Organizarea Si Exercitarea Activitatii de Expertiza Contabila In Romania
Cuprins
Cuprins
Capitolul I. Expertiza contabilă
1.1. Conceptul de expertiză contabilă
1.2. Obiectivele expertizei contabile
1.3. Formele expertizei contabile
1.3.1. Expertiza contabilă judiciară
1.3.2. Expertiza contabilă extrajudiciară
1.4. Apariție și evoluție istorică
Capitolul II. – Organizarea activității de expertiză contabilă în România
2.1. Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (CECCAR)
2.1.1. Structură organizatorică și atribuții
2.1.2. Atribuțiile strucutrilor organizatorice la nivel central al Corpului:
2.1.3. Atribuțiile strucutrilor organizatorice la nivel teritorial al Corpului
2.1.4. Organele ce activează pe lângă Consiliul Superior și Consiliul Filialei
2.1.5. Comisa de cenzori
2.1.6. Organizarea activității Corpului
2.2. Obținerea calității de expert contabil și contabil autorizat
2.2.1. Condiții
2.2.2. Stagiu și examene
2.3. Actele de expertiză contabilă
2.3.1. Actele ce pot fi întocmite de experții contabili
2.3.2. Lucrările experților contabili
2.3.3. Lucrările contabililor autorizați
2.3.4. Dispoziții comune
2.4. Tabloul Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România
Capitolul III. Metodologia exercitării expertizei contabile judiciare
3.1. Dispunerea expertizelor contabile judiciare și numirea experților contabili
3.2. Contractarea și programarea expertizelor contabile
3.3. Delegarea și supravegherea lucrărilor
3.4. Documentarea lucrărilor privind expertizele contabile judiciare
Capitolul IV. Codul etic al profesioniștilor contabili
4.1. Principiile fundamentale ale profesionistului contabil
4.2. Situații de incompetență și rezolvarea acestora
Capitolul V. Studiu de caz privind exercitarea expertizei contabile
5.1. Prezentarea raportului de expertiză contabilă judiciară
5.2. Concluzii privind raportul de expertiză contabilă judiciară
Capitolul VI. Concluzii și propuneri
Bibliografie
Capitolul I. Expertiza contabilă
Conceptul de expertiză contabilă
„Profesia contabilă este în mod curent definită ca totalitatea activităților (serviciilor) care presupun cunoștințe în domeniul contabilității, a specialiștilor care le efectuează (prestează), precum și organismelor profesionale.”
Sensul cuvântului de expertiză constă în activitatea de cercetare efectuată de un specialist, denumit expert, care are obiectul de a stabili adevărul respectiv realitatea într-o anumită situație sau eveniment.
Expertiza este un mijloc de constatare, confirmare, dovedire, și lămurire a realității unui eveniment, fapt sau situație, pe baza cunoștințelor de specialitate, astfel putem spune că expertiza este un mijloc de probă. Fiind mijloc de probă, poate fi definită în diferite feluri ca formă, însă cu același conținut.
În general, noțiunea de expert desemnează o cercetare ori o invesitgație „de specialitate (sau strictă de specialitate) privind anumite fapte sau fenomene complexe (sau deosebit de complexe), cel mai des de natură interdisciplinară a căror cunoaștere, interpretare, clasificare ori atestare reclamă intervenția unor profesionști de cea mai înaltă clasă.”
Obiectul expertizelor pot fi diferite aspecte ale vieții economice, politice, juridice, sociale sau administrative. De exemplu:
a stabili situațiile reale sau existente la un moment dat;
a determina raporturile cauze-efect;
a verifica ipotezele;
a valida sistemele de lucru, procedurile, sursele de informare, rețetele sau metodele de calcul.
Prin expertiză contabilă se înțelege o activitate de cercetare, efectuată de către un specialist care are calitatea de expert (persoană cunoscătoare în domeniu, care a primit calitatea de expert și care a probat faptul că este specialist al domeniului contabil) cu scopul de a stabili adevărul într-o anumită situație, problemă sau litigiu.
Într-un alt context „prin expertiza contabilă se înțelege de asemenea misiunea dată de un expert contabil de a controla registrele, conturile și actele justificative ale unui agent economic, fie în scopul de a furniza părților interesate datele necesare, fie spre a procura justiției informațiile necesare în scopul pronunțării, în cunoștință de cauză, asupra unui proces sau a unei constestații cu care a fost sesizată.”
Sfera de activitate este reprezentată de întreaga activitate economico-financiară și contabilă a unui agent economic.
Profesia contabilă este în mod curent definită ca totalitatea activităților (serviciilor) care presupun cunoștințe în domeniul contabilității, a specialiștilor care le efectuează (prestează), precum și organismelor profesionale.
Obiectivele expertizei contabile
„Expertiza contabilă este o formă de cercetare științifică efectuată în vederea lămuririi modului în care sunt reflectate în documente, eviența tehnic-operativă și contabilă, anumite fapte, împrejurări, situații de natură economico-financiară.”
Ca activitate specializată, obiectivele expertizei contabile sunt următoarele:
cercetarea unor fapte sau situații economice, financiare, gestionare și patrimoniale;
sprijinirea agenților economici în relație cu problemele și obiectivele stabilite de organul județean sau de persoana juridică care o solicită;
cercetarea situațiilor și împrejurărilor de fapt bazându-se pe informațiile din evidența economică și a suporților ei materiali;
interpretarea datelor de evidență și formularea opiniilor cu privire la problemele investigate în comparație cu legile și actele normative care reglementează domeniul de activitate respectiv;
elaborarea concluziilor pe baza acelor constatări care sunt folosite ca mijloc de probă de organele judiciare care au dispus efectuarea expertizei ori ca mijloc de fundamentare a deciziilor de către întreprinderea care a solicitat efectuarea expertizei contabile.
„Expertiza contabilă analizează cauzele abeterilor de la normele legale cu caracter financiar și economic, descifrează relațiile economice și financiare, dintre părțile aflate în litigiu, caracterizează starea de fapt a agentului economic respectiv în raport cu legea și actele normative care reglementează domeniul investigat, stabilește legăturile de cauzalitate și responsabilitate.” Din studierea cauzelor care generează pagube în dauna patrimoniului, expertiza contabilă desprinde imperfecțiunile propagate pe traseul procesului decizional, deficiențele care există în organizarea și conducerea sistemului de evidență, și erorile comise în executarea atribuțiilor de serviciu având consecințe negative asupra patrimoniului entităților care efectuează expertiza.
Formele expertizei contabile
Datele și documentele contabilității reflectă următoarele aspecte ale întreprinderii: situația financiară și patrimonială, activitățile economice desfășurate, raporturile cu mediul economic, administrativ și social în care acționează, rezultatele financiare pe genuri de activități și alte elemente de individualizare și de caracterizare a acestora.
„Așadar, datele și documentele contabile folosesc în primul rând unităților patrimoniale pentru organizarea, conducerea operativă și gestiunea lor. Dar, în egală măsură, aceleași date și informații pot constitui suportul unor investigații mai cuprinzătoare, de natura verificărilor, expertizei contabile sau auditului financiar, pentru menirea fundamentării unor decizii importante de politică economică sau pentru mai buna și mai corecta informare a terților, fie pentru furnizarea mijloacelor de probă necesare în justiție sau în alte împrejurări similare.”
Astfel, din punctul de vedere al obiectului de activitate, expertiza contabilă poate fi de două feluri:
Expertiză contabilă judiciară
Expertiză contabilă extrajudiciară
„Expertizele contabile sunt mijloace de probă utilizabile în rezolvarea unor cauze care necesită cunoștințe strictă de specialitate din partea experților contabili. Expertizele contabile dispuse din oficiu respectiv acceptate la cererea părților în fazele de instrumentare și de judecată ale unor cauze civile sau comerciale, legate sau nu de un proces penal, se numesc expertize contabile judiciare. Celelalte expertize contabile sunt extrajudiciare.”
Expertiza contabilă judiciară
Principala importanță a expertizelor contabile judiciare rezultă din faptul că sistemul contabil a întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor poate fi condus și organizat numai de către specialiști în materie, respectiv, informațiile furnizate de contabilitate pot fi interpretate corespunzător numai de profesioniști ai domeniului. Deasemenea, folosirea datelor și documentelor contabile ca mijloace de probe în justiție nu se poate realiza în orice condiții. „Avem în vedere complexitatea și diversitatea mișcărilor de valori, particularitățile acestora în diferite sectoare și ramuri de activitate economică și socială, ca și existența mai multor posbilități tehnice de tratare și de reflectare a lor în documentele specifice și în conturi, în plus, documentele justificative, cele de evidență contabilă respectiv operativă nu pot fi administrate direct ca probe, și asta din cel puțin trei motive esențiale:
volumul lor foarte mare;
faptul că ar lipsi unitățile patrimoniale, fie și numai temporar, de documentele care le aparțin;
necesitatea de interpretare științifică/profesională a respectivelor documente.”
Expertiza contabilă judiciară este chemată să ajute la stabilirea adevărului de către organele judecătorești în cauze aferente pe rolul acesteia și se realizează de către experți contabili la solicitarea organelor judecătorești, organelor de cercetare penală precum și la solicitarea uneia dintre părțile aflate în litigiu. Numirea experților contabili în clauze judiciare se face numai de organele judecătorești. Părțile aflate în proces nu pot numi experți contabili, chiar dacă în final una dintre acestea este cel care plătește serviciile.
Expertiza contabilă extrajudiciară
Expertiza contabilă extrajudiciară poate fi solicitată de către oricine în scopul aflării adevărului referitor la starea de lucruri într-un anumit domeniu.
Expertizele contabile extrajudiciare au o sferă de acțiune mult mai largă decât expertizele contabile judiciare. Ele se referă la diferite aspecte economice, patrimoniale, financiare și fiscale, gestionare, informaționale. Efectuarea lor necesită cunoștințe economice mult mai ample și calcule specifice cum ar fi cele de normare și de randament, experimentări și testări speciale, studii de conjunctură. Din această cauză ele mai sunt cunoscute și sub numele de expertize economico-contabile.
Din punctul de vedere al scopului pe care îl urmăresc, expertizele contabile extrajudiciare pot fi grupate, în două categorii care au funcțiuni diferite, dar care se completează reciproc, astfel putem vorbi de:
Expertize contabile extrajudiciare care au ca obiect de analiză, verificarea și certificarea conturilor contabile și a situațiilor financiare anuale. Acestea se încadrează în noțiunea de audit financiar și de servicii conexe.
Expertize contabile extrajudiciare care au alte obiective. Ele pot îmbrăca mai multe forme, cum ar fi:
Expertize contabile de conciliere sau amiabile. (De exemplu: În cazul în care doi agenți economici, între care intervine un conflict de interese, decid de comun acord ca să-și regleze conturile fără a apela la justiție, care ar fi o variantă greoaie și costisitoare, pe lângă faptul că necesită mult timp.)
Expertize contabile particulare. „Expertizele contabile particulare pot fi dispuse fie de către unități patrimoniale persoane juridice, fie de persoane fizice, în general, este admis că asemenea expertize pot îmbrăca două forme distincte: expertize contabile particulare obligatorii și expertize contabile particulare facultative.”
Expertize contabile obligatorii sunt impuse prin forța unor norme juridice. De exemplu: „În societatea care se înființează de către un asociat unic, valoarea aportului în natură va fi stabilită pe baza unei expertize de specialitate.”
Expertize contabile facultative sunt practicate în vederea fundamentării deciziilor de pol expertizele contabile judiciare. Ele se referă la diferite aspecte economice, patrimoniale, financiare și fiscale, gestionare, informaționale. Efectuarea lor necesită cunoștințe economice mult mai ample și calcule specifice cum ar fi cele de normare și de randament, experimentări și testări speciale, studii de conjunctură. Din această cauză ele mai sunt cunoscute și sub numele de expertize economico-contabile.
Din punctul de vedere al scopului pe care îl urmăresc, expertizele contabile extrajudiciare pot fi grupate, în două categorii care au funcțiuni diferite, dar care se completează reciproc, astfel putem vorbi de:
Expertize contabile extrajudiciare care au ca obiect de analiză, verificarea și certificarea conturilor contabile și a situațiilor financiare anuale. Acestea se încadrează în noțiunea de audit financiar și de servicii conexe.
Expertize contabile extrajudiciare care au alte obiective. Ele pot îmbrăca mai multe forme, cum ar fi:
Expertize contabile de conciliere sau amiabile. (De exemplu: În cazul în care doi agenți economici, între care intervine un conflict de interese, decid de comun acord ca să-și regleze conturile fără a apela la justiție, care ar fi o variantă greoaie și costisitoare, pe lângă faptul că necesită mult timp.)
Expertize contabile particulare. „Expertizele contabile particulare pot fi dispuse fie de către unități patrimoniale persoane juridice, fie de persoane fizice, în general, este admis că asemenea expertize pot îmbrăca două forme distincte: expertize contabile particulare obligatorii și expertize contabile particulare facultative.”
