procesului de inspecție fiscală o reprezintă Raportul de inspecție fiscală, un raport scris care cuprinde constatările inspecției din punct de vedere faptic și legal.

Respectând prevederile art. 109, alin. 1 din Codul de procedura fiscală, Raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 28.11.2014 la S.C. Boromir S.A. cuprinde toate elementele obligatorii prezentate în capitolele anterioare ale prezenței lucrări.

În aceeași măsură, fiind inclus în sfera rapoartelor de expertiză contabilă judiciară și , raportul de inspecție fiscală respecta cele trei părți minime pe care trebuie să le conțină un astfel de raport, și anume: Introducerea, Desfășurarea inspecției și Concluziile.

Potrivit Normelor specifice privind redactarea raportului de expertiză contabilă, partea introductivă a unui astfel de raport trebuie să conțină informații cu privire la expertul contabil nominalizat pentru efectuarea expertizei, organul care a dispus efectuarea expertizei, obiectivul, perioadă și locul în care se desfășoară expertiză, dată sau perioada în care s-a redactat raportul de expertiză.

Prin analogie, în cazul prezentat, partea de introducere se extinde pe parcursul primelor două capitole ale raportului; astfel, în primul capitol sunt prezentate date generale cu privire la echipa care efectuează inspecția și temeiul legal în baza căruia are loc procesul respectiv, obiectul inspecției, perioada în care se desfășoară inspecția, în urma trimiterii avizului de inspecție, perioada supusă controlului și perioada desfășurării controlului.

Suplimentar, în capitolul al doilea sunt cuprinse datele de identificare ale societății controlate: denumirea, codul de identificare, sediul fiscal, formă de proprietate, reprezentantul legal.

Referitor la desfășurarea expertizei contabile, normele prevăd prezentarea unui paragraf distinct pentru fiecare obiectiv formulat, care să conțină descrierea amănunțită a operațiilor efectuate de expert, actele și faptele analizate, documentația folosită, ansamblul calculelor și interpretarea rezultatelor acestora; fiecare paragraf trebuie să se încheie cu concluzia expertului, care trebuie să fie precisă, concisa, fără echivoc.

Raportul de inspecție fiscală prezentat anterior conține un astfel de capitol, și anume capitolul cu privire la taxa pe valoarea adăugată, fiind o detaliere a obiectivului exprimat în introducere, și anume verificarea sumei TVA solicitată la rambursare.

Se prezintă analitic toate datele care stau la baza emiterii concluziei referitoare la valoarea TVA acceptată pentru rambursare, documentele neacceptate pentru deducerea TVA, bază legală pentru fiecare situație de neadmitere a deductibilității și nota de calcul pentru determinarea valorii finale a TVA de recuperat;informațiile sunt prezentate punctual, în paragrafe distincte, susținute de temeiuri legale.

Din punctul nostru de vedere, raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 28.11.2014 la S.C. Boromir S.A. cu ocazia verificării TVA-ului solicitat pentru rambursare respecta în mare măsură forma și conținutul unui raport de control dispus de o instituție a statului român, oferă informații relevante cu privire la problema pusă în discuție, este susținut prin date reale, concrete, prezentate atât în raport cât și în anexe, oferind un verdict b#%l!^+a?justificat din punct de vedere fiscal, astfel încât contestarea acestuia nu ar fi fondată.

CONCLUZII

Integrându-se în ansamblul controlul financiar, inspecția fiscală își aduce aportul la îndeplinirea funcțiilor controlului financiar, care, exercitat cu obiectivitate și legalitate, conduce la stabilirea unor relații corecte și civilizate pe scenă economică.

Inspecția fiscală este cel mai concludent instrument de evaluare a corespondentei dintre situația de fapt în raport cu cea de drept, a realizărilor obținute relativ la obiectivele și scopurile prestabilite.

Pe de altă parte, incidenta tot mai mare a fenomenului evazionist cere și o modalitate de prevenire care se materializează în inspecția fiscală.

Deloc lipsit de importantă este faptul că prin intermediul acestui tip de control, se sondează activitățile desfășurate în structurile economice, relevându-se fraudele cauzele lor.

