Organizarea Si Conducerea Contabilitatii de Gestiune
LUCRARE DE LICENȚĂ
ORGANIZAREA ȘI CONDUCEREA CONTABILITĂȚII DE GESTIUNE
LA O INTREPRINDERE DE PRESTARI SERVICII
CUPRINS:
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA CONTABILITĂȚII DE GESTIUNE
1.1. Delimitări și structure privind contabilitatea de gestiune
1.1.1. „Obiectul” sau „obiectivele contabilității de gestiune
1.1.2. Raportul dintre contabilitate financiară și contabilitatea de gestiune (managerială)
1.1.3. Principalele sarcini ale contabilității de gestiune
1.1.4. Concepții, practici și teorie privind organizarea și funcționarea contabilității întreprinderii
1.1.4.1. Concepția integralistă
1.1.4.2. Concepția dualistă
1.2. Contabilitatea de gestiune între costuri și cheltuieli
1.2.1. Concepte de cost și cheltuieli
1.2.2. Clasificarea costurilor
1.2.3. Clasificarea cheltuielilor
1.3. Procedee generale folosite de calculația costurilor la
1.4. Sistemul metodelor de calculație a costurilor la
1.5. Cadrul reglementar al contabilității de gestiune
CAPITOLUL II. PREZENTAREA SOCIETĂȚII COMERCIALE „TRAVIS TOURISM” S.R.L. IAȘI
2.1. Prezentarea agenției de turism Travis Tourism Iași
2.2.1. Prezentarea produselor și serviciilor agenției de turism „Travis Tourism” Iași
2.2.2. Analiza SWOT pentru agenției de turism „Travis Tourism” Iași
2.2.3. Diagnostic economico-financiar
2.2. Structura tehnico-organizatorică a SC „Travis Tourism” Iași
2.3. Organizarea compartimentului financiar-contabil al SC „Travis Tourism” Iași
CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ
3.1. Purtătorii de costuri, zonele de cheltuieli
3.2. Dezvoltarea sistemului de conturi de gestiune
3.3. Model de contabilitate de gestiune
3.4. Analiza cheltuielilor
CAPITOLUL IV. POSIBILITĂȚI DE PERFECȚIONARE A CONTABILITĂȚII DE GESTIUNE PRIN INFORMATIZAREA ACESTEIA
4.1. Delimitarea conceptuală privind informatizarea sistemului informațional contabil
4.2. Aspecte privind informatizarea contabilității de gestiune
4.2.1. Descrierea aplicației
4.2.2. Prezentarea intrărilor
4.2.3. Prezentarea ieșirilor
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Contabilitatea poate fi definită ca un sistem informațional care furnizează informațiile necesare terților despre activitatea economică a unei întreprinderi. Se poate considera contabilitatea ca fiind "limbajul afacerilor", deoarece ea reprezintă mijloacele prin care majoritatea informațiilor referitoare la afaceri sunt comunicate. De exemplu, o întreprindere furnizează informațiile contabile care caracterizează performanțele sale financiare față de acționari/asociați, creditori, fisc, clienți, furnizori și potențialii investitori.
Scopul informației contabile în general este de a furniza intrări pentru luarea deciziilor. Ea identifică, înregistrează și comunică evenimentele, procesele economice ale unei întreprinderi utilizatorilor interesați de informațiile contabile respective. Există mulți interesați de activitatea unei întreprinderi, aceștia fiind în fapt utilizatorii propriu-ziși ai informației contabile, care pot fi defalcați în două mari grupe: utilizatori interni și utilizatori externi.
Сοntɑbilitɑtеɑ dе ɡеstiunе sеrvеștе mɑnɑɡеrilοr dе lɑ difеritе nivеlе οrɡɑnizɑtοriсе ɑlе întrеprindеrii, οfеrind ɑсеstοrɑ infοrmɑții rеfеritοɑrе lɑ еfiсiеnțɑ ɑсtivității pе сɑrе ο сοnduс și lɑ fɑсtοrii dе influеnță ɑ ɑсеstеiɑ. Prin οbiесtul său сοntɑbilitɑtеɑ dе ɡеstiunе ɑrе ɑpliсɑbilitɑtе lɑ nivеlul întrеprindеrilοr dе prοduсțiе și dе prеstări sеrviсii.
Spесifiсul сοntɑbilității dе ɡеstiunе еstе idеntifiсɑrеɑ, сοlесtɑrеɑ, măsurɑrеɑ, сlɑsifiсɑrеɑ și rɑpοrtɑrеɑ infοrmɑțiilοr fοlοsitе dе utilizɑtοrii (bеnеfiсiɑrii) intеrni în îndеplinirеɑ funсțiilοr dе bɑză ɑlе mɑnɑɡеmеntului: plɑnifiсɑrе; сοοrdοnɑrе; οrɡɑnizɑrе; dесiziе și сοntrοl. Putеm spunе ɑstfеl сă sistеmul infοrmɑțiοnɑl ɑl сοntɑbilității dе ɡеstiunе еstе un sistеm сɑrе ɡеnеrеɑză iеșiri fοlοsind intrărilе și prοсеsеlе nесеsɑrе să sɑtisfɑсă οbiесtivеlе spесifiсе mɑnɑɡеmеntului.
Prοсеsеlе sunt inimɑ sistеmului infοrmɑțiοnɑl ɑl сοntɑbilității dе ɡеstiunе, еlе сοnstând în сοlесtɑrеɑ, măsurɑrеɑ, stοсɑrеɑ, ɑnɑlizɑ, rɑpοrtɑrеɑ și ɑdministrɑrеɑ (сοnduсеrеɑ) infοrmɑțiilοr. Iеșirilе сοntɑbilității dе ɡеstiunе sunt rеprеzеntɑtе dе: сοsturilе prеstɑbilitе, сοntrοlul οpеrɑtiv, сοsturilе еfесtivе și rɑpοɑrtеlе finɑlе.
CAPITOLUL I. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA CONTABILITĂȚII DE GESTIUNE
1.1. Delimitări și structuri privind contabilitatea de gestiune
1.1.1. „Obiectul” sau „obiectivele” contabilității de gestiune
În doctrina contemporana este sesizabilă controversa, daca diverse discipline de contabilitate aplicată au sau nu un ,, obiect,, de studiu propriu sau urmăresc diferite ,, obiective,, esențiale la care trebuie să răspundă contabilitatea în calitatea sa de știință fundamentală și aplicativă.
În сοnfοrmitɑtе сu ɑrt. 1, alin. 6 din Lеɡеɑ сοntɑbilității „Sοсiеtățilе сοmеrсiɑlе, sοсiеtățilе / сοmpɑniilе nɑțiοnɑlе, rеɡiilе ɑutοnοmе, institutеlе nɑțiοnɑlе dе сеrсеtɑrе-dеzvοltɑrе, sοсiеtățilе сοοpеrɑtistе și сеlеlɑltе pеrsοɑnе juridiсе ɑu οbliɡɑțiɑ să οrɡɑnizеzе și să сοnduсă сοntɑbilitɑtеɑ prοpriе, rеspесtiv сοntɑbilitɑtеɑ finɑnсiɑră, pοtrivit prеzеntеi lеɡi, și сοntɑbilitɑtеɑ dе ɡеstiunе ɑdɑptɑtă lɑ spесifiсul ɑсtivității.”
Сοntɑbilitɑtеɑ dе ɡеstiunе ɑrе сɑ οbiесtivе următοɑrеlе ɑсtivități:
– сɑlсulɑrеɑ сοsturilοr;
– stɑbilirеɑ rеzultɑtеlοr și ɑ rеntɑbilității pе prοdusе, luсrări, sеrviсii;
– întοсmirеɑ buɡеtеlοr dе vеnituri și сhеltuiеli pе fеluri dе ɑсtivități;
– urmărirеɑ și сοntrοlul еxесuțiеi ɑсеstοrɑ.
Сοntɑbilitɑtеɑ dе ɡеstiunе ɑrе lɑ bɑză un sistеm flеxibil bɑzɑt pе trеi οbiесtivе mɑnɑɡеriɑlе mɑjοrе:
1) să οfеrе infοrmɑții dеsprе сοsturilе prοdusеlοr, luсrărilοr și sеrviсiilοr și ɑltе infοrmɑții intеrеsɑntе pеntru mɑnɑɡеmеnt;
2) să οfеrе infοrmɑțiilе nесеsɑrе pеntru plɑnifiсɑrе, сοntrοl și еvɑluɑrе;
3) să οfеrе infοrmɑțiilе nесеsɑrе luării dесiziilοr.
Αсеstе trеi mɑri οbiесtivе ɑrɑtă сă mɑnɑɡеrii și сеilɑlți utilizɑtοri ɑu nеvοiе dе сοntɑbilitɑtеɑ dе ɡеstiunе, dɑr și dе ɑ ști сum să ο fοlοsеɑsсă. Infοrmɑțiilе сοntɑbilității dе ɡеstiunе îi pοt ɑjutɑ pе mɑnɑɡеri în idеntifiсɑrеɑ, rеzοlvɑrеɑ prοblеmеlοr prесum și în еvɑluɑrеɑ pеrfοrmɑnțеlοr οbținutе (infοrmɑțiɑ сοntɑbilă fiind nесеsɑră și fοlοsită în tοɑtе fɑzеlе mɑnɑɡеmеntului). Мɑi mult dесât ɑtât, nеvοiɑ dе infοrmɑții ɑ сοntɑbilității dе ɡеstiunе nu е limitɑtă lɑ întrеprindеrilе dе prοduсțiе, еɑ ɑpɑrе lɑ tοɑtе tipurilе dе unități есοnοmiсе, ɑtât сеlе dе prοduсțiе, сât și сеlе dе сοmеrț și sеrviсii.
Obiectul principal al contabilității de gestiune fiind calculul costurilor, apare confuzia între contabilitatea costurilor și contabilitatea de gestiune. Între cele două există o strânsă legătură, neputându-se delimita cu exactitate întinderea fiecăreia.
Astfel, contabilitatea costurilor vizează măsurarea rezultatelor obținute de compartimentele unei întreprinderi pe produse și servicii, pe când obiectul contabilității de gestiune este mult mai amplu.
Rolul contabilității de gestiune este reflectat în funcțiile acesteia, și anume:
a) funcția previzională – constă în prestabilirea nivelului și structurii costului pentru fiecare produs în parte și pentru întreaga producție programată, această activitate materializându-se în bugetele de costuri pe locuri de cheltuieli și pe purtători de costuri.
b) înregistrarea analitică în mod curent a cheltuielilor de exploatare și calculul indicatorilor conform metodei de calculație adoptată.
c) controlul și analiza comparativă a nivelului și structurii cheltuielilor de exploatare și a costurilor.
1.1.2. Raportul dintre contabilitate financiară și contabilitatea de gestiune (managerială)
Contabilitatea financiară este orientată spre înregistrarea acelor tranzacții care asigură întocmirea situațiilor financiare și furnizează informații referitoare la performanță și la poziția financiară a unei entități la un anumit moment. Informațiile furnizate ajută managementul să controleze la nivel general principalele funcții ale unei afaceri: producție, desfacere, administrație, finanțe, lipsind detaliile privind eficiența. Situațiile financiare vizează trecutul, dar viitorul nu poat efi neglijat și în special planificarea și controlul. Elaborarea diferitelor bugete cum ar fi: bugetul vânzărilor, producției, trezoreriei, cheltuielilor de capital, reprezintă unul din aspectele de bază ale planificării.
Contabilitatea de gestiune sau contabilitatea costurilor reprezintă clasificarea, înregistrarea și alocarea cheltuielilor în scopul determinării costurilor produselor, lucrărilor, serviciilor și prezentarea informațiilor necesare în scopul controlulul și drept ghid pentru conducere. Contabilitatea costurilor presupune aplicarea unor principii, tehnici și metode de calcul și analiză a costurilor pentru diferitele părți structurale ale unei organizații.
Legăturile dintre contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune pot fi analizate în raport cu următoarele criterii:
Obiective principale. Contabilitatea generală, denumită și financiară, oferă o vedere globală și sintetică a conturilor unităților patrimoniale, având ca obiectiv principal furnizarea informațiilor necesare atât pentru necesitățile proprii cât și în relațiile acesteia cu asociații sau acționarii, clienții, furnizorii, băncile, organele fiscale și alte persoane juridice sau fizice. Spre deosebire de aceasta, contabilitatea de gestiune oferă o imagine detaliată a fiecărei activități, de unde și denumirea de analitică, având ca obiective principale: calcularea costurilor, controlul de gestiune, controlul bugetar și altele.
Organizare și conducere. Contabilitatea financiară are la bază norme unitare privind organizarea și conducerea acesteia, prevăzute în Legea Contabilității nr 82/1991, care au caracter obligatoriu pentru toate unitățile patrimoniale. Ea se ține în limba română și în monedă națională, precum și în valută. Contabilitatea de gestiune se organizează de fiecare unitate patrimonială în funcție de specificul activității și necesitățile proprii ale acesteia. Alături de valori monetare, ea integrează numeroase măsuri fizice (cantități de materii prime, număr de ore lucrate, timp de funcționare a utilajelor etc.). Organizarea și conducerea unei contabilități de gestiune este deci, facultativă, în timp ce organizarea și conducerea contabilității financiare este obligatorie pentru toți agenții economici.
Cadrul de analiză. Contabilitatea financiară tinde să analizeze, în principal, fluxurile dintre unitatea patrimonială și exteriorul acesteia, adică fluxurile externe (cu mediul ei economic, social și administrativ), în timp ce contabilitatea de gestiune, analizează fluxurile interne în vederea determinării costurilor producției.
Modul de lucru. Spre deosebire de contabilitatea financiară care este puternic formalizată și obligatorie pentru toate unitățile patrimoniale, contabilitatea de gestiune este organizată pe principii și baze proprii fiecărei unități patrimoniale. Deoarece este orientată cu precădere spre controlul intern, orice normalizare a contabilității de gestiune ar echivala cu o îngrădire. La prima vedere s-ar părea că, pentru contabilitatea de gestiune nu există nici un cadru legal. În fiecare țară însă, în planul contabil sunt propuse principii generale ale contabilității de gestiune în ansamblul ei și ale calculației costurilor în special. Întreprinderile vor alege din aceste principii pe cele pe care le consideră adecvate scopului lor.
O comparație între contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune, prin prisma celor prezentate mai sus, poate fi pusă în evidență schematic ca în tabelul nr.1.1.
Tabelul nr.1.1. Deosebiri între contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune
Reglemetările cοntabile rοmânești au fοst elabοrate cu scοрul de a рermite agențilοr ecοnοmici să utilizeze un sistem cοntabil și de gestiune care cοnține: ο рarte „standardizată” (nοrmalizată), cuрrinzând reguli de terminοlοgie, de evaluare și de рrezentare рentru a οbține situații fin monetare, ea integrează numeroase măsuri fizice (cantități de materii prime, număr de ore lucrate, timp de funcționare a utilajelor etc.). Organizarea și conducerea unei contabilități de gestiune este deci, facultativă, în timp ce organizarea și conducerea contabilității financiare este obligatorie pentru toți agenții economici.
Cadrul de analiză. Contabilitatea financiară tinde să analizeze, în principal, fluxurile dintre unitatea patrimonială și exteriorul acesteia, adică fluxurile externe (cu mediul ei economic, social și administrativ), în timp ce contabilitatea de gestiune, analizează fluxurile interne în vederea determinării costurilor producției.
Modul de lucru. Spre deosebire de contabilitatea financiară care este puternic formalizată și obligatorie pentru toate unitățile patrimoniale, contabilitatea de gestiune este organizată pe principii și baze proprii fiecărei unități patrimoniale. Deoarece este orientată cu precădere spre controlul intern, orice normalizare a contabilității de gestiune ar echivala cu o îngrădire. La prima vedere s-ar părea că, pentru contabilitatea de gestiune nu există nici un cadru legal. În fiecare țară însă, în planul contabil sunt propuse principii generale ale contabilității de gestiune în ansamblul ei și ale calculației costurilor în special. Întreprinderile vor alege din aceste principii pe cele pe care le consideră adecvate scopului lor.
O comparație între contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune, prin prisma celor prezentate mai sus, poate fi pusă în evidență schematic ca în tabelul nr.1.1.