Expertize contabile obligatorii sunt impuse prin forța unor norme juridice. De exemplu: „În societatea care se înființează de către un asociat unic, valoarea aportului în natură va fi stabilită pe baza unei expertize de specialitate.”
Expertize contabile facultative sunt practicate în vederea fundamentării deciziilor de politică financiară ori economică ale diferitelor utilizatori. Ele pot fi solicitate de către actorii implicați în viața economică. De exemplu: conducerea unității recurge la expertiză contabilă facultativă pentru cunoașterea detaliilor necesare în vederea adoptării deciziilor de modernizare, dezvoltare, restructurare sau pentru cunoașterea situației patrimoniului și situației financiare.
Expertizele contabile fiscale. Acest gen de expertize sunt în prezent mai puțin utlizate la noi. De regulă, ele pot fi cerute atât de organele fiscale, cât și de contribuabili. Fiscul poate urmări prin aceste expertize o fundamentare mai favorabilă a impozitelor și taxelor colectate de la agenții economici, iar contribuabilii pot să ține cont fie de corecta dimensionare a sarcinii fiscale, fie de stabilirea unei politici sau strategii fiscale astfel obținând anumite facilități care nu încalcă prevederile legale.
Expertizele contabile administrative, sunt cele care pot fi ordonate de către organele administrației publice de stat sau de către organismele publice.
Expertize în materie de gestiuni, expertize care sunt cele mai însemnate din punct de vedere social. „Orice sistem juridic național trebuie să ofere o minimă protecție a proprietății sai, mai concret, a gestiunilor prin care se administrează diferitele părți ale avuției naționale.” Toate gestiunile publice sunt controlate în mod riguros de către organisme specializate în domeniu, cum este în țara noastră Curtea de Conturi a României și Camerele de Conturi județene.
Expertize în materie de prețuri, care sunt utilizate de către acele întreprinderi aflate sub controlul statului care se ocupă de producerea și comercializarea bunurilor și serviciilor la care întreprinderile respective pot practica prețuri de monopol, care ascund în realitate costurile salariale exagerate, risipa în consumurile materiale etc. Deoarece organele administrației de stat nu pot să țină sub control un asemenea fenomen complex cu forțe proprii, soluția optimă este apelarea la serviciile unor profesioniști independenți.
Expertize în materie de evaluări, care sunt menite să sprijine organele administrației de stat în stabilirea modului în care se efectuează evaluările în operațiuni cum ar fi operațiunile de vânzare de active, de închiriere sau de concesionare a bunurilor din proprietatea publică, adjudecerea unor licitații, etc. Numai avizul unui expert în domeniu va putea garanta protecția intereselor statului fără a prejudicia nici interesele celorlalți.
Apariție și evoluție istorică
Activitatea de expertiză contabilă are o tradiție istorică în România, păstrându-și încă de la înființare caracterul de profesie liberală cu statut independent având la bază doar criterii de natură profesională.
În anul 1921 s-a înființat Corpul de Contabili Autorizați și Experți Contabili cu statut și reguli proprii de funcționare. În anul 1948 a fost desființată Corpul, dar având în vedere necesitatea obiectivă a existenței și funcționării unei asemenea profesii, activitatea de expertiză contabilă a fost din nou legiferată în anul 1971.
În toată perioada până la anii `90 statutul de activitate autonomă liberală a fost serios viciat, dar cu toate acestea ea a reușit să facă față solicitărilor de tip profesional. În noile condiții create după `90, activitatea de expertiză contabilă se reorganizează, reînființând în 1992 Corpul Experților Contabili ca o asociație profesională, iar din 1994 experții contabili se organizează ca persoană juridică de unitate publică și autonomă în Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (CECCAR). De la acest moment până în prezent au avut loc perfecționări ale activității corpului în ce privește rolul statului în activitatea de expertiză, condițiile de acces la profesia de expertiză, lucrări ce pot fi efectuate de experți, definirea statutului etic al experților, documente pe care trebuie să întocmească și controlul asupra activității de expertiză.
Din 1994 până în prezent corpul are două secțiuni:
Secțiunrea experților contabili
Secțiunea contabililor autorizați
Capitolul II. – Organizarea activității de expertiză contabilă în România
Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (CECCAR)
Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (CECCAR) este organismul principal care gestionează profesia contabilă în România, cu o recunoaștere internațională considerabilă, autonom, neguvernamental, non-profit și de interes public. CECCAR are sediul central în București și are filiale teritoriale în toate cele 42 județe ale țării.
Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România este membru al următoarelor Organizații Profesionale Internaționale:
I.F.A.C. – International Federation of Accountants;
F.E.E. – Federation des Experts Comptables Europeens;
F.I.D.E.F. – Federation Internationale des Expert-Comptables Francophones;
F.C.M. – Federation des Expert Comptables Mediterranees;
C.I.L.E.A. – Comite de Integracion Latino Europa America;
S.E.E.P.A.D. – South Eastern European Partnership on accountancy Development.
CECCAR are mai mult de 50.000 membrii de profesioniști contabili, din care aproximativ 10.000 au activitate în practica publică, iar ceilalți lucrează în restul domeniilor economiei țării.
„CECCAR a devenit o instituție indispensabilă economiei românești, fapt confirmat și prin Legea nr.200/2004 care acordă CECCAR calitatea de autoritate competentă în domeniu, atunci când se pune problema recunoașterii internaționale a calificărilor în domeniu, cât și prin Legea contabilității modificată și completată care precizează ca prestările de servicii în domeniul contabilității să fie efectuate numai cu autorizarea CECCAR.”
Structură organizatorică și atribuții
Atribuțiile CECCAR sunt stabilite prin norme aprobate de Consiliul Superior și sunt următoarele:
organizarea examenului de admitere, efectuarea stagiului respectiv susținerea examenului de aptitudini accesul la profesiile de expert contabil și contabil autorizat;
programarea examenelor, pentru accesul la profesia de expert contabil și contabil autorizat, elaborarea reglementărilor privind stagiul și examenul de aptitudini care se avizează de Ministerul Finanțelor Publice, astfel încât acestea să fie armonizate cu prevederile directivelor europene (avizul este consultativ);
organizarea evidenței experților contabili, a contabililor autorizați respectiv a societăților comerciale de profil și înscrierea acestora în Tabloul Corpului;
asigurarea bunei desfășurarări a activității experților contabili și a contabililor autorizați;
elaborarea și publicarea normelor privind activitatea profesională și conduita etică a profesioniștilor contabili și a ghidurilor profesionale în domeniul financiar-contabil;
elaborarea, în colaborare cu instituțiile guvernamentale, a standardelor privind evaluarea societăților comerciale și a unor active ori bunuri ale acestora;
sprijinirea formarării și perfecționării profesionale a experților contabili și contabililor autorizați organizând programe anuale de pregătire continuă;
apărărarea prestigiului și independenței profesionale a membrilor săi în relație cu autoritățile publice, cu organisme specializate, și cu alte persoane fizice sau juridice;
colaborarea cu asociațiile profesionale de profil din România și din străinătate și cu organismele internaționale;
editarea publicațiilor de specialitate;
îndeplinirea oricăror altor atribuții prevăzute de lege.
Corpul este organizat astfel încât să își poată îndeplini atribuțiile de organism de autoreglementare.
„Structura organizatorică la nivel central al Corpului este alcătuită din:
Conferința Națională;
Consiliul Superior al Corpului;
Biroul Permanent al Consiliului Superior;
Președintele Corpului.
Structura organizatorică la nivel teritorial al Corpului este compusă din:
Adunarea Generală;
Consiliul Filialei;
Biroul Permanent al Consiliului Filialei;
Președintele filialei.”
„Cadrul legal existent stabilește atribuții clare și specifice fiecărei structuri organizatorice a Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați atât pentru cele de la nivel central cât și pentru cele de la nivel teritorial.”
Atribuțiile strucutrilor organizatorice la nivel central al Corpului:
Atribuțiile organelor de conducere la nivel central al Corpului sunt definite separat pe fiecare structură organizatorică.
Conferința Națională
„Conferința Națională este organul superior de conducere și de control al Corpului. Conferința Națională se constituie din membrii Consiliului Superior, membrii consiliilor filialelor Corpului, respective ai comisiilor de disciplină, reprezentanții Ministerului Finanțelor Publice de pe lângă Consiliul Superior și consiliile filialelor, precum și din reprezentanți ai membrilor din fiecare filială a Corpului, care sunt desemnați de adunările generale, în conformitate cu norma de reprezentare de 1 la 100 membri înscriși în Tabloul Corpului.”
Atribuțiile Conferinței Naționale conform art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 65/1994 sunt:
aprobarea situațiilor financiare anuale, raportului cenzorilor sau auditorilor, execuției bugetului de venituri și cheltuieli pentru exercițiul financiar încheiat și al exercițiului financiar viitor, prezentate de Consiliul Superior;
aprobarea organigramei Corpului la nivel central și teritorial, precum și a sistemului de salarizare al Corpului pentru anul următor;
aprobarea sistemului de cheltuieli de deplasare si reprezentare;
alegerea și revocarea președintelui și membriilor Consiliului Superior și ai comisiei de cenzori;
aprobarea raportului alegerilor privind reînnoirea mandatelor membrilor consiliilor filialelor Corpului, precum și revocarea celor aleși;
aprobarea nivelului de indemnizații pentru organele alese ale Corpului;
hotărârea asupra modului de sancționare disciplinară a membrilor consiliului superior precum și ai consiliilor filialelor Corpului, formulate de comisia superioară de disciplină;
stabilirea cotizațiilor datorate de membrii Corpului și a taxelor de înscriere în evidențele Corpului;
confirmarea listei cuprinzând membrii de onoare ai Corpului;
îndeplinirea oricăror altor atribuții prevăzute de lege.
Conform regulamentului de organizare și funcționare a Corpului, Conferința Națională poate să fie ordinară și extraordinară.
„Conferința Națională ordinară se întrunește anual prin grija Consiliului Superior, care stabilește locul de desfășurare, și are loc în maxim două luni de la încheierea exercițiului financiar. Conferința Națională ordinară se convoacă cu cel puțin 20 de zile înaintea datei de desfășurare stabilite.”
„Conferința Națională extraordinară are loc numai în cazuri deosebite și se convoacă de către Consiliul Superior cu cel puțin 15 zile înaintea datei fixate pentru desfășurarea ei. Consiliul Superior acționează pe baza ordinii de zi stabilite de acesta din proprie inițiativă ori la recomandarea filialelor în cazul în care reprezintă peste o cincime din totalul membrilor Corpului.”
Consiliul Superior
Consiliul Superior exercită drepturile Corpului, care provine din statutul său de persoana juridică de utilitate publică. El are ca atribuție principală reprezentarea profesiunii contabile în fața autorităților publice și coordonarea acțiunilor consiliilor filialelor județene.
Numărul de membrii ai Consiliului Superior este maximum 24, inclusiv președintele, și 8 supleanți. Consiliul Superior reprezintă experții contabili și contabilii autorizați în funcție de procentajul experților contabili față de totalul membrilor Corpului la nivelul țării, potrivit Tabelului nr. 2.1.:
Tabelul nr. 2.1.2. Modul de reprezentare de către Consiliul Superior a experților contabili și contabililor autorizați
Consiliul Superior se întrunește la cel puțin o dată pe semestru sau ori de câte ori este necesar la solicitarea președitelui, Biroului Permanent, a majorității membrilor Consiliului Superior, și la solicitarea Comisiei superioare de disciplină.
Dezbaterile Consiliului Superior au caracter confidențial. Hotărârile sunt publicate în revista editată de Corp și pe site-ul Corpului, iar hotărârile de interes general sunt publicate în Partea I al Monitorului Oficial al României.
Atribuțiile Consiliului Superior sunt următoarele:
alegerea a 5 vicepreședinți ai Consiliului Superior. Aceștia sunt aleși dintre membrii ai Consiliului Superior: 4 dintre experții contabili, iar unul, dintre contabilii autorizați;
elaborarea Regulamentului de organizare și funcționare a Corpului, avizate de Ministerului Finanțelor Publice și Ministerului Justiției;
elaborarea Codului etic al profesioniștilor contabili pe baza Codului etic IFAC;
administrarea și gestionarea patrimoniului Corpului;
dezbaterea tuturor problemelor profesiei de expert contabil și de contabil autorizat;
urmărește aplicarea strictă a reglementărilor legate de dobândirea calității de expert contabil și de contabil autorizat;
coordonarea activității consiliilor filialelor; elaborarează bugetul de venituri și cheltuieli;
aprobarea statelor de funcții ale Corpului;
decide asupra contestațiilor efectuate împotriva ordinele Comisiei superioare de disciplină;
asigură participarea membrilor săi în anumite comisii de studii și cercetări privind progresul profesiei și științei contabile;
aprobarea normelor privind desfășurarea activității curente a compartimentelor organizatorice ale Corpului;
acordarea vizei anuale pentru exercitarea profesiei de expert contabil și contabil autorizat și a celei de asigurare a riscului profesional;
analiza activitatății membrilor și presedinților comisiilor de disciplină, experți contabili, rezultatele analizei fiind prezentate Conferinței Naționale, care hotărăște;
îndeplinirea oricăror altor atribuții prevăzute de lege.
