Organizarea Si Conducerea Contabilitatii Cheltuielilor
CAPITOLUL 1
FUNDAMENTELE ȘTIINȚIFICE ALE CONTABILITĂȚII
1.1. SCURT ISTORIC AL CONTABILITĂȚII
Apariția și evoluția contbilității, ca știință, în domeniu al practicii, sistem de informare sau limbaj de comunicare în lumea afacerilor, este strâns legată de dezvoltarea omenirii în general și de progresul economico – social în special.
Evoluția contabilității, a cunoscut o linie ascendentă. Trecând succesiv, de la simplu la complex, de la forme rudimentare la forme superioare delimitându – și astfel obiectul de studiu și metoda de cercetare față de celelalte științe ale omenirii.
Primele forme ale contabilității se confundă cu apariția colectivităților umane, cu începuturile activității economice, când schimbările și tranzacțiile au cunoscut o asemenea amploare încât nu mai puteau fii memorate, necesitând consemnarea lor prin crestături pe pereții grotelor, pe oase sau piei de animale, pe copaci, pe tăblițe de lut, pe papirus sau alți suporți materiali.
Tehnica contabilă a cunoscut evoluții continue, de la simple însemnări s-a trecut la contabilitatea memorială, apoi la contabilitatea în partidă simplă și apoi la cea în partidă dublă.
Contabilitatea în partidă dimplă se limita numai la înregistrarea raporturilor cu terțe persoane, cu referire la o anumită componentă de avere fără a avea un corespondent în alt element, care să arate originea sau proveniența. Astăzi contabilitatea în partidă simplă reflectă în principal încasările și plățile generate de tranzacțiile dintre agenții economici.
Contabilitatea în partidă dublă tratează simultan averea intreprinderii din două puncte de vedere :
al existenței reale, ca valori de intrebuințare (utilități) ;
al proprietății, provenienței, originii sau sursei (resurse) .
Aceasta se realizează prin participarea a doi actori :
contabilul care tine evidența creanțelor, datoriilor și rezultatelor actelor de
comerț ;
casierul care urmarește evoluția fluxurilor monetare (încasări și plăți).
În România apare în anul 1837, la Brașov, prima lucrare care tratează elementele
și principiile contabilității în partidă dublă, „Pravila Komerțială”, avându – l ca autor pe Emanoil Ion Nechifor. În anul 1873, apare la Iași, primul curs de contabilitate, intitulat „Curs de contabilitate în partidă dublă ”, autorul fiind Theodor Ștefănescu. Tot la Iași, în anul 1901, apare lucrarea profesorului Constantin Petrescu intitulată „Contabilitate și administrație” . Câțiva ani mai târziu, la Brașov, apare lucrarea profesorului I. C. Panțu „Știința conturilor sau contabilitatea în partidă dublă”, iar la Sibiu, lucrarea „Studii de contabilitate”, a profesorului I. Lepădatu. Aceste lucrări de contabilitate cu caracter științific, s – au constituit sub influența occidentală, respectiv din literatura franceză, italiană și germană.
Un aport deosebit la dezvoltarea științei contabile, prin lucrările publicate, au avut – o profesorii : Spiridon Iacobescu, Ștefan Dumitrescu, Al. Sorescu, C.G. Dumitrescu, V.M. Ioachim, Dumitru Voina, Ion Evian, etc.
În perioada socialistă, s – a utilizat un sistem contabil monist, bazat pe contabilitatea de trezorerie.
După anul 1990, reforma economică a impus și reforma sistemului de contabilitate. Primul pas făcut în acest sens, a fost adopatrea Legii contabilității nr 82/1991, care a pus bazele introducerii unui nou sistem de contabilitate specific economiei de piață, capabil să acopere paleta de tranzacții și evenimente generate de acest sistem economic. Astfel, începând cu anul 1994, s-a aplicat un nou sistem contabil pentru agenții economici, iar începând cu anul 1998, s-a introdus noul sistem contabil pentru societățile bancare. Din anul 1999, s-a introdus un nou sistem contabil, pentru societățile fără scop patrimonial. Toate aceste sisteme noi, sunt sisteme contabile dualiste, fiindu – le specifică contabilitatea de angajamente.
Rolul și importanța contabilității și a profesiei contabile, sunt recunoscute pe plan internațional, prin înființarea în anul 1973, a Comitetului pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (International Accounting Standards Committee – IASC), iar în anul 1977, a Federației Internaționale a Experților Contabili (International Federation of Accountans – IFAC).
În vederea armonizării contabilității din Romania cu Directiva a IV – a Uniunii Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate, în ultimii ani, pe langă Legea contabilității nr. 82/1991, modificată și republicată au adus schimbări semnificative dar și obiective noi privind contabilitatea mileniului trei două reglementări considerate adevărate standarde contabile naționale :
Ordinul Ministerului Finanțelor Publice (OMFP) nr.94/2001, prin care au fost
aprobate Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE și cu Standardele Internaționale de Contabilitate; obligatorii pentru întreprinderile care depășesc anumite limite ale cifrei de afaceri; total active și număr mediu de salariați;
Ordinul M.F.P.nr.306/2002 prin care s-au aprobat Reglementările contabile
simplificate armonizate cu directivele europene, aplicabile persoanelor juridice care indeplinesc cel puțin două dintre criteriile de mărime, prezentate anterior.
1.2. ASPECTE GENERALE PRIVIND CHELTUIELILE
Activitatea oricărei întreprinderi presupune consumuri, datorii și plăți care afectează nivelul performanțelor. Acestea sunt reprezentate în contabilitate prin noțiunea de cheltuieli.
Cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub forma de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor, ori creșteri ale datoriilor care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din retragerile / distribuite către acționari sau asociați.
Cheltuielile reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru:
– consumuri de stocuri, lucrări executate și servicii prestate de care beneficiază unitatea;
– cheltuieli cu personalul;
– constituirea de provizioane sau înregistrarea de amortizări;
– executarea unor obligații legale sau contractuale.
Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice ce pot rezulta sau nu ca urmare a desfășurării activității curente (de exploatare și financiare) a persoanei juridice. Ele nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli.
Înregistrarea cheltuielilor în contabilitatea unui agent economic presupune mai multe momente: angajarea, consumul, plata și imputarea.
a) angajarea are loc în momentul în care se contractează obligația bănească, generată de plăți sau consumuri de resurse; Exemplu – în cazul unei aprovizionări cu materiale de la furnizori angajarea cheltuielilor intervine în momentul în care s-a creat obligația bănească față de furnizori de a plăti stocurile primite de la aceștia;
b) consumul este specific utilizării efective a resurselor în scopul satisfacerii unor nevoi productive;Exemplu – utilizarea materialelor în procesul de producție în scopul obținerii de produse, lucrări și servicii;
c) plățile, constă în achitarea unei sume de bani ca echivalent în cadrul relațiilor comerciale; Exemplu – achitarea obligației față de furnizori pentru materialele aprovizionate de la aceștia reprezintă o plată ca echivalent; în schimb, plata impozitului pe profit reprezintă un transfer fără echivalent;
d) imputarea este momentul în care cheltuielile sunt decontate de regulă la sfârșitul perioadei de gestiune, stabilindu-se rezultatul activității desfășurate.
Complexitatea activităților, evenimentelor și tranzacțiilor ce determină evidențierea utilizări de resurse sau generare de fluxuri viitoare de numerar în contabilitate impune clasificarea cheltuielilor și veniturilor după mai multe criterii.
Dacă se are în vedere momentul angajării cheltuielile pot fi:
– cheltuieli constatate în momentul plății, care se înregistrează în corespondență cu conturile de trezorerie;
– cheltuieli angajate, dar cu plata ulterioară care se înregistrează în corespondență cu conturile de terți;
– cheltuieli contabile, calculate pentru a estima deprecierile definitive sau latente fără angajarea unei plăți, fiind reprezentate de amortizări și de provizioane.
Analiza de mai sus, cu privire la momentele ocazionării cheltuielilor, se regăsește și în contabilitatea financiară. Respectând principiul independenței exercițiilor, toate operațiile
care determină cheltuieli sunt înregistrate în momentul generării lor. În mod corespunzător se organizează o << contabilitate de angajamente >> sau << accrual accounting >>. Ea presupune individualizarea și reflectarea cheltuielilor în faza de angajare și consum.
În concordanță cu principiul rezultatului este necesar să se delimiteze momentul în care cheltuielile se consideră consumate, iar pe această bază imputarea costului atașat în vederea determinării rezultatului net. În acest sens s-a creat principiul recunoașterii cheltuielilor consumate în momentul utilizării resurselor.
Așa cum se arată în contabilitatea anglo – saxonă, cheltuielile se află într-o conexiune cu veniturile deja recunoscute, proces cunoscut sub denumirea de “matching”. Toate cheltuielile angajate în cursul exercițiului care nu se pot atașa veniturilor realizate sunt “activate” sau recunoscute ca active, fiind imobilizate, stocate sau repartizate asupra mai multor exerciții.
Generalizând, se poate aprecia că în contabilitatea financiară cheltuielile se grupează în:
cheltuieli curente;
cheltuieli înregistrate în avans;
cheltuieli de repartizat pe mai multe exerciții;
cheltuieli de plată.
Prima categorie, cheltuielile curente, cuprinde cheltuielile angajate și recunoscute de rezultatul exercițiului curent sau în curs.
Cheltuielile înregistrate în avans și cele de repartizat pe mai multe exerciții sunt, după caz, cheltuieli constatate sau angajate în exercițiul “N”, dar recunoscute de rezultatul exercițiului “N + 1” sau exercițiul “N + α”, (α = 1, …n).
În ceea ce privește cheltuielile de plată sunt consumurile constatate efectiv pentru care nu s-au primit până la închiderea exercițiului documentele de constatare (exemplu, drepturile cuvenite angajaților la închiderea exercițiului cu titlu de concedii de plătit, impozite și taxe datorate, dobânzi datorate).
Conturile de cheltuieli au funcție contabilă de activ. Se debitează cu cheltuielile efectuate în cursul anului ca exercițiu financiar și se creditează la decontarea (repartizarea) cheltuielilor asupra rezultatelor.
1.3.CONCEPTUL ȘI CONȚINUTUL CHELTUIELILOR ENTITĂȚILOR
În teoria și practica contabilă mondială s – au conturat cel puțin două concepții
generale privind organizarea contabilitații cheltuielilor.
Aceste concepții s –au creat și dezvoltat în cadrul celor două sisteme generale de contabilitate și anume :
Sistemul de contabilitate cu un singur circuit (monist) ;
Sistemul de contabilitate în dublu circuit (dualist) .
Sistemul de contabilitate cu un singur circuit reflectă cheltuielile și veniturile pe baza
următoarei relații :
CP + R = Vp
Unde :
CP – reprezintă cheltuielile de producție ale perioadei ;
R – reprezintă rezultatul perioadei ;
Vp – reprezintă veniturile perioadei din vânzarea producției.
În această concepție sunt considerate cheltuielile numai consumurile de resurse pentru exploatare, fiind excluse cheltuielile financiare și cele excepționale .Justificând excluderii are la bază interdicția impusă unităților economice (de regulă în economiile centralizate ) de a organiza, desfășura și practica tranzacții financiare și de a nu se reorganiza și reprofila ăe baze economice, ci numai pe dispoziții administrative.
Sistemul de contabilitate în dublu circuit (specific țărilor cu economie de piață) prin cele două componente ale sale care reflectă diferențele cheltuielilor :
Contabilitatea de gestiune ;
Contabilitatea financiară.
Contabilitatea de gestiune : înregistrează cheltuielile pe destinații prin colectarea și
repartizarea lor pe obiect de activitate pentru calculul costului prodai multor exerciții.
Generalizând, se poate aprecia că în contabilitatea financiară cheltuielile se grupează în:
cheltuieli curente;
cheltuieli înregistrate în avans;
cheltuieli de repartizat pe mai multe exerciții;
cheltuieli de plată.
Prima categorie, cheltuielile curente, cuprinde cheltuielile angajate și recunoscute de rezultatul exercițiului curent sau în curs.
Cheltuielile înregistrate în avans și cele de repartizat pe mai multe exerciții sunt, după caz, cheltuieli constatate sau angajate în exercițiul “N”, dar recunoscute de rezultatul exercițiului “N + 1” sau exercițiul “N + α”, (α = 1, …n).
În ceea ce privește cheltuielile de plată sunt consumurile constatate efectiv pentru care nu s-au primit până la închiderea exercițiului documentele de constatare (exemplu, drepturile cuvenite angajaților la închiderea exercițiului cu titlu de concedii de plătit, impozite și taxe datorate, dobânzi datorate).
