Organizarea Si Conducerea Cenaclurilor Si Revistelor Literare Pentru Elevi
CUPRINS
ARGUMENT
PARTEA I – PREAMBUL TEORETIC
CAPITOLUL I – INTERACȚIUNEA PROFESOR – ELEV ȘI CONCURENȚA DINTRE ELEVI ÎN CADRUL ACTIVITĂȚILOR ȘCOLARE
1.1. RELAȚIA PROFESOR –ELEV
1.2. ACTIVITATEA EDUCATIVĂ ȘCOLARĂ ȘI EXTRAȘCOLARĂ–NOI FORME DE ORGANIZARE
1.3. SPECIFICUL ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE EXTRAȘCOLARE ÎN CADRUL COLEGIULUI NAȚIONAL „TUDOR VLADIMIRESCU
1.4. PROIECTE/ ACȚIUNI EXTRAȘCOLARE CU IMPACT LOCAL ȘI NAȚIONAL ÎN CADRUL COLEGIULUI NAȚIONAL „TUDOR VLADIMIRESCU”
CAPITOLUL II – COMPUNEREA ȘCOLARĂ CA FORMĂ INTERMEDIARĂ ÎN REALIZAREA REVISTELOR ȘCOLARE
2.1. MIJLOACE ȘI TEHNICI DIDACTICE MODERNE ÎN STIMULAREA GÂNDIRII CRITICE, A CREATIVITĂȚII, A GUSTULUI CRITIC ȘI LITERAR, A IMAGINAȚIEI ELEVILOR
2.1.1. Scrierea imaginativă – mijloc pentru dezvoltarea personalității elevilor
2.1.2. Teoria inteligențelor multiple
2.1.3.Metoda pălăriilor gânditoare (Thinking hats – Edward de Bono
2.2. COMPUNEREA ȘCOLARĂ
2.2.1. Definiție
2.2.2. Clasificarea și conținutul compunerilor. Tipologia lor
2.2.3. Compuneri ale elevilor Colegiului Național „Tudor Vladimirescu
CAPITOLUL III- MANAGEMENTUL ACTIVITĂȚII DE ORGANIZARE A CENACLURILOR ȘI CERCURILOR DE LECTURĂ
3.1. CERCURILE LITERAR-ARTISTICE – CONSIDERAȚII GENERALE
3.2.MUGURI DE GÂND –CERCUL LITERAR AL ELEVILOR DE GIMNAZIU DIN CADRUL CNTV
3.3.MOMENTE DIN CERCUL LITERAR MUGURI DE GÂND
CAPITOLUL IV- MANAGEMENTUL ACTIVITĂȚII DE PROIECTARE ȘI DE ELABORARE A REVISTELOR ȘCOLARE
4.1. REVISTA ȘCOLARĂ – CONSIDERAȚII GENERALE
4.2. MANAGEMENTUL ACTIVITĂȚII DE PROIECTARE ȘI DE ELABORARE A REVISTELOR ȘCOLARE
4.3. CONSTRUIREA ȘI DEZVOLTAREA ECHIPEI ÎN ORGANIZAȚIA ȘCOLARĂ
PARTEA a II-a – STUDIU DE CAZ:
Revista Muguri de gând, revista Colegiului Național Tudor Vladimirescu , Tg-Jiu
CAPITOLUL V – ÎNDRUMAREA ACTIVITĂȚII ELEVILOR ÎN PROIECTAREA REVISTELOR ȘCOLARE
5.1.AMICUL TINERIMII –PRECURSOR AL REVISTEI MUGURI DE GÂND
5.2.MUGURI DE GÂND, REVISTA DE AZI A COLEGIULUI NAȚIONAL „TUDOR VLADIMIRESCU
5.2.1.Argument – Cuvântul care „zidește
5.2.2.Proiectarea revistei Muguri de gând
CAPITOLUL VI – ÎNDRUMAREA ACTIVITĂȚII ELEVILOR ÎN ELABORAREA REVISTELOR ȘCOLARE
6.1. PREZENTAREA REVISTEI MUGURI DE GÂND
6.2.ETAPELE REALIZĂRII REVISTEI MUGURI DE GÂND
6.3. STRUCTURA REVISTEI
CONSIDERAȚII FINALE
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
ANEXE
DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE
ARGUMENT
Motto: „Computerele nu sunt magice. Profesorii sunt!"
(Craig Barrett, Președinte INTEL)
Învățământul românesc a cunoscut, în ultimii ani, schimbări remarcabile din punctul de vedere al metodelor și al mijloacelor utilizate în procesul instructiv-educativ, atât în privința predării, cât și în cea a evaluării.
Pentru a ține pasul cu dezvoltarea științei, dar, mai ales, cu schimbările majore din domeniul tehnologiei informației, dascălii au fost nevoiți să se adapteze și să îmbine în activitatea lor didactică metodele tradiționale cu cele moderne. Predarea interactivă, centrată pe elev, a presupus, inițial, participarea profesorilor la cursuri de formare, mai întâi pentru a cunoaște noile metode și strategii didactice și, ulterior, pentru a le folosi în activitatea de la clasă.
Asemenea fiecărui dascăl care dorește să fie cât mai aproape de elevii săi, am încercat, în ultimii ani, să cunosc și să aplic aceste metodeși procedee didactice noi. Cursurile de Metodica predării limbii și literaturii române, Didactica predării limbii și literaturii române, dar și cele de utilizare a calculatorului în predare (AEL, Intel-Teach, Utilizarea avnsată a calculatorului) mi-au fost de un real folos. Am învățat astfel, alături de elevii mei, să aplic metoda proiectului, să-i las pe ei să descopere lucruri noi și să le utilizeze în funcție de cerințele temei propuse.
Orele de limba și literatura română au devenit astfel mult mai interesante, în special pentru elevii ciclului gimnazial, care au fost cei mai receptivi și mai silitori. Verbul a memora a fost înlocuit cu a descoperi, iar sintagma a lucra singur, doar sub supravegherea dascălului, a fost completată cu a lucra în echipă.
Totuși, în timpul orelor de curs, elevii nu se pot elibera în totalitate de presiunea notei, de distanța care se creează între ei și profesor. De aceea, a fost nevoie de un alt cadru, mai puțin rigid, pentru ca ei să poată comunica, să se poată cunoaște, să își descopere colegii și să se redescopere pe sine.
Plecând de la premisa că în prezent tinerii trebuie să fie capabili să analizeze informații, să colaboreze și să-și comunice ideile utilizând o varietate de tehnologii mereu în schimbare, dorința noastră, a profesorilor de la Colegiul Național „Tudor Vladimirescu” din Târgu-Jiu, a fost să căutăm răspunsuri la întrebările Cum pot deveni elevii propriii formatori de cunoaștere?, Ce pot face ei cu informațiile acumulate în școală? și, mai ales, Cum îi putem învăța noi să lucreze eficient în echipă?, cu alte cuvinte, cum ar putea niște dascăli cu vocație, care se respectă profesional, care încearcă în permanență să se adapteze noilor tendințe, să vină cu diplomație și cu foarte multă toleranță în ajutorul elevilor, astfel încât să se schimbe atitudinea elevului față de importanța învățării.
Am început astfel, de la 15 septembrie 2008, să punem bazele unui proiect care să reflecte, mai ales, gândurile și realizările elevilor, profesorii având doar rolul de a îndruma, sugera, motiva și, în final, de a publica produsul final. Acest proiect s-a concretizat prin apariția revistei școlareMUGURI DE GÂND, inițial Foaie pentru cei mai mici și, ulterior, revista tuturor elevilor – de gimnaziu și de liceu – Colegiului Național „Tudor Vladimirescu”.
În ultimii șase ani au fost publicate7 numere ale revistei, care au valorificat materialele din concursul de creație și au reflectat activitatea cercului literar cu același nume, resursele financiare fiind cele care au împiedicat apariția mai multor numere, și nu lipsa entuziasmului sau dorința de muncă, ele nelipsind nicio clipă la membrii echipei.
Acest proiect face, de altfel, și obiectul lucrării noastre, care, fără să-și propună să ofere modele, se vrea un mijloc de evidențiere a demersului necesar realizării unei astfel de activități cu elevii, o activitate solicitantă, dar care poate conduce la obținerea performanțelor dorite.
Inițierea acestui proiect ne-a ajuat să ne redescoperim elevii și pe noi înșine. Profesorii pot, cu puținămagie, să înlăture barierele de comunicare, să contribuie la dezvoltarea personalității elevilor, să le ofere încredere în forțele proprii, și, de ce nu, să le fie modele.
Lucrarea de față își propune să prezinte, în prima parte, mai multeelemente referitoare la interacțiunea profesor–elev și la concurența dintre elevi în cadrul activităților școlare, o scurtă analiză a compunerii școlare ca formă intermediară în realizarea revistelor școlare, cu exemple de compuneri realizate de elevii Colegiului Național „Tudor Vladimirescu”, dar șicâteva aspecte cu privire la managementul activității de organizare a cercurilor de lectură și de proiectare și elaborare a revistelor școlare.
Importanța activităților educative extrașcolare care, prin concurența creată între elevi, devin o modalitate modernă de cunoaștere și dezvoltare a personalității acestora, a determinat, probabil, și introducerea, începând cu anul școlar 2011–2012, a unei săptămâni dedicate exclusiv activităților extrașcolare și cunoscută sub denumirea Școala Altfel. Vom menționași noi, în această lucrare, câteva activități deosebite realizate cu elevii și impactul pe care acestea l-au avut asupra școlii noastre, în general, și, în special, asupra lor.
În partea a doua vom realiza un studiu de caz cu privire la revista Muguri de gând, a Colegiului Național Tudor Vladimirescu din Târgu–Jiu, urmărind cele două direcții fundamentale în care sunt implicate cadrele didactice: îndrumarea activității elevilor în proiectarea și, ulterior, în elaborarea revistei școlare.
PARTEA I – PREAMBUL TEORETIC
CAPITOLUL I – Interacțiunea profesor–elev și concurența dintre elevi în cadrul activităților școlare
1. 1. RELAȚIA PROFESOR-ELEV
Procesul învățării reprezintăo tendință individuală naturală de a îndeplini obiective personale semnificative. Acest proces este activ, volitiv și mediat intern. Eun proces al descoperirii și construirii sensului, având la bază informația și experiența filtrate în mod unic de percepția, gândirea și afectele fiecărui elev. În contextul actual, învățarea devine un proces activ în care elevul este constant implicat în rezolvarea unei sarcini de lucru. Astfel implicat, elevul tinde să afle el însuși răspunsuri și să găsească rezolvări proprii acestor sarcini de lucru. Unul dintre obiectivele învățării active este acela de a promova acel tip de activități în clasă care să solicite “capacitatea de a gândi și aceea de a evalua informația, astfel încât elevii sa aibă prilejul de a exersa abilitatea de a formula și de a rezolva probleme.” (National Center for Research on Teacher Learning, 1993, p.2).
A-i face pe elevi să înțeleagă este o sarcină destul de dificilă. Observația că elevii noștri înțeleg mai puțin decât ne așteptăm și ne dorimnoi este una foarte comună. De aceea, profesorii adoptă diverse strategii în scopul dezvoltării capacității de înțelegere a elevilor și se străduiesc să intervină cu explicații clare și sarcini de lucru cu mai multe tipuri de rezolvare care stimulează și dezvoltă capacitatea de înțelegere. Atitudinea profesorului care deținea adevărul absolut și oferea elevilor informații, pe baza cărora aceștia erau evaluați, s-a schimbat radical. Astăzi, elevul a devenit actorul principal, iar profesorul este regizorul și, uneori, păpușarul din umbră, care coordonează și oferă elevului șansa să fie important, să descopere, să înțeleagă, pentru a putea cunoaște cu adevărat.
Rolul profesorului se aseamănă cu acela al părintelui: oferă un model, nu îl impune, arată înțelegere și respect, pentru a le primi înapoi, la rândul său.
În lucrarea Managementul și gestiunea clasei de elevi, Iucu (2000: 126–127) propune un model inovator al personalității cadrului didactic, făcând o distincție între următoarele componente interne ale personalității cristalizate:
1. Competența științifică:
abilități necesare pentru manipularea cunoștințelor;
informație științifică selectată, veridică, actualizată, precisă;
capacități de transmitere a cunoștințelor;
inteligență, dar, mai ales, înțelepciune;
experiență didactică flexibilă;
competență – multiple și variate strategii rezolutive;
aptitudini pentru cercetare, experimentare și control;
inițiativă și obiectivitate în evaluare;
capacități și strategii creative;
operații mentale flexibile și dinamice;
capacități de transfer și aplicare.
2. Competența psihosocială (optimizarea relațiilor interumane prin și din activitatea educativă):
capacitatea de a stabili fără dificultate relații adecvate cu elevii;
adaptarea la roluri diverse;
capacitatea de comunicare lejeră și eficientă, atât cu grupul, cât și cu indivizii, separat;
abilități de utilizare și drămuire adecvată a forței și autorității;
disponibilități de adaptare la variate stiluri educaționale;
entuziasm, înțelegere și prietenie.
