Organizarea Si Exercitarea Auditului Financiar Privind Activitatea de Creditare Pentru Nevoile de Consum
LUCRARE DE LICENȚĂ
LUCRARE DE LICENȚĂ
Listă cu abrevieri
I.F.A.C International Federation of Accountants
O.U.G. Ordonanța de Urgență a Guvernului
UCAAPI Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Publice Intern
CAPI Comitetul pentru Audit Intern
DAPI Directia de Audit Public Intern
B.N.R Banca Națională a României
BCR Banca Comerciala Romana
MTN Medium Term Notes
CUPRINSUL LUCRĂRII DE LICENȚĂ
Introducere
Auditul și controlul situațiilor financiare reprezintă o sursă importantă într-o economie globală și bazată pe cunoștințe asupra informației mediului de afaceri. Mediul economic , tehnologic , social , se află în continuă schimbare. Prin urmare , ce a fost valabil ieri există posibilitatea depășirii de ''mâine'', astfel menținerea echilibrului economic necesită permanente acțiuni corective.
Marea majoritate dintre noi , ne întrebăm cum va influența creșterea economică și care sunt atribuțiile unei globalizării economice.
Încă de la începuturile sale auditul a jucat și joacă în continuare un rol primordial de control asupra afacerilor și, deasemenea, cel de depistare a fraudelor, mai exact pe măsură ce societatea a evoluat și afacerile au prosperat , rolul auditului a întâmpinat mari schimbari profunde, lăsând în seama altor funcții organizaționale controlul afacerilor și descoperirea eventualelor fraude.
“Viitori” auditori se vor confrunta și în cele mai multe cazuri deja se confruntă, cu competiția analiștilor financiari , agenților fiscali , consultanților de afaceri și a diverșilor alți consultanți. Auditorii trebuie să se concentreze pe punctele lor țări astfel încât prin independeța lor precum și grija lor pentru public își pot dezvolta cunoștințele dobândite printr-o continuă perfecționare.
Așadar profesia de auditor deține ca drept caracteristică fundamentală acceptarea unei responsabilități în ceea ce privește publicul său.
Pe de altă parte , menținerea unei intregritati și a unei eficiente a situației financiare precum și raportarea corectă financiară unei entități comerciale , angajatori , investitori se bazează pe auditori.
Timpul pe care îl trăim este caracterizat de diferite procese de reformă economică și financiara, ale căror obiective le reprezintă promovarea și implementarea unor metodologii armonizate cu o bună practică pe plan european și mondial. Opinia este exprimată de auditor în legatură cu confirmarea sinceritații situațiilor financiare , cu respectarea normelor , prevederilor legale în vigoare, și a principiilor de performanță managerială, respectiv economicitatea, eficiența și eficacitatea.
Activitatea de audit se desfășoară de către o persoană independentă , competentă si autorizată printr-o imagine fidelă în ceea ce privesc rezultatele financiare și contabile ce determină cheia de bază pentru credibilitatea operațiunilor economice.
Acestea fiind spuse , auditul a pornit de la o analiză corecta a fraudelor în documentele financiar-contabile, apoi a continuat cu fidelitatea rapoartelor emise de entitățile economice în ceea ce privesc rezultatele financiare și cu evaluarea procedurilor și a tehnicilor utilizate la întocmirea situațiilor.
În prezent auditul este axat spre evaluarea modului de respectare, de către managementul entităților, a principiilor economicității, eficienței și eficacității in utilizarea resurselor financiare.
Motivul principal pentru care am ales tema ”Organizarea și exercitarea auditului financiar privind activitatea de creditare pentru nevoile de consum’’ pentru lucrarea de licență fost determinat de faptul că este unul dintre domeniile în care eu mi-aș dori să profesez dupa terminarea studiilor. La toate acestea s-a adăugat și curiozitatea de a afla care este procesul de audiere, care vor fi îndatoririle mele atunci când la rândul meu voi putea profesa , dar și dorința de a mă consulta cu profesioniștii din domeniu.
Lucrarea prezintă principalele caracteristici și obiective ale activității de audit financiar , clasificarea și modul de exercitare acesteia în cadrul Băncii Comerciale Romane și de asemenea , obiectivele de funcționare , normele și procedurile elaborate în activitatea de audit.
Secțiunea I
Auditul Financiar
“Auditul financiar se definește ca fiind acțiunea de determinare a unei opinii în legătură cu starea unei activități bancare desfășurate de către o persoană competentă sub conducerea unui manager bancar”.(figura1.1)
“Un audit constă în efectuarea de proceduri pentru obținerea probelor de audit cu privire la sumele și informațiilor prezentate în situațiile financiare. Procedurile selectate depind de raționamentul profesional al auditorului , incluzând evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă a situațiilor financiare , datorate fraudei sau erorii. În evaluarea acestor riscuri , auditorul ia în considerare controlul intern relevant pentru întocmirea și prezentarea fidelă a situațiilor financiare ale băncii pentru a stabili procedurile de audit relevante în circumstanțele date , dar nu și în scopul exprimării unei opinii asupra eficienței controlului intern al băncii.”
Termenul de audit își are originea din verbul latin’’audiere’’= a asculta , a audia și mai nou din verbul englezesc ‘’to audit’’= a controla , a verifica , a inspecta.
În lucrarea “Lexicon de finanțe credit , contabilitate și informatică financiar-contabilă elaborată de către profesorii Bistriceanu –Demitrescu-Macovei se menționează termenul de audit de proveniență anglo-saxonă ce are în esență aceeași conotație cu termenii de revizie , verificare sau control , dar i se asociază adesea conceptele de calitate “rigoare , codernism , calificare”
Atribuțiile personalului angajat în activitatea de audit
Figura1.1
Auditul intern este de importanță strategică deoarece atât conducerea , cât și Consiliul de Administrație al unei organizații , atâta timp cât există un sistem adecvat de control intern , orice greșeli și eșecuri vor fi investigate și remediate în timp util.
Statutul directorului de audit în cadrul companiei trebuie să fie astfel stabilit încât să -i asigure autoritatea necesară pentru a examina și evalua toate funcțiunile/activitățile și departamentele organizației și pentru a putea fi obiectiv și independent în indeplinirea acestor atribuții.
Managerul de audit este subordonat directorului de audit și este responsabil cu coordonarea proiectelor de audit și cu aprobarea rapoartelor finale ce se întocmesc. Responsabilitatea acestei funcții , poate fi împărțită de două persoane , una ocupându-se de audit financiar , cealaltă de auditul operațional și de proiectele speciale.
Sub supravegherea directorului de audit , acesta:
Întocmește programul de audit pe termen lung pe domeniul care i-a fost repartizat;
Identifică acele activități care sunt cuprinse în aria de acoperire a domeniului analizat , le evaluează semnificația , gradul de risc pe care-l implică , calitatea etc. ;
Stabilește structura departamentului de audit;
Alege și menține în activitate acel personal care se dovedește capabil să îndeplinească cum se cuvine sarcinile ce-i revin;
Atribuie sarcini supervizorilor ;
Pune la punct un sistem de costuri și un program de control al proietelor de audit;
Stabilește norme de performanță ;
Înaintează către conducerea executivă rapoarte conținând rezultate ale activităților verificate ;
Stabilește și supraveghează îndeplinirea obiectivelor menite să crească abilitatea departamentului de audit ;
“ Supervizorul (supraveghetorul) ‘’Senior audit member”este responsabil de coordonarea auditorilor ( financiar și operațional ) sub supravegherea “managerului de audit”. În marile companii , supervizorul este responsabil de supravegherea(super-vizarea) detaliată a celorlalți auditori în timpul fiecărei operațiuni de audit.”
Definiții ,trăsături , obiective , sfera de activitate
Definiția auditului financiar
Există o multitudine de definiții date auditului, dar nu în accepțiunea sa generală, ci pe componentele sale. Astfel, Compania Națională a Comisarilor de Conturi din Franța dă definiția auditului financiar: examinarea realizată de un profesionist competent și independent de organizație, în vederea exprimării unei opinii motivate asupra regularității, sincerității și imaginii fidele a conturilor anuale ale întreprinderii .
IFAC – International Federation of Accountants reprezintă organizația internațională de normalizare care grupează instanțele reprezentative ale profesiunilor contabile din toată lumea ce definește auditul financiar ca fiind “forma cea mai înaltă de asigurare pe care o poate da un profesionist asupra unei informații în opoziție cu misiunea de examinare limitată care presupune o asigurare limitată”.
În România, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr 75/1999 privind activitatea de audit financiar (cu modificările ulterioare) prezintă auditul financiar ca fiind “activitatea de examinare, în vederea exprimării de către auditorii financiari, a unei opinii asupra situațiilor financiare, în conformitate cu standardele de audit, armonizate cu standardele internaționale de audit și adoptate de Camera Auditorilor Financiari din România”
Trăsături specifice ale activității de audit financiar:
1.Examinarea independentă efectuată de către un profesionist în baza unui drept statutar
2.Examinarea de către un profesionist competent și autorizat efectuată în vederea unei opinii privind urmatoarele:
– validatatea și corecta aplicare a unor prevederi interne stabilite prin norme de către conducerea unei unități patrimoniale;
– imaginea completă , corectă , clară a patrimoniului , a situației financiare și a rezultatelor obținute de unitatea economică;
Noțiunea de imagine fidelă se referă la regularitatea și sinceritatea datelor înregistrate în evidența contabilă.
Regularitatea reprezintă calitatea prin care se atestă faptul că înregistrările contabile au fost efectuate în conformitate cu prevederile și normele legale prin care acestea au fost definite.
Sinceritatea reprezintă calitatea prin care se atestă faptul că înregistrările contabile au fost efectuate prin aplicarea cu bună știință a regulilor și a prevederilor pe baza cunostințelor pe care responsabili de conturi trebuie să le posede în legătură cu realitatea și importanța activităților operațiunilor și a situațiilor din cadrul entităților economice.
3. Examinarea critică a unor entități și procese economice în vederea evaluării acestora din punct de vedere al rezultatelor înregistrate .
4. Aport de credibilitate asupra informațiilor contabile publicate de către unitatea patrimonială.
5. Forma controlului financiar având drept scop atestarea și certificarea informațiilor înscrise în documente și evidențele sistemului contabil propriu fiecărei entități economice.