Conturile de cheltuieli au funcție contabilă de activ. Se debitează cu cheltuielile efectuate în cursul anului ca exercițiu financiar și se creditează la decontarea (repartizarea) cheltuielilor asupra rezultatelor.
1.3.CONCEPTUL ȘI CONȚINUTUL CHELTUIELILOR ENTITĂȚILOR
În teoria și practica contabilă mondială s – au conturat cel puțin două concepții
generale privind organizarea contabilitații cheltuielilor.
Aceste concepții s –au creat și dezvoltat în cadrul celor două sisteme generale de contabilitate și anume :
Sistemul de contabilitate cu un singur circuit (monist) ;
Sistemul de contabilitate în dublu circuit (dualist) .
Sistemul de contabilitate cu un singur circuit reflectă cheltuielile și veniturile pe baza
următoarei relații :
CP + R = Vp
Unde :
CP – reprezintă cheltuielile de producție ale perioadei ;
R – reprezintă rezultatul perioadei ;
Vp – reprezintă veniturile perioadei din vânzarea producției.
În această concepție sunt considerate cheltuielile numai consumurile de resurse pentru exploatare, fiind excluse cheltuielile financiare și cele excepționale .Justificând excluderii are la bază interdicția impusă unităților economice (de regulă în economiile centralizate ) de a organiza, desfășura și practica tranzacții financiare și de a nu se reorganiza și reprofila ăe baze economice, ci numai pe dispoziții administrative.
Sistemul de contabilitate în dublu circuit (specific țărilor cu economie de piață) prin cele două componente ale sale care reflectă diferențele cheltuielilor :
Contabilitatea de gestiune ;
Contabilitatea financiară.
Contabilitatea de gestiune : înregistrează cheltuielile pe destinații prin colectarea și
repartizarea lor pe obiect de activitate pentru calculul costului produselor, serviciilor, activitățiilor și funcțiilor.
Așadar în actualul sistem de contabilitate „cheltuiala” face parte din obiectul contabilității financiare, iar „costul” și calculul acestuia reprezintă obiectul contabilității interne de gestiune.
În condițiile în care consumurile de resurse sunt evaluate și măsurate în unitățile monetare, ele primesc expresia genetică de cheltuială. Reglementările contabile europene definesc cheltuielile ca reprezentând consumuri / utilizări de bogație care antrenează o diminuare a situației nete a patrimoniului.
În „Cadrul general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare”elaborate de Comitetul pentru Standardele Internaționale de Contabilitate (IASC) se definesc cheltuielile ca reprezentând descreșteri de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune, sub forma diminuărilor de active sau creșteri de datorii, care au ca rezultat, diminuarea capitalurilor proprii, sub alte forme decât retragerile / distribuirile de capital .
În situațiile financiare anuale sunt reprezentate trei categorii de cheltuieli :
De natura imobilizărilor necorporale (cheltuieli de constituire, cheltuieli de dezvoltare);
Cheltuieli înregistrate în avans ;
Cheltuieli curente.
Cheltuielile de constituire și cheltuielile de dezvoltare (categorii de imobilizări
necorporale) sunt recunoscute în bilanț deoarece reprezintă echivalentul consumurilor de resurse efectuate în scopul constituirii intreprinderii, respective pentru activitatea de dezvoltare, care vor genera beneficii viitoare, pe o perioadă nedeterminată.
Cheltuielile înregistrate în avans sunt recunoscute ca elemente constitutive ale activului bilanțier, deoarece anticipează consumuri de resurse pentru o perioadă viitoare determinate.În momentul recunaoșterii, cheltuielile în avans pot fi definite doar în sens financiar de „dare de bani”, de plată efectuată pentru un scop, ce se concretizează în viitor.Conectarea acestor cheltuieli la venituri se va realiza, pe măsura ajungerii lor la scadență și deci, pe măsură ce activitatea care le – a determinat, începe să genereze venituri.
Categoriile de cheltuieli, reprezentate în bilanț, corespund deci definiției unui activ, în viziunea IASC : „o resursă controlată(și nu neapărat posedată)de o întreprindere, ca rezultat al unui eveniment trecut, resursa de la care se așteaptă beneficii viitoare ”. De regulă, avantajele economice sunt asociate fluxurilor viitoare de numerar.Desigur, calificarea drep activ fiind condiționată de capacitatea de a „degaja” beneficii viitoare include însă și riscul de a pierde aceste beneficii, prin riscurile atașate activelor respective.
Cheltuielile curente sunt recunoscute în contul de profit și peirdere al exercițiului, ele reprezentând consumuri de resurse, exprimate valoric – pe feluri de resurse consumate (materii prime, materiale consumabile, energie, combustibil, salarii, amortizări etc.) și grupate pe categoriile de activități consacrate, generatoare, la randul lor de venituri (expolatare, financiare, extraordinare).Pentru activitatea de exploatare, nu toate cheltuielile sunt implicate în determinarea rezultatului de exploatare al perioadei, ci numai cele care corespund valorificării definitive.
Contabilitatea de gestiune nu se mulțumește să preia neschimbat volumul cheltuielilor din contabilitatea financiară.Situațiile financiare anuale sunt stabilite respectând reglemntările legale și fiscale, aplicând principii și convenții contabile, dintre care unele se pot releva ca nepertinente pentru contabilitatea de gestiune.
Cheltuielile din contabilitatea financiară suferă „retratări” înaintea integrării lor în costuri având ca obiect fie eliminarea anumitor cheltuieli sau substituirea unora dintre ele, fie crearea altora.
Se pot distinge următoarele categorii de cheltuieli :
A.Cheltuieli neîncorporabile : reprezintă cheltuielile înregistrate în conturile clasei 6
din contabilitatea financiară, dar care sunt eliminate de contabilitatea de gestiune din calculul costurilor pentru că nu corespund cu adevărat condițiilor normale de funcționare și de realizare a obiectului de activitate al întreprinderii, nu relevă și nu au un raport direct cu exploatarea .
Dintre cheltuielile, în general excluse din calculul costurilor fac parte următoarele :
Chltuielile care rezultă din activitatea curentă , de exploatare a intreprinderii, dar sunt
deosebite, ca urmare a volumului sau frecvenței lor (despăgubiri, amenzi și penalități, donații și subvenții acordate) ;
Cheltuieli car, deși relevă exploatarea normală și curentă a întreprinderii nu
prezintă un caracter obișnuit și trebuie considerate un risc ;
Cheltuielile care nu relevă exploatarea normală și curetnă a întreprinderii
(amortizarea cheltuielilor de constituire) ;
Cheltuielile extraordinare rezultate din evenimente sau tranzacții ce sunt clar diferite
de activitățile obișnuite, nu au un caracter regulat sau frecvent ;
Cheltuielile orivind operațiunile financiare din creanțe legate de participații, privind
investițiile financiare cedate, cheltuieli cu dobânzile când nu îndeplinesc condițiile de capitalizare etc.;
Cheltuielile cu impozitul pe profit care ,în realitate reprezintă o prelevare de profit
către bugetul statului.
Mai pot constitui cheltuieli neîncorporabile, următoarele :
Cheltuielile cu mărfurile : în situația în care întreprinderea nu poate asocia și alte
categorii de cheltuieli unei finalități independente;
Cheltuielile de exploatare : după natura lor, care vor fi „externalizate”, conform
operațiile realizate pe bază de contracte de asociere în participație.
B. Cheltuielile încorporabile : reprezintă cheltuielile înregistrate în contabilitatea financiară și încorporate în costuri.În funcție de nivelul lor de încorporare se disting :
B1. Cheltuieli integral încorporabile : care se include în costuri cu o sumă identică celei înregistrate în contabilitatea financiară.Este vorba de exploatare având un caracter normal în raport cu activitatea întreprinderii.
Mai pot fi considerate cheltuieli încorporabile, cheltuielile cu dobânzile în măsură în care sunt direct atribuibile achiziției, construcției sau producției unui activ pe termen lung, adică a unui activ care solicită în mod necesar, o perioadă substanțială de timp pentru a fi gata în vederea utilizării sau pentru vânzare.Această delimitare necesită exercitarea raționamentului profesional, în conformitate cu tratamentul contabil alternativ al IAS 23 „Costul îndatorării”.
Același raționament profesional este necesar pentru determinarea cheltuielilor cu diferențele de curs valutar care pot fi „capitalizate” și deci încorporabile în costuri, pentru stocurile achiziționate în valută.
B2. Cheltuieli calculate : sunt cheltuielile încorporate în costuri pentru un total diferit de cel care figurează în contabilitatea financiară.Totalul lor este „calculat”după criterii mai apropiate și adaptate nevoilor de analiză și control a gestiunii.
Există trei tipuri de cheltuieli calculate :
B2.1. Cheltuieli de folosință : sunt cheltuielile care se substituie cheltuielilor cu amortizarea din contabilitatea financiară.
Pentru a evita criteriile pur convenționale care servesc calculului amortizării în contabilitatea financiară, se pot determina pentru includerea în costuri, „cheltuielile de folosință” care diferă de amortizarea prin următoarele elemente :
Valoarea amortizabilă a unei imobilizări trebuie să fie valoarea justă (valoarea de
piață) determinată de evaluatori autorizați și nu valoarea sa de origine (costul istoric) aceasta pentru a ține cont de costul real de înlocuire a imobilizării.
Durata de amortizare trebuie să fie o durată probabilă de utilizare, ce poate fi diferită
de durata admisă, prin reglementările legale pentru amortizare (este o durată de viață utilă ce reprezintă perioada pe parcursul căreia se estimează ca întreprinderea să utilizeze activul supus amortizării).
Cheltuiala de folosință se încorporează în costuri pe toată perioada de utilizare a
imobilizării, chiar dacă ea este complet amortizată din punct de vedere contabil.
Din aceste considerente, cheltuiala de folosință este luată în calculul costurilor ca o cheltuială încorporabilă și ea creează diferențele de încorporare pozitive sau negative față de nivelul amortizării înregistrate în contabilitatea financiară.
Diferențele de încorporare = Cheltuiala de folosință – Cheltuiala cu amortizarea
B2.2. Cheltuieli preliminate : sunt cheltuielile încorporate în costuri, ce se substituie
provizioanelor înregistrate în contabilitatea financiară, constituite pentru reparații capitale și provizioane pentru garanții acordate clienților pentru produsele vândute.
Contabilitatea de gestiune reține cheltuielile preliminate, „etalate” în costuri făcând să apară diferențele de încorporare, în plus sau în minus, față de nivelul provizioanelor înregistrate în contabilitatea financiară.
Diferența de încorporare = Cheltuiala medie preliminată – Provizionul constituit
B2.3.Cheltuieli anticipate (abonate)
„Abonamentul” cheltuielilor permite integrarea în costuri a cheltuielilor din contabilitatea financiară, după o periodicitate diferită de cea a apariției și contabilizării lor.Cum perioada de calcul a costurilor este de regulă luna, iar cheltuielile efectuate deja, în sens financiar (de „plăți”), au fost înregistrate în contabilitatea financiară ca și cheltuieli constatate în avans (ex. semestrial ,anual) vor fi incluse lunar în costuri, în mod ețalonat, pe toată perioada la care se referă (ex. plăți anticipate a chiriilor, a primelor de asigurare, a taxelor pentru mijloacele de transport, impozit pe clădiri etc.).
Dacă în contabilitatea de gestiune se estimează o cheltuială medie lunară, pentru a fi încorporată în costuri, se va determina diferența de încorporare (în plus sau în minus) dintre cheltuiala medie estimată și cota efectivă de cheltuieli anticipate, devenită lunar scadentă.
Diferența de încorporare =Cheltuiala anticipată medie estimată – Cheltuiala anticipată scadentă
C. Cheltuielile supletive : reprezină cheltuielile încorporate în costuri deși ele nu
figurează în contabilitatea financiară din rațiuni juridice sau fiscale.
Creând aceste cheltuieli, contabilitatea de gestiune permite calculul costurilor comparabile între întreprinderi concurente de formă juridică și mod de finanțare diferite.
Pot fi reținute ca și cheltuieli supletive următoarele :
Renumerația convențională a capitalurilor proprii : renumerația capitalurilor
necesare finanțării activității de exploatare curentă poate fi luată în considerare la calculul costurilor, oricare ar fi natura lor : capitaluri proprii sau împrumutate.
Renumerarea întreprinzătorului individual ; permite compararea realistă a două
întreprinderi, în care personalul de conducere este salariat și a cărui renumerare este o cheltuială contabilizată și a întreprinderilor individuale sau a întreprinzătorilor individuali, ce realizează același gen de activitate dar ei, ca administratori, nu sunt renumerați prin salarii, ci cu o parte din rezultate .
Deci, cheltuielile supletive corespund consumurilor de resurse pentru care, contabilitatea financiară nu le recunoaște statutul de cheltuieli și care, totuși, reprezintă renumerarea factorilor, ce concură la buna functionare a întreprinderii.