Biroul Permanent al Consiliului
Organigrama Biroului Permanent al Consiliului Superior se compune din președinte și din vicepreședinți. Președintele este ales de Conferința Naționala, iar vicepresedinții sunt aleși de Consiliul Superior.
„Președintele Consiliului Superior este și președintele Biroului Permanent. Vicepreședinții Biroului Permanent sunt aleși prin vot secret dintre membrii Consiliului Superior.”
Biroul Permanent al Consiliului Superior se convoacă lunar, respectiv ori de câte ori este necesar. Deciziile sunt luate în funcția votului majorității simple a membrilor săi. Biroul Permanent asigură executarea hotărârilor Conferinței Naționale și ale Consiliului Superior.
Cu două luni înaintea începerii anului, Biroul permanent stabilește normativele de cheltuieli la nivelul Corpului, respectiv al filialelor, ce trebuie luate în considerare la elaborarea bugetului, și anume:
cheltuielile de reprezentare ale secțiunilor, departamentelor și ale invitaților acestora la reuniunile Biroului Permanent;
cheltuielile de deplasare în țară și în străinătate;
cheltuielile cu demersurile, obligațiile și sarcinile diverse ale membrilor Consiliului Superior, ținând cont de funcțiile acestora.
Președintele Consiliului Superior
Președintele Consiliului Superior este ales de către Conferința Națională, dintre membrii Corpului pentru un mandat de 4 ani cu posibilitate de prelungire cu încă un mandat.
Atribuțiile Președintelui Consiliului Superior sunt următoarele:
convocarea și conducerea ședințelor Consiliului Superior și ale Biroului Permanent și coordonarea dezbaterilor;
prezentarea anuală Consiliului Superior proiectul de buget pentru exercițiul următor;
asigurarea efectuării cheltuielilor în limitele bugetului aprobat de Conferința Națională;
prezentarea situațiilor financiare anuale spre adoptare Consiliului Superior precum și spre aprobare Conferinței Naționale;
reprezentarea Corpului în fața autorităților publice, a entităților sau organizațiilor naționale și internaționale, apărând independența profesională și prestigiul membrilor săi;
îndeplinirea oricăror altor atribuții prevăzute de Conferința Naționala, de Consiliul Superior precum și de Biroul Permanent.
„Sub coordonarea președintelui Biroului Permanent, Corpul își realizează activitatea executivă prin structuri administrative și operative care sunt conduse de directorul general executiv, desemnat de Consiliul Superior, responsabil de buna funcționare a structurilor executive ale Corpului.”
Atribuțiile Directorului General executiv sunt următoarele:
executarea hotărârilor și deciziilor privind activitatea compartimentelor executive;
pregătirea, analiza și centralizarea proiectelor de buget ale filialelor; elaborarea proiectului de buget al Corpului;
asigurarea execuției bugetului de venituri și cheltuieli, informarea periodică al Biroului Permanent, organizarea și ținerea contabilității la nivel central și teritorial;
execuția tuturor lucrărilor administrative și de secretariat;
ținerea evidenței centralizate a experților contabili și a contabililor autorizați prin înscrierea lor în Tabloul Corpului de către filiale;
publicarea anuală în Monitorul Oficial a Tabloului Corpului;
asigurarea publicității în legătură cu exercitarea profesiei de expert contabil respectiv de contabil autorizat, propunerea Comisiei superioare de disciplină celor care se fac vinovați de încălcarea reglementărilor referitor la publicitate;
publicarea situațiilor financiare anuale aprobate de Conferința Națională;
asigurarea condițiilor materiale pentru desfășurarea tuturor activităților structurilor Corpului;
propunerea președintelui Biroului Permanent, anual, schemei de funcții și de salarizare privind sectoarele administrative și salariațile din subordine;
numirea și revocarea personalului de execuție al Corpului și stabilirea salariilor, iar pentru funcțiile de conducere pregătește propuneri Biroului Permanent;
asigurarea publicării hotărârilor și deciziilor organelor superioare ale Corpului;
participarea la ședințele Biroului Permanent respectiv ale Consiliului Superior.
„În subordinea directorului general executiv funcționează compartimentele operative și administrative care asigură funcționarea curentă a Corpului. Atributiile, competențele, structura de personal și relațiile dintre compartimente se stabilesc prin regulamentul intern și norme aprobate de Consiliul Superior, care sunt propuse de către directorul general executiv.”
Atribuțiile strucutrilor organizatorice la nivel teritorial al Corpului
Atribuțiile organelor de conducere la nivel teritorial al Corpului sunt definite separat pe fiecare structură organizatorică.
Adunarea Generală
„Adunarea generală este organul de conducere și control al filialei și este compusă din toți membrii activi ai acesteia înscriși în Tabloul Corpului și care sunt la zi cu plata cotizațiilor profesionale. Membrile Corpului pot participa doar la adunarea generală a filialei de care aparține.”
Adunarea generală poate să fie ordinară sau extraordinară. Adunarea generală ordinară se convoaca anual, la începutul anului respectiv la datele stabilite de Consiliul Superior, iar cea extraordinară se convoacă în cazuri excepționale.
Atribuțiile adunării generale sunt următoarele:
dezbaterea și aprobarea raportului de activitate realizat de consiliul filialei pentru perioada terminată;
aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli al filialei pentru exercițiul financiar viitor precum și execuția bugetului pentru exercițiul financiar terminat;
aprobarea raportului consiliului filialei referitor la rezultatul analizei activității profesionale a experților individuali respectiv a societăților comerciale controlate; aprobarea listei experților individuali și a societăților comerciale de profil ce vor fi auditate calitativ în anul următor;
alegerea și revocarea președintelui și a membrilor comisiei de disciplină a filialei;
alegerea și revocarea președintelui și membrilor consiliului filialei, precum și a cenzorilor;
propunerea, dintre membrii săi, a candidaților pentru funcția de președinte respectiv de membru al Consiliului Superior;
adoptarea listei cuprinzând membrii de onoare ai filialei;
îndeplinirea oricăror altor atribuții prevăzute de lege.
Consiliul filialei
„Consiliul filialei este reunite de președintele său ori de câte ori este nevoie și cel puțin o dată pe trimestru. Convocarea, la cererea majorității membrilor săi, este obligatorie, data și ordinea de zi se comunică cu 10 zile înainte.”
Atribuțiile consiliului filialei sunt următoarele:
supravegherea modului de exercitare a profesiilor contabile în raza de activitate a filialei;
apărarea intereselor filialei și administrarea bunurilor acesteia;
prevenirea și concilierea contestațiilor sau conflictelor de ordin profesional;
hotărârea referitor la înscrierea în Tabloul Corpului sau referitor la modificările ce se aduc acestuia;
transmite propuneri și sugestii la Consiliul Superior referitor la exercitarea profesiilor de expert contabil și de contabil autorizat;
sesizarea comisiei de disciplină a filialei privind abaterile profesionale constatate în sarcina membrilor Corpului;
efectuarea sau autorizarea formelor de publicitate colectivă considerate utile intereselor profesiei, potrivit hotărârii Consiliului Superior;
pronunțarea radierii din Tabloul Corpului în cazurile stabilite în regulament, respectiv încetarea provizorie a calității de membru al Corpului, la solicitarea celui interesat;
analiza și adoptarea proiectului de buget al filialei;
urmărirea realizării programului de activitate al filialei, precum și execuției Bugetului de venituri și cheltuieli al filialei,
îndeplinirea oricăror altor atribuții prevăzute de lege.
Biroul Permanent al Consiliului
„Biroul permanent se întruneste lunar și ori de câte ori este necesar și ia decizii cu votul majorității membrilor săi.”
„Biroul permanent urmărește întocmirea proiectului bugetului filialei conform normelor emise de Corp și înaintarea acestuia în termenul stabilit la Consiliul Superior al Corpului.”
Președintele Consiliului filialei este ales de către adunarea generală dintre membrii filialei CECCAR pentru un mandat de 4 ani.
Președintele Consiliului filialei este și președintele Biroului permanent al Consiliului filialei, și are următoarele atribuții:
convocarea consiliului filialei și conducerea dezbaterilor acestuia
reprezentarea consiliului filialei pe lânga Consiliul Superior al Corpului și pe lângă membrii Corpului;
reprezentarea Corpului în fața autorităților publice și ai colectivităților diverse din teritoriul filialei sale, pe baza împuternicirilor determinate de Consiliul Superior;
angajarea cheltuielilor în cadrul bugetulului aprobat;
organizează alegerile, potrivit regulamentului;
predarea spre aprobare adunării generale execuția bugetului de venituri si cheltuieli pe anul expirat;
arbitrarea eventualelor litigii dintre membrii filialei și clienții acestora, dacă aceștia din urmă acceptă acest arbitraj;
înaintează adunării generale anuale propunerile privind acordarea de distincții onorifice;
îndeplinirea oricăror altor atribuții prevăzute de lege.
„Conducerea executivă a filialei este responsabilitatea directorului executiv al filialei, salariat angajat prin concurs, care răspunde de buna funcționare a compartimentelor operative și administrative.”
Atribuțiile directorului executiv al filialei sunt următoarele:
execuția hotărârilor consiliului filialei și a măsurilor precizate de organele de conducere ale Corpului;
elaborarea proiectului de buget al filialei conform normelor emise de Consiliul Superior;
execuția bugetului de venituri și cheltuieli aprobat și angarea cheltuielilor în limita bugetului aprobat;
executarea tuturor lucrărilor administrative ale filialei;
organizarea și ținerea evidenței profesioniștilor contabili în cadrul Tabloului Corpului existent la filiale;
elaborarea documentelor primare și a situațiilor necesare pentru ținea contabilității;
propunerea consiliului filialei planul de funcțiuni și de salarizare a personalului, urmând ca acesta să fie supusă aprobării Consiliului Superior;
participarea făra drept de vot la ședintele biroului permanent respectiv ale consiliului filialei;
îndeplinirea oricăror altor atribuții prevăzute de lege.
Organele ce activează pe lângă Consiliul Superior și Consiliul Filialei
Organele ce activează pe lângă Consiliul Superior
Comisia superioară de discplină
„Pe lângă Consiliul Superior funcționează Comisia Superioară de disciplină, compusă din șapte membri titulari și șapte supleanți, astfel:
președintele și doi membri experți contabili numiți de Conferința națională pentru un mandat de patru ani dintre experții înscriși în evidența Corpului, care dispun de autoritate morală respective profesională deosebită;
doi membri aleși de ministrul economiei și finanțelor;
doi membri aleși de ministrul justiției.”
Competențele comisiei superioare de disciplină sunt următoarele:
analiza plângerilor referitoare la abateri de la conduita etică și profesională ale membrilor Consiliului Superior și ai consiliilor filialelor, respectiv ale președinților acestora, și comunică propuneri de sancționare a acestora Conferinței Nationale;
„soluționarea plângerilor cu privire la abaterile de la conduita etică și profesională a președinților respectiv a membrilor comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile filialelor, și a persoanelor fizice străine cărora le-a fost recunoscut dreptul de a exercita profesia de expert contabil sau contabil autorizat in Romania si aplică sancțiunile corespunzătoare;”
rezolvarea contestațiilor formulate împotriva hotărârilor disciplinare pronunțate de comisiile de disciplină ale filialelor;
aplicarea sancțiunilor interzicerii dreptului de exercitare a profesiei de expert contabil și contabil autorizat membrilor Corpului care au săvârșit abateri grave.
Reprezentantul Ministerului Finanțelor
„Reprezentantul Ministerului Finanțelor Publice pe lângă Consiliul Superior participă la lucrările Conferinței Naționale și la ședințele Consiliului Superior, fără drept de vot.” În acest sens:
Primește deciziile și hotărârile luate în Conferința Națională, Consliliul Superior și Biroul Permanent, iar la cerere, și alte materiale care au stat la baza acestora, în termen de 7 zile de la luarea lor;
Primește convocările la lucrările Conferinței Naționale respectiv ale Consiliului Superior, materialele care vor fi dezbătute fiindu-i trimise cu 7 zile înainte;
Sesizează Minisetrul Finanțelor Publice în cazul în care hotărârile și măsurile adoptate de Corp încalcă reglementările legale și trimite Biroului Permanent o copie a sesizării.