Totuși, controlul de tip fiscal are și o latură componenta ce vizează descoperirea și recuperarea pagubelor.

Nu în ultimul rând, inspecția fiscală are și o funcție educativă, în temeiul căreia se contribuie la combaterea manifestărilor negative, ilegale, prin depistarea și sancționarea lor cu severitate.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Evidența și controlul sunt esențiale în conducerea activității economico-sociale bazate pe criterii de profit și implică ordine si disciplină economico-financiară.

Pentru a obține o imagine fidelă asupra activității economico-financiare controlate, este necesar ca sursele de informare sa fie reale, legale, corecte și de calitate.

Astfel din cele prezentate în capitolul anterior se poate sublinia faptul că, deși S.C. Boromir S.A. este o firma profitabilă, ea înregistrând un profit brut de 4.147.766 mii lei în anul 2013, și 1.646.613 mii lei în anul 2014, veniturile și cheltuielile anului precedent, respectiv a anului 2013, s-au situat într-un cuantum mai mic față de anul 2014, situație datorată în principal inflației și nu vânzărilor cantitative de produse petroliere.

Totodată prețul mare de achiziție al produselor de panificație, au condus evident la aplicarea unei cote de adaos mică, cotă ce nu acoperea în totalitate necesarul de cheltuieli pentru desfășurarea activității de comercializare a produselor petroliere în condiții de calitate maximă (achiziții de echipamente de lucru standard, accesorii – obiecte de inventar pentru stații, cheltuieli cu energia și apa, cheltuieli cu transportul terților, cheltuieli cu reparațiile, cheltuieli cu combustibilul, cheltuieli cu reclamă și publicitate, etc.). Aceste au putut fi reduse având la baza un „program de reducere a costurilor” structurat pe luni, program respectat in totalitate până la finele anului.

Din ,,situația evoluției principalilor indicatori economico-financiari”, se poate remarca o evoluție mai puțin favorabilă a anului 2014, comparativă cu anul precedent, argumentată de solvabilitatea patrimonială și rata profitului., unii indicatori situându-se aproximativ la nivelul anului 2013, cum ar fi lichiditatea globală, gradul de îndatorare și perioada de recuperare a creanțelor. Totuși indicatorii rotația stocurilor, productivitatea muncii, precum și ponderea salariilor în costuri, vin în favoarea exercițiului financiar 2014, în sensul că rotația stocurilor este mai mare (în condițiile în care adaosul practicat este foarte mic), productivitatea muncii este mai mare chiar dacă cifra de afaceri nu a crescut fizic (cantități vândute), numericul de personal a scăzut, iar ponderea salariilor în costuri este mai mică (datorită faptului că deși cheltuielile au crescut, nivelul fondului de salarii a scăzut).

Ca urmare a identificării unor cheltuieli ca fiind nedeductibile din punct de vedere fiscal, precum și a altor influențe asupra stabilirii impozitului pe profit, a rezultat o diferență în cuantum de 83.261.973 lei, între impozitul pe profit calculat inițial (1.770.245.800 lei) și cel recalculat (1.686.983.827 lei), fapt ce a determinat rectificarea înregistrării profitului net și implicit rectificării repartizării profitului net (participarea salariaților la profit, dividende de plata).

Răspunderea pentru determinarea inexacta a profitului brut, a profitului impozabil și a impozitului pe profit pe anul 2014, a revenit șefului de birou financiar-contabiliate și a directorului economic, prin încălcarea:

Codul fiscal – privind cheltuielile sociale, prin diminuarea impozitului pe profit cu suma de 132.669.509 lei;

Codul fiscal – privind indemnizația de deplasare, prin majorarea impozitului pe profit cu 6.826.250 lei; b#%l!^+a?