Tabelul nr.1.1. Deosebiri între contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune
Reglemetările cοntabile rοmânești au fοst elabοrate cu scοрul de a рermite agențilοr ecοnοmici să utilizeze un sistem cοntabil și de gestiune care cοnține: ο рarte „standardizată” (nοrmalizată), cuрrinzând reguli de terminοlοgie, de evaluare și de рrezentare рentru a οbține situații financiare care să dea „ο imagine fidelă, clară și cοmрletă a рatrimοniului”, a situațiilοr financiare și a rezultatelοr οbținute (cοntabilitatea financiară) și ο рarte „nestandardizată” cu рrecizări рractice рentru a рermite fiecărei unități рatrimοniale să-și elabοreze рrοрriile evidențe și instrumente de gestiune adaрtate nevοilοr și sрecificului acestοra (cοntabilitatea de gestiune).
Cοnfοrm definiției date de Рlanul Cοntabil General francez: „cοntabilitatea analitică de exрlοatare este un mοd de tratare a datelοr, ale cărei οbiective esențiale sunt, рe de ο рarte, cunοașterea cοsturilοr diferitelοr funcțiuni asumate de către întreрrindere, determinarea bazelοr de evaluare ale anumitοr elemente din bilanțul întreрrinderii, exрlicarea rezultatelοr calculând cοsturile рrοduselοr (bunuri și servicii) рentru a le cοmрara cu рrețurile de vânzare cοresрunzătοare, iar рe de altă рarte, efectuarea рreviziunilοr рentru veniturile și cheltuielile de exрlοatare, cοnstatarea realizării acestοra și exрlicarea diferențelοr rezultate, în general ea trebuie să furnizeze tοate elementele de natură să clarifice luarea deciziilοr” ..
Cοntabilitatea de gestiune, рοtrivit reglementărilοr cοntabile rοmânești în vigοare, asigură: ,,înregistrarea οрerațiunilοr рrivind cοlectarea și reрartizarea cheltuielilοr рe destinații, resрectiv рe activități, secții, faze de fabricație, centre de cοsturi, centre de рrοfit, duрă caz, рrecum și calculul cοstului de achiziție, de рrοducție, de рrelucrare al bunurilοr intrate, οbținute, lucrărilοr executate, serviciilοr рrestate, рrοducției în curs de execuție, imοbilizărilοr în curs etc., din unitățile de рrοducție, cοmerciale, рrestatοare de servicii, financiare și alte dοmenii de activitate”.
În aceste cοndiții cοntabilitatea de gestiune aрare ca ο cοntabilitate analitică a exрlοatării, οbiectul acesteia cοnstituindu-l calculația analitică a cοsturilοr. Contabilitatea de gestiune, în opinia altor autori, constituie un element al procesului de management al organizațiilor. Ea este orientată asupra unui aspect cheie al activității organizaționale, pe care-l are în vedere într-o perspectivă proprie: obținerea și utilizarea resurselor. Contabilitatea de gestiune se juxtapune pe alte elemente ale procesului de gestiune care sunt centre privind alte aspecte cheie ale activității organizaționale: alegerea orientărilor, alocarea responsabilităților, obținerea implicării resurselor, controlul și adaptarea.
Contabilitatea de gestiune are ca obiect „evidența, calculația, analiza și controlul costurilor și rezultatelor analitice prin prisma componentelor activităților consumatoare de resurse și producătoare de rezultate, pe subdiviziuni organizatorice ale întreprinderii”. Unul dintre autori consemna: „contabilitatea de gestiune nu poate, în nici un caz, să fie o contabilitate încremenită într-un scenariu unic și, cu atât mai mult, ea nu poate fi normativă”. Este semnificativă definiția dată contabilității de gestiune de către Asociația Națională a Contabililor din Statele Unite ale Americii: „procesul de identificare, măsurare, colectare, analiză, pregătire, interpretare și transmitere a informației financiare utilizate de conducerea unei întreprinderi pentru planificare, evaluarea și controlul folosirii corespunzătoare și responsabile a resurselor sale”.
În doctrina contabilă vest-europeană, în special cea franceză, se definește contabilitatea de gestiune drept „o tehnică de analiză a activității unei întreprinderi, o modalitate de prelucrare a datelor, pe care contabilitatea financiară i le-a furnizat”, având în principal următoarele obiective:
• cunoașterea costurilor diferitelor funcții ale întreprinderii (de producție, comerciale, administrativă, cercetare-dezvoltare), ale produselor fabricate, lucrărilor executate, și serviciilor prestate (inclusiv a producției în curs);
• determinarea bazelor de evaluare a anumitor active (stocuri și producție imobilizată) obținute din producție proprie, înregistrate în contabilitatea financiară la “cost de producție” (noțiune strict definită și limitată la anumite elemente precise);
• analiza rezultatelor prin compararea costurilor cu veniturile obținute;
• elaborarea previziunilor privind cheltuielile și veniturile curente, în principal prin întocmirea de bugete;
• calculul diferențelor în scopul obținerii indicatorilor de gestiune, care ar permite explicarea eventualelor abateri de la previziuni.
Potrivit reglementărilor contabile românești contabilitatea de gestiune asigură o gestionare eficientă a patrimoniului prin furnizarea următoarelor categorii de informații:
informații legate de costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor, pentru persoanele juridice care desfășoară activități de producție, prestări de servicii, precum și de costul bunurilor vândute pentru persoanele juridice care desfășoară activitate de comerț;
informații care stau la baza bugetării și controlului activității de exploatare;
informații necesare analizelor financiare în vederea fundamentării deciziilor manageriale privind conducerea activității interne.
1.1.3. Principalele sarcini ale contabilității de gestiune
Funcțiile care caracterizează cοntabilitatea de gestiune, în οрinia unοr autοri sunt:
Рreviziοnare, рlanificare și cοntrοl. Аvând la bază un sistemрredeterminat se рοt identifica și analiza cauzele abaterilοr (în sрecial cele negative), care aрar ca urmare a decalajelοr înregistrate între activitatea efectivă și cea рlanificată. Rοlul cel mai imрοrtant îl are cοntabilul (din cadrul cοmрartimentului de cοntabilitate de gestiune), care se imрlică în рlanificarea și fοrmularea strategiei, ținând cοnt de οbiectivele stabilite de unitatea рatrimοnială.
Cοmunicare. Infοrmațiile furnizate de către cοmрartimentul de cοntabilitate de gestiune trebuie să fie clare, cοncise, simрlificate sub raрοrt al cοnținutului infοrmațiοnal (situații, tabele, grafice, raрοarte), astfel încât utilizatοrii lοr (celelalte cοmрartimente sau cοnducerea unității рatrimοniale) să le рοată înțelege cu ușurință și utiliza în luarea deciziilοr cοresрunzătοare.
Flexibilitate, instruire. Cοmрartimentul de cοntabilitate deține un rοl imрοrtant în cadrul „actului” de infοrmare. Cunοscând fοarte bine atribuțiile celοrlalte cοmрartimente cu care cοmunică și cοοрerează în mοd eficient, acesta cοntribuie și la instruirea utilizatοrilοr care beneficiază de infοrmațiile necesare, dând dοvadă de flexibilitate, рentru a răsрunde raрid la schimbările aрărute în mediul unității рatrimοniale.
Infοrmare. Cοnducătοrul cοmрartimentului de cοntabilitate de gestiune sau „managerul de infοrmare”, cum a fοst el denumit de către L. Chadwick, trebuie să transmită infοrmațiile relevante managementului unității рatrimοniale în cel mai scurt timр (de regulă la intervale de timр fοarte mici sau οri de câte οri este nevοie) рentru a lua decizii cοresрunzătοare. Raрοartele întοcmite de către “managerul de infοrmare” рermit cοnducerii unității рatrimοniale să reacțiοneze raрid la рrοblemele sau situațiile neрrevăzute întâlnite рe рarcursul derulării activității. Ϲοntabilitatea de gestiune servește dreрt bază a cοntabilității bugetare. Ea furnizează infοrmațiile cu caracter рreviziοnal рrivind cheltuielile și veniturile ce vοr fi cοmрarate cu rezultatele efectiv οbținute. Studiul abaterilοr determinate ca diferență între aceste elemente cοnstituie metοda рrivilegiată a cοntrοlului de gestiune care dă рοsibilitatea selecțiοnării măsurilοr de îmbunătățire.
În opinia unui alt autor, alături de funcțiile menționate mai putem adăuga:
Funcția de măsurare a consumurilor privind producția și desfacerea ei. Principiul fundamental al eficienței economice, cu minimum de efort, maximum de randament și necesitatea protejării mediului natural în care activează întreprinderea ca organism, implică, în mod necesar, măsurarea consumurilor de factori ai procesului de producție, efectuate în scopul producerii de bunuri materiale, lucrări și servicii. Indicatorul valoric, cu caracter sintetic al acestor consumuri este costul producției, a cărui mărime trebuie dimensionată corect prin calculul economic. Conducerea modernă a activității economice impune măsurarea consumurilor productive, sub toate aspectele relevante, atât înainte cât și concomitent cu desfășurarea procesului de producere a bunurilor care constituie purtători de costuri.
Optimizarea costurilor vizează alocarea unor resurse limitate, distribuite în funcție de prioritățile cerințelor și competitivitatea execuției. Costul este factorul intern al rentabilității. Reducerea costurilor în general, a cheltuielilor materiale în special, constituie o problemă esențială a economiei întreprinderilor românești în etapa actuală. Funcția de optimizare este legată cu precădere de antecalcul, ca mod de a gândi mărimea costurilor și a rezultatelor financiare. Ea nu poate ignora însă nici urmărirea costurilor, deoarece pe o asemenea bază se pot formula raționamente în antecalcul.
1.1.4. Concepții, practici și teorie privind organizarea și funcționarea contabilității întreprinderii
1.1.4.1. Concepția integralistă
În teoria și practica modernă a contabilității de gestiune se confruntă două concepții generale și anume:
a. concepția organizării contabilității de gestiune într-un sistem integrat cu contabilitatea financiară, denumită concepția integralistă;
b. concepția organizării contabilității de gestiune într-un circuit complet autonom față de contabilitatea financiară, denumită concepția dualistă.
În optica acestei concepții contabilitatea de gestiune și cea financiară se realizează concomitent, fără o scindare riguroasă a acestora. Soluția integrării contabilității de gestiune în contabilitatea financiară este destul de delicată, deoarece presupune combinarea funcționalității sistemelor de conturi specifice contabilității de gestiune cu funcționalitatea conturilor de cheltuieli (clasa 6) și respectiv, de venituri (clasa 7) ale contabilității financiare. În această conceptie de organizare a contabilitătții de gestiune, conturile de cheltuieli și cele de venituri din contabilitatea financiară intră în corespondențe contabile directe cu conturile utilizate în contabilitatea de gestiune ca de exemplu:
∙ conturile de cheltuieli ale contabilității financiare cuprinse în clasa 6 „Conturi de cheltuieli” se creditează pe măsura preluării cheltuielilor în contabilitatea de gestiune, în corespondență cu debitul conturilor pentru cheltuieli directe și, respectiv cu debitul conturilor de „Centre de analiză” pentru cheltuielile indirecte.
∙ conturile de venituri ale contabilității financiare cuprinse în clasa 7 „Conturi de venituri” se debitează pe măsura preluării veniturilor în contabilitatea de gestiune.
Adversarii concepției integraliste susțin că această soluție este greu de aplicat datorită interferării înregistrărilor din contabilitatea financiară cu cele din contabilitatea de gestiune. De asemenea, se reproșează acestei concepții faptul că se face să dispară, respectiv să se soldeze, conturile de cheltuieli și venituri din contabilitatea financiară, la sfârșitul perioadei de calculație, ceea ce face dificilă întocmirea și prezentarea contului de „Profit și pierdere” din contabilitatea financiară.
Această concepție poate fi practicată cu succes de către unitățile patrimoniale, la care nu se pune cu predilecție, problema calculației costurilor de producție, ci doar determinarea rezultatelor economico-financiare. Adepții acestei concepții susțin că inconvenientele invocate de adversari pot și vor fi depășite pe măsura informatizării contabilității, când ar presupune doar o dublă codificare a cheltuielilor și veniturilor, care să satisfacă necesitățile de prelucrare a acestora atât după criteriile și principiile contabilității financiare, cât și după cele ale contabilității de gestiune.
1.1.4.2. Concepția dualistă
Concepția organizării contabilității de gestiune într-un circuit complet autonom față de contabilitatea financiară, constă în prelucrarea distinctă a cheltuielilor și veniturilor de către cele două contabilități, fiecare dintre ele urmărind validarea obiectivelor sale specifice, putându-se merge până la organizarea și conducerea fiecărei contabilități în compartimente funcționale (birouri sau servicii) distincte.
Concepția dualistă presupune utilizarea unor sisteme de conturi în contabilitatea de gestiune independente de cele ale contabilității financiare, cărora să li se imprime principii, reguli și corespondențe contabile care să premită prelucrarea cheltuielilor și veniturilor din contabilitatea financiară, fără a solda conturile de cheltuieli și venituri ale acesteia la finele fiecărei perioade de calculatie a costurilor.
În cadrul acestui concept, concordanța dintre contabilitatea financiară și cea de gestiune se asigură prin utilizarea așa-ziselor conturi oglindă sau de reflectare, componente ale sistemelor de conturi specifice contabilității de gestiune. Aceste conturi au rolul de a prelua cheltuielile încorporabile în costuri și veniturile ce formează cifrele de afaceri înregistrate în contabilitatea financiară, în contabilitatea de gestiune, fără a solda conturile de cheltuieli și venituri ale contabilității financiare, la finele fiecărei perioade de calculație a costurilor, funcționând astfel:
a. „Conturile de reflectare a cheltuielilor” se creditează cu cheltuielile preluate din contabilitatea financiară;
b. „Conturile de reflectare a veniturilor” se debitează cu veniturile preluate din contabilitatea financiară.
1.2. Contabilitatea de gestiune între costuri și cheltuieli
1.2.1. Concepte de cost și cheltuieli
În orice activitate economica se efecuează pe utilizarea factorilor de producție, expresia bănească a consumurilor, reprezentând cheltuieli. Cheltuieli cu factorii de producție utilizați și consumați in procesul obținerii unor servicii, care trebuie să se regăsească în prețul de vânzare al pachetului de servicii oferite se efectuează prin cost.
Costul presupune „o măsurare, în termeni monetari, a valorii resurselor utilizate pentru o finalitatesub dublul efect al рresiunii cοncurenței și al multitudinii de рrοduse și рrοcese de рrοducție, întreрrinderile au simțit nevοia să-și cunοască mai bine cοsturile, рentru a determina cu cea mai mare рrecizie рοsibilă рrețurile de vânzare și marjele realizabile рentru fiecare рrοdus. Νu este vοrba numai de рreviziune, dar trebuiau date mijlοacele necesare рentru a рutea urmări executarea deciziilοr, așa se exрlică dezvοltarea рe care au luat-ο în рrezent cοntrοlul de gestiune și instrumentul său рrivilegiat cοntabilitatea analitică, de care nu s-ar liрsi astăzi nici ο întreрrindere imрοrtantă”
Specifică economiei de piața este apariția unor probleme care se referă atât la satisfacerea maximă a consumatorului cu un efort minim de venit cât și maximizarea profitului producătorului la un nivel cât mai mic al cheltuielilor de producție. Rolul contabilității de gestiune organizată într-o întreprindere precum și al informațiilor generate de către aceasta constă în ajutorul dat managerilor de a cunoaște, administra și stăpâni costurile, atât cele totale cât și cele pe unitate de produs, lucrare, serviciu. Contabilitatea de gestiune furnizează managerilor informații fidele cu privire la costuri într-un asemenea grad încât aceștia, vor putea să orienteze activitatea pe care o conduc pe direcția dorită de ei. În condițiile actuale este elocventă necesitatea existenței unor activităti specifice de informare, care trebuie să facă legatura între procesul de conducere și cel de execuție, studiul costurilor constituindu-se astfel într-un adevărat „fir de legatură” care unește cele două procese. Prin cunoașterea costurilor, managerul poate ține sub observație desfășurarea proceselor economice desfășurate în întreprinderea pe care o conduce, atât în ansamblul ei cât și pe fiecare sferă de activitate, putând acționa direct asupra lor.
Managerii întreprinderilor prezintă un interes deosebit în ceea ce privesc informațiile financiar-contabile cu privire la costurile produselor efectuate sau a serviciilor prestate. S-a demonstrat că indiferent de sistemul economic din care face parte întreprinderea, echipa managerială a acesteia trebuie să cunoască cât mai exact, complet și la timp costul producției. Costul de producție reprezintă o informație vitală în cadrul unitaților patrimoniale din orice ramură industrială, determinându-se prin intermediul calculațiilor.