Aceste „retratări” ale cheltuielilor reprezintă o etapă indispensabilă pentru obținerea unor costuri ,care să fie expresia economică a condițiilor normale de exploatare a întreprinderii.
Contabilitatea financiară evidențiază cheltuielile după natura lor din momentul angajării, înscriindu – se în relația :
Si + Ct + R = Vt + Sf
Unde :
Si = reprezintă stocuri la începutul perioadei ;
Ct = reprezintă cheltuieli totale ale perioadei ;
R = reprezintă rezultatul perioadei ;
Vt = reprezintă veniturile totale ale perioadei ;
Sf = reprezintă stocurile la sfârșitul perioadei ;
Toate operațiile care determină cheltuieli sunt înregistrate în momentul generării lor.
Clasa 6 „Cheltuielile” cuprinde elemente de activ în devenire sau repartizabile asupra
situației nete, e aceea conturile utilizate pentru evidenta lor au funcție contabilă de activ.
Se debitează cu cheltuielile efectuate în cursul perioadei contabile.
6XX Conturi de cheltuieli (clasa 6) = %
(601 „Cheltuieli cu mat.pr.”) 1XX Conturi de capitaluri
(602 „Cheltuieli cu mat.cons.) 2XX Conturi de imobilizări
… 3XX Conturi de stocuri
4XX Conturi de terți
5XX Conturi de trezorerie
Se creditează la sfârșitul perioadei contabile cu ocazia decontării sau repartizării cheltuielilor asupra rezultatului perioadei.
121 „Profit și pierdere” = 6XX Conturi de cheltuieli
În urma acestei operațiuni conturile de cheltuieli se închid.
Nu prezintă sold.
CAPITOLUL 2
ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII CHELTUIELILOR
2.1. ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII FINANCIARE A CHELTUIELILOR
Contabilitatea financiară are ca obiect înregistrarea tuturor operațiilor și tranzacțiilor care afectează patrimoniul agenților economici, măsurarea variațiilor la care acesta este supus, calcularea și explicarea rezultatelor financiare, întocmirea situației financiare de sinteză, documente care trebuie să asigure mediului exterior imaginea fidelă și retrospectivă a situației întreprinderii.
Reflectând relațiile de schimb ale întreprinderii cu mediul exterior, contabilitatea financiară trebuie organizată pe bază de norme unitare pentru a asigura informațiile necesare tuturor utilizatorilor cum sunt clienții, furnizorii, asociații, băncile, statul, și să permită comparabilitatea indicatorilor gestiunii economico-financiare între diferite unități.
Pentru relația cu statul contabilitatea financiară costituie suportul pe baza căruia se evaluează și se stabilesc obligațiile financiare și sarcinile sociale.
Contabilitatea financiară se caracterizează prin:
este organizată pe bază de norme unitare și obligatorii pentru toate unitățile patrimoniale având la bază planul general de conturi ;
evidențiază patrimoniul unităților și rezultatele financiare, urmărind în final stabilirea conturilor anuale necesare întocmirii documentelor de sinteză ;
prezintă patrimoniul pe structuri globale.
Fiind o structură importantă a contabilității de ansamblu a întreprinderii, are anumite limite:
asigură compararea în timp și spațiu a rezultatului global al unei unități față de
alta
nu permite evidențierea contribuției fiecărui sector, produs, lucrare, serviciu
Aceste limite sunt suplinite de cel de-al doilea circuit al contabilității: contabilitatea de gestiune.
Funcțiile principale:
a) de înregistrare completă a tranzacțiilor întreprinderii în scopul determinării periodice a situației patrimoniale și a rezultatului global;
b) de comunicare externă în relațiile cu terții, instituții publice și diverși utilizatori de informații;
c) de instrument de gestiune;
d) de informare sau de furnizare a informațiilor necesare realizării de analize economico-financiare precum și sinteze macro-economice.
Principalele obiective ale organizării contabilității cheltuielilor sunt :
Fundamentarea cheltuielilor în bugetul de venituri și cheltuieli pe baza informațiilor
din exercițiul anterior și a obiectivelor perioadei viitoare;
Delimitarea riguroasă a cheltuielilor în timp, pentru a separa strict cheltuielile care
aparțin exercițiului curent ;
Încadrarea cheltuielilor, după natura lor economică, pe grupe de cheltuieli și activități
pentru a asigur comparabilitatea acestor cu veniturile obținute și stabilirea rezultatului financiar pe stuctura activităților care le –au generat.
Pentru atingerea acestor obiective, în organizarea contabilității cheltuielilor trebuie să aibă în vedere următorii factori :
Criteriile unitare de structurarea și clasificare a cheltuielilor adoptate de
„Regulamentul pentru aplicarea legii contabilității ” și „Planul general de conturi” ;
Natura cheltuielilor, corespunzătoare specificului activității unității patrimoniale ;
Regimul juridic și financiar al impozitelor și taxelor care afectează cheltuielile ;
Corelația cheltuielilor și veniturilor cu contabilitatea de gestiune în cadrul cărei se
calculează costurile și rentabilizarea pe fiecare produs, lucrare sau serviciu ;
Metoda de inventar adoptată în contabilizarea stocurilor (inventar permanent sau
intermitent).
2.2. ORGANIZAREA DOCUMENTAȚIEI PRIMARE
Documentele primare necesare pentru înregistrarea cheltuielilor sunt corespunzătoare naturii sau felului de cheltuieli.În ele se consemnează consumul de factori de producție (materiale, salarii, consum de imobilizări ) sau modalitatea de plată a obligației față de terți.
Contabilitatea financiară se organizează la nivelul unităților patrimoniale – regii autonome, companii naționale, societăți agricole, asociații cooperative, asociații de asigurări și reasigurări.
Contabilitatea financiară se organizează la sucursale și alte unități fără persoană juridică cu sediul în străinătate dar care aparțin persoanelor juridice din România.
Contabilitatea financiară trebuie organizată și de către persoanele fizice care au calitatea de comerciant, prestează activități independente sau execută în mod obișnuit activități economice.
Normele juridice care reglementează organizarea contabilității agenților economici:
● legea contabilității 82/1991 republicată
● reglementările de aplicare a legii contabilității (ordinul 306)
● ordinul 94/2001
● standardele internaționale de contabilitate eliberate de Comitetul Internațional de Contabilitate.
Contabilitatea se ține în limba română și în moneda națională.
Contabilitatea operațiunilor efectuate în valută se ține atât în moneda națională, cât și în valută.
Pentru necesități proprii de informare, persoanele juridice pot opta pentru întocmirea situației financiare pentru o monedă stabilă.
Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului sau altei persoane juridice.
Modul de organizare a contabilității presupune stabilirea și utilizarea anumitor mijloace ca: documentele justificative, planul de conturi, registrele contabile, forma de contabilitate.
a) Documentele justificative
Potrivit prevederilor legale privind întocmirea și utilizarea formularelor comune sau cu regim special utilizate în activitatea financiar-contabilă, orice acțiune economică efectuată se consemnează într-un document care stă la baza înregistrării în contabilitate, dobândind calitatea de document justificativ.
Documentele justificative se păstrează timp de 10 ani în arhivă, cu excepția statelor de salarii care se păstrează 50 de ani. Registrele de contabilitate și documentele justificative se păstrează în arhivă în forma lor originală, grupate în funcție de natura operațiunilor și în ordine cronologică în cadrul exercițiului financiar la care acestea se referă. Arhivarea documentelor contabile trebuie să asigure păstrarea și consultarea documentelor în termenele prevăzute de lege. În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile, se vor lua măsuri de reconstituire a lor în termen de maxim 30 de zile de le constatare, ele purtând mențiunea „Reconstituit”.
b) Planul de conturi general este conceput pe sistemul zecimal și pentru organizarea contabilității în dublu circuit astfel:
– pentru circuitul contabilității financiare se utilizează clasele de conturi de la 1 la 7 numite „Conturi de bilanț”, prin care se înregistrează existența și mișcarea elementelor patrimoniale și se realizează întocmirea situației financiare de sinteză; și clasa 8 – „Conturi specifice”, prin care se înregistrează operațiuni extrapatrimoniale;
– pentru circuitul contabilității de gestiune se utilizează conturile din clasa 9 – „Conturi interne de gestiune”, cu ajutorul cărora se înregistrează decontările interne privind cheltuielile, producția, etc.
c) Registrele contabile obligatorii sunt:
registrul jurnal
registrul inventar
Cartea mare
Registrul jurnal reprezintă documentul obligatoriu de înregistrare cronologică a documentelor justificative servind ca probă în litigii și organelor fiscale. Este supus șnuruirii, parafării și înregistrării la organele fiscale teritoriale. Persoanele fizice autorizate și asociațiile familiale, în locul registrului jurnal, folosesc registrul jurnal de încasări și plăți.
Registrul inventar este documentul contabil obligatoriu de înregistrare anuală grupată a rezultatelor inventarierii patrimoniului, precum și a conținutului fiecărui post de bilanț pe baza datelor cuprinse în procesele verbale de inventariere și în bilanțul anual.
Cartea mare este registrul pentru evidența sistematică a operațiunilor economico-financiare și servește la stabilirea rulajelor lunare și a soldurilor pe fiecare cont sintetic și analitic.
Dintre documentele în care se consemnează cheltuielile unității patrimoniale prezentăm pe cele mai importante :
documente privind cheltuielile cu activele imobilizate :
situația de calcul și repartizare a amortizării ;
proces verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe de declanșare a unor bunuri materiale ;
facturi și situații de lucrări.
documente privind cheltuieli cu materii prime ,materiale și mărfuri :
bon de consum (colectiv) ;
fișă limitată de consum (colectivă) ;
lista zilnică de alimente ;
fișa de calcul a uzurii obiectelor de inventar ;
centralizatorul vânzărilor zilnice (mărfuri) ;
foaie de parcurs.
c) documente privind mijloace bănești și din decontări :
chitanță (pentru operații în valută) ;
chitanță fiscală ;
proces verbal de plăți ;
dispoziții de plată – încasare către casierie ;
deconturi de cheltuieli .
documente privind cheltuielile cu salariile și alte drepturi de personal :
stat de salarii ;
situații de calcul ,decontare și repartizare a contribuției la asigurările sociale și la constituirea fondului pentru plata ajutorului de șomaj ;
situații de calcul pentru constituirea fondurilor de cercetare a fondului de risc și accidente ;
decont de cheltuieli (pentru deplasări externe) ;
decont de cheltuieli valutare (transporturi internaționale).
2.3. ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII SINTETICE A CHELTUILILOR
Contabilitatea financiară a cheltuielilor este organizată având la bază concepția dualistă.În consecință, ea are ca obiect evaluarea și înregistrarea cheltuielilor și veniturilor în funcție de natura lor, iar în contabilitatea de gestiune, în raport de destinația (funcția) cheltuielilor.
Cheltuielile sunt grupate astfel :
a) cheltuieli de exploatare, cuprinzând acele consumuri și plăți efectuate pentru realizarea activității de bază a întreprinderii. Se împart în:
– cheltuieli privind consumurile de materii prime, materiale, obiecte de inventar, ambalaje, costul de achiziție al mărfurilor vândute, etc.;
– cheltuieli cu lucrările și serviciile prestate de terți: lucrări cu întreținerea și reparația utilajelor, locații de gestiune, chirii, studii de cercetare, cheltuieli de protocol, cheltuieli de poștă sau telecomunicații, servicii bancare, etc.;
– cheltuieli cu impozite, taxe și vărsăminte asimilate: cheltuieli cu impozitele pe clădiri, terenuri, taxa pentru folosirea mijloacelor de transport, etc.;
– cheltuieli cu personalul: cheltuieli cu salariile, asigurările sociale, șomaj, fondul de sănătate, etc.;
– cheltuieli reprezentând pierderi din creanțe, amenzi, penalități, donații și alte cheltuieli ce privesc activitatea de exploatare.
b) cheltuieli financiare, privesc activitatea financiară și se referă la:
– pierderi din vânzarea titlurilor de plasament;
– diferențe nefavorabile de curs valutar;
– cheltuieli cu dobânzile și sconturile;
– pierderi din creanțe legate de participații.
c) cheltuieli extraordinare, sunt reprezentate de evenimente și tranzacții clar diferite de activitățile obișnuite, neavând caracter regulat, frecvent cum sunt: calamitățile și alte evenimente similare.
Structuri distincte în cadrul cheltuielilor sunt:
– cheltuieli cu amortizările și provizioanele și ajustarea la inflație, care cuprind acele cheltuieli care se referă la deprecierea imobilizărilor sau a stocurilor și la cele rezultate din influența inflației;
– cheltuieli cu impozitul pe profit, sunt acele cheltuieli care se datorează statului la sfârșitul exercițiului, reprezentând o cotă parte din profitul brut al agenților economici care intră sub incidența impozitului pe profit. Această categorie de cheltuieli nu sunt deductibile fiscal.