Ordin M.T.Tc. 14/1992 – privind stabilirea consumului normat de combustibil, prin majorarea impozitului pe profit cu 6.341.454 lei;

OUG 158/2001, aprobata prin Legea nr.523/2002, art.3 – privind cotele unice aplicate asupra carburanților auto, prin majorarea impozitului pe profit cu 21.239.832 lei;

Legea 82/1991, Hotărârea 22/06.01.2003, art.1.15 – privind calculul impozitului pe profit, prin majorarea impozitului pe profit cu 15.000.000 lei

În concluzie conturile de venituri și cheltuieli sunt conturi de rezultate, întrucât pe baza datelor înregistrate în aceste conturi, la sfârșitul perioadei exercițiului se stabilesc rezultatele financiare, respectiv profitul sau pierderea obținută.

Se poate remarca faptul că deși atât bugetul de venituri și cheltuieli, cât și controlul financiar au la bază verificarea acelorași elemente, primul urmărește numai realizarea acestora, în timp ce al doilea urmărește legalitatea.

Esențial în stabilirea rezultatului exercițiului net, este îmbinarea corecta a legislației în vigoare cu autenticitatea informațiilor din domeniul economico-financiar.

Eficiența controlului financiar este dependentă strict de existența și menținerea în activitatea economico-financiară a unui climat riguros de ordine, disciplină și responsabilitate de creștere permanentă a eficienței economice

Astfel, controlul financiar devine un instrument eficient al conducerii activității, de prevenire și recuperare a pagubelor de apărare și dezvoltare a patrimoniului, dacă se caracterizează prin fermitate, exigență, obiectivitate și dacă se exercită pe baza unor principii și reguli riguros întocmite și fundamentate în raport cu activitatea economică și financiară.

În concluzie, prin controlul financiar al cheltuielilor și veniturilor unui agent economic, se dorește a se afla dacă activitatea desfășurată de acesta are loc în condiții de eficiență și dacă poziția sa este competitivă pe piață.

BIBLIOGRAFIE

Dan Drosu Saguna – Tratat de drept financiar și fiscal, Ed. All Beck S.A., 2001;

Boulescu Mircea, Ghita Marcel, Mares Valerica, Popeanga Petre, Controlul financiar de gestiune al agentilor economici, Tribuna Economica, Bucuresti, 2001;

Gheorghe V. Lepadatu, Raportarea financiară în sec. XXI, Ediția aIIa revizuită, Editura ProUniversitaria, 2013

Ion Pereș, Dumitru Popovici, Ovidiu Bunget, Cristian Pereș – Controlul economic financiar, Timișoara, 2000;

Ineovan F., Trif V., Contabilitate si control de gestiune, Editura Marineasa, Timisoara, 2002;

Iamandi Luca, Contabiliate si elemente de control economico-financiar,Editura National 2001;

Carmen Sărbu, Neculina Chebab, Contabilitatea financiară, Editura All, București, 2005;

Valentin Cârsetea, Dumitru M., Ionel Olani, Fiscalitatea persoanelor juridice, Ed. MIRTON Timișoara 2003;

Rada Dănuț, Controlul economic-financiar, Ed. Dacia Europa Nova Lugoj 2001;

Menu Marin, Control financiar bancar și expertiză contabilă, Brăila 2006;

Victor Muntean, Controlul financiar-contabil la întreprinderii și institutii publice, Edituta Universitara Bucuresti 2014

Corpul experților contabili și contabililor autorizați din România- Contabilitate și control de gestiune, Editura CECCAR, 2010

Codul Fiscal stabilit de ANAF pe 2010

Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată în M.Of. Partea I, nr. 282, din 29.04.2009

Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, republicată în M.Of. nr. 112/ 6 februarie 2004

Legea nr. 30/ 22 martie 1991, privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii Financiare, publicată în M.Of. nr. 64/ 27 martie 1991

Ministerul Finanțelor Publice – Reglementări contabile pentru agenții economici, Editura Economică, București, 2002

Ordonanța Guvernamentală nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în M.Of. nr. 513/ 31 iulie 2007

site-ul Agenției Naționale de Administrare Fiscală: www.anaf.ro

www.dailybusiness.ro

http://boromir.ro/

http://www.bvb.ro/ListedCompanies/SecurityDetail.aspx?s=SPCU&t=2

http://bnr.ro/Operatiuni-cu-titluri-de-stat-5593.aspx

http://www.kmarket.ro/index/index.php

b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

BIBLIOGRAFIE

Dan Drosu Saguna – Tratat de drept financiar și fiscal, Ed. All Beck S.A., 2001;

