Organizarea Si Economia Achizitiilor In Intreprinderile Agricole
ORGANIZAREA ȘI ECONOMIA ACHIZIȚIILOR ÎN ÎNTREPRINDERILE AGRICOLE
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. BAZELE TEORETICE PRIVIND ORGANIZAREA ȘI ECONOMIA ACHIZIȚIILOR ÎN ÎNTREPRINDERILE AGRICOLE
1.1. Conceptul de achiziție, rolulul, importanța și factorii de influență asupra achizițiilor
1.2. Organizarea structurală și procesuală a întreprinderii
1.3. Indicatorii de evaluare și apreciere a eficienței achiziției..
CAPITOLUL II. CARACTERISTICA ECONOMICO-FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII SRL “CUNIBAD-AGRO”
2.1. Scurt istoric și structura organizatorică a întreprinderii
2.2. Caracteristica economico-financiară a întreprinderii agricole
2.3. Analiza activității de achiziție în cadrul întreprinderii agricole
CAPITOLUL III. ANALIZA ORGANIZĂRII ACTIVITĂȚII DE ACHIZIȚIE ÎN ÎNTREPRINDEREA SRL „CUNIBAD-AGRO”
3.1. Organizarea achizițiilor în cadrul întreprinderiii
3.2. Analiza eficienței economice a achizițiilor în întreprinderii
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE
DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII
ANEXE
INTRODUCERE
În prezent, toate organizațiile de succes consideră că achizițiile sunt o activitate de importanță strategică esențială. Cu toate acestea, nu toate entitățile economice sunt de părerea că achizițiile reprezintă o funcție care ar fi cel mai bine executată de un departament specializat, existînd și persoane care cred că ar fi mai bine ca această activitate să fie desfășurată cît mai aproape de punctul în care sunt necesare bunurile și serviciile achiziționate.
Am putea spune însă, că majoritatea organizațiilor mari fac apel la serviciile unei echipe devotate de specialiști în achiziții și aprovizionare. O asigurare eficientă a procesului de achiziție constă în găsirea furnizorului potrivit, care este unica responsabilitate cu adevărat fundamentală a achizițiilor și că dacă aceasta este corect executată, atunci toate celelalte probleme se rezolvă de la sine.
Actualitatea temei de cercetare. Achizițiile constituie o activitate destul de importantă în cadrul oricărei întreprinderi iar pentru a permite desfășurarea acestui proces trebuie de definit un cadru de referință, astfel de eficiența și eficacitatea procesului de achiziționare depinde succesul înteprinderii pe plan economic.
Toate organizațiile au nevoie de intrări în procesul de producție, a unor bunuri și servicii provenind de la furnizori sau producători externi, în acestă teză vom cerceta rolul crescînd al funcției de achiziții și aprovizionare în gestiunea acestor intrări și vom comenta modalitățile prin care această activitate poate contribui la eficiența organizației ca întreg.
Faptul că rolul strategic și contribuția funcției de achiziții și aprovizionare sunt recunoscute și apreciate de numeroase societăți comerciale dominante ar putea însemna că deciziile strategice legate de achiziții sunt luate mai curînd la nivel de conducere decît la cel al unui manager de departament.
Gradul de studiere a temei investigate. Rolul și contribuția achizițiilor au crescut constant în ultima jumătate a secolului douăzeci, în ultimii cîțiva ani manifestîndu-se o intensificare și mai sporită a interesului față de activitatea respectivă. Tehnologia și complexitatea asociată ei a condus la aceea că majoritatea întreprinderilor se specializează acum într-o gamă mai restrînsă de activități și sunt nevoite să cumpere o parte mai mare din materiile necesare de la cei care dispun de experiență specializată, brevete, proprietate intelectuală sau drepturi de proiectare asupra tehnologiilor complexe sau avansate.
Scopul și obiectivele tezei. Scopul principal al tezei constă în analiza și evaluarea procesului de organizare și economia achizițiilor în cadrul întreprinderii agricole SRL « Cunibad-Agro » , și mai cu seamă identificarea acelor criterii și principii care să ne permită efectuarea unor achiziții echilibrate din punct de vedere cantitativ și calitativ .
În conformitate cu scopul propus au fost formulate următoarele sarcini:
Studierea conceptului de achiziție, rolul, importanța și factorii de influență asupra achizițiilor;
Determinarea proceselor de organizare structurală și procesuală a întreprinderii;
Studierea indicatorilor de evaluare și apreciere a eficienței achizițiilor;
Realizarea caracteristicii generale a întreprinderii SRL“CUNIBAD-AGRO”
Diagnosticarea economico – financiară a întreprinderii SRL « Cunibad-Agro;
Analiza activității de achiziții a întreprinderii SRL « Cunibad-Agro;
Cercetarea factorilor de influență la modificarea consumurilor de producție și a costurilor produselor în dependență de metodele de achiziționare;
Evaluarea eficienței economice în urma implementării unei anumite tehnici de achiziție.
Structura lucrării. Teza este structurată din: introducere, trei capitole, concluzii și propuneri, bibliografie și anexe, ilustrată pe un volum de 60 de pagini.
Indroducerea cuprinde actualitatea temei de cercetare, gradul de studiere a temei investigate, scopul și obiectivele tezei, structura lucrării cît și numeroase surse de informare.
Capitolul I abordează tematica ,, Bazele teoretice privind organizarea și economia achizițiilor în întreprinderile agicole,, fiind alcătuită din studierea conceptului de achiziție, rolul, importanța și factorii de influență asupra achizițiilor, determinarea proceselor de organizare structurală și procesuală a întreprinderii, analiza indicatorilor de evaluare și apreciere a eficienței achizițiilor.
Capitol II cuprinde ,,Caracteristica economico – financiară a întreprinderii SRL ,,Cunibad-Agro,, aici este analizată caracteristica generală, amplasarea geografică și structura organizatorică a întreprinderii cît și activitatea de achiziție ce se desfășoară în cadrul întreprinderii.
Capitolul III include ,, Analiza organizării activității de achiziție în întreprinderea SRL ,,Cunibad-Agro ,, unde sunt analizați indicatorii de evaluare și apreciere a eficienței achizitiilor, deasemenea și organizarea achizițiilor în cadrul întreprinderii.
Sursele principale de informare. La efectuarea acestei lucrări științifice, vor fi aplicate mai multe surse care vor dezvălui atît aspectele teoretice ale temei studiate, cît și amănunte practice prin prisma unui studiu laborios în cadrul unei entități cu profil agricol. Așadar, cadrul teoretic va fi prezentat în urma trecerii în revistă a unei serii de manuale, publicații și cursuri disciplinare iar cel practic prin studiul rapoartelor financiare, a formularelor specializate și a contractelor de vînzare-cumpărare din cadrul SRL “Cunibad-Agro”.
Drept suport metodologic putem menționa lucrările savanților autohtoni – Ion Negru „Managementul aprovizionării și vînzării”, Ștefan Prutianu „Managementul aprovizionării și desfacerii”, încît și cele ale econonomiștilor străini – David Farmer „Principiile și managementul achizițiilor”.
CAPITOLUL I. BAZELE TEORETICE PRIVIND ORGANIZAREA ȘI ECONOMIA ACHIZIȚIILOR ÎN ÎNTREPRINDERILE AGRICOLE
Conceptul de achiziție, rolulul, importanța și factorii de influență asupra achizițiilor
O asigurarea eficientă a procesului de achiziție, constă în găsirea furnizorului potrivit care este unica responsabilitate cu adevărat fundamentală a achizițiilor, și dacă aceasta este corect executată, atunci toate celelalte probleme se soluționează de la sine. Întreprinderile, din Republica Moldova au un departament de achiziții mai puțin dezvoltat.
Achiziția reprezintă o acțiune întreprinsă de stat sau de organe cooperatiste pentru procurarea de produse (în special agraro-alimentare) și de material [27].
Achizițiile creează o activitate destul de importantă în cadrul oricărei întreprinderi, iar pentru a permite desfășurarea acestui proces se cere de definit un cadru de referință, astfel de eficiența și eficacitatea procesului de aprovizionare, depinde succesul înteprinderii pe plan economic [1].
Cea mai avantajoasă activitate legată de achiziții dintr-o întreprindere depinde de capacitatea responsabilului căruia îi revine această sarcină, de a aplica cu eficacitate maximă ,, puterea de achiziție’’a întreprinderii.
În literatura de specialitate ca și în practica economică sunt utilizați permanent termini ca: achiziționare, cumpărare, aprovizionare, asigurare, alimentare etc.[15, p.15]. Acești termeni au însă o semnificație asemănătoare, sau după caz diferită.
Astfel “achiziționarea” reprezintă o acțiune de angajament financiar “de cumpărare” a unor resurse materiale sau produse, fiind o tranzacției efectivă. Achiziționarea ca o componentă a activității de aprovizionare, este precedată de exemplu, de acțiunile de identificare a nevoilor, de stabilire a dimensiunilor acestora, a momentelor de satisfacere (care declanșează emiterea cererii sau a comenzii), fiind urmată apoi de negocierea condițiilor de furnizare și de aducerea efectivă a resurselor materiale etc. [15, p.16]
Deci în contextul celor relatate anterior achiziția este activitatea restrînsă de folosirea banilor pentru mărfuri.
„Achizițiile trebuie să ofere organizației materiale calitative de o manieră fiabilă, la cel mai scăzut cost pe termen lung practicabil ” Hohn, Pinto și Bragg .
O achiziție calificată aduce o mulțime de beneficii și în plus plasează strategia întreprinderii în primul rînd al competențelor. O achiziție profesională este orientată spre obținerea pentru toate mărfurile, servicii și echipamente, cît și a unui raport bun preț/calitate pentru a economisi cheltuieli inutile. Achizițiile judicioase, aduc fiecărei economii naționale în dezvoltare o contribuție determinantă pentru lupta contra risipei și pentru a exploata economic resursele. Activitatea achizitorului este importantă în special pentru inovări. Datorită inovărilor creative ale pieții de aprovizionare poziția propriilor produse se întărește. Inovările creative se modifică cu rapiditate. Ele antrenează noi succese, superiorități și progrese.
Obiectivele achizițiilor sunt:
1)a aproviziona organizația cu un flux constant de materiale și servicii necesare pentru a face față nevoilor acesteia;
2) a cumpăra cu eficiență și economie obținînd cel mai bun raport preț/calitate pentru fiecare unitate monetară cheltuita;
3) a selecta cei mai buni furnizori de pe piață;
4) a asigura continuitatea aprovizionării prin întreținerea unor relații eficace cu sursele de aprovizionare existente și prin dezvoltarea de relații cu alte surse fie ca alternative fie pentru a face față unor nevoi emergente sau planificate;
5) a întreține relații solide de cooperare cu alte departamente, oferind informații și consultanță pe măsura necesității, în scopul de asigura funcționarea eficace a organizației ca ansamblu;
6) a gestiona stocurile astfel încît să se ofere cel mai înalt nivel de deservire posibil utilizatorilor la cel mai scăzut nivel al costurilor;
7) a perfecționa personalul, politicile, procedurile și organizarea astfel încît să se asigurerealizarea obiectivelor menționate anterior;
8) a negocia eficient pentru a obține avantaje.Trecerea produselor de la producător la consumator sau utilizator necesită desfășurarea unor lanțuri de încărcare- descărcare, transport, stocare, depozitare, manipulare, condiționare, recepție, întocmirea unor documente care atestă transferul de proprietate, calitatea, intrarea- ieșirea din depozite, vînzarea;
9) a contribui la obținerea unei proiectări eficace a noilor produse;
10) a proteja structura costurilor companiei [22].
La adoptarea oricărei decizii în procesul de achiziții, trebuie avute în vedere următoarele principii:
Principiul transparenței;
Principiului imparțialității;
Principiul confidențialității;
Principiului evitării concurenței neloiale;
Principiul utilizării eficiente a fondurilor alocate;
Principiul tratamentului egal;
Principiului acceptării tacite;
Principiului asumării răspuocedurile și organizarea astfel încît să se asigurerealizarea obiectivelor menționate anterior;
8) a negocia eficient pentru a obține avantaje.Trecerea produselor de la producător la consumator sau utilizator necesită desfășurarea unor lanțuri de încărcare- descărcare, transport, stocare, depozitare, manipulare, condiționare, recepție, întocmirea unor documente care atestă transferul de proprietate, calitatea, intrarea- ieșirea din depozite, vînzarea;
9) a contribui la obținerea unei proiectări eficace a noilor produse;
10) a proteja structura costurilor companiei [22].