3. Competența managerială:
capacitatea de influențare a clasei, în general, și a fiecărui elev, în particular;
abilități de planificare și proiectare;
forța și oportunitatea decizională;
capacitatea de a organiza și coordona activitatea clasei;
administrarea corectă a recompensei și pedepsei;
suportabilitate în condiții de stres.
4. Competența psihopedagogică (factori necesari pentru construcția diferitelor componente ale personalității elevului):
capacitatea de determinare a gradului de dificultate a unui conținut;
capacitatea de accesibilizare a informației didactice;
capacitatea de înțelegere a elevilor, de acces la lumea lor lăuntrică, de solidarizare cu momentele lor de spirit;
creativitate în munca educativă;
capacitate empatică;
atitudine stimulantă, energică, plină drul și, uneori, păpușarul din umbră, care coordonează și oferă elevului șansa să fie important, să descopere, să înțeleagă, pentru a putea cunoaște cu adevărat.
Rolul profesorului se aseamănă cu acela al părintelui: oferă un model, nu îl impune, arată înțelegere și respect, pentru a le primi înapoi, la rândul său.
În lucrarea Managementul și gestiunea clasei de elevi, Iucu (2000: 126–127) propune un model inovator al personalității cadrului didactic, făcând o distincție între următoarele componente interne ale personalității cristalizate:
1. Competența științifică:
abilități necesare pentru manipularea cunoștințelor;
informație științifică selectată, veridică, actualizată, precisă;
capacități de transmitere a cunoștințelor;
inteligență, dar, mai ales, înțelepciune;
experiență didactică flexibilă;
competență – multiple și variate strategii rezolutive;
aptitudini pentru cercetare, experimentare și control;
inițiativă și obiectivitate în evaluare;
capacități și strategii creative;
operații mentale flexibile și dinamice;
capacități de transfer și aplicare.
2. Competența psihosocială (optimizarea relațiilor interumane prin și din activitatea educativă):
capacitatea de a stabili fără dificultate relații adecvate cu elevii;
adaptarea la roluri diverse;
capacitatea de comunicare lejeră și eficientă, atât cu grupul, cât și cu indivizii, separat;
abilități de utilizare și drămuire adecvată a forței și autorității;
disponibilități de adaptare la variate stiluri educaționale;
entuziasm, înțelegere și prietenie.
3. Competența managerială:
capacitatea de influențare a clasei, în general, și a fiecărui elev, în particular;
abilități de planificare și proiectare;
forța și oportunitatea decizională;
capacitatea de a organiza și coordona activitatea clasei;
administrarea corectă a recompensei și pedepsei;
suportabilitate în condiții de stres.
4. Competența psihopedagogică (factori necesari pentru construcția diferitelor componente ale personalității elevului):
capacitatea de determinare a gradului de dificultate a unui conținut;
capacitatea de accesibilizare a informației didactice;
capacitatea de înțelegere a elevilor, de acces la lumea lor lăuntrică, de solidarizare cu momentele lor de spirit;
creativitate în munca educativă;
capacitate empatică;
atitudine stimulantă, energică, plină de fantezie;
minimum de tact pedagogic;
spirit metodic și clarviziune în activitate.
Deși această prezentare urmărește personalitatea cadrului didactic, în general, se poate observa cu ușurință felul în care„toate competențele enumerate anterior se pliază pe „formatul” personalității profesorului de limba și literatura română.
Numai printr-o armonizare a celor patru competențe se poate ajunge la imaginea unui profesor care consideră că a forma generații de elevi este o misiune nobilă care este dată doar celor aleși.”
Profesorii care au prima competență, cea științifică, dezvoltată cu precădere ignorân-
du-le pe celelalte trei, nu vor reuși niciodată să atragă elevii și să determine acumularea de cunoștințe și de abilități. De asemenea, cei care mizează doar pe competența psihosocială, nefiind foarte bine pregăți în domeniul pe care îl predau, întâmpină dificultăți serioase în procesul instructiv-educativ.
Într-o manieră ideală, dascălul model este: un bun sau un foarte bun teoretician, specialist în domeniul ales, un părinte și un prieten, un manager și un psiholog. Pentru a-i ghida pe alții, este nevoie să te cunoști, să te redescoperi constant, să accepți că mereu poți învăța, chiar și de la elevii tăi.
În condițiile învățării interactive asistăm la o reconsiderare a relației profesor-elev, în sensul că elevul devine subiect, agent al propriei formări, iar profesorul este ghidul său în toate acțiunile întreprinse.
Regândirea relației profesor-elev impune noi atitudini și modalități de lucru, elevii fiind învățați de mici să caute informația, să o dezvolte, să o stăpânească și, abia apoi, să și-o însușească.
În funcție de relația cu elevii, profesorul poate fi:
MODEL: Profesorul oferă elevului reperele necesare pentru a atinge țintele propuse. Elevul acceptă provocarea și pornește în călătorie alături de profesor.
PRIETEN: Profesorul este un prieten la care elevul poate apela atunci când are nevoie. Profesorul sprijină, ascultă și ajută elevul.
CĂLĂUZĂ: În călătoria cunoașterii, profesorul cunoaște reperele și-i prezintă elevului alternativele și soluțiile optime pentru atingerea unei ținte. Relația se bazează pe respect reciproc. Profesorul nu dictează răspunsuri, ci oferă direcții pentru ajungerea la destinație.
MAGICIAN: Pregătirea temeinică a profesorului îi oferă această postură prin care îl îndrumă pe elev să folosească obiectele și instrumentele pentru învățare.
CONSILIER: Profesorul este cel de la care elevii așteaptă sfatul cel bun.
MAESTRU: Profesorul oferă imaginea standardelor de cunoaștere și acțiune, îl așteaptă pe elev să obțină cunoștințe, abilități, competențe.
SUSȚINĂTOR: Profesorul este alături de elevii săi, este sprijin pentru depășirea dificultăților întâmpinate în învățare.
FACILITATOR: Profesorul nu oferă cunoaștere, ci face posibil accesul copilului la cunoaștere.
În funcție de atitudinea față de nou,profesorul poate fi:
STRUȚ: respinge modelele educaționale novatoare; atitudinea sa e asemănătoare cu a struțului care își ascunde capul în nisip.
CIONCĂNITOARE: aplică întotdeauna metodele didactice ce i-au fost inoculate, asemenea unei ciocănitori care lovește monoton scoarța unui copac.
PINGUIN: nu depune efortul de a-și adapta metodele pedagogice la diversele contexte educaționale în care este pus, amintind de existența „leneșă“ a pinguinului.
PESCĂRUȘ: face sinteze personale între noile metode educaționale și principiile pedagogice tradiționale, amintind de ingeniozitatea demonstrată de un pescăruș pentru a prinde pește.
PORUMBEL: aplică principiile dobândite într-un anumit context educațional la situații pedagogice noi, făcând astfel un transfer (de la vechi la nou), ceea ce amintește de un porumbel voiajor.
VULTUR: este întotdeauna receptiv față de principiile educaționale novatoare și este unul dintre primii care se încumetă să le aplice, fiind atras de „vârfurile“ pedagogiei la fel cum vulturul este atras de cele mai înalte piscuri.
Model, prieten, călăuză, magician, consilier, maestru, susținător, facilitator, pescăruș, porumbel sau vultur, profesorul, este, dincolo de toate clasificările și rolurile care i se atribuie, un om care, zi de zi, modelează suflete. Felul în care alege să o facă influențează, uneori decisiv, viața celor care, la început de drum, îl privesc cu încredere, înțelegere, respect și dragoste.
Elevii noștri sunt, la rândul lor, oameni în formare, caractere și personalități diferite, care trebuie înțeleși, nu judecați, apreciați, nu criticați, încurajați și motivați pentru a reuși, pentru a-și clădi propriul drum. Reușitele lor sunt, în egală măsură, și ale profesorului, iar eșecul lor devine și eșecul dascălului.
1.2. ACTIVITATEA EDUCATIVĂ ȘCOLARĂ ȘI EXTRAȘCOLARĂ–NOI FORME DE ORGANIZARE
Activitatea educativă școlară și extrașcolară reprezintă domeniul aplicativ care permite transferul și aplicabilitatea cunoștințelor, abilităților, competențelor dobândite în cadrul sistemului de învățământ.
Elevii sunt îndrumați, în timpul unui an școlar, să aplice tot ceea ce au învățat în cadrul diferitelor activități școlare, cum ar fi: olimpiade și concursuri, spectacole, mese rotunde, simpozioane, dezbateri, cercuri literare sau științifice, reviste școlare etc.
Prin formele sale specifice, activitatea educativă școlară și extrașcolară dezvoltă gândirea critică și stimulează implicarea tinerei generații în diferite activități, cu scopul de a pregăti elevii pentru viitor. În acest sens, în ultimii doi ani, MEC a impus școlilor înființarea și dezvoltarea Consiliilor Școlare ale Elevilor (CȘE), care au unrol activ în viața școlară. Fiecare Consiliu Școlar are un președinte, unul sau doi vicepreședinți, un secretar și directori pentru departamentele: Concursuri școlare și extrașcolare, Cultură-educație-programe școlare, Sport și programe de tineret, Avocatul Elevului, Mobilitate-informare-formare-consiliere. Toate Consiliile Școlare ale Elevilor se subordonează Consiliului Județean al Elevilor(CJE) și, implicit, Consiliului Național al Elevilor(CNE), a cărui activitate este coordonată de elevul ales președinte la nivel national și supravegheată de reprezentanți ai MEC.
În cadrul fiecărei școli CȘE este alcătuit din reprezentanți ai fiecărei clase, aleși prin vot, colaborează cu coordonatorul de programe și proiecte educative, care este unul dintre profesorii școlii, iar elevul ales președinte face parte din Consiliul de Administrație al școlii și este membru al Comisiei pentru asigurarea calității. Acest consiliu are un plan de activități care, după ce sunt aprobate, se desfășoară în timpul anului școlar, cu implicarea unui număr cât mai mare de elevi.
Concurența dintre elevi este acerbă, fiecare dintre ei dorind să fie reprezentant al clasei sale în CȘE. De asemenea, președintele, vicepreședinții, secretarul sau directorii de departamente pot candida, la nivel județean, pentru a ocupa un loc în Consiliul Județean al Elevilor, și, ulterior, cei aleși aici pot candida pentru un loc în Consiliul Național al Elevilor.
Pentru a fi aleși însă, în oricare dintre etape (locală, județeană, națională), elevii trebuie să își depună candidatura pe site-ul oficial al CNE, www.wedu.ro. Dosarul de candidat conține: CV-ul elevului, scrisoarea de intenție, un plan de acțiune și acceptul părinților. Numai elevii a căror candidatură este validată pot să își elaboreze o platformă-program, să își facă publicitate sau campanie, timp de două săptămâni, în cadrul școlii, pentru a putea fi aleși de către colegi. Numai elevii școlii au drept de vot, profesorii neputând vota sau influența votul.
Procedura de vot este simplă: sunt aleși în prima etapă, la nivelul fiecărei clase, prin vot, câte doi elevi care vor reprezenta clasa în CȘE. Dintre elevii aleși, în cea de-a doua etapă, pot fi depuse candidaturi pe www.wedu.ro pentru o funcție de conducere dintre cele amintite anterior. În ziua stabilită pentru alegeri vor vota toți elevii școlii, pentru ca reprezentarea să fie corectă, transparentă, democratică. Profesorul coordonator de programe și proiecte educative poate doar să ajute elevii, nu să impună o anumită candidaturăsau să sugereze cine să fie votat și cine nu.
După încheierea procesului electoral școlar se numără voturile de către o echipă de elevi și sunt anunțați câștigătorii. Echipa nou formată va stabili activitățile pentru anul școlar în curs, după ce vor fi analizate propunerile din partea fiecărei clase. Președintele CȘE va reprezenta școala la diferite traininguri, conferințe și concursuri. El devine vocea tuturor elevilor și discută cu profesorul coordonator de programe și proiecte educative și cu directorul școlii problemele ridicate în cadrul ședințelor CȘE, prezentând în urma fiecărei ședințe un proces-verbal, întocmit de secretarul CȘE și semnat de toți elevii care au participat la ședință, dar și de profesorii invitați.
Aceste CȘE-uri au existat formal la nivelul unităților școlare, însă, în ultimii doi ani școlari, activitatea lor s-a dezvoltat surprinzător de mult. Fiecare școală luptă pentru un loc în cadrul Consiliul Județean al Elevilor, încercând ca prin proiectele propuse și implementate în anii anteriori să obțină acel loc. Elevii participă la traininguri de formare, învață să scrie și să implementeze proiecte, fiind mici oameni politici, cu multă energie, inițiative și dorință de implicare.
Scrierea CV-urilor, redactarea scrisorilor de intenție și întocmirea unui plan de acțiune au devenit o provocare pentru elevii noștri.