Principalele obiective ale activității de audit financiar:
1.De a reflecta imaginea fidelă a stării patrimoniale și a rezultatelor financiare înscrise în bilanț și în contul de profit și pierdere. Noțiunea de stare a patrimoniului nu trebuie înteleasă în sensul îngust al inventarierii acestuia , ci a rezultatelor exercițiului determinat de capacitatea patrimoniului de a aduce profit.
2. De a exprima o opinie în legatură cu imaginea fidelă supusă autorității de auditare din punct de vedere al situației afacerilor efectuate în bilanțul contabil întocmit pentru exercițiul financiar încheiat.
3.De a asigura coerența și calitatea sistemului contabil astfel încât să asigure un nivel înalt de certitudine asupra situațiilor și informațiilor înscrise în bilanț și în contul de profit și pierdere în mod legal , corect , complet și sincer , informații carplet și sincer , informații care să prezinte și să se refere la starea patrimoniului.
4.De a asigura calitatea informațiilor contabile care umează a fi utilizate în actul decizional.
Informațiile contabile care îndeplinesc condițiile de realitate , sinceritate și corectitudine atestate ca atare de către un auditor prezintă suficiente grade de siguranță astfel încât să nu mai fie necesar înainte de a servi ca suport pentru decizii controlul preventiv sau de altă natură al acestora.
5.De a asigura calitatea și eficiența sistemului de organizare și de informare a factorilor de decizie la diferitele niveluri de unități patrimoniale.
Sfera activității de audit financiar
Sfera activității de audit financiar este formată din ansamblul documentelor financiare și/sau contabile supuse controlului.
Dintre categoriile de situații financire care fac obiectul activității de audit se menționează următoarele:
– bilanțul , contul de profit și pierdere cu toate anexele prevăzute de legea contabilității;
– situațiile financiare de sinteză;
– situațiile financiare privind modificări ale poziției unității analizate intervenite în starea patrimoniului;
– note , anexe alte situații și documentel legale care pot stă la bază constatării rezultate din audit;
Clasificarea auditului financiar, funcțiile auditului financiar
Clasificarea auditului financiare se clasifică după următoarele grupe :
– după apartenența auditorilor la entitatea economică supusă analizei auditul se împarte în:
1.Auditul financiar intern – se definește că fiind activitatea realizată cu personal autorizat din interiorul entității auditate..
2.Auditul financiar extern – se definește că fiind activitatea realizată cu persoane fizice sau juridice autorizate din sfera activității auditate
– dupa criteriul juridic , auditul financiar se clasifică în :
Audit legal – se definește ca fiind activitatea realizată în bază unor prevederi legale exprese care stabilesc obligativ constataa unor structurii specializate în cadrul unor entității , de exmplu in cazul instituțiilor publice. Altfel spus , toate instituțiile publice au obligația legală de a institui structuri specializate de audit și de a efectuă misiuni cu caracter obligatoriu.
Audit contractual – se definește ca fiind activitatea realizată în bază unor norme legale dar exercitarea acesteia se face la liberul arbitru al managerilor pe bază unor contracte de prestări servicii.
,,Semn al timpurilor, funcție recent circumscrisă în contabilitatea societăților comerciale și regiilor autonome , auditul nu încetează să pătrundă în domenii din ce înce mai largi – finanțe , calitate, sector public, asociativ etc’’.
AUDITUL INTERN vs. AUDITUL EXTERN
Tabel 1.1
Funcțiile auditului financiar
Funcția de cunoaștere și evaluare reprezintă activitatea de determinare a rezultatelor financiare proprii unei entități economice și evaluarea acestora prin raportare la un sistem de criterii restabilit, în vederea determinării acțiunilor de intrare în legalitate și de îmbunătățirea rezultatelor activităților analizate.Funcția are atât acțiune preventivă, cât și post-operativă prin stabilirea tendințelor de abatere de la normele și prevederile legale și prin dispunerea măsurilor necesare în desfașurarea activităților economice în cadrul strict legal al acestora
Prin această funcție , activitatea de audit se manifestă în primul rând ca factor de prevenirea elementelor perturbatoare ale unei activități ulterioare, situație în care ar necesita măsuri de corecție, fapt ce ar implică importante costuri materiale și de timp suplimentare.
Caracterul postoperativ al funcției de cunoaștere-evaluare se determină printr-o gamă de informații ce fac referire la activitățile economice supuse unei analize care, în acest context se constituie și în principalele surse de informații pentru fundamentarea, dispunerea și aplicarea deciziilor necesare remedierii abaterilor constatate și intrarea într-un regim normal de legalitate.
Funcția de îndrumare se realizează prin efectul formativ-stimulativ și de generalizare a unor bune practici dobândite pe parcursul și că urmare a desfășurării activității de audit financiar atât de către cei care execută auditul cât și de personalul unității auditate.
Caracterul formativ al activității de audit este pus în evidență prin activitatea de îndrumare pe care auditorul financiar o desfășoară concomitent cu activitatea de verificare în legătură cu unele abateri constatate ce pot fi remediate chiar în timpul activității de control, cât și în legătură cu modul de utilizare a operațiunilor economice ce au generat abaterile.
Acesta se mai realizează și în activitatea de prezentare a noilor reglementări apărute, de care trebuie să ia cunoștință angajatori uniăți controlate, dacă nu au luat la cunoștință de ele până în momentul efectuării activității de verificare.
Generalizarea experienței se manifestă în sugestiile și propunerile făcute de auditorii financiari în legătură cu realizarea unora dintre obiectivele unității auditate având în vedere experiență dobândită din alte acțiuni similare sau nu, efectuate la alte entități economice.
Atât caracterul formativ cât și cel privind generalizarea experienței devin opertionale, cu condiția că cei investiti cu transmiterea acestora să posede la rândul lor un anumit grad de pregătire și credibilitate în care să-și desfășoare activitatea.
Caracterul operativ al funcției de îndrumare se manifestă în activitatea desfășurată de auditorii financiari în sensul însușirii teoretice și legislative a aspectelor care generează activitățile relizate de către entitatea auditată și prin realizarea unor experiențe pozitive ale unor entități economice precum: îmbunatatirea stilului de muncă, stimularea inițiativelor benefice, cultivarea spiritului de răspundere a lucrătorilor față de modul de realizare a activităților ce revin fiecărui membru al colectivului
Funcția de constrângere rezultă din prevederile legale în vigoare care reglementează obiectivele și sfera de activitate ale auditului financiar și se realizează prin complexul de măsuri administrative, civile sau penale care dispun în sarcina celor vinovați de nerespectarea acestora, în raport cu gradul de implicare al fiecăruia.
În cadrul competențelor prevăzute de lege, măsurile de constrângere sunt stabilite de către organele de audit financiar, sau la cererea acestora de către organele ierarhic superioare abilitate prin prevederi legale să le aplice.Deși la o primă analiză s-ar părea că funcțiile de îndrumare și de constrângere se exclud, în realitate ambele acționează ca un tot unitar scopului general fiind acela de realizare a obiectivelor auditului subordonat la rândul lor de pârghia la dispoziția conducerii în vederea realizării programelor unei entități economice.
Realizarea eficientă a celor două funcții presupune însă respectarea unui anumit echilibru în efectuarea atât a activității de îndrumare, cât și a celei de constrângere, condiție care presupune evaluări și raționamente prin care să fie dimensionate în mod concret, real și corect condițiile obiective și subiective de desfășurare a activității auditate.
În cadrul acestor limite auditul financiar realizează prin personalul desemnat să îl exercite ambele funcții prin activitatea de îndrumare și soluționare a unor erori cu care se confrun activitățile economice care, din diferite motive, exced posibilităților unităților controlate concomitent cu stabilirea și propunerea sancțiunilor pentru acte sau fapte efectuate în afară prevederilor legale.
Rezultă din cele spuse că manifestarea eficientă a celor două funcții aparent opuse este posibilă numai în condițiile perceperii activității de audit că o manifestare a unei democrații autentice, plasată în conceptul general a funcției economice organizată a statului de drept.
Funcția de reglare a activității structurii economice verificate se realizează prin eliminarea factorilor perturbatori în scopul menținerii echilibrului bugetar și al asigurării funcționalității la parametrii proiectați prin program..
Funcția de prevenire se manifestă prin efectul de preîntâmpinare a abaterilor de la prevederile legale ca urmare a exercitării activității de audit financiar.
Organizarea activității de audit financiar
Organizarea activității de audit financiar în instituții publice ca formă specializată a controlului financiar s-a realizat prin prevederi legale la baza cărora au stat următoarele principii:
Principiul adaptabilității
“ Adaptarea formelor și obiectivelor auditului financiar la cele ale structurilor organizatorice și funcționale ale economiei naționale este o necesitate ce rezultă din scopul pe care și-l propune această activitate , acela de pârghie a activitatiii de management.
Necesitatea adaptării permanente a activității de audit la structurile organizatorice funcționale ale economiei naționale , mai rezultă și în caracterul mobil , în continuă transformare a acestora fapt ce implică o repliere permanență a tutror activităților.”
Principiul specializării personalului
“Aplicarea concretă a acestui principiul în activitatea de organizare a auditului financiar are efecte benefice prin utilizarea rațională a timpului afectat acestei acțiuni determinată de perioadă limitată de insurisre a prevederilor legale și a normelor teoretice care reglementează activitatea auditată , care poate fi scurtată printr-o specializare corectă a personalului. ”
Principiul autocontrolului
“Organizarea activității de audit financiar se realizează ținând seamă de faptul că în toate procesele economice există o preocupare de autocontrol ce se realizează de către toți participanții la la actul economic , indiferent de poziția de executanți sau conducători a acestora .
La organizarea activității de audit financiar este necesar a se ține seamă că dimensionarea acesteia să fie realizată de manieră care să nu influențeze activitatea de autocontrol din contra să o stimuleze cât mai mult posibil având în vedere că esete cea mai sigură și cu rezultatele cele mai spectaculoase în activitatea de management a structurilor economice , indiferent de formă acestora. ”
Principiul controlului extern
“ Organizarea activității de audit financiar nu se poate realiza fără a ține seama de cele două forme ale acestuia, auditul extern și auditul intern. Este necesar ca între aceste două forme ale auditului să existe o permanentă legătură de completare și suplimentare reciprocă în realizarea obiectivelor propuse.