La adoptarea oricărei decizii în procesul de achiziții, trebuie avute în vedere următoarele principii:
Principiul transparenței;
Principiului imparțialității;
Principiul confidențialității;
Principiului evitării concurenței neloiale;
Principiul utilizării eficiente a fondurilor alocate;
Principiul tratamentului egal;
Principiului acceptării tacite;
Principiului asumării răspunderii;
Principiul liberei concurențe.[18]
Utilizarea acestor principii conduce la întocmirea unei proceduri de atribuire a contractului de achiziție caracterizată prin: corectitudine, eficiență, accesibilitate la informații.
Obiectivul activității de achiziție îl constituie asigurarea disponibilității asupra factorilor de producție în cantități necesare, la cantitatea stabilită, la termenele sau perioadele oportune și la cele mai mici prețuri, din orice sursă accesibilă și legală, astfel încît prin producție și vînzare să se asigure o poziție bună pe piață, dezvoltarea și profitul scontat.
Circuitul economic al întreprinderii
Faze
Figura 1.1: Circuitul economic al întreprinderii economice
Sursa: elaborată de autor în baza [15, p. 16]
Achiziționarea îndeplinește următoarele funcții:
Identificarea și cuantificarea neviolor proprii și a cererii clienților: estimarea nivelului vînzărilor viitoare, evaluarea volumului și structurii producției, stabilirea sortimentului, considerarea stocului existent, termenelor, cantităților,prețurilor și condițiilor de cumpărare.
Identificarea surselor de achiziție: prospectarea piețelor produselor și serviciilor, primirea și analiza ofertelor, lansarea cererilor de ofertă, întocmirea fișierelor de produse și furnizori potențiali.
Contractarea și lansarea comenzilor: alegerea furnizorilor pentru fiecare produs, transmiterea comenzilor, negocierea și încheierea contractelor.
Primirea și recepția mărfurilor: recepția bunurilor serviciilor, urmărirea livrărilor, controlul respectării termenelor, evidența intrărilor, verificarea facturilor, adoptarea măsurilor corective și realizarea intervențiilor necesare.
Pentru o bună achiziție întreprinderea trebuie să găseacă cele mai bune răspunsuri la următoarele întrebări:
Să producă sau să cumpere?
De la cine să cumpere?
Cînd să cumpere?
Ce să cumpere?
În ce cantități?
În ce condiții să cumpere?
La ce preț să cumpere?
Necesarul de mărfuri (cantitatea de achiziționat într-o anumită perioadă) al întreprinderii este funcție directă de volumul și structura desfacerilor, de normele de consum pentru efectuarea produselor și serviciilor (în cazul întreprinderilor ce produc), de politica de stocuri, de materii prime, produse finite pentru care optează întreprinderea.
Există multe motive care explică amplificarea interesului pentru activitatea de achiziții și aprovizionare. Cîțiva din aceștia sînt enumerați mai jos, deși există fără îndoială și alți factori:
Interesul crescînd față de găsirea unor furnizori externi, manifestat de organizațiile dispuse să identifice cele mai eficace practici.
Organizațiile-lider par, cel puțin într-o anumită măsură, să se caracterizeze printr-un accent strategic pe aprovizionare. Celelalte organizații caută să le imite.
Tehnologiile informaționale foarte avansate au permis o delimitare mai clară a contribuției pe care o aduc achizițiile și aprovizionarea.
Specializarea accentuată a contribuit la o creștere importantă a cheltuielilor externe.
Numeroși agenți economici pun un accent mai important pe activitățile economice „fundamentale", ceea ce a dus la o sporire semnificativă a practicilor de externalizare, adică la identificarea unor contractori sau antreprenori care să întreprindă anumite activități (de regulă, de natura serviciilor) care erau anterior desfășurate „în intern", utilizîndu-se personalul și resursele proprii ale organizației.
Emergența unor noi idei privind receptivitatea,mcalitatea și eliminarea risipei a concentrat atenția asupra lanțului de aprovizionare și asupra aprovizionării.
În prezent, organizațiile trebuie să fie mai receptive și mai flexibile. Ele nu pot răspunde acestei cerințe decît dacă furnizorii lor prezintă aceleași caracteristici. De aici a rezultat o creștere a atenției acordate lanțurilor de aprovizionare.
Schimbul electronic de date (EDI) și integrarea sistemelor diferitelor organizații au condus la acordarea unei atenții mai mari interfeței furnizori-client.
Esențial în procesul de achiziție materială este comportamentul față de furnizori. Acesta este influențat de mai mulți factori specifici sau comuni, a căror sesizare se impune cu necesitate pentru a se efectua o bună strategie în calitate de cumpărător.
Dezvoltarea unei întreprinderi este dependentă hotărâtor de mediul economic în care activează, acesta fiind definit în general prin relațiile de piață pe care și le creează o unitate economică în raport cu ceilalți participanți, la realizarea activității economice generale. În funcție de poziția întreprinderii în cadrul ei (de cumpărător-consumator sau de producător-furnizor), piața se poate segmenta în: piața în aval și piața în amonte.
Piața în amonte, de pe poziția de cumpărător, prin oferta de resurse materiale, potențial, echipamente tehnice etc, se poate caracteriza prin:
Manifestarea fenomenului de penurie care devine tot mai evident pe plan mondial, implicit și la noi în țară, la anumite resurse clasice de bază.
Stabilitatea sau fluctuația prețurilor, mai frecvent în sensul creșterii, cu deosebire în cazul materiilor prime de bază; a doua situație conduce la inflație – fenomen care determină amplificarea gradului de dificultate în aprovizionarea materială.
Situația orientează consumatori productivi, de exemplu, spre schimbarea structurii de producție, după caz a profilului de activitate pentru a putea utiliza alte resurse, la care potențialul este mare, nu prezintă dificultate în asigurare, prețurile sunt accesibile, fenomen care amplifică gradul de incertitudine, de nesiguranță în asigurarea materială. Situația impune protecție prin analiza atentă a fiecărui furnizor, testarea periodică a credibilității pentru evitarea dereglărilor sau a apariției unor disfuncționalități în conlucrarea cu partenerii, în aprovizionarea materială (asigurându-se astfel luarea în timp util a măsurilor care se impun, după caz). Astfel factorii de natura economică și juridică care influențează strategiile de aprovizionare sunt:
♦ Amplificarea costurilor de intrare, de transfer și de menținere pe unele piețe, în special occidentale, cu repercusiuni asupra țărilor cu potențialul economic mai redus, care traversează o perioadă mai dificilă în dezvoltarea lor (între acestea situându-se și România).
♦ Manifestarea unor politici protecționiste la nivelul anumitor țări privind exportul sau importul unor produse.
♦ Manifestarea pe plan internațional, în anumite zone ale globului, a unor stări tensionale, de instabilitate politică sau economică, cu repercusiuni asupra desfășurării în condiții de siguranță a relațiilor comerciale, în general.
O altă serie de factori care influențează nemijlocit structura de achiziție sunt:
♦ Extinderea numărului de ofertanți prin apariția de noi furnizori pe piață cu aceleași resurse (această situație nu exclude fenomenul de penurie mascată); situația conduce la creșterea concurenței la vânzare și scăderea acesteia la cumpărare.
♦ Diversificarea ofertei prin apariția pe piață a unor resurse materiale noi, înlocuiicare ale celor clasice, de produse noi cu sferă de utilități asemănătoare sau mai extinsă față de cele curente, cu grad de modernitate sporit și caracteristici calitative superioare (ca rezultat al cercetării științifice). Acțiunea accentuează uzura morală a produselor, situație care conduce la creșterea procesului de complexitate și de mobilitate în aprovizionarea materială în special in fazele de previziune și de derulare operativă a acestei activități. Acest aspect determină amplificarea activității de identificare a resurselor noi care apar pe piață, implicit a surselor de furnizare. Pentru aprovizionare, în unele cazuri, această situație poate avea "efect nefavorabil", aceasta pentru că diversificarea ofertei poate fi însoțită de o creștere a dependenței consumatorilor față de anumite resurse specifice și, implicit, de sursele lor de asigurare. Se apreciază că o aprovizionare eficientă se poate realiza când se are în vedere asigurarea de resurse standardizate, normalizate.
♦ Creșferea sau scăderea concurenței (pentru anumite produse) între furnizori și consumatori (sau cumpărători). Concurența între consumatori are tendință de creștere când se manifestă fenomenul de penurie de resurse materiale, se reduce numărul de furnizori, se extinde numărul de consumatori (prin apariția unora noi) sau se amplifică consumul unor utilizatori existenți. Există și concurență între consumatori și furnizori, determinată de starea cererii față de ofertă, de inflație, cazuri în care oscilează și raporturile de putere dintre factorii amintiți, în favoarea unuia sau a celuilalt, cupă caz.
♦ Apariția frecventă de noi furnizori, ca și dispariția unei părți dintre aceștia, chiar și a unora deja existenți (în primul rând prin trecerea în stare de insolvabilitate).
♦ Restrângerea ofertei cantitative la anumite resurse materiale deficitare, cu potențial limitat, pentru care perioada de epuizare este în continuă scădere, al căror cost pentru descoperire și exploatare de noi zăcăminte este foarte mare (deci, pentru care prețul de vânzare-cumpărare are tendință de creștere semnificativă). Aici se încadrează și restrângerea potențialului de resurse locale, manifes:area fenomenului de penurie în zona tradițională de aprovizionare. Situația impune depistarea altor surse de furnizare mai eficiente, aflate în alte zone geografice. Aceasta presupune însă. în special în cazul aprovizionării de pe piața internațională, perfecționarea pregătirii profesionale a personalului care își desfășoară activitatea in acest domeniu. în sensul îmbogățirii nivelului de cunoaștere a normelor legislative utilizabile în raporturile cu partenerii străini, a tehnicilor comerciale, financiar-bancare uzitate pe plan internațional, a comportamentului și științei regocierii ș.a..
Factorii menționați trebuiesc abordați în contextul obiectivului general de "asigurare materială completă și complexă la momentul dorit cu un cost minim și un grad maxim de certitudine.
În concluzie putem afirma ca achizițiile sunt prezente în marea majoritate a întreprinderilor fiindcă ele sunt sursa de bază în ceea ce privește aprovizionarea întreprinderii cu un flux constant de materiale și servicii cît și asigurarea continuă a acesteia.
Organizarea structurală și procesuală a întreprinderii
Organizarea constă în stabilirea și delimitarea proceselor de muncă intelectuală și fizică, a componentelor acestora (mișcări, timp, operații, lucrări, sarcini etc.), precum și gruparea lor pe posturi, formații de muncă sau compartimente, corespunzător anumitor criterii economice, manageriale, tehnice și sociale, în vederea efectuării a celor mai bune condiții a obiectivelor previzionate [10, p.278].
După cum se știe organizarea care este subordonată atingerii obiectivelor organizaționale, constituind un mijloc important pentru realizarea acestora, se exercită pe două mari componente: componența structurală și procesuală, acestea fiind într-o strînsă interdependență și conlucrarea continuă.
Organizarea procesuală presupune întocmirea și delimitarea tuturor proceselor din cadrul organizației, necesare aducerii la îndeplinire a obiectivelor organizaționale, în timp ce organizarea structurală presupune gruparea tuturor activităților ținîndu-se seama de anumite criterii și de repartizarea lor, pentru a fi aduse la realizarea subdiviziunilor organizatorice pentru o cît mai bună atingere a obiectivelor organizaționale.[12, p.115]
Structurile trebuie concepute în așa fel încît să corespundă cerințelor specifice și particularităților organizației, cum ar fi: obiectivele acesteia, dimensiunea, strategiile, segmentul de piață pe care îl deservește, stilul, resursele.
Volumul și diversitatea bunurilor, a serviciilor și lucrărilor ce urmează a se achiziționa de o organizație pentru derularea corespunzătoare a activității de ansamblu a acesteia, capacitatea, autoritatea și credibilitatea șefului departamental, aptitudinile și componența persoanelor ce fac parte dintr-un departament, precum și importanța pe care managementul organizației o acordă determină structura de organizare a compartimentului de achiziții.
În literatura de specialitate există cîteva modele în jurul cărora se efectuează modificări, adaptări ale viitoarelor compartimente de achiziții. Însă eu propun pentru întreprinderea mea următorul model:
Figura 1.2: Structura tipică de departament mic
Sursa: Elaborată de către autor [5, p.68]
Nu puține sunt situațiile în care funcției de achiziție nu i se conferă importanța cuvenită, motiv pentru care o vom găsi plasată pe o poziție inferioară în structura organizatorică, însă atunci cînd ea este abordată ca o funcție ce poate contribui la „profitul” organizației și cînd produsele achiziționate de extern și cheltuieli ocazionate de acestea dețin o pondere însemnată în totalul cheltuielilor organizaționale o vom găsi la „rang ” înalt.