1.3. SPECIFICUL ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE EXTRAȘCOLARE ÎN CADRUL COLEGIULUI NAȚIONAL „TUDOR VLADIMIRESCU”
Scopul activităților educative extrașcolare este reprezentat de ridicarea standardelor calitative ale educației formale și non-formale prin complementarizarea lor în vederea valorificării potențialului elevilor și a formării lor ca cetățeni europeni pro-activi.
Activitățile proiectate se adresează la nivel primar, elevilor claselor 0-XII și cadrelor didactice din unitatea școlară, iar la nivel secundar, familiei, societății civile, comunității și societății în ansamblul ei.
Colegiul National „Tudor Vladimirescu”(CNTV) a încercat, în ultimii ani, să se înscrie în tendințele moderne de abordare a educației, implementând proiecte educative care să atragă un număr cât mai mare de elevi. Impactul acestor activități a devenit cu atât mai important, cu cât, în ultimii doi ani, președintele Consiliului Școlar al Elevilor a îndeplinit și funcția de președinte al Consiliul Județean al Elevilor. De asemenea, unul dintre vicepreședinții CȘE din CNTV a fost ales și vicepreședinte al CJE Gorj, iar directorii de departamente au îndeplinit același rol și la nivel județean. Dacă în anul școlar 2010–2011 am avut doar doi elevi din cadrul CNTV în CJE Gorj, în anii școlari 2011–2012 și 2012–2013, cinci dintre elevii noștri au fost membri ai CJE, funcția de președinte fiind îndeplinită de elevele Becheru Diana (2011–2012) și Dungan Emanuela(2012–2013).
Acestea au participat la Conferința Națională a CNE, au beneficiat de cursuri de formare, fiind adevărați lideri de opinie ai școlii. De asemenea, ele au făcut parte atât din Consiliul de Administrație al CNTV, cât și din Consiliul de Administrație al ISJ Gorj.
Proiectele educative propuse de elevi au înlocuit, treptat, activitățile impuse de școală. Profesorii participă alături de elevi la aceste activități, dar nu le mai coordonează singuri, ci formează o echipă împreună cu elevii. Fiecare proiect presupune o altă echipă, astfel încât numărul de participanți la activitățile educative este mare, existând acțiuni la care au participat toate clasele de gimnaziu (aproximativ de 200 elevi) și toate clasele de liceu (aproximativ 900 de elevi).
Beneficiariiproiectelor sunt elevii C.N.T.V, care au devenit astfel mult mai responsabili și au conștientizat rolul pe care îl au. Nu este suficient să vii la școală, să îți îndeplinești sarcinile, este nevoie să fii și un bun elev prin implicarea în acțiuni de voluntariat, care sunt consemnate în CV-urile elevilor.
Rezultatele activităților educative extrașcolare din cadrul CNTV pot fi urmărite pe baza analizei SWOT, pe care am realizat-o la finalul acestui an în calitate de coordonator de programe și de proiecte educative.
Analiza SWOT a activităților educative extrașcolare
PUNCTE TARI
Colegiul Național „Tudor Vladimirescu” are profesori foarte bine pregătiți, dedicați meseriei, dornici de a fi mereu aproape de elevi
Încadrarea cu personal didactic specializat, având studiile necesare cerute de postul/catedraocupat/ocupată
Profesionalismul personalului didactic, preocuparea pentru perfecționare, formare continuă, cercetare de specialitate, metodică și psihopedagogică
Disponibilitatea echipei manageriale pentru un management performant, rațional, eficient, centrat pe implicare și pe dezvoltare
Disponibilitatea managerilor și cadrelor didactice pentru realizarea și derularea parteneriatelor și proiectelor naționale și internaționale
Existența în colegiu a numeroși elevi buni și foarte buni la învățătură, cu inițiativă și extrem de responsabili
Obținerea Diplomei de excelență pentru excelență în învățământ, la împlinirea a 120 de ani de existență a școlii
Obținerea titlului de Școală Europeană – 2012
Existența Cenaclului, a Concursului și a Revistei școlare MUGURI DE GÂND
Derularea a numeroase proiecte naționale și internaționale:
Proiect bilateral Comenius „CommonEuropean Values. Personalities and local cultures” (2010–2012)
Programul Mondial Eco–Scola(2008–2010)
Agenda Europa 2008-2013
Proiecte E–Twinning(The Lifegiving water,Think Positive)
Spring Day in Europe(2008–2013)
Participare la Festival International de theatre de jeunes en francais
Tabăra de engleză (2010–2013)
Les Compagnons Balladins(2009–2010)
Together for our students si Teacher to Teacher–vizitarea unor instituții de învățământ din Marea Britanie
Participarea elevilor Colegiului National „ Tudor Vladimirescu” la „Chantier des jeunes”(Șantierul tinerilor) organizat în localitatea Saint-Florent-des-Bois, departamentul Vendee- Franța
Mobilitate Individuală Comenius – Curs de formare continuă a personalului din Învățământul Preuniversitar(LLP), Focus on Scotland.2Week Course for Teachers of English at Secondary Level
Participare Atelier Grundtvig –Cultural Heritage in Colourful clothing, Lempala, Finlanda
„Șanse egale pentru integrarea personelor cu dizabilități intelectuale din România” – proiect POSDRU 2007-2013 – Investește în Oameni !
Rezultate bune și foarte bune ale elevilor la manifestările locale, județene, regionale și naționale, dar și la cele internaționale
Implicarea activă, permanentă, a consilierului psihopedagogic DoinaBaiu în acțiunile educative
Alegerea elevilor din CNTV ca președinte și șefi ai departamentelordin cadrul Consiliului Județean al Elevilor și participarea acestora la activități desfășurate la nivel regional și național
Existența Centrului de excelență, a Clubului de dezbateri și a Cercului de lectură
Organizarea în incinta Colegiului a etapelor municipale și județene ale olimpiadelor pentru mai multe discipline, și a etapei naționale a Olimpiadei de geografie
Numărul mare de parteneriate cu instituții locale de cultură
Editarea semnelor de carte care promovează elevii valoroși ai școlii
Existența a 200 de abonamente la teatru pentru elevii Colegiului
Existența grupelor de excelență
Mediatizarea activităților școlare și extrașcolare în comunitate și în societate prin mass-media și pe site-ul liceului, precum și în cadrul școlii, prin Consiliul Școlar al Elevilor
Elevii din ciclul gimnazial au dovedit că vor și pot să se implice în numeroase acțiuni, având însă nevoie de îndrumarea profesorului-diriginte
Elevii din ciclul liceal au manifestat un interes deosebit pentru acțiunile propuse și s-au implicat în organizarea acestora
Acordarea unor burse elevilor care s-au remarcat în cadrul acțiunilor umanitare
Premierea elevilor care s-au implicat la maximum în proiectele propuse
Apropierea copiilor de carte și de poveștile clasice
Stimularea spiritului de echipă
Dezvoltarea capacității de exprimare orală, în special la elevii mai mici
Dezvoltarea spiritului critic și de analiză
Cunoașterea drepturilor și libertăților cetățenești
Conștientizarea pericolului pe care îl reprezintă drogurile și violența în societate
Existența unei asociații a părinților cu rol activ în cadrul școlii
PUNCTE SLABE
Insuficiente inovații în activitatea didactică
Insuficienta implicare a cadrelor didactice în activitățile educative desfășurate în școală sau în activitățile ce promovează imaginea Colegiului
Formalismul unor activități
Neîndeplinirea responsabilităților legate de activitatea de dirigenție (nerespectarea termenelor, necomunicarea datelor către elevi, lipsa feed-back-ului)
Timiditatea în luarea unor inițiative din partea elevilor
Neimplicareala nivel maxim a tuturor celor vizați
Numărul de absențe și incidentele violente, în ciuda încercărilor de stopare sau măcar de diminuare a ponderii acestora în școală
Nerespectarea ținutei decente
Nerespectarea curățeniei.
OPORTUNITĂȚI
Multitudinea posibilităților de formare/perfecționare a personalului didactic
Promovarea educației interculturale, a educației pentru cetățenia democratică, pentru valori
Realizarea educației ecologice
Atragerea de finanțare prin proiecte Comenius
Necesitatea organizării mai multor acțiuni de acest tip, pe o perioadă mai mare de timp
Implicarea unui număr mai mare de cadre didactice în proiecte
Propunerea unor activități pe niveluri de vârstă
Realizarea unor parteneriate cu diverse instituții locale
Realizarea unui parteneriat real profesor-elev
Obținerea unor rezultate foarte bune la concursuri și olimpiade școlare.
RISCURI
Minimalizarea activității educative școlare și extrașcolare de către părinți
Influența negativă a străzii și a internetului
Viziunea tradițională asupra desfășurării acțiunilor în cadrul școlii
Neîncurajarea elevilor mai timizi și intimidarea celor valorioși care se tem să iasă în evidență, să își arate calitățile.
În urma acestei analize, se observă faptul că interesul pentru desfășurarea activităților extrașcolare a devenit general, în ultimii ani interacțiunea profesor-elev luând forma unui parteneriat real, cu beneficii de ambele părți. Numărul mare de activități se poate explica prin influența mai multor factori: dezvoltarea rapidă a CȘE și a CJE, controlul activității acestora direct de la minister, raportarea săptămânală a activităților desfășurate cu elevii, dar, mai ales, dorința elevilor de a anula tiparele, de a fi inventivi, cunoscuți, respectați de către profesori și de către colegi.
Nu întâmplător, activitățile lor sunt promovate prin rețelele de socializare, CȘE CNTV având o pagină special creată pe facebook pentru elevii școlii, astfel încât ședințele CȘE, planul de acțiuni și feedbackul acestora sunt vizibile pentru toți cei interesați.
Cum explicăm dorința tot mai mare a elevilor de a desfășura aceste activități? Răspunsul poate fi dat de rezultatele chestionarului pe care l-am aplicat membrilor CȘE al CNTV, cu scopul de a determina motivația elevilor și de a afla care sunt intențiile lor în cadrul CȘE. Chestionarul a fost aplicat tuturor membrilor CȘE (84 de elevi) și a avut următoarele întrebări:
Ce te-a determinat/motivat să candidezi pentru un loc în CȘE?
Ce calități au determinat alegerea ta de către colegi?
Câte dintre activitățile tale se regăsesc în planul de acțiune al CȘE?
La câte activități ale CȘE ai participat?
La câte ai lipsit? De ce?
Ce activitate propusă de mai mulți elevi nu s-a regăsit în planul de acțiune?
Ce te determină să fii un membru activ al CȘE?
Care este cea mai bună formă de popularizare a activității CȘE?
Ce rol au avut profesorii în activitățile voastre? Ce rol ți-ai dori să aibă?
Anul viitor vei candida din nou?
La prima întrebare, Ce te-a determinat/motivat să candidezi pentru un loc în CȘE?, cele mai întâlnite răspunsuri au fost: dorința de a face ceea ce îmi place și de a fi cunoscut de toți colegii mei, vreau să îi impresionez pe profesori și de a câștiga încrederea părinților.
Aceste răspunsuri arată, pe de o parte, sinceritatea elevilor, iar pe de altă parte, naivitatea acestora. Cei mai mulți dintre cei care au răspuns astfel sunt elevii claselor a IX-a sau elevii ciclului gimnazial. Elevii mai mari, din clasele X-XII, au avut răspunsuri mult mai elaborate: vreau să ajut, îmi doresc ca opiniile să îmi fie ascultate, vreau să am cât mai multe activități trecute în CV pentru că voi merge la facultate în străinătate și se ține cont de activitățile de voluntariat.
Indiferent de scopul inițial, elevii aleși și-au îndeplinit sarcinile, calitățile care i-au recomandat colegilor votanți fiind, în opinia lor, următoarele: învăț bine, sunt popular/ă, mă înțeleg bine cu toți colegii, dar și cu profesorii, sunt sincer/ă, sunt creativ/ă, vreau să lupt pentru mine și pentru colegii mei.
Toți elevii au recunoscut că activitățile pe care le-au propus sunt în planul de acțiuni al CȘE și că au încercat să participle la toate acțiunile, absențele fiind motivate de programul școlar foarte încărcat.Acțiunea care nu s-a regăsit în planul de acțiuni a fost organizarea unui bal în afara școlii, soluția de compromis acceptată de conducerea școlii fiind un bal în cantina liceului.
La întrebarea numărul 7, Ce te determină să fii un membru activ al CȘE?, elevii au reluat oarecum răspunsurile de la prima întrebare, excepție făcând elevii claselor a XI-a și a XII-a, implicarea lor fiind motivată de următorii factori: importanța responsabilizării, cunoașterea drepturilor, dar și a obligațiilor de cetățean, o carte de vizită impresionantă în vederea admiterii la facultate.
În unanimitate, elevii au recunoscut că forma cea mai bună de popularizare a activității CȘE este rețeaua de socializare facebook. Astfel, anunțurile puse la avizierele special ale CȘE sunt urmărite de un număr foarte mic de elevi, locul lor fiind luat de notificările de pe facebook.
În privința rolului pe care profesorii l-au avut în derularea activităților, elevii au menționat: ne-au sprijinit, ne-au oferit informații, au obținut aprobarea conducerii, au invitat presa și ne-au fost alături la interviuri, au încercat să își impună punctul de vedere, dar nu au forțat nota.