Organele ce activează pe lângă Consiliul filialei
Comisia de disciplină a filialei
Comisia de disciplină a filialei cuprinde un președinte, patru membri titulari și cinci membri supleanți, aleși de adunarea generală dintre membrii filialei, experți contabili, care dispun de autoritate profesională și morală deosebită.
„Comisia de disciplină de pe lângă consiliul filialei este competentă să sancționeze abaterile disciplinare săvârșite de experții contabili și contabilii autorizați, membri ai filialei, cu domiciliul în raza teritorială a acesteia, chiar dacă abaterile au fost săvârșite în raza teritorială a altei filiale.”
Procedura de judecată disciplinară
Toate reclamațiile în legătură cu faptele susceptibile ce atrag răspunderea disciplinară a unui membru al Corpului respectiv a unei societăți recunoscute de Corp sunt adresate comisiei de disciplină a filialei. Aceasta înștiințează președintele consiliului filialei respectiv reprezentantul Ministerului Finanțelor Publice în legătură cu reclamațiile primite.
Plângerea astfel primită este transmis în cel mult 48 de ore președintelui comisiei de disciplină, care va numi ca raportor un membru titular ai comisiei.
„Fapta săvârșită de un membru al Corpului, indiferent de funcția deținută în structurile alese și funcționale, prin care se încalcă dispozițiile legii, ale Regulamentului de organizare si funcționare a Corpului, ale Codului etic național al profesioniștilor contabili, hotărârile organelor de conducere ale Corpului, constituie abatere disciplinară.”
În tabelul 2.1.4.2. sunt prezentate sancțiunile pentru anumite abateri disciplinare:
Tabelul 2.1.4.2. – Sancțiuni disciplinare
Aplicarea sancțiunilor disciplinare definitive trebuie să fie comunicată publicului prin:
a) afișarea extrasului după hotărârea de sancționare la sediul filialei Corpului, împreună cu publicarea acestuia în revista Corpului;
b) transmiterea măsurii, în formă scrisă, direcției generale a finanțelor publice județene, a municipiului București, și tribunalului.
„În cazul aplicării sancțiunii de suspendare a dreptului de exercitare a profesiei printr-o hotărâre definitivă, cel în cauza este obligat să depuna, sub luare de semnatură, la filiala de care aparține carnetul de expert contabil sau de contabil autorizat și parafa; acestea îi vor fi restituite la expirarea termenului de suspendare.”
Membrii care refuză să se conformeze sancțiunii vor fi radiate din Tabloul Corpului, fapt ce va fi publicitat în mod corespunzător.
Reprezentantul Ministerului Finanțelor
„Reprezentantul Ministerului Finantelor Publice pe lângă consiliul filialei are urmatoarele atribuții:
participă, fără drept de vot, la lucrările adunării generale și ale consiliului filialei; materialele care se dezbat se vor transmite cu 7 zile înainte de data întrunirii;
sesizează pe reprezentantul Ministerului Finanțelor Publice de pe lângă Consiliul Superior asupra hotărârilor și măsurilor consiliului filialei care contravin reglementărilor legale.”
Comisa de cenzori
„Pe lângă organele de conducere ale Corpului funcționează Comisiile de cenzori.”
„Cenzorii sunt aleși pentru o perioadă de 4 ani de Conferința Națională ordinară la nivel central sau de adunarea general în cazul filialelor, prin vot deschis, dintre membrii Corpului care nu fac parte din Consiliul Superior. Cenzorii nu pot îndeplini mai mult de două mandate consecutive.”
Atribuțiile cenzorilor sunt următoarele:
verificarea gestiunii financiare pentru exercițiul financiar încheiat;
verificarea concordanței dintre operațiile înregistrate în contabilitate, respectiv cele aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli;
raportarea în legătură cu sinceritatea și regularitatea conturilor și a execuției bugetare la Conferința Națională.
controlul gradului de respectare a condițiilor privind convocarea Conferinței Naționale/Adunărilor generale ale filialei.
Organizarea activității Corpului
„Activitățile Corpului se desfășoară în cadrul secțiunilor, subordonate birourilor permanente, precum și departamentelor, direcțiilor și sectoarelor, subordonate directorului general executiv și directorilor executivi ai filialelor, după caz.”
Corpul are două secțiuni profesionale: Secțiunea experților contabili și Secțiunea contabililor autorizați. Atribuțiile acestora sunt stabilite prin norme aprobate de Consiliul Superior.
Secțiunle sunt conduse de cel mult 5 membri, alese din cadrul Consiliului Superior, și anume: un prețedinte, un supleant și 1-3 membri. Secțiunile se completează cu specialiști (chiar din afara Corpului) în funcție de necesități la propunerea vicepreședinților de resort prin decizia președintelui Consiliului Superior.
„Activitatea secțiunilor se desfășoară pe baza programelor de activitate aprobate de Consiliul Superior; activitatea structurilor executive se desfășoară pe baza regulamentului intern, a normelor, programelor și procedurilor de lucru aprobate de Consiliul Superior.”
„Expertul contabil este persoana care a dobândit această calitate în condițiile legii și are competența profesională de a organiza și conduce contabilitatea, de a supraveghea gestiunea societăților comerciale, de a întocmi situațiile financiare și de a efectua expertize contabile.”
„Contabilul autorizat este persoana care a dobândit această calitate în condițiile legii și are competența de a ține contabilitatea și de a pregăti lucrările în vederea întocmirii situațiilor financiare.”
Obținerea calității de expert contabil și contabil autorizat
Condiții
„În organizația profesională CECCAR sunt reunite două categorii de profesioniști: experți contabili și contabili autorizați. Aceștia din urmă pot fi cu studii superioare sau cu studii medii, fiecare categorie având un nivel de calificare și de competență profesională diferite.”
În România, obținerea acestor calități profesionale se realizează pe bază de examen care se organizează de Corp.
„Accesul la profesia de expert contabil și de contabil autorizat se face pe bază de examen de admitere, la care să se obțină cel puțin media 7 și minimum nota 6 la fiecare disciplină, efectuarea unui stagiu de 3 ani și susținerea unui examen de aptitudini la terminarea stagiului.”
La examenul de acces la profesia de expert contabil sunt admise doar persoanele care:
au capacitate de exercițiu deplină;
au studii economice superioare în specialitatea de Finanțe/Contabilitate dovedite cu diplomă recunoscută de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, sau studii economice superioare de altă specialitate decât Finanțe/Contabilitate, dar cu vechime în practică de cel puțin 5 ani;
au promovat examenele de specialitate în cadrul concursului organizat de Corp;
au efectuat un stagiu de 3 ani lângă un expert contabil și au promovat examenul de finalizare a stagiului;
nu au suferit nicio condamnare, care, conform legislației în vigoare, interzice dreptul de a gestiona patrimoniul societăților comerciale.
Persoanele care dețin titlul de academician, profesorii și conferențiarii universitari sau doctorii în economie, respectiv doctorii docenți, cu specialitatea finanțe sau contabilitate, pot solicita accesul la profesie pe baza titlului de doctor, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la punctele a) și c) respectiv trebuie să susțină un interviu referitor la normele de organizare și funcționare a Corpului.
O persoană care este expert contabil nu poate avea și calitatea de contabil autorizat. Un contabil autorizat poate să se înscrie pentru examenul de obținere a calității de expert contabil.
Obținerea calitatății de contabil autorizat se realizează pe bază de examen cu îndeplinirea următoarelor condiții:
capacitate de exercițiu deplină;
studii economice superioare, studii economice medii, studii medii de altă specialitate, dovedită cu diplomă recunoscută de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului și cu o vechime în domeniu de 3 ani în cazul studiilor economice medii, și 5 ani în cazul studiilor medii din altă domenii.
stagiu de 3 ani lângă un expert contabil și promovarea examenului de finalizare a stagiului;
să nu fi suferit nicio condamnare, care, conform legislației în vigoare, interzice dreptul de a gestiona patrimoniul societăților comerciale.
Stagiu și examene
“Stagiul se va efectuea de către persoanele care au promovat examenul de admitere pentru accesul la profesia de expert contabil și de contabil autorizat, organizat de CECCAR.”
Stagiul este organizat pe lângă un tutore de stagiu, care este membru al Corpului, ori, în sistem colectiv, la nivelul filialelor Corpului.
Stagiul are o durată de 3 ani și începe de la data la care este depus cererea de înscriere la stagiu de către persoana care a promovat examenul de admitere.
“Cererea de înscriere la stagiu se va depune în termen de maxim două luni de la data promovării examenului de admitere; în caz contrar, candidatul va trebui să susțină din nou examenul de acces.”
La solicitarea stagiarului, stagiul poate fi prelungit ori suspendat, în următoare limite:
prelungirea stagiului, care nu se poate efectua decât pentru o perioadă de cel mult 3 ani, poate fi realizată în una sau mai multe etape;
suspendarea poate fi dată în primii 2 ani, pe perioade de maximum 12 luni fiecare.
“În situația în care candidatul a terminat sau se află în cursul efectuării stagiului la categoria contabil autorizat și a promovat examenul la categoria expert contabil se recunoaște stagiul efectuat, dar nu mai mult de trei semestre; contabilii autorizați, membri activi ai Corpului, cu o vechime de cel puțin doi ani, pot fi supuși unui program intensiv de practică și pot susține examenul de aptitudini în primele șase luni de la data promovării examenului de admitere la stagiu pentru accesul la profesia de expert contabil.”
În perioada de stagiu, stagiarul este obligat la efectuarea de minimum 200 de ore pe semestru.
În ultimele 6 luni de stagiu, în conformitate cu regulamentul privind efectuarea stagiului, tutorele de stagiu este obligat să acorde stagiarului, la cerere, un concediu fără plată de cel puțin 30 de zile în vederea pregătirii candidatului la examenul de aptitudini.
Repartiția orelor de stagiu este efectuată de tutorele de stagiu, care îi transmite această repartiție controlului de stagiu.
Tutore de stagiu poate să fie o persoană fizică sau o persoană din cadrul unei societăți comerciale de profil, cu condiția să fie membră a Corpului.
“Fiecare tutore de stagiu are dreptul la maximum zece stagiari; autorizarea de a avea mai mult de zece stagiari se acordă, pentru fiecare stagiar în plus, de consiliul filialei Corpului, după examinarea ansamblului activităților tutorelui de stagiu.”
Stagiarul trebuie să le comunică directorului executiv al filialei Corpului, cu minimum 15 zile înainte de începerea stagiului următoarele informații:
a) numele și adresa stagiarului;
b) numele și adresa tutorelui de stagiu;
c) atestarea tutorelui de stagiu privind acceptarea stagiarului, din care să rezulte și data de începere a stagiului.
“Când este imposibilă efectuarea de lucrări pe lângă un tutore de stagiu, filiala poate organiza pregătirea în sistem colectiv (centralizat) a stagiarilor în condițiile respectării tuturor prevederilor Regulamentului și numai pe bază de lucrări practice conform programului-cadru pe categorii de lucrări profesionale.”
Stagiul constă în efectuarea de lucrări profesionale, respectiv acțiuni de pregătire tehnică și deontologică.
Pregătirea tehnică și deontologică a stagiarilor cuprinde:
aspecte legate de comportamentul profesional, respectiv de doctrina
profesională, care sunt desfășurate în mod curent de consiliul filialei Corpului;
aspecte de pregătire tehnică, care pot fi delegate unor cabinete ori
societăți comerciale de profil, Institutului național de dezvoltare profesională continuă ori unor institute de învățământ.
Stagiarii sunt obligați să participe la acțiunile organizate de Corp, în cadrul Programului național de formare profesională continuă.
Stagiarii prezint controalelor de stagiu la sfârșitul fiecărui semestru Raportul semestrial, în care descriu un caz practic ori, în cazul unei misiuni de audit, prezint lucrările efectuate, grupate pe activități.
Raportul semestrial se semnează de stagiar și de tutorele de stagiu. “Raportul este însoțit de Fișa semestrială a tutorelui de stagiu, în care acesta poate dezvolta și comenta unele aspecte din activitatea stagiarului. În cazul experților contabili, cel puțin două din 6 rapoarte semestriale trebuie să se refere la activitatea de expertiză contabilă și de audit.”
Controlul stagiului se referă la:
gradul de respectare de către stagiari a obligațiilor respectiv a reglementărilor care îi privesc;
comportamentul stagiarului;
participarea efectivă la acțiunile de pregătire;
calitatea și diversitatea lucrărilor profesionale;
trimiterea la timp a rapoartelor semestriale însoțite de fișele semestriale ale tutorelui de stagiu.
Controlorul de stagiu poate primi stagiarii în cabinetul său, la solicitarea acestora, pentru diferite probleme în legătură cu desfășurarea stagiului.
Controlorul de stagiu îl comunică stagiarului ori tutorelui de stagiu sugestiile referitoare la comportamentul stagiarului, la natura, calitatea și numărul lucrărilor efectuate respectiv la formarea profesională obținută.