În instituțiile publice, Compartimentul intern de achiziții publice se constituie la nivelul fiecărei autorități contractante și se află în subordinea șefului sau conducătorului autorității contractante, bucurîndu-se în acest fel de importanța și atenția cuvenită. Însă, de cele mai multe ori la nivelul acestuia regăsim doar cîteva persoane, deseori nu foarte motivate, ceea ce este cauză, pe de o parte a rigidității organizatorice, a structurilor administrației publice, iar pe de altă parte a posibilităților reduse de salarizare. Acest lucru duce la o creșterea accentuată a autorității achizitorului, care neavînd cu cine să se consulte și cunoscînd doar ei foarte bine procesul de achiziție, restricțiile și permisiunile în acest domeniu are capacitatea de a dirija întregul proces.
Compartimentul de achiziții, indiferent de mărimea lui trebuie asigurat cu forță de muncă adecvată, respectiv, cu specialiști cu o pregătire specifică domeniului achizițiilor publice și de diferite calificări.
„Profitul” specialistului în achiziții cerut de organizații, depinde într-o mare măsură de gradul de dezvoltare al acestei funcții la nivelul organizației respective și de atitudinea angajatului în acest domeniu de activitate, atitudine care trebuie să emane pe lîngă profesionalism și eficiență și o „deschidere” în a coopera cu celelalte departamente, dat fiind că acesta interacționează cu o gamă foarte largă de ramuri economice și tehnologii și va trebui să dețină o percepție echilibrată a combinației acestora și a organizației ca întreg. De asemenea, el trebuie să fie un bun cunoscător al aspectelor legale, să aibă capacitatea superioară de a interacționa cu ceilalți, să fie un bun coordonator și organizator al procesului de achiziție și în același timp un bun negociator. Specialistul în achiziții trebuie să fie un bun ascultător, să aibă capacitatea de a transmite mesajele pe înțelesul tuturor acelora cu care interacționează, să se adapteze sistemului de percepție al celorlalți. [12, p.120].
Tabelul 1.1 Principalele calități ale achizitorului
Sursa: Elaborată de către autor
În ceea ce privește stadiul de dezvoltare al organizației putem afirma că dacă funcția de achiziții este percepută ca o „sarcină” administrativă, reactivă, specialistul de la departamentul de achiziții nu trebuie să aibă calificări speciale, iar atitudinea lui va fi de funcționar responsabil de gestiunea comenzilor, însă dacă funcția este una proactivă, specialistul va avea studii de specialitate sau postuniversitare și se va implica, nu în activitățile pur administrative, ci în aspectele de natură strategică ale activității și va desfășura un procent mai mic de activități pur administrative.
Organizarea procesuală
Organizarea procesuala a achizițiilor publice presupune determinarea proceselor necesare aducerii la realizarea obiectivelor în acest domeniu, ea avînd un caracter general, fiind aceeași în privința elementelor sale esențiale în toate organizațiile publice. [12, p.121]
După crearea planului anual al achizițiilor publice și publicarea anunțului de intenție, trebuie determinate și derulate acțiuni de susținere a procesului propriu-zis de atribuire a contractului de achiziție publică.
În cadrul organizării firmelor se pot delimita, în funcție de sfera de cuprindere,două maniere diferite de abordare și anume:
organizarea ansamblului activităților unei întreprinderi;
organizarea diferitelor activități componente (producție, desfacere, marketing, achiziție etc.).
Organizarea poate fi exercitată sub două forme principale:
de către manageri în baza atribuției de organizare ca parte intrinsecă a procesului managerial;
de către persoane sau echipe specializate în acest domeniu. [21]
Organizarea procesuală:
se referă la studiul principalelor categorii de muncă și a proceselor
necesare realizării ansamblului de obiective ale întreprinderii
Realizarea obiectivelor întreprinderii este posibilă cu ajutorul componentelor organizării procesuale.
Figura 1.3: Piramida organizării procesuale
Sursa: Elaborată de către autor
Funcțiunea reprezintă ansamblul activităților omogene, complementare sau convergente, orientate asupra exercitării unei sau mai multor tehnici, în scopul îndeplinirii unor obiective derivate rezultate din obiectivele generale ale întreprinderii, desfășurate cu un personal de o anumită specialitate prin folosirea diferitor metode și tehnici specifice [19].
Activitatea este ansamblul atribuțiilor omogene, realizate de un personal care posedă cunoștințe de specialitate dintr-un domeniu mai restrâns în vederea realizării obiectivelor secundare (obiective derivate de gradul II).
Atribuția formează ansamblul muncilor/sarcinilor executate periodic de un personal cu cunoștințe specifice unui domeniu restrâns, concurând la efectuarea unor obiective specifice.
Sarcina este formată din ansamblul operațiilor, fiind o parte elementară a unui proces de muncă complex sau a unui proces de muncă simplu, desfășurat în scopul îndeplinirii unui obiectiv individual [19].
Operația este cea mai simplă componentă a organizării procesuale, fiind executată pe o perioadă determinată de către o persoană la locul de muncă [19].
Functiunile, activitatile si atributiile au un caracter dinamic , continutul lor se modifică o dată cu evoluția întreprinderii și cu dezvoltarea economiei.
Funcțiunile întreprinderii:
Funcțiunea de cercetare -dezvoltare deține și prelucrează informațiile științifice necesare adaptării întreprinderii.
Activități specifice:
– de organizare a conducerii , productiei si muncii – elaborează documentații pentru dezvoltarea produselor și a capacităților de producție;
– de conceptie (cercetare stiintifica si inginerie tehnologica)- vizeaza cercetarea și proiectarea produselor , asimilarea de noi produse , modernizarea produselor existente;
– activitati de investiții , de creare a unor noi capacități de producție sau de dezvoltare a celor existente [20].
2.Funcțiunea produție
Funcțiunea producție cuprinde totalitatea activităților legate nemijlocit de realizarea producției .
Activitățile incluse în funcțiunea de producție sunt :
-activități de pregatire a producției;
-activități de executare propriu-zisă a produselor
b) Executare propriu-zisă a produselor cuprinde totalitatea activităților întreprinse în scopul îndeplinirii sarcinilor de fabricare a produselor.
a) Activitățile de pregatire a producției sunt influențate de noutatea produsului ce urmează a se fabrica, astfel aceasta activitate este direct legată de activitatea de cercetare [20].
3.Funcțiunea comercială
Funcțiunea calitate procurată în cele mai bune condiții de calitate , costuri, termene și de securitate, produse și servicii de care întreprinderea are nevoie pentru activitățile sale.
Activități specifice:
a) aprovizionare tehnico-materială ( aprovizionare-depozitare) cu atribuțiile:
-calculul și asigurarea necesarului de resurse materiale pentru fabricarea producției contractate;
– calculul necesarului de resurse materiale privind stocurile pentru producție;
-stabilirea normelor de consum de materiale;
-operații de primire, recepție cantitativă și calitativă precum și eliberarea din depozite a resurselor necesare unităților de producție consumatoare.
b) desfacerea
– se referă la acțiuni de prospectare a pieței pentru stabilirea potențialilor clienți;
– încheierea contractelor de vanzare pentru produsele obținute de întreprindere ;
– participarea la diferite tîrguri, expoziții în țară și străinătate;
– participarea la licitații;
– calculul mărimii stocurilor de produse finite ;
– livrarea ritmică a bunurilor fabricate în cantitatea și calitatea negociată de clienți.
4. Funcțiunea de marketing
Prospectează piața și stabilește mijloacele pe care întreprinderea trebuie să le folosească, astfel încît să obțină maximul de profit în condiții de satisfacere cît mai completă a cererii.
Activități specifice:
– elaborarea de studii de piață ;
– stabilirea contactelor directe;
– realizării promovării produselor ;
– determinarea sistemului optim de distribuție [20].
5. Funcțiunea financiar- contabilă
Asigură și utilizează resursele bănești ale întreprinderii. Are rol static , pasiv.
Activități principale componente :
-activitatea financiară care se referă la obținerea și folosirea rațională a mijloacelor financiare necesare întreprinderii;
-evidența fiscală -stabilirea corectă a impozitelor în concordantă cu legile fiscale;
– evidența contabilă-financiară -inregistrarea și raportarea activelor , pasivelor, veniturilor și cheltuielilor întreprinderii;
– organizarea internă a evidenței contabile, adică: asigurarea securității activelor , asigură calitatea datelor contabile, asigură eficiența operatională;
-elaborarea schemei organizatorice a sistemului contabil- crearea unui sistem de evidență cuprinzînd structura conturilor și metode de înregistrare a datelor în aceste conturi;
– contabilitatea managerială – stabilirea mijloacelor de comunicare a datelor financiare către managerii întreprinderilor, în primul rînd prin analiza managerială a prețului de cost.
6. Funțiunea de personal
Administrează și gestionează reusrsele umane ale întreprinderii. Cuprinde activitățile desfăsurate în domeniul asigurării, dezvoltării ți protecției potențialului uman necesar [20].
Activități specifice :
– motivarea și evaluarea personalului;
– recrutarea, selecția, angajarea, evaluarea performanțelor în muncă;
– promovarea personalului;
– respectarea normelor de protecție a muncii.
– stabilirea sistemului de salarizare;
– determinarea necesarului de forță de muncă;
– aplicarea și calculul drepturilor banești ale salariaților;
– crearea unui microclimat adecvat desfășurării în bune condiții a activității;
Una dintre activitățile de care depinde nemijlocit succesul întregului proces de achiziție publică, prin desfășurarea corespunzătoare a acestuia și atingerea scopului propus, este elaborarea documentației de atribuire care constituie baza tuturor acțiunilor viitoare „piatra de temelie” a procesului de achiziție publică.
De regulă, prin organizare se înțelege descompunerea unui proces, fenomen, obiect sau activitate în părțile sale elementare, analiza lor în scopul recompunerii într-un efect de sinteză ameliorat.
Dacă ne referim la firmă ca obiect al managementului, organizarea acesteia constă în descompunerea ei în elemente componente ale procesului de producție, analiza acestora în vederea recompunerii lor în raport cu anumite criterii economice, tehnice și de personal în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite în condiții de eficiență sporită.
O deosebită importanță în organizarea unei firme revine organizării ansamblului de procese de muncă ce se realizează în cadrul acesteia, cunoscută sub denumirea de organizare procesuală.
În concluzie putem spune că o întreprindere, reprezintă celula de baza a economiei, care tinde să se organizeze în vederea atingerii scopului pentru care a fost efectuată, acesta urmărind supraviețuirea și dezvoltarea sa. Pentru a efectua acest scop întreprinderea trebuie să desfășoare o activitate eficientă, ceea ce impune o continuă adaptare, restructurare și definire a locului și rolului tuturor elementelor care o compun în cadrul procesul de organizare.
1.3. Indicatorii de evaluare și apreciere a eficienței achiziției
Conceptul de efieciență economică a fost folosit pentru prima dată folosit în tehnică. Mai tîrziu și pînă în prezent a fost și este utilizat în în lexiconul economic. ,,Efficer” este de origine latină ceea ce înseamnă a aduce folos.
Etimologic temenul romîn provine de la cuvîntul francez ,,efficience ” = ,,eficacitate ” = ,,calitate”[8, p. 50].
Eficiența economică este tratată de unii autori ca un rezultat util obținut din contul utilizării mijloacelor de producție, a muncii vii, a randamentului obținut în investițiile capital [8, p.189]
Eficiența achizițiilor poate fi evaluată prin prisma stadiului de evoluție în care a ajuns această funcție. În etapele foarte timpurii de dezvoltare, achizițiile au invariabil un statut ierarhic inferior și operează pe principii reactive. Eficacitatea funcției sau alte rezultate sînt percepute în termenii capacității sale de a gestiona tranzacțiile. Deși este important ca tranzacțiile să fie gestionate eficient, atingerea obiectivelor strategice ale achizițiilor poate adesea contribui la simplificarea sau reducerea acestor tranzacții.
Metodele de evaluare care se axează pe însăși generația de activități tranzacționale perpetuează adesea ideea că achizițiile sînt în esență, o funcție reactivă administrativă. S-ar putea constata, de exemplu că într-o organizație achizițiile sunt subordonate directorului financiar. Perspectiva din care o asemenea persoană percepe achizițiile ar putea însemna că această funcție ar trebui:
Să încurajeze concurența prin plasarea unui mare număr de solicitări de informații;
Să schimbe regulat furnizorii;
Să plătească cel mai scăzut preț, și
Să amîne achitarea datoriilor față de furnizor pe cît de mult posibil [5, p.427].