Se poate observa de aici faptul că profesorii s-au adaptat noilor cerințe, au devenit friends pe rețelele de socializare cu elevii, țelul fiind comun: dezvoltarea personalității, oferirea de modele din rândul elevilor pentru ceilalți elevi, implicarea și responsabilizarea tuturor factorilor educaționali.
Toți elevii doresc să candideze și în anul școlar următor, răspunsurile lor fiind întărite și de statistica din ultimii trei ani pe care o prezentăm mai jos și care privește numărul de candidați și numărul de elevi votanți pentru membrii CȘE:
Anul școlar 2010–2011: câte un singur candidat pentru fiecare funcție, 654 de votanți(46,71% din totalul elevilor);
Anul școlar 2011–2012: doi candidați pentru președinția CȘE și câte doi-trei pentru fiecare dintre funcțiile existente, 968 de votanți(69,14% din totalul elevilor);
Anul școlar 2012–2013: trei candidați pentru președinția CȘE și câte patru-cinci pentru fiecare dintre funcțiile existente, 1260 de votanți(90% din totalul elevilor).
1.4. PROIECTE/ ACȚIUNI EXTRAȘCOLARE CU IMPACT LOCAL ȘI NAȚIONAL ÎN CADRUL COLEGIULUI NAȚIONAL „TUDOR VLADIMIRESCU”TÂRGU-JIU
Activitățile extrașcolare derulate în cadrul CNTV au devenit, în ultimii ani, extrem de numeroase, fapt explicat prin numărul mare de elevi ai școlii(aproximativ 1400), prin entuziasmul lor și al cadrelor didactice, prin dezvoltarea CȘE al CNTV, prin rolul activ al CȘE, implicarea elevilor noștri în CJE Gorj (funcția de președinte al CJE, deținută de elevele amintite impunând o mare responsabilitate, iar activitățile școlii fiind un model pentru celelalte școli, și, nu în ultimul rând, prin parteneriatul real realizat între elevi, profesori și părinți.
Cuprinse în planul de acțiuni al școlii, activitățile au luat forme diferite: serbări, expoziții, concursuri, dezbateri propuse de membriiClubului de dezbateri, acțiuni de voluntariat, de ecologizare, acțiuni de prevenire, foarte multe dintre acestea fiind realizate în parteneriat cu instituții locale (IPJ Gorj, IGSU Gorj, alte școli din oraș sau din județ, muzee, biblioteci, asociații culturale, centre antidrog etc.).
Statistic, în ultimii trei ani, numărul de activități a crescut cu câte 10 procente anual, ponderea fiind mai mare în semestrul al doilea. Nu se iau în calcul activitățile din săptămâna Școala Altfel/ Să știi mai multe, să fii mai bun!care sunt organizate după un program special.
Vom prezenta în lucrarea de față o selecție a acestor activități, oprindu-ne la cinci dintre cele care au presupus o concurență acerbă a elevilor noștri: LET’S DO IT ROMANIA!, CNTV- CARE PE CARE!, SPECIAL OLYMPICS!, FLASH-MOB 1 IUNIE!, SEMN DE CARTE, SEMN DE VIAȚĂ!
LET’S DO IT ROMANIA!
Programul național Let’s do it Romania!, o zi de curățenie națională, a fost derulat în județul Gorj sub coordonarea Organizației Cercetașii României, FilialaConstantin Brâncuși. Elevii CNTV, înscriși în organizație au propus, la una dintre ședințele CȘE, ca elevii să se înscrie la curățenie. Entuziasmul a fost foarte redus în anul școlar 2010-2011, doar 40 de elevi și 5 profesori participând efectiv la campanie. Anul școlar următor, numărul elevilor a fost de patru ori mai mare, iar numărul profesorilor s-a triplat.
Suspendarea campaniei în anul școlar 2012-2013 a provocat multă dezamăgire, dar invitația trimisă în luna iulie pentru o nouă etapă anul acesta, pe 28 septembrie, a determinat elevii să înceapă să se înscrie încă din vacanță, așa că, probabil, numărul de participanți va crește semnificativ.
Motivația elevilor participanți a fost nu numai ecologizarea, curățenia propriu-zisă, ci și oportunitatea de a fi alături de colegi și, de ce nu, de profesori, făcând, în același timp, un lucru util. Vârsta elevilor participanți este cuprinsă între 5 și18 ani, CNTV, având și două grupe de grădiniță, de la care a participat o fetiță de 5 ani, însoțită de mama sa.
Acțiunea a fost mediatizată pe facebook, dar și în presa locală, oferind elevilor care nu au participat motive de a regreta, dar și prilejul pentru a promite că vor veni data viitoare.
RÂNCA – septembrie 2011
TG-JIU, Șoseaua Narciselor – mai 2012
CNTV- CARE PE CARE!
În luna februarie a anului 1999, Liceul „Tudor Vladimirescu” devenea Colegiul Național Tudor Vladimirescu și, ca o recunoaștere a valorii incontestabile a CNTV-iștilor, colegiul a primit invitația de a participa la Concursul Național Care pe Care, organizat de Televiziunea Română, alături de eternii rivali, elevii din Colegiul Național „Ecaterina Teodoroiu”.
Concursul a fost organizat la nivel local, regional și național, între cele mai bune licee ale fiecărui județ, și a constat din mai multe probe: cultură generală, sport, reclamă, oratorie, majorete, galerie și proba profesorului. Prima etapă presupunea confruntarea dintre două licee reprezentative ale fiecărui județ, câștigătorul urmând să concureze la nivel regional cu liceele calificate din aceeași regiune a țării. După etapa regională, ocare avea cinci concursuri, fiecare zonă a țării își stabilea campioana, care concura în marea finală, la Năvodari, în vacanța de vară. Concursurile erau transmise de TVR, seara de la ora 19, și țineau cu sufletul la gură elevi, profesori, părinți, pe toți cei dornici să își vadă liceenii în marea finală de la mare. Echipajele trăgeau la sorți culorile înaintea concursului, un echipaj reprezenta roșul, celălalt galbenul, iar galeria devenea, astfel, o mare galbenă sau, după caz, una roșie.
Liceul a început să se pregătească pentru ceaconfruntare: Colegiul Național Tudor Vladimirescu – Colegiul Național Ecaterina Teodoroiu. Roșul a devenit în săptămâna premergătoare concursului uniforma de împrumut a CNTV-iștilor, iar repetițiile au dat roade: în seara concursului, la final, Tudorul a învins. Era doar începutul… Încet, încet, CNTV-iștii lăsau în urmă semne ale victoriei: Liceul Pedagogic din Craiova, Liceul Traian Lalescu din Reșița, Liceul Vasile Goldiș din Arad…
Nicio victorie nu rămânea nesărbătorită, însă, a doua zi, cursurile se reluau, elevii se pregăteau și pentru alte concursuri și olimpiade școlare, membriiechipajului nefiind doar parte a acestui concurs, ci și olimpici naționali la istorie, la limba și literatura română sau la psihologie. Galeria aducea puncte prețioase, pentru că fiecare licean înțelesese rolul unității. Alături de profesori, trăiau și învățau pentru Tudor.
Prietenia era atât de puternică, încât colegiul ajunsese imbatabil. Au câștigat finala pentru partea de sud-vest a țării și, cu emoție și infinităbucurie, și-au făcut bagajele pentru Năvodari, pregătiți să cucerească și marea cea mare. Tudorul ajunsese în finală,iar micul oraș de pe Jiu își prețuia campionii. În ziua câștigării finalei regionale, la întorcerea de la Herculane, unde se ținuseră concursurile, autoritățile locale au primit elevii cu escortă, cu șampanie și urale în Piața Prefecturii.
Entuziasmul tuturor a fost răsplătit: la mare au cucerit, pas cu pas, un loc în confruntarea finală: CNTV Târgu-Jiu – CN Radu Greceanu Slatina. După trei concursuri dificile, alături de licee de renume din București, oltenii reușiseră să monopolizeze finala. După două ore de competiție, campioana nu putea fi decât una: TUDORUL. Nici trofeul, nici diploma de onoare primită de la primarul orașului, nici invidia învinșilor nu au putut egala însă magia acelei seri, fericirea profesorilor și elevilor care reușiseră împreună. O țară întreagă știa: Avem echipă, avem valoare, azi Tudorul e cel mai tare.
În spiritul și în amintirea acelui moment glorios, începând cu anul școlar 2009–2010, CNTV organizează acest concurs în fiecare an, în lunile aprilie-mai, cu implicarea întregii școlii, la inițiativa a două profesoare care au făcut parte din echipajul care câștiga în 1999 finala națională: Cristina Goanță și Sanda Popescu. Regulamentul este asemănător celui propus de TVR, dar am realizat și mici modificări, impuse de specificul elevilor noștri.
Regulamentul concursului ”CNTV-Care pe care?”
1. La concurs pot participa elevii claselor V–VII și IX–XI
2. Fiecare clasă își va alege echipajul reprezentativ alcătuit din 5 membri
3. Cei cinci membri ai echipajului sunt: Liderul, Dr. Știe-Tot, Sportivul, Artistul, Oratorul
4. Clasa va alege, de asemenea, 3 majorete care vor susține echipajul în timpul concursului
5. Ceilalți elevi ai clasei, cu excepția echipajului și majoretelor, vor alcătui galeria
6. Fiecare galerie va avea un șef care va coordona programul acesteia
7. Înaintea probelor, fiecare lider de echipaj va prezenta clasa și echipa într-o manieră originală, timp de 2 minute.
8. Probele concursului:
Cultură generală „Duelul minților”
Proba sportivă „Fii Fair Play”
Proba artistică „Fă o reclamă”
Proba de oratorie „Test de retorică”
Proba de perspicacitate „Mai întâi a fost cuvântul…”
Proba majoretelorgaleria „Susține-ți echipa”
Proba clasei „Și pentru tine contează curățenia, ținuta”
9. Proba „Duelul minților” : Dr. Știe-Tot va răspunde la 5 întrebări din următoarele domenii:
literatură
științe (fizică, chimie, biologie)
matematică-informatică
arte (muzică, pictură, arhitectură)
geografie, istorie, științe socio-umane
Întrebările vor fi formulate de către profesorii școlii, se va forma o bază de date cu acestea și se vor trage la sorți, înaintea concursului. Dificultatea va fi stabilită în funcție de nivelul clasei (V, VI, VII, IX, X, XI)
10. Proba „Fii Fair-Play” va testa îndemânarea și precizia concurentului Sportiv. Va fi aleasă în funcție de spațiu: săritul coardei, traseu cu rolele, dartz, scoaterea cu dinții a unor fructe dintr-un vas cu apă etc.
11. Proba „Fă o reclamă”: realizarea unei reclame/știri/ a unui anunț pe o temă dată la începutul concursului. Fiecare Artist își poate aduce recuzită: planșă, acuarele, instrument muzical, pe care o poate folosi pentru a da expresivitate reclamei. Timpul maxim de prezentare: 2 minute.
12. Proba „Test de retorică”: redactarea și susținerea unui text argumentativ pe o temă dată la începutul concursului. Fiecare Orator va susține un discurs de maximum 3 minute în fața galeriilor.
Observație: La probele Artistului și Oratorului se pot implica toți elevii din echipaj. Temele vor fi comunicate la începutul concursului și se va lucra la reclamă/discurs în timpul probelor de cultură generală și în timpul probei sportive.
13. Proba „Mai întâi a fost Cuvântul”: participă toți membrii echipajului. Se cere să se dea exemple de cât mai multe cuvinte (forme de dicționar) care au anumite caracteristici, de pildă, conțin un anumit număr de sunete, încep cu o anumită consoană și conțin cel puțin o dată o vocală stabilită de juriu. Câștigă echipa care a scris cele mai multe cuvinte corecte, specifice limbii literare. Timpul de lucru: 3 minute.
14. Proba majoretelor și a galeriei „Susține-ți echipa”: fiecare clasă va avea 3 majorete care vor prezenta un scurt program (de 2 minute) în uralele galeriei. Galeria va avea stegulețe, pancarte, baloane, șepcuțe, tricouri de culoarea echipei, stabilită prin tragere la sorți, înaintea concursului.
15. Proba „Și pentru tine contează curățenia, ținuta”: fiecare clasă va primi din partea profesorilor care predau la aceasta și a CȘE puncte de la 1 la 10, prin care este evaluată păstrarea curățeniei în sala de clasă și ținuta elevilor la ore.
16. Juriul va fi alcătuit din elevii claselor a VIII-a și a XII-a, campioni sau finaliști la edițiile anterioare.
17. Înscrierea echipajelor în concurs se va face până la 1 aprilie, orele 12.00, de către liderul echipajului, la secretariatul școlii, unde va completa un tabel cu datele elevilor din echipaj.