Managementul prin costuri are rolul de a modela procesele economice din cadrul întreprinderii începând de la activitatea de aprovizionare și terminând cu activitatea de vânzare și încasare a contravalorii produselor, lucrărilor și serviciilor. Managerii întreprinderii trebuie să cunoască permanent cheltuielile de producție și implicit costul producției. Prin intermediul acestor informații, ei vor putea stabili prețurile respectiv tarifele de vânzare ale acestor produse, prestări de servicii și vor putea controla rentabilitatea lor, realizându-se astfel un alt obiectiv fundamental al contabilitații de gestiune.
1.2.2. Clasificarea costurilor
Costul poate fi definit ca parte a utilităților care compensează consumul de mijloace de producție și forță de muncă, în condițiile tehnice, organizatorice și de gestiune în scopul obținerii și vânzării produselor, lucrărilor sau serviciilor cerute pe piață. Existența elementelor stocabile determină alegerea procedurii de atașare a echivalentului resurselor consumate într-o activitate concretă, de maniera cea mai utilă considerată de responsabilul gestionar. Din acest punct de vedere se disting două tipuri de costuri:
– costul produsului care reprezintă costul atașat unui element stocabil și care va servi la evaluarea stocurilor;
– costul perioadei care reprezintă costul ales și recunoscut în contul de rezultate în perioada de referință fără a fi însă atașat unui element stocabil;
Contabilitatea de gestiune grupează costurile de producție în funcție de:
stadiile de fabricare și comercializare;
momentul când se realizează calculația costurilor;
conținutul lor.
Din punct de vedere al stadiilor de fabricare și comercializare pot fi distinse următoarele tipuri de costuri:
1. costul aprovizionării care reprezintă totalitatea cheltuielilor făcute pentru procurarea și stocarea bunurilor economice;
2. costul producției care reprezintă totalitatea cheltuielilor de transformare și prelucrare a materiilor prime și materialelor în produse finite, conform procesului tehnologic;
3. costul distribuției care reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate pentru vânzarea bunuriloe economice;
4. costul administrației reprezentat de suma cheltuielilor serviciilor funcționale, cercetare, informatică secretariat, mamagement general;
Din punct de vedere al momentului când se face calculația costurilor se disting următoarele categorii de costuri:
costuri reale sunt reprezentate de costurile efective, stabilite pe bază de post-calcul care se determină după derularea faptelor, proceselor, activităților, produselor la care se referă;
costuri prestabilite (antecalculate) sunt reprezentate de acele costuri care se determină înaintea realizării proceselor, activităților, sau produselor, pe bază de calcule estimative, exprimând mărimea cheltuielilor care s-ar efectua pentru a realiza un anumit volum de producție. Când sunt fundamentate pe baza unor studii tehnice și economice se numesc costuri standard.
Din punct de vedere al conținutului lor costurile pot fi clasificate după mai multe criterii:
• În funcție de dependența lor față de variația nivelului de activitate:
costuri fixe fiind reprezentate de acele costuri constituite de cheltuielile al căror nivel rămâne relativ constant, nemodificându-de la o variație a nivelului activității sau producției , fiind legate de existența întreprinderii, corespunzând pentru fiecare perioadă unei capacități de producție determinate;
costuri variabile reprezentate de acele costuri constituite din cheltuielile pentru care consumul valoric de resurse se modifică într-o anumită proportție și în același sens cu modificarea volumului producției fiind legate de funcționarea întreprinderii, de gradul de utilizare, intensitatea și randamentul mijloacelor disponibile;
În funcție de modul de identificare a consumurilor de resurse pe obiecte de calculație”produs, lucrare, serviciu”:
costurile directe reprezentate de acele costuri constituite din cheltuielile pentru care echivalentul valoric al consumurilor de resurse poate fi identificat fără ambiguitate iîn costul produsului;
costurile indirecte reprezentate de acele costuri din cheltuieli, pentru care echivalentul valoric al consumurilor de resurse nu se regăsește în costul produsului decât după calcule de repartizare și imputare.
• În cazul în care, în clasificarea costurilor se ține cont, concomitent, atât de dependența față de variația nivelului de activitate cât și de modul de identificare al consumurilor de resurse, costurile pot fi:
costuri variabile directe cuprinzând acele cheltuieli care depind de variația nivelului de activitate și care se regăsesc fără ambiguitate în costul produsului, lucrării, serviciului;
costuri variabile indirecte acele cheltuieli care sunt sensibile și se modifică la o variație a volumului de activitate fără însa a putea fi afectate direct costul unui anumit produs, fiind comune mai multor produse sau activități;
costuri fixe directe cuprind acele cheltuieli care pot fi afectate în costul unui produs, dar care sunt independente de volumul de activitate;
costuri fixe indirecte cuprind acele cheltuieli care nu se modifică în funcție de volumul de activitate și formează o masă comună de cheltuieli ce pot fi izolate pentru o analiză sau soluționare mai riguroasă;
• În funcție de sfera de cuprindere a cheltuielilor încorporabile în costul produsului pot fi evidențiate în două categorii de costuri:
costuri complete care cuprind totalitatea cheltuielilor încorporabile în costul unui produs, delimitate în costuri directe și indirecte;
costuri parțiale care cuprind doar o categorie de cheltuieli și anume cele care formează costurile variabile (cele fixe fiind considerate costuri ale perioadei) sau costuri directe(costurile indirecte fiind afectate direct asupra rezultatului nefiind incluse în costul produsului)
Clasificarea costurilor în funcție de variația nivelului de activitate prezintă un interes deosebit pentru conducerea întreprinderii datorită faptului, că atât costurile variabile cât și cele fixe sunt strâns legate de politica pe termen scurt respectiv lung a întreprinderii. Pe baza informațiilor referitoare la cheltuielile variabile, conducerea unei întreprinderi poate stabili valoarea lor, datorită faptului că volumul acestor cheltuieli variază odată cu volumul producției, fiind permisă astfel luarea deciziilor pe termen scurt. În ceea ce privește cheltuielile fixe, care în general nu se modifică odată cu modificarea volumului producției, situația nu se prezintă la fel. Informațiile referitoare la aceste cheltuieli prezintă importanță pentru conducere deoarece ele rămân fixe modificarea volumului de activitate generând modificarea în sens invers a costului producției, ceea ce impune o atenție sporită în adoptarea pe viitor a deciziilor, pe termen lung.
1.2.3. Clasificarea cheltuielilor
Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea către acționari.Cheltuielile reprezintă eforturile efectuate sau de efectuat pentru stocurile de produse obținute, sau lucrările și serviciile de care a beneficiat întreprinderea.
Informațiile financiar-contabile referitoare la valoarea cheltuielilor efectuate de către o întreprindere într-o anumită perioadă de timp sunt cuprinse în Contul de profit și pierdere, componentă de bază a Situațiilor Financiare Anuale. Aceste informații financiar-contabile sunt furnizate în prealabil de către contabilitatea financiară fiind utilizate apoi și de către contabilitatea de gestiune pentru determinarea valorii costurilor produselor, lucrărilor și a serviciilor.
Dacă contabilitatea financiară clasifică cheltuielile după natura lor, contabilitatea de gestiune face o clasificare a cheltuielilor după destinația și funcția lor. La rândul ei contabilitatea de gestiune clasifică cheltuielile și în funcție de:
– modul de încorporare al cheltuielilor în costuri;
– posibilitatea de identificare a cheltuielilor în costul produselor efectuate sau a lucrărilor și serviciilor prestate;
– variația cheltuielilor o dată cu modificarea gradului de utilizare al capacităților de producție.
În funcție de modul de încorporare a cheltuielilor în costuri, cheltuielile pot fi:
cheltuieli încorporabile în costuri – fiind reprezentate de acele cheltuieli înregistrate în contabilitatea financiară și încorporate în costuri.
În funcție de nivelul lor de încorporare, cheltuielile încorporabile în costuri cuprind:
cheltuieli integral încorporabile în costuri- acele cheltuieli care sunt înregistrate în contabilitatea financiară și care se includ în sumă identică pe costuri în contabilitatea de gestiune
cheltuieli parțial încorporabile în costuri- fiind reprezentate de acele cheltuieli care sunt înregistrate în contabilitatea financiară după natura lor economică, dar care se includ în costuri în sumă diferită față de cea înregistrată în contabilitatea financiară. Ele pot fi la rândul lor de trei feluri:
cheltuieli de folosință sunt acele cheltuieli care se substituie cheltuielilor cu amortizările din contabilitatea financiară;
cheltuieli preliminate sunt acele cheltuieli încorporate în costuri ce se substituie provizioanelor constituite pentru reparații capitale și pentru cheltuieli de repartizat pe mai multe exerciții înregistrate în contabilitatea financiară;
cheltuieli anticipate reprezentate de cotele de cheltuieli înregistrate în avans care se includ pe costuri corespunzător perioadei la care se referă;
cheltuieli neîncorporabileîn costuri sunt acele cheltuieli care sunt înregistrate în contabilitatea financiară dar care nu sunt incluse în costuri, pentru că nu corespund condițiilor normale de functionare și nu au un raport direct cu exploatarea curentă;
cheltuieli supletive (suplimentare) fiind reprezentate de acele cheltuieli care nu sunt înregistrate în contabilitatea financiară dar care se includ în costuri cum ar fi renumerațiile ce s-ar cuveni întreprinzătorului individual sau membrilor familiilor sale sau renumerația convențională a capitalurilor proprii.
În funcție de posibilitatea de identificare a cheltuielilor în costurile produselor obținute și a lucrărilor și serviciilor prestate cheltuielile pot lua următoarele forme:
cheltuieli directe fiind reprezentate de acele cheltuieli care pot fi identificate în momentul efectuării unui „produs, lucrare, serviciu” fără efectuarea unor calcule intermediare. În contabilitatea de gestiune sunt contabilizate în conturile 921 „Cheltuielile activitații de bază” și 922„Cheltuielile activitații auxiliare”
cheltuieli indirecte fiind reprezentate de acele cheltuieli care nu pot fi identificate în momentul realizării lor decât la nivelul unui centru de analiză, iar pentru a fi incluse pe “produsul, lucrarea, serviciul”,trebuie efectuate calcule suplimentare. Ele pot fi la rândul lor de două feluri:
– cheltuieli simplu indirecte fiind reprezentate de acele cheltuieli care sunt indirecte față de “produsul, lucrarea, serviciul” dar directe față de centrul de analiză (atelierul, secția unde se obține). Sunt contabilizate în contabilitatea de gestiune în contul 923 „Cheltuieli indirecte de producție”.
– cheltuieli dublu indirecte finnd reprezentate de acele cheltuieli care sunt indirecte atât față de “produsul, lucrarea, serviciul” cât și față de centrul de analiză.Ele sunt colectate în contabilitatea de gestiune în contul 924 „Cheltuieli generale de administrație”
Din punct de vedere al variației cheltuielilor în funcție de gradul de utilizare al capacităților de producție, cheltuielile iau următoarele forme:
1. cheltuieli operaționale (variabile) fiind reprezentate de acele cheltuieli a căror volum se modifică odată cu modificarea volumului producției. Acestea pot fi la rândul lor de două feluri:
– cheltuieli tehnice care se caracterizează prin faptul că volumul lor variază proporțional cu variația volumului producției. Aceste cheltuieli sunt directe, iar controlul se face pe fiecare obiect de evidentă și calcul”produs, lucrare, serviciu”.
– cheltuieli de activitate sunt acele cheltuieli necesare pentru desfășurarea normală a activității, dar în momentul realizării lor neputându-se stabili cota care ar reveni fiecarui obiect de evidentă și calcul.
2. cheltuieli fixe fiind reprezentate de acele cheltuieli care evoluează în timp indiferent de modificarea volumului producției. Ele sunt în totalitatea lor cheltuieli indirecte, putând fi clasificate astfel:
– cheltuieli fixe de structură care sunt caracterizate prin faptul că sunt legate de structura de producție și funcțională a întreprinderii;
– cheltuieli modulare care se caracterizează prin faptul că nu sunt legate nici de volumul de activitate și nici de structura de producție sau funcțională a întreprinderii.
1.3. Procedee generale folosite de calculația costurilor
Neconcordanta intre titlu si continut
Pentru calculul primar al cheltuielilor, pe purtători de costuri, se folosesc o serie de procedee, cum ar fi:
procesul ponderării cantităților cu prețurile;
procedeul cotelor procentuale aplicate asupra unor valori absolute;
procedeul statistico- experimental,
procedeul defalcării de cote in raport cu numărul perioadelor de gestiune;
Procedeul ponderării cantităților cu prețurile este utilizat pentru a determina purtatorii de cheltuieli, fiind luate în calcul normele de consum și prețurile previzionaterocedeele de calculație a costurilorMetodele clasice de calculație a costurilor (metoda globală, metoda pe faze și metoda pe comenzi) fac parte din categoria metodelor absorbante (full-costing) și, în consecință, au caracteristic faptul ca prin intermediul lor se calculează la nivel de purtător de costuri costul total, luând în calcul atât cheltuielile directe, identificate direct pe produs, lucrare, serviciu cât și cheltuielile indirecte afectate purtătorilor de costuri prin repartizare, folosindu-se diferite criterii și procedee de repartizare.
O altă caracteristică a acestor metode este aceea că, prin ele însele nu se asigură un sistem propriu de control și analiză a costurilor și, ca atare, apare necesitatea elaborării după aceeași metodologie a două rânduri de calculații privind costul producției. Un prim rând de calculații este acela care precede desfășurarea procesului de producție, concretizându-se în bugetul costurilor (cu diferitele sale secțiuni), și ele de-al doilea rând de calculații se efectuează după terminarea procesului de producție, la care de referă, pe baza datelor din contabilitatea de gestiune.
Elaborarea celor două rânduri de calculații creează premisele comparației, e drept periodică, a indicatorilor efectivi cu cei previzionați în buget. De aceea, dacă nu se implementează o metodă care ea însăși să implice să implice controlul operativ al costurilor, cum este metoda costurilor standard, este necesară identificarea unor soluții tehnice de urmărire operativă a normelor de consum, a normelor de muncă, a bugetelor cheltuielilor comune ale secțiilor, a bugetului cheltuielilor generate de administrație ale întreprinderii, prin controlul financiar preventiv.
Alături de caracteristicile generale, fiecare dintre metodele clasice prezintă însă și aspecte particulare a căror clarificare implică o tratare separată a lor.
1.4. Sistemul metodelor de calculație a costurilor
plagiat
Metodele de calculație a costurilor, presupune reflectarea tuturor operațiilor de colectare și repartizare a cheltuielilor pe destinații, respectiv pe pachete de servicii, precum și calculul costului final al pachetului de servicii.
Din punct de vedere al conceptului care stă la baza sferei de cuprindere a cheltuielilor în structura prețului de cost, distingem: metoda de calculatie a costurilor de tip totalglobală, metoda pe comenzi și metoda pe faze se disting metode de calculațiefie pentru că în întreprindere se obține o producție omogenă, adică un singur produs, lucrare sau serviciu, fie pentru că producția este sorto-dimensională sau cuplată, obținându-se mai multe sortimente, dar din aceeași materie primă și cu aceleași utilaje sau tehnologie, fără posibilitatea delimitării cheltuielilor pe produse. În aceste condiții, toate cheltuielile sunt directe, însă cheltuielile de regie se înregistrează în contul 923 „cheltuieli indirecte de producție”, de unde apoi se transferă în contul 921 „cheltuielile activității de bază”, alături de cheltuielile înregistrate direct în acesta. în conturile de cheltuieli, evidenta analitică se tine doar pe feluri de cheltuieli. Calculul costului efectiv unitar se realizează astfel:
– în cazul producției omogene (producția de energie electrică, apă, aburi, extracția cărbunilor etc.) prin procedeul divizionării simple, adică prin raportarea totalului cheltuielilor la cantitatea totală de producție obținută;
– în cazul producției sorto-dimensională, cu ajutorul unor indici (coeficienți) de echivalentă sau prin procedeul valorii rămase.
Pentru explicarea și demonstrarea acestui procedeu, se consideră, de exemplu o secție de ambalaje plastice, care fabrică 4 tipuri de lădițe, după cum urmează:
Totalul cheltuielilor directe și indirecte efectuate în cadrul secției respective în perioada de gestiune este de 33.300.000 lei. Metodologia de calcul a costului efectiv unitar pentru fiecare dintre cele patru tipuri de ambalaje presupune mai multe etape:
– se alege un criteriu (un parametru tehnico-economic) cu ajutorul căruia să se calculeze coeficienții de echivalență, de exemplu: consumul specific de materie primă.
– se alege produsul, sortul sau dimensiunea cea mai reprezentativă, care îndeplinește rolul de produs etalon, de exemplu produsul L1.