Aceste obiective ar trebui la rîndul lor să conducă la următoarele rezultate:
Prea mulți furnizori care oferă material la cel mai scăzut preț, fără nici o motivație pentru a lua în calcul aspectele pe termen mai lung care ar putea conduce la economii strategice.
Prea multe comenzi de scurtă durată, care majorează la rîndul lor aforturi administrative în loc să existe aranjamente pe termen mai lung care s-ar putea eventual desfășura pe durata mai multor ani;
Achizitorii fac risipă de timp și efort ocupîndu-se de comenzile de rutină în loc să existe un sistem informatizat care să programeze aprovizionările în funcție de necesități;
Achizitorul ar putea cheltui o cantitate enormă de timp pentru accelerarea livrărilor, din cauză că furnizorii nu sunt plătiți la timp [5, p. 42].
Ratele financiare sunt indicatori utilizați pentru aprecierea performanței și a poziției financiare a unei întreprinderi. Cea mai mare parte a acestor indicatori economico-financiari, se calculează pe baza informațiilor furnizate de companii în situațiile financiare. Utilitatea acestor indicatori economico-financiari constă atît în evidențierea unui trend, cît mai ales în posibilitatea ca societatea analizată să poată fi comparată cu alte companii active în același sector. Totodată, există indicatori financiari care ajută la predicția unui eventual faliment în viitor.
Indicatorii economico financiari ușurează lucrul cu un volum de date ridicat într-o manieră organizată.
Principalii indicatori economico-financiari sunt prezentați mai jos.
1.Indicatori de lichiditate
Indicatorii de lichiditate masoară capacitatea societăților de a-și onora obligațiile pe termen scurt, pentru efectuarea calculelor fiind utilizate activele circulante (cele mai lichide) și datoriile cu o scadență mai mică de un an. Datele necesare se regăsesc în bilantul contabil.
Lichiditatea generală / curentă (Current Ratio) = Active circulante/Datorii curente (<1 an);
Rata capacității de plată (Cash Ratio) = Casa și conturi la banci + Investiții pe termen scurt/Datorii curente;
Lichiditatea imediată (Indicatorul test acid: Quick Ratio) = (Active circulante Stocuri)/Datorii curente (<1 an);
Acoperirea cheltuielilor zilnice = (Cash + Investiții pe termen scurt + Creanțe) / Cheltuieli medii zilnice;
Ciclul de conversie a numerarului = Durata de rotație a stocurilor (DIO) + Durata de rotație a debitelor – clienți (DSO) – Durata de rotație a creditelor – furnizor (DPO) [24].
2. Indicatori de risc/datorii
Indicatorul gradului de îndatorare = Capital împrumutat / Capital propriu sau Capital împrumutat / Capital angajat Capital împrumutat = Credite peste 1 an Capital angajat = Capital propriu + Capital împrumutat;
Rata de îndatorare globală = Datorii totale / Active totale;
Rata solvabilității generale = Active totale / Datorii curente Gradul de acoperire al dobînzilor = Profit înainte de plata dobînzilor și a impozitului pe profit (EBIT) / Cheltuieli cu dobîndă;
Levierul = Datorii totale / Active totale [24].
3.Indicatori de activitate (gestiune)
Indicatorii incluși în acesta categorie relevă eficiența cu care o societate își utilizează activele.
Rotatia stocurilor = Costul vînzărilor / Stoc mediu (nr. de ori);
Durata de rotație a stocurilor (Days Inventory Outstanding – DIO) = Stoc mediu / Costul vînzărilor * 365 (nr. de zile);
Durata de rotație a debitelor – clieți (Days Sales Outstanding – DSO) = Sold mediu clienți / Cifra de afaceri * 365 (nr. de zile);
Durata de rotație a creditelor – furnizor (Days Payables Outstanding – DPO) = Sold mediu furnizorilor / Achiziții de bunuri*365 (nr. de zile);
Rotația debitelor – clienți = Cifra de afaceri / Sold mediu clienți (nr. de ori):
Rotația activelor circulante (Viteza de rotație în zile) = Cifra de afaceri / Active circulante (365/Rotația activelor circulante);
Rotația creditelor – furnizor = Achiziții de bunuri / Sold mediu furnizori (nr. de ori);
Rotația activelor imobilizate (Viteza de rotație în zile) = Cifra de afaceri / Active imobilizate (365/Rotația activelor imobilizate);
Rotația activului total (Viteza de rotație în zile) = Cifra de afaceri / Activ total (365/Rotația activului total) [24].
4.Indicatori de profitabilitate
Ofera informații despre eficiența cu care o societate își folosește resursele pentru a genera profit. Obținerea de profit pe termen lung este vitală atît pentru supraviețuirea companiei, cît și pentru beneficiile aduse acționarilor sau asociaților.
Rentabilitatea capitalului angajat = Profit înaintea plății dobînzii și a impozitului pe profit (EBIT)/Capital angajat;
Marja netă din vînzări = Profit net/Cifra de afaceri*100;
Marja profitului operațional = Profit operațional (EBIT)/Cifra de afaceri*100;
Marja brută din vînzări = Profit brut din vînzări/Cifra de afaceri*100;
Rata de impozitare efectivă = Cheltuieli cu impozitul/Profit brut (EBT)*100;
Rentabilitatea financiară = Profit net/Capital propriu*100;
Rentabilitatea economică = Profit net/Active totale*100;
Rata rentabilității resurselor consumate = Profit net/Cheltuieli totale [24].
5.Indicatori ai politicii de dividend
Rata de alocare a dividendelor (Payout Ratio) = Dividende pe acțiune (DPS) / Profit pe acțiune (EPS);
Randamentul dividendului (Dividend Yield: DIVY) = Dividend pe acțiune (DPS) / Pret pe acțiune.
Alți indicatori
Rata autonomiei financiare = Capital propriu / Capital permanent ;
Rata capitalului propriu fată de activele imobilizate = Capital propriu / Active imobilizate;
Rata de finanțare a stocurilor = Fond de rulment / Stocuri sau (Capital permantent-Active imobilizate) / Stocuri [24] .
O parte importantă a avuției naționale se află concentrată în active curente, care în întreprinderi capătă forma de stocuri de materii prime și materiale, combustibil, piese de schimb, producția în curs de execuție, etc. De aceea este necesar ca agentul economic să adopte cele mai bune decizii pentru utilizarea eficientă a acestora odată cu sporirea eficienței cu care este utilizat capitalul încorporat în a.c.
Se cunosc și se urmăresc 2 aspecte referitoare la eficiența utilizării activelor curente:
1. eficiența utilizării active curente sub aspect material
2. eficiența utilizării capitalurilor care sunt imobilizate în active curente.
Modul de folosire a activelor curente sub aspect material se reflectă în consumul de materii prime, combustibil, material etc. și în cheltuieli pe unitate de produs finit. Consumul de materii și materiale și celelalte cheltuieli se reflectă în indicatorul cheltuieli maxime la 1 leu producție marfă care se calculează ca raport între valoarea producției marfă programată exprimată în prețul de vînzare (* 100). Acest indicator reflectă aspectele tuturor acțiunilor economice, tehnice și de alt gen care au ca scop reducerea cheltuielilor de producție.
Cel de-al doilea aspect al eficienței este utilizarea capitalului încorporat în active curente și se referă la timpul mai lung sau mai scurt de imobilizare a acestora în cheltuieli și stocuri de natura a.c.
Viteza de rotație este un indicator de exprimare a modului în care se utilizează activele curente și se exprimă prin:
a) nr. de rotații (coef. vitezei de rotație) = Cifra de afaceri / Σ AC
b) durata în zile a unei rotații = Per. de timp în care se efect. Calc. / Coef. vitezei de rotație
Viteza de rotație (Vr) este mai mare atunci cînd coeficientul Vr este mai mare și durata în zile mai mică.
Factorii de care depinde nivelul Vr sunt:
– cifra de afaceri;
– volumul capitalurilor curente.
Prin analiza utilizării a.c. se calculează numărul de rotații aferent stocurilor care este egal cu:
Nr. rot. stoc. = Cifra de afaceri / Costul de producție
Calculul numărului de rotații pe categorii de stocuri se efectuează astfel:
a) Pentru materii prime:
Nr. de rot. = Σ materii prime cuprinse în vînzări / Stocul mediu de materii prime.
b) Pentru producția neterminată și semifabricate:
Nr. de rot. = Vînzări la cost de uzină / Stocul mediu la prod. neterm. și semifabricate
c) Pentru produse finite:
Nr. de rot. = Vînzări la cost complet / Stoc mediu de produse finite [24].
În concluzie putem spune că eficența economică a achizițiilor este foarte importantă pentru orișice întreprindere, deoarece utilizarea indicatorii economico financiari ușurează lucrul cu un volum de date ridicat într-o manieră organizată.
CAPITOLUL II. CARACTERISTICA ECONOMICO-FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII SRL “CUNIBAD-AGRO”
2.1. Scurt istoric și structura organizatorică a întreprinderii
Societatea cu Răspundere Limitată „Cunibad-Agro”, cu denumirea prescurtată SRL „Cunibad-Agro ”, a fost înregistrată la Camera Înregistrării de Stat la data de 17.02.2000 cu numărul de identificare 136049630 și funcționează în baza statutului și a legilor care-i reglementează activitatea.
Societatea cu răspundere limitată „Cunibad-Agro”, numită în continuare „Societate” este creată cu scopul obținerii de venit din activitatea de antreprenoriat în conformitate cu Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.500 din 10.09.1991 Regulamentul cu privire la Societățile economice în Republica Moldova.
Întreprinderea SRL”Cunibad-Agro” este o entitate privată ce se localizeză în raionul Cahul, satul Slobozia Mare strada Unirii. Este o gospodărie cu profil agricol, care a fost înființată de către dl. Culeva Vasile în vederea efectuării activității agricole orientate spre obținerea beneficiului din creșterea și comercializarea producției agricole. Gospodăria prelucrează la moment 338 ha, dintre care 278 sunt terenuri arabile și 60 ha sunt reprezentate de vii.
Numărul mediu de angajați ai SRL „Cunibad-Agro” este constituit din 31 de persoane dintre care 14 femei și 17 bărbați. Întreprinderea nu dispune de un așa număr mare de lucrători deoarece are utilaj tehnologic modern ceea ce îl scutește de folosirea a cît mai multor brațe de muncă.
Fondatorii acestei societăți sunt:
Culeva Vasile – director general
Nicula Maria- contabil șef
Dragan Victor- mecanizator
Balanel Victoria- viticultor
Figura 2.1. Structura organizatorică a întrepriderii SRL ”Cunibad-Agro”
Sursa: Elaborată de către autor
După forma sa organizatorico-juridică Societatea este societate cu răspundere limitată.
Societatea este persoana juridică, are bilant autonom, cont de decontare și alte conturi, poate să încheie contracte, să dobîndească drepturi patrimoniale și personale ne-patrimoniale, să execute obligațiuni, să compare în calitate de reclamat și reclamant în judecată și arbitraj .
Societatea are ștampilă și alte elemente de identificare necesare activității sale.
În activitatea sa societatea se conduce după legislația Republicii Moldova, de prezentul Statut și de Contractul de constituire al Societății.
Societatea are dreptul să desfasoare independent activitatea economică externă și să efectueze operații valutare în limitele stabilite de legislație.
Societatea poartă răspundere pentru obligațiile sale cu bunurile sale, care conform legislației, pot fi urmărite. Societatea nu poartă răspundere pentru obligațiile Asociaților, iar Asociații poartă raspundere pentru obligațiunile Societații în limitele cotelor , depuse în Capitalul social al Societății.
Societatea poate crea înterprinderi-fice, filial și reprezentate pe teritoriul Republicii Moldova, al altor republici suverane și al altor state.
SRL CUNIBAD AGRO este situat în satul SLOBOZIA MARE din sudul raionului Cahul acolo unde Prutul face cateva meandre și-i luminat de vestite dealuri și șesuri într-o gamă armonioasă ce se îmbină cu străvechiul lac Beleu. Este așezat pe malul stâng al Prutului, la de Vulcanesti, de Cahul și la doar 15km de punctul vamal de trecere în România și Ucraina, acest fapt favorizînd mult dezvoltarea economică a srl-leului. Este situat între 45° 34'30" latitudine nordică și 26°1'50" longitudine estică, fiind întretăiat central de soseaua națională Cahul-Reni iar în partea lui nordică soseaua Vulcănești – Slobozia Mare. Legătura dintre sat și centrele mari populate, se face prin două tipuri de transport: auto iar din 2008 și feroviar. Republica Moldova este un stat fără ieșire directă la mare, însă are ieșire la Dunăre pe o fîșie de 430 de metri la extremitatea sa sudică, prin intermediul căreia are potențial acces la Marea Neagră, acest fapt datorîndu-se Portului fluvial de la Giurgiulești.