18. Modul de desfășurare a concursului este următorul:
Faza calificărilor: (luna aprilie) prin tragere la sorți se formează la nivelul fiecărui an de studiu 2 grupe a câte 3/4 echipaje (depinde de numărul de echipaje înscrise), care vor intra în concurs, iar din fiecare grupă se decide un învingător;
Faza finală: (luna mai) se va desemna un câștigător pentru fiecare nivel de studiu (clasa a V-a, a VI-a, a VII-a, a IX-a, a X-a, a XI-a) din competiția dintre cele două echipaje câștigătoare în faza calificărilor.
Competiția este una foarte apreciată de elevi, bobocii de clasa a IX-a motivând, în chestionarele inițiale aplicate de diriginți, că aleg acest liceu și pentru concursul CNTV-CARE PE CARE!
La început, concursul a fost proiectat doar pentru clasele de liceu, dar, la rugămintea celor mici, el a fost regândit și pentru gimnaziu. Nu participă la concurs clasele a VIII-a și a XII-a, deoarece sunt ani terminali, cu examene dificile de susținut. Probele diverse testează cultura generală a elevilor, spiritul de echipă, creativitatea și ingeniozitatea. Fiecare clasă are o culoare, stabilită prin tragere la sorți și se pregătește pentru concurs realizând numeroase materiale pentru a susține echipajul: pancarte, bannere, stegulețe. Sloganurile trebuie să fie originale și fără atac la persoană. Dincolo de concurs, de spectacolul în sine, se creează o legătură foarte puternică între elevi, profesori și părinții care vin să îi încurajeze. În fiecare an s-au implicat în proiect tot mai multe clase, anul acesta elevii claselor a XI-a schimbând rolul de concurenți cu cel de organizatori și prezentatori ai concursului.
Astfel, deși preia ca model un concurs derulat și în alte școli, concursul nostru a devenit o tradiție, el evoluând de la an la an, prin calitatea discursului argumentativ, a reclamei, prin sloganurile tot mai inventive și momentul artistic al clasei care surprinde mereu. Toate filmulețele și fotografiile sunt postate pe site-ul CNTV.
SPECIAL OLYMPICS!
Colaborarea cu organizația Special Olympics Româniaa început în lunafebruarie a anului 2011 prin participarea elevilor din 10 clase ale Colegiului la concursul de proiecte organizat de reprezentanții Special Olympics România. Această organizație lucrează cu și pentru copiii cu dizabilități intelectuale din țara noastră și, prin activitățile comune cu școlile care au elevi normali din punctul de vedere al dezvoltării intelectuale, încearcă să integreze copiii cu dizabilități și să îi determine pe ceilalți să îi privească nu ca pe niște ciudățenii, ci doar ca pe niște oameni diferiți de ei.
Anul acesta, în luna aprilie, cei de la organizație au revenit la Tg-Jiu și ne-au rugat să participăm cu maximum 10 elevi la activitățile desfășurate la Centrul de Educație Incluzivă. Cunoscând dorința elevilor de a se înscrie în acest proiect, le-am propus acestora să realizeze materiale pentru a-i selecta pe cei care vor merge efectiv la întâlnirea cu elevii cu dizabilități. Surprinderea dascălilor a fost foarte mare, deoarece numărul proiectelor pe care le-am primit a depășit orice așteptare.
Dacă în 2011, fiecare clasă a prezentat maximum 5 materiale, acum, fiecare elev din clasele implicate a pregătit un material, aflându-ne în situația de a avea și câte 20 de materiale pe clasă. S-au realizat eseuri, prezentări ppt, fluturași, dar și o bază de date pentru voluntari.De asemenea, profesorii au ținut patru ore de dirigenție cu tematică specială, organizația oferind fiecărui elev un caiet, un pliant cu drepturile persoanelor cu dizibalități, iar profesorii au primit un manual. Poveștile și cazurile prezentate în manual sunt din SUA, dar ele oferă un model de viață pentru fiecare dintre noi: e important să lupți, să accepți că ești diferit și să îi accepți pe cei diferiți de tine.
Elevii nu s-au limitat să citească și să reproducă povești de succes ale elevilor cu dizabilități, ci au căutat să împărtășescă, prin eseuri, experiențele reale ale unor copii pe care îi cunosc și ale căror familii luptă cu boli necruțătoare, precum sindromul Down.
Astfel, două eleve de clasa a IX-a au împărtășit povestea unei fetițe cu sindrom Down care duce zilnic o luptă pentru integrare și pentru acceptare, părinții alegând să o înscrie la o școală normală, nu la una specială. Sfatul dat de mama fetiței este emoționant: …mamele să lupte în continuare pentru copiii lor!
FLASH-MOB 1 IUNIE!
COLEGIUL NAȚIONAL„TUDOR VLADIMIRESCU”, la inițiativa Zibo.ro și Salvați Copiii România, a organizat pe 31 mai 2013, la ora 11.30, un flash-mob prin care i-a invitat pe profesori și pe părinți să se alieze pentru a scoate violența din viața copiilor.
COLEGIUL NAȚIONAL „TUDOR VLADIMIRESCU” a organizat pentru al doilea an consecutiv acest flash-mob dedicat copiilor, mesajul de anul trecut fiind MAMI, TATI, ASTĂZI AI TIMP SĂ PETRECI O ORĂ CU MINE? Copiii le-au atras astfel atenția părinților că este nevoie să petreacă mai mult timp împreună.
„Copiii crescuți fără etichete se fac Oameni Mari!” este mesajul pe care această acțiune l-a transmis, chiar în apropierea Zilei Copilului, o invitație pentru a dezlipi, efectiv, etichete.
La ora 11.30, elevii din clasele 0-7 au ieșit în curtea COLEGIULUI NAȚIONAL„TUDOR VLADIMIRESCU” sub coordonarea profesorilor. La semnalul profesorului coordonator, elevii s-au întors cu spatele. Pe spate au purtat etichete negative, prinse cu agrafe. Acestea au fost scrise chiar de copii și au fost îndepărtate de elevii mai mari, din clasele a XI-a, dezvăluind mesaje pozitive.
Flash-mob-ul a avut la bază rolul fundamental al școlii – educarea – și și-a propus să îi facă atât pe copiii, cât și pe adulți să conștientizeze că etichetele trebuie înlăturate și să găsească soluții pentru a înlocui acest mod de relaționare, fiindcă NOUĂ NE PASĂ!, așa cum spune și mesajul campaniei:„Copiii simt! Copiii înțeleg! Copiii cresc, învață și, mai ales, pot!”
Dincolo de emoția celor mici, care au fost actorii principali ai campaniei am remarcat emoția învățătorilor, a profesorilor și a părinților care au venit să ne sprijine. Presa locală, dar și cea națională (Antena 3) au mediatizat activitatea noastră, iar elevii au fost din nou în centrul atenției, chipurile lor trădând inocența și bucuria.
SEMN DE CARTE, SEMN DE VIAȚĂ!
Colegiul Național „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu a derulat campania „Semn de carte, semn de viață!”, proiect inițiat in cadrul Strategiei Naționale de Acțiune Comunitară.În perioada 3-15 iunie, elevii voluntari au distribuit semne de carte personalizate și au încercat să-i atragă pe oameni spre lectură, spre voluntariat și spre alte acte de caritate. Acțiunea are un dublu scop: social și caritabil, menționează coordonatorul SNAC, profesor LoredanaStoian. Social, fiindcă mesajul tinerilor este „Merită să înveți carte!”, iar lucrul acesta este ilustrat prin modele alese chiar din rândul lor, fiindcă toți elevii reprezentativi aleși le-au împărtășit celorlalți gândurile lor cu privire la importanța lecturii și a studiului. Caritabil, întrucât semnele de carte se vând cu un leu, iar toate fondurile strânse vor fi donate Asociației Române de Oncologie „Sfânta Ana”, pentru a ajuta bolnavii de cancer. „Pe fața semnului de carte sunt publicate trei fotografii ale unor elevi cu merite deosebite din școala noastră. Am tipărit un număr de 11 semne de carte diferite, deoarece 33 de elevi cu rezultate școlare sau artistice de excepție au acceptat să se alăture campaniei noastre”, a declarat Dorin Tașcău, directorul Colegiului Național „Tudor Vladimirescu”.
„Lectura reprezintă pentru mine un refugiu din lumea exterioară, un prilej de a te bucura mereu de ceva nou, ceva unic. Aceasta mă ajută să mă regăsesc pe mine însumi, prin cunoașterea de noi fapte, caractere, personalități. Timpul pentru lectură este în zilele noastre ceva din ce în ce mai greu de obținut, dar impetuos necesar oricăruia dintre noi.”
Adrian Mihai RADU
Medalie de argint la Olimpiada Internațională de Științe pentru Juniori – Teheran (Iran)
“Ochii mă ajută să privesc Universul, dar, citind și studiind, pot înțelege ce se află dincolo de el.”
Ștefan TUFIȘ-LASTOVESCHI
Medalie de argint la Olimpiada Națională de Fizică
„Păstrează-ți visele vii. Întelege că, pentru a realiza ceva, trebuie să ai credință și încredere în tine, viziune, muncă, determinare și dăruire. Amintește-ți că toate lucrurile sunt posibile pentru cei care cred. Și, pentru asta, doar cartea îți poate fi sprijin real.”
Adriana Elena STĂNIȘOR
Olimpiada de limbă, comunicare și literatură română- premiul I la etapa județeană, Mențiune și premiu special la etapele naționale (2010-2013)
Olimpiada de matematică, premiul I la etapa județeană și participare la etapa națională (2013)
Am încercat să surprindem în acest capitol câteva aspecte ale interacțiunii profesor-elev, insistând asupra rolului actual al dascălului, pe apropierea dintre cei doi actori ai actului didactic. De asemenea, am arătat importanța pe care activitățile educative extrașcolare o au în dezvoltarea personalității elevilor, oferind exemple concrete de bună practică, cinci dintre activitățile care au implicat un număr relativ mare de elevi ai CNTV.
Astfel, proiectul CNTV-CARE PE CARE? implică anual aproximativ 700 de elevi ca participanți activi, spectatorii-elevi fiind și ei aproximativ 100, de obicei dintre cei de clasa a VIII-a și a XII-a, care, între două ședințe de pregătire pentru examen, vin să își încurajeze favoriții. Rolul diriginților claselor implicate în concurs este acela de regizor, ei fiind atenți ca toți elevii clasei să aibă un rol activ în derularea concursului.
Flash-mob-ul organizat în ultimii doi ani cu ocazia Zilei Copilului a implicat și el un număr mare de elevi: 200, în 2012, și 300 de elevi, în 2013. Elevii sunt motivați și de primirea unor diplome care le atestă participarea la aceste activități și pot fi parte a portofoliului educațional, pe care MEC l-a propus ca modalitate de admitere la liceu, iar unele facultăți îl solicită pentru a departaja concurenții cu medii egale. Mirajul unei burse în străinătate este un motiv în plus pentru a participa la acțiuni precum LET’S DO IT ROMANIA! sau la concursul SPECIAL OLYMPICS!
CAPITOLUL II – COMPUNEREA ȘCOLARĂ, FORMĂ INTERMEDIARĂ ÎN REALIZAREA REVISTELOR ȘCOLARE
2.1. MIJLOACE ȘI TEHNICI DIDACTICE MODERNE ÎN STIMULAREA GÂNDIRII CRITICE, A CREATIVITĂȚII, A GUSTULUI CRITIC ȘI LITERAR, A IMAGINAȚIEI ELEVILOR
Metodele interactive de predare-învățare pot genera un mediu educațional care să dezvolte abilitățile necesare secolului XXI: responsabilitate, capacitate de adaptare, creativitate, gândire critică și sistemică, abilități de comunicare și de colaborare.
Învățarea centrată pe elev reprezintă o abordare care presupune un stil de învățare activ și integrarea programelor de învățare în funcție de ritmul propriu de învățare al elevului.
Avantajele învățării centrate pe elev sunt:
Creșterea motivației și a gradului de implicare a elevilor, deoarece aceștia sunt conștienți că pot influența într-o manieră pozitivă procesul de învățare;
Eficacitate mai mare a învățării și a aplicării celor învățate, deoarece aceste abordări se bazează pe învățarea activă;
Învățarea capătă sens, deoarece a stăpâni/a cunoaște materia înseamnă a o înțelege;
Posibilitate mai mare de includere a cunoștințelor, deoarece învățarea centrată pe elev poate fi adaptată în funcție de potențialul fiecaruia, de capacitățile diferite de învățare, de contextele de învățare specifice.
2.1.1. Scrierea imaginativă – mijloc pentru dezvoltarea personalității elevilor
Vom începem abordarea acestui capitol prin inserarea unui text care îndeamnă la reflecție și deschide calea spre abordarea problemei supuse discuției noastre. El ne vorbește despre un eleva cărui experiență este a multora dintre elevii noștri. Vă invit să îl cunoaștem și să încercăm să ne recunoaștem în el:
„Într-o zi, un băiețel s-a dus la școală.
Băiețelul era mic,
Iar școala era mare.
Dar când băiețelul a văzut
Că intrarea în clasa lui
Se făcea printr-o ușă direct din curte,
A fost foarte fericit.