Boulescu Mircea, Ghita Marcel, Mares Valerica, Popeanga Petre, Controlul financiar de gestiune al agentilor economici, Tribuna Economica, Bucuresti, 2001;

Gheorghe V. Lepadatu, Raportarea financiară în sec. XXI, Ediția aIIa revizuită, Editura ProUniversitaria, 2013

Ion Pereș, Dumitru Popovici, Ovidiu Bunget, Cristian Pereș – Controlul economic financiar, Timișoara, 2000;

Ineovan F., Trif V., Contabilitate si control de gestiune, Editura Marineasa, Timisoara, 2002;

Iamandi Luca, Contabiliate si elemente de control economico-financiar,Editura National 2001;

Carmen Sărbu, Neculina Chebab, Contabilitatea financiară, Editura All, București, 2005;

Valentin Cârsetea, Dumitru M., Ionel Olani, Fiscalitatea persoanelor juridice, Ed. MIRTON Timișoara 2003;

Rada Dănuț, Controlul economic-financiar, Ed. Dacia Europa Nova Lugoj 2001;

Menu Marin, Control financiar bancar și expertiză contabilă, Brăila 2006;

Victor Muntean, Controlul financiar-contabil la întreprinderii și institutii publice, Edituta Universitara Bucuresti 2014

Corpul experților contabili și contabililor autorizați din România- Contabilitate și control de gestiune, Editura CECCAR, 2010

Codul Fiscal stabilit de ANAF pe 2010

Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată în M.Of. Partea I, nr. 282, din 29.04.2009

Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, republicată în M.Of. nr. 112/ 6 februarie 2004

Legea nr. 30/ 22 martie 1991, privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii Financiare, publicată în M.Of. nr. 64/ 27 martie 1991

Ministerul Finanțelor Publice – Reglementări contabile pentru agenții economici, Editura Economică, București, 2002

Ordonanța Guvernamentală nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în M.Of. nr. 513/ 31 iulie 2007

site-ul Agenției Naționale de Administrare Fiscală: www.anaf.ro

www.dailybusiness.ro

http://boromir.ro/

http://www.bvb.ro/ListedCompanies/SecurityDetail.aspx?s=SPCU&t=2

http://bnr.ro/Operatiuni-cu-titluri-de-stat-5593.aspx

http://www.kmarket.ro/index/index.php

=== anexa ===

ANEXA NR.1

AGENTIA NA TIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA

Directia Generala a Finantelor Buzău

AVIZ DE INSPECTIE FISCALA

Denumire contribuabil: S.C. Boromir SA.

Cod identificare fiscala: RO1145077

Domiciliul fiscal: localitatea: Județul Buzău, Localitatea Buzău, Strada Șantierului, 37

Domnului/Doamnei Administrator/Director general

Avem onoarea sa va informam ca incepand cu data de 15/10/2014 veti face obiectul unei inspectii fiscale, avand ca obiective:

– verificarea ansamblului declaratiilor fiscale si/sau operatiunilor relevante pentru inspctia fiscala pentru:

a) impozitul pe venit ––––- pe perioada –01.11.2003-31.10.2014–

b) taxa pe valoare adăugată––pe perioada –01.11.2003-30.09.2014–

c) contributii sociale–––––pe perioada–––––––––––

d) alte venituri ale bugetului general consolidate pe perioada –01.11.2003-31.10.2014–

– verificarea modului de organizare si conducere a evidentei fiscale si contabile.

Pentru buna desfasurare a inspectiei fiscale, va rugam sa pregatiti, pentru a fi puse la dispozitia organelor de inspectie fiscala, toate documentele contabile si fiscale si alte elemente justificative relevante pentru stabilirea situatiei fiscale.