Cele mai răspîndite tipuri de sol din cadru gospodariei sunt Cernoziomurile cu suprafata de 130 ha. Cernioziomurile se deosebesc de restul tipurilor de sol prin caracterul acumulativ, bine humificat și structurat. Subtipurile care reprezintă tipul cernoziomului întîlnite pe teritoriul gospodăriei sunt: levigat, tipic și carbonatic. Acest tip de sol se deosebește prin caracterul acumulativ ,bine humificat ( pînă la adincimea de 80- conținutul de humus depășeste 3% ) si structurat ,afinat Ceornoziomurile se asociaza cu vegetatia stepelor însă se întîlnesc si sub păduri ,preponderant cu înveliș încheiat de ierburi.
În sens economic o întreprindere indiferent de dimensiune, forma de proprietate și organizare, produce bunuri și servicii destinate vînzării pe piață, scopul fiind obținerea profitului. Scopul gospodăriei SRL „Cunibad-Agro” este de a obține rezultate pozitive de sporire a productiei de o calitate înaltă. Societatea are ca obiect de activitate:
– Cultura plantelor;
-Servicii pentru agricultură;
– Cultura Vitei de Vie.
În gospodaria data predomină urmatoarele culturi:
Orz de toamnă
Porumb la boabe
Floarea soarelui
Mazărea
Griu de toamnă
Întreprinderea SRL ” Cunibad-Agro” se ocupă în mod special cu cultivarea acestor culturi fiindcă de pe urma lor productivitatea obținută devine mai rentabilă. Această întreprinderea nu se poate ocupa cu cultivarea și a altor culturi precum roșii, vinete, castraveți ș.a. deoarece insuficiența de apă nu îi permite cu toate că condițiile climaterice sunt destul de favorabile.
2.2. Caracteristica economico-financiară a întreprinderii agricole
Analiza financiară a întreprinderii reprezintă un instrument managerial care contribuie la cunoașterea situației financiare a întreprinderii, a factorilor și cauzelor care au stabilit-o în vederea fundamentării obiectivelor strategice de menținere și de dezvoltare a întreprinderii într-un mediu concurențial.
Prin intermediul analizei financiare, se determină punctele forte și punctele vulnerabile ale gestiunii financiare, având la bază anumite norme și criterii, se dă o explicare a cauzelor dobîndite unor rezultate satisfăcătoare și se propun măsuri de îmbunătățire a lor.
Pentru a analiza și scoate concluzii în ceia ce privește activitatea întreprinderei S.R.L Cunibad-Agro , vom face o analiză economico-financiară a întreprinderei pe baza formularelor specializate pe anii 2011-2013și rapoartelor financiare pe anii 2011- 2013.
Analiza financiară are ca obiectiv evidențierea modalităților de realizare a echilibrului financiar a etapelor valorificării capitalului financiar și treptelor de acumulare bănească, de a constitui rezultatului financiar final. Pentru a analiza întreprinderea este necesar de a analiza următoarele tabele:
Tabelul 2.1. Legăturile administrativ-economice și caracteristica căilor de comunicare S.R.L „Cunibad-Agro”
Sursa: Elaborată de către autor
Întreprinderea SRL ”Cunibad-Agro” are o piață de desfacere foarte aproape de ea întrucît aceasta îi permite ca să economiseacă din combustibil ceea ce duke la cheltuieli mai mici, întreprinderea se ocupă mai mult cu cultivarea viței-de-vie,porumbului,grîului cît și a floarei-soarelui.
Tabelul 2.2 Analiza proporției și a activității de producție a întreprinderii SRL « Cunibad-Agro» în perioada anilor 2011-2013
Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare și formularelor specializate ale întreprinderii SRL Cunibad-Agro pe anii 2011-2014 (anexa 5-7)
Conform datelor obținute din tabelul analiza proporției și a activității de producție a întreprinderii SRL „Cunibad-Agro” putem formula următoarele concluzii:
1.Valoarea producție globale în prețuri comparabile cunoaște abateri în cei trei ani de analiză. În anul 2011 valoarea ei este cu 581 mii lei mai înaltă în raport cu anul 2013, iar comparativ cu anul 2012 valoarea ei este mai mare cu 141 mii lei.
2. Venitul din vînzări este format din două componente venitul din vînzarea producției agricole și prestarea de servicii. Se apreciază pozitiv faptul că pe parcursul anilor de analiză valoarea venitului din vînzări crește, astfel, în anul de gestiune valoarea acestui indicator este cu 340 mii lei mai mare comparativ cu anul 2011 și crește cu 504 mii lei în raport cu anul 2012.
4. Numărul de angajați, ce rămîne aproape constant pe parcursul celor trei ani de analiză – în jur de 31-32 de persoane.
5. Pozitiv poate fi apreciat faptul că valoarea medie anuală a mijloacelor fixe cu menire agricolă în dinamică cunoaște o creștere. În anul anul 2012 valoarea medie anuală a mijloacelor fixe a crescut față de anul 2011cu 12 mii lei. Această creștere indică faptul că entitatea încearcă să-și mecanizeze procesul de producție.
În baza datelor obținute putem menționa că entitatea are la dispoziție resursele necesare: suprafețe agricole, resurse umane, mijloace fixe de producție pentru desfășurarea cu succes a activității sale.
Pentru a determina eficiența folosiriii factorilor de producție în cadrul întreprinderii se apelează la calculul unei serii de indicatori cum ar fi randamentul și rentabilitatea. Evoluția în timp a acestora ne permite sa sesizăm dacă activitatea întreprinderii este rentabilă sau dacă aceasta trebuie asistată nemijlocit.
Tabelul 2.3 Determinarea specializării întreprinderii SRL ”Cunibad-Agro” sub aspectul venitului din vînzări în perioada 2011-2013
Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare și formularelor specializate ale întreprinderii SRL Cunibad-Agro pe anii 2011-2014 (anexa 5-7)
Studiul tabelului determinarea specializării întreprinderii SRL ”Cunibad-Agro” sub aspectul venitului din vînzări, ne direcționează către ideea că culturile de bază ale întreprinderii în cauză sunt: grîul, floarea-soarelui și strugurii. Considerăm că trebuie de insistat în continuare pe exploatarea masivă a acestor culturi întrucît există o serie de factori precum clima, condițiile pedologice, factorul psihologic care favorizează și catalizează dezvoltarea acestor culturi.
În rezultatul efectuării diagnosticului economico-financiar în cadrul întrepriderii agricole „Cunibad-Agro" se poate face concluzia că gospodăria dată își desfășoară activitatea în condiții de eficiență medie, cu excepția anului 2012 în care este relativ scăzută comparativ cu 2011 și 2013, situație creată de influența mai multor factori (condițiile climaterice nefavorabile, personalul în descreștere,suprafața terenurilor agricole în descreștere, absența investițiilor ), influența negativă a acestor factori și-a lăsat amprenta în mod nefavorabil asupra indicatorilor rezultativi din anul 2012.
Chiar și așa, succesele înregistrate în anii 2011 și 2013 nu pot fi catalogate ca reușite totale, ele neaducînd ritmuri stabile de creștere economică întreprinderii. Pentru redresarea situției în opinia noastră, este necesară implementarea unor măsuri radicale atît la nivel organizatoric cît și la nivel de mentalitate.
Tabelul 2.4 Analiza eficienței utilizării factorilor de producție în SRL «Cunibad-Agro » în perioada anilor 2011-2013.
Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare și formularelor specializate ale întreprinderii SRL Cunibad-Agro pe anii 2011-2014 (anexa 5-7)
Formulele efectuate la calcularea indicatorilor sunt:
1.Randamentul unui hectar de terenuri agricole= venitul din vânzări/ suprafața terenului agricol
2. Productivitatea medie anuală, a unui lucrător încadrat în agricultură= venitul din vânzări/nr de lucrători
3. Productivitatea medie pe oră a unui lucrător în agricultură(muncitor) = venitul din vânzări/nr de zile * nr orelor *nr de lucrători
4. Randamentul mijloacelor fixe productive cu destinație agricolă= venitul din vânzări/ valoarea medie anuală
5. Randamentul materialelor( volumul producției fabricate/ volumul materialelor consumate)
6. Costul la 1 leu a venitului din vânzări=costul vânzărilor/ venitul din vânzări
Datele din tabelul analiza eficienței utilizării factorilor de producție în SRL «Cunibad-Agro », reflectă necesitatea folosirii factorilor de producție. O tendință pozitivă este creșterea randamentului unui hectar de teren agricol. Astfel, în anul de bază randamentul a crescut cu 1751,41 mii lei în raport cu anul 2012 și cu 1326,51 mii lei comparativ cu anul 2013.
Tabelul 2.5 Analiza rezultatelor financiare în SRL « Cunibad-Agro» în perioada anilor 2011-2013.
Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare și formularelor specializate ale întreprinderii SRL Cunibad-Agro pe anii 2011-2014 (anexa 5-7)
Dacă studiem cu atenție tabelul prezentat mai sus observăm că anul 2013 este cel mai rentabil an dintre cei analizați. Comparînd cu anul 2013 anul 2012 se observă că profitul brut s-a majorat cu 17.131 mii lei. Iar după al doilea indicator (profitul net) constată că întreprinderea era în pierdere în anul 2012.
Conform tabelului rentabilitatea generală întreprinderea este cea mai rentabilă 2013, la fel și ceilalți indicatori s-au majorat în acest an, astfel putem spune că anul 2013 pentru întreprinderea SRL « Cunibad-Agro» a fost un an profitabil. Această majorare s-a produs deoarece întreprinderea a analizat piața, și de aceea a dus la creșterea vînzărilor și deci și la creșterea profitului care a influențat asupra rentabilității.
Personalul unei întreprinderi constituie un alt element foarte semnificativ în cadrul unei structuri bine puse la punct. Dispersarea acestuia pe sectoare de activitate depinde de gradul de specializare al întreprinderii, și reflectă modul în care este gestionată de către conducerea ei. Cu cît mai rațional este îndeplinită această repartizare cu atît mai eficiente vor fi rezultatele finale ale entității date.
Tabelul 2.6 Gradul de valorificare a fondului funciar în S.R.L Cunibad- Agro în perioada anilor 2011-2013
Dacă vom studia următorul tabel , vom putea determina care este ponderea suprafaței terenurilor agricole.
Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare și formularelor specializate ale întreprinderii SRL Cunibad-Agro pe anii 2011-2014 (anexa 5-7)
Întreprinderea Cunibad-Agro nu dispune de o piață mare de desfacere, deoarece este o întreprindere nu prea mare însă mai multe detalii vom putea afla în tabelele ce urmrează. Întreprinderea Cunibad-Agro se ocupa mai mult cu cultivarea viței-de-vie, porumbului, grîului cît și a floarei-soarelui.
În rezultatul efectuării diagnosticului economico-financiar în cadrul întreprinderii agricole SRL „Cunibad-Agro" se poate face concluzia că gospodăria dată își desfășoară activitatea în condiții de eficiență medie, situație creată de influența mai multor factori (condițiile climaterice nefavorabile, personalul în descreștere,suprafața terenurilor agricole în descreștere, absența investițiilor și a sprijinului material din partea statului), influența negativă a acestor factori și-a lăsat amprenta în mod nefavorabil asupra indicatorilor rezultativi din anul 2013. Chiar și așa, succesele înregistrate în anii 2011 și 2012 nu pot fi catalogate ca reușite totale, ele neaducînd ritmuri stabile de creștere economică întreprinderii. Pentru redresarea situției în opinia noastră, este necesară implementarea unor măsuri radicale atît la nivel organizatoric cît și la nivel de mentalitate.
2.3. Analiza activității de achiziție în cadrul întreprinderii agricole
Activitatea de achiziții în cadrul unei întreprinderi are ca scop principal organizarea cumpărării de bunuri și servicii de care întreprinderea are nevoie pentru a-și realiza misiunea. Ar fi bine ca fiecare din întreprinderi să aibă câte o secție de achiziție în cadrul ei , sau dacă nu măcar o persoană care să se ocupe cu achiziționarea bunurilor și serviciilor.