Evidența activității de stagiu cuprinde:
dosarul stagiarului, care conține documentele pe care acesta le-a depus cu ocazia înscrierii la stagiu, respectiv rapoartele și orice alt document în legătură cu activitatea acestuia;
dosarul tutorelui de stagiu, care conține abilitarea acestuia, numele stagiarilor și diferite documente și rapoarte ale acestuia.
“Activitățile desfășurate de stagiar, precum și documentele și rapoartele acestuia sunt conservate și consemnate într-un dosar personal denumit Livret de stagiu.”
“La expirarea stagiului profesional efectuat conform prezentului regulament, stagiarului i se eliberează un certificat de stagiu (anexa nr. 11), pe baza raportului tutorelui de stagiu și a observațiilor scrise de controlorul de stagiu sau pe baza Raportului de stagiu întocmit de directorul executiv al filialei.”
Certificatul de stagiu este documentul care dă dreptul stagiarului la prezentarea la examenul de aptitudini, pentru obținerea calității de expert contabil sau de contabil autorizat.
Examenul de aptitudini se organizează de Corp în fiecare an. Data examenului este stabilit Consiliul superior al Corpului.
Pentru înscrierea la examenul de aptitudini, candidații depun la filialele Corpului un dosar, care cuprinde:
certificatul de admitere la stagiu, document emis de comisia de examinare pentru accesul la profesie;
certificatul de stagiu;
cerere pentru înscriere la examenul de aptitudini;
copie de pe diploma de studii economice superioare, sau diploma de studii medii;
copie de pe actul de identitate (B.I./C.I.);
adeverință medicală;
certificat de cazier judiciar;
două fotografii tip B.I.
Examenul de aptitudini este organizat separat pentru experți contabili și pentru contabili autorizați și constă în probe scrise și orale.
Proba scrisă are o durată de 6 ore, și constă în:
studii de caz, probleme și exerciții din domeniul expertizei, analizei economico-financiare, monografiei contabile și evaluării întreprinderilor și auditului;
subiecte despre judecata profesională din doctrina și deontologia profesiei contabile, respectiv organizarea și funcționarea Corpului.
Proba orală este organizată într-o perioadă de 7 zile calendaristice de la proba scrisă și este compus din:
câte o întrebare din domeniul contabilității, al auditului financiar și a evaluării întreprinderilor;
câte o întrebare din materia juridică și fiscală.
La proba scrisă, subiectele sunt punctate cu o notă de la 1 la 10. În vederea promovării probei scrise respectiv continuarea examenului cu proba orală trebuie obținut cel puțin media 7.
Tematica examenului de aptitudini este prezentată în tabelul următor:
Tabelul 2.2.2. – Tematica examenului de aptitudini
Actele de expertiză contabilă
Actele ce pot fi întocmite de experții contabili
În urma exercitării activității de expertiză contabilă, expertul contabil întocmește următoarele documente:
Raportul de expertiză contabilă. “Expertizele contabile constituie mijloace de probã științificã. În elaborarea lor, expertul contabil trebuie sã foloseascã metode specifice științei contabilitãții.” Concluziile expertului contabil trebuie sã fie documentate într-un raport de expertiză contabilă, fundamentate numai pe documente care atestã evenimente și tranzacții care fac obiectul evaluărilor, recunoașterilor, clasificãrilor și prezentãrilor contabile;
Decontul privind cheltuielile părților în litigiu;
Răspunsul la obiecțiunile părților în litigiu;
Lămuriri suplimentare în scris;
Procesul verbal de imposibilitate a efectuării expertizei contabile (dacă este cazul).
Lucrările experților contabili
Un expert contabil are dreptul de a executa pentru persoanele fizice sau juridice următoarele lucrări de specialitate:
ținerea sau supravegherea contabilitâții și întocmirea sau verificarea și semnarea situațiilor financiare;
acordarea de asistență privind organizarea și ținerea contabilității;
efectuarea analizelor economico-financiare și a evaluărilor patrimoniale;
efectuarea expertizelor contabile dispuse de organele judiciare ori solicitate de persoane fizice ori juridice;
executarea altor lucrări cu caracter financiar-contabil, respectiv de organizare administrativă și informatică;
îndeplinirea atribuțiilor specificate în mandatul de cenzor la întreprinderi;
oferirea de asistență de specialitate corespunzătoare pentru înființarea și reorganizarea societăților comerciale;
efectuarea de servicii profesionale, pentru efectuarea cărora este nevoie de cunoștințe de contabilitate.
“Persoanele fizice și juridice cu calitatea de expert contabil au dreptul să exercite activitățile de audit financiar și consultanță fiscală doar cu respectarea reglementărilor specifice acestor activități.
Experții contabili pot să-și exercite profesia în mod individual ori în societăți comerciale potrivit legii.
“Societățile comerciale de expertiză contabilă trebuie în mod obligatoriu să îndeplinească condițiile următoare:
să aibă exercitarea profesiei de expert contabil ca obiect de activitate;
majoritatea asociaților sau acționarilor să fie experți contabili și totodată să dețină majoritatea părților sociale sau a acțiunilor;
membri consiliului de administrație al societății să fie aleși în majoritate dintre acționarii sau asociații experți contabili;
acțiunile societății să fie nominative și fiecare asociat sau acționar nou să fie admis de adunarea generală.”
Lucrările contabililor autorizați
Un contabil autorizat poate efectua persoanelor fizice și juridice următoarele lucrări:
ținerea contabilitatății operațiunilor economico-financiare specificate în contract;
pregătirea lucrărilor în vederea elaborării situațiilor financiare.
Potrivit legii contabilii autorizați pot să-și exercite profesia în mod individual sau în societăți comerciale.
Dispoziții comune
“Experților contabili și contabililor autorizați le este interzis să execute lucrări pentru societăți sau pentru instituțiile la care sunt angajați și pentru cei cu care angajatorii lor sunt în relații contractuale ori se află în concurență. Totodată, le este interzis să execute lucrări pentru societăți, dacă sunt rude sau afini până la gradul al 4-lea inclusiv sau soți ai administratorilor.”
Contabilii autorizați și experții contabili nu pot executa pentru terți lucrările prevăzute mai sus în situațiile în care există elemente care confirmă starea de conflict de interese ori de incompatibilitate.
Activitatea de cenzor poate fi desfășurată de către experții contabili, persoanele cu studii economice superioare care au diplomă recunoscută de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului respective au experiență în activitatea financiar-contabilă de cel puțin cinci ani. Activitatea de cenzor mai poate fi desfășurată și de către societățile comerciale membre ale Corpului.
“Experții contabili și contabilii autorizați garantează răspunderea civilă privind activitatea desfășurată, prin subscrierea unei polițe de asigurare sau prin vărsarea unei contribuții la fondul de garanții.”
“Relația experților contabili, a contabililor autorizați și a societăților comerciale de profil cu clienții se stabilește prin contract de prestări servicii, semnat de ambele părți.”
2.4. Tabloul Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România
Lucrările experților contabili și contabililor autorizați enumerate mai sus pot fi desfășurate numai de persoanele înscrise în Tabloul Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România având legitimație de membru, vizată anual. Tabloul Corpului este publicat anual în Monitorul Oficial al României. Toți membrii, persoane fizice, experți contabili, contabili autorizați, precum și societățile comerciale de profil sunt înscrise în Tablou.
Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România este organizat pe două secțiuni:
secțiunea experților contabili;
secțiunea contabililor autorizați.
Organizarea și funcționarea secțiunilor sunt stabilite prin Regulamentul de organizare și funcționare a Corpului.
Experții contabili și contabilii autorizați sunt înscrise în Tabloul Corpului la cerere, de către filialele județene respectiv a municipiului București în cazul în care pot dovedi că:
au capacitate de exercițiu deplină;
nu au suferit nicio condamnare care interzice dreptul de a gestiona și de a administra patrimoniul societăților comerciale.
După înscrierea în tablou, profesioniștii contabili depun un jurământ scris. Jurământul este formulată astfel:
“Jur să aplic în mod corect și fără părtinire legile țării, să respect prevederile Regulamentului Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați și ale Codului privind conduita etică și profesională a experților contabili și contabililor autorizați, să păstrez secretul profesional și să aduc la îndeplinire cu conștiinciozitate îndatoririle ce îmi revin în calitate de expert contabil (contabil autorizat)”.
Membrii Corpului sunt radiați din Tabloul Corpului în următoarele situații:
nu au achitat cotizațiile pe o perioadă de un an;
au suferit o condamnare potrivit căreia legea interzice dreptul de a gestiona și de a administra patrimoniul societăților comerciale;
au săvârșit abateri grave de altă natură;
nu depun în contul bugetului statului, în termenul respectiv la nivelul prevăzut în legislație, impozitul asupra onorariilor încasate de la persoane fizice.
“Persoanele fizice sau juridice străine, care nu au domiciliul sau, după caz, sediul în România, pot exercita activitatea de expert contabil sau de contabil autorizat, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe, dacă în țările lor au această specializare, în condițiile stabilite prin convenții bilaterale încheiate în acest scop de România cu alte state și dacă au susținut examenul vizând cunoașterea legislației naționale în domeniul organizării și funcționării societăților comerciale, precum și a celei fiscale și contabile.”
Capitolul III. Metodologia exercitării expertizei contabile judiciare
Expertizele contabile judiciare sunt reglementate de Codul de procedură penală, Codul de procedură civilă și alte legi speciale.
“Expertizele contabile sunt mijloace de probă utilizabile în rezolvarea unor cauze care necesită cunoștințe de strictă specialitate din partea unor persoane care au calitatea de expert contabil. Expertizele contabile dispuse din oficiu sau acceptate la cererea părților în fazele de instrumentare și de judecată ale unor cauze civile și/sau comerciale, atașate sau nu unui proces penal, se numesc expertize contabile judiciare. Toate celelalte expertize contabile sunt extrajudiciare.”
Etapele realizării expertizei contabile judiciare sunt:
Dispunerea expertizelor contabile judiciare și numirea experților contabili
Contractarea și programarea expertizelor contabile
Delegarea și supravegherea lucrărilor
Documentarea lucrărilor privind expertizele contabile judiciare
Raportarea
Dispunerea expertizelor contabile judiciare și numirea experților contabili
“Expertizele contabile judiciare pot fi dispuse numai de către organele îndreptățite de lege în vederea administrării probei cu expertiza. Numirea expertului sau experților contabili, atât din oficiu, cât și recomandați de părțile în proces, se poate face numai de organul în drept să dispună administrarea probei cu expertiza contabilă.”
Experții contabili nominalizați trebuie să fie membrii al Corpului, înscriși în Tabloul Copului, și trebuie să indeplinească toate condițiile de exercitare a profesiei.
Numirea nu poate fi refuzată de către experții contabili doar dacă există motive temeinice.
Numirea se realizează prin Încheiere de ședință emisă de Instanța Judecătorească ori prin Ordonanță emisă de organul de cercetare penală.
Contractarea și programarea expertizelor contabile
“Efectuarea expertizelor contabile se face pe bază de contract. Expertizele contabile
contractate trebuie programate. Programul de lucru trebuie să cuprindă natura, calendarul și
întinderea lucrărilor necesare pentru îndeplinirea misiunii privind expertizele contabile contractate.”
Unul dinte elementele fundamentale ale contractului este mărimrea onorariului. Onorariul poate fi modificat dacă în timpul desfășurării expertizei contabile intervin aspecte noi privind întinderea și volumul lucrărilor, aspecte care nu au fost stabilite la acceptarea conractului inițial.
Delegarea și supravegherea lucrărilor
“Efectuarea lucrărilor privind expertizele contabile judiciare nu poate fi delegată de către experții contabili numiți din oficiu sau la recomandarea părților asistenților sau colaboratorilor lor.”
Experții contabili numiți din oficiu ori la recomandarea părților nu pot delega efectuarea lucrărilor întrucât au fost numiți de către un organ având dreptul să dispună proba cu expertiza contabilă, cu un act procedural (Încheiere de ședință sau ordonanță), astfel trebuie să își îndeplinească personal și integral mandatul.
Documentarea lucrărilor privind expertizele contabile judiciare
Documentarea lucrărilor privind expertizele contabile judiciare are un caracter particular și este limitat strict la ceea ce este important pentru a răspunde la obiectivele fixate experților contabili de către organul abilitat prin Încheierea de ședință sau ordonanța organului de urmărire și cercetare penală.
Expertul contabil trebuie să studieze și să analizeze materialul documentar adecvat, Materialul documentar trebuie să fie bazat pe evidențieri contabile și documente justificative și nu pe prezumții sau declarații ale părților și martorilor.
În cazul în care expertul contabil ajunge la concluzii diferite față de organul de control, este abilitat să ia legătura cu acesta în vederea elucidării tuturor aspectelor.