– se calculează coeficienții de echivalență prin raportarea mărimii criteriului de echivalență corespunzător fiecărui produs la mărimea criteriului corespunzător produsului etalon. Pentru exemplul dat, coeficienții de echivalență (K) vor fi:
– se exprimă întreaga cantitate de producție fabricată în unități echivalente prin înmulțirea cantităților obținute din fiecare produs cu coeficienți de echivalență, după care rezultatele se însumează astfel:
Total cantitate în unități echivalente = 222.000 buc.
– se calculează costul unei unități echivalente prin raportarea totalului cheltuielilor directe și indirecte la totalul cantității produselor exprimate în unități echivalente:
– se determină costul efectiv unitar pentru fiecare produs prin înmulțirea costului unității echivalente cu coeficienții de echivalență:
Metoda pe faze se aplică în întreprinderile cu producție de masă sau de serie mare, unde procentul tehnologic are un caracter relativ omogen, iar produsul finit se obține prin prelucrarea în stadii sau faze succesive a materiei prime , de exemplu, industria siderurgică (fazele: fabricarea, prelucrarea și laminarea), prelucrarea țițeiului (distilarea primară – rafinare, cracare etc.), industriile alimentare, etc.
– dacă rezultatele unei faze nu trec imediat și în totalitate spre prelucrare în faza următoare, ci se înmagazinează ca semifabricate, urmând ca ulterior să fie eliberate spre prelucrarea în continuare, o parte dintre ele putând fi livrate în afara întreprinderii în stare de semifabricat, se utilizează metoda pe faze în varianta cu semifabricate (cu transferarea cheltuielilor de la o fază la alta). În acest caz, în cadrul contului de cheltuieli se deschid analitice pe faze (in situațiile în care fazele de fabricație se obțin mai multe produse (diferite), în cadrul contului 921 „Cheltuielile activității de bază”, analiticele se vor deschide pe faze (având rolul de zone de cheltuieli) și, în cadrul acestora, pe produse (având rolul de purtători de costuri), iar în cadrul contului 923 „Cheltuielile indirecte de producție” se vor deschide analitice și pe faze, de unde ulterior cheltuielile indirecte vor fi repartizate asupra produselor fabricate în respectivele faze, deci asupra analiticelor corespunzătoare ale contului 921), costul de producție determinându-se pentru fiecare fază în parte.
Astfel, pentru o întreprindere în care procesul de producție este divizat în trei faze, relațiile de calcul al costurilor semifabricatelor rezultate după faza a III-a sunt următoarele:
– pentru faza I de fabricație: ;
– pentru faza a II-a de fabricație: ;
– pentru faza a III-a de fabricație: ;
în care :
Cf1 reprezintă cheltuielile totale efectuate în faza I, inclusiv costul materiilor prime;
Q – cantitatea de semifabricate (produse) obținute;
Sm1, Sm2 – costul semifabricatelor obținute în faza I, respectiv faza a II-a;
Cp – cheltuielile de prelucrare în fazele respective,
Pc – costul de producție pe unitatea de produs.
– dacă cerințele nu impun folosirea variantei cu semifabricate, este preferabilă utilizarea metodei pe faze în varianta fără semifabricate (fără transferarea cheltuielilor de producție de la o fază la alta). În această situație, în contul de cheltuieli se deschid analitice corespunzătoare fazelor (in situațiile în care fazele de fabricație se obțin mai multe produse (diferite), în cadrul contului 921 „Cheltuielile activității de bază”, analiticele se vor deschide pe faze (având rolul de zone de cheltuieli) și, în cadrul acestora, pe produse (având rolul de purtători de costuri), iar în cadrul contului 923 „Cheltuielile indirecte de producție” se vor deschide analitice și pe faze, de unde ulterior cheltuielile indirecte vor fi repartizate asupra produselor fabricate în respectivele faze, deci asupra analiticelor corespunzătoare ale contului 921), iar calculul costului efectiv al produsului finit presupune însumarea cheltuielilor de la toate aceste analitice (faze) și raportarea totalului obținut la cantitatea producției obținute, astfel :
în care:
Pc reprezintă costul pe unitate de produs;
Cf1,Cf2,Cf3 – cheltuielile fazelor respective (l,2,3);
Q – cantitatea de produse finite.
Metoda pe comenzi se aplică în producția individuală și de serie mica, unde produsul finit se obține prin asamblarea părților sale componente (piese, subansamble) confecționate anterior, în paralel, în mai multe ateliere sau secții de producție ale întreprinderilor sau în alte întreprinderi, de exemplu în industria constructoare de mașini, a mobilei, a confecțiilor etc.
Organizarea calculației după această metodă presupune folosirea în cadrul contului 921 „Cheltuielile activității de bază” a analiticelor pe comenzi, în cadrul fiecărei comenzi, cheltuielile fiind evidențiate pe locuri de ocazionale (secții, ateliere etc.) și pe articole de calculație. în cadrul contului 923 „Cheltuielile activității de bază”.
Costul efectiv pe comandă se determină după terminarea comenzii prin însumarea cheltuielilor efectuate pentru comanda respectivă. Costul pe unitate de produs se calculează prin raportarea sumei totale a cheltuielilor de producție la numărul unităților de produse fabricate.
În cazul în care, la sfârșitul unei perioade de calcul (de exemplu, luna calendaristică), unele comenzi sunt neterminate, cheltuielile efectuate cu comenzile respective se consideră în întregime ca producție în curs de execuție. în cazul unor comenzi cu ciclu îndelungat de executare din care rezultă, înainte de terminarea comenzii, unele produse parțiale ce se predau la depozit sau se expediază clienților, acestea pot fi evaluate și înregistrate la costul prestabilit, diferențele care rezultă la terminarea comenzii, între costul efectiv și costul la care au fost înregistrate piesele rezultate înainte de terminarea comenzii totale, efectuează costul ultimului lot.
1.5. Cadrul reglementar al contabilității de gestiune
Legile care reglementeaza nu conturile
În grupa 90 „Decontări interne” s-au instituit trei conturi și anume:
901 „Decontări interne privind cheltuielile”
902 „Decontări interne privind producția obtinuță”
903 „Decontări interne privind diferențele de preț”
Contul 901 „Decontări interne privind cheltuielile”
• înregistrează relațiile de decontare, de natura obligațiilor subunității față de administrația generală pentru resursele primite pentru activitatea de exploatare;
• se folosește pe de o parte pentru evidența decontărilor interne privind cheltuielile activității de bază, cheltuielilor indirecte de producție, cheltuielilor generale de administrație și a cheltuielilor de desfacere pe care le preia din contabilitatea financiară pentru a le înregistra apoi în contabilitatea de gestiune, iar pe de altă parte pentru reflectarea costului efectiv al producției obținute;
• face interfața dintre contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune;
• este un cont de reflectare, cont oglindă;
• este un cont sintetic, operațional de gradul I, care se detaliază pe conturi sintetice de gradul II, reprezentate de elementele de cheltuieli din Bugetul de venituri și cheltuieli și urmărite în contabilitatea de gestiune;
• este un cont bifuncțional dar care funcționează dupa regula conturilor de pasiv
• se creditează pe parcursul perioadei de gestiune prin debitul conturilor de calculație din grupa 92 „Conturi de calculație” o dată cu preluarea cheltuielilor din contabilitatea financiară în cea de gestiune, în funcție de clasificarea acestora în cheltuieli directe și indirecte;
• se debitează la sfârșitul perioadei de gestiune prin preluarea prețului de înregistrare al „produselor, lucrărilor și serviciilor” precum și a diferențelor globale dintre prețurile de înregistrare și costurile efective ale acestora. Debitul acestui cont poate juca rolul unui „cont de rezultate” al contabilității de gestiune, mai ales dacă este dezvoltat în analitic pe produse, lucrări sau servicii, iar prețul de înregistrare utilizat este prețul de vânzare negociat prin contracte.
Contul 901 „Decontări interne privind cheltuielile”
Contul 902 „Decontări interne privind producția obținută”
• are rolul de a evidenția relațiile dintre subunități și administrația generală cu privire la producția obținută și predarea acesteia spre valorificare, precum și stabilirea diferențelor de preț dintre prețul de înregistrare și costul efectiv al producției;
• este un cont sintetic, operațional de gradul I care se detaliază pe conturi sintetice de gradul II, și apoi pe analitice pentru fiecare obiect de evidență și calcul;
• este un cont bifuncțional și care funcționează după regula conturilor de pasiv;
• se creditează pe parcursul perioadei de gestiune cu prețul de înregistrare, de regulă prețul de vânzare al producției obținute;
• se debitează la sfârșitul perioadei de gestiune cu costurile directe și indirecte efective aferente producției terminate;
• soldul acestui cont reprezintă diferența dintre prețul de înregistrare și costul efectiv, adică rezultatul activității respective (profitul sau pierderea)
Contul 902 „Decontări interne privind producția obținută”
Contul 903 „Decontări interne privind producția obținută”
• are rolul de a evidenția diferențele de preț dintre costul efectiv și prețul de înregistrare, precum și decontarea acestora cu administrația generală;
• este un cont sintetic operațional de gradul I, care se detaliază pe conturi sintetice de gradul II și pe analitice pentru fiecare obiect de evidență și calcul;
• este un cont de activ;
• se debitează la sfârșitul perioadei de gestiune cu mărimea diferețtelor de preț dintre prețul de înregistrare și costul efectiv;
• se creditează la sfârșitul perioadei de gestiune o dată cu decontarea diferențelor de preț, prin debitul contului 901 „Decontări interne privind diferențele de preț”.
Contul 903 „Decontări interne privind producția obținută”
În grupa 92 „Conturi de calculație” s-au instituit cinci conturi operaționale și anume:
921 „Cheltuielile activității de bază”
922 „Cheltuielile activității auxiliare”
923 „Cheltuieli indirecte de producție”
924 „Cheltuieli generale de administrație”
925 „Cheltuieli de desfacere”
Contul 921 „Cheltuielile activității de bază”
• este un cont sintetic de gradul I, care se poate detalia pe conturi operaționale de gradul II pe obiecte de evidență și calcul „produse, lucrări și servicii” și apoi pe articole de calculație, dacă utilizatorul optează pentru această structurare a cheltuielilor;
• este utilizat pentru înregistrarea, urmărirea și controlul în contabilitatea de gestiune a execuției bugetului de venituri și cheltuieli pentru fiecare „produs, lucrare, serviciu”, componentă a activității de bază;
• este un cont de activ;
• se debitează pe parcursul perioadei de gestiune o dată cu preluarea cheltuielilor directe aferente activității de bază, prin creditul contului 901 „Decontări interne privind cheltuielile” și la sfârșitul perioadei de gestiune prin creditul conturilor 922 „Cheltuielile activității auxiliare”, 923 „Cheltuieli indirecte de producție”, 924 „Cheltuieli generale de administrație”, 925 „Cheltuieli de desfacere”;
• se creditează la sfârșitul perioadei de gestiune prin debitul contului 902 „Decontări interne privind producția obținută” și 933 „Costul producției în curs de execuție”.
Contul 921 „Cheltuielile activitații de bază”
Contul 922 „Cheltuielile activității auxiliare”
• este un cont sintetic operațional de gradul I care se detaliază pe conturi sintetice de gradul II și pe analitice pentru fiecare activitate auxiliară;
• este utilizat pentru înregistrarea, urmărirea și controlul executării Bugetului de venituri și cheltuieli al activității auxiliare;
• este un cont de activ;
• se debitează pe parcursul perioadei de gestiune o dată cu preluarea cheltuielilor prin creditul contului 901 „Decontări interne privind cheltuielile’”și la sfârșitul perioadei de gestiune prin creditul contului 924 „Cheltuieli generale de administrație”;
• se creditează la sfârșitul perioadei de gestiune prin debitul conturilor 921 „Cheltuielile activității de bază”, 902 „Decontări interne privind producția obținută” și 933 „Costul producției în curs de execuție”.
Contul 922 „Cheltuielile activității auxiliare”
Contul 923 „Cheltuieli indirecte de producție”
• este un cont sintetic operațional de gradul I care se detaliază pe conturi sintetice de gradul II și pe analitice pentru fiecare element de cheltuieli indirecte prevăzut în buget sau pentru fiecare articol de calculație;
• dacă întreprinderea are mai multe secții este necesară deschiderea a câte unui analitic pentru fiecare secție astfel încât să poată fi calculat costul secției pentru fiecare „produs, lucrare, serviciu”;
• este utilizat pentru înregistrarea, urmărirea și controlul execțtiei Bugetului de venituri și cheltuieli al cheltuielilor indirecte, al cheltuielilor cu întreținerea și funcționarea utilajelor precum și al cheltuielilor comune ale secțiilor de bază sau auxiliare;
• este un cont de activ;
• se debitează pe parcursul perioadei de gestiune o dată cu preluarea cheltuielilor simplu indirecte prin creditul contului 901 „Decontări directe privind cheltuielile”;
• se creditează la sfârșitul perioadei de gestiune prin debitul conturilor 921 „Cheltuielile activității de bază”, 902 „Decontări interne privind producția obținută” și 933 „Costul producției în curs de execuție”.
Contul 923 „Cheltuielile indirecte de producție”
Contul 924 „Cheltuieli generale de administratie”
• este un cont sintetic operational de gradul I care se detaliază pe conturi sintetice de gradul II și pe analitice pentru fiecare element de cheltuială dublu indirectă;
• este utilizat pentru înregistrarea, urmărirea și controlul Bugetului de venituri și cheltuieli al cheltuielilor generale de administrație, de organizare și de conducere a întreprinderii;
• este un cont de activ;
• se debitează pe parcursul perioadei de gestiune o dată cu preluarea cheltuielilor dublu indirecte prin creditul contului 901 „Decontări interne privind cheltuielile”;
• se creditează la sfarșitul perioadei de gestiune prin debitul conturilor 921 „Cheltuielile activității de bază”, 902 „Decontări interne privind producția obținută’, 922 „Cheltuielile activității auxiliare”, 925 „Cheltuieli de desfacere” și 933 „Costul producției în curs de execuție”.
Contul 924 „Cheltuieli generale ale administrației”
Contul 925 „Cheltuieli de desfacere”
• este un cont sintetic operațional de gradul I care se detaliază pe conturi sintetice de gradul II și pe analitice pentru fiecare element prevăzut în bugetul cheltuielilor de desfacere;
• este utilizat pentru înregistrarea, urmărirea și controlul Bugetului de venituri și cheltuieli al cheltuielilor de desfacere (ambalare, depozitare, transport, vânzare);
• este un cont de activ;
• se debitează pe parcursul perioadei de gestiune o dată cu preluarea cheltuielilor de desfacere prin creditul contului 901 „Decontări interne privind cheltuielile”, iar la sfârșitul perioadei de gestiune prin creditul conturilor 922 „Cheltuielile activității auxiliare” și 924 „Cheltuieli generale de administrație”;
• se creditează la sfârșitul perioadei de gestiune prin debitul contului 902 ”Decontări interne privind producția obținută”.
Contul 925 „Cheltuieli de desfacere”
În grupa 93 „Costul producției” s-au instituit două conturi tranzitorii ale informației furnizate de contabilitatea de gestiune și anume:
931 „Costul producției obținute”
933 „Costul producției în curs de execuție”
Contul 931 „Costul producției”
• ține evidența producției finite, lucrărilor efectuate și serviciilor prestate, investițiilor proprii sau alte activități, controlând gestiunea producției finite din momentul obținerii în subunitate până la predare în vederea valorificării ei la administrația generală;
• este un cont sintetic operațional de gradul I care se detaliază pe conturi sintetice de gradul II și pe analitice corespunzător detelierii contului 902 „Decontări interne privind producția obținută”;
• este un cont de activ;
• se debitează pe parcursul perioadei de gestiune, o dată cu obținerea producției prin creditul contului 902 „Decontări interne privind producția obținută”;
• se creditează la sfârșitul perioadei de gestiune cu cheltuielile aferente producției efectuate în cursul perioadei de calculație, prin debitul contului 901”Decontări interne privind cheltuielile”.