Specialistul în achiziții are drept scop principal de a atinge o capacitate tehnică și economică bună pentru piață, asigurarea unei calități constante și suficiente, asigurarea unui nivel ridicat de pregătire înalte în ceea ce ține de livrare , producere și repartiția cheltuielilor. Sarcinile specialistului în achiziții se referă și la informarea conducerii întreprinderei despre dezvoltarea pieței , selectarea furnizorilor, prestarea serviciilor.O sarcină majoră a responsabilului de achiziții și aprovizionare este localizarea surselor potențial utile de aprovizionare.
Sarcina specialistului responsabil de activitatea de achiziție, este aprovizionarea întreprinderii cu mărfuri, cu materiale auxiliare și materiale necesare pentru procesul de producție, investiții și servicii:
în mod corespunzător și calitate corespunzătoare;
în cantitate rațională;
de la livratorii cei mai convenabili;
la timpul cel mai potrivit;
la locul corect al depozitării și utilizării;
la preț avantajos.
La sarcinile specialistului în achiziție se referă și informarea conducerii întreprinderii noastre și altor departamente a întreprinderii despre dezvoltarea pe piață a principalelor produse achiziționate și prestarea serviciilor. În continuare responsabilul de achiziție are obligația de a consulta și de a susține departamentele de specialitate privitor la substituirea materialelor.
În procesul de alegere a furnizorilor de materii prime și materiale este mai simplu din faptul că societatea este la un nivel inferior de dezvoltare, dar în același timp societatea este conștientă că dacă nu va selecta furnizorii după anumite criterii, aceasta nu va ajunge la un nivel înalt de dezvoltare. Privind din punct de vedere a unui specialist în achiziții vom trage atenția, în cazul dat, la procesul de alegere și analiza corectă a furnizorilor. Locul procesului de alegere a furnizorilor este puternic influiențat de scopurile de bază a unității economice. La selectarea furnizorilor, SRL « Cunibad-Agro » se bazează pe criteriile de selectare a furnizorilor, care sunt:
• este viabil pe termen lung din punct de vedere financiar, tehnic și în termeni de producție;
• va împărtăși de o manieră deschisă informațiile privind caracteristicile funcționale, de asamblare și de utilizare ale pieselor componente, inclusiv privind obiectivele sale legate de costuri și de calitate;
• va fi orientat spre eliminarea anumitor costuri din costul total al produsului și spre îmbunătățirea performanței de ansamblu a sistemului, în avantajul ambelor părți contractuale;
• va fi pregătit să convină asupra unor niveluri-țintă ai indicatorilor din structura costurilor;
• va colabora cu compania cumpărătoare astfel încît să-și mărească flexibilitatea prin prisma satisfacerii unor cerințe.
Tabelul 2.7. Furnizorii ai întreprinderii SRL ” CUNIBAD-AGRO”
Sursa: Elaborată de către autor
Negocierea reprezintă acele tratative purtate în vederea încheierii unui acord sau a unei convenții.
În SRL« Cunibad-Agro » negocierea cu furnizorii întreprinderei are loc prin mai multe tipuri de negocieri , care sunt :
Negocieri prin întalniri directe, adică care necesită prezența față în față a partenerilor , la locul stabilit , cu scopul definitivării prin tratative a obiectivului contractului, a condițiilor de colaborare și de încheiere a contractului.
Negocieri telefonice, care sunt cele mai operative și necesită costuri mult mai mici . Acest tip de negociere se folosește în următoarele situații:
Partenerii se cunosc bine , colaborează de mai mult timp și există încredere reciprocă între aceștia.
Procesul de vânzare-cumpărare se referă la produse deja cunoscute de către parteneri sau la produse standardizate .
După negocierea cu furnizorul, ajungem la un nomitor comun, responsabilul de achiziții de la SRL « Cunibad-Agro », încheie contractul de achiziție pe o anumită perioadă de timp . Încheierea contractului este o etapă , nu prea simplă. Conținutul contractului conține: obiectul contractului, cantitățile , tipurile, dimensiunile, cât și condițiile de calitate. În dependență de materialul achiziționat, în contract trebuie să fie specificat următoarele condiții:
Livrarea comenzii
Planificarea transportului
Facturarea
Recepția mărfii
Verificarea facturii
Achitarea pentru produsele și serviciile livrate, etc.
Contractul se consideră încheiat de la data semnării lui de către ambele părți și din momentul înregistrării lui în modul stabilit de legislație.
Recepția mărfurilor în întreprindere poate fi facută după un șir de etape cum ar fi:
Să se verfice documentele de livrare, transport , contracte , grafice de livrare, oferte comenzi, etc.
Să se verifice identificarea mărfurlor
Să se verifice controlul calității mărfurilor
Să se determine cantitatea mărfii primite
Să se decidă acceptarea sau repingerea lotului de marfă.
Există mai multe tipuri de tipuri de achiziții cum ar fi :
Achiziție nouă
Achiziție repetată
Achiziție prin licitație
Întreprinderea SRL « Cunibad-Agro» se bazează pe două tipuri de achiziții сare sunt :
Achiziția nouă- care este achiziția care se face o singură dată în întreprindere, așa cum ar fi diferite tehnologii, materiale.
Achiziția repetată- este achiziția care se va face de mai multe ori în întreprindere, de exemplu procurarea sticlei , motorinei, ceea ce se folosește de mai multe ori în întreprindere.
Responsabilul de achiziții are ca scop principal de a atinge o capacitate tehnică și economică bună pentru piață, asigurarea unei calități constante și suficiente, asigurarea unui nivel ridicat de pregătire înalte în ceea ce ține de livrare, producere și repartiția cheltuielilor.
În activitatea operativă de stabilire a necesarului de aprovizionare cu resurse materiale se pot utiliza diferite metode, în funcție de specificul producției și destinația de consum a materialelor. Cele mai importante metode folosite sunt următoarele:
metoda calculului direct ( pe piesă sau produs);
metoda de calcul pe bază de analogie;
metoda de calcul pe baza sortimentului tip;
metoda coeficienților dinamici;
Pentru determinarea necesarului de materiale în SRL « Cunibad-Agro» se folosește metoda de calcul direct și metoda de calcul pe bază de analogie. Pentru determinarea necesarului de materiale prin metoda de calcul direct se poate utiliza formula:
Npl = i * nci,
Unde: Npl – necesarul planificat de resurse pentru realizarea cantității planificate Qi – cantitatea de produs de tip i planificată a fi fabricată
nci – norma de consum specifică, necesară realizării unei unități de produs i.
Iar prin metoda de calcul pe bază de analogieputem folosi formula:
Npr =* nci * βi
Unde:
Npr – necesarul de resurse pentru producția analogică programată
Qi – cantitatea de produs de tip i planificată a fi fabricată prin metoda analogică nci, – norma de consum specifică, necesară realizării unei unități de produs
βi – coeficientul care exprimă corelația dintre produsul nou și cel analog.
Tabelul 2.8. Principalii furnizorii ai întreprinderii SRL « Cunibad-Agro »
Sursa: elaborată de autor
Analizând activitatea de achiziții a întreprinderei SRL ,,Cunibad – Agro” ne putem da seama ca , întreprinderea mai are de lucrat la capitolul de achiziții, în primul rând să angajeze un specialist în domeniu achizițiilor, care să se ocupe de toate problemele firmei cum ar fi să ajute la selectarea furnizorilor cei mai buni de care întreprinderea are nevoi, să stabilească corect care metodă de achiziții este cea mai optimă la achiziționarea mărfurilor, să încheie contracte de aciziții.
Societatea cu răspundere limitată „Cunibad-Agro” nu are o secție de achiziții și oameni care să se ocupe nemijlocit de această activitate. De activitatea de achiziții și de realizarea producției se ocupă directorul, el prezintă cumpărătorului marfa dorită și încheind contracte cu aceștia realizează producția. Și tot directorul trimite cereri de ofertă furnizorilor pentru procurarea materiei prime pentru fabricarea producției finite.
CAPITOLUL III. ANALIZA ORGANIZĂRII ACTIVITĂȚII DE ACHIZIȚIE ÎN ÎNTREPRINDEREA SRL „CUNIBAD-AGRO”
3.1. Organizarea achizițiilor în cadrul întreprinderiii
În acest capitol ne vom axa pe modul de organizare, prin prisma raportului său cu achizițiile, însă este evident că discuția trebuie să vizeze întreprinderea SRL „Cunibad-Agro” ca întreg. Achizițiile reprezintă o funcție care interacționează cu celelalte funcții dintr-o întreprindere. Ele nu operează izolat fiindcă nici o organizație nu există pur și simplu pentru a cumpăra anumite bunuri. Rezultă, așadar, că aspectele de coordonare ale oricărei organizații ar trebui să constituie principalul considerent în procesul de concepere a oricărei structuri organizaționale.
Ori de cîte ori achizițiile reprezintă o funcție de bază, ele ar trebui identificate ca atare, la fel ca și celelalte funcții implicate, de exemplu, în , în procesul de producție, dezvoltarea producției, în vînzări și în distribuție. După care numeroasele corelații dintre aceste funcții, ar trebui reflectate prin modelul de organizare a întreprinderii.
Oricare întreprindere este diferită de celelalte în mai multe privințe. Astfel, în analiza unui caz concret vor trebui luați în considerare o serie de factori. De exemplu, dimensiunea organizației, tipul de oameni angajați, tehnologiile și procesele de producție implicate, tipul de piață pe care o deservește aceasta, volatilitatea piețelor pe care operează întreprinderea și vîrsta întreprinderii.
Structura organizatorică a unei întreprinderi care are șase grupe diferite de produse, cîteva dintre ele fiind comercializate pe piețe diferite, va fi obligatoriu diferită de cea care s-ar potrivi unei întreprinderi cu un singur produs. Iar în ceea ce privește funcția achizițiilor, însemnătatea acesteia pentru sistemul întreprinderii va influența rolurile care îi vor fi atribuite în structura organizatorică și bineînțeles modul în care va fi întreprinsă această structură și sistemele sale conexe.
Printre alte influențe care vor afecta modelul de organizare al unei întreprinderi se numără: amplasarea geografică, tipul de piață deservită (de exemplu, internațională sau de stat), durata perioadei de gestație din procesul de dezvoltare a produselor (de regulă, cu cît mai scurtă este această perioadă, cu atît mai dinamică trebuie să fie întreprinderea) și înclinația celor care conduc întreprinderea spre a susține sau a reprima atît creativitatea cît și spiritul de întreprinzător.
De organizarea achiziției în cadrul întreprinderii SRL Cunibad-Agro se ocupă în mare parte directorul întreprinderiii, aceasta fiind principala sa sarcina. El este cel care se ocupă de procesul de achiziție, dar în unele cazuri și cu ajutorul contabilului șef.
În continuare vom prezenta un simplu exemplu în ceea ce privește achiziționarea întreprinderii cu unele produse, precum fundicide și pesticide.
Tabelul 3.1. Aprovizionarea întreprinderii cu pesticide și fundicide
Sursa: Elaborată de către autor
Conform datelor din tabelul respectiv observăm că întreprinderea dată a achizitionat mai multe produse de kumulus, df, esteron și cuprablau, z în valoare de 1106,40 € și 1282,20 $.
Activitatea de achiziție a întreprinderii SRL „Cunibad-Agro” trebuie să fie eficientizată pentru a aduce rezultate eficiente la sfîrșitul perioadelor de gestiune. Anume de modul cum a decurs activitatea de achiziție depind rezultatele finale.
O achiziție calificată aduce o mulțime de beneficii și în plus plasează strategia întreprinderii în primul rînd al competenților. Achiziția profesională este orientată spre obținerea pentru toate mărfurile și serviciile un raport bun preț – calitate pentru a economisi cheltuieli inutile, deaceea întreprinderea trebuie să măsoare bine toate condițiile pentru a obține o achiziție eficientă. În cadrul întreprinderii SRL „Cunibad-Agro” își îndeplinesc funcțiile persoane care dispun de cunoștințe aprofundate în studierea pieții.
Organizațiile gestionează o gamă întreagă de activități legate de intrările de producție (input-uri). Prin activitatile legate de intrări întelegem: achiziții, gestiunea depozitelor, controlul stocurilor și transporturile interne. Capacitatea unei organizații de ași realiza obiectivele strategice, depinde de dezvoltarea adecvată a tuturor componentelor sale, pe măsura responsabilităților care le sunt atribuite.
Tabelul 3.2. Activitățile unei întreprinderi
Sursa:Elaborată de către autor
Există mai multe motive care explică interesul pentru activitatea de achiziții și anume:
Specializarea accentuate a contribuit la o creștere importantă a cheltuielilor externe.