Aplicarea acestui principiu este impusă și de faptul că, prin exercitarea auditului financiar extern, unității analizate i se conferă un plus de credibilitate în ceea ce priveste natura rezultatelor proprii . ”
Principiul integrarii
Organizarea activității de audit financiar trebuie să se facă astfel încât să asigure atât la nivel micro cât și la nivel macroeconomic cuprinderea a cât mai multor activități și în special dintre cele care, prin rezultate contribuie la procesul de fundamentare a deciziilor.
Punerea în aplicare a acestui principiu are drept scop de a stabili sfera de activitate a structurilor organizatorice de așa manieră încât să se evite suprapunerile, la diferitele niveluri, prin aceasta contribuind la acuratețea rezultatelor obținute prin agregare de la nivel micro la nivel macrostructural.
Activitatea de organizare a auditului public intern la entitățile publice, privind formarea și utilizarea fondurilor publice și administrarea patrimoniului public este reglementată prin Legea nr.672 din 19 decembrie 2002, privind auditul public intern, publicată în Monitorul Oficial nr.953 din 24 decembrie 2002,cu modificările și completatările ulterioare.
Conform prevederilor acestei legi, auditul public intern reprezintă …”activitatea funcțional independentă și obiectivă, care dă asigurări și consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor și cheltuielilor publice, perfecționând activitățile entității publice; ajută entitatea publică să își îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică și metodică, care evaluează și îmbunătățește eficiența și eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului și a proceselor de administrare”.
Obiectivele auditului public intern, așa cum sunt stabilite prin prevederi legale constau în asigurare obiectivă și consiliere, destinate îmbunătățirii sistemelor și activităților desfășurate de entitățile publice, precum și în sprijinirea îndeplinirii obiectivelor acestora printr-o abordare sistematică și metodică, prin care sunt evaluate și îmbunătățite atât eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, cât și a controlului și a proceselor administrării.
Sfera auditului public intern este stabilită prin aceleași prevederi legale . Astfel, în aria de desfășurare a auditului public intern sunt incluse:
activitățile financiare sau cu implicații financiare desfășurate de entitățile publice din momentul constituirii angajamentelor până la utilizarea fondurilor de către beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor provenite din asistenta externa;
constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea și stabilirea titlurilor de creanță, precum și a facilităților acordate la încasarea acestora; administrarea patrimoniului public, precum și vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierii de bunuri din domeniul privat/public al statului ori al unităților administrativ-teritoriale;
sistemelor de management financiar și control, inclusiv a contabilității și sistemelor informatice aferente.
De asemenea, prevederile art. 4 din aceeași lege stabilesc modul de organizare a auditului public intern, prin înființarea următoarelor structuri, astfel:
a) Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI);
b) Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI);
c) structuri de audit public intern organizat în entitățile publice.
Unitatea Centrală pentru Armonizarea Auditului Intern structură specializată, care pune în aplicare obiectivele Ministerului Finanțelor Publice în domeniul auditului public intern, are competență materială, teritorială și instituțională.
Principalul obiectiv al UCAAPI este de a reglementa și coordona unitar, la nivel național, activitatea de audit public intern.
Structura organizatorică a UCAAPI ( Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern) este aprobată prin ordin al ministrului finanțelor publice și cuprinde urmatoarele compartimente speciale :
1. Serviciul pentru strategia și metodologia generală care eleboreaza strategia unitară a Ministerului Finanțelor Publice în domeniul auditului financiar intern;
2. Serviciul operațional de audit public intern al cărui obiectiv îl reprezintă misiunile intersectoriale realizate pe bază programelor propii;
3. Serviciul de coordonare , evaluare și raportare care separate de acestea în cadrul UCAAPI mai funcționează secretariatul tehnic al UCAAPI care are ca principiu sarcina , asigurarea condițiilor de desfășurare a activității structurilor de audit;
Comitetul pentru Audit Intern (CAPI) funtionează pe lângă UCAAPI ca organism cu caracter consultativ al cărui obiectiv este de a concepe strategia de organizare și exercitare a activității de audit în sectorul public .
Direcția de audit public intern (DAPI) este structura specializată a Ministerului Finanțelor Publice care realizează politica acestuia în domeniul activității de audit organizat și exercitat la nivelul instituțiilor publice sau al altor unități asimilate acestora din economia națională.
Din punct de vedere organizatoric, Direcția de audit public intern este formată din servicii și compartimente structurate pe baza obiectivelor rezultate din prevederile legale de organizare și funcționare a Ministerului Finanțelor Publice.
In prezent principiul structurii DAPI sunt :
– Serviciul audit public intern pentru fonduri externe nerambursabile ;
– Serviciul audit intern și evaluare ;
Principalele atribuții ale acestor servicii constau în elaborarea proiectului de program de auditare în domeniul fondurilor publice , proiect care se aprobă de Ministerul Finanțelor Publice.
Organizarea activității de audit în alte entității economice ( societăți bancare , regii autonome , companii naționale , societăți comerciale )
Conform prevederilor art.11 și art.51(2) din Directiva a IV-a a Consiliului Europei, statele comunitare pot absolvi întreprinderile mici de obligativitatea auditării de către un profesionist calificat a conturilor anuale ale acestora. Motivele care au determinat această soluție au fost, în principal, două:
a) dorința de a nu crea o povară în plus pentru firmele mici ;
b)riscurile asociate auditului unei astfel de firme, unde auditorul se poate baza foarte rar pe mecanismele clasice de control intern.
Unele dintre statele comunitare au acceptat această situație și pe cale de consecință au creat două profesiuni distincte:
O profesie care are ca obiectiv acordarea de consultanță pentru societăți mici;
O profesie specializată în auditul altor firme decat cele mici.
Secțiunea II
Metodologia de exercitare a auditului financiar
“Metoda reprezintă ansamblul modalităților de abordare a principiilor, procedeelor și tehnicilor de analiză a fenomenelor și proceselor economice, de expunere a rezultatelor cercetării, capabile să servească știința economică în misiunea ei.”
“Metoda simbolizează drumul rațional ce trebuie parcurs pentru realizarea unui deziderat. Metoda provine de la latinescul methodus care înseamnă mod de expunere sau de acțiune, iar acesta la rândul său are la origine cuvintele grecești meta – cu și odos – drum, cale”
“Metodologia de exercitare a auditului financiar se definește ca un ansamblu de activități interdependente care,prin utilizarea unor procedee și tehnici specifice, are drept scop realizarea procesului de cunoaștere a unui fenomen, a unui proces sau a unei activități economice prin raportarea modului concret de manifestare a acestora la prevederile legale, normele sau instrucțiunile prin care au fost definite.”
Procesul metodei de realizare a auditului financiar se prezintă astfel:
2.1Etapa programării activității de audit
Etapa programării activității de audit cuprinde două subetape sau faze :
2.1.1 Elaborarea programelor de audit financiar
Programarea activității de audit financiare rezultă dintr-o dublă necessitate , și anume :
– asigurarea realizării în totalitate și la termene stabilite a obiectivelor ce revin structurilor și/sau persoanelor fizice cu atribuții în domeniul auditului financiar;
– evitarea repetării unei activități de audit la aceeași unitate sau pentru aceeași opratiune în cadrul unei unități;
2.1.2 Transmiterea programului structurilor sau persoanelor cu atribuții de audit financiar
Sarcinile rezultate din programul de audit se repartizează unității cu atribitutii în acest domeniu sau persoanelor fizice autorizate care în baza prevederilor acestuia eleboreaza propriul program individual în cadrul căruia obiectivele generale sunt detaliate pe obiective specifice proprii fiecărei dintre aceste component structural ale unităților de bază.
2.2 Etapa pregătirii operațiunii de audit financiar
În această etapă se realizează activitatea de pregătire a acțiunii de control financiar , așa cum o arată și denumirea , etapa premergătoare efectuării activității propriu-zise de verificare.
Activitatea de pregătire se realizează de către organele de control desemnate să efectueze verificarea activității economice programate , atât la nivelul instituției sau structurii care dispense și/sau efectuează controlul , cât și , în completare , la nivelul subiectului ce urmează a fi controlat.
Tot în această etapă se stabilesc principalele elemente ale structurii organizatorice apartinând tipului de subiect ce urmează a fi controlat, dacă acțiunea vizează efectuarea verificării la nivel regional sau național, sau a subiectului însusi, dacă acțiunea vizează un singur agent economic .
La nivelul structurii care efectuează auditul financiar, principalele faze ale acestei etape sunt :
2.2.1 Stabilirea temelor auditului financiar
Tema auditului reprezintă exprimarea sintetică a acțiunii de verificare financiar-contabilă care se desfășoară pe baza unor obiective stabilite și aprobate de conducerea unității cu sarcini de control autorizate să o exercite.
Temele auditului sunt stabilite în funcție de necesitatea de informații a unor factori de decizie în legătură cu starea la un moment dat a unor fenomene , procese sau activități economice.
“Necesitatiile de informare pot avea două caractere:permanent sau accidental. Caracterul permanent este determinat de evoluția programelor de management general, iar caracterul accidental este determinat de perturbațiile intervenite în cursul desfășurării procesului economic în vederea cunoașterii clauzelor, și a remedierii defectelor.”
“Caracterul permanent al necesității de informare din activitatea de audit poate lua la rândul sau două forme,formă continuă sau formă periodică, manifestându-se la date fixe.
Caracterul accidental al necesității de informare este generat de apariția unor situații neașteptate în desfasurarea fenomenelor, activitățiilor economice sau proceselor,datorate din cauza unor abateri de la prevederile legale ale personalului sau de conducerea implicată în realizarea acestora .”
2.2.2 Analiza generală a temelor auditului financiar
Această analiză reprezinta una din momentele principale ale etapei de pregătire a activității de audit financiar.