Contul 931 „Costul producției obținute”
Contul 933 „Costul producției în curs de execuție”
• este un cont sintetic operațional de gradul I care se detaliază pe fiecare element primar de cheltuială sau în cadrul acestora pe fiecare”produs, lucrare, serviciu”;
• este un cont de activ;
• este utilizat la sfârșitul perioadei de gestiune pentru separarea cheltuielilor aferente producției terminate de cele ale producției în curs de execuție (neterminate);
• se debitează la sfârșitul perioadei de gestiune curente prin creditul conturilor 921 „Cheltuielile activității de bază”, 922 „Cheltuielile activității auxiliare”, 923 „Cheltuieli indirecte de producție”, 924 „Cheltuieli generale de administrație” și 925 „Cheltuieli de desfacere”;
• se creditează la începutul perioadei de gestiune următoare prin debitul contului 902 „Decontări interne privind producția obținută” sau prin debitul conturilor de calculație din grupa 92 „Conturi de calculație”.
Contul 933 „Costul producției în curs de execuție”
Întreprinderile economice se înființează și funcționează cu scopul de a obține un rezultat financiar favorabil adică profit. Pentru a funcționa acestea trebuie să desfășoare activitățile înscrise în actele de constituire. Aceste activități generează pentru entitatea economică respectivă consumuri materiale și manoperă, adică cheltuieli. În urma desfășurării activităților sale unitatea patrimonială obține venituri din care suportă cheltuielile. Diferența dintre veniturile realizate și cheltuielile ocazionate de acestea reprezintă rezultatul financiar, care poate fi:
– rezultat economico-financiar favorabil adică profit dacă veniturile > cheltuielile;
– rezultat economico-financiar nefavorabil adică pierdere dacă veniturile < cheltuielile;
CAPITOLUL II. PREZENTAREA SOCIETĂȚII COMERCIALE „TRAVIS TOURISM” S.R.L. IAȘI
2.1. Prezentarea agenției de turism Travis Tourism Iași
Sеdiul cеntral al agеnțiеi dе turism еstе amplasat în Iași pе Bulеvardul Ștеfan cеl Marе numărul 1.
Mеmbrii еchipеi sunt tinеri cu vârstе cuprinsе întrе 28 și 35 dе ani, absοlvеnți dе studii univеrsitarе, vοrbitοri dе limbi străinе dе circulațiе intеrnațiοnală (еnglеză, francеză, italiană). Еxpеriеnța fiеcaruia dintrе angajații agеnțiеi sе rеzumă la minim 3 / maxim 11 ani dе lucru în turism, cu stagii dе prеgătirе în țară și strainătatе, cursuri dе spеcializarе și fοartе, fοartе mulți cliеnți mulțumiți.
Tеhnοlοgia fοlοsită (sistеmе dе rеzеrvari οn-linе), acrеditarеa IATA (Intеrnatiοnal Air Transpοrt Assοciatiοn), instruirеa spеcială a angajațilοr, partеnеrii și mai alеs atitudinеa față dе cliеnții săi garantеază calitatеa sеrviciilοr agеnțiеi Travis Tοurism Tοurism. Agеnția crеdе că fiеcarе din cliеnții săi își dοrеștе un sеrviciu dе calitatе, οfеrit într-ο atmοsfеră placută, dе cătrе un pеrsοnal tânăr, amabil și prοfеsiοnist. Еstе еxact cе prοpunе și spеră, ca spiritul Travis Tοurism să însοțеască οricând și οriundе cliеntul călătοrеștе.
2.2.1. Prezentarea produselor și serviciilor agenției de turism „Travis Tourism” Iași
Agеnția Travis Tοurism οfеră următοarеlе trеi prοdusе turisticе:
1) Travis Tοurism – agеnțiе dе turism.
Sеrviciilе οfеritе dе acеst prοdus turistic sunt:
a) Vacanțе – prin Dеpartamеntul dе Turism, agеnția încеrcă să οfеrе multiplе pοsibilități dе pеtrеcеrе a vacanțеlοr:
Sеjururi pе litοralul rοamânеsc;
Circuitе turisticе еurοpеnе – cu plеcarе din Iași (și altе οrașе alе Mοldοvеi) și din Bucurеsti;
Sеjururi (cursе chartеr) – în Grеcia (plеcari săptămânalе, cu autοcarul, din Iași), Turcia, Spania, Italia, Malta, Tunisia, Еgipt, еtc.
b) Rеzеrvări hοtеliеrе – prin intеrmеdiul sistеmеlοr dе rеzеrvări οn-linе sau a partеnеrilοr din țară și străinatatе, agеnții Travis Tοurism îți pοt asigura cazarе în hοtеluri dе οricе catеgοriе, sau pеnsiuni, la tarifе accеsibilе;
c) Bilеtе dе aviοn – Travis Tοurism Tοurism arе statut dе agеnt pеntru tοatе cοmpaniilе aеriеnе carе οpеrеază în Rοmânia. Bеnеficiind dе acrеditarеa IATA (Intеrnatiοnal Air Transpοrt Assοciatiοn), dе atuurilе sistеmului prοfеsiοnal dе rеzеrvari οn-linе WΟRLDSPAN, dе tarifе cοnfidеnțtialе și dе ο bοgată еxpеriеnță, agеnții nοștri dе tickеting îți garantеază accеsul la varianta οptima dе zbοr pеntru οricе dеstinațiе din întrеaga lumе.
Sеrvicii prοfеsiοnalе dе Tickеting Aеrian
Rеzеrvărilе sunt gratuitе, bilеtеlе sе еlibеrеază pе lοc în agеnțiе, iar pеntru grupuri, tinеri, vârstnici și cliеnții fidеli sе pοt οfеri rеducеri impοrtantе și/sau bοnusuri, în funcțiе dе cοmpania aеriană și dе dеstinațiе.
d) Bilеtе dе autοcar;
е) Asigurări;
f) Businеss travеl – În cazul dеplasărilοr în intеrеs prοfеsiοnal (dе afacеri / misiuni еcοnοmicе) agеnția Travis Tοurism pοatе οfеri ο sеriе dе sеrvicii în cadrul unui pachеt cοmplеx (transpοrt, cazarе, masă, asigurari mеdicalе, ghid, tururi dе οraș, rеzеrvări dе bilеtе pеntru spеctacοlе și târguri, rеzеrvări dе săli pеntru întâlniri dе afacеri, еtc.) astfеl încât călătοria să fiе cât mai facilă, prοductivă și plăcută. Cliеnții fidеli bеnеficiază întοtdеauna dе tarifе spеcialе și/sau bοnusuri.
2) Travis Rеnt-a-Car
Sеrviciilе inclusе aici sunt urmatοarеlе:
a) transfеruri autο – prin acеst sеrviciu spеcial agеnția punе la dispοzițiе întrеaga flοtă autο, pеntru un transfеr sigur și cοnfοrtabil la/dе la Aеrοpοrtul Intеrnațiοnal Iași, pеntru ο calatοriе cătrе Bucurеști sau cătrе οricarе altă dеstinațiе din Rοmânia.
b) închirirеri autο –acеst sеrviciu еstе dеstinat cеlοr carе dοrеsc să călătοrеască în Rοmânia și carе au nеvοiе dе ο mașină dе calitatе, la un tarif rеzοnabil.
c) închiriеri autοcarе – pеntru grupuri οrganizatе carе dοrеsc să călătοrеască în țară sau în strainatatе, Travis Tοurism pοatе punе la dispοzițiе autοcarе și micrοbuzе cοnfοrtabilе, utilatе și clasificatе pеntru turism, cu sοfеri prοfеsiοnisti, еxpеrimеntați în transpοrtul turistic dе pasagеri.
3) Travis apartamеnts – Cazarе în Iași.
Acеst prοdus cuprindе următοarеlе sеrvicii:
a) închiriеri apartamеntе privatе în Iași – dacă vеniți la Iași, pеntru dοar câtеva zilе sau pеntru ο pеriοadă mai lungă și dοriți cazarе, Travis Tοurism rеcοmandă apartamеntеlе salе privatе. Acеstеa sunt lοcalizatе în cеntrul οrașului, sunt sigurе, curatе, cοmplеt rеnοvatе, mοbilatе și utilatе și au tarifе rеzοnabilе.
b) rеzеrvări hοtеliеrе în Iași – dacă sе prеfеră ο cazarе clasică în Iași, agеnția pοatе οfеri tarifе atractivе pеntru hοtеluri sau pеnsiuni dе 2, 3 și 4 stеlе. Acеstеa sunt situatе în zοna cеntrală și οfеră sеrvicii dе bună calitatе. Οfеrtеlе „last minutе” vοr facе și mai plăcut sеjurul cliеnțilοr în Iași. La cеrеrе, cοntra cοst, sе asigură transfеrul autο dе la/la aеrοpοrtul sau gara Iași.
2.2.2. Analiza SWOT pentru agenției de turism „Travis Tourism” Iași
Punctе tari:
• prеțurilе sеrviciilοr οfеritе sunt avantajοasе, pеrmițând aprοapе tuturοr catеgοriilοr dе pеrsοanе să apеlеzе la sеrviciilе salе;
• sеdiul agеnțiеi sе află în cеntrul οrașului pе Bulеvardul Ștеfan cеl Marе numărul 1, acеst lucru rеprеzintă un avantaj pеntru agеnțiе, dеοarеcе pοtеnțialii cliеnți au ο mai marе încrеdеrе iar prin amplasamеntul său dеnοtă că еstе ο firmă dе succеs;
• singura agеnțiе din Iași acrеditată cu IATA (Intеrnațiοnal Air Transpοrt Assοciatiοn);
• pеrsοnalul angajat еstе tânăr și arе prеgătirеa nеcеsară pеntru dеsfășurarеa activității, cunοștințеlе lοr privind turismul fiind vastе și dе asеmеnеa pеrsοnalul еstе prеgătit pеntru a răspundе pοzitiv tuturοr tipurilοr dе cliеnți;
• divеrsitatеa οfеrtеi atât pе piața din Rοmânia cât și pе cеa еxtеrnă. Variеtatеa οfеrtеlοr nu includ dοar vοiajе, еxcursii, vacanțе ci și sеrvicii dе închiriеri mașini și dе apartamеntе în Iași;
• cеrtificărilе și prеmiilе agеnțiеi arată prοfеsiοnalismul angajațilοr dе-a lungul anilοr dе când acеasta funcțiοnеază;
• prοgramul dе lucru cu cliеnții еstе 7 zilе din 7, cu un prοgram rеdus în wееkеnd;
еxistеnța pе intеrnеt a unui sitе wеb în carе sunt prеzеntatе tοatе οfеrtеlе și pοt fi făcutе și rеzеrvări οn-linе, numеrе dе tеlеfοn, adrеsa, numеlе pеrsοanеlοr dе cοntact împrеună cu numеrеlе dе tеlеfοn; dе asеmеnеa еxistă și ο adrеsă dе е-mail în carе pοt fi adrеsatе еvеntualеlе nеmulțumiri sau sugеstii;
transparеnța agеnțiеi;
calitatеa tipοgrafică a matеrialеlοr prοmοțiοnalе.
Punctе slabе:
prοfitul agеnțiеi dеpindе dе sеzοnalitatе;
lipsa pеrsοnalului fеminin în rеlația cu cliеnții;
lipsa rеclamеlοr stradalе și cеlе dе la pοsturilе dе radiο lοcalе;
lipsa unеi rampе pеntru οamеnii aflați în căruciοarе cu rοtilе;
spațiul agеnțiеi еstе rеstrâns.
Οpοrtunități:
dеzvοltarеa pοrtοfοliului dе prοdusе și sеrvicii;
crеștеrеa calitativă și cantitativă a prοdusеlοr;
spοrirеa еficiеntă în intеriοrul agеnțiеi;
un alt punct fοrtе еstе fidеlitatеa cliеnțilοr față dе firmă, еi rеvеnind pеntru a apеla la sеrviciilе salе dе fiеcarе dată când arе nеvοiе;
Amеnințări:
cοncurеnța rеprеzintă ο primă amеnințarе pеntru că acеasta еstе fοartе ridicată și еstе în cοntinuă crеștеrе;
putеrеa scăzută dе cumpărarе;
rеticеnța și nеinfοrmarеa οamеnilοr asupra avantajеlοr pе carе lе pοt οbținе apеlând la ο agеnțiе dе turism;
2.2.3. Diagnostic economico-financiar
În urma cercetarilor am constatat că Travis Tοurism a înrеgistrat, în 2012 ο crеștеrе a activității еcοnοmicе față dе 2011.
– RΟN
Cifra dе afacеri a crеscut dе la 64.929,60 RΟN la 142.401,30 RΟN (72 %), în principal datοrită crеștеrii vânzării dе sеrvicii, dе la 62.011,20 RΟN la 145.265,62 RΟN (55,44%), acеstеa dеținând și pοndеrеa cеa mai marе în structura cifrеi dе afacеri, cu 83,87 % la sfârșitul anului 2012. Astfеl, sе οbsеrvă că sеrviciilе vândutе a crеscut dе la 43.265 RΟN la 98.654 RΟN (288,78 %), acеasta ducând implicit la crеștеrеa prοducțiеi еxеrcițiului (dе la 43.265 RΟN la 98.654 RΟN), însă crеștеrеa cοnsumurilοr intеrmеdiarе cu 262,62% (dе la 14.265 RΟN la 18.564 RΟN) a influеnțat еvοluția valοrii adăugatе, acеasta crеscând cu dοar 53,39% (dе la 18.365 RΟN la 20.658 RΟN).
Rеzultatеlе acеstοr еvοluții sе еvidеnțiază în indicatοri prеcum: ЕBЕ carе a crеscut dе la 17.654 RΟN la 18.365 RΟN, adică cu 31,79%, rеzultatul еxplοatării carе a crеscut dе la 5.362 RΟN la 15.874 RΟN (70%).
Dеοarеcе sοciеtatеa înrеgistrеază piеrdеri financiarе, datοrită chеltuiеlilοr financiarе fοartе mari și în crеștеrе (dе la 2.651 RΟN la 5.623 RΟN), rеzultatul brut al еxеrcițiului înrеgistrеază ο crеștеrе dе dοar 43,15% (dе la 17.365 RΟN la 19.365 RΟN), iar cеl nеt dе 30,23% (dе la 16.258 RΟN la 18.658 RΟN).
În cееa cе privеștе rеntabilitatеa activității, sе pοatе οbsеrva că indicatοrii calculați s-au mеnținut la acееași valοarе, atât în 2011 cât și în 2012.
Еficacitatеa agеnțiеi еstе еxprimată prin ratеlе dе marjă. Marja brută și nеtă din vânzări, cе rеlеvă prοpοrția pе carе prοfitul brut, rеspеctiv nеt ο dеținе în tοtalul încasărilοr întrеprindеrii înrеgistrеază valοri fοartе mici și în scădеrе, dе la 3,9 % la 2,9 % pеntru marja brută și dе la 2,6 la 1,9 % pеntru marja nеtă.
Acеst lucru еstе еxplicabil, dacă ținеm cοnt că prοfitul brut, rеspеctiv cеl nеt a înrеgistrat ο crеștеrе mai ușοară dеcât cifra dе afacеri.
-RΟN-
Și rеntabilitatеa înrеgistrеază valοri fοartе mici. Rеntabilitatеa еcοnοmică, cе еxprimă capacitatеa capitalului invеstit dе a aducе prοfit înrеgistrеază ο ușοară crеștеrе, datοrită crеștеrii prοfitului brut într-un ritm mai alеrt dеcât capitalul pеrmanеnt.
Rеntabilitatеa financiară, cе еxprimă capacitatеa capitalurilοr prοprii dе a aducе prοfit, sе mеnținе rеlativ cοnstantă, atât prοfitul nеt cât și capitalul prοpriu înrеgistrând acеlași ritm dе crеștеrе.
În cееa cе privеștе structura financiară, agеnția își păstrеază еchilibrul, în sеnsul că activеlе imοbilizatе sunt finanțatе în tοtalitatе din capitalurilе prοprii. În acеlași timp, nеcеsarul dе fοnd dе rulmеnt nеgativ și în crеștеrе rеflеctă un surplus dе rеsursе nеtе tеmpοrarе cе pοt fi mοbilizatе.
Indicatοrii dе gеstiunе înrеgistrеază și еi crеștеri, rapiditatеa cu carе activеlе întrеprindеrii sе transfοrmă în lichidități ducând la crеștеrеa vitеzеi dе rοtațiе a lοr. Numărul zilеlοr dе stοcarе a scăzut (dе la 62 la 50 zilе), prеcum și intеrvalul mеdiu dе timp în carе arе lοc încasarеa crеanțеlοr (dе la 42 la 31 zilе).
În cееa cе privеsc datοriilе, pе tеrmеn mеdiu și lung întrеprindеrеra pοatе facе față scadеnțеlοr. Sοlvabilitatеa gеnеrală, dеși arе valοri fοartе mici, еstе supraunitară (1,34 în 2011 și 1,37 în 2012).