Consultarea cu organul de control nu înseamnă că expertul contabil trebuie să ajungă la opinie comună cu organul de control, ci doar la motivarea punctelor de vedere diferite, care trebuie consemnată în raportul de expertiză contabilă.
Materialul documentar este compus din:
dosarul cauzei în care s-a dispus expertiza judiciară;
procesele-verbale întocmite de către organele de control;
registrele contabile și documentele justificative păstrate de părțile implicate în procesul justițiar, respectiv între documentele terțelor persoane care au legătură cu obiectivele expertizate.
“Expertul contabil trebuie să aibă în vedere explicațiile părților, dar trebuie să le analizeze în raport cu actele justificative și contabile expertizate, menționând în raportul de expertiză contabilă concordanța sau neconcordanța dintre explicațiile părților și actele examinate.”
Dosarul de lucru al expertului contabil se compune din:
Raportul de expertiză contabilă judiciară;
Încheierea de ședință (în cauze civile) respectiv ordonanța organului de urmărire și cercetare penală (în cauze penale);
Eventuala corespondență, răspunsurile la întrebări suplimentare ori suplimentele de expertiză contabilă solicitate de organele abilitate;
Eventualele note personale ale expertului contabil formulate în timpul efectuării expertizei contabile.
Raportul scris al expertului contabil trebuie să cuprindă cel puțin trei capitole:
Capitolul I INTRODUCERE;
Capitolul II DESFĂȘURAREAEXPERTIZEI CONTABILE;
Capitolul III CONCLUZII.
Structura celor 3 capitole trebuie respectată. “Când au fost numiți mai mulți experți contabili în aceeași cauză trebuie întocmit un singur raport de expertiză contabilă.” Atunci când există deosebiri de păreri între experți, acestea trebuie inserate în cuprinsul raportului de expertiză contabilă respectiv într-o anexă a acestuia.
Capitolul I INTRODUCERE trebuie să cuprindă cel puțin următoarele paragrafe:
a) Elemente de identificare a experților contabili nominalizați pentru efectuarea expertizei contabile, cum ar fi: numele și prenumele experților, domiciliul acestora, poziția din Tabloul experților contabili și numărul carnetului de expert contabil;
b) Un paragraf de identificare a organului care a ordonat efectuarea expertizei contabile judiciare. În acest paragraf se menționează: actul care a stat la baza numirii experților (Încheiere de ședință sau ordonanță a organelor de urmărire penală), cu precizarea datei acestuia, denumirea respectiv calitatea procesuală a părților, sediul sau domiciliul acestora, numărul și anul dosarului respectiv natura acestuia (civil sau penal);
c) Paragraful de identificare a circumsanțelor și împrejurărilor în care a luat naștere litigiul din cauza căruia s-a dispus realizarea expertizei contabile judiciare;
d) Paragraful de identificare a obiectivelor expertizei contabile judiciare, acestea se vor prelua în maniera în care sunt formulate în actul de numire a expertului.
e) Paragraful cu privință la identificarea datei/perioadei respectiv a locului în care s-a efectuat expertiza contabilă. În situația expertizelor contabile dispuse de organele în drept, data și locul începerii lucrărilor expertizei contabile trebuie documentat prin citarea părților.
f) Paragraful despre “identificarea materialului documentar având o legătură cauzală cu obiectivele expertizei contabile care a stat la baza întocmirii raportului de expertiză contabilă.”
g) Un paragraf privind identificarea datei respectiv a perioadei în care s-a elaborat raportul de expertiză contabilă, cu consemnarea expresă dacă s-au mai efectuat alte expertize contabile având aceleași obiective. În acest paragraf se menționează dacă s-a folosit lucrările altor experți contabili.
h) “Paragraful privind data inițială până la care raportul de expertiză contabilă judiciară trebuia depus la beneficiar respectiv indicarea eventualelor perioade de prelungire față de termenul inițial.”
“Capitolul II DESFĂȘURAREA EXPERTIZEI CONTABILE al raportului de expertiză contabilă trebuie să conțină câte un paragraf distinct pentru fiecare obiectiv al expertizei contabile care să cuprindă o descriere amănunțită a operațiilor efectuate de expertul contabil cu privire la structura materialului documentar, actele și faptele analizate, locul producerii evenimentelor și tranzacțiilor, sursele de informații utilizate, dacă părțile interesate în expertizacontabilă au făcut obiecții sau au dat explicații pe care expertul contabil le-a luat sau nu în considerare în formularea concluziilor sale. În fiecare astfel de paragraf trebuie prezentate ansamblul calculelor și interpretarea rezultatelor acestora.”
Fiecare paragraf din Capitolul II trebuie să se încheie cu concluzia expertului contabil, care trebuie să fie clară, concisă și fără echivoc, redactată într-o manieră ordonată și sistematizată, fără a face aprecieri privind calitatea înregistrărilor contabile, a documentelor justificative, respectiv a expertizelor și actelor de control anterioare, și nici privind încadrările legale. Aceasta, fiindcă expertul contabil analizează tranzacții și evenimente, nu aspectul judiciar a acestora. În unele cazuri deosebite, când expertul contabil se confruntă cu acte și documente care nu îndeplinesc condițiile legale, care exprimă, situații nereale ori care sunt suspecte, aceste nu trebuie luate în considerare în stabilirea rezultatelor concluziilor sale la obiectivele fixate expertizei contabile, însă trebuie menționate în raportul de expertiză contabilă.
“Dacă raportul de expertiză contabilă este întocmit de mai mulți experți care au opinii diferite, într-un paragraf al Capitolului II DESFĂȘURAREA EXPERTIZEI CONTABILE fiecare expert contabil trebuie să-și motiveze detaliat și documentat opinia pe care o susține. De regulă, în expertizele judiciare trebuie motivată separat opinia expertului recomandat de parte în raport cu opinia expertului numit din oficiu.”
“Capitolul III CONCLUZII trebuie să conțină câte un paragraf distinct cu concluzia la fiecare obiectiv al expertizei contabile preluat în maniera în care a fost formulat în Capitolul II DESFĂȘURAREA EXPERTIZEI CONTABILE.”
Dacă expertul contabil, în vederea promovării raționamentului său profesional, consideră necesar să-și formuleze părerea asupra obiectivului expertizei contabile, respectiv asupra faptului dacă întrebările care i-au fost stabilite sunt suficiente sau nu în clarificarea obiectivului expertizei și cu privire la alte aspecte în legătură cu care dorește să rețină atenția beneficiarului expertizei. Aceste mențiuni pot fi inserate:
în finalul Capitolului III, după răspunsul la obiectivul expertizei contabile; sau
într-un capitol distinct, Capitolul IV CONSIDERAȚII PERSONALE ALE EXPERTULUI CONTABIL.
În prezentarea considerațiilor sale personale, cu ocazia întocmirii raportului de expertiză contabilă, este important ca expertul contabil să se supune normelor de etică și deontologie ale profesiei contabile, în mod special celor privind confidențialitatea.
Raportul de expertiză contabilă care conține considerații personale ale expertului contabil se numește raport de expertiză contabilă cu observații.
În cazuri deosebite, când expertul contabil se află într-o situație în care este imposibil întocmirea raportului de expertiză din cauza lipsei documentelor justificatice respectiv evidențelor contabile care atestă evenimentele și tranzacțiile supuse expertizării. În asemenea de cazuri expertul contabil întocmește un Raport de imposibilitate a efectuării expertizei contabile, raport care va conține aceeași componente ca un raport de expertiză contabilă obișnuit, însă care în Capitolul II și Capitolul III va prezenta fundamentat și justificat cauzele care conduc la imposibilitatea efectuării expertizei contabile.
Raportul de expertiză contabilă trebuie să aibă și anexe care se întocmesc de către expertul contabil în vederea susținerii constatărilor din raport. “Anexele la raportul de expertiză contabilă trebuie întocmite atunci și numai atunci când există necesitatea de documentare a unei constatări din raportul de expertiză contabilă, ele având menirea să degreveze conținutul raportului de expertiză contabilă de prezentări prea detaliate, cifre multiple sau alte elemente de natură similară.” Registrele contabile originale sau multiplicate și documentele jusitificative nu reprezint anexe la raport, deoarece se consideră anexe raport acele documente care rezultă din munca expertului contabil.
Pentru evitarea disputelor privind originalitatea raportului de expertiză contabilă, acesta împreună cu anexele, se semnează și se parafează de către expertul contabil pe fiecare pagină separat. Toate exemplarele semnate și parafate de expertul contabil în original sunt considerate rapoarte de expertiză contabilă originale. Celelalte exemplare au calitatea de copii.
Raportul de expertiză contabilă nu trebuie semnat de către niciuna dintre persoanele interesate în efectuarea expertizei contabile.
“De regulă, raportul de expertiză contabilă se întocmește în două exemplare originale: unul pentru organul care a dispus sau partea care a solicitat efectuarea expertizei contabile și unul pentru expertul contabil care a efectuat expertiza contabilă. Numărul de exemplare originale poate fi mai mare dacă beneficiarul raportului de expertiză solicită acest lucru.”
Raportul de expertiză contabilă judiciară trebuie deups la organele care au dispus-o cu minimum cinci zile înainte de data stabilită pentru judecată.
Capitolul IV. Codul etic al profesioniștilor contabili
O caracteristică fundamentală a profesiei contabile este asumarea responsabilității în ceea ce privește acționarea în interesul public.
Așadar, responsabilitatea profesionistului contabil nu se limitează doar la satisfacerea nevoilor unui client respectiv ale unui angajator individual. Un profesionist contabil trebuie să respecte Codul etic al profesioniștilor contabili și să se conformeze acestuia. Acesta este elaborate de către CECCAR și are ca și scop să asigure o imagine corespunzătoare profesiilor de expert contabil și contabil autorizat, astfel încât pe baza ei să crească gradul de credibilitate a lucrărilor pe care aceștia le execută. Principiile după care un profesionist contabil trebuie să îl desfășoară activitatea se referă la aspectul strict profesional al acestuia și la aspectul moral, social privind viața profesionistului contabil.
Codul etic este în fapt o adaptare la condițiile concrete, specific din țara noastră a Codului de conduită etică elaborat de IFAC. Condițiile specific se referă la specificul economic, financiar, contabil și juridic din România.
“Necesitatea de a asigura apărarea onoarei și independenței Corpului și de a conferi lucrărilor membrilor săi autoritate impune profesioniștilor contabili să aibă calități esențiale, cum sunt:
știință, competență și conștiință;
independență de spirit și dezinteres material;
moralitate, probitate și demnitate.”
Se impune ca membrile Corpului să facă efortul necesar în vederea dezvoltării acestor calități, respectiv:
(a) dezvoltarea continuă a culturii, nu numai cultura profesională, dar și cunoștințele de cultură generală;
(b) acordarea fiecărei tranzacții și situații examinate atenția și timpul necesar în vederea fundamentării opiniei personale înainte de a face propuneri;
(c) exprimarea opiniei fără nicio reținere față de dorința celui care îl consultă și exprimarea, dacă este nevoie, a rezervelor necesare asupra valorii ipotezelor și concluziilor formulate;
(d) evitarea situațiilor în care profesionistul contabil nu poate să iși exercite libertatea de gândire;
(e) considerarea faptului că independența sa trebuie să se manifeste în exercitarea profesiei și în protejarea ei, respectând dispozițiile legale și a regulile stabilite de Corp.
Principiile fundamentale ale profesionistului contabil
Codul de Conduită Etică a profesioniștilor contabili stabilește principiile fundamentale și furnizează un cadru general conceptual pe care experții contabili și contabilii autorizați trebuie să il aplice pentru:
a identifica amenințările la adresa conformității cu principiile fundamentale;
a considera importanța amenințărilor identificate;
a aplica măsuri de protecție, în cazurile în care este necesar, în vederea eliminării sau reducerii amenințărilor pană la un nivel acceptabil.
Principiile pe care trebuie să respecte un profesionist contabil sunt următoarele:
Integritatea, principiul care presupune ca profesionistul contabil să fie drept și onest în relațiile sale profesionale și de afaceri.
Obiectivitatea, presupune ca profesionistul contabil “să nu permită ca prejudecățile, conflictul de interese sau influența nedorită a altor persoane să intervină în raționamentele profesionale sau de afaceri.”
Competența profesională și prudența, înseamnă că profesionistul contabil trebuie să își mențină aptitudinile și cunoștințele profesionale la nivelul solicitat pentru a avea certitudinea că un client respectiv un angajator va primi servicii profesionale bazate pe ultimele progrese în legislație și practică.
Confidențialitate, presupune obligativitatea profesionistul contabil de a păstra secretul informațiilor obținute cu excepția cazurilor când are obligația să le face publice aceste informații.
Conduita profesională (profesionalismul), profesionistul contabil trebuie să respecte principalele legi și reglementări astfel încât să evite orice acțiune care discreditează profesia.