Analiza generală a temelor auditului financiar mai este cunoscută și sub denumirea “invățarea lecției” și se desfașoară în două subfaze , și anume :
însusirea elementelor teoretice și a prevederilor legale care reglementează activitatea ce face obiectul acțiunii de audit fiind realizată în cadrul structurii cu atribuții de audit prin prezentarea detaliată a regulilor și a instrucțiunilor care reglementează activitatea ce urmează a fi auditată;
tipuri de unități în cadrul căreia urmează a fi realizată activitatea de audit financiar;
2.2.3 Stabilirea principalelor obiective ale auditului financiar
Principalele obiective la care auditorul financiar trebuie să le realizeze pe baza programului de activitate se stabilesc pornind de la necesitatea de informații permanente sau accidentale la diferite niveluri de conducere cât și de la sarcinile rezultate din prevederile are reglementează activitatea de audit.
2.3 Etapa efectuării auditului financiar
Efectuarea propriu-zisă a acțiunii de audit bancar se realizează prin selectarea și aplicarea unor procedee și a unor tehnici specific activității asupra documentelor din domeniul care face obiectul auditarii în funcție de temă și de obiectivele stabilite precum și de alte elemente cu care auditorul se confruntă în unitatea supusă controlului.
Această etapă presupune derularea următoarelor faze :
2.3.1 Adaptarea obiectivelor tematice la condițiile specifice ale activității unitații controlate
Această fază se derulează în special în cazul realizării activității de audit extern. Cunoașterea principalelor elemente de organizare și funcționare ale tipului de subiect urmează a fi controlat stabilite în faza de pregătire a misiunii ce se adaptează dacă este cazul la condițiile concrete în care unitatea își desfășoară activitatea.
2.3.2 Stabilirea surselor de informare necesare efectuării misiunii de audit financiar
Sursele de informare pentru realizarea misiunii de audit bancare sunt constatate în general din ansamblul tuturor documentelor bancare , al evidențelor tehnico-operativ financiare și contabile ca și al documentelor de sinteză specifice activității supuse verificării definite și aprobate prin prevederi legale.
La acestea se pot adăuga și rezultatele convorbirilor pe care auditorul le are cu conducerea sau personalul de execuție care a întocmit , verificat și aprobat documentele supuse auditarii.
Tot în cadrul informațiilor care se constată în surse de informare se încadrează și notele explicative solicitate de auditor și prezentate de personalul de execuție sau conducerea care a întocmit , verificat , aprobat documentel supuse auditarii.
Notele explicative se înregistrează la registratura unității verificate și se atașează raportului de audit în calitatea acestora de documente probă necesare în fundamentarea abaterilor constant.
Notele eplicative se prezintă ca un complex de întrebări și răspunsuri puse de auditor și întocmite de personalul competent să răspundă la întrebări.
2.3.3 Selectarea și aplicarea procedeelor și a tehnicilor necesare realizării misiunii de audit financiar
Procesul de cunoaștere a modului de manifestare a activitătii economice este realizat prin procese și tehnici proprii fiecărei discipline care au ca obiective, verificarea acestora.
Auditul financiar bancar utilizează o multitudine de tehnici și procedee de analiză atât financiare cât și proprii metodei sferei și obiectul sau de activitatea.
Dintre acestea cele mai importante și care se pretează în mod eficient la realizarea obiectului activității de audit sunt reprezentative și specifice proprii maniere de exercitare și anume controlul documentar și cel faptic.
Procedeul de control documentar se definește printr-un ansamblu de activități de control realizate cu scopul de a verifica atât realitatea , cât și legalitatea informațiilor financiare înregistrate în evidențele contabile.
Controlul documentar se realizează prin aplicarea mai multor tehnici specifici :
A) Controlul documentar
1.Controlul cronologic;
2.Controlul invers cronologic;
3.Controlul sistematic;
4.Controlul reciproc;
5.Controlul încrucisat;
6.Calculul de control;
1. Controlul cronologic reprezintă “tehnica specifică procesului de control documentar care presupune verificarea documentelor proprii unei activități care face obiectul unei misiuni de audit în ordinea emiterii și îndosarierii documentelor.”
Această tehnică deține un plus de avantaj deoarece dă o mare siguranță fundamentării opiniei. Se aplică în special în situația în care auditorul trebuie să emită o opinie fundamental pe controlul tuturor documentelor care fac parte din activitatea auditorului.(Ex. În cazul gestiuii conturilor financiare bugetare).
2.Controlul invers cronologic se definește ca fiind situația în care la un moment dat auditorul constată o abatere și dorește să afle sursa abaterii , cauza și persoanele răspunzatoare.
Tehnică se caracterizează prin faptul că documentele se analizează în ordinea inversă a emiterii și indorsarierii acestora.
3. Controlul sistematic reprezintă tehnica ce presupune împărțirea documentelor de verificat pe teme sau destinații specifice. După împărțirea pe teme și destinații , verificarea documentelor se realizează separate utilizând controlul cronologic.
Auditorul are obligația ca în cazul constatării unor abateri din documente diferite să realizeze o agregare corspunzatoare acestor abateri.
4.Controlul reciproc este tehnica aparținând procesului de control documentar care presupune constatarea obiectivelor pentru a stabili dacă unele informații comune, cu același conținut înscrise în documentele financiare sunt identice.
5.Controlul încrucișat presupune verificarea conformității acelorași informații din documente diferite. Acesta se exercită atât la unitatea emitentă a documentului cât și la diferiți parteneri ai acestuia, cu mențiunea că nu mereu exemplarul aflat la emitent este și cel corect.(Ex.În sediul unei băncii ordinal de plată , extrasul de cont , etc.).
6.Calculul de control este tehnica proprie procesului de control documentar care presupune refacerea tuturor calculelor pentru informațiile dintr-un document ce au rezultat din operațiunile aritmetice.
În cazul în care rezultatele calculelor constatate de auditor sunt diferite de rezultatele înscris în document , calculul se reface de auditor în prezența persoanei care a efectuat , înregistrat și aprobat documentul.
B) Controlul faptic
1.Inventarierea de control;
2.Expertiza tehnică;
3.Analiza de laborator;
4.Inspecția fizică
Controlul faptic este “ un procedeu specific controlului financiar și are drept scop principal stabilirea existaneti și a provenienței , într-o anumită perioadă de timp data , a resurselor economice dintr-o anumită societate economică.”
1.Inventarierea de control reprezintă tehnica proprie controlului faptic ce are drept scop de a stabilii la un moment dat indicat de auditor , verificarea tuturor elementelor de activ și pasiv care formează patrimonial unității verificate.
Se deosebește de inventarierea clasică prin faptul că este dispusă de auditor , elementele constatate referindu-se numai la o anumită perioadă de timp necesară fundamentării opiniei.
2.Expertiza tehnică este efectuată de către o persoană specializată în odmeniul în care se realizează auditul financiar , la cererea auditorilor , în cazul în care situațiile întâmpinate în procesul de verificare depășesc pregătirea profesională a acestora. Rezultatele expertizei se înscriu într-un document ce servește ca probă în fundamentarea unei abateri.
3.Analizele de laborator sunt utilizate în vederea abaterii constatate, auditorii pot cere niște analize mai complicate;fizice, chimice, sau de altă natură ce nu pot fi stabilite prin mijloace fixe.
4.Inspecția fizică este o altă tehnică aparținând procedeului de control faptic ce presupune verificarea unor elemente fizice la fața locului chiar de auditor.
Stabilirea sau determinarea abaterilor și a deficiențelor
Procedeele și tehnicile prezentate aplicate documentelor ale căror informații constă în obiectul misiunii de audit se face etapizat , rezultatul constituind surse pentru fundamentarea opiniei în legătură cu calitatea acestor informații raportate la prevederile legale prin care informațiile au fost aprobate.
Scopul aplicării procedeelor este de a obține un grad rezonabil de certitudine în legătură cu faptul că activitatea auditată este legal realizată și corectă în toate punctele sale esențiale.
Totuși datorită limitelor inerente ale oricărui sistem de control există un anumit risc că o parte a abaterilor , unde chiar semnificative să nu fie depistate , în general în funcție de obiectul și natura activității auditate se admite un coeficient de risc în ceea ce privește realitatea informațiilor .
Cei mai importanți factori care generează riscurile la care sunt expuse misiunile de audit sunt reprezentate de:
– Înțelegerea eronată a normelor prin care se defines activitățile verificate;
– Înregistrarea incorectă sau neînregistrarea rezultatelor financiar-contabile;
– Subiectivitatea controrolului;
Din practica exercitării activității de control financiar au fost identificate pana în prezent trei componente principale ale riscului în control și anume :
1.Riscul inerent;
2.Riscul de verificare și analiză;
3.Riscul de nedepistare a abaterilor;
Riscul inerent constă în “posibilitatea existenței sau inexistenței unor elemente care ar putea determină o persoană autorizata , controlorul financiar , să stabilească o stare eronată față de cea reală la un moment dat , a unei activității economice supuse analizei”.
Riscul de verificare și analiză constă in” posibilitatea utilizării anumitor elemente care ar putea determină emiterea unei opinii eronate pe baza unor date și a unor informații false obținute ca efect al nerespectării sau al utilizării neadecvate a standardelor de verificare și analiză a unei activități economice , obiect al activității de control”.
Acesta se desfășoară în două etape după cum urmeaza :
Prima etapă stabilește nivelul riscului în ceea ce privește verificarea și analiză pe baza unor factori care pot determina apariția riscului.Acești factori se referă la eficiența sistemelor contabile ce sunt folosite în unitatea supusă verificării de către controlor.
Cea de-a doua etapă presupune compararea rezultatelor obținute din verificare documentelor contabile și rezultatele primei etape a stabilirii nivelului de risc inerent.
Riscul de nedepistare a abterilor se definește ca fiind “posibilitatea utilizării de către controlorul financiar , în procesul de fundamentare a opiniei , a unor informații false rezultate din efectuarea defectuoasă de către acesta a activității de verificare și analiză a probelor ”.
2.4 Etapa întocmirii raportului de audit
Raportul de audit reprezintă documentul oficial prin care auditorul face public rezultatele activității sale desfășurate pe baza solicitării exprimat de utilizatorii de informare.
2.4.1 Stabilirea și fundamentarea opiniei de audit
Toate elementele sesizate ca urmare a aplicării procedeelor și tehnicilor de audit stau la baza fundamentării opiniei care se înscrie în raportul de audit.
Posibilele abateri se determină din verificarea informațiilor a caror rezultate au fost înscrise în documentele primare și de sinteză având obiectivele propuse la baza și utilizarea procedurilor și tehnicilor specifice tehnicilor de audit. Acestea pot determină punctele critice în derularea normală a unei activități economice.