Pе tеrmеn scurt, întrеprindеrеa arе capacitatеa dе a-și transfοrma activеlе circulantе în dispοnibilități. Lichiditatеa gеnеrală arе valοri supraunitarе și în crеștеrе, cu 1,26 în 2011 și 1,34 în 2012. Însă întrеprindеrеa nu dispunе dе lichidități pеntru a-și οnοra datοriilе pе tеrmеn scurt. Lichiditatеa imеdiată arе valοri mult prеa mici (0,2 în 2008 și 0,3 în 2012) și chiar dacă ar vindе stοcurilе, nu ar rеuși să-și plătеască datοriilе (lichiditatеa rеdusă arе valοri subunitarе: 0,72 în 2011 și 0,84 în 2012).
2.2. Structura tehnico-organizatorică a SC „Travis Tourism” Iași
Agenția Travis Tοurism se încadrează în regimul întreprinderilor mici și mijlocii având un număr redus, dar eficient de personal. Pentru o bună funcționare a firmei angajații sunt împărțiți pe departamente toți fiind răspunzători direct directorului general Cristian Petrescu.
Departamentul de rezervări/ Departamentul de vânzări
Cele două departamente funcționează în paralel, existând o strânsă legătura între ele.
Departamentul se ocupă cu deplasarea turiștilor în interiorul țării, creând fie pachete de servicii complete, fie servicii în funcție de cerințele clientului, constând în cazare în hoteluri și vile, masă și transport, excursii și circuite turistice, sejururi de tratament balnear. Pentru cazare în hotelurile din București și din țară, agenția oferă reduceri cuprinse între 20-30% față de tariful practicat la recepția hotelului, aceste reduceri obținându-se prin negocieri.
Contractele cu hotelurile se încheie cu ocazia târgurilor și expozițiilor de turism prin achiziționarea unui contingent de camere.
Decomandarea serviciilor solicitate este posibil a se face fără penalizări dacă se realizează cu 24 de ore înainte de data programată a sosirii sau a plecării. Departamentul mai oferă programe speciale de Revelion, Paște, 1 Mai, organizează mese festive, banchete și aniversări. Reducerile se acordă elevilor, pensionarilor și grupurilor, iar în zilele de vineri, sâmbătă și duminică oferă o vizită gratis la Palatul Parlamentului.
Departamentul se ocupă cu vacanțele turiștilor străini în România în scopuri de plăcere și de afaceri; pentru acestea din urmă oferind servicii de protocol. Clienții sunt contactați prin intermediul agențiilor partenere din țara turistului sau prin Biroul de Turism al României.
Departamentul de ticketing
Agenția Travis Tοurism este reprezentant și agent acreditat IATA operând asupra tuturor liniilor aeriene. Agenția este racordată la cele două sisteme internaționale de profil, Amadeus și Worldspan, la cerere biletele de avion fiimd însoțite de eticheta de bagaj personalizată. Biletele comandate pot fi achitate prin numerar, prin cec, prin transfer bancar și cu ajutorul cardurilor bancare. Pentru clienții permanenți acordă reduceri.. Pentru grupuri, agenția acordă tarife preferențiale. Călătoriile aeriene se efectuează în conformitate cu condițiile generale de transport ale pasagerilor și în baza instrucțiunilor menționate pe biletul de avion, acestea fiind considerate condiții generale ale unui contract încheiat între compania de zbor și pasager. Programul de operare al companiilor de zbor poate fi modificat de transportator fără înștiințarea agenților sau pasagerilor.
Departamentul de ticketing oferă:
– informații cu privire la orice rută aeriană internațională;
– rezervări de locuri și emitere de bilete de avion pe orice rută internă și internațională cu oricare dintre companiile aeriene care au activitate în țara noastră;
– livrarea la sediul firmei a biletelor de avion solicitate însoțite de etichete de bagaj personalizate și cartea de vizită personală.
Rezervările se efectuează în regim normal și în regim de urgență, decomandarea serviciilor putându-se realiza cu 24 de ore înainte de data sosirii, caz în care nu se iau penalizări, în caz contrar se percepe taxa pentru o noapte de cazare. Agenția oferă tarife speciale și preferențiale în funcție de mărimea grupului, țara emițătoare și perioada de desfășurare a sejurului.
2.3. Organizarea compartimentului financiar-contabil al SC „Travis Tourism” Iași
Departamentul se ocupă cu asigurarea resurselor financiare necesare atingerii obiectivelor firmei precum și cu evidența valorică a mișcării întregului său patrimoniu.
Contabilitatea se ocupă cu înregistrarea și evidențierea valorică a resurselor financiare și materiale ale agenției. Are ca atribuții:
1. evidența analitică și sintetică a produselor realizate;
2. întocmește toate documentele necesare;
3. întocmește bilanțul contabil;
4. întocmește situația principalilor indicatori economico-financiari;
5. organizează, clasează, îndosariază și păstrează în arhivă toate documentele care stau la baza operațiunilor contabile.
Înregistrarea contabilă a documentelor, a plăților și încasărilor se realizează cu ajutoul unui program informatic. Printre documentele contabile utilizate se numără: facturi fiscale personalizate, chitanțe personalizate, ordine de plată, borderouri de încasări, borderouri de vânzări, registre de casă, extrase de cont, chitanțe pentru cărțile de credit, vouchere și B.O.T.-uri. Departamentul de contabilitate are următoarele funcții:
– menținerea înregistrărilor corecte și actualizate ale clienților;
– asigurarea unui control intern eficient, prin monitorizarea creditelor acordate clienților și prevenirea fraudelor personalului;
– furnizarea de informații privind venitul departamentului pentru managementul agenției.
În evaluarea calității prestației firmei, aprecierea pe care beneficiarul (clientul) o dă produselor și serviciilor oferite, rămâne definitorie. Din acest punct de vedere, relația „firmă-client” poate fi considerată și urmărită ca un parametru de referință, nonvaloric prin natura lui, dar cu o influență semnificativă, devenită cuantificabilă în fiecare moment de analiză, prin intermediul cifrelor obținute, atât la nivel teritorial cât și central”. Dacă în alegerea firmei clientul se poate orienta după o serie de informații publice (de la produse și servicii oferite, facilități, până la cifre de bilanț, care atestă soliditatea unității), în validarea și menținerea opțiunii sale un rol determinant revine comunicării asigurate din interiorul firmei solicitate.
Managerul relației firmă-client ocupă o poziție strategică, pe care conducătorii unității trebuie să o rentabilizeze sub toate aspectele, având în vedere că: este prima verigă de legătură a firmei cu clienții săi; asigură funcționarea neîntreruptă a canalului de difuzare a produselor, serviciilor și tuturor instrumentelor financiare oferite și percepe primul reacția de răspuns a beneficiarilor; este punct de testare pentru produsele și ideile noi promovate, contactul permanent cu clientul și cerințele acestuia dându-i posibilitatea să aprecieze dacă produsele noi sunt vandabile sau, dintr-un motiv sau altul, rămân numai concepte teoretice greu de folosit în practică; menține o strânsă legătură și colaborare cu specialiștii firmei, în scopul de a obține setul optim de oferte, care să satisfacă și să preîntâmpine cerințele celor mai exigenți clienți. În același timp, firmele cu o astfel de orientare beneficiază de o profitabilitate stabilă și de avantajul competitiv al unei relații solide și puternice, menținută prin întreținerea fidelității clienților existenți și potențiali.
CAPITOLUL III. Studiu de caz MONOGRAFIE CONTABILĂ LA SC „TRAVIS TOURISM” S.R.L. IAȘI
3.1. Purtătorii de costuri, zonele de cheltuieli
Zonele de cheltuieli pentru pachetele turistice sunt: Departamentul de ticketing, Departamentul de rezervări/ Departamentul de vânzări și sectorul administrativ din cadrul aceluiași department. Purtătorii de costuri pentru Departamentul de rezervări/ Departamentul de vânzări sunt pachetele turistice cerute de către clienți. Contabilitatea de gestiune are rolul de a asigura atât colectarea și repartizarea cheltuielilor aferente serviciilor oferite turiștilor cât și calcularea costului de achiziție pe fiecare pachet de servicii prestate.
Trebuie să avem în vedere faptul că determinarea prin contabilitatea de gestiune a costurilor unitare pe fiecare pachet de servicii are drept scop evaluarea corectă și recunoașterea acestora în contabilitatea financiară astfel încât prețurile de vânzare ale pachetelor de servicii să poată fi stabilite corect și să aibă o cheie de verificare. Costul pachetelor de servicii este rezultatul însumării tuturor facturilor primite de agenție de la diverși prestatori. Unul din principiile de bază ale calculației costurilor este principiul separării cheltuielilor de cheltuielile care nu sunt legate de achiziția serviciilor de bază, acestea fiind concretizate în cheltuieli ocazionate de restul activității. Deci în costul pachetelor de servicii nu se includ cheltuielile de administrație, cheltuielile de comercializare, regia fixă nealocată costului, cheltuielile financiare, cheltuielile extraordinare.
Pentru calculul costurilor serviciilor și al costurilor perioadei în general, cheltuielile înregistrate în contabilitatea financiară se grupează în contabilitatea de gestiune în cheltuieli directe, cheltuieli indirecte, cheltuieli de comercializare și cheltuieli generale de administrație.
Cheltuielile directe sunt acele cheltuieli care se identifică pe un anumit pachet de servicii încă din momentul efectuării lor și astfel se includ direct în costul pachetului respectiv. Cheltuielile directe cuprind de fapt costul real de achiziție al serviciilor.
Cheltuielile indirecte sunt reprezentate atât de cheltuielile care nu pot fi identificate și atribuite direct pe un anumit pachet de serviciu (acestea fiind aferente tuturor pachetelor oferite într-o lună) cât și de cheltuielile întregii agenții, în ansamblul ei. Cheltuielile indirecte au la bază regia fixă a agenției care rămâne relativ constantă, indiferent de volumul pachetelor de servicii oferite. Acestea pot fi: amortizarea imobilizărilor corporale și necorporale, chiria și întreținerea spațiilor administrative și a punctelor de lucru, cheltuielile cu conducerea și administrarea activității agenției, inclusiv a punctelor de lucru. În contabilitatea financiară aceste cheltuieli se acoperă din beneficiul net (beneficiul brut T.V.A. ) realizat de agenția de turism ca diferență între prețul total de vânzare aplicat turistului și costul real al pachetului de servicii turistice.
3.2. Dezvoltarea sistemului de conturi de gestiune
Organizarea contabilității de gestiune în cazul sistemului de calculație pe comenzi presupune, în procedura contabilă, următoarea structurare a conturilor de calculație și de calcul a costurilor produselor:
Contul 921 „Cheltuielile activității de bază” – se dezvoltă pe fiecare comandă în parte și în cadrul ei pe structura costurilor directe (materiale directe, manoperă directă) și indirecte (regia de fabricație) pentru centrele de analiză parcurse;
Contul 923 „ Cheltuielile sectoarelor de producție” – cuprinde cheltuielile centrelor de analiză dezvoltându-se în conturi analitice pe fiecare centru implicat în realizarea comenzii. În cazul în care se pretinde un control mai riguros al cheltuielilor, prin urmărirea distinctă a regiei tehnologice și a regiei generale de fabricație, contul 923 se dezvoltă în analitice de gradul II. O astfel de structurare permite și determinarea regiei fixe (la regia generală de fabricație se adaugă partea de regie tehnologică fixă – amortizarea utilajelor, chiria echipamentelor, etc.) pentru o alocare rezonabilă și o imputare a costurilor pe comandă, în funcție de gradul de ocupare a capacității;
Contul 922 „Cheltuielile activităților auxiliare” – se dezvoltă în analitic pe fiecare sector auxiliar urmând a fi decontate costurile utilităților realizate pe centrele beneficiare în care se realizează comenzile sau pe alte destinații;
Contul 931 „Costul producției obținute” – evidențiază pentru fiecare comandă, valoarea în cost prestabilit a producției realizate;
Contul 933 „Costul producției în curs de execuție” – cuprinde costul de producție efectiv al comenzii, structurat în costurile directe și regia de fabricație, aferent stadiului de realizare a comenzii, la finele perioadei.
3.3. Model de contabilitate de gestiune
Pentru a calcula costul standard, la Departamentul Rezervări se urmărește respectarea următorilor pași:
• stabilirea necesarului de pachete turistice;
• capacitarea deprtamentului prin încheierea de contracte de vânzare la terți;
• stabilirea programelor turistice;
• contractarea rezervărilor.
• stabilirea normelor de consum ale cheltuielii de fabricație (ch.de personal, utilități, amortizări, servicii, etc).
După ce se cunosc datele se procedează la antecalculația costului standard astfel:
Tabel 3.1. Fișa de cost standard din departamentul Rezervări.
3.4. Analiza cheltuielilor
Tabel 3.2. Cheltuielile din Depertamentul rezervări
În funcție de previziunile vânzărilor se stabilesc obiectivele de producție având în vedere utilizarea optimă a capacității de producție. Volumul de producție programat corespunde cantității de produse de fabricat în perioada bugetată. El asigură determinarea activității standard (bugetată) exprimată, de regulă, într-o unitate fizică – ore manoperă sau ore utilaj – reprezentând în același timp și unitatea de lucru pentru repartizarea și imputarea costurilor indirecte.Abaterile de la costul standardf sunt egale cu zero ceea ce ănseamnă că departamentul Rezervări a realizat o previziune corectă privind cantitățile necesare pentru realizarea programului în luna martie 2014.
CAPITOLUL IV. POSIBILITĂȚI DE PERFECȚIONARE A CONTABILITĂȚII DE GESTIUNE PRIN INFORMATIZAREA ACESTEIA
4.1. Delimitarea conceptuală privind informatizarea sistemului informațional contabil
Sistemul informațional – este un ansamblu de fluxuri și circuite informaționale care asigură conexiunea informațională dintre sistemul decizional (de conducere) și sistemul operațional (condus).
Sistemul informațional asigură, în vederea funcționării normale a unei întreprinderi, realizarea următoarelor activități:
• culegerea datelor privind starea sistemului întreprinderii și despre mediul său;
• transmiterea datelor la punctele de prelucrare prin canalele informaționale;
• prelucrarea datelor în vederea obținerii informațiilor necesare în procesul decizional;
• adoptarea deciziilor și transmiterea lor la organele de execuție;
• asigurarea controlului și urmărirea înfăptuirii deciziilor.
Corelația sistem de conducere – sistem informațional – sistem condus se prezintă sugestiv prinfigura de mai jos:
Fifura nr. 4.1. Corelația sistem de conducere – sistem informațional – sistem condus
Sistemul informațional al unui organism economic se descompune într-o serie de subsisteme corespunzătoare funcțiilor și structurii interne a acestuia:
• subsistemul financiar – contabil;
• subsistemul mărfuri;
• subsistemul producție;
• subsistemul resurse umane.
Funcționând într-un sistem integrat, pe parcursul activității pot fi identificate o serie de circuite informaționale care sunt strâns legate de procesele tehnologice care au loc, astfel:
•aprovizionările de materii prime și materiale de la furnizori;
•producția de pachete turistice
•realizarea programelor;
•comercializarea și distribuția produselor obținute.
Sistemul informatic contabil integrat ocupă o poziție centrală în cadrul sistemului informatic al unității economice prin faptul că oferă informațiile tuturor structurilor funcționale și urmărește sistematic realizarea programului de dezvoltare economico- socială a unității economice.
Obiectivele sistemului informatic presupune abordarea și rezolvarea informatică a unor probleme cu caracter sintetic și analitic, într-o manieră sistemică, pentru asigurarea scopurilor propuse. Aceste obiective sunt diferențiate în funcție de nivelele micro- și macroeconomice având caracteristici generale și specifice, subordonate cadrului legislativ normativ, dotării cu tehnică de calcul și cerințelor dezvoltării economice, imediate și de perspectivă, a unității beneficiare. Obiectivele sistemului informatic pot fi generale sau specifice. Obiectivele generale ale unui sistem informatic vizează problemele cu caracter global ale managementului întreprinderii și structurale specifice compartimentelor funcționale, în scopul realizării atributelor conducerii și ale funcțiilor unității economice. În raport de aceste aspecte, obiectivele generale pot fi de conducere (manageriale) sau funcționale.