Respectul față de normele tehnice și profesionale, presupune că profesionistul contabil trebuie efectueze lucrările în conformitate cu standardele și normele tehnice și profesionale aplicabile, respective obligativitatea se a-și perfecționa în mod permanent pregătirea profesională. Profesionistul contabil are datoria de a executa cu grijă instrucțiunile clientului sau ale patronului în limita în care sunt compatibile cu principiile de integritate, obiectivitate respectiv de independență în cazul liber-profesioniștilor contabili. De asemenea, ei trebuie să se conformeze legislației relevante respectiv normelor profesionale și tehnice emise de: CECCAR, CAFR, IFAC, IASB.
Situații de incompetență și rezolvarea acestora
Circumstanțele în care lucrează profesioniștii contabili generează riscuri de conformare la principiile fundamentale. Nu este posibil definirea tuturor situațiilor în care pot apărea aceste amenințări și specificarea acțiunilor corespunzătoare. De asemenea, natura misiunilor poate fi diferită astfel pot exista mai multe tipuri de amenințări care să necesite utilizarea unor anumite măsuri de protecție.
“Atunci cand un profesionist contabil identifică amenințările la adresa conformității cu principiile fundamentale și, pe baza unei evaluări a acestor amenințări, determină faptul că ele nu sunt la un nivel acceptabil, profesionistul contabil trebuie să determine dacă sunt disponibile măsurile de protecție adecvate și dacă pot fi aplicate pentru eliminarea amenințărilor sau pentru reducerea acestora pană la un nivel acceptabil.”
Un profesionist contabil trebuie să apreciează orice amenințări privind conformitatea cu principiile fundamentale atunci când cunoaște relațiile sau circumstanțele care ar putea periclita conformitatea cu principiile fundamentale.
La evaluarea importanței unei amenințări, trebuie luate în considerare atât factori calitativi, cât și cei cantitativi. La aplicarea cadrului general conceptual, profesionistul contabil poate intâlni anumite situații în care amenințările nu pot fi înlăturate sau reduse pană nivelul acceptabil, fie din cauza importanței amenințării, fie din cauza indisponibilității măsurilor de protecție corespunzătoare. În asemenea situații, profesionistul contabil va întrerupe sau va refuza serviciile profesionale specifice implicate sau va demisiona din misiune (în profesioniștilor contabili în practica publică) sau din organizația angajatoare (în cazul profesioniștilor contabili angajați).
“O relație sau o circumstanță poate genera mai multe amenințări, iar o amenințare ar putea afecta conformitatea cu mai multe principii fundamentale. Amenințările se incadrează in una sau mai multe dintre următoarele categorii:”
amenințarea de interes personal, care presupune amenințarea ca un interes financiar sau un interes de altă natură să influențeze în mod nepotrivit judecata sau conduita profesionistului contabil;
amenințarea de autoexaminare (autorevizuire), care înseamnă amenințarea ca profesionistul contabil să nu reevalueze corespunzător rezultatele raționamentelor anterioare pe care se va baza la elaborarea unui judecăți ca parte a furnizării serviciului actual;
amenințarea de favorizare, presupune amenințarea ca profesionistul contabil să promoveze poziția clientului sau a angajatorului pană în măsura în care obiectivitatea profesionistului contabil este compromisă;
amenințarea de familiaritate, înseamnă amenințarea ca, din cauza relațiilor prea strânse sau prea lungi cu un client sau cu un angajator, profesionistul contabil să fie prea indulgent cu interesele acestora;
amenințarea de intimidare, presupune amenințarea ca profesionistul contabil să fie impiedicat să procedeze obiectiv din cauza presiunilor reale sau presupuse.
Măsurile de protecție sunt mijloace care pot elimina sau pot reduce amenințările pană la un nivel acceptabil. Aceste măsuri se grupează în două mari categorii:
măsuri de protecție generate de profesie, legislație sau reglementări;
măsuri de protecție generate de mediul de lucru.
“Măsurile de protecție generate de profesie, legislație sau reglementări includ, insă nu se limitează doar la, următoarele:
dispoziții privind educația, instruirea și experiența invederea accesului in profesie;
dispoziții privind formarea profesională continuă;
reglementări privind guvernarea corporativă;
standarde profesionale;
monitorizare profesională sau de reglementare și proceduridisciplinare;
examinarea externă, de către o terță parte autorizată legal, a rapoartelor, a rentabilității, a comunicărilor sau a informațiilor care au fost realizate de profesionistul contabil.”
În cazul profesioniștilor contabili din practica publică măsurile de protecție generate de mediul de lucru se variază de la caz la caz. Astfel măsurile de protecție din cadrul mediului de lucru sunt împărțite la măsuri de protecție la nivelul firmei respectiv măsuri de protecție specifice misiunii.
Măsurile de protecție la nivelul firmei în cadrul mediului de lucru includ:
poziția de conducător al firmei care stabilește prevederea faptului că membrii echipei de certificare vor acționa in interesul public;
poziția de conducător al firmei care accentuează importanța respectării principiilor fundamentale;
politici și proceduri pentru implementarea și monitorizarea controlului calității misiunilor;
politici și proceduri interne documentate cu privire la respectarea principiilor fundamentale;
politici documentate în legătură cu identificarea amenințărilor privind conformitatea cu principiile fundamentale, de asemenea evaluarea importanței acestor amenințări respectiv identificarea și aplicarea măsurilor de protecție în vederea elminării sau reducerii pană la un nivel acceptabil a amenințărilor sau, atunci când măsurile de protecție nu pot fi aplicate, refuzul sau întreruperea misiunii relevante;
politici și proceduri care vor ajuta la identificarea relațiilor sau intereselor dintre firmă respectiv membrii echipei de certificare și clienți;
utilizarea unor parteneri diferiți și a unor echipe de misiune cu linii separate de raportare în vederea prestării altor servicii in afara celor de certificare pentru un client de certificare;
politici și proceduri de monitorizare și gestionarea credibilității datelor privind veniturile provenite de la un singur client;
comunicarea la timp a politicilor și procedurilor unei entități și a oricăror schimbări ale acestora către partenerii și personalul profesional, precum și instruirea și educarea corespunzătoare a acestora privind aceste politici și proceduri;
politici și proceduri de interzicere a indivizilor care nu sunt membri ai echipei de certificare și care să influențeze inadecvat rezultatele misiunii;
metode de consiliere a partenerilor și a personalului profesional al clientului certificării și al entităților asociate față de care trebuie să iși păstreze independența;
desemnarea unui membru cu experiență al conducerii care va fi responsabil pentru supravegherea funcționării potrivite a sistemului de control al calității;
politici și proceduri publicate care să îi abiliteze și să îi încurajeze pe angajați să informeze nivelurile superioare din cadrul firmei în legătură cu orice problemă privind conformitatea cu principiile fundamentale care îi preocupă;
un mecanism disciplinar de promovare a conformității cu politicile și procedurile.
“Măsurile de protecție specifice misiunii în mediul de lucru includ:”
angajarea unui profesionist contabil care nu a fost implicat în prestarea de servicii care nu sunt de certificare să examineze această activitate ori să ofere consultanță, după caz;
angajarea unui profesionist contabil care nu a fost membru al echipei de certificare pentru examinarea activității de certificare sau pentru a oferi consultanță, după caz;
consultarea unei terțe părți independente, de exemplu un organism profesional normalizator, un comitet de directori independent sau un alt profesionist contabil;
prezentarea către persoanele insărcinate cu guvernarea clienților a naturii serviciilor prestate respectiv a mărimii onorariilor percepute;
discutarea problemelor de etică cu persoanele insărcinate cu guvernarea clienților;
rotația personalului cu experiență din echipa de certificare;
implicarea altei firme pentru a realiza ori a realiza din nou o parte din misiunea de certificare.
Măsurile de protecție din mediul de lucru în cazul profesioniștilor contabili angajați includ următoarele:
sisteme de supraveghere corporativă și alte sisteme de supraveghere ale entității angajatoare;
programele de etică și conduită ale entității angajatoare;
proceduri disciplinare adecvate;
proceduri de recrutare din cadrul entității angajatoare care accentuează importanța angajării unui personal competent de categorie înaltă;
conducerea, care subliniează importanța conduitei etice și se așteaptă ca angajații să procedează în mod etic;
controale interne aprofundate;
comunicarea oportună a politicilor și procedurilor firmei angajatoare, respectiv a modificărilor acestora, tuturor angajaților și formarea adecvată cu privire la aceste politici și proceduri;
politicile și procedurile de monitorizare și implementare a calității performanței angajaților;
Capitolul V. Studiu de caz privind exercitarea expertizei contabile
Prezentarea raportului de expertiză contabilă judiciară
Așa cum este prezentat în Capitolul III, un raport de expertiză contabilă trebuie să aibă 3 părți, și în cadrul fiecărei părți sunt mai multe paragrafe.
În vederea studierii unui caz practic, am luat un raport de expertiză contabilă judiciară (anexa 1).
Acest raport de expertiză contabilă judiciară este structurat în trei pări și anume:
Capitolul I Introducere;
Capitolul II Desfășurarea expertizei contabile;
Capitolul III Concluzii;
Anexe.
Capitolul I are 7 subcapitole. În capitolul I.1. sunt prezentate datele de identificare ale experților contabili (nume, prenume, domiciliu, poziția din tabloul experșilor contabili, și numărul carnetului de expert contabil). Astfel raportul a fost întocmit de doi experți contabili și anume: Groza Doina Irina și Coroiu Milia, domiciliate în Oradea. Tot în acest capitol este menționat și organul care a ordonat efectuarea expertizei contabile judiciare și anume Curtea de Apel Oradea, respectiv actul ce a stat la baza numirii experților, și anume Încheierea dată în ședință publică din 02.07.2013 privind dosarul nr. 4983/111/2008.
În capitolul I.2. sunt prezentate părțile implicate în proces, cum ar fi: reclamanta, și domiciliul reclamantei, respectiv părâții: Școala cu clasele I-VIII Ineu, Inspectoratul școlar Bihor, Casa de asigurări de sănătate Bihor și Casa județeană de pensii Bihor.
Capitolul I.3. conține obiectul cauzei, respectiv “Constatare nulitate absolută contract de muncă”.
Capitolul I.4. este intitulat “Obiectivele raportului de expertiză” . În acest capitol sunt prezentate cele două obiective ale expertizei contabile:
Stabilirea drepturilor salariale ale reclamantei conform grilei de salarizare în perioada 01.09.2002-01.09.2008., determinarea cuantumului eventualelor drepturi salariale neachitate, și dacă s-au efectuat în mod corect viramente către Casa de Asigurări de Sănătate și Casa Județeană de Pensii, și dacă acestea corespund drepturilor salariale la care reclamanta era îndreptățită;
Detalierea lunară a fiecărei din drepturile bănești salariale ce fac obiectul acțiunii precizate, precizându-și dacă s-au achitat sau nu drepturile salariale ce au făcut obiectul sentinței civile nr. 829/LM/22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. 2956/111/2008.
În capitolul I.5. se precizează perioada și locul efectuării expertizei contabile judiciare. Lucrările s-au efectuat în perioada 15.08.2013-20.11.2013, atât la sediul CECCAR, cât și la sediile experților contabili. Tot în acest paragraf este menționat faptul că în dosarul în cauză a mai fost efectuată o expertiză contabilă.
Capitolul I.6. conține referiri despre materialul documentar care a stat la baza efectuării expertizei, și anume:
Dosarul cauzei nr. 4983/111/2008;
Evidențele financiar-contabile ale Scolii cu clasele I-VIII Ineu (Statele de salarii lunare din perioada septembrie 2002 – octombrie 2008, copia cărții de muncă, contractele individuale de muncă);
Procesele verbale de control ale Inspectoratului teritorial de muncă nr. 661/30.07.2008 și nr. 2702/11.11.2008;
Legislația în domeniu, respectiv actele normative cu privire la modificările salariale;
În capitolul 1.7. este menționat termenul de depunere a raportului de expertiză contabilă, stabilită de Instanța de judecată, și anume 26.11.2013.
Capitolul II are două părți. Prima parte, capitolul II.1. se referă la convocarea părților de către experți contabili, la data de 12.08.2013, ora 10:00, la sediul CECCAR Bihor. La data și ora stabilită nu s-a prezentat nici-una dintre părți.
Capitolul II.2. are două subcapitole, în fiecare subcapitol sunt prezentate răspunsurile la obiectivele expertizei contabile judiciare. Capitolul II.2.1. este răspunsul la obiectivul nr. 1 din Capitolul I.4. Experții contabili au procedat la întocmirea de situații ajutătoare pentru fiecare an în parte (salar de încadrare, salar aferent zile lucrate, sporuri permanente, indemnizație concedii de odihnă, indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă, premii și eventuale diferențe acordate). Pentru stabilirea drepturilor salariale la care reclamanta are drept conform legislației în vigoare în perioada analizată, experții contabili au extras din statele de salarii toate sumele stabilite și acordate reclamantei. Diferențele stabilite între sumele acordate și cele recalculate de experți sunt detaliate pentru fiecare an în parte în anexele la raportul de expertiză contabilă. Diferențele rezultă din erori de încadrare și erori de calcul.