Toate abaterile de la prevederile legale ale activității analizate cât și efectele economice constatate , previzibile precum și persoanele răspunzătoare de producerea acestor abateri se înscriu în raportul de audit.
Forma de înscriere a acestora se prezintă astfel :
Abaterea;
Prevederea legală nerespectată;
Efectele economice prezente sau previzibile persoanelor răspunzatoare;
Redactarea raportului de audit trebuie să cuprindă numai informații care să poată fi susținut cu probe legale, reale, și suficient de relevante și să se prezinte cu ușurință in redactarea constatărilor fără exprimări confuze, ambiguități, sau elemente in plus.
2.4.2 Redactarea raportului de audit
Din punct de vedere structural , raportul de audit este format din umatoarele părți:
Titlul raportului care se referă la calitatea auditorului (auditor intern/extern).
Persoana fizică sau juridică careia îi este adresat raportul ,adresantul persoana juridică sau fizică trebuie menționat așa cum este stabilit prin contractul de prestări servicii în domeniul auditului.
Introducerea este partea în care se prezintă infromatii privind:
Obiectivele activității de audit
Prezentarea pe scurtă a subiectului auditat
Considerații privind responsabilitatea auditorului și a personalului auditat
Responsabilitatea auditorului va constata în obligația acestuia de a prezenta o opinie care să reprezinte situația reală a activității auditate.
Maniera de realizare a auditului reprezintă acea partea raportului în care auditorul declară faptul că activitatea desfășurată a fost efectuată în baza standardelor generale sau a practicelor specifice stabilite.
În lipsa prevederilor expuse, solicitantul va înțelege că activitatea de audit a fost realizată în baza practicelor utilizate în Uniunea Europeană.
Tot în cadrul acesteia auditorul va mai menționa că activitatea realizată a fost efectuată așa cum a fost planificată, iar rezultatele vor oferii utilizatorilor un grad de siguranță rezonabilă în ceea ce privește calitatea documentelor analizate, în sensul că acestea nu conțin abateri semnificative de la standardele prin care au fost aprobate.
În finalul acestei părți se mentionează faptul că răspunderea pentru informațiile înscrise în documentele analizate revine persoanei care a întocmit, verificat, și aprobat documentul auditat.
5.Opinia auditorului se definește ca fiind acea parte a raportului în care sunt prezentate concluziile și recomandările pe care auditorul le adresează celui care i-a solicitat activitatea de audit..Pentru a formula o opinie auditorul trebuie să asigure utilizarea de informații ca răspuns următoarelor cerințe;
A obținut toate informațiile și explicațiile necesare realizării scopului propus;
Informațiile analizate reies din categoria celor înscrise în evidențele auditate pe bază normelor și prevederilor legale;
Informația analizată oferă o imagine exactă, clară și corectă asupra patrimoniului unității, și asupra rezultatelor financiare ,permițând fundamentarea unor concluzii în legătura cu viitorul unității analizate;
Documentele de sinteză au fost întocmite cu date și informații înscrise în documentele primare, în evidențele sintetice și evidențele contabile a unității analizate;
Activitatea de audit a fost realizată pe baza standardelor și normelor în vigoare la data auditării.
Pentru a răspunde acestor cerințe a fost elaborat un cod etic al auditului bazat pe câteva princpii cu caracte obligatoriu care să guverneze responsabitatea profesională.
Independența;
Obiectivitatea;
Competența profesională;
Conduita profesională;
Confidențialitate;
În funcție de natura concluziilor desprinse din analiza documentelor auditate , opinia auditorului poate fi :
“Opinia fără rezerve sau necalificată înscrisă în raport atunci când auditorul a obținut certitudinea că informațiile semnificative înnscrise în principalele posturi ale bilanțului sunt viabile,relevante,pertinente și comparabile.”
Această opinie se exprimă atunci când după ce analiza efectuată de auditor se află într-una ,mai multe sau toate situațiile următoare:
Constatarea erorilor în aplicarea principiilor și standardelor care guvernează întocmirea documentelor analizate ;
Din diferite motive nu au folosit toate procedurile necesare analizei , de aceea se consideră că nu există suficiențe motive pentru a respectă certificarea rezultatelor financiare analizate;
Auditorul constată că o parte a conținutului situațiilor financiare și calitatea informațiilor înscrise în acestea sunt alterate din diferite incertitudini,efectul lor asupra activității viitoare nu este de natură să justifice nefundamentarea unei opinii;
“Opinia contrară se exprimă atunci când auditorul constată că situațiile financiare analizate sunt incomplete si pot crea terților informații deformate asupra situației patrimoniului și a celei financiare a unității verificate.”
În finalul raportului auditorul va menționa numărul și destinația exemplarelor în care raportul de audit a fost întocmit, el va data și semna documentul.
2.5 Etapa valorificării elementelor înscrise în raportul de audit financiar
Etapa valorificării elementelor înscrise în raportul de audit financiar este reprezentată de felul cum sunt constatările valorificate în timpul controlului depinde și reușita activității de verificare din punct de vedere al remedierii abaterilor în scopul asigurării condițiilor de desfășurare.
În cazul verificării efectuate de către organele de control ale Curții de Conturi a României, la sfârșitul execuției bugetare, asupra conturilor de execuție, în vederea descărcării de gestiune a acestora , abaterile care nu au fost remediate în timpul auditului se înscriu în acte de control intermediare și se preiau în rapoarte de audit în care se fac propuneri privind descărcarea sau nu a gestiunii activității ce face obiectul verificări
Secțiunea III
Auditul bancar componentă a auditului financiar
3.1. Definția auditului financiar privind sistemul bancar
Activitatea , realizată de persoane autorizate , de examinare obiectivă ansamblului activităților unei unități economice , ce are ca rezultat formularea unei evaluări independente privind managementului riscului bancar , a controlului , proceselor de conducere și a unor soluții pentru realizarea îmbunătățirii eficacității operațiunilor privin scopul spijinirii realizării obiectivelor entității economice.
Această posibilă definiție privind auditul bancar cuprinde trăsăturile auditului ( competent , obiectivitate , independența) , sferă preocupărilor sale (ansamblul entității economice , nu numai în evidența contabilă) , materializarea rezultatelor (evaluarea și consultanță) precum și scopul auditului.
Potrivit acestor definiții privind auditul financiar în domeniul bancar , există o singură definiție legală ce se regăsește în norma Băncii Naționale a României, care este echivalentă cu cea din O.U.G. nr. 75/1999, cu modificările ulterioare,respectiv O.U.G. nr. 133/2002,care la rândul său a fost aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 12/2003 si prezintă auditul ca “activitatea de examinare, în vederea exprimării de către auditorii financiari, a unei opinii asupra situațiilor financiare, în conformitate cu standardele de audit, armonizate cu standardele internaționale de audit și adoptate de Camera Auditorilor Financiari din România”
3.2 Cadrul normativ de desfășurare a activității de audit financiar privind sistemul bancar
Obiectivele, responsabilitătile și principiile activității de audit intern sunt exprimate și sumarizate în unele documente cu caracter international (Standardele internationale ale activității de audit și Codul de etică a auditorului intern, emise de Institute of Internal Auditors sau cele referitoare la audit, în general, emise de International Auditing Practices Committee din cadrul International Federation of Accountants) și cu caracter național.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr 75/1999 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr 133/2002, apoi modificată prin Ordonanța Guvernului nr 67/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr 12/2003;
Legea nr 672/2002 privind auditul public intern, aplicabilă entităților publice;
Normele BNR nr 17/2003 privind organizarea și controlul intern al activității băncilor, administrarea riscurilor semnificative, precum și organizarea și desfãșurarea activității de audit intern în cadrul băncilor; “Norme minimale ale activității de audit” ale Camerei Auditorilor Financiari din România.
În ceea ce privește domeniul bancar există recomandări cu titlu de îndrumar la nivel internațional (principiile enunțate de către Comitetul de Supraveghere Bancară de la Basel), reflectate la nivel național prin reglementări ale băncilor centrale, iar la nivelul fiecărei instituții bancare – prin Statutul (Carta) auditului intern (“Carta auditului garantează statutul și autoritatea departamentului de audit intern al băncii”).
Carta auditului trebuie să cuprindă, conform principiului enunțat de Comitetul de Supraveghere Bancară de la Basel, cel puțin următoarele:
-obiectivele și sfera de activitate;
-poziția departamentului în cadrul organizației, drepturile si obligațiile sale;
-responsabilitățile conducătorului departamentului de audit intern.
3.3 Obiectivele auditului intern bancar
Privind Ordonanța Guvernului ( O.U.G. nr 12/2003) cu modificările ulterioare, identifică următoarele obiective ale auditului intern:
a) verificarea conformitatii activitaților din entitatea economică auditată cu politicile, programele și managementul acestuia, în conformitate cu prevederile legale;
b) evaluarea gradului de adecvare și aplicare a controalelor financiare și nefinanciare dispuse și efectuate de către conducerea unității în scopul creșterii eficienței activității entității economice;
c) evaluarea gradului de adecvare a datelor/informațiilor financiare și nefinanciare destinate conducerii pentru cunoașterea realității din entitatea economică;
d) protejarea elementelor patrimoniale bilanțiere și extrabilantiere și identificarea ;
e) metodelor de prevenire a fraudelor și pierderilor de orice fel.