2.4. CONTABILITATEA CHELTUILILOR DIN ACTIVITATEA DE EXPLOATARE
Desfășurarea oricărei activități tehnico – economice de producție, prestații sau comerciale, la nivelul regiilor autonome, companiilor / societăților comerciale și al oricăror astfel de agenți economici implică consumurile anumitor resurse primare (materii prime, materiale consumabile, mărfuri) și auxiliare, resurse salariale imobiliare și bănești, pe temieul cărora se realizează producția și se asigură circulația valorilor materiale în economie.
„Exploatarea” în accepțiunea sa cea mai generică, definește obiectul de activitate al fiecărui agent economic, iar realizarea lui înseamnă importante eforturi și angajamente materiale și bănești.
2.4.1. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR PRIVIND STOCURILE
În ansamblu cheltuielilor de exploatare ale oricărui agent economic ,ponderea cheltuielilor cu materiile prime și materialele în sfera producției și costul mărfurilor vândute în sfera circulației sunt dominante.
Înregistrarea în conturile de cheltuieli curente a valorilor materiale consumate diferă în funcție de :
metoda de contabilitate sintetică a stocurilor (metoda inventarului permanent ,metoda inventarului intermitent) ;
metoda de calcul a uzurii metodei de inventar .
Conturile folosite pentru refelctarea cheltuielilor de această natură respectiv conturile din grupa 60 „Cheltuieli privind stocurile”, sunt conturi de activ, care se debitează, în principiu, cu cheltuielile efective ale perioadei și se creditează la sfârșitul exercițiului (lunar) prin transferarea întregului rulaj debitor, în contul de calcul al rezultatului exercițiului 121 „Profit și pierderi”.
Se consideră materii prime acele sotimente destinate consumului productiv care constituie substanța produselor finite.
Cheltuielile cu materiile prime sunt formate din :
prețul de înregistrare al materiilor prime date în consum ;
prețul de înregistrare al materiilor prime constatate lipsă la inventariere;
diferențele de preț aferente materiilor prime date în consum sau constatate lipsă la inventariere.
Contabilitatea sintetică a cheltuielilor cu materiile prime se realizează cu ajutorul contului 601 „Cheltuieli cu materii prime” care :
după conținutul economic este un cont de cheltuieli de exploatare ;
după funcția contabilă este asimilată conturilor de activ ;
se debitează materiile prime date în consum sau constatate lipsă la inventariere ;
se creditează la sfârșitul perioadei prin trecerea cheltuielilor asupra rezultatului exercițiului ;
nu prezintă sold la finele periodei .
Operațiile privitoate la contul 601 „Cheltuieli cu materii prime” reflectate în contabilitatea sintetică se rezumă astfel :
Tabel nr. 1
601 „Cheltuieli cu materii prime”
Debit Credit
Exemplu: S.C. ABC realizează pe cont propriu un proiect de realizare a unui utilaj nou. Pentru acest proiect s-au consumat materii prime în valoare de 2000 RON, materiale consumabile în valoare de 1500 RON .
Înregistrarea cheltuililor efectuate pentru obținerea proiectului.
601 „Cheltuieli cu = 301 „ Materii prime” 2000 RON
materiile prime”
602 „Cheltuieli cu = 302„Materiale consumabile” 1500 RON
materialele consumabile”
Se consideră materiale consumabile acele materiale care se folosesc în procesul de producție alături de materiile prime care de regulă nu se regăsesc în substanța produsului finit.
Sunt formate din aceleași componente menționate la cheltuielile cu materii prime Contabilitatea sintetică a cheltuielilor consumabile se realizează cu ajutorul contului 602 „Cheltuieli cu materialele consumabile”.
Unitățile mari folosesc conturile de gradul II formate din detalierea contului 602 „Cheltuieli cu materialele consumabile” , și anume :
6021 „Cheltuieli cu materialele auxiliare”
6022 „Cheltuieli privind combustibilul”
6023 „Cheltuieli privind materialele pentru ambalat”
6024 „Cheltuieli privind piesele de schimb”
6025 „Cheltuieli privind semințele și materialele de plantat”
6028 „Cheltuieli privind alte materiale consumabile”.
Conturile 6021 – 6028 pot fi caracterizate astfel :
după conținutul economic sunt conturi de cheltuieli de exploatare ;
după funcția contabilă sunt asimilate conturilor de activ ;
se debitează cu materialele consumabile date în consum sau constatate lipsă la inventariere ;
se creditează la sfârșitul perioadelor prin trecerea cheltuililor asupra rezultatului exerciuțiului ;
nu prezintă sold la finele perioadei .
Operațiile privitoare la conturile 6021 – 6028 reflectate în contabilitatea sintetică se
rezumă astfel :
Tabel nr.2
6021 – 6028 „Cheltuieli cu materialele consumabile”
Debit Credit
Cheltuielile privind obiectele de inventar sunt reprezentate de uzura acestora, determinată de darea lor în folosință .
Uzura obiectelor de inventar se determină prin două modalități :
Integral, la darea în folosință, uzura lor înregistrându – se o singură dată la darea în exploatare a acestora asupra cheltuielilor la nivelul de înregistrare a obiectelor de inventar.
Eșalonat pe durata a cel mult trei exerciții financiare .În acest caz se utilizează scadențarul cheltuielilor, în care uzura lunară se determină prin raportarea prețului de înregistrare a obiectelor de inventar date în folosință la numărul de luni stabilite pentru eșalonarea în timp a includerii în cheltuieli a acestuia.
Contabilitatea sintetică a cheltuielilor privind obiectele de inventar se realizează cu
ajutorul contului 603 „Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar” care :
după conținutul economic este un cont de cheltuieli de exploatare ;
după funcția contabilă este asimilat conturilor de activ ;
se debitează cu uzura obiectelor de inventar inclusă pe cheltuieli ;
se creditează la sfârșitul perioadelor prin trecerea cheltuielilor asupra rezultatului exercițiului ;
nu prezintă sold la finele perioadei.
Operațiunile privitoare la contul 603 „Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar” reflectate în contabilitatea sintetică se rezumă astfel :
Tabel nr.3
603„Cheltuieli privind materialele de natura ob. de inventar”
Debit Credit
Exemplu:S.C ABC înregistrează în contabilitate materiale de natura obiectelor de inventar în valoare de 5000 RON
603 „Cheltuieli privind = 303„Materiale de natura obiectelor 5000 RON
materialele de natura de inventar”
obiectelor de inventar”
Materialele nestocate sunt acele materiale consumabile, nestocate de unitatea economică ,care nu trec printr – un cont de gestiune (de stocuri) și care se înregistrează pe măsura aprovizionării lor asupra cheltuielilor de exploatare (de exemplu imprimatele).
Contabilitatea sintetică a cheltuielilor privind materialele nestocate se realizează cu ajutorul contului 604 „Cheltuieli privind materialele nestocate” care :
după conținutul economic este un cont de cheltuieli de exploatare ;
după funcția contabilă este asimilat conturilor de activ ;
se debitează cu materialele nestocabile aprovizionate de la furnizor ;
se creditează la sfârșitul perioadelor prin trecerea cheltuielilor asupra rezultatului exercițiului ;
nu prezintă sold la sfârșitul perioadei.
Exemplu : S.C „Z” înregistrează în luna decembrie cheltuieli pentru achiziții imprimate de birou in valoare de 1000 RON.
% = 401 „Furnizori” 1190 RON
604„Cheltuieli privind 1000 RON
materialele nestocate”
4426 „TVA deductibilă” 190 RON
Consumurile de energie și apă indiferent de destinația lor ,pe măsura livrării acestora
de către furnizori se înregistrează ca o cheltuială de exploatare.
Contabilitatea sintetică a cheltuielilor privind energia și apa se realizează cu ajutorul contului 605 „Cheltuieli privind energia și apa” care :
după conținutul economic este un cont de cheltuieli de exploatare ;
după funcția contabilă este asimilat conturilor de activ ;
se debitează cu valoarea consumului de energie și apă ;
se creditează la sfârșitul perioadelor prin trecerea cheltuielilor asupra rezultatului exercițiului ;
nu prezintă sold la sfârșitul perioadei.
Operațiunile privitoare la contul 605 „Cheltuieli privind energia și apa” reflectate în contabilitatea sintetică se rezumă astfel :
Tabel nr.4
605 „Cheltuieli privind energia și apa”
Debit Credit
Exemplu : S.C. „Z” înregistrează în luna decembrie o factură de energie electrică de 2000 RON.
% = 401 „Furnizori” 2380 RON
605 „Cheltuieli privind 2000 RON
energia și apa”
4426 „TVA deductibilă” 380 RON
Sunt considerate cheltuieli cu animalele și păsările valoarea animalelor și păsărilor achiziționate din afara unității vandute sau constatate lipsă la inventariere.
Animalele și păsările vândute care provin din producția proprie, nu se trec asupra cheltuielilor, ele diminuând veniturile din producția stocată.
De asemenea, animalele și păsările care se vând ca mărfuri, rezultate, de regulă după sacrificare, se trec mai întâi asupra contului de mărfuri si apoi se vând ca atare.
Contabilitatea sintetică a cheltuielilor cu animale și păsările se realizează cu ajutorul contului 606 „Cheltuieli cu animalele și păsările”care :
după conținutul economic este un cont de cheltuieli de exploatare ;
după funcția contabilă este asimilat conturilor de activ ;
se debitează cu valoarea animalelor și păsărilor vândute sau constate lipsă de la inventariere ;
se creditează la sfârșitul perioadelor prin trecerea cheltuielilor asupra rezultatului exercițiului ;
nu prezintă sold la sfârșitul perioadei.
Asemenea cheltuieli apar numai la unitățile care vând mărfurile cu ridicata sau amănuntul.
Sunt formate din prețul de cumpărare al mărfurilor vândute sau constatate lipsă la inventariere.
Contabilitatea sintetică a cheltuielilor privind mărfurile se realizează cu ajutorul contului 607 „Cheluieli privind mărfurile” care :
după conținutul economic este un cont de cheltuieli de exploatare ;
după funcția contabilă este asimilat conturilor de activ ;
se debitează cu valoarea mărfurilor vândute sau constatate lipsă la inventariere ;
se creditează la sfârșitul perioadelor prin trecerea cheltuielilor asupra rezultatului exercițiului ;
nu prezintă sold la sfârșitul perioadei.
Operațiile privind la contul 607 „Cheluieli privind mărfurile” reflectate în contabilitatea sintetică se rezumă astfel :
Tabel nr.5
607 „Cheltuieli privind mărfurile”
Debit Credit
Exemplu : Un magazin se aprovizionează cu 40 Kg hârtie de ambalat la un preț de 140 u.m/ Kg.
607 „Cheltuieli privind = 371”Mărfuri” 180 RON
mărfurile”
Valoarea mărfurilor aflate la terți pentru care au fost emise documente de vânzare sau constatate lipsă la inventar :
607 „Cheltuieli privind mărfurile” = 357 „Mărfuri aflate la terți”
Fac parte din cheltuielile privind ambalajele :
ambalajele care circulă în sistemul de vânzare – cumpărare care se vând ori apar ca lipsuri la inventariere ;
ambalajele care circulă în sistem de restituire care nu se pot restitui furnizorilor .
Contabilitatea sintetică a cheltuielilor privind ambalajele se realizează cu ajutorul contului 608 „Cheltuieli privind ambalajele” care :
după conținutul economic este un cont de cheltuieli de exploatare ;
după funcția contabilă este asimilat conturilor de activ ;
se debitează cu ambalajele care circulă în sisitem de vânzare cumpărare ,ce se vând ori se constată lipsă la inventariere,precum și cu ambalajele care circulă în sistem de restituire ce nu sunt restituite furnizorilor ;
se creditează la sfârșitul perioadelor prin trecerea cheltuielilor asupra rezultatului exercițiului ;
nu prezintă sold la sfârșitul perioadei.
Operațiunile privitoare la contul 608 „Cheltuieli privind ambalajele” reflectate în contabilitatea sintetică se rezumă astfel :
Tabel nr.6
608 „Cheltuieli privind ambalajele ”
Debit Credit
Exemplu : S.C. „Z” restituie ambalaje în valoare de 210 RON fiind deteriorate din vina cumpărătorului.
608 „Cheltuieli privind = 409 „Furnizori debitori” 210 RON
ambalajele”
La sfârșitul lunii conturile de cheltuieli privind stocurile se închid prin contul 121 „Profit și pierdere”.
121 „Profit și pierdere” = 60x „Cheltuieli privind stocurile”
Nu prezintă sold.