Iar școala nu i s-a mai părut
Atât de mare ca la început.
Într-o dimineață
Când băiețelul se afla în clasă,
Profesoara le-a spus elevilor:
„Astăzi o să facem un desen”.
„Grozav”, s-a gândit băiețelul, căci îi plăcea să deseneze.
Știa să deseneze o mulțime de lucruri:
Și și-a scos cutia cu creioane colorate.
Dar profesoara a zis: „Așteptați!
Nu începeți încă”.
Și a așteptat până i s-a părut că toți copiii sunt pregătiți.
„Acum o să desenăm flori”, a zis profesoara.
“Grozav” s-a gândit băiețelul,
căci îi plăcea să deseneze flori.
Și a început să deseneze flori frumoase,
Și le-a colorat în roz, portocaliu și albastru.
Dar profesoara le-a zis copiilor:
„Așteptați, vă voi arăta cum să colorați!”
Și a desenat o floare roșie cu o tulpină verde.
„Acum puteți începe”, a zis profesoara.
Băiețelul a privit floarea profesoarei
Apoi s-a uitat la floarea lui.
A lui era mai frumoasă decât a profesoarei.
Dar n-a spus nimic.
A întors doar pagina
și a desenat o floare ca a profesoarei.
Era roșie cu tulpină verde.
Și foarte curând,
Băiețelul a învățat să aștepte
Și să privească,
Și să facă lucruri ca cele făcute de profesoară.
Și foarte curând
N-a mai făcut nimic de unul singur.
Și s-a întâmplat că într-o zi
Băiețelul și familia lui
S-au mutat într-o altă casă,
Într-un alt oraș.
Și băiețelul a trebuit să meargă la altă școală.
Școala cea nouă era și mai mare
Și nu mai avea nicio ușă
Prin care să intre direct din curte în clasa lui.
Din prima zi de școală
Profesoara le-a spus elevilor:
„Astăzi o să facem un desen”.
„Grozav” și-a spus băiețelul.
Și a așteptat să-i spună profesoara ce să facă.
Dar ea n-a spus nimic.
S-a plimbat doar prin clasă.
Când a ajuns lângă băiețel,
I-a spus: „Tu nu vrei să desenezi?”
„Ba da”, a zis băiețelul.
„Ce desen să facem?”
„Nu știu până nu-l faci” îi zise profesoara.
„Cum să-l fac?” întrebă băiețelul.
„Cum îți place ție”, răspunse ea.
„Să-l colorez cum vreau eu?” a mai întrebat băiețelul.
„Cum vrei tu”, a fost răspunsul ei.
„Dacă toți ați face același desen
Și l-ați colora la fel,
Cum să știu eu cine l-a făcut?”
„Nu știu”, a zis băiețelul.
Și a început să deseneze flori frumoase
Pe care le-a colorat în roz, portocaliu și albastru.
I-a plăcut această școală nouă
Chiar dacă nu putea intra direct din curte în clasa lui.”
(Helen E. Buckley – Băiețelul)
,,Există adesea, în prima copilărie, o prospețime a imaginației, o curiozitate neobosită, un fel de geniu poetic, pe care savanții sau artiștii ajunși la maturitate nu le pot găsi decât cu mare greutate.’’
Profesorii au menirea de a identifica și de a valorifica acest imens potențial creator al elevilor, nu de a-l stopa, transformând elevii în mici roboți, căci școala contemporană pleacă de la premisa participării active, creatoare a elevilor la procesul învățării, asimilării și aplicării inteligente în practica vieții a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor însușite.
Poezia de mai sus, pe care am auzit-o prima oară la un curs de formare, arată cel mai bine răul pe care îl putem face, în special noi, profesorii de limba și literatura română. Elevii noștri nu trebuie să simtă și să își imagineze ceea ce ne imaginăm noi, ei pot găsi, dacă sunt lăsați, propriile semnificații într-un text literar.
Prima întrebare pe care elevii de clasa a cincea o pun atunci când li se cere ca temă să redacteze o compunere este aceasta:Dar ceea ce povestim trebuie să fie real?
Profesorul este pus în situația de a le explica într-una dintre primele lecții raportul dintre realitate și ficțiune, modaliattea de a da frâu liber sentimentelor, de a crea propriul univers, asemenea autorilor de literatură pe care îi citesc, unii obligați, alții cu dragoste pentru carte și pentru creatorul ei.
La disciplina limba și literatura română,elevii învață să fie creativi prin intermediul jocurilor de cuvinte și al jocurilor de rol, prin analize și comentarii, interpretări ale textelor literare, prin găsirea altui final/deznodământ, diferit de cel al autorului și, mai ales, prin scrieri imaginative/compuneri.
Scrierile imaginative/compunerile pot fi:
compuneri narative după o imagine sau un șir de imagini;
compuneri după planul de idei conceput de elev sau impus de profesor;
compuneri cuînceput/final dat;
compuneri pe baza unor cuvinte și expresii date;
compuneri narative libere;
compuneri care înfățișează o ființă sau un colț de natură etc.
În mod firesc apare următoarea întrebare: Cum putem să îi facem pe elevii nostri să citească un text literar „așa cum ar vrea ei”, să coloreze lumea „așa cum și-ar dori”, să-i facem, altfel spus, cititori de literatură, capabili de judecăți critice pertinente, creativi, dând frâu liber imaginației și sentimentelor proprii? Cum îi determinăm pe elevi să fie ei înșiși creativi? Nu cumva obișnuința cu modele, cu șabloane, cu textele „de învățat” îi face pe elevi să nu se mai ostenească să gândească, să imagineze, să creeze?
Din aceste motive, înainte de a defini tipurile de compuneri, vom încerca să prezentăm în acest capitol, nu modele, ci propuneri de abordare a problemelor de limbă și de comunicare, a textului literar, teme și tehnici de creație etc. Ne propunem să readucem în atenție câteva metode și strategii didactice moderne menite să redefinească relația tradițională a profesorului cu elevul său. Actul didactic pune acum în centru elevul, iar dascălul coboară de pe soclu, devenind un simplu îndrumător, regizor, scenarist, actor.
Pornind de la principiul enunțat de Anne Morrow Lindbergpotrivit căreia„o bună comunicare are același efect ca o cafea tare, nu te lasă să dormi după aceea.” am selectat câteva dintre metodele didacticii moderne care ar putea conduce spre un astfel de ideal.
Ele se adaptează, desigur, particularităților psihice și intelectuale ale fiecărui elev în parte, implicat efectiv, dinamic, în derularea activității la clasă.
2.1.2. Teoria inteligențelor multiple
Teoria îi aparține lui Howard Gardner și se bazează pe ideea că, deși fiecare individ posedă la un anumit nivel toate inteligențele specifice, dacă mediul solicită mai mult un gen de activitate în detrimentul altora, atunci adaptarea la mediu se face prin dezvoltarea unui anumit tip de inteligență.
Inițial, Gardner (2006:55) a diferențiat șapte tipuri de inteligență, dar, în 1999, a revenit asupra lor, adăugând încă două:
inteligența verbală/lingvistică
inteligența muzicală/ritmică
inteligența logică-matematică
inteligența vizuală/spațială
inteligența corporal-kinestezică
inteligența interpersonală
inteligența intrapersonală
inteligența naturalistă.
Această teorie explică de ce unii oameni au rezultate notabile în unele domenii și foarte slabe sau mediocre în altele. Transpunerea în practica pedagogică a acestor idei se face prin respectarea diversității și este în concordanță cu principiul cunoașterii și respectării particularităților psihoindividuale.
Inteligențele multiple pot fi înțelese și ca moduri diferite de a învăța și, în acest sens, ne vom focaliza interesul înspre identificarea abilităților specifice pe care fiecare dintre aceste modalități le presupune. În continuare sunt evidențiate trăsăturile intelectuale specifice pe care se pot construi experiențe de învățare care răspund diversității.
Modul de învățare: Verbal/Lingvistic
Capacitățile implicate:
Înțelegerea ordinii și a semnificației cuvintelor
Persuadarea altcuiva în privința cursului unei acțiuni
Explicare, predare și învățare
Umor
Memorare și reactualizare
Analiză meta-lingvistică
Modul de învățare: Muzical/Ritmic
Capacitățile implicate:
Evaluarea structurilor muzicale
Scheme mentale pentru ascultarea muzicii
Sensibilitate față de sunete
Recunoașterea, crearea și reproducerea melodiilor și a ritmurilor
Discriminarea trăsăturilor caracteristice
Modul de învățare: Logic/Matematic
Capacitățile implicate:
Pattern-uri de recunoaștere abstracte
Raționament inductiv
Raționament deductiv
Identificarea relațiilor și conexiunilor
Realizarea de calcule complexe
Raționament științific
Modul de învățare: Vizual/Spațial
Capacitățile implicate:
Imaginație activă
Formarea reprezentărilor
Plasarea în spațiu
Manipularea imaginilor
Reprezentări grafice
Recunoașterea relațiilor spațiale dintre obiecte
Acuratețea percepției din unghiuri diferite
tonurilor
Modul de învățare: Corporal/Kinestezic
Capacitățile implicate:
Controlul mișcărilor voluntare
Extinderea conștientizării corporale
Conexiune minte-corp
Abilități de imitare
Îmbunătățirea funcțiilor corpului
Modul de învățare: Interpersonal
Capacitățile implicate:
Comunicare verbală și non-verbală eficientă
Sensibilitate față de dispozițiile, motivațiile și sentimentele celorlalți
Muncește cooperativ într-un grup
Discernerea comportamentelor și intențiilor mai puțin vizibile, ale altora
Transpunerea în perspectiva altora
Crearea și menținerea sinergiei
Modul de învățare: Intrapersonal
Capacitățile implicate:
Concentrare mentală
Conștiență
Metacogniție
Conștientizarea și exprimarea diferitelor sentimente
Sentimentul identității
Gândire și raționamente de nivel superior
Modul de învățare: Naturalist
Capacitățile implicate:
Capacitate de înțelegere a fenomenelor naturale
Apreciere față de mediul înconjurător
Recunoașterea și clasificarea elementelor de floră și faună
Spirit de observație
Capacitate de a diferenția specificul diverselor specii
Iată și câteva sugestii pentru activitățile sau sarcinile de învățare:
Am adaptat această metodă unei posibile abordări a textului liric, mai precis, a poeziei eminesciene „Fiind băiet, păduri cutreieram”, stabilind următoarele cerințe pentru fiecare tip de inteligență:
(lingvistică) Realizează o scurtă compunere, utilizând următoarele cuvinte: pădure,băiet,cutreieram, izvor,sună,ram.
(logică/matematică) Găsește în text cuvintele din câmpul semantic al pădurii și încearcă să evidențiezi rolul acestora în definirea cadrului natural în poezia eminesciană
(vizuală) Reprezintă într-un desen imaginea cadrului natural definit în poezie. Motivează alegerea culorilor în desenul tău
(muzicală) Asociază textului literar muzica ce ți se pare potrivită.
(kinestezică) Încearcă să imiți mișcarea cetelor de cerbi
(intrapersonală)Ce sentimente trăiești atunci când te afli în codru
(interpersonală) Povestește-i colegului de bancă (povestește-le colegilor tăi) ce ai face dacă te-ai rătăci în codru?
(naturalistă) Comunică-le colegilor tăi, oral, cum înțelegi să păstrezi frumusețea pădurii.
2.1.3.Metoda pălăriilor gânditoare (Thinking hats – Edward de Bono)
Tehnică interactivă de stimulare a creativității
Sunt 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roșu, galben, verde, albastru, negru.Membrii grupului își aleg pălăriile și vor interpretaastfel rolul precis, așa cum consideră ei mai bine. Rolurile se pot inversa,participanții sunt liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul pecare îl joacă. Culoarea pălăriei este cea care definește rolul.
Pălăria albă oferă o privire obiectivă asupra informațiilor, este neutră, este concentrată pe fapte obiective și imagini clare, stă sub semnul gândirii obiective (neutralitate, face clarificări)-spune: “iată faptele și informațiile așa cum s-au petrecut!”.