Interesul crescînd față de găsirea unor furnizori externi.
Emergent unor idei privind receptivitatea, calitatea și eliminate risipei a concentrat antenția asupra lanțului de aprovizionare și asupra aprovizionarii.
În present, organizațiile trebuie să fie mai receptive ți mai flexibile. Ele nu pot răspunde acestei cerințe decît dacă furnizorii lor oferă aceleași caracteristici. De aici , a rezultat o sporire a atenției acordate lanțurilor de aprovizionare.
Tehnologiile informaționale avansate au permis o delimitare mai clară a contribuției pe care o aduc achizițiile și aprovizionarea.
Schimbul electronic de date și integrarea sistemelor diferitelor organizații au dus la acordarea unei atenții mai mari interferenței furnizori-clienți.
În perioada de inflație înaltă organizațiile cu funcțiile de achiziții dezvoltate sau descurcat foarte mai bine în ceia ce privește controlul creșterilor de prețuri, decît organizațiile în care achizițiile și aprovizionarea nu erau la fel de bine dezvoltate. Aceasta realitate nu a trecut neobservată, în prezent se acordă mai multă atenție funcțiilor și departamentelor în negocierea prețurilor. Din perspectiva istorică nivelurile crescute ale inflației erau adesea asociate cu o economie în plină creștere, însoțită de diverse perturbări. Organizațiile care au avut funcții de achizitii bine dezvoltate au putut adesea anticipa perturbațiile și întreprinde măsuri necesare pentru a a face față problemelor prin găsire de noi surse de aprovizionare, prin folosirea unei cantitati mai mici dintr-un produs, prin colaborarea inginerii proiectanți pentru a identifica materiale alternative sau prin construirea de stocuri suplimentare în perioadele de scădere a prețurilor.
Există cîteva modele de organizare de bază în jurul cărora se operează diverse modificări .
Achizitor
Figura 3.1. Modele de organizare
Sursa : Elaborată de autor
În figura dată achizitorul își asumă responsabililitatea pentru achizițiile mai importante, iar asistentul său se ocupă de activitățile mai de rutină.
Un model de achizitie servește următorul tabel în ceea ce privește arendarea terenurilor:
Tabelul 3.3 Model de achizițe a terenurilor agricole în cadru întreprinderii SRL ,, Cunibad-Agro”
Sursa: Elaborată de către autor
Întreprinderea SRL ,,Cunibad-Agro” a luat în arendă 15 ha terenuri agricole de la SRL ,,Consolitera”, arendașul pentru fiecare ha de teren agricol a achitat 900 de lei , în total aceasta constituie 1350 de lei.
În general, prin organizare se înțelege conceptul de descompunere a unui obiect, proces sau fenomen pînă la cele mai mici elemente structurale, analiza acestora și recompunerea lui în funcție de anumite criterii dinainte stabilite. În cazul unei întreprinderi, organizarea presupune descompunerea procesului de producție în elementele componente, analiza detaliată a lor și recompunerea în funcție de anumite criterii (tehnice, economice, de personal) pentru a putea realiza obiectivele firmei în condiții de eficiență.
Organizarea structurală asigură gruparea diferitelor funcțiuni ți activități în compartimente formale ținînd cont de particularitățile fiecarei firme, în vederea asigurării unor condiții cît mai bune pentru îndeplinirea obiectivelor economice ale acesteia.
Organizarea structurală se referă deopotrivă la încadrarea persoanelor implicate în activitatea firmei în compartimente de lucru și la structura relațională a acestor compartimente în cadrul organigramei societății.
Organizarea procesuală a firmei are la bază organizarea strategică subordonată atingerii obiectivelor previzionate ale acesteia, în concordanța directă cu obiectivele pe termen lung ale societății.
Obiectivele reprezintă caracterizări calitative și cantitative ale scopurilor urmarite de firmă. Obiectivele au o structură arborescentă, derivînd unele din altele și se pot clasifica în funcție de importanța și sfera de cuprindere în:
Obiective fundamentale, care delimitează scopurile principale, pe termen lung, urmărite prin implementarea afacerii. Ele au un caracter sintetic și integrator. De exemplu, cifra de afaceri anuală sau profitul net pe acțiune.
Obiective derivate de gradul I din obiectivele fundamentale, implică o parte apreciabilă din procesele de muncă desfășurate în unitate iar termenul lor de realizare este pe timp mediu. De exemplu, asimilarea de produse noi în luna x, demararea unei activități colaterale în luna y, etc.
Obiective derivate de ordinul II care rezultă din cele derivate de ordinul I cuprind o parte mai mare a proceselor de muncă, termenul lor fiind mai apropiat. De exemplu, finalizarea unei comenzi pînă în data de …, prezentarea mostrelor noului produs la expoziția din data de…, etc.
Obiective specifice, sintetizează sarcinile pe compartimente aferente realizării obiectivelor derivate de ordinul II. De exemplu finalizarea proiectării produsului nou pînă în data de…, efectuarea calculelor de cost de fabricație pentru produsul nou, etc.
Obiective individuale concretizează obiectivele specifice la nivelul persoanelor implicate din fiecare compartiment. De exemplu, finalizarea proiectului unei anumite piese, subansamblu, vopsirea produsului nou de către persoana x, etc.
Oricare ar fi cazul accentual ar fi trebuit de pus pe lucru în echipă nu numai în interiorul întreprinderii ci și între utilizatori și furnizori. După cum a subliniat Drucker o bună stuctură organizatorică nu va asigura în sine o bună performanță pentru a face o organizație să funcționeze, este nevoie de oameni competenți și motivați.
Achizițiile sunt o funcție care interacționează cu celelalte funcții dintr-o întreprindere, ele cooperează între dînsele și nu sînt izolate una de alta. Fiecare întreprindere este diferită de celelalte în mai multe privințe chiar și în structura achizițiilor. Astfel în analiza unui caz concret vor trebui luați în considerare mai multi factori, de exemplu: dimensiunea organizației; tipul de piață pe care o deservește aceasta, tehnologiile și procesele de producție implicate; tipul de oameni angajați; volatilitatea piețelor pe care operează și vîrsta întreprinderilor. În mod clar structura organizatorică a unei companii care ar 6 grupe diferite de produse, cîteva dintre ele fiind comercializate pe piețe diferite, va fi obligatoriu diferită de cea care sar potrivi unei întreprinderi cu un singur produs.
Conceptul de baza este că orice sistem trebuie să fie echilibrat, argumentul avansat este că scopul principal ar trebui să fie eficacitatea întregului sistem și nu adoptarea unei metode de sub optimizare.
Modele de sistem:
-Sistemele de adaptare, care după cum sugerează chiar denumirea lor, vizează adaptarea organizației la mediul său, gestionarea schimbărilor, uneori rapide, cu care se confruntă organizația și asigurarea adoptării adecvate, astfel încît să se garanteze continuitatea desfășurării unei activități eficace.
-Sistemele de operare, care vizează funcționarea de zi cu zi a întreprinderii, de la intrări, prin procesul de producție și pînă la ieșiri. Aceste sisteme vizează nu numai fluxurile de material și produse, ci și fluxurile bănești.
-Sisteme de informare, care sunt antenele organizației, deoarece nici unul din celelalte tipuri de sisteme nu poate funcționa fără informații.
-Sistemele de întreținere, care există pentru a întretine funcționarea eficace a organizației. Ele includ sistemele de control, asa- numitele sisteme de “recompense sancțiuni” și mecanismele de coordonare care conectează organizația cu alte sisteme.
3.2 Analiza eficienței economice a achizițiilor în întreprindere
Așa cum am precizat și în cadrul capitolului teoretic indicatorii de evaluare și apreciere a eficienței achiziției, au o însemnătate primordială în cadrul întreprinderii agricole SRL ,, Cunibad-agro”.
În faza achiziției pot fi adoptate o serie de măsuri referitoare la desfășurarea ritmică a procesului de achiziționare, constituirea unui stoc permanent de materii prime și materiale care să permită desfășurarea continuă a procesului de producție, astfel încat să crească volumul producției, productivitatea muncii pe fondul diminuării costurilor și a accelerarii vitezei de rotație. În acest sens, se impune o selecție a furnizorilor, încheierea la timp a contractelor, respectarea acestora, determinarea optimului de stocuri, reducerea consumurilor specifice și a pierderilor tehnologice, eliminarea pierderilor în timpul transportului, manipulării și depozitării, diminuarea cheltuielilor de transport- aprovizionare- depozitare.
În continuarea vom analiza care este evoluția stocului de mărfuri și materiale în întreprinderea SRL ,, Cunibad-Agro.
Tabelul 3.4. Evoluția stocului de mărfuri și materiale întreprinderea SRL ,,Cunibad-Agro” în perioada anilor 2011-2013
Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare și formularelor specializate ale întreprinderii SRL Cunibad-Agro pe anii 2011-2014 (anexa 5-7)
În urma efectuării acestui tabel în ceea ce privește evoluția stocului de mărfuri și materiale se observă foarte bine că în anul 2013 se constată o sporire necesarului de materiale cu 38652 lei, față de anul 2012 cu 1347,23 lei și față de 2011 cu 211,90 lei. O sporire se observă și la producția în curs de execuție, în urma căreia aceasta a crescut cu 114,82 lei în anul 2011 și cu 85,61 în anul 2012 față de anul de gestiune.
Deasemenea pozitiv se apreciază evoluția produselor cu 750,88 lei în 2011.
Pentru realizarea unui obiectiv de achiziție în practică există mai multe posibilități concretizate în diferite variante, fiecare având avantajele și dezavantajele sale. De aceea este necesar ca alegerea variantei după care se va executa achiziția să fie făcută pe baza unor criterii și calcule riguros științifice. Aceste calcule trebuie să indice alegerea acelei variante care prezintă cele mai mari avantaje, altfel realizarea achiziției se va dovedi neinspirată. În această idee, realizarea unor obiective de achiziție cu efort economic (de muncă vie și muncă trecută – materiale) mai mic decât cel propus, reprezintă concretizarea unei activități desfășurată în mod eficient. În esență, prin eficiența economică a achiziției trebuie să se înțeleagă faptul că prin consumarea unor fonduri de investiții se impune obținerea de rezultate maxime
Așadar, eficiența economică înseamnă obținerea unor efecte economice utile, în condițiile cheltuirii într-un mod rațional și economicos a unor resurse materiale, umane, financiare, folosindu-se pentru aceasta metode științifice de organizare a activității. Nivelul eficienței este cu atât mai ridicat cu cât este mai mare efectul util pe unitate de efort cheltuit sau cu cât este mai mic efortul consumat raportat la o unitate de efect util. Făcând o analiză a noțiunii de eficiență economică a achizițiilor se constată că aceasta este o sumă de factori calitativi, fapt ce îi conferă acesteia un caracter complex, vizînd perfecționarea activității în domeniul în care are loc punerea în funcțiune a achiziției respective, care poate fi de modernizare, retehnologizare, reconstrucție sau dezvoltare.
Caracterizarea statistică a eficienței folosirii mijloacelor materiale circulante se bazează pe indicatorii sintetici și analitici care pun în evidență aspecte privind nivelul consumului de materiale în raport cu producția obținută, nivelul stocurilor comparativ cu producția obținută, nivelul consumurilor de materiale efective în raport cu normativele de consum etc
În continuare voi arăta care este consumul de materiale în întreprinderea SRL ,, Cunibad-Agro”:
Tabelul 3.5 Evoluția consumului de materiale în întreprinderea SRL „Cunibad-Agro” în perioada anilor 2011-2013
Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare și formularelor specializate ale întreprinderii SRL Cunibad-Agro pe anii 2011-2014 (anexa 5-7)
Analizînd datele din tabelul evoluția consumului de materiale observăm, că pe parcursul perioadei analizate necesarul de materiale a întreprinderii SRL „Cunibad Agro”a crescut. În anul 2013 consumul de materiale aproape nu se schimbă față de anul 2012, iar față de 2011 49.9 % . Dacă analizăm componentele consumurilor de materiale, atunci produsele petroliere și îngrășăminte minerale au tendințe de creștere de la un an la altul, pe cînd variază de la an la altul.