2.4.2. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR CU LUCRĂRILE ȘI SERVICIILE EXECUTATE DE TERȚI
În structura serviciilor generale prestate de terți se cuprind acele lucrări și servicii care sunt nemijlocit ocazionate de desfășurarea activității de ansamblu a unui agent economic cum sunt : întrețineri și reparații, redevențe, locații de gestiune, chirii, prime de asigurare, studii și cercetări.
Asemenea cheltuielilor sunt reflectate în conturi sintetice de gradul I ce fac parte din grupa 61 „Cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți”.
Întreținerile și reparațiile efectuate de terți fac obiectul unei categorii aparte de cheltuieli a cărei contabilitate sintetică se realizează cu ajutorul contului 611 „Cheltuieli de întreținere și reparații” care :
după conținutul economic este un cont de cheltuieli de exploatare ;
după funcția contabilă este asimilat conturilor de activ ;
se debitează cu valoarea lucrărilor de întreținere și reparații executate de terți ;
se creditează la sfârșitul perioadelor prin trecerea cheltuielilor asupra rezultatului exercițiului ;
nu prezintă sold la sfârșitul perioadei.
Operațiile privitoare la contul 611 „Cheltuieli de întreținere și reparații” reflectate în contabilitatea sintetică se rezumă astfel :
Tabel nr.7
611 „Cheltuieli de întreținere și reparații”
Debit Credit
Exemplu : S.C. „Z” înregistrează următoarele cheltuieli cu întreținerea și reparațiile în valoare de 4250 RON efectuate de o firmă de specialitate.
% = 401 „Furnizori” 5057 RON
611„Cheltuieli cu întreținerea 4250 RON
și reparațiile”
4426 „TVA deductibilă” 807 RON
Redrvențele reprezintă obligațiile cu plata datorate de o unitate economică care a preluat în concesiune imobilizări pentru a le exploata în scopuri productive.
Locațiile de gestiune reprezintă o modalitate de prelucrare, pentru exploatare, de spații productive pe o perioadă limitată de timp, pe bază de contarcte de locație. Unitatea care a preluat spații productive în locații de gestiune, numită locatar, datorează unității care a predat activele respective, sub această formă, taxele lunare care se vor considera cheltuieli de exploatare.
Chiriile reprezintă obligațiile de plată datorate de o unitate economică pentru folosirea unor imobilizări ce sunt proprietatea altora și care sunt închiriate pe timp determinat pentru a putea fi exploatate în diferite scopuri.
Contabilitatea sintetică a acestor cheltuieli se realizează cu ajutorul contului 612 „Cheltuieli cu redevențele, locațiile și chiriile” care :
după conținutul economic este un cont de cheltuieli de exploatare ;
după funcția contabilă este asimilat conturilor de activ ;
se debitează cu cheltuielile cu redevențele, locațiile de gestiune și chiriile datorate sau plătite ;
se creditează la sfârșitul perioadelor prin trecerea cheltuielilor asupra rezultatului exercițiului ;
nu prezintă sold la sfârșitul perioadei.
Operațiile privitoare la contul 612 „Cheltuieli cu redevențele, locațiile și chiriile” reflectate în contabilitatea sintetică se rezumă astfel :
Tabel nr.8
612 „Cheltuieli cu redevențele ,locațiile și chiriile ”
Debit Credit
Exemplu : S.C. „Z” achită în numerar redevențe aferente concesiunilor în sumă de 510 RON
612 „Cheltuieli cu redevențele, = 5311”Casa în lei” 510 RON
locațiile și chiriile ”
Primele de asigurare se datorează diferitelor societăți pentru asigurarea unor bunuri ale unității economice pe bază de contracte de asigurare.
Contabilitatea sintetică a acestora se realizează cu ajutorul contului 613 „Cheltuieli cu primele de asigurare” care :
după conținutul economic este un cont de cheltuieli de exploatare ;
după funcția contabilă este un cont de activ ;
se debitează cu valoarea primelor de asigurare datorate sau achitate conform contractelor de asigurare ;
se creditează la sfârșitul perioadelor prin trecerea cheltuielilor asupra rezultatului exercițiului ;
nu prezintă sold la sfârșitul perioadei.
Operațiile privitoare la contul 613 „Cheltuieli cu primele de asigurare” reflectate în contabilitatea sintetică se rezumă astfel :
Tabel nr.9
613 „Cheltuieli cu primele de asigurare”
Debit Credit
Exemplu : S.C. „Z” plătește prime de asigurare firmei Astra S.A în valoare de 7800 RON
613 „Cheltuieli cu = 401”Furnizori” 7800 RON
primele de asigurare”
Se consideră cheltuieli cu studiile și cercetările acele acțiuni care se fac pentru intersul general al producției și marketingului producției fabricate și comercializate de catre terți.
De menționat că acele cheltuieli ce se referă la cercetări aplicative se consideră imobilizări necorporale și se înregistrare în contabilitate ca atare.
Contabilitatea sintetică a cheltuielilor cu studiile și cercetările se realizează cu ajutorul contului 614 „Cheltuieli cu studiile și cercetările” care :
după conținutul economic este un cont de cheltuieli de exploatare ;
după funcția contabilă este asimilat conturilor de activ ;
se debitează cu valoarea studiilor și cercetărilor în interes general executate de terți ;
se creditează la sfârșitul perioadelor prin trecerea cheltuielilor asupra rezultatului exercițiului ;
nu prezintă sold la sfârșitul perioadei.
Exemplu : Se primește o factură pentru un studiu de piață în valoare de 5500 RON, TVA 19%.
% = 408 „Furnizori” 6545 RON
614 „Cheltuieli cu studiile 5500 RON
și cercetările”
4428 „TVA neexigibilă” 1045 RON
Se creditează la sfârșitul lunii când se și închid prin debitul contului 121 „Profit și pierdere”.
121 „Profit și pierdere” = 61x „Cheltuieli cu lucrările și
serviciile executate de terți”
La sfârșitul lunii nu prezintă sold.
2.4.3. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR CU ALTE SERVICII EXECUTATE DE TERȚI
În structura altor servicii prestate de terți se cuprind acele lucrări și servicii care sunt indirect legate de desfășurarea activității de ansamblu a unui agent economic.Cheltuielile generate de asemenea lucrări și servicii sunt reflectate în conturile din grupa 62 „Cheltuieli cu alte servicii executate de terți”.
Cheltuielile cu colaboratorii sunt reprezentate de sumele datorate colacoratorilor externi pentru prestările efectuate unității economice.
Din remunerațiile datorate se reține impozitul cuvenit, calculat ca impozit pe salarii, care se înregistrează ca o reținere din sumele brute calculate.
Contabilitatea sintetică a cheltuielilor cu colaboratorii externi se realizează cu ajutorul contului 621 „Cheltuieli cu colaboratorii” care :
după conținutul economic este un cont de cheltuieli de exploatare ;
după funcția contabilă este asimilat conturilor de activ ;
se debitează cu sumele datorate colaboratorilor externi pentru prestațiile efectuate ;
se creditează la sfârșitul perioadelor prin trecerea cheltuielilor asupra rezultatului exercițiului ;
nu prezintă sold la sfârșitul perioadei.
Operațiile privitoare la contul 621 „Cheltuieli cu colaboratorii” reflectate în contabilitatea sintetică se rezumă astfel :
Tabel nr.10
621 „Cheltuieli cu colaboratorii”
Debit Credit
Exemplu : Evidențierea cheltuielilor cu colaboratorii.
% = 401 „Furnizori”
621 „Cheltuieli cu colaboratorii” (408 „Furnizori facturi nesosite”)
4426 „TVA deductibilă” (471 „Cheltuieli înregistrate în avans”)
4428 „TVA neexigibilă” (5311 „Casa în lei”)
(dacă este cazul) (542 „Avansuri de trezorerie”)
În categoria cheltuielilor cu comisioanele și onorariile se cuprind: comisioane datorate pentru cumpărarea sau vânzarea titlurilor de valoare imobilizate, comisioanele datorate pentru cumpărarea sau vânzarea titlurilor de plasament, comisioane de intermediere, onorarii de conciliere, onorarii contencios, expertize de specialitate și alte cheltuieli similare .
Contabilitatea sintetică a cheltuielilor privind comisioanele și onorariile se realizează cu ajutorul contului 622 „Cheltuieli privind comisioanele și onorariile” care :
după conținutul economic este un cont de cheltuieli de exploatare ;
după funcția contabilă este asimilat conturilor de activ ;
se debitează cu sumele datorate privind comisioanele și onorariile ;
se creditează la sfârșitul perioadelor prin trecerea cheltuielilor asupra rezultatului exercițiului ;
nu prezintă sold la sfârșitul perioadei.
Operațiile privitoare la contul 622 „Cheltuieli privind comisioanele și onorariile” reflectate în contabilitatea sintetică se rezumă astfel :
Tabel nr.11
622 „Cheltuieli privind comisioanele și onorariile”
Debit Credit
Exemplu : Evidențierea cheltuielilor privind comisioanele și onorariile
% = 401 „Furnizori”
622 „Cheltuieli privind comisioanele
și onorariile” (408 „Furnizori facturi nesosite”
4426 „TVA deductibilă” (471 „Cheltuieli înregistrate în avans”)
4428 „TVA neexigibilă” (5311 „Casa în lei”)
(dacă este cazul) (542 „Avansuri de trezorerie”)
Cheltuielile de protocol, reclamă și publicitate se consideră deductibile sub aspect fiscal într – un anumit procent din profitul brut al agenților economici.
Pentru acest procent cheltuielile în cauză sunt considerate nedeductibile sub aspect fiscal ,deci supuse impozitului de profit.
Contabilitatea sintetică a cheltuielilor de protocol, reclamă și publicitatea se realizează cu ajutorul contului 623 „Cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate” care:
după conținutul economic este un cont de cheltuieli de exploatare ;
după funcția contabilă este asimilat conturilor de activ ;
se debitează cu cheltuielile datorate sau achitate care privesc acțiunile de protocol, reclamă și publicitate ;
se creditează la sfârșitul perioadelor prin trecerea cheltuielilor asupra rezultatului exercițiului ;
nu prezintă sold la sfârșitul perioadei.
Operațiunile privitoare la contul 623 „Cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate” reflectate în contabilitatea sintetică se rezumă astfel :
Tabel nr.12
623 „Cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate”
Debit Credit
Exemplu : Înregistrarea cheltuielilor de protocol , reclamă și publicitate
% = 401 „Furnizori” 9520 RON
623 „Cheltuieli de protocol” 8000 RON
, reclamă și publicitate”
4426 „TVA deductibilă” 1520 RON
În categoria cheltuielilor cu transportul de bunuri și personal se cuprind acele prestații efectuate pentru transportul produselor fabricate, transportul mărfurilor vândute, transportul altor bunuri și transporturi colective de personal la și de de la locul de muncă.
Nu se cuprind în această categorie cheltuielile privind cumpărarea de materii prime și materiale, care fac parte din costul lor de achiziție și se înregistrează la conturile corepunzătoare de stocuri.
În cazul în care cheltuielile cu transportul mărfurilor aprovizionate se cuprind aici, trebuie ca la sfârșitul lunii cheltuielile în cauză aferente stocului de mărfuri să fie trecută temporar asupra mărfurilor în stoc, pentru a nu denatura rezultatul financiar al perioadei.
Contabilitatea sintetică a cheltuielilor amintite se realizează cu ajutorul contului 624 „Cheltuieli cu transporturi de bunuri și de personal” care :
după conținutul economic este un cont de cheltuieli de exploatare ;
după funcția contabilă este asimilat conturilor de activ ;
se debitează cu cheltuielile aferente transportului de bunuri ,precum și pentru transportul colectiv de personal ;
se creditează la sfârșitul perioadelor prin trecerea cheltuielilor asupra rezultatului exercițiului ;
nu prezintă sold la sfârșitul perioadei.
Operațiile privitoare la contul 624 „Cheltuieli cu transporturi de bunuri și de personal” reflectate în contabilitatea sintetică se rezumă astfel :
Tabel nr.13
624 „Cheltuieli cu transporturi de bunuri și de personal”
Debit Credit
Exemplu : Înregistrarea cheltuielilor cu transportul.
% = 401 „Furnizori” 10710 RON
624 „Cheltuieli cu transporturi
de bunuri și de personal” 9000 RON
4426 „TVA deductibilă” 1710 RON
Din categoria cheltuieli cu deplasări, detașări și transferuri, fac parte următoarele cheltuieli :
deplasări în interes de serviciu : diurnă ,cazare ,transport ;
detașări pe perioade limitate de timp în interes de serviciu pentru care se plătesc diurene, cazare, transport ;
drepturile cuvenite angajațlor și familiilor acestora transferați sau mutați împreună cu unitatea în altă localitate.