Așadar , se poate sintetiza că obiectivul auditului bancar este cel de a se implica la îndeplinirea obiectivelor bancilor (îmbunătățirea activității reprezentând obiectivul primar și general al unei bănci), iar obiectivele punctuale, pe domenii de activitate, sunt:
a) asigurarea concordanței activitătii cu politicile, programele, normele și prevederile legale;
b) creșterea eficacitătii activitătii de control;
c) îmbunătățirea calității procesului decizional;
d) creșterea eficienței activității băncii
Pentru realizarea acestor obiective, auditul bancar intern acționează pe următoarele căi:
evaluarea eficienței și gradului de adecvare a sistemului de control intern;
evaluarea modului de aplicare și a eficacității procedurilor de administrare a riscurilor și a
metodologiilor de evaluare a riscurilor semnificative;
3. analiză relevanței și integritătii datelor furnizate de sistemele informaționale de gestiune
și financiare, inclusiv de sistemul informatic;
4. evaluarea acurateței și credibilitătii înregistrărilor contabile și situațiilor financiare;
5. evaluarea gradului de adecvare a nivelului fondurilor proprii ale instituțiilor de credit în funcție de riscurile la care acestea sunt expuse;
6. evaluarea modului în care se asigură protejarea elementelor patrimoniale bilanțiere și extrabilantiere și identificarea metodelor de prevenire a fraudelor și pierderilor de orice fel;
7. testarea atât a operațiunilor, cât și a funcționării procedurilor specifice de control;
8. evaluarea eficienței operațiunilor instituțiilor de credit;
9. evaluarea modului în care sunt respectate dispozițiile cadrului legal, cerințele codurilor de conduită, precum și evaluarea modului în care sunt implementate politicile și procedurile instituției de credit;
10. testarea integrității, credibilității și, după caz, a oportunității raportărilor, inclusiv a celor destinate utilizatorilor externi
3.4 Comitetul de audit intern în sistemul bancar
Norma Băncii Naționale a României nr 17/2003 (Art 120 (1)) instituie obligativitatea existenței unui comitet de audit în cadrul fiecărei bănci, preluând recomandarea Comitetului de la Basel pentru Supraveghere Bancară Motivația acestei recomandări rezidă în necesitatea existenței unui organ consultativ, cu caracter permanent, care să sprijine consiliului de administrație al unei bănci în îndeplinirea dificilei sarcini de a menține și întari sistemul de control intern și în ceea ce privește componența, competențele și funcționarea comitetului de audit, Banca Națională a României aplică recomandările Comitetului de la Basel.
Competențele comitetului de audit sunt :
avizarea cartei auditului intern , a planului de audit și a necesarului de resurse pentru această activitate;
asigurarea relației cu auditorul extern în sensul primirii planului de audit de la auditorul extern,a concluziilor și recomandărilor acestuia;
Banca Națională a României este favorabilă ideii de externalizare a unei activități bancare, dar în limite clar definite printr-o politică a băncii, în condițiile existenței unor proceduri de administrare a riscurilor asociate activităților externalizate și cu stipularea clară a responsabilităților fiecărei părți implicate în cadrul contractului de prestări servicii . Externalizarea poate aduce avantajele unei expertize înalte, mai ales pe proiecte speciale de audit, dar poate genera și riscuri pentru bancă (cum ar fi riscul de pierderi sau riscul de a avea control redus asupra activității externalizate).
Astfel, în opinia băncii centrale, procedurile de administrare a riscurilor atașate activităților externalizate trebuie să se refere cel puțin la următoarele aspecte: criteriile de evaluare a societății prestatoare de servicii, nivelul de competență de aprobare a externalizării, monitorizarea permanentă a derularii contractului de externalizare și existenția unor planuri alternative pentru cazul în care este necesară schimbarea societății prestatoare de servicii.
Studiul efectuat de Comitetul de la Basel reflectă faptul că externalizarea auditului intern bancar nu este o practică obișnuită în cele mai multe țări, iar atunci când se recurge la servicii externe, acestea sunt, de obicei, furnizate de o firmă din cadrul grupului de care aparține banca respectivă , de cele mai multe ori, băncile mici își externalizează auditul intern , dar numai activitatea în sine, nu și responsabilitatea.
Secțiunea IV
Banca Comercială Română (BCR) – descriere generală
4.1 Scurt istoric
Banca Comercială Română (BCR) a fost înfiintată în 1990, când a preluat operațiunile comerciale ale Băncii Naționale a României. Astăzi, BCR este cel mai important grup financiar din România, care cuprinde companii de pe piețele de leasing, pensii private și bănci pentru locuințe, precum și servicii bancare pe telefonul mobil. BCR este cea mai valoroasă marcă financiară din România, conform nivelului de încredere a clienților și numărului de clienți care fac operațiuni prin BCR..
BCR oferă o gama completă de produse și servicii financiare în majoritatea oraselor cu peste 10.000 de locuitori. BCR este banca nr. 1 din România pe piața cardurilor și tranzacțiilor bancare. Banca dispune cea mai mare rețea națională de ATM-uri (peste 2.200 aparate), prezentând în același timp o ofertă complexă în domeniul serviciilor bancare electronice, telefonice și de internet.
Începând din 2006, BCR a devenit membră a Erste Group, care a fost fondat în 1819, ca prima bancă de economii austriacă. Din 1997, Erste Group a devenit unul dintre cei mai mari furnizori de servicii financiare din Europa Centrală și de Est, cu peste 46.000 de angajați care deservesc circa 16,4 milioane de clienti în 2.900 de sucursale din 7 tări (Austria, Republica Cehă, Slovacia, România, Ungaria, Croația, Serbia).
Istoric
1990 – se constituie Banca Comercială Română prin preluarea activităților comerciale ale Băncii Naționale a României
1998 – BCR deschide o filială la Chisinău, în Republica Moldova
1999 – BCR fuzionează prin absorbție cu Bancorex
2001 – BCR Leasing se lansează pe piața românească
2003 – Privatizarea BCR, prin vânzarea pachetului de acțiuni către BERD și IFC
2005 – Se înființează BCR Asigurări de viață
2006 – Banca austriacă Erste Bank finalizează achiziționarea Băncii Comerciale Române. Erste Bank a achiziționat 61,8825%* din acțiunile BCR de la Guvernul Român, BERD și IFC în urma achitării a 3,75 miliarde Euro.
2007 – BCR Administrare Fond de Pensii intră pe piața românească
2008 – Banca Comercială Română vinde operațiunile de asigurări către Vienna Insurance Group
2008 – BCR Banca pentru Locuințe intră pe piața românească
2009 – BCR adoptă un program de emitere de obligațiuni pe termen mediu – Medium Term Notes (MTN) – în valoare totala de 3 miliarde EUR.
De la înființarea sa în anul 1990, Banca Comercială Română s-a concentrat pe crearea unui parteneriat durabil cu clienții săi, condiție șine qua non pentru succes. BCR a reușit să găsească modalitatea prin care să integreze obiectivele strategice, politicile și succesiunea acțiunilor într-un tot unitar, având un singur scop: satisfacerea clientului.
4.2 Obiective , organizare , poziționare , atribuții
1. Abordarea în afaceri: Oferă o gamă completă de servicii și soluții financiare dedicate fiecărei etape a ciclului financiar al vieții clienților sub forma unui „ghișeu unic”: economii, investiții, creditare, consultanță și consiliere, leasing.
2. Abordarea geografică: Se concentrează pe piața din România și Moldova (prin subsidiara noastră BCR Chisinău, deținută în procent de 100%), oferind în același timp clienților active din străinătate consultanță și servicii financiare prin subsidiarele Erste Group din Europa Centrală și de Est.
3. Abordarea clienților: BCR încurajează relația pe termen lung cu clienții săi din toate segmentele, oferind produse accesibile și transparente, dar și servicii de consultanță personalizate.
Ofertă de produse
BCR, o bancă modernă cu o lungă tradiție, deservește următoarele grupuri de clienți:
Persoane fizice: Sprijină clienții în îndeplinirea aspirațiilor lor, asigurându-le bunăstarea
financiară în prezent, dar și în viitor. Oferă o gamă completă de servicii și produse, de la finanțare imobiliară, credite de nevoi personale, conturi personale (inclusiv pachete dedicate
antreprenorilor, studenților, ONG-urilor și fundațiilor), carduri de debit și de credit, servicii de direct debit (administrarea conturilor prin Internet, telefon, GSM), produse de investiții și economii, consultanță și vânzare de produse de trezorerie și piața financiară către clienții de Private Banking.
Întreprinderi mici și mijlocii, precum și mari corporații: În calitate de lider de piață, joacă un rol esențial pe segmentul companiilor, oferind produse personalizate, programe specializate și consultanță pentru microîntreprinderi, întreprinderi mici si mijlocii, precum si pentru mari corporații.
Municipalități, sectorul public și non-profit: Datorită relației lungi și solide cu municipalitățile, sectorul public și non-profit, au evoluat pentru a deveni prima alegere pentru soluții financiare dedicate (inclusiv finanțare speciala pentru proiectele de infrastructură la nivelul municipal , regional și național)
Atribuții – date recente
7 noiembrie 2013 – BCR Banca pentru Locuințe – portofoliul de credite s-a dublat, depășind 100 milioane lei
17 octombrie 2013 – BCR a lansat Programul “Recomandă un prieten” care se adresează clienților BCR deținători de carduri de credit
14 octombrie 2013 – BCR a înregistrat, din luna octombrie 2012 (când a decis creditarea doar în
moneda națională) și până in prezent, o creștere de 2,5 ori a soldului creditelor în lei pentru investiții imobiliare
10 octombrie 2013 – Romtelecom si BCR își consolidează parteneriatul strategic prin externalizarea
serviciilor IT ale băncii către Romtelecom
25 septembrie 2013 – BCR si UniCredit Tiriac Bank au acordat prima facilitate de factoring de tip
club din România. Facilitatea de 100 milioane euro echivalent lei, a fost obtinuță de compania
Sensiblu, parte a grupului farmaceutic A&D Pharma, pentru încasarea în avans, în baza unui
mecanism de factoring fără regres, a creanțelor deținute de această companie în relația cu Casa
Natțonală de Asigurări de Sănătate
9 septembrie 2013 – BCR îmbunătățește oferta de creditare pentru antreprenori
4 septembrie 2013 – 76% dintre clientii BCR BpL au încredere mare în produsele de economisire creditare si recomanda produsele și altor persoane,
2 septembrie 2013 – BCR îmbunătățeste oferta de produse și servicii bancare dedicată tinerilor prin
lansarea Pachetul Xteen BCR, soluția ideală pentru acomodarea celor mai tineri clienți cu
efectuarea de operatiuni bancare într-un mod simplu, activ și sigur.
4 iulie 2013 – BCR a vândut clienților săi, până în prezent, peste 2 tone de aur. Media celor mai
importante tranzacții (ca volum) realizate a fost de peste 40 kg de aur / tranzacție și au fost efectuate de divizia de Private banking.
Figura.1.2
Banca Comercială dispune de o structura organizatorică specifică. Are un element de organizare propriu ce servește atât delurării nemijlocite a proceselor bancare cât și înfăptuiri managementului acestora.