Situația diferențelor între sumele primite și cele recalculate pentru fiecare an se prezintă în tabelul următor:
Tabelul 5.1. Situația diferențelor între sumele primite și cele recalculate (sumele sunt prezentate în RON)
Așa cum rezultă din situația centralizată din Tabelul 5.1., în urma recalculării drepturilor salariale solicitate de reclamantă, rezultă o diferență de primit în valoare de 3112 lei ca urmare a unor erori de încadrare, care au condus la modificarea bazei de calcul pentru toate sporurile acordate și în consecință și a obligațiilor datorate de angajat și de angajator la bugetul consolidat al statului (CAS, CASS), precum și a altor erori de calcul detaliate în anexele la raportul de expertiză contabilă.
Experții contabili au analizat documentele contabile ale Școlii cu clasele I-VIII Ineu, și au descoperit că din diferența de 3112 lei reclamanta a primit deja 1827 lei până la 01.09.2008 (conform anexei la raportul de expertiză contabilă), astfel în urma acestei plăți rezultă că a mai rămas de restituit 1285 lei.
După data de 01.09.2008, care este limita superioară a perioadei analizate, unitatea de învățământ recalculează și achită reclamantei suma de 4657 lei, sumă ce se compune din:
1536 lei, achitată în septembrie, reprezentând diferență spor vechime neinclusă în baza de calcul a drepturilor pentru cumul de funcții (prezentată în situația anexată la raport de expertiză contabilă);
3121 lei conform sent. civ. 829/LM/22.05.2009.
În consecință situația diferențelor recalculate se prezintă astfel:
Tabelul 5.2. Diferențe recalculate
În vederea răspunderii la obiectivul nr. 2, s-a utilizat calculul detaliat anual și lunar, separat fiecare din drepturile bănești cuvenite conform legislației în domeniu.
Situația drepturilor salariale calculate de unitate și recalculate de experți centralizată pe ani se reflectă în situația calculării drepturilor salariale și stabilirii diferențelor din raportul de expertiză contabilă. În tabelul respectiv sunt puse în comparație sumele calculate de unitatea de învățământ și de experți în ceea ce privește: salariul de încadrare, salariul pentru zilele lucrate, salariul de merit, sporul pentru diriginte (10%), sporul de stress, sporul de vechime (15%), plata cu ora, sporul de zonă (5%), cumulul de funcții, boala, concediul de odihnă și premiile. Comparând aceste sume s-a ajuns la concluzia că reclamanta avea dreptul în total la 61611 lei pentru perioada de 01.09.2002-01.09.2008 în loc de 58499 lei, astfel rezultă o diferență de primit de 3112 lei.
Capitolul III. Concluzii conține concluzia obiectivelor raportului de expertiză contabilă. Așadar este prezentat situația drepturilor salariale pentru perioada analizată:
Tabelul 5.3. Situația centralizată a drepturilor salariale pentru perioada 01.09.2002-01.09.2008
Tot în acest capitol este menționat faptul că unitatea de învățământ a recalculat și a achitat reclamantei următoarele sume:
Până la data de 01.09.2008: 1827 lei;
După data de 01.09.2008: 1536 lei și 3121 lei.
În total s-a achitat reclamantei 6484 lei.
Așadar situația drepturilor salariale ale reclamantei în raport cu Scoala cu clasele I-VIII Ineu se prezintă astfel:
Drepturi salariale cuvenite: 61611 lei;
Drepturi salariale calculate inițial de angajator și achitate: 58499 lei;
Total drepturi recalculate ulterior de angajator și achitate: 6484 lei;
Diferența de restituit de către reclamanta: 3372.
Suma de 3372 lei de restituit se datorează faptului că baza de calcul pentru drepturile salariale utilizată de unitatea de învățământ a fost mai mare ca urmare a încadrării greșite în grila de vechime și în consecință a utilizării unui coeficient de multiplicare mai mare decât cel aferent vechimei reclamantei, în consecință și obligațiile achitate la bugetul de stat sunt mai mari proporțional cu baza de calcul a salariilor stabilite în plus.
Raportul de expertiză contabilă conține 7 pagini plus 12 anexe, și a fost redactat în opt exemplare, câte unul pentru fiecare parte și pentru cei doi experți, iar unui pentru Instanța.
Concluzii privind raportul de expertiză contabilă judiciară
Raportul de expertiză contabilă judiciară care face obiectul studiului de caz are 3 capitole, astfel respectă normele menționate în Capitolul III. al acestei lucrări de disertație.
Capitolul I. Introducere al raportului de expertiză contabilă are câte un subcapitol pentru aproape fiecare paragraf consemnat în Capitolul III. al acestei lucrări. Paragraful care lipsește este cel care face referiri la data inițială până la care raportul de expertiză contabilă judiciară trebuia depus la beneficiar respectiv indicarea eventualelor perioade de prelungire față de termenul inițial. Acest paragraf lipsește fiindcă nu este cazul precizării acestor informații, pentru că nu au existat perioade de prelungiri.
Capitolul II. Desfășurarea expertizei contabile conține câte un subcapitol pentru răspunsul la fiecare obiectiv al expertizei contabile. Acest capitol respectă normele de redactare al raportului de expertiză contabilă, pentru că fiecare subcapitol prezintă amănunțit operațiile efectuate de expert contabil, actele și faptele analizate, locul producerii evenimentelor și tranzacțiilor, sursele de informații utlizate. În ambele subcapitole sunt prezentate calculele efectuate și interpretarea rezultatelor acestora. În plus, în Capitolul II. Desfășurarea expertizei contabile există un subcapitol care face referiri la convocarea părților.
Capitolul III. Concluzii nu este structurat în mai multe subcapitole sau paragrafe distincte cu concluzia la fiecare obiectiv al expertizei contabile, dar conține concluzii clare la obiectivele formulate. În acest capitol pot fi inserate păreri ale experților contabili cu asupra obiectivului expertizei contabile, respectiv asupra faptului dacă întrebările care i-au fost stabilite sunt suficiente sau nu în clarificarea obiectivului expertizei. În raportul de expertiză contabilă judiciară care face obiectul studiului de caz nu există astfel de subcapitol în Capitolul III. dar nici nu este inserată într-un capitol distinct.
În raportul de expertiză contabilă judiciară putem identifica multe referiri la anexe. Anexele cuprind diferite calcule și tabele.
În concluzie raportul de expertiză contabilă judiciară aleasă pentru studiu de caz respectă normele prezentate în Capitolul III. al lucrării de disertație, atât din punctul de vedere al structurii cât și al conținutului.
Capitolul VI. Concluzii și propuneri
Este cert că expertiza contabilă are nevoie de un suport teoretic care să-i confere un statut relativ independent și să o diferențieze de celelalte domenii de gândire și de acțiune a oamenilor. Din acest punct de vedere expertiza contabilă este, în esența ei, un calcul de sinteză a contabilității, efectuat la termene și în condiții speciale (la cererea organelor de decizie sau a celor judiciare), pe baza datelor din contabilitatea curentă și din sintezele contabile periodice și utilizând metode și tehnici specifice de realizare care să satisfacă cerințele nivelului său elevat de investigație.
După părerea mea, activitatea de expertiză contabilă în România este bine organizată. Acest domeniu este mult mai dezvoltat decât alte domeniile cum ar fi auditul, sau consultanța fiscală, având în vedere faptul că CECCAR are sediul în București, dar are filiale în toate județele țării, însă Camera Auditorilor Financiari are sediul în București și filiale în doar trei orașe: Cluj Napoca, Iași, Brașov, iar Camera Consultanților fiscali are sediul în București și nu are filiale.
Expertiza contabilă în România are un suport teoretic care îi conferă un statut relativ independent. Există o mulțime de materiale teoretice și cărți pentru persoanele interesate în studierea modului de funcționare a Corpului și de asemenea și pe site-ul de internet al CECCAR găsim multe informații importante despre organizarea și funcționarea expertizei contabile în România.
Accesul la profesia de expert contabil sau contabil autorizat este logic organizat, cerințele sunt: studii de profil, experiență, examen de acces la stagiu, stagiu și examen de acces la profesie. Această structură este foarte rațională, deasemenea faptul că examenul de acces la stagiu poate fi echivalat cu un program de master este o oportunitate bună pentru cei care au terminat studii de masterat în domeniul contabilității. Pregătirea pentru examenul de acces la profesia de expert contabil sau contabil autorizat necesită auto-disciplină din partea candidaților, deoarece examenul de finalizare a stagiului, respectiv de acces la profesie este un examen greu, și există o bibliografie imensă de studiat. Astfel candidații trebuie să învețe “să învețe”. Totuși accesul la profesia de expert contabil sau contabil autorizat este mai ușoară decât la alte profesii în domeniul economic, probabil din cauza acestui fapt și numărul membrilor CECCAR este mai sporit decât numărul membrilor la alte profesii din domeniul economic.
În consecință părerea mea este că expertiza contabilă în țara noastră are o structură logică și organizată, iar eficiența acestuia depinde de persoanele care au dobândit această calitate. Deși cadrul teoretic stă pe fundamente solide, calitatea serviciilor profesionale de expertiză contabilă va depinde de voința experților contabili de a studia și a asimila normele și legile contabile actuale.
Bibliografie
Cărți:
Toma, Marin – Potdevin Jaques, Elemente de doctrină și deontologie a profesiei contabile, Editura CECCAR, București, 2008;
Țară, Gheorghe, Controlul financiar și expertiza contabilă, Editura Universității din Oradea, 2006;
Boulescu, Mircea; Ghiță, Marcel, Expertiza contabilă și audit financiar contabil, Editura didactică și pedagogică, R.A., București, 1999;
Florea Ion, Florea Radu, Macovei Ionela-Corina, Berheci Măria, Introducere în expertiza contabilă și în auditul financiar, Ed. a II-a, Editura CECCAR, București, 2008;
Codul etic național al profesioniștilor contabili, Ediția a V-a, revizuită în iulie 2009, Editura CECCAR, București, 2011;
Standardul profesional nr. 35/2000, CECCAR;
Legea 31 din 16 noiembrie 1990, republicată privind societățile comerciale;
Regulamentul de organizare și funcționare a CECCAR nr. 1/1995, republicat în MO al României, Partea I, nr. 153 din 28 martie 2001;
Ordonanța Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați, republicată în Monitorul Oficial Nr. 13 din 8 ianuarie 2008;
Regulamentul privind efectuarea stagiului și examenul de aptitudini în vederea accesului la calitatea de expert contabil și de contabil autorizat;
Internet:
1.http://congres.ceccar.ro/1_despre_ceccar.html, accesat la data de 12.03.2014.
2. http://cecerr.wordpress.com/2013/10/04/expertiza/, accesat la data de 25.06.2014
3.http://expertcontaudit.webs.com/apps/blog/, accesat la data de 25.06.2014
Bibliografie
Cărți:
Toma, Marin – Potdevin Jaques, Elemente de doctrină și deontologie a profesiei contabile, Editura CECCAR, București, 2008;
Țară, Gheorghe, Controlul financiar și expertiza contabilă, Editura Universității din Oradea, 2006;
Boulescu, Mircea; Ghiță, Marcel, Expertiza contabilă și audit financiar contabil, Editura didactică și pedagogică, R.A., București, 1999;
Florea Ion, Florea Radu, Macovei Ionela-Corina, Berheci Măria, Introducere în expertiza contabilă și în auditul financiar, Ed. a II-a, Editura CECCAR, București, 2008;
Codul etic național al profesioniștilor contabili, Ediția a V-a, revizuită în iulie 2009, Editura CECCAR, București, 2011;
Standardul profesional nr. 35/2000, CECCAR;
Legea 31 din 16 noiembrie 1990, republicată privind societățile comerciale;
Regulamentul de organizare și funcționare a CECCAR nr. 1/1995, republicat în MO al României, Partea I, nr. 153 din 28 martie 2001;
Ordonanța Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați, republicată în Monitorul Oficial Nr. 13 din 8 ianuarie 2008;
Regulamentul privind efectuarea stagiului și examenul de aptitudini în vederea accesului la calitatea de expert contabil și de contabil autorizat;
Internet:
1.http://congres.ceccar.ro/1_despre_ceccar.html, accesat la data de 12.03.2014.
2. http://cecerr.wordpress.com/2013/10/04/expertiza/, accesat la data de 25.06.2014
3.http://expertcontaudit.webs.com/apps/blog/, accesat la data de 25.06.2014
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Organizarea Si Exercitarea Activitatii de Expertiza Contabila In Romania (ID: 143771)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.