Contabilitatea sintetică a acestor cheltuieli se realizează cu ajutorul contului 625 „Cheltuieli cu deplasări ,detașări și transferări ” care :
după conținutul economic este un cont de cheltuieli de exploatare ;
după funcția contabilă este asimilat conturilor de activ ;
se debitează cu sumele datorate sau achitate, reprezentând cheltuieli cu deplasări, detașări și trasferuri ;
se creditează la sfârșitul perioadelor prin trecerea cheltuielilor asupra rezultatului exercițiului ;
nu prezintă sold la sfârșitul perioadei.
Sunt considerate cheltuieli poștale și de telecomunicații acele cheltuieli de poștă, telegraf, telefon, interfon, radio, televizor etc.care se fac în interesul general al unității.
Contabilitatea sintetică a acestor cheltuieli se reaizează cu ajutorul contului 626 „Cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații” care :
după conținutul economic este un cont de cheltuieli de exploatare ;
după funcția contabilă este asimilat conturilor de activ ;
se debitează cu valoarea serviciilor poștale și a taxelor de telecomunicații datorate sau achitate ;
se creditează la sfârșitul perioadelor prin trecerea cheltuielilor asupra rezultatului exercițiului ;
nu prezintă sold la sfârșitul perioadei.
Operațiile privitoare la contul 626 „Cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații” reflectate în contabilitatea sintetică se rezumă astfel :
Tabel nr.14
626 „Cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații”
Debit Credit
Exemplu : Înregisrarea cheltuielilor poștale, fax și telefon.
% = 401 „Furnizori” 7140 RON
626 „Cheltuieli poștale și
taxe de telecomunicații” 6000 RON
4426 „TVA deductibilă” 1140 RON
Se consideră servicii bancare acele servicii prestate de bănci care nu au un caracter de cheltuieli financiare și care se concretizează în :
comisioane bancare pentru efectuarea operațiilor de decontare din conturile bancare ;
cheltuieli pentru procurarea de titluri prin intermediul băncilor ;
comisioane și cheltuieli pentru emisiuni de împrumuturi ;
cheltuieli pe efecte de comerț ;
alte cheltuieli și comisioane pentru prestări de servicii ;
Aceste cheltuieli fac obiectul contului 627„Cheltuieli cu serviciile bancare și asimilate ” care :
după conținutul economic este un cont de cheltuieli de exploatare ;
după funcția contabilă este asimilat conturilor de activ ;
se debitează cu valoarea serviciilor bancare și asimilate plătite;
se creditează la sfârșitul perioadelor prin trecerea cheltuielilor asupra rezultatului exercițiului ;
nu prezintă sold la sfârșitul perioadei.
Operațiile privitoare la contul 627 „Cheltuieli cu serviciile bancare și asimilate ”
reflectate în contabilitatea sintetică se rezumă astfel :
Tabel nr.15
627 „Cheltuieli cu serviciile bancare și asimilate”
Debit Credit
Exemplu : Înregistrarea comisionului pe baza extrasului de cont.
[627=5121] 3000 RON
Acele servicii executate de terți care sunt indirect legate de desfășurarea activității
unității ce nu pot fi delimitate pe conturile 621 – 627 se consideră alte cheltuieli cu serviciile executate de terți și se înregistrează la contul 628 „Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți ” care :
după conținutul economic este un cont de cheltuieli de exploatare ;
după funcția contabilă este asimilat conturilor de activ ;
se debitează cu sumele datorate sau achitate pentru alte servicii executate de terți ;
se creditează la sfârșitul perioadelor prin trecerea cheltuielilor asupra rezultatului exercițiului ;
– nu prezintă sold la sfârșitul perioadei.
Exemplu : Se creditează la sfârșitul perioadei de gestiune (lunar) când se închid prin debitul contului 121 „Profit și pierdere”:
121 „Profit și pierdere” = 62x „Cheltuieli cu alte servicii executate de terți”
La sfârșit de lună nu prezintă sold.
2.4.4. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR CU ALTE IMPOZITE
TAXE ȘI VĂRSĂMINTE ASIMILATE
Contabilitatea acestor cheltuieli este structurată pe feluri de impozite, taxe și vărsăminte asimilate și se realizează cu ajutorul conturilor ce fac obiectul grupei de conturi 63 „Cheltuieli cu impozite, taxe și vărsăminte asimilate”.
În legislația financiară a României impozitul pe salarii achitat de către agenții economici poate fi grupat astfel :
Impozit pe salariile cuvenite personalului și colaboratorilor externi care se
reține și se decontează cu bugetul statului din drepturile brute cuvenite acestora.Deoarece drepturile brute pentru salarii se înregistrează ca atare în conturi de cheltuieli distincte, reținerile de impozit pe salarii nu se mai înregistrează ca și cheltuieli.
Impozitul suplimentar datorat statului ce nu se reține din drepturile salariale,
ci se suportă de către unitatea economică ca o cheltuială.
Cheltuielile cu alte impozite, taxe, și vărsăminte asimilate se includ cheltuielile cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate datorate bugetului statului sau altor organisme publice, cum sunt: cheltuielile cu impozitul pe clădiri, terenuri, TVA colectată aferentă lipsurilor peste normele legale, cea aferentă bunurilor și serviciilor acordate salariaților sub formă de avantaje în natură, prorata din TVA deductibilă devenită nedeductibilă, diferențele de preț la gaze și țițeiul obținut din producție proprie.
Contabilitatea sintetică a acestor cheltuieli se reaizează cu ajutorul contului 635 „Cheltuieli cu alte impozite ,taxe și vărsăminte” care :
după conținutul economic este un cont de cheltuieli de exploatare ;
după funcția contabilă este asimilat conturilor de activ ;
se debitează se creditează cu alte impozite ,taxe ,și vărsăminte asimilate
datorate bugetului de stat altor organisme publice ;
se creditează la sfârșitul perioadelor prin trecerea cheltuielilor asupra rezultatului exercițiului ;
nu prezintă sold la sfârșitul perioadei.
Operațiile privitoare la contul 635 „Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte”
reflectate în contabilitatea sintetică se rezumă astfel :
Tabel nr.16
635 „Cheltuieli cu alte impozite ,taxe și vărsăminte”
Debit Credit
Exemplu : Evidențierea decontărilor cu bugetul statului privind: impozitul pe clădiri, terenuri, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, diferențele de preț la gaze și țițeiul din producție internă, taxa pentru mijloacele de transport, accizele la producția internă, etc.
635 „Cheltuieli cu alte = 446 „Alte impozite, taxe și
impozite, taxe și vărsăminte asimilate” vărsăminte asimilate”
Evidențierea proratei din taxa pe valoarea adăugată deductibilă, devenită nedeductibilă:
Se închide la sfârșitul lunii:
121 „Profit și pierdere” = 635 „Cheltuieli cu alte impozite,
taxe și vărsăminte asimilate”
Nu prezintă sold.
2.4.5. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR CU PERSONALUL
Pentru munca prestată salariații sunt îndreptățiți să primească din partea angajatorilor remunerații sau salarii. Din perspectiva întreprinderilor acestea constituie cheltuieli.
Pe lângă salariile datorate personalului, întreprinderile datorează organismelor de asigurări sociale contribuții cum sunt: pentru asigurările sociale , asigurările sociale de sănătate, constituirea fondului de șomaj, etc.
Pentru întreprinderi toate acestea reprezintă cheltuieli de exploatare.
Cheltuielile cu renumerațiile personalului sunt formate din salarii și alte drepturi cuvenite personalului pentru munca prestată.Ele se înregistrează în contabilitate lunar ,pe baza statelor de plată ,la nivelul drepturilor salariale brute ,cu ajutorul contului 641 „Cheltuieli cu salariile personalului” care :
după conținutul economic este un cont de cheltuieli de exploatare ;
după funcția contabilă este asimilat conturilor de activ ;
se debitează cu renumerațiile și alte drepturi cuvenite personalului ;
se creditează la sfârșitul perioadelor prin trecerea cheltuielilor asupra rezultatului exercițiului ;
nu prezintă sold la sfârșitul perioadei.
Operațiile privitoare la contul 641 „Cheltuieli cu salariile personalului”
reflectate în contabilitatea sintetică se rezumă astfel :
Tabel nr.17
641 „Cheltuieli cu salariile personalului”
Debit Credit
Exemplu : S.C „Z” înregistrează salariile datorate angajaților în valoare de 5000 RON.
641 „Cheltuieli cu = 421”Personal – salarii datorate” 5000 RON
salariile personalului”
Reflectarea drepturilor de personal pentru care nu s-au întocmit statele de plată aferente exercițiului încheiat:
Contul 645 „Cheltuieli privind asigurările și protecția socială”se dezvoltă pe următoarele conturi sintetice de gradul II:
6451 „Contribuția unității le asigurările sociale”
(„Cheltuieli privind contribuția unității la asigurările sociale”)
6452 „Contribuția unității la ajutorul de șomaj”
(„Cheltuieli privind contribuția unității pentru ajutorul de șomaj”)
6453 „Contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate”
6458 „Alte cheltuieli privind asigurările și protecția socială”.
Conturile pot fi caracterizate astfel :
după conținutul economic este un cont de cheltuieli de exploatare ;
după funcția contabilă este asimilat conturilor de activ ;
se debitează cu cheltuielile privind asigurările și protecția socială datorate;
se creditează la sfârșitul perioadelor prin trecerea cheltuielilor asupra rezultatului exercițiului ;
nu prezintă sold la sfârșitul perioadei.
Exemplu : Evidențierea cheltuielilor 6451 „Contribuția unității le asigurările sociale”
(„Cheltuieli privind contribuția unității la asigurările sociale”) ,6452 „Contribuția unității la ajutorul de șomaj”,(„Cheltuieli privind contribuția unității pentru ajutorul de șomaj”) ,6453 „Contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate” ,6458 „Alte cheltuieli privind asigurările și protecția socială”.
Înregistrarea contribuției la asigurările sociale datorate de firmă:
6451 „Contribuția unității = 4311 ”Contribuția unității la
la asigurările sociale” asigurările sociale”
(6451.01 „Cheltuieli privind (4311.01 „Contribuția unității la
contribuția unității la asigurările asigurările sociale”)
sociale”)
Înregistrarea contribuției unității la asigurările sociale de sănătate:
6453 „Contribuția = 4313 „Contribuția angajatorului la
angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate”
asigurările sociale de (4311.02 „Contribuția unității la
sănătate” asigurările sociale de sănătate”)
(6451.02 „Cheltuieli privind
contribuția unității la asigurările
sociale de sănătate”)
Înregistrarea contribuției la constituirea fondului pentru ajutorul de șomaj:
6452 „Contribuția unității = 4371 „Contribuția unității la
pentru fondul de șomaj” fondul de șomaj”
(„Cheltuieli privind contribuția
unității la fondul de șomaj”)
Evidențierea sumelor acordate personalului potrivit legii pentru ajutoare materiale:
6458 „Alte cheltuieli = 423 „Personal – ajutoare
privind asigurările și materiale datorate”
protecția socială”
Se închid la sfârșitul lunii prin înregistrarea
121 „Profit și pierdere” = %
641 „Cheltuieli cu salariile
personalului”
645x „Cheltuieli privind
asigurările și protecția socială”
La sfârșit de lună nu prezintă sold.
2.4.6. CONTABILITATEA ALTOR CHELTUIELI DE EXPLOATARE
Sunt încadrate în categoria alte cheltuieli de exploatare, acele cheltuieli care rezultă din activitatea curentă, de exploatare dar care sunt deosebite ca urmare a volumului sau frecvenței cum sunt: pierderile din creanțe și debitori diverși, amenzi, penalități, donații și subvenții acordate, cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital.
Contabilitatea acestor cheltuieli se realizează prin conturile din grupa 65 „Alte cheltuieli de exploatare”.
Contabilitatea privind pierderi din creanțe și debitori diverși se ține cu ajutorul contului 654 „Pierderi din creanțe și debitori diverși” care :
după conținutul economic este un cont de cheltuieli de exploatare ;
după funcția contabilă este asimilat conturilor de activ ;
se debitează cu pierderile din creanțe suportate de unitatea economică ;
se creditează la sfârșitul perioadelor prin trecerea cheltuielilor asupra rezultatului exercițiului ;
nu prezintă sold la sfârșitul perioadei.
Tabel nr.18
654 „Pierderi din creanțe și debitori diverși”
Debit Credit
Exemplu : înregistrarea sumelor trecute pe cheltuieli cu ocazia scăderii din evidență a clienților incerți sau în litigiu ori a debitorilor diverși.