Organizarea băncii este structurată pe 7 linii funcționale: o linie este subordonată președintelui executiv, iar 6 linii acoperă domeniile Operațiuni & IT, Corporate Banking, Trezorerie, Piețe de Capital și Group Large Corporates, Retail și Private Banking, Financiar, Risc.
Rețeaua de unități a băncii este formată din unități fără personalitate juridică, respectiv sucursale județene, sucursale și agenții. Unitățiile teritoriale au sarcini legate de afaceri retail sau corporate, după caz potrivit obiectivului de activitate stabilit pentru fiecare unitate teritorială. Directorul executiv din unitatea teritorială retail / corporate asigură conducerea activității în scopul realizării obiectivelor de business stabilite, cu accent deosebit pe vânzarea produselor.
Potrivit organizării interne a băncii, gradul de complexitate al activității sau de servire a fiecărui tip de segment de client variază în funcție de tipul de unitate bancară retail, astfel: unitate bancară retail de tip A, unitate bancară retail de tip B și unitate bancară retail de tip C.
Unitățile bacare retail sunt organizate în următoarele zone: zonă consiliere, zonă rapidă, zona micro și zonă casierie.
Rețeaua de unități a băncii BCR este formată din 622 unități, dintre care:
– 41 sucursale județene, în orașele reședință de județ
– 581 alte unități (sucursale, agenții) amplasate pe întreg teritoriul României.
Structura personalului în funcție de atribuții
Tabel 1.3
Secțiunea V. Studiu de caz
Organizarea și exercitarea auditului privind activitatea de creditare pentru nevoile de consum
Creditul continuă să fie principalul produs solicitat de către clienții băncii, cea mai mare cerere înregistrându-se pentru liniile de credit, creditele pentru investiții și creditele pentru finanțarea stocurilor. Creditele în sold la sfârșitul anului 2013 au crescut cu 63,4% .
Legea bancară numărul 58/1998 definește creditul ca fiind orice angajament de plată a unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursarea sumei plătite, precum și la plată unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice prelungire a scadenței unei datorii și orice angajament de achiziționare a unui titlu care încorporează o creanță .
O definiție concretă în ceea ce privește procesul de creditare reprezintă operațiunea prin intermediul căreia o persoană fizică sau juridică intră în posesia unor resurse financiare, cu promisiunea de a rambursa în viitor suma împrumutată și dobânda aferentă acesteia.
Putem evidenția trei concepții fundamentale în procesul de creditare :
Creditul de încredere reprezintă acea relație de încredere conform căreia constitute elementul principal al creditului. O relație de încredere privind creditarea se desfășoară în condiții normale în momentul în care creditorul este convins de bonitatea și trăsăturile morale ale debitorului, de capacitatea financiară și de solvența acestuia.
Creditul ca schimb reprezintă momentul efectuării prestației este separat de momentul contraprestației , astefl creditul fiind considerat un schimb care își are partea de început în prezent însă se finalizează în viitor conform deciziile în comun de părțile participante.
Creditul ca expresie a relațiilor de distribuire reprezintă acele relații de repartitie, prin intermediul transferului unei părți din produsul social de la unii participanți către alți participanți la circuitul economic, relații care au caracter temporar.
Termenul de credit de consum cuprinde un câmp foarte larg de credite cu destinații foarte diferite, încercând să răspundă unei multitudini de nevoi personale ale persoanelor fizice.
Băncile comerciale inclund în ofertele lor de creditare pentru consum produse bancare foarte diverse, care prezintă mari diferențe și de la o bancă la alta.
Pe piața produselor bancare , oferta de produse în ceea ce privește creditul de nevoi personale sau denumit '' creditul pentru orice'' este foarte bogat prin diversificare nevoilor clienților , și anume : creditul pentru studii , leasing , construcții , amenajări și redecorări de locuințe.
De exemplu creditul pentru studii poate fi folosit de marea majoritatea studenților , deoarece după cum bine știm educația reprezintă cheia succesului pentru viitorul nostru . Este creditul pentru reușită în viață , un produs menit să susțină demersul unei pregătiri profesionale.
Descoperitul de cont , numit overdraft, este un produs bancar menit să permită deținătorului astfel încât să nu rateze oportunități ce ajută să le fructifice.
Overdraftul se realizează în condițiile existenței unui contract încheiat între bancă și angajator, prin care acesta din urmă se obligă să vireze salariul angajatului pe un card. Opțiunea descoperitului de cont se poate face doar pe cardul de debit pe care este primit salariul care în baza acestui contract se pot face împrumuturi din propriul card de debit în limita a 3 până la 6 salarii cu rata dobânzii între 19% și 25%.
Cel mai frecvent credit pentru consum este creditul pentru nevoi personale
Documente necesare pentru a obține un credit de nevoi personale :
Cererea de credit , contractul de credit și certificatul de asigurare
Se obține simplu cu maxim 3 acte : adeverința de salariu (Anexa 1 , Anexa 2) , fișa fiscală și factura de utilități;
Rapid:aprobarea rapidă pentru clienții care își primesc deja salariul sau pensia la BCR
Ne vom opri mai mult asupra acestui tip de credit tocmai pentru că este cel asupra căruia se îndreaptă cele mai multe persoane fizice.
Câteva dintre caracteristicile creditului de nevoi personale BCR :
Analiza privind contractarea unui credit de nevoi personale – BCR
Pentru contractarea unui credit de nevoi personale în sumă de 30. 000 RON, cu un termen de rambursare de 1 an, am ales creditul DIVERS BCR.
Pentru a putea contracta un credit de nevoi personale , persoanele solicitante trebuie să fie cetățeni români, cu domiciliul stabil în Romania și să obțină venituri permanente pe teritoriul țării.
Costul creditului: – Dobânda: ROBOR 6M+7,5pp=13,5%
– Comision analiză dosar: 0 lei pentru clienții care încasează salariul și 250 RON pentru clienții standard .
Documente necesare pentru obținerea creditului de nevoi personale :
Adeverință de anjator (Anexa 1) , adeverința de salariu (Anexa 2) ;
Alte acte doveditoare de venit(pensii,chirii,dividend ,venituri din activități independente, alte venituri cu caracter permanent);
Copie carte de muncă /contract individual de muncă;
Act de identitate(original+copie+soț/soție);
Certificate de căsătorie după caz(copie+original);
Cerere de credit ( Anexa 3);
Informații standard la nivel European privind creditul pentru consumatori (Anexa 3.1);
Acordul de consultare a Biroului de Credit;
Față de cele de mai sus prezentate , am realizat o misiune de audit.
Misiunea mea de audit s-a desfășurat în cadrul Societății Bancare BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A.în perioada 01.09-15.10.2013 .
La Societatea bancară BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ (BCR) cu sediul în BUCUREȘTI , sector 1 , str. Piața Amzei , nr. 10-20 a fost realizată o misiune de audit desfășurată în baza contractului Nr.80 din 20 ianuarie 2013 încheiat între Societatea bancară BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ și Reprezentantă în România a Societății de Audit "KPMG” , situate în București , sector 1 , Bld. Lascăr Catargiu , nr. 47-53.
Misiunea a fost realizată în perioada 01.09-15.10.2013 și a avut ca obiectiv verificarea modului de respectare a prevederilor legale privind încasarea drepturilor bănești al băncii ce decurg din contractele de credit pentru nevoi personale încheiate cu terți în anul 2012.
Din activitatea de audit , s-a constatat că în cazul unui credit de consum acordat unui terț (dosarul 82-14 iulie 2012) în valoare de 30.000 RON cu o dobândă de 13,5% pe an , penalități de întârziere de 0,5% pe luna , perioada de grație de 3 luni și termenul de rambursare 1 an , nu au fost respectate unele prevederi contabile privind încasarea drepturilor bănești scadențe la data încheierii misiunii de audit.
Totatul sumelor încasate înregistrate în contabilitate însumează sumă de 250.000 RON.
La realizarea activității de audit au fost utilizate procedee și tehnici specifice , procedura completă de aplicare a acestora fiind prezentate în anexă la raport.
Pe baza acestor elemente să se stabilească , să se fundamenteze opinia și să se redacteze raportul de audit.
***Surse de informații :
– Dosarul de credit ( cererea de credit , oferta de credit , contractul de credit , graficul de ramursare);
– Evidența contabilă privind încasarea drepturilor bănești.
ANEXĂ
Utilizând tehnica de control sistematic am separat din dosarul de credit cu nr.80/14 iulie 2012 următoarele documente: cererea de credit (Anexa3) , oferta de credit (Anexa3.1) , contractul de credit (Anexa3.2), graficul de rambursare , extrasul de cont și fișa de negociere a creditului din care au rezultat următoarele:
– Dobândă 13,5%;
– Penalități de întârziere 0,5%;
– Perioada de grație 3 luni;
– Termen de rambursare 1 an;
În urma aplicării tehnicii de calcul de control am constatat:
Datorită faptului că s-a constatat o diferență între suma înregistrată în contabilitate privind încasarea drepturilor bănești scadențe și suma de rambursat 26.550 RON a rezultat o abatere.
Această abatere are un impact semnificativ asupra rezultatelor publicate de bancă.
Elementele sesizate ca urmare a aplicării procedurilor și tehnicilor stau la baza fundamentării opiniei calificate.
Societatea de Audit “KPMG” S.A.
Bld. Lascăr Catargiu , nr. 47-53
București , Sector 1
Raport
Audit contractual adresat Consiliului de Administrație al Societății Bancare
BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ
Subsemnata , MILITARU FLORINA-CRISTINA , auditor extern în cadrul Societății de Audit "KPMG” S.A. am efectuat în perioada 01.09-15.10.2013 auditul modului de respectare a prevederilor legale al Societății Bancare BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ privind încasarea drepturilor bănești scadențe ce decurg din contractele individuale de consum încheiate de către aceasta cu terți în anul 2012.
Pe perioada desfășurării activității de audit , respectiv 01.09-15.10.2013 , conducerea Societății Bancare BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A. a fost asigurată de Președintele Petrescu Ion și Vicepreședintele Ionescu Andrei.
Pe perioada supusă activității de audit , conducerea Societății Bancare BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A. a fost asigurată de Președintele Petrescu Ion.