Totodata, in termen de 5 zile de la primirea prezentului aviz, va rugam sa va prezentati la compartimentul cu atributii de evidenta pe platitori din cadrul organului fiscal in a carei raza teritoriala aveti domiciliul fiscal, pentru remedierea eventualelor erori materiale din evidenta fiscala.

In masura in care contabilitatea dumneavoastra este informatizata urmeaza sa asigurati ansamblul informatiilor, datelor si documentelor arhivate in format electronic precum si aplicatiile informatice cu ajutorul carora s-au intocmit.

Pe parcursul controlului aveti dreptul de a beneficia de asistenta de specialitate si/sau juridica.

Va transmitem alaturat, pentru informarea dumneavoastra, un exemplar al Cartei drepturilor si obligatiilor contribuabilului pe perioada desfasurarii inspectiei fiscale.

Inspectia fiscala se va desfasura cu respectarea prevederilor Codului fiscal, Codului de procedura fiscala a altor reglementari legale in materie, precum si a prevederilor Codului etic al inspectorului de control fiscal.

Mentionam ca aveti posibilitatea de a solicita, o singura data, amanarea datei de incepere a inspectiei fiscale pentru motive justificate.

Prezentul Aviz de inspectie fiscala a fost emis in baza titlului VII, art. 99 din Ordonanta Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata.

Dupa data inceperii inspectiei fiscale, nu se mai pot depune dec1aratii rectificative pentru impozitele, taxele, contributiile si alte venituri ale bugetului general consolidat, aferente perioadelor supuse inspectiei.

Va asiguram de intreaga noastra colaborare pe parcursul desfasurarii inspectiei fiscale.

Avizat, Sef serv CFPF

ANEXA NR.2

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

AGENTIA NA TIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA

Directia Generala a Finantelor Buzău

Administratia Finantelor Publice a Municipiului Buzău

Vizat,

Sef serviciu C.F.P.F.

ORDIN DE SERVICIU nr. 767

Dl/D-na : Andrei Vasile __________________________________________________________________________________

Avand functia de: Inspector

Este delegat(a) pentru efectuarea: Inspectiei fiscale

la contribuabilul: S.C. BOROMIR S.A

__________________________________________________________________________________

Cod identificare fiscala: RO1145077

Domiciliul fiscal: Județul Buzău, Localitatea Buzău, Strada Șantierului, 37

__________________________________________________________________________________

Data inceperii inspectiei fiscale: 30/10/2014

Se legitimeaza cu legitimatia de inspectie fiscala nr. 13024

CONDUCATORUL ACTIVITATII DE INSPECTIE FISCALA

Data:30/10/2014

ANEXA NR.3b#%l!^+a?

DECLARATIE

Subsemnatul(a) Gheorghieș Andrei domiciliat(a) in localitatea Buzău, bd./str Catinei, nr. 30, judetul Buzău, CNP 1781205001859 seria KX nr. 150798, eliberat de Politia municipiului Buzău, la data de 13.09.2000, in calitate de imputernicit legal al S.C. Boromir S.A. cu domiciliul fiscal in localitatea Buzău, Județul Buzău, Strada Șantierului, 37, cod identificare fiscala RO1145077 declar pe propria raspundere in baza articolului103 alin. (8) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicat sub sanctiunea faptei de fals in declaratii, prevazuta de art.292 din Codul Penal, urmatoarele:

1. – am pus la dispozitia organelor de inspectie fiscala toate documentele si informatiile solicitate pentru desfasurarea inspectiei fiscale si raspund de exactitatea,realitatea si legalitatea acestora.

2. – documentele puse la dispozitia organelor de inspectie fiscala au fost restituite in totalitate la finalizarea inspectiei fiscale, cu exceptia celor pentru care s-a intocmit proces verbal de ridicare de inscrisuri.

3. – alte aspecte de declarat___________________nu am______________________________

__________________________________________________________________________________

Drept pentru care am dat prezenta declaratie, intocmita in doua exemplare, din care un exemplar a ramas in posesia mea si un exemplar a fost predat echipei de inspectie fiscala.

Data:30/10/2014

Numele si prenumele,

Gheorghieș Andrei

Semnatura,

b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?