654 „Pierderi din creanțe = %
și debitori diverși” 4118”Clienți incerți sau în litigiu”
(„Pierderi din creanțe”) (416 „Clienți incerți”)
461 „Debitori diverși”
658 „Alte cheltuieli de exploatare”, care se dezvoltă în următoarele conturi sintetice de gradul II:
6581 „Despăgubiri, amenzi și penalități”
6582 „Donații și subvenții acordate”
6583 „Cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital”
6588 „Alte cheltuieli de exploatare”
Sinteticele de gradul II ale contului 658 „Alte cheltuieli de exploatare” cuprind fostele cheltuieli excepționale reflectate în vechiul plan de conturi prin contul 671 „Cheltuieli excepționale”, care s-au transformat în cheltuieli aferente exploatării. Având în vedere că legislația fiscală le consideră în continuare cheltuieli nedeductibile fiscal, efectul noii reâncadrări se resimte doar asupra unor indicatori de profitabilitate și rentabilitate, inclusiv ai burselor de valori care vor avea o altă evoluție.
Exemplu : evidențierea altor cheltuieli de exploatare efectuate în avans aferente exercițiului în curs.
6588 „Alte cheltuieli de = 471 „Cheltuieli înregistrate în
exploatare” avans”
Evidențierea despăgubirilor, amenzilor și penalităților datorate sau plătite terților inclusiv bugetului statului:
6581 „Despăgubii, amenzi = %
și penalități” 401 „Furnizori”
404 „Furnizori de imobilizări”
462 „Creditori diverși”
5121 „Conturi la bănci în lei”
4481 „Alte datorii față de bugetul
statului”
Reflectarea subvențiilor și donațiilor acordate:
6582 „Donații și = %
subvenții acordate” 5121 ”Conturi la bănci în lei”
5311 „Casa”
3xx „Conturi de stocuri și produse
în curs de execuție”
Valoarea neamortizată a imobilizărilor cedate sau scoase din activ:
6583 „Cheltuieli privind = %
activele cedate și alte 20x „Imobilizări necorporale”
operații de capital” 21x „Imobilizări corporale”
Diferențele plătite în plus din lichidarea unor datorii:
6588 „Alte cheltuieli de = %
exploatare” 401 „Furnizori”
404 „Furnizori de imobilizări”
421 „Personal – salarii datorate”
(„Personal remunerații datorate”)
462 „Creditori diverși”
Se închid la sfârșit de lună prin înregistrarea:
121 „Profit și pierdere” = %
654 „Pierderi din creanțe și
debitori diverși”
658„Alte cheltuieli de exploatare”
Nu prezintă sold la sfârșit de lună.
2.4.7. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR DIN ACTIVITATEA FINANCIARĂ
Posibilitatea apariției la nivelul întreprinderilor a unor capitaluri temporar disponibile determină o serie de operații de plasare a capitalului disponibil, care dau conținut activității financiare.
Importanța pe care rezultatul din activitatea financiară o are în activitatea firmelor, determină necesitatea studierii în mod individual a acestuia prin prisma cheltuielilor din activități financiare și a veniturilor activității financiare.
Cheltuielile din activitățile financiare cuprind: pierderile din creanțe legate de participații, cheltuieli privind investițiile financiare cedate, diferențele nefavorabile de curs valutar, dobânzile privind exercițiul financiar în curs, sconturile acordate clienților, pierderile din creanțe de natură financiară și altele.
În practica firmelor se întâlnesc situații în care, ca urmare a participațiilor la capital se înregistrează pierderi de către coparticipanți. Acestea trebuie evidențiate în contabilitate cu ajutorul contului 663 „Pierderi din creanțe legate de participații care :
după conținutul economic este un cont de cheltuieli financiare ;
după funcția contabilă este asimilat conturilor de activ ;
se debitează cu valoarea pierderilor din creanțe imobilizate ;
se creditează la sfârșitul perioadelor prin trecerea cheltuielilor asupra rezultatului exercițiului ;
nu prezintă sold la sfârșitul perioadei.
Exemplu : evidențierea pierderilor din creanțe imobilizate (legate de participații).
663 „Pierderi din creanțe = 267 „Creanțe imobilizate”
legate de participații”
Ca urmare a cedării investițiilor financiare (a titlurilor de plasament) întreprinderile pot înregistra pierderi care se evidențiază cu ajutorul contului 664 „Cheltuieli privind investițiile financiare cedate” („Cheltuieli privind titlurile de plasament cedate”), care se detaliază în două conturi sintetice de gradul II:
6641 „Cheltuieli privind imobilizările financiare cedate”
6642 „Pierderi privind investițiile financiare pe termen scurt cedate”
După funcția contabilă sunt conturi de activ.
Exemplu : reflectarea valorii imobilizărilor financiare cedate sau scoase din activ.
6641 „Cheltuieli privind = 26x „Imobilizări financiare”
imobilizările financiare cedate”
Evidențierea pierderilor rezultate din cedarea titlurilor de plasament reprezentând investiții financiare pe termen scurt (diferența nefavorabilă dintre valoarea contabilă și prețul de cesiune):
6642 „Pierderi privind = %
investițiile financiare pe 501 „Investiții financiare pe termen scurt la societăți din
termen scurt cedate” cadrul grupului”
502 „Acțiuni proprii”
503 „Acțiuni”
505 „Obligațiuni emise și răscumpărate”
506 „Obligațiuni”
508 „Alte investiții financiare pe termen scurt și
creanțe asimilate”
În condițiile dezvoltării comerțului exterior și a instabilității monedei naționale, pot apare pierderi în relațiile cu partenerii externi, reflectate ca diferențe nefavorabile între cursul la care au fost înregistrate tranzacțiile și cursul la care se face decontarea. Pentru delimitarea acestora se utilizează contul 665 „Cheltuieli din diferențe de curs valutar”.
Diferențele nefavorabile de curs valutar pot să apară în următoarele situații :
Ca urmare a lichidării (încasării) creanțelor în valută ,în cazul în care valoarea contabilă de intrare ,din momentul derulării lor este mai mare decât valoarea acestora la cursul zilei din momentul încasării creanței, deci în situația în care cursul scade ;
Ca urmare a lichidității (plăți)obligațiilor (datoriilor) în valută ,în cazul în care valoarea contabilă de intrare din momentul derulării lor este mai mică decât valoarea acestora la cursul zilei din momentul plății obligației, deci în situația în care cursul valutar crește ;
La inchiderea exercițiului financiar când disponibilitățile în devize se evaluează la cursul de schimb în vigoare la acea dată și când cursul valutar al acestora scade față de cel existent la momentul apariției disponibilităților.
Contabilitatea sintetică a diferențelor nefavorabile de curs valutar se realizează cu ajutorul contului 665 „Cheltuieli din diferențe de curs valutar” :
după conținutul economic este un cont de cheltuieli financiare ;
după funcția contabilă este asimilat conturilor de activ ;
se debitează cu diferențele nefavorabile de curs valutar ce apar la lichidarea creanțelor și obligațiilor și la disponibilitățile în devize existente în sold la sfârșitul exercițiului financiar ;
se creditează la sfârșitul perioadelor prin trecerea cheltuielilor asupra rezultatului exercițiului ;
nu prezintă sold la sfârșitul perioadei.
Exemplu : evidențierea diferențelor nefavorabile de curs valutar rezultate din evaluarea datoriilor în valută la închiderea exercițiului financiar.
665 „Cheltuieli din = %
diferențe de curs valutar” 16x „Împrumuturi și datorii
asimilate capitalului”
40x„Furnizori și conturi asimilate”
419 „Clienți – creditori”
45x „Grup și asociați”
462 „Creditori diverși”
Evidențierea diferențelor nefavorabile de curs valutar rezultate în urma evaluării creanțelor la închiderea exercițiului financiar.
665 „Cheltuieli din = %
diferențe de curs valutar” 267 „Creanțe imobilizate”
409 „Furnizori – debitori”
41x „Clienți și conturi asimilate”
45x „Grup și asociați”
461 „Debitori diverși”
Se închide la sfârșit de lună:
121 „Profit și pierdere” = 665 „Cheltuieli din diferențe de
curs valutar”
Nu prezintă sold la sfârșit de lună.
În condițiile în care firmele se împrumută de la bănci sau alte instituții competente, ele datorează dobânzi, care din punct de vedere al unității economice beneficiare a împrumutului, sunt cheltuieli. Se datorează dobânzi pentru: împrumuturi și datorii asimilate, pentru credite bancare pe termen scurt, creditelor acordate de bănci în conturi curente, împrumuturi în cadrul grupului, etc.
Mărimea acestor cheltuieli este influențată de felul dobânzii (simplă sau compusă) .mărimea creditului și durata de rambursare.
Mărimea cheltuielilor este determinată de felul dobânzii , mărimea creditului și durata de rambursare.
Dacă se aplică dobânda simplă , relația de calcul a dobânzii ( D ) este :
D =
În care : C – reprezintă capitalul împrumutat ;
t – timpul de rambursare
r – rata dobânzii
În situația în care intră în rol durata exprimată în luni , relația devine :
D =
În cazul în care durata este exprimată în zile , relația devine :
D =
Dobânzile în cauză afectează cheltuielile financiare ale exercițiului la care se referă ,indiferent dacă se plătesc în același exercițiu sau în perioadele următoare.
Contabilitatea sintetică a tuturor dobânzilor aferente creditelor de orice natură se realizează cu ajutorul contului 666 „Cheltuieli privind dobânzile” care :
după conținutul economic este un cont de cheltuieli financiare ;
după funcția contabilă este asimilat conturilor de activ ;
se debitează cu dobânzile datorate pentru împrumuturile și datoriile asimilate ;
se creditează la sfârșitul perioadelor prin trecerea cheltuielilor asupra rezultatului exercițiului ;
nu prezintă sold la sfârșitul perioadei.
Exemplu : evidențierea dobânzilor datorate, aferente împrumuturilor și creditelor primite.
666 „Cheltuieli privind = %
dobânzile” 168 „Dobânzi aferente
împrumuturilor și datoriilor
asimilate”
4518 „Dobânzi aferente
decontărilor în cadrul grupului”
4558 „Asociați – dobânzi la
conturi curente”
5186 „Dobânzi de plătit”
5198 „Dobânzi aferente creditelor
bancare pe termen scurt”
Înregistrarea dobânzilor plătite aferente creditelor acordate în conturi curente.
666 „Cheltuieli privind = 5121 „Conturi curente la bănci”
dobânzile”
Reflectarea dobânzilor repartizate pe cheltuieli pentru operațiunile de cumpărare cu plata în rate:
666 „Cheltuieli privind = 471 „Cheltuieli înregistrate în
dobânzile” avans”
Se închide la sfârșit de lună prin înregistrarea:
121 „Profit și pierdere” = 666 „Cheltuieli privind dobânzile”
Nu prezintă sold la sfârșit de lună.
În condițiile în care întreprinderile acordă sconturi, adică reduceri pentru achitarea obligațiilor înainte de scadență acestea reprezintă cheltuieli financiare, care se reflectă în contabilitate cu ajutorul contului 667 „Cheltuieli privind sconturile acordate”.
Sconturile acordate reprezintă pentru unitatea care le acordă și care intră mai repede în posesia unor active bănești ,o cheltuială financiară ce face obiectul contului 667 „Cheltuieli privind sconturile acordate” care :
după conținutul economic este un cont de cheltuieli financiare ;
după funcția contabilă este asimilat conturilor de activ ;
se debitează cu valoarea sconturilor acordate pentru încasarea mai repede a unor creanțe ;
se creditează la sfârșitul perioadelor prin trecerea cheltuielilor asupra rezultatului exercițiului ;
nu prezintă sold la sfârșitul perioadei.
Mărimea scontului (S) este egală cu :
S =
Unde: Vn – reprezintă valoarea nominală a creanței
t – timpul în zile
r – rata scontului
Exemplu : reflectarea sconturilor acordate clienților, debitorilor diverși și băncilor.
667 „Cheltuieli privind = %
sconturile acordate” 4111 „Clienți”
4118 „Clienți incerți”
461 „Debitori diverși”
5121 „Conturi la bănci în lei”
Evidențierea sconturilor acordate pentru creanțe reprezentând efecte comerciale:
667 „Cheltuieli privind = 413 „Efecte de primit”
sconturile acordate”
Se închide la sfârșit de lună prin înregistrarea:
121 „Profit și pierdere” = 667 „Cheltuieli privind sconturile
acordate”
Nu prezintă sold.
Celelalte cheltuieli financiare care nu pot fi înregistrate prin conturile prezentate din această grupă vor fi evidențiate cu ajutorul contului 668 „Alte cheltuieli financiare”.
După funcția contabilă este un cont de activ.