Pălăria roșie dă frâu liber imaginației și sentimentelor, oferă o perspectivă emoțională asupra evenimentelor, poate însemna și furia sau supărarea, descătușează stările afective („Așa simt eu în legătură cu”…)
Pălăria neagră exprimă prudență, grijă, avertisment, judecată, oferă o perspectivă întunecoasă și sumbră, este perspectiva gândirii pesimiste și negative, identifică greșeli („Dar dacă nu se potrivește…, Nu numai că nu merge, dar nici nu”…)
Pălăria galbenă oferă o perspectivă pozitivă, constructivistă; simbolizează lumina soarelui, optimismul, o gândire optimistă, constructivă, bazată pe un fundament logic; exprimă speranța, are în vedere beneficiile, valoarea informațiilor și a faptelor, oferă sugestii, propuneri clare și concrete
Pălăria verde exprimă idei noi, stimulând gândirea creativă; este simbolul producției de idei inovatoare; caută alternative, ajunge la concepte, variante, posibilități noi de abordare estetică și culturală, cere efort de creație (ideile creative oferite sub pălăria verde, pot constitui materialde studiu sub pălăria galbenă)
Pălăria albastrăexprimă controlul procesului de gândire, este atotvăzătorul și atotcunoscătorul; supraveghează și dirijează bunul mers al activității; manifestă preocupare pentru a controla și a organiza; monitorizează jocul și are în vedere respectarea regulilor, rezolvă conflicte, intervine din când în când și, la sfârșit, atrage atenția celorlalte pălării, care la rândul lor pot să-i ofere sugestii
Cele 6 pălării pot fi grupate în perechi : alb+roșu, negru+galben, verde+albastru
Cum se utilizează metoda: se împart cele 6 pălării si se oferă cazul supus discuției pentru ca fiecare să-șipregătească ideile.Pălăriile pot fi purtate individual sau de grupuri : pălăria albastră definește problema, cea albă oferă informații și materiale în legătură cu problema discutată, cea verdevizează soluții posibile, cea galbenă are în vedere posibilități reale de realizare a soluțiilor propuse, cea neagră evidențiază slăbiciunile fiecărei soluții, cea albă leagă soluțiile de informațiile disponibile, cea roșie pune întrebarea„Ce părere aveți în legătură cu soluțiile propuse?”, cea albastră alege soluția corectă și trece mai departe.
PROIECT DE ACTIVITATE INTERACTIVĂ
Subiectul: D-l Goe… de Ion Luca Caragiale
Motivația: activitatea le oferă elevilor posibilitatea de a aborda personajele schiței dintr-o altă perspectivă, diferită de aceea a clișeelor literare; ea le va permite elevilor să aprofundeze modurile de expunere însușite (dialogul, narațiunea), să completeze și să nuanțeze modalitățile de caracterizare a personajelor, să surprindă raporturile dintre ele; întregul demers didactic urmărește dezvoltarea gândirii critice, dând posibilitatea elevilor să interpreteze, din perspective diferite, comportamentul personajelor; activitatea dezvoltă abilitățile de analiză, de investigație, prin corelarea faptelor analizate cu alte situații/personaje din operele literare studiate.
Obiective:
La sfârșitul activității, elevii vor fi capabili:
să identifice cauzele comportamentului manifestat de Goe;
să prezinte faptele lui Goe din perspectiva mai multor personaje;
să motiveze, prin exemple, dacă este sau nu Goe un copil rău.
Condiții prealabile:
Elevii trebuie să cunoască foarte bine textul schiței, sa aibă deprinderi prealabile de a lucra în grup, încât lecția să se bazeze pe o strategie de învățare dirijată, în măsură să le permită elevilor o implicare totală în activitate.
Utilizând strategii didactice, metodeși procedee ca :
învățarea dirijată;
activitatea pe grupe;
scrierea liberă:
interogarea multiprocesuală, dezbaterea,
profesorul distribuie fiecărei grupe câte o sarcină de lucru.
Grupa I: Imaginati-vă că sunteți Goe și că v-ați întors recent din călătoria făcută la București. Scrieți ce le-ați relata colegilor de clasă despre această călătorie.
Grupa a II–a: Imaginați-vă că sunteți una dintre cele trei dame. Scrieți o pagină de jurnal în care să relatați cum s-a comportat Goe în călătorie.
Grupa a III-a: Imaginați-vă că sunteți „Urâtul” din tren. Elaborați o scrisoare adresată unui prieten, în care să-i relatați experiența trăită, alături de Goe, cu ocazia călătoriei la București.
Grupa a IV-a: Imaginați-vă că sunteți conductorul trenului în care s-a aflat copilul Goe și că v-ați întors acasă la copiii dumneavoastră. Scrieți ce le-ați povesti despre întâmplarea trăită.
Compozițiile elaborate în activitatea individuală de către elevi sunt prezentate și evaluate în cadrul grupelor, urmând apoi prezentarea, în plen, a celor mai bune compoziții (scaunul autorului).
Momentul de REFLECȚIE se realizează prin dezbatere, având ca suport textul scris în EVOCARE și compozițiile elaborate în REALIZAREA SENSULUI. Activitatea se va desfășura implicit prin valorificarea feed-back-ului interactiv (cu implicarea asistenței).
Activitatea se va încheia prin completarea unei fișe de evaluare :
Selectați din text un pasaj/o imagine care v-a impresionat în mod deosebit, pentru că:
v-a amintit de o experiență personală;
v-a surprins;
o considerați relevantă pentru tehnica autorului.
Comentați pasajul ales:
Așa cum se poate observa, activitatea propusă anterior este mai complexă, implicând îmbinarea mai multor metode adaptate situațiilor create în lecție și particularităților psihoindividuale ale elevilor. Au fost astfel valorificate: activitatea pe grupe, jurnalul cu două intrări, jocul de rol, cărora li s-ar putea adăuga rețeaua personajelor, metoda ciorchinelui etc.
În noi stă, de fapt, arta de a ne selecta metodele adecvate fiecărui tip de activitate, fiecărui colectiv de elevi, fiecărui elev în parte. În demersul didactic, va trebui să pornim de fiecare dată de la principiile :
Spune-le și probabil vor uita!
Arată-le și probabil vor intelege!
Pune-i să facă (implică-i) și sigur își vor aminti!
2.2. COMPUNEREA ȘCOLARĂ
2.2.1. Definiție
În Dicționarul de termeni literari, Editura Academiei, București, 1976, compoziția este definită drept un mesaj verbal structurat, apt de a realiza comunicarea interumană. În lucrarea sa,Compozițiile în școală,Constantin Parfeneconsideră compoziția ca pe un text care,„în accepțiune structuralistă, definește un mod de funcționare a limbajului, o activitate de producere a sensului prin explorarea și prelucrarea capacităților de funcționare ale limbii”.
În opinia autorului, în școală, compozițiile sunt considerate „exerciții” de dezvoltare a capacităților de a comunica prin intermediul limbajului. În practica structurării de mesaje în texte unitare, pe baza unor analize comparative sistematice ale diferitelor tipuri de texte, se poate ajunge la înțelegerea a ceea ce reprezintă în esența lui un text, cum se organizează el pentru a servi comunicării, prin ce se deosebesc diferite tipuri de texte și, prin exerciții variate, la formarea deprinderii de a elabora, independent, compoziții (texte).
Silvia Nuță definește, la rândul său, compunerea dreptrezultatul „unei activități intelectuale complexe, care implică sinteza cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor dobândite de elevi în lecțiile de citire, gramatică, lectură, precum și la alte obiecte de învățământ”.
În noul Curriculum Național, compunerea nu se regăsește ca obiect de sine stătător, ci intră în curriculum „Limbă și comunicare”. Elementele compunerii sunt valorificate atât în predarea literaturii române, prin povestiri, rezumate, cât și în cadrul orelor de limba română, cu cerințe stricte, formulate pe baza subiectului abordat.
Compunerile înseamnă informație, imaginație și creativitate, o logică și o corectitudine a exprimării.Algoritmul alcătuirii unei compuneri este specific fiecărui tip de compunere și constituie un instrument de muncă intelectuală care ordonează ideile și etapele unei compuneri.
În lucrarea citată,Silvia Nuță exemplifică următoarele aspecte surprinse de varietatea tipurilor de compunere care au rolul de a crea deprinderi de comunicare scrisă:
redarea conținutului unui text;
povestirea, relatarea unei întâmplări trăite, auzite, văzute, citite, imaginate;
descrierea unui aspect văzut sau imaginat;
descrierea tehnică sau științifică;
narativul științific;
crearea portretului unei personae;
compuneri de corespondență;
compuneri care au ca element de plecare ilustrațiile sau un început dat.
Se constată situații asemănătoare între unele aspecte ale comunicării orale și unele aspecte (de conținut și de structură) ale comunicării scrise. Astfel, povestirea după imagini, din cadrul comunicării orale, poate fi continuată în comunicarea scrisă, cu respectarea rigorilor redactării. Exigențele comunicării scrise au în vedere următoarele aspecte: respectarea structurii compunerii, corectitudinea vocabularului, calitățile stilului, respectarea normelor gramaticale, ortografia și punctuația necesară, așezarea textului în pagină, aspectul general al scrisului, estetica lucrării.
2.2.2. Clasificarea și conținutul compunerilor. Tipologia lor.
Compunerile realizează, pe de o parte, o sinteză a ceea ce învață elevii la disciplina limba și literatura română, iar pe de altă parte, ele constituie cel mai potrivit prilej de valorificare a experienței de viață a elevilor, de manifestare a imaginației și a fanteziei lor creatoare.
Compunerea este o lucrare scrisă în care ideile sunt organizate în funcție de un anumit subiect și un anumit scop. Compunerile pot fi de mai multe feluri și anume: compoziții pe baza textelor literare (comentariul literar, caracterizarea unui personaj, analiza literară), compoziții epistolare (biletul, scrisoarea, cu variantele sale), compoziții cu caracter oratoric (alocuțiunea, discursul), compoziții cu caracter publicistic (știrea, informația, anunțul publicitar, articolul, interviul), compuneri libere, creatoare (descrieri, narațiuni, evocări).
După Parfene (1980:58), o altă clasificare a compunerilor se poate realiza astfel:
1. după forma activității efectuate, compunerile sunt de două feluri: orale și scrise;
2. după principala modalitate de elaborare, există compuneri colective și individuale;
3. după principala sursă care sprijină și stimulează elaborarea, se pot elabora compuneri pe baza unor ilustrații, a unui text cunoscut, bazate pe experiența proprie sau pe imaginația creatoare a elevilor;
4. după natura lor, după preponderența unuia sau altuia dintre modurile de expunere, sunt narative și descriptive.
Pregătirea și elaborarea compunerii este un proces complex și de lungă durată,care presupune înarmarea elevilor cu abilități și cunoștințe necesare pentru aceste activități. Elevii trebuie să parcurgă etapele compunerii, să le înțeleagă, dar nu pe cale teoretică, ci prin exercițiu practic.
Compunerea școlară se bazează pe abilități anterioare. În lecțiile de literatură, elevii își însușesc multe instrumente care devin operaționale în tehnica și în conținutul compunerii:
îmbogățirea și nuanțarea vocabularului;
alcătuirea planului de idei;
povestirea unui text literar narativ;
redactarea rezumatului cu respectare regulilor unui astfel de text;
realizarea unor descrieri sau caracterizări de personaje;
exersarea dialogului prin citire pe roluri și transformarea dialogului în povestire.
Etapele de elaborare ale unei compuneri sunt:
stabilirea temei;
documentarea (strângerea materialului);
căutarea ideilor;
alcătuirea planului, dispunerea logică și ordonată a ideilor;
redactarea sau dezvoltarea în scris a ideilor din plan;
redactarea propriu-zisă.
Ultima etapă trebuie să respecte cîteva cerințe legate de: așezare estetică și funcțională a textului în pagină,scriere frumoasă, corectitudine gramaticală, vocabular adecvat, respectarea normelor ortografice și de punctuație, adaptarea stilului la subiectul tratat, utilizarea corectă a timpurilor verbale.
2.2.3. Compuneri ale elevilor Colegiului Național „Tudor Vladimirescu”
Atunci când îți propui să editezi o revistă școlară, prima grijă este aceea că elevii nu vor trimite materiale, nu vor fi interesați și nu vor scrie pentru revistă, din diferite motive: , lipsa de curaj ,teama de a nu fi ironizați de colegi, pentru a ieși în evidență, dar, mai ales teama de a pune pe hârtie sentimente și gânduri care vor deveni publice. Este mai ușor să participi la activități alături de colegi, chiar să vorbești în fața unui public mai mult sau mai puțin numeros, decât să semnezi un articol care poate fi citit și recitit de colegii, de profesorii și de părinții tăi.
Dacă nu le spui de la început elevilor că ceea ce scriu va fi publicat, rezultatele sunt mult mai bune. Abia în nurmătoarea etapă, când compunerea trece testul primei lecturi, în fața colegilor de clasă, care sunt cei mai sinceri judecători, și a profesorului de limba și literatura română, poți cere elevului acordul de a publica și compunerea lui. Din acest motiv, în același număr al revistei pot fi regăsite mai multe compuneri pe aceeași temă.
O altă modalitate de a determina elevii să fie creativi este să îi atragi pentru a participa la diferite concursuri de creație. Astfel, pentru participarea la Concursul Județean Familia mea nu iubește violența!, elevii s-au străduit să redacteze compuneri cât mai reușite, unele dintre acestea obținând atât premii la concurs, cât și un loc în revista școlii, câștigul fiind astfel unul dublu. Iată câteva fragmente din aceste scrieri:
Ați văzut câte dezastre există pe lumea asta ? Câte probleme sau câte dezamăgiri sunt în fiecare oraș? Zilnic auzim despre bătăi, crime sau despre fapte rele comise de oameni. Nu sunt singura care și-ar dori ca toate aceste lucruri să înceteze. De mult timp îmi doresc să fiu în stare să schimb lumea, să fac ceva special pentru ea…și, în sfârșit, am găsit soluția.