Răspunderea pentru întocmirea , avizarea și aproarea documentelor puse la dispoziția subsemnatei revine în totalitate personalului de execuție și conducere care a întocmit și le-a aprobat.
Responsabilitatea subsemnatei MILITARU FLORINA-CRISTINA constă în a oferii o opinie reală și pertinență care să stea la baza fundamentării , implementării , aplicării și urmării actului decizional.
Planificarea , organizarea și desfășurarea misiunii de audit au fost efectuate în bază normelor europene de audit în vigoare.
Din analiza documentelor puse la dispoziția auditorului a rezultat următoarea abatare privind neconcordanță între suma înregistrată în contabilitate 250.000 RON și suma de rambursat 26.550 RON.
Data : 15.10.2013
Nume Prenume: MILITARU FLORINA-CRISTINA
Semnătura:
Ștampilă:
Concluzii
Printr-o planificare eficientă și pertinentă a activității de audit , se asigură de faptul că va acorda o atenție deosebită asupra domeniilor evaluate iar aspectele lor vor fi identificate cu ușurință.
Evaluarea randamentului de semnificație de către auditor constitue o cauză ce solicită exercitarea patrimoniului professional al acestuia.
Auditorii utilizează ca bază a profesionalității lor procedee și tehnici de control specifici misiunii de audit.
Atitudinea și comportamentul auditorilor în procesul misiunii de audit au un impact deosebit asupra bunăstării economice a comunității și țării din care fac parte.
Realizarea eficientă a activității de audit îmbină două aspecte importante , echilibru și nivelul pragului de semnificație.
Pragul de semnificație poate fi considerat nivelul , gradul de mărime unei sume înregistrate peste care auditorul consideră o eroare , o inexactitate , o omisiune , toate acestea duc spre o abatere constatată și pot afecta atât regularitatea , sinceritatea înregistrărilor anuale , cât și imaginea fidelă a rezultatului , a situației financiare și a patrimoniului.
Studiul de caz privind misiunea de audit desfășurată în cadrul Societății Bancare BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A. , mi-a oferit oportunitatea de a mă familiariza cu cultură unei organizații multinaționale și cel mai important aspect este acela de a cunoaște fluxul desfășurării unei misiuni de audit..
Pe parcursul acestui studiu de caz , mi-am concentrat atenția îndeosbi asupra procedurilor și a tehnicilor de calcul precum și a redactării unui raport de audit ce s-a desfășurat în cadrul societății bancare , încercând să parcurg toți pașii necesari pentru activitatea de audit.
Prin intermediul misiunii efectuate am avut la dispoziție contractile de credit unde am atins pragul de semnificație ce a dus la constatarea unei abateri , exprimarea unei opinii și la întocmirea unui raport de audit.
Întocmirea raportului de audit reprezintă mijlocul prin care auditorul comunică cu acționarii , creditorii , anagajati și cu publicul în general.
Din punctul meu de vedere , ca studentă viitoare absolventă mi-a fost foarte utilă această temă privind “Organizarea și exercitarea auditului financiar a creditelor pentru nevoile de consum” , studiul practicat și cunoștințele acumulate în timpul orelor de curs ( Audit financiar) , toate acestea având rolul sau în dezvoltarea profesională.
În ceea ce mă privește , consider că lucrarea mea de licență și misiunea efectuată a fost extrem de benefică întrucât m-a ajutat să-mi valorific , să-mi îmbogățesc cunoștințele deprinse în cadrul orelor de studiu și să-mi dezvolt abilitățile practice necesare în domeniul activității de audiere.
Bibliografie
Basel Committee on Banking Supervisio ’’Internal audit in banking organisations and the relationship with internal and external auditors”, 2000
Bostan I. , Audit Public Extern , Editura Universul Juridic , București , 2010
C. G. Demetrescu , E. I. Macovei , Gh. D. Bistriceanu , Lexicon de finanțe-credit, contabilitate și informatică financiar-contabilă – vol.II , Editura Didactică si Pedagogică , București , 1981
Cocriș V. , Chirleșan D. , Dornescu V. , Roman A. , Stoica A. , Turliuc V. , Monedă și credit , Editura Universității “Alexandru Ioan Cuza “ București , 2009
Florea I., Chersan I.C., Florea R. – Controlul economic, financiar și gestionar, Editura CECCAR , București , 2011 , p.157
Popeangă P. , Popeangă G. , Control financiar și fiscal , Editura CECCAR , București, 2004 , pp.31-34 , pp.130-137 , pp. 157-163
Popeangă P. , Bragadireanu C. , Audit financiar , Suport Curs , Editura Universitatea “Nicolae Titulescu” , București , 2013
Popeangă P. , Audit Bancar , Suport Curs , Editura Universitară , București , 2013
Toma M. , Norme de audit financiar și certificare a bilanțului contabil, nr. 1/1995 , Editura CECCAR , București , 2004
*** Legislație:
Ordonanța Guvernului nr 75/1999 privind activitatea de audit financiar cu modificările ulterioare;
Norma B.N.R., capitolul VIII, Secțiunea I – Obiectivele auditului intern și “Internal audit in banking organisations and the relationship with internal and external auditors”, Basel Committee on Banking Supervision, Basel, 2000;
Legea nr.672 din 19 decembrie 2002, privind auditul public intern, publicată în Monitorul Oficial nr.953 din 24 decembrie 2002, cu modificările și completările ulterioare;
Ordonanța Guvernului nr. 133 din 29 august 2002 pentru modificarile și completarile ulterioare
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, adoptată în temeiul art. 1 pct. II.5 din Legea nr. 17/2003 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 31 august 2003, cu următoarele modificări și completări ulterioare;
Norma B.N.R. nr 17/2003 privind organizarea și controlul intern al activității instituțiilor de credit și administrarea riscurilor semnificative, precum și organizarea și desfășurarea activității de audit intern a instituțiilor de credit;
Art. 120, Normei nr. 17/2003 privind organizarea și controlul intern al activității băncilor, administrarea riscurilor semnificative, precum și organizarea și desfășurarea activității de audit intern în cadrul băncilor;
Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară actualizată la 19.05.2006, publicată în Monitorul Oficial, Partea I la nr. 78 din 24 ianuarie 2005;
***Alte surse :
http://www.ifac.org ( International Federation of Accountants )
http://www.mfinanțe.ro (Ministerul Finanțelor Publice
http://www.bcr.ro
http://erstegroup.com
http://www.scriptube/economie/finanțe.com
Ernst & Young , Raport de transparență , 2013
Anexe
Anexa1 . Adeverință de angajator
Anexa 2 . Adeverință de salariu
Anexa 3. Cerere de credit pentru persoane fizice
Anexa 3.1 Oferta de credit ( Informații standard la nivel European privind creditul pentru consumatori)
Anexa 3.2 Contract de credit pentru persoane fizice
Bibliografie
Basel Committee on Banking Supervisio ’’Internal audit in banking organisations and the relationship with internal and external auditors”, 2000
Bostan I. , Audit Public Extern , Editura Universul Juridic , București , 2010
C. G. Demetrescu , E. I. Macovei , Gh. D. Bistriceanu , Lexicon de finanțe-credit, contabilitate și informatică financiar-contabilă – vol.II , Editura Didactică si Pedagogică , București , 1981
Cocriș V. , Chirleșan D. , Dornescu V. , Roman A. , Stoica A. , Turliuc V. , Monedă și credit , Editura Universității “Alexandru Ioan Cuza “ București , 2009
Florea I., Chersan I.C., Florea R. – Controlul economic, financiar și gestionar, Editura CECCAR , București , 2011 , p.157
Popeangă P. , Popeangă G. , Control financiar și fiscal , Editura CECCAR , București, 2004 , pp.31-34 , pp.130-137 , pp. 157-163
Popeangă P. , Bragadireanu C. , Audit financiar , Suport Curs , Editura Universitatea “Nicolae Titulescu” , București , 2013
Popeangă P. , Audit Bancar , Suport Curs , Editura Universitară , București , 2013
Toma M. , Norme de audit financiar și certificare a bilanțului contabil, nr. 1/1995 , Editura CECCAR , București , 2004
*** Legislație:
Ordonanța Guvernului nr 75/1999 privind activitatea de audit financiar cu modificările ulterioare;
Norma B.N.R., capitolul VIII, Secțiunea I – Obiectivele auditului intern și “Internal audit in banking organisations and the relationship with internal and external auditors”, Basel Committee on Banking Supervision, Basel, 2000;
Legea nr.672 din 19 decembrie 2002, privind auditul public intern, publicată în Monitorul Oficial nr.953 din 24 decembrie 2002, cu modificările și completările ulterioare;
Ordonanța Guvernului nr. 133 din 29 august 2002 pentru modificarile și completarile ulterioare
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, adoptată în temeiul art. 1 pct. II.5 din Legea nr. 17/2003 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 31 august 2003, cu următoarele modificări și completări ulterioare;
Norma B.N.R. nr 17/2003 privind organizarea și controlul intern al activității instituțiilor de credit și administrarea riscurilor semnificative, precum și organizarea și desfășurarea activității de audit intern a instituțiilor de credit;
Art. 120, Normei nr. 17/2003 privind organizarea și controlul intern al activității băncilor, administrarea riscurilor semnificative, precum și organizarea și desfășurarea activității de audit intern în cadrul băncilor;
Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară actualizată la 19.05.2006, publicată în Monitorul Oficial, Partea I la nr. 78 din 24 ianuarie 2005;
***Alte surse :
http://www.ifac.org ( International Federation of Accountants )
http://www.mfinanțe.ro (Ministerul Finanțelor Publice
http://www.bcr.ro
http://erstegroup.com
http://www.scriptube/economie/finanțe.com
Ernst & Young , Raport de transparență , 2013
Anexe
Anexa1 . Adeverință de angajator
Anexa 2 . Adeverință de salariu
Anexa 3. Cerere de credit pentru persoane fizice
Anexa 3.1 Oferta de credit ( Informații standard la nivel European privind creditul pentru consumatori)
Anexa 3.2 Contract de credit pentru persoane fizice
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Organizarea Si Exercitarea Auditului Financiar Privind Activitatea de Creditare Pentru Nevoile de Consum (ID: 143777)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.