Reflectă alte cheltuieli financiare în afara celor reflectate de celelalte conturi din această grupă:
668 „Alte cheltuieli = %
financiare” 401 „Furnizori”
404 „Furnizori de imobilizări”
462 „Creditori diverși”
5121 „Conturi la bănci în lei”
5311 „Casa în lei”
Se închide la sfârșitul lunii prin înregistrarea:
121 „Profit și pierdere” = 668 „Alte cheltuieli financiare”
La sfârșit de lună nu prezintă sold.
2.4.8. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR EXTRAORDINARE
Cheltuielile extraordinare sunt reprezentate de evenimente sau tranzacții ce sunt clar diferite de activitățile obișnuite și nu au caracter regulat sau frecvent.
Asemenea situații pot fi: exproprierea unor active, dezastre naturale sau fenomene asemănătoare.
Contabilitatea cheltuielilor extraordinare se conduce cu ajutorul contului 671 „Cheltuieli privind calamitățile și alte evenimente extraordinare”.
După funcția contabilă: cont de activ.
Exemplu : evidențiază valoarea pierderilor din calamități și exproprieri de active.
671 „Cheltuieli privind = %
calamitățile și alte 2xx „Imobilizări corporale”
evenimente extraordinare” 3xx „Stocuri”
Se închide la sfârșitul lunii:
121 „Profit și pierdere” = 671„Cheltuieli privind calamitățile
și alte evenimente extraordinare”
Nu prezintă sold la sfârșit de lună.
2.4.9. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR CU AMORTIZĂRILE, PROVIZIOANELE ȘI AJUSĂRILE PENTRU DEPRECIERE SAU PIERDERE DE VALOARE
Contabilitatea cheltuielilor cu amortizările ,provizioanele și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare se realizează prin conturile din grupa 68 „Cheltuieli cu amortizările ,provizioanele și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare” din care fac parte următoarele conturi sintetice de gradul I :
681 „Cheltuieli de exploatare privind amortizările și provizioanele” ;
686 „Cheltuieli financiare privind amortizările și ajustările pentru pierdere de valoare”.
Unitățile economice mici și mijloci folosesc conturile sintetice de gradul I menționate mai sus.
Unitățile economice mari trebuie să utilizeze conturi sintetice de gradul II, pe care se defalcă conturile sintetice de gradul I de mai sus .
În categoria acestor cheltuieli se cuprind :
amortizarea aferentă imibilizărilor necorporale și corporale ;
provizioanele constituite pentru riscuri și cheltuieli ce privesc activitatea de exploatare ;
provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor, a stocurilor și a producției în curs de execuție ;
provizioanele constituite pentru creanțe neîncasabile, clienți dubioși, rău platnici sau în litigiu, precum și pentru deprecierea altor active circulante.
2.4.10. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR CU IMPOZITUL PE PROFIT ȘI ALTE IMPOZITE
Impozitul pe profit reprezintă o cheltuială nedeductibilă fiscal.
Contabilitatea cheltuielilor reprezentând impozitul pe profit se ține cu ajutorul contului 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit”. Se detaliază în două conturi sintetice de gradul II:
6911 „Cheltuieli cu impozitul pe profit curent”
6912 „Cheltuieli cu impozitul pe profit amânat”
După funcția contabilă este un cont de activ.
Exemplu : evidențierea cheltuielilor cu impozitul pe profit.
691 „Cheltuieli cu = 441 „Impozitul pe profit”
impozitul pe profit”
Închiderea contului concomitent cu înregistrarea impozitului:
121 „Profit și pierdere” = 691 „Cheltuieli cu impozitul pe
profit”
Nu prezintă sold la sfârșit de lună.
Evidența cheltuielilor cu impozitul pe venit plătit de microîntreprinderi și a altor impozite conform reglementărilor emise în acest scop se utilizează contul 698 „Alte cheltuieli cu impozitele care nu apar în elementele de mai sus”.
După funcția contabilă: cont de activ.
Exemplu : reflectarea impozitului pe venitul microîntreprinderilor .
698 „Alte cheltuieli cu = 441 „Impozitul pe profit / venit”
impozitele care nu apar în
elementele de mai sus”
Închiderea contului la sfârșitul lunii.
121 „Profit și pierdere” = 698 „Alte cheltuieli cu impozitele
care nu apar în elementele de
mai sus”
La sfârșitul lunii nu prezintă sold.
CAPITOLUL 3
REFLECTAREA CHELTUIELILOR ÎN CONTABILITATE LA
SC. MĂRGINEANA S.R.L.
3.1. Prezentarea SC. Mărgineana S.R.L.
Activitatea economică a societății SC. Mărgineana S.R.L. se desfășoară pe baza unui program concretizat sub aspect financiar în bugete de venituri și cheltuieli.
SC. Mărgineana S.R.L. s –a constituit în anul 1995.Este o societate comercială cu răspundere limitată, având ca activitate preponderentă creșterea ovinelor, în vederea vânzării lor la export .
Are un capital social de 10.000 RON.
La 31.12.2006 a deținut imobilizări corporale în sumă de 1.167.865 RON.
Cifra de afaceri la 31.12.2006 a fost 4.365.039 RON, această sumă fiind obținută din vânzarea animalelor la export, obținând un profit de 77 RON.
Profitul din exploatare este mai mare de 85.856 RON , dar datorită faptului că a înregistrat o pierdere financiară de 85.779 RON, profitul net al unității fiind foarte mic.
Pierderea financiară a înregistrat – o datorită cursului valutar variabil care a scăzut de la o lună la alta.
Societatea are un număr de 8 salariați.
Obiectul de activitate al societății corespunzător codului CAEN este 0122 Creșterea ovinelor, caprinelor, cabalinelor, măgarilor.
Descriere :
Această clasaă include :
creșterea ovinelor și caprinelor ;
creșterea și reproducerea cailor, asinilor, măgarilor sau catârilor ;
producerea de lână brută ;
producerea de lapte brut, de oaie și capră.
Tranzacțiile realizate în valută sunt transformate în lei la o rată de schimb valabilă la data tranzacției. Activele și pasivele exprimate în valută la data întocmirii bilanțului sunt transformate în lei utilizând ratele de schimb valabile la sfârșitul perioadei. Câștigurile sau pierderile rezultate din aceste conversii sunt incluse în contul de profit și pierdere, ca parte a veniturilor sau cheltuielilor financiare.
3.2. STUDIU DE CAZ
La diferențele de curs, valorile înregistrează o diferență de curs nefavorabilă datorită faptului că vânzările s – au facut în luna august, unde cursul euro era mai mare față de cursul în momentul încasării.Încasările s –au făcut în luna septembrie conform anexei nr. 1, 2, 3. (665 = 5124) .
Contul 627 „Cheltuielile cu servicii bancare și asimilate” .În rulajul debitor s –au înregistrat comisioanele plătite de către unitate pentru ridicările de numerar din conturile curente, plăți furnizori, întreținere conturi, bancă, etc. conform anexelor nr. 4, 5, 6, 7, 8. (627=5121).
La facturile de vânzare, valoarea animalelor (P/kg viu ) din stoc este mai mică decât prețul pe kilogram viu la vânzare.Astfel se înregistrează la contul 606 „Cheltuieli privind animalele și păsările” o valoare mai mică decât valoarea facturării, conform anexelor nr .9, 10, 11.(606=361).
Pentru cheltuielile privind piesele de schimb s –a achitat o sumă de 563,88 RON conform anexei 12 și pentru achiziționarea de medicamente, suma de 2990,78 conform anexei 15.
Pentru luna septembrie s – achitat suma de 1524,13 RON pentru energia electică conform anexei număru 13.(605=401).
Tot în luna septembrie s –a achitat suma de 193,04 RON pentru convorbirile telefonice conform anexei nr. 14 (626 =401).
Pentru reparații prestate la mijloace de transport s – a achitat suma de 3869,03 RON conform anexei 16 (628=401).
În vederea închirierii unei auto macarale s –a achitat suma de 302,52 RON conform anexei nr.17 (612=401).
La achiziționarea furajelor pentru consum s- a achitat suma de 28,195 RON conform anexei nr. 18 (6026=3026).
Pentru amortizarea mijloacelor fixe s –a achitat suma de 60.970 RON conform anexei nr.19 (681=281).
În vederea ratelor pentru dobânzi și a diferențelor cursului pentru plata dobânzilor s –au achitat sumele conform anexei nr.20 (665 =5124).
CAPITOLUL 4
ANEXE ,BIBLIOGRAFIE
BIBLIOGRAFIE
1. Caciuc C. Bazele contabilității Editura Mirton, Timișoara,
Megan O. 2003
2. Grosu C. Contabilitate de gestiune, Editura Mirton, Timișoara,
2003
3. Mateș D. Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura
Mirton, Timișoara, 2003
4. Nicolaescu C. Noțiuni fundamentale de contabilitate, Editura Mirton,
Gomoi B. Timișoara, 2007
5. Pereș I.
Mateș D. Bazele contabilității, Editura Mirton, Timișoara, 2004
Caciuc C.
Iosif A.
6. Pereș I. Bazele contabilității, Editura Mirton, Timișoara, 2005
Mateș D.
Pereș C.
7. Ristea M. Bazele contabilității, Editura Național, București, 2000
=== Concluzii ===
CONCLUZII
Evoluția contabilității, a cunoscut o linie ascendentă. Trecând succesiv, de la simplu la complex, de la forme rudimentare la forme superioare delimitându – și astfel obiectul de studiu și metoda de cercetare față de celelalte științe ale omenirii.
Primele forme ale contabilității se confundă cu apariția colectivităților umane, cu începuturile activității economice, când schimbările și tranzacțiile au cunoscut o asemenea amploare încât nu mai puteau fii memorate, necesitând consemnarea lor prin crestături pe pereții grotelor, pe oase sau piei de animale, pe copaci, pe tăblițe de lut, pe papirus sau alți suporți materiali.
Tehnica contabilă a cunoscut evoluții continue, de la simple însemnări s-a trecut la contabilitatea memorială, apoi la contabilitatea în partidă simplă și apoi la cea în partidă dublă.
Cercetările în domeniu au demonstrat că disciplina numită „contabilitate”, reprezintă atât o știință, cât și un domeniu al practicii, racordată sistemului informațional economic. În calitatea sa de componentă a acestui sistem, oferă cea mai mare parte a informațiilor necesare luării deciziilor economice.
În general cheltuielile exprimă raporturi juridico – economice cu privire la angajarea și utilizarea resurselor în cadrul activității desfășurate indicând: sume de plătit, plăți, angajamente, consumuri, etc.
Recunoașterea cheltuielilor în contul de profit și pierdere se face pe baza a două criterii :
diminuări de beneficii economice înregistrate pe parcursul perioadei
contabile sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale valorii datoriilor ;
evaluare credibilă.
Diminuarea valorii activelor sau creșterea datoriilor influențează poziția
financiară a întreprinderii, adică bilanțu contabil prin reducerea capitalurilor proprii ca structură importantă a pasivelor întreprinderii.
Contabilitatea cheltuielilor se ține pe feluri de cheltuieli, după natură sau destinație.
Formatul actual al contului de profit și pierderi (listă) grupează cheltuielile pe feluri după natură astfel :
cheltuieli din exploatare;
cheltuieli financiare;
cheltuieli extraordinare.
Cheltuielile din exploatare sunt generate de principalele consumuri, plăți,
angajamente, etc. ale întreprinderii, fiind asociate activității de bază precum și o serie de cheltuieli ale perioadei cum sunt cele de administrație, desfacere, etc.
Cheltuielile financiare se referă la activitatea financiară a întreprinderii incluzând:
pierderi din creanțe legate de participații;
cheltuieli privind investițiile financiare cedate;
diferențele nefavorabile de curs valutar;
dobânzile datorate, sconturilor acordate și alte pierderi din creanțe de natură financiară.
Cheltuielile extraordinare sunt reprezentate de evenimente și tranzacții clar
diferite de activitățile curente neavând caracter regulat, obișnuit, frecvent cum sunt: calamitățile naturale, exproprierile de active și alte evenimente similare.
Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit și pierderi pe baza asocierii directe între costurile implicate și obținerea elementelor specifice de venit.
Alte categorii de cheltuieli sunt recunoscute pe baza unei proceduri de alocare sistematică și rațională, atunci când se așteaptă să se obțină beneficii economice în decursul mai multor perioade contabile și când asocierea acestora cu veniturile poate fi determinată doar în modul vag sau indirect.
O cheltuială este recunoscută imediat în contul de profit și pierderi atunci când un cost nu generează beneficii economice viitoare sau atunci când și în măsura în care viitoarele beneficii economice nu corespund sau încetează să mai corespundă condițiilor pentru recunoașterea în bilanț sub formă de activ.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Organizarea Si Conducerea Contabilitatii Cheltuielilor (ID: 133380)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.