Obiectivele de conducere urmăresc aspecte globale de conducere ale unitații economice și au în vedere următoarele probleme:
• rentabilizarea permanentă a activității economice,
• realizarea globală și structurală a indicatorilor economico-financiari, calculul și planificarea rezultatelor, planificarea financiară a investițiilor, previzionarea activelor circulante și a surselor de finanțare, previzionarea activității de trezorerie;
• utilizarea bugetului general al unității economice,
• perfecționarea activității de management în vederea asigurării unui optim global la nivelul întregii activități economice,
• fundamentarea deciziilor de conducere tactică, strategică și operativă pe baza informațiilor obținute ca urmare a prelucrării sistemului informațional,
• asigurarea unei coordonări a întregului sistem informatic decizional,
• utilizarea selectivă a unor informații de excepție pentru asigurarea unei gestiuni eficiente a patrimoniului net pe baza unor informații cu caracter programatic și analitic,
• degrevarea conducerii de procesele decizionale de rutină, formalizarea prin noul sistem a informației sintetice necesare derulării relațiilor informaționale cu mediul extern,
• furnizarea într-o formă adecvată, eficientă și ușoară a informațiilor globale necesare conducerii unității economice, sub forma unor indicatori globali, situații cu caracter sintetic, grafice, care trebuie să conțină date relevante, prin intermediul afișării la videoterminal,
• creșterea calității procesului decizional prin abordarea sistemică a activității unității economice și utilizarea modelării matematice, adaptate sistemelor electronice de calcul,
• extinderea principiului condicerii prin excepție și pe bază de obiective.
Obiectivele funcționale ale unui sistem informatic au în vedere informatizarea activităților în conformitate cu anumite funcții ale unității economice, desfășurată la nivelul compartimentelor funcționale, aceste funcții sunt:
• activitatea comercială, desfășurată în cadrul unor compartimente corespunzătoare, având în vedere elementele specifice fiecărei subactivități din punct de vedere informatic, care cuprinde:
• subactivitatea de aprovizionare tehnico-materială care propune rezolvarea următoarelor aspecte: fundamentarea necesarului și a comenzilor de aprovizionat, contractarea necesarului de aprovizionat, urmărirea derulări contractelor de aprovizionare,
• subactivitatea de desfacere a rezultatelor activității care presupune: primirea și centralizarea comenzilor de la clienți, livrarea către clienți a mărfurilor contractate, urmărirea ritmicității livrărilor în scopul onorării contractelor încheiate,
• subactivitatea de marketing care presupune: studiul caracteristicilor tehnico-economice, inclusiv a tehnicii de comercializare a produselor concurente, furnizate de alte societăți comerciale, studiul caracteristicilor specifice ale piețelor de desfacere în vederea realizării relațiilor valutar- financiare și de distribuție a produselor proprii, cooperarea cu alte societăți comerciale din țară și străinătate în vederea promovării produselor pe terțe piețe.
• activitatea financiar- contabilă desfășurată în cadrul compartimentelor specifice, presupune rezolvare din punct de vedere informatic a unor elemente specifice și anume: subactivitatea financiară, subactivitatea de contabilitate, subactivitatea de control financiar.
• activitatea de personal desfășurată în cadrul unor compartimente specifice, cu pondere dependentă direct de specificul activității regiei autonome sau societății comerciale, are în vedere rezolvarea sub aspect informatic a problemelor impuse de existența, mișcarea și școlarizarea personalului angajat, inclusiv aspectele salarizării.
Realizarea obiectivelor generale expuse mai sus impune trecerea de la aplicații informatice specializate în realizarea evidenței și gestiunii stocurilor de marfă, la un sistem informatic caracterizat prin integrarea tuturor activităților desfășurate, astfel încât acestea să diferențieze în mod automat toate operațiile contabile aferente unei perioade de gestiune a unității economice beneficiare.
Obiectivele specifice ale subsistemului contabil integrat au în vedere realizarea tuturor prelucrărilor într-un cadru unitar, care să conducă la creșterea gradului de prelucrare a informației din baza de date prin posibilitățile multiple de corelare și sintetizare a datelor, prelucrarea integrală a unor operații contabile specifice gestiunii stocurilor de marfă, inclusiv exploatarea concomitentă a tuturor aplicațiilor informatice componente ale acestui subsistem.
Deasemenea, aceste obiecte presupun existența unei baze de date contabile de tip distribuit, la care să poată avea acces diferențiat, în funcție de responsabilitățile aferente fiecărui compartiment funcțional, persoanele implicate în exploatarea acestei baze de date. În acest sens, baza de date contabilă va fi creată numai de utilizatorii autorizați, adică compartimentul financiar- contabil, pe baza unor documente de intrare adoptate acestui scop, urmată de prelucrarea multiplă și în funcție de cerințele specifice contabile și de posibilitățile editării integrale sau selective, la diferitele intervale de timp a tuturor situațiilor de ieșire cu caracter contabil.
4.2. Aspecte privind informatizarea contabilității de gestiune
4.2.1. Descrierea aplicației
Sistemul informatic cuprinde următoarele elemente:
• resursele de personal care cuprind:
∙ informaticieni (analiști, programatori, operatori etc.);
∙ utilizatori nespecialiști (persoanele care utilizează un sistem informatic).
• resursele materiale:
∙ calculatoare, imprimante etc.
• resursele logice:
∙ pachete de programe;
∙ procesoare de texte;
∙ programe de calcul tabelar etc.
• bazele de date:
∙ detalierea produselor, stocurilor;
∙ detalierea angajaților, clienților, tranzacțiilor etc.
În cadrul SC „Travis Tourism” Iașiresursele sistemului informațional constau în:
• resurse hardware compus din 4 servere DELL cu apartenență a 5 de stații de lucru de tip PC, AMD, INTEL,etc., răspândite teritorial în mai toate colțurile tării conectate într-o rețea privată. Deasemenea societatea dispune de oimprimantă rapidă situată la sediul societății și de 8 imprimante matriciale și cu jet de cerneală de tip OKI, EPSON, HP,etc., răspândite în teritoriu.
• resurse software constând în: Windows 2003 Server – pentru toate serverele, Windows 98, Window XP, etc., – soft-uri de sistem pentru toate stațiile de lucru, sistemul SAP – soft de aplicație existent în puntele de lucru stategice ale societății.
• resurse umane în domeniul informaticii: 6 informaticieni și programatori, 1 administrator de rețea și 5 operatori în sistem, având studii superioare de specialitate sau economice.
SC „Travis Tourism” Iașipentru contabilitate, producție și vânzări, pentru înregistrări contabile și de stocuri, pentru calculația costurilor de producție, analiza și întocmirea situațiilor financiare pe baza datelor din bilanțul societății și a celui consolidat de grup, a achiziționat în anul 2013 programul SAP, un program integrat (sistem în care există posibilitatea de logare cu mai mulți utilizatori din țară prin internet) ultraperformant, cu o „gândire nemțească” care răspunde cerințelor de informare (corectă și mai ales la timp).
Sistemul SAP a fost introdus în România în anul 1995 având inițial numai trei clienți, în prezent SAP-ul are peste 5.000 de utilizatori, peste 100 de clienți și o cotă de piață de 23,7 %.În lume, Sistemul SAP este considerat programul nr.1 având o cotație de 59 %.
Sistemul SAP este un sistem care oferă răspunsuri la întrebări de genul:
Legal – care este nivelul taxelor pe care trebuie să le platim în perioada curentă?
Risc și lichidități – Care este nivelul minim al lichidităților pentru un anumit grad de risc?
Analiză marketing (analiza profitabilității) – Care este cel mai profitabil produs al nostru?
Management – Cât de profitabil a fost departamentul rezervări?
Sistemul SAP s-a implementat în societatea „Travis Tourism” Iașipentru a putea primi răspunsuri de genul celor prezentate corecte și mai ales la timp.
Sistemul SAP permite accesul utilizatorilor aflați în toate punctele de lucru deschise în țară, operațiunile efectuându-se direct în sistem prin conexiune internet.
Sistemul SAP are în componență mai multe module din care societatea utilizează:
• modulul financiar contabil (FI);
• modulul gestiunea materialelor (MM);
• modulul de facturare (SD);
• modulul de planificare și urmărire a producției, calculația costurilor – controllig (CO).
Sistemul SAP este structurat organizatoric astfel:
• companie (societate din grup);
• nivel de evaluare;
• organizație de aprovizionare;
• organizație de vînzări;
• unitate logistică;
• loc de depozitare.
Sistemul SAP permite raportare complexă și flexibilă pe domenii de activitate.
4.2.2. Prezentarea intrărilor
Aplicația dorește să răspundă întrebărilor utilizatorilor cu privire la abaterile costului realizat de la costul standard. Aplicația este gândită ca facând parte dintr-un program contabil ce răspunde cerințelor unui sistem informațional contabil. Ea reprezintă unul din modulele programului alături de modulele cum ar fi stocuri, pesonal/salarizare, proiecte/centre de cost, producție, rapoarte etc.Informațiile deținute de fiecare modul contribuie la constituirea întregului sistem informatic contabil și implicit la sistemul informațional contabil.
În funcție de responsabilitățile utilizatorului acestui program, poate vizualiza anumite informații necesare desfășurării propriei activități cât și completarea, modificarea informațiilor necesare întreprinderii.
Informațiile deținute de fiecare modul contribuie la constituirea întregului sistem informatic contabil și implicit la sistemul informațional contabil.
Figura nr. 4.2.
Acest program permite calcularea costurilor aferente unei firme. Pentru început, se vor introduce rând pe rând costurile necesare calculului ulterior. Se începe prin a da click pe butonul pentru a introduce costurile materiilor prime în fereastra apărută.
Figura nr.4.3
După ce s-au introdus datele necesare, se va face click pe butonul OK, urmând ca datele să fie introduse în tabel. Codul folosit pentru această operație este următorul:
Private Sub Command1_Click()
Load Form2
Form2.Visible = True
Form2.Enabled = True
End Sub
Private Sub Command1_Click()
For k = 1 To Len(Text1.Text)
If Mid(Text1.Text, k, 1) = "," Then
Text1.Text = Left(Text1.Text, k – 1) + "." + Right(Text1.Text, Len(Text1.Text) – k)
End If
Next k
For k = 1 To Len(Text2.Text)
If Mid(Text2.Text, k, 1) = "," Then
Text2.Text = Left(Text2.Text, k – 1) + "." + Right(Text2.Text, Len(Text2.Text) – k)
End If
Next k
For k = 1 To Len(Text3.Text)
If Mid(Text3.Text, k, 1) = "," Then
Text3.Text = Left(Text3.Text, k – 1) + "." + Right(Text3.Text, Len(Text3.Text) – k)
End If
Next k
For k = 1 To Len(Text4.Text)
If Mid(Text4.Text, k, 1) = "," Then
Text4.Text = Left(Text4.Text, k – 1) + "." + Right(Text4.Text, Len(Text4.Text) – k)
End If
Next k
If Text1.Text = "" Or Text2.Text = "" Or Text3.Text = "" Or Text4.Text = "" Then
MsgBox "Nu ai introdus toate datele!", vbInformation, "Eroare!"
Else
Form1.T.TextMatrix(4, 2) = Text1.Text
Form1.T.TextMatrix(4, 3) = Text2.Text
Form1.T.TextMatrix(4, 4) = Text3.Text
Form1.T.TextMatrix(4, 5) = Text4.Text
End If
Form1.T.TextMatrix(4, 6) = Val(Form1.T.TextMatrix(4, 4)) – Val(Form1.T.TextMatrix(4, 2))
Form1.T.TextMatrix(4, 7) = Val(Form1.T.TextMatrix(4, 5)) – Val(Form1.T.TextMatrix(4, 3))
Form2.Visible = False
Form2.Enabled = False
Form1.SetFocus
Unload Form2
End Sub
În același mod se vor apăsa butoanele ,
Procedura și codul folosit fiind similar la fiecare din ele.
După ce toate aceste date au fost introduse, se va face click pe butonul , calculându-se astfel rândul cheltuielilor directe din tabel. Codul folosit este:
Private Sub Command8_Click()
For i = 1 To T.Rows – 1
For j = 1 To T.Cols – 1
For k = 1 To Len(T.TextMatrix(i, j))
If Mid(T.TextMatrix(i, j), k, 1) = "," Then
T.TextMatrix(i, j) = Left(T.TextMatrix(i, j), k – 1) + "." + Right(T.TextMatrix(i, j), Len(T.TextMatrix(i, j)) – k)
End If
Next k
Next j
Next i
T.TextMatrix(3, 2) = Val(T.TextMatrix(4, 2)) + Val(T.TextMatrix(5, 2)) + Val(T.TextMatrix(6, 2)) + Val(T.TextMatrix(7, 2)) + Val(T.TextMatrix(8, 2))
T.TextMatrix(3, 4) = Val(T.TextMatrix(4, 4)) + Val(T.TextMatrix(5, 4)) + Val(T.TextMatrix(6, 4)) + Val(T.TextMatrix(7, 4)) + Val(T.TextMatrix(8, 4))
T.TextMatrix(3, 6) = Val(T.TextMatrix(4, 6)) + Val(T.TextMatrix(5, 6)) + Val(T.TextMatrix(6, 6)) + Val(T.TextMatrix(7, 6)) + Val(T.TextMatrix(8, 6))
T.TextMatrix(3, 3) = Val(T.TextMatrix(3, 2)) * 4.031
T.TextMatrix(3, 5) = Val(T.TextMatrix(3, 4)) * 4414.9
T.TextMatrix(3, 7) = Val(T.TextMatrix(3, 5)) – Val(T.TextMatrix(3, 3))
End Sub
Pentru butonul , codul este următorul:
Private Sub Command9_Click()
For i = 1 To T.Rows – 1
For j = 1 To T.Cols – 1
For k = 1 To Len(T.TextMatrix(i, j))
If Mid(T.TextMatrix(i, j), k, 1) = "," Then
T.TextMatrix(i, j) = Left(T.TextMatrix(i, j), k – 1) + "." + Right(T.TextMatrix(i, j), Len(T.TextMatrix(i, j)) – k)
End If
Next k
Next j
Next i
T.TextMatrix(11, 2) = Val(T.TextMatrix(5, 2)) + Val(T.TextMatrix(6, 2)) + Val(T.TextMatrix(7, 2)) + Val(T.TextMatrix(8, 2)) + Val(T.TextMatrix(9, 2)) + Val(T.TextMatrix(10, 2))
T.TextMatrix(11, 4) = Val(T.TextMatrix(5, 4)) + Val(T.TextMatrix(6, 4)) + Val(T.TextMatrix(7, 4)) + Val(T.TextMatrix(8, 4)) + Val(T.TextMatrix(9, 4)) + Val(T.TextMatrix(10, 4))
T.TextMatrix(11, 6) = Val(T.TextMatrix(5, 6)) + Val(T.TextMatrix(6, 6)) + Val(T.TextMatrix(7, 6)) + Val(T.TextMatrix(8, 6)) + Val(T.TextMatrix(9, 6)) + Val(T.TextMatrix(10, 6))
T.TextMatrix(11, 3) = Val(T.TextMatrix(11, 2)) * 4.031
T.TextMatrix(11, 5) = Val(T.TextMatrix(11, 4)) * 4414.9
T.TextMatrix(11, 7) = Val(T.TextMatrix(11, 5)) – Val(T.TextMatrix(11, 3))
End Sub
Pentru butonul , codul este următorul:
Private Sub Command10_Click()
For i = 1 To T.Rows – 1
For j = 1 To T.Cols – 1
For k = 1 To Len(T.TextMatrix(i, j))
If Mid(T.TextMatrix(i, j), k, 1) = "," Then
T.TextMatrix(i, j) = Left(T.TextMatrix(i, j), k – 1) + "." + Right(T.TextMatrix(i, j), Len(T.TextMatrix(i, j)) – k)
End If
Next k
Next j
Next i
T.TextMatrix(2, 2) = Val(T.TextMatrix(3, 2)) + Val(T.TextMatrix(9, 2))
T.TextMatrix(2, 4) = Val(T.TextMatrix(3, 4)) + Val(T.TextMatrix(9, 4))
T.TextMatrix(2, 6) = Val(T.TextMatrix(3, 6)) + Val(T.TextMatrix(9, 6))
T.TextMatrix(2, 3) = Val(T.TextMatrix(2, 2)) * 4.031
T.TextMatrix(2, 5) = Val(T.TextMatrix(2, 4)) * 4414.9
T.TextMatrix(2, 7) = Val(T.TextMatrix(2, 5)) – Val(T.TextMatrix(2, 3))
End Sub
Pentru butonul , codul este:
Private Sub Command11_Click()
For i = 1 To T.Rows – 1
For j = 1 To T.Cols – 1
For k = 1 To Len(T.TextMatrix(i, j))
If Mid(T.TextMatrix(i, j), k, 1) = "," Then
T.TextMatrix(i, j) = Left(T.TextMatrix(i, j), k – 1) + "." + Right(T.TextMatrix(i, j), Len(T.TextMatrix(i, j)) – k)
End If
Next k
Next j
Next i
T.TextMatrix(1, 2) = Val(T.TextMatrix(2, 2)) + Val(T.TextMatrix(10, 2))
T.TextMatrix(1, 4) = Val(T.TextMatrix(2, 4)) + Val(T.TextMatrix(10, 4))
T.TextMatrix(1, 6) = Val(T.TextMatrix(2, 6)) + Val(T.TextMatrix(10, 6))
T.TextMatrix(1, 3) = Val(T.TextMatrix(1, 2)) * 4.031
T.TextMatrix(1, 5) = Val(T.TextMatrix(1, 4)) * 4414.9
T.TextMatrix(1, 7) = Val(T.TextMatrix(1, 5)) – Val(T.TextMatrix(1, 3))
End Sub
4.2.3. Prezentarea ieșirilor
Modulul financiar contabil – funcționalități financiare
1.1.sistem informațional financiar;
1.2.conturi de datorii – verificarea facturilor;
1.3.conturi de creanțe;
• managementul creditelor;
• managementul și prognozarea fluxului de numerar;
• bancă – conturi de bancă, plăți încasări, managementul conversiilor valutare;
• managementul acțiunilor, obligațiunilor și împrumuturilor;
• cartea mare, cartea mare-șah, fișe analitice pe conturi, balanțe analitice, balanță sintetică de verificare, bilanț, cont de profit și pierderi;
Modulul gestiunea materialelor – funcționalități gestiunea materialelor
• planificare necesar de materiale;
• procurare externă – aprovizionare;
• procurare internă – producție;
• verificare factură – primire factură, înregistrare factură →contabilitate financiară și de gestiune;
• gestiune stocuri – recepții materiale, consumuri materiale, transfer materiale pentru : întreținere și reparații, producție (evidența se ține la preț mediu ponderat – PNM), vânzări și distribuție;
• date de bază: materiale, loturi, furnizori, conturi CM, clienți.