Pentru a se realiza o analiza adecvată pe baza ratelor financiare trebuie avute în vedere urmatoarele aspecte:
– Întodeauna este nevoie de un punct de referință, indiferent că este vorba de valori istorice obținute de companie, de previziuni sau de valori calculate pentru alte societăți cu obiect similar de activitate;
– Analiza pe baza unui singur indicator poate conduce la interpretări eronate, fiind recomandată studierea mai multor rate pentru a se obține o imagine corectă a poziției sau performanței financiare a companiei ;
– Utilizarea valorilor bilanțiere de la sfarșitul anului la calcului indicatorilor-financiari poate conduce la obținerea unor erori date de factori sezonieri, de aceea se recomandă utilizarea valorilor medii (ex: Stocuri la sfarsitul anului – Stocuri la inceputul anului/2);
– Ratele financiare sunt influențate de limitarile contabile existente, fiind posibil ca în cazul realizării de calcule pe baza de standarde diferite să rezulte unele nepotriviri.
Cresterea eficientei utilizarii activelor circulante a întreprinderii SRL ,,Cunibad-Agro”, corespunde accelerarii vitezei de parcurgere a stadiilor circuitului de capitaluri imobilizate, respectiv rapiditatii de realizare a rotatiei. O viteza de rotatie accelerata permite intreprinderii realizarea obiectivelor economice propuse cu un volum de active circulante mai mic si, implicit, cu surse imprumutate mai mici.
Viteza de rotatie a activelor circulante este un indicator calitativ al activitatii desfasurate de intreprindere, reflectand eficienta acesteia. Ea se poate exprima prin intermediul a doi indicatori: durata in zile a unui circuit (viteza de rotatie in zile) si numarul de rotatii (coeficient de rotatie).
În continuare vă voi prezenta rezultatele obținute în urma calculării a valorii medii a activelor totale, activelor curente, stocurilor de mărfuri și materiale, durata de rotație a activelor totale și numărul de rotații a activelor curente.
Tabelul 3.6 Calculul și analiza ratelor de eficiență a activelor
Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare și formularelor specializate ale întreprinderii SRL Cunibad-Agro pe anii 2011-2014 (anexa 5-7)
În rezultatul analizei indicatorilor în ceea ce privește calculul și analiza ratelor de eficiență a activelor putem face următoarele concluzii că, în anul 2013 în comparație cu anii precedenți are loc o tendință de majorare a indicatorilor în dinamică. Astfel venitul din vînzări în anul 2013 constituie 1007632 mii lei și în comparație cu anii precedenți 2011 și 2012 crește cu 339341 mii lei și 503238 mii lei. Deasemenea pozitiv se apreciază și numărul de rotații a activelor curente care în anul de gestiune constituie 2,22 de rotații, față de anii precedenți cu 0,37 și 1,14 de rotații.
Tendință de creștere se observă și la numărul de rotații a stocurilor de mărfuri și materiale, în anul 2013 acestea constituiau 4,79 de rotații , iar în anul 2012 în jur de 2,35 de rotații. În ceea ce privește durata de rotație a activelor curente în anul 2013 se constată o micșorare cu 172 de zile față de 2012.
În conluzie spune că pentru determinarea stocului de mărfuri și materiale a întreprinderii agricole SRL ,, Cunibad- Agro”, cît și a consumului de materiale se utilizează o serie de indicatori care ne ajută ca mai ușor să elaborăm o analiză amplă a eficienței achizițiilor.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
În urma efectuării tezei de licență pe tema “Organizarea și economia achizițiilor în întreprinderile agricole”, putem concluziționa :
studierea factorilor de influență a achizițiilor ne ajută să înțelegem dacă alegerea făcută de aceasta este una reușită și să efectuăm unele ipoteze referitoare la activitatea pe termen îndelungat a întreprinderii;
organizarea procesuală constă în stabilirea principalelor categorii de muncă, a proceselor necesare realizării ansamblului de obiective ale întreprinderii, rezultatul organizării procesuale il reprezintă în principal funcțiunile, activitățile, atribuțiile și sarcinile;
eficența economică a achizițiilor este foarte importantă pentru orișice întreprindere, deoarece utilizarea indicatorii economico financiari ușurează lucrul cu un volum de date ridicat într-o manieră organizată;
întreprinderea are o specializare largă, fiind specializată în mai multe culturi agricole precum: grîu, porumb, floarea-soarelui, ovăz, viță-de-vie.
în rezultatul efectuării diagnosticului economico-financiar în cadrul întreprinderii agricole SRL „Cunubad-Agro" se poate face concluzia că gospodăria dată își desfășoară activitatea în condiții de eficiență medie, cu excepția anului 2012 în care este relativ scăzută comparativ cu 2011 și 2013, situație creată de influența mai multor factori (condițiile climaterice nefavorabile, personalul în descreștere,suprafața terenurilor agricole în descreștere, absența investițiilor și a sprijinului material din partea statului);
achizițiile au o importanță semnificativă în organizarea și economia achizițiilor în cadrul întreprinderii agricole SRL ,, Cunibad-Agro”, deoarece cu ajutorul lor mai ușor se obțin resursele de care ea însăși are nevoie.Achizițiile sunt prezente în marea majoritate a întreprinderilor fiindcă ele sunt sursa de bază în ceea ce privește aprovizionarea întreprinderii cu un flux constant de materiale și servicii cît și asigurarea continuă a acesteia;
întreprindere, reprezintă celula de baza a economiei, care tinde să se organizeze în vederea atingerii scopului pentru care a fost creată, acesta urmărind supraviețuire și dezvoltarea sa. Pentru a realiza acest scop întreprinderea trebuie să desfășoare o activitate eficientă, ceea ce impune o continuă adaptare, restructurare și definire a locului și rolului tuturor elementelor care o compun în cadrul procesul de organizare.
În baza concluziilor , a analizei activității SRL „Cunibad-Agro” precum studiului activ pe marginea temei elucidate în lucrare putem face următoarele propuneri:
implimentarea în structura de achiziție a unei strategii bine determinate, la care sa participe întregul sistem administrativ și care să permită obținerea avantajelor comparative pe termen lung;
creșterea rolului strategic în organizarea achizițiilor, precum și implimentarea unor noi metode și proceduri de achiziții;
aplicarea pe larg a indicatorilor de determinare a stocurilor de mărfuri și materiale, numărul de rotații și durata de rotație a stocurilor de mărfuri și materiale, rata recuperabilității activelor totale, costul vînzărilor, venitul din vînzări;
utilizarea în cadrul întreprinderii a organizării structurale și procesuale, folosirea funcțiunilor de cercetare-dezvoltare, informare, producție, comercială, financiar-contabilă și de personal;
aplicarea masivă a tehnicilor de achiziționare, în procesul de selecție a furnizorilor prin compararea graduală a criteriilor de alegere: calitate, preț, rentabilitate, distanță și solvabilitate.
BIBLIOGRAFIE
Acte normative
1. Legea privind achizițiile publice Nr. 96 din 13.04.2007. Publicat în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 107-111 art Nr : 470 din 27.07.2007 ;
2. Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi Nr. 845 din 03.01.1992. Publicat în: în Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 107-11127 din 07.2007;
3. Legea Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat și întreprinderi Nr. 845 – XII din 03.01.1992. Publicat în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 28.02.1992;
4. Legea privind cooperativele de producție Nr. 1007 din 25.04.2002. Publicat în: Monitorul Oficial al Republicii Nr. 71-73 art Nr : 575 din 06.2002.
Cărți și monografii
5. Baily P., Farmer D., Jessop D., Jones D. Principiile și managementul achizițiilor. Chișinău: ARC, 2004. 427 p.
6. Bășanu Gh., Pricop M. Managementul aprovizionării și desfacerii. București: Editura Economică, 2004. 256 p.
7. Cristache S. Metode statistice de calcul și analiză a eficienței economice în comerț. ASE, București, 2003. 312 p.
8. Fourasitie J. La productivite. Presses Universitaires de France, 1968. 286 p.
9. Gavrilă T. Economia și gestiunea întreprinderii. București: Editura Economică, 2002. 304 p.
10. Gîrstea Gh., Pîrvu F. Economia și gestiunea întreprinderii. București: Editura Economică, 1999. 332 p.
11. Negru I. Managementul aprovizionării și desfacerii. Iași: Periscop,1995. 231p.
12. Nica E. Managementul Achizitiilor publice. București: Teora, 2007. 115 p.
13. Nicolescu O., Verboncu I. Fundamentul managementului organizatiei. București: Editura Economică, 2003. 278 p.
14. Porter M. Avantajul concurențial. București: Teora, 2001. 496p.
15. Pruteanu Ș. Managementul aprovizionării și vînzărilor. București: Ed. Teora, 2001. 450p.
Surse internet
16. http://ru.scribd.com/doc/57085466/Curs-Achizitii
17. http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/marketing/curs-achizitii-164325.html
18. http://conspecte.ro/cursuri/achizitii
19. http://www.academia.edu/7098768/Organizarea_firmei
20.http://www.isutimis.ro/uploads/files/Ghid%20pentru%20achizitii%20publice.df
21. http://ro.scribd.com/doc/85984773/-Rolul-Si-Functiile-Activit-de-Achizitii
22.http://www.rasfoiesc.com/business/economie/finante-banci/Obiectivele-achizitiilor95.php
23.http://www.scritub.com/economie/comert/Analiza-indicatorilor-ce-carac422231420.php
24.https://www.google.com/webhp?sourceid=chromeinstant&ion=1&espv=2&ie= UTF8#q=eficienta+economica+continut+si+indicatori
25..http://www.mpt.upt.ro/doc/curs/gp/Bazele_Managementului/Functia_de_organizare_cap3.pdf
26. .http://www.aut.upt.ro/staff/diercan/data/PIPPS/curs-03.pdf
27. http://dexonline.ro/definitie/achizi%C8%9Bie
BIBLIOGRAFIE
Acte normative
1. Legea privind achizițiile publice Nr. 96 din 13.04.2007. Publicat în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 107-111 art Nr : 470 din 27.07.2007 ;
2. Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi Nr. 845 din 03.01.1992. Publicat în: în Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 107-11127 din 07.2007;
3. Legea Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat și întreprinderi Nr. 845 – XII din 03.01.1992. Publicat în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 28.02.1992;
4. Legea privind cooperativele de producție Nr. 1007 din 25.04.2002. Publicat în: Monitorul Oficial al Republicii Nr. 71-73 art Nr : 575 din 06.2002.
Cărți și monografii
5. Baily P., Farmer D., Jessop D., Jones D. Principiile și managementul achizițiilor. Chișinău: ARC, 2004. 427 p.
6. Bășanu Gh., Pricop M. Managementul aprovizionării și desfacerii. București: Editura Economică, 2004. 256 p.
7. Cristache S. Metode statistice de calcul și analiză a eficienței economice în comerț. ASE, București, 2003. 312 p.
8. Fourasitie J. La productivite. Presses Universitaires de France, 1968. 286 p.
9. Gavrilă T. Economia și gestiunea întreprinderii. București: Editura Economică, 2002. 304 p.
10. Gîrstea Gh., Pîrvu F. Economia și gestiunea întreprinderii. București: Editura Economică, 1999. 332 p.
11. Negru I. Managementul aprovizionării și desfacerii. Iași: Periscop,1995. 231p.
12. Nica E. Managementul Achizitiilor publice. București: Teora, 2007. 115 p.
13. Nicolescu O., Verboncu I. Fundamentul managementului organizatiei. București: Editura Economică, 2003. 278 p.
14. Porter M. Avantajul concurențial. București: Teora, 2001. 496p.
15. Pruteanu Ș. Managementul aprovizionării și vînzărilor. București: Ed. Teora, 2001. 450p.
Surse internet
16. http://ru.scribd.com/doc/57085466/Curs-Achizitii
17. http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/marketing/curs-achizitii-164325.html
18. http://conspecte.ro/cursuri/achizitii
19. http://www.academia.edu/7098768/Organizarea_firmei
20.http://www.isutimis.ro/uploads/files/Ghid%20pentru%20achizitii%20publice.df
21. http://ro.scribd.com/doc/85984773/-Rolul-Si-Functiile-Activit-de-Achizitii
22.http://www.rasfoiesc.com/business/economie/finante-banci/Obiectivele-achizitiilor95.php
23.http://www.scritub.com/economie/comert/Analiza-indicatorilor-ce-carac422231420.php
24.https://www.google.com/webhp?sourceid=chromeinstant&ion=1&espv=2&ie= UTF8#q=eficienta+economica+continut+si+indicatori
25..http://www.mpt.upt.ro/doc/curs/gp/Bazele_Managementului/Functia_de_organizare_cap3.pdf
26. .http://www.aut.upt.ro/staff/diercan/data/PIPPS/curs-03.pdf
27. http://dexonline.ro/definitie/achizi%C8%9Bie
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Organizarea Si Economia Achizitiilor In Intreprinderile Agricole (ID: 143767)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.