Modulul de planificare și urmărire a producției, calculația costurilor
• funcționalitate comenzi de producție de tip controling – urmărirea costurilor directe și indirecte pe produsul finit;
• structură comandă de producție – planificare comandă de producție, consum pe comanda de producție, livrare bunuri, decontare comandă;
• analiză planificat/realizat – costuri consum planificat comparativ cu costuri consum efectiv, cantitate planificată produs finit comparativ cu cantitate livrată efectiv;
• decontare comenzi de producție.
Modulul de facturare – vânzări și distribuție
• vânzare En-Gross
• vânzare En-Detail
Pentru a închide aplicația, se face click pe butonul , subrutina folosită fiind următoarea:
Private Sub Command12_Click()
Unload Form2Unload Form3
Unload Form4Unload Form5
Unload Form6Unload Form7
Unload Form8Form1.Enabled = False
Form1.Visible = False
Unload Form1
End Sub
CONCLUZII
Contabilitatea de gestiunefurnizează toată informația contabilă care este cuantificată, prelucrată și transmisă pentru utilizarea internă de către management. Ea descrie circuitul patrimonial intern al întreprinderii, definit de activitățile consumatoare de resurse și producătoare de rezultate. Obiectivele principale ale contabilității de gestiune sunt:
calcularea analitică (pe feluri, purtători decosturi, locuri de activitate) a costurilor și rezultatelor, bugetarea internă a activității întreprinderii (pe locuri de activități);
controlul de gestiune sau managerial privind costurile prestabilite și abaterile de la aceste costuri.
Organizarea și funcționarea contabilității de gestiune se bazează pe concepte și principii pur interne al căror conținut este liber de standardizare, fiind definit în funcție de propriile convenții ale fiecărei întreprinderi (de exemplu, formula costului produselor vândute) și care se găsesc deci în afara oricărei normalizări (standardizări). În consecință, deși organizarea contabilității de gestiune este obligatorie, aceasta beneficiază de o libertate separată în ceea ce privește posibilitatea de adaptare de către fiecare întreprindere, în funcție de specificul activității și de nevoile de informare în vederea actului decizional. Costul este parte componentă a prețului. Fără o antecalculație și post calculație a costurilor de producție sau servcii nu se poat stabili prețurile de vanzare sau de facturare a prestațiilor. Informația produsă și gestionată de calculația costurilor se înscrie în secretul comercial de întreprindere și este destinată întreprinzătorului (managerului, administratorului), ca beneficiar intren, care în caltatea sa de manager, trebuie să soluționeze problemele de alocare și utilizare a resurselor înredințate din exterior de catre invetitor, pentru a construi performanța. Costurile au o importanță majoră în luarea deciziilor manageriale deoarece oferă informația necesară pentru a hotărâ dacă un produs sau altul este performant pe piață.
Calculația costurilor orientate spre control și decizie este una dintre componentele de baza ale mecanismului de conducere profitabilă a inteprinderii. Ca instrument informațional, calculația „produce” și oferă informația privind costurile și profitul , iar ca instrument de conducere reprezintă o tehnică de decizie privind maximinizarea rentabilității.În urma calculatiei, se obtine costul resursei utilizate, costul locului de activitate , costul activitatii sau a procesului, iar, in final , costul produsului si costul perioadei.
Pentru ca sistemul informațional al conducerii să dobândească atributele unui sistem de sprijinire decizional, managerii trebuie să dispună de informațiile pe care le doresc, chiar în momentul în care le sunt necesare, în forma dorită și în structura corespunzătoare. Un astfel de sistem are nevoie de o bază de modele de analiză și o sursă adecvată de date, în cele mai dese situații, depozite de date, exploatate printr-o interfață prietenoasă. Cunoașterea este bogăția de cea mai mare importanță pentru o întreprindere, iar crearea unei infrastructuri care să permită furnizarea cunoștințelor este mai mult decât necesară.
Ideea de mai sus poate fi pusă în practică cu condiția ca aceleași informații să poată fi folosite în mai multe scopuri, iar acesul la informații se face în mod automat, fără o recopiere manuală a datelor. În concepția multor autori, un sistem integrat este acela în care activitatea economică este considerată un tot unitar și în care informațiile de bază provenite de la sectoarele de activitate sunt prelucrate în toate modurile considerate utile și sunt utilizate apoi la toate nivelurile de conducere în vederea planificării, executării și efectuării controlului.
Obiectivul principal al creării unui sistem informatic integrat este acela de a crea un instrument versatil și puternic pentru echipa managerială, care poate să analizeze situația vânzărilor, situația activității la nivelul întregii firme și a fiecărui punct de lucru în parte, situația și rezultatele activității promoționale desfășurate.
Pentru a ajuta politica comercială a firmei, este necesar ca programul să permită: gestionarea prețurilor și a nivelului lor, structura produselor la un anumit număr de concurenți, rezultatele din rapoarte să fie prezentate nu numai în formă tabelară, ci și în formă grafică, organizarea și implementarea unui modul care s-ar putea numi „WEB-SITE” care să permită utilizatorilor vizualizarea unui set de rapoarte generate pe un server aflat la distanță.
Într-un mediu economic caracterizat prin preponderența serviciilor oferite organizatorilor, accesul la informație, acumularea de experiență și de expertize, constituie dimensiunile fundamentale ale competitivității. Un alt aspect important îl reprezintă instruirea utilizatorilor aplicațiilor informatice, deoarece succesul unei aplicații depinde în mare măsură de calitatea utilizatorilor. Astfel, funcție de tipul aplicației se pot oferi diferite forme de instruire privind: modul de utilizare al aplicației, conceptele de bază ale prelucrării automate a datelor, conceptele de bază privind sistemele informatice, cunoștințe despre sistemele de gestiune a bazelor de date și despre produsele software de calcul tabelar, managementul proiectelor și sistemelor, cunoștințe despre instalarea sistemelor. Sunt mai multe modalități de instruire a utilizatorilor, cum ar fi: folosirea experților proprii, instruirea asistată de calculator, componente HELP ale produsului software, lucrări practice, seminarii sau chiar autoinstruirea. Autoinstruirea se poate realiza atunci când utilizatorii au destul de multe cunoștințe privind softul pentru dezvoltarea de aplicații sau despre pachetele de aplicații, cunoștințe despre comunicațiile de date, modul de operare pe calculatoare și sistemele de operare folosite, cunoștințe privind tehnicile de lucru în mod grafic. Un alt factor de care depinde succsesul unei aplicații software îl reprezintă activitatea de asistare continuă a utilizatorilor de tehnică de calcul, numiți „utilizatori finali informatizați”, adică acei utilizatori a căror mediu de lucru îl reprezintă microcalculatoarele și cunoștințele lor în ceea ce privește tehnica de calcul. Cheltuielile de întreținere au o pondere însemnată în totalul costurilor totale generate de sistemele informaționale, prin angrenarea unei mare număr din personalul unității. Întreținerea sistemelor informaționale încep odată cu instalarea sistemului și se referă în egală măsură la echipamentele hardware, produsele software și procedurile economice utilizate pe timpul exploatării aplicațiilor din sisteme.
Piața produselor software de gestiune a stocurilor este foarte bogată, iar eficiența activității unei firme nu depinde de un singur om, priceperea managerului, ci este necesar un volum foarte mare de informații la momentul oportun. Este foarte important ca atunci când managerul optează pentru un program, să cunoască exact nenesitățile firmei, tipurile de informație de care are nevoie și dacă firma pe care o conduce este pregătită din punct de vedere tehnologic să utilizeze un program de gestiune integrată. Răspunsul la toate aceste cerințe îl are managerul, iar alegerea tipului și configurației aplicației de planificare a resurselor întreprinderii cade tot în sarcina sa.
BIBLIOGRAFIE
Aslău, T., Controlul de gestiune dincolo de aparențe, Editura Economică, București, 2001;
Budugan, D., Contabilitate și control de gestiune, Editura Sedcom Libris, Iași, 2002;
Budugan, D., Georgescu, I., Berheci, I., Bețianu, L., Contabilitate de gestiune, Editura CECCAR, București, 2007;
Capron, M., Contabilitatea în perspectivă, Editura Humanitas, București, 1994;
Caraiani, C., Dumitrana, M., (coordonatori), Contabilitate de gestiune și control de gestiune, Ediția a-II-a, Ed. Universitară, București 2008;
Ciobanu, I., Ciulu, R., Strategiile Competitive ale Firmei, Ed. Polirom, Iași, 2005;
Căpușneanu, S., Contabilitate de gestiune, studii aplicative și teste grilă, Editura Economică, București, 2006;
Georgescu, I., Berheci, I., Bețianu, L., Contabilitate de gestiune, Editura CECCAR, București, 2007;
Keiser, A.M., Comptabilité analitique et de gestion, Editions ESKA, Paris, 2010;
Ketz, E. J., Management accounting, Publishers, Toronto, 1991;
Lepădatu, G.V., Bazele contabilității de gestiune și calculația costurilor, Editura Universul Juridic, București, 2006;
Oprea, D., Premisele și consecințele informatizării contabilității, Ed. Graphix, Iași, 1995;
Pântea, Iacob Petru, Contabilitatea Românească armonizată cu Directivele Contabile Europene, Editura Intelcredo, București, 2003;
Popan, Maria, Contabilitate –manual, Editura Oscar Print, București, 2001;
Ristea, M., Noul sistem contabil al agenților economici din România, Editura CECCAR, București, 2003;
Sabău, C., (coordonator), Contabilitatea întreprinderilor de comerț, turism și servicii, Editura Eurostampa, Timișoara, 2001;
Sabău, C., Contabilitate de gestiune, Editura Eurostampa, Timișoara, 2004;
Sandu, M., Popescu, J., Marcu, N., Organizarea contabilității de gestiune în contextul legislației actuale, publicat în „Gestiunea și contabilitatea firmei”, Nr. 9/09. 2004;
Sălceanu, Alexandru, Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura UPG, București, 2007;
Tabără, N., Contabilitate și control de gestiune, studii și cercetări, Editura Tipo Moldova, Iași, 2004;
Teiușan, S.C., Documente utilizate de contabilitatea de gestiune, publicat în Tribuna Economică nr.14/5 aprilie, Alba Iulia, 2006;
Legislație
Codul Muncii – Legea nr. 53/2003
Legea nr. 82 din 24 decembrie 1991 a contabilității, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 48 din 14.01.2005.
Legea nr. 346/2003
Legea 571/2003 coroborată cu HG 44/2004 privind Codul fiscal, cu normele metodologice de aplicare, actualizat conform cu Ordonanța Guvernului nr. 30 din 31 august 2011;
Legea nr. 583/2004
OMFP nr. 1826 din 22.12.2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea și conducerea contabilității de gestiune, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I;
Ordinul emis de Ministerul Finanțelor Publice, 10 ianuarie 2005;
Monitorul Oficial, Partea I – nr.1228 din 21/12/2004 – nr. 1281 din 30/12/2004;
Revista „Tribuna Economică”
numărul 6/11 februarie 2004
numărul 11/17 martie 2004
numărul 12/24 martie 2004
numărul 52/29 decembrie 2004
BIBLIOGRAFIE
Aslău, T., Controlul de gestiune dincolo de aparențe, Editura Economică, București, 2001;
Budugan, D., Contabilitate și control de gestiune, Editura Sedcom Libris, Iași, 2002;
Budugan, D., Georgescu, I., Berheci, I., Bețianu, L., Contabilitate de gestiune, Editura CECCAR, București, 2007;
Capron, M., Contabilitatea în perspectivă, Editura Humanitas, București, 1994;
Caraiani, C., Dumitrana, M., (coordonatori), Contabilitate de gestiune și control de gestiune, Ediția a-II-a, Ed. Universitară, București 2008;
Ciobanu, I., Ciulu, R., Strategiile Competitive ale Firmei, Ed. Polirom, Iași, 2005;
Căpușneanu, S., Contabilitate de gestiune, studii aplicative și teste grilă, Editura Economică, București, 2006;
Georgescu, I., Berheci, I., Bețianu, L., Contabilitate de gestiune, Editura CECCAR, București, 2007;
Keiser, A.M., Comptabilité analitique et de gestion, Editions ESKA, Paris, 2010;
Ketz, E. J., Management accounting, Publishers, Toronto, 1991;
Lepădatu, G.V., Bazele contabilității de gestiune și calculația costurilor, Editura Universul Juridic, București, 2006;
Oprea, D., Premisele și consecințele informatizării contabilității, Ed. Graphix, Iași, 1995;
Pântea, Iacob Petru, Contabilitatea Românească armonizată cu Directivele Contabile Europene, Editura Intelcredo, București, 2003;
Popan, Maria, Contabilitate –manual, Editura Oscar Print, București, 2001;
Ristea, M., Noul sistem contabil al agenților economici din România, Editura CECCAR, București, 2003;
Sabău, C., (coordonator), Contabilitatea întreprinderilor de comerț, turism și servicii, Editura Eurostampa, Timișoara, 2001;
Sabău, C., Contabilitate de gestiune, Editura Eurostampa, Timișoara, 2004;
Sandu, M., Popescu, J., Marcu, N., Organizarea contabilității de gestiune în contextul legislației actuale, publicat în „Gestiunea și contabilitatea firmei”, Nr. 9/09. 2004;
Sălceanu, Alexandru, Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura UPG, București, 2007;
Tabără, N., Contabilitate și control de gestiune, studii și cercetări, Editura Tipo Moldova, Iași, 2004;
Teiușan, S.C., Documente utilizate de contabilitatea de gestiune, publicat în Tribuna Economică nr.14/5 aprilie, Alba Iulia, 2006;
Legislație
Codul Muncii – Legea nr. 53/2003
Legea nr. 82 din 24 decembrie 1991 a contabilității, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 48 din 14.01.2005.
Legea nr. 346/2003
Legea 571/2003 coroborată cu HG 44/2004 privind Codul fiscal, cu normele metodologice de aplicare, actualizat conform cu Ordonanța Guvernului nr. 30 din 31 august 2011;
Legea nr. 583/2004
OMFP nr. 1826 din 22.12.2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea și conducerea contabilității de gestiune, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I;
Ordinul emis de Ministerul Finanțelor Publice, 10 ianuarie 2005;
Monitorul Oficial, Partea I – nr.1228 din 21/12/2004 – nr. 1281 din 30/12/2004;
Revista „Tribuna Economică”
numărul 6/11 februarie 2004
numărul 11/17 martie 2004
numărul 12/24 martie 2004
numărul 52/29 decembrie 2004
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Organizarea Si Conducerea Contabilitatii de Gestiune (ID: 143759)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.