Eu cred că începutul răspunsurilor noastre în legătură cu răutatea semenilor noștri este chiar trimiterea unei scrisori către ceea ce distruge încet, încet universul nostru: violența.
În această scrisoare mi-aș dori să aflu ceva. Motivul pentru care ea rănește oamenii. O altă întrebare ce preocupă mintea mea de copil ar fi:„Când anume a luat naștere violența?” Cred că aceasta ar fi o întrebare excelentă.
Au fost multe presupuneri. Toți spun că violența a apărut odată cu prima faptă rea comisă de Cain, care l-a omorât pe fratele său, Abel. Dar asta ar însemna că noi i-am dat naștere dușmanului nostru. Că noi suntem rădăcina răutății pe această lume și că noi doar ne dorim să existe altcineva care să fie învinuit pentru scăpările și greșelile noastre.
Noi am creat violența, așa că noi trebuie să o distrugem, de aceea nu cred că această scrisoare trebuie scrisă către violență, ci către noi. Oamenii ar trebui să fie respectuoși cu toți semenii lor, indiferent de rasă, cultură sau religie.
De asemenea, noi ar trebui să încetăm cu bârfa, cu invidia sau cu ura. La ce ne trebuie ? Noi poate avem chiar o situație financiară mai bună ca unele persoane și nu vrem să împărțim sau pur și simplu să dăruim. Sau pentru faptul că poate nu suntem mândri de noi înșine, de aceea credem că trebuie să ne măsurăm puterile cu ceilalți .
Cu cât omenirea se dezvoltă mai mult, cu atât nivelul de generozitate scade, iar ipocrizia crește. Nu cred că am realizat vreodată că noi eram vinovații. Nu termenul „violență” trebuie învinuit, ci omenirea.
Nu cred că multă lume mă susține, dar acesta ar fi adevărul. O!…si aș avea mai multe de spus despre prefăcătoria umană sau despre dorința de putere a oamenilor, dar simt că nu mai am cuvinte.
Sper ca ceea ce am scris să fie apreciat de cititori, și să nu fiu singura persoană ce crede că nu noi suntem vinovați de situația lumii noastre.
(MonicaBoeriu, clasa a VII-a C)
Ne trezim dis-de-dimineață, unii dintre noi împreună cu Soarele, alții după. Plecăm grăbiți și mergem și tot mergem. Întâlnim în drumul nostru zeci de oameni, poate pe parcursul vieții sute de mii. Trecem pe lângă ei fără să le acordăm o privire, dar poate, dacă ne-am uita, am putea vedea în ochii lor, adânc ascunsă, o mică amintire care cu timpul le-a schimbat viața, o bătaie de la părinți, un pumn de la un coleg, care a rămas și va ramâne impregnat în sufletul lor toată viața.
Mergem mai departe și vedem oameni care-și manifestă furia prin violență fizică sau verbală, atunci le acordăm o privire, dar nu intervenim pentru că ne e frică de modul sau felulcum vor reacționa aceștia. Gândim timp de o secundă ce să facem, dar nu acționăm.
În momentul în care ajungem în locul propus realizăm că am fi putut face ceva pentru ei, un zâmbet, o privire frumoasă, ci nu una insistentă și urâtă.
Cu timpul, anii se scurg, iar violența crește din ce în ce mai mult. Oamenii ar trebui să reacționeze și să încerce să o oprească, dar trebuie să fie atenți, deoarece timpul nu e o clepsidră pe care să o poată întoarce.
(MihaelaIsvercianu, clasa a VIII-a B)
9 decembrie 2012
,,Dragă” Violență,
Așa am învățat la școală că trebuie începută o scrisoare. Nu puteam să-ți zic: ,,cumplită”, „îngrozitoar”, „rea”.
De ce tot stai aici? Ai trăit foarte mulți ani… prea mulți! Doar ne-ai adus necazuri. Dacă n-ai exista poate că ar fi pace oriunde.
De ce nu ne uiți? Nu putem da timpul înapoi. Cu fiecare secundă suntem mai aproape să distrugem lumea. Din cauza ta s-au inventat lucruri de care nu avem nevoie, dar le folosim: cuvinte urâte, bătăi între colegi, certuri etc. De ce te ascultăm? Ne urmărești și noi îți dăm atenție. Ești mai puternică decât iubirea, nu e bine! Am văzut semne de genul: ,,Stop!”, „Aici nu se fumează.”, ,,Fără animale!”, dar nu am observat semne ca: ,,Stop violența!”, „Oprește violența!” sau ,,Fără violență!”. De ce? În preajma ta nu putem zâmbi, suntem triști și nervoși. Plângem și suferim din pricina ta.
Deci, citește ce gândim:
Sănătate, sinceritate, sensibilitate preferăm
Toleranță, tenacitate, tărie visăm
Omenie, ospitalitate, onestitate, optimism vrem
Prietenie, pace, politețe, perseverență dorim
Violența înseamnă durere
Iubirea nu mai are putere
Oameni, alegeți viața, zâmbetul
Lăsați tristețea, plânsetul!
Este o lume minunată
Nu acceptați fața înlăcrimată
Tu ne duci pe calea rea
Alege pacea, lumea mea!
Cu drag,
Alexandra Boghiu, clasa a V-a A
Observăm că imaginația și inocența copiilor pot învinge și răul, la fel cum eroii o fac în basmele populare.
Tot copiii pot înțelege să le fie aproape celorlalți, scrierile lor fiind modele de viață pentru noi:
TOȚI DIFERIȚI, TOȚI EGALI
~ A face lucrurile altfel decât alții – blestem sau binecuvântare? ~
Totdeauna vor rămâne o mulțime de bucurii încă nedescoperite, lângă noi și în noi. Dacă ne mulțumim doar cu primele descoperiri ale cunoașterii, mergem împotriva curentului zilelor noastre.
Mi-am propus să caut lucruri pe care unii dintre semenii mei le desconsideră. Oamenii de lângă noi, noi toți, avem nevoie de cineva care să poată privi, să poată înțelege, să poată simți, să poată face lucrurile și altfel.
Cât de încet trec minutele când trebuie să înceapă ceva frumos și interesant! Cât de așteptat este gongul care face să se ridice cortina!… Parcă timpul a înțepenit și trebuie să-l urnească cineva din loc.
Când intrăm în vacanță, ne-am dori să se oprească timpul sau să se deruleze cu încetinitorul. Dar cât de repede zboară când vrei să te bucuri de el… Din punctul de vedere al fizicii clasice, timpul trece cu măsuri egale. Din punctul de vedere al fizicii post-moderne, timpul nu mai curge uniform și constant. Din punctul de vedere al sufletului, lucrurile sunt și mai relative: a avea sau a nu avea timp, este o chestiune de suflet și nu de aritmetică. O socoteală incorectă din perspectiva sufletului duce la pierderi serioase de timp. Haideți să tăiem cu mintea bucățile pentru suflet și cu sufletul bucățile pentru minte! Foarfecele este în mâna noastră. Așa ne vom găsi echilibrul și liniștea de care avem nevoie. Avem timp astfel să cunoaștem mai bine străinii de lângă noi, să le înțelegem trăirile, să le fim aproape.
Uneori, lipsa timpului presărată cu ignoranța față de sensibilitățile celor din jur produce mult rău tuturor. Interesul atent ar putea face mult bine omenirii. Nimeni nu ar putea descrie vreodată, în cuvinte pe măsură, îngrijorarea părinților lui Daniel atunci când și-au dat seama că fiul lor nu va mai putea merge niciodată. În cântecele de leagăn, mama lui Daniel nu simțise primejdia. În primele jocuri și cuvinte, în fiecare gest de mamă s-a adunat toată credința și iubirea pentru fiul ei.
S-a întâmplat când Daniel avea cinci ani, într-o zi însorită de mai, când o mașină care vira cu viteză printre blocurile din cartierul nostru l-a lovit în plin. De la spital, s-a întors peste două săptămâni într-un cărucior. L-am întâmpinat mirat … El mi-a zâmbit larg și m-a invitat să-l vizitez. Locuim pe aceeași scară. Au trecut de atunci zece ani. Daniel are ocazia din acea zi să-mi arate bucuria și demnitatea lui în fiecare clipă. E greu de explicat puterea prietenului meu de-a birui rutina și de a face inovațiile necesare pentru a fi diferit, dar egal cu noi, colegii și prietenii lui.
Cum credeți că a reușit Daniel să-și înfrângă tristețea, boala și singurătatea? … Căci putem vorbi de multe clipe de singurătate după tragicul accident.
Simplu, dar complicat pentru unii dintre noi, privind înainte cu credință și curaj, a găsit motive de bucurie încă neexploatate. A potrivit lucrurile mici în contextul care să le dea valoare maximă.
Prietenia mea cu Daniel s-a născut când ne-am născut, brusc, inexplicabil și nu se va termina niciodată. Când Daniel nu se mai afla decât foarte rar, și atunci ca spectator, în grupul de joacă din fața blocului, nici eu nu mă simțeam confortabil. Compatibilitatea dintre oameni nu se bazează numai pe asemănări și valori comune. Este necesară și o anumită complementaritate. O relație de calitate se bazează pe aprecierea lucrurilor comune și pe recunoașterea și folosirea diferențelor productive. Am fost dispus să apreciez asemănările și diferențele dintre mine și Daniel și am ajuns la concluzia că deosebirile sunt mai valoroase decât asemănările.
Am mers împreună în clasa I… Eu și Daniel, unul lângă celălalt … Era fratele meu! Pentru el era dificil să facă anumite lucruri în clasă la fel ca noi, dar tocmai pentru că le făcea altfel a câștigat valoare, recunoaștere. A luat în fiecare an premiul I. În fiecare zi când ajungem acasă, temele le facem împreună, mergem la teatru și la concursuri împreună, ne jucăm împreună și împreună suntem cei mai buni.
Privesc peste ani și-l văd pe Daniel un bun programator sau cel mai bun medic. El face lucrurile „altfel”, dar le face impecabil pe toate. Acest „altfel” nu înseamnă nici lipsă de calitate și nici greșeală… Ci pur și simplu, un alt mod de a vedea și a face lucrurile.
Noul stil de viață al lui Daniel nu i-a slăbit cu nimic bucuria de a trăi și nici competențele umane. Putem conta pe cuvântul său, iar promisiunile lui sunt onorate totdeauna fără compromis. Este diferit și elevat în ce privește valorile personale. Se simte confortabil. chiar dacă face lucrurile altfel față de noi, iar noi, cum am mai spus, avem nevoie de cineva, de Daniel, care să poată privi viața, să poată face totul și altfel.
Ne completăm de minune… În activitatea școlară și în viața de zi cu zi: Daniel scrie referatul la calculator, iar eu îi pregătesc masa; Daniel conspectează la biologie, iar eu sunt la librărie să cumpăr culegerea de matematică; Daniel înregistrează melodia de fundal pentru serbarea de 8 Martie, iar eu alerg să aduc sucul și prăjiturile.
E totul minunat, fantastic… Am plănuit și ne pregătim să mergem împreună la Facultatea de Medicină din București. Suntem siguri că vom fi doi medici foarte buni și prieteni în meseria noastră: El va excela în imagistica medicală, iar eu voi fi un bun chirurg.
Mereu vom construi împreună multe lucruri frumoase, diferit, dar în același scop: binele omenirii.
Radu-DumitruStochițoiu, clasa a XI-a B
Cele mai frumoase fragmente din compuneri au însă, ca temă, copilăria:
….Copilăria! Întotdeauna tresar când aud aceste cuvinte de vrajă! Parcă se leagă de ele, cu lanțuri nevăzute, toate bucuriile pe care și le poate închipui o minte de copil.
Copilăria e zestrea divină, o floare rară pe care Dumnezeu ne-o presară în calea vieții și care răspândește parfumu-i îmbătător și după ce se ofilește. Numai ea, singura și nevinovata, primii pași până-n prag și înapoi, gingașul mers al căprioarei, un boboc de trandafir, primăvara vieții, dar și leagănul ei, e binecuvântarea dumnezeiască. De noi toți, e cunoscută ca universul pur și delicat al copilului, vârsta veseliei și a lipsei de griji, în care principala coordonată e jocul. Fără el, derdelușul copilăriei ar fi trist și sărac. Nostalgia îmi inundă sufletul, la gândul că anii copilăriei se scurg ca niște fire de nisip în clepsidra timpului, căci Cronos aruncă zilele cu mâna lui nevăzută în gura lacomă a trecutului, al cărui pântece mistuie totul, fără alegere.
BiancaFăsui, clasa a IX-a D
…Copilăria…tărâmul magic unde toate visele devin realitate, fiecare copil fiind propriul său erou. Copilăria este o lume fantastică, duioasă, dulce, lină, în care orice se poate întâmpla. Orice! Copilăria e asemănată cu o adiere de vânt: nu se știe când și unde începe sau când și unde se termină. Parcă ieri credeam că roua dimineții de pe frunze sunt pașii minusculi ai zânelor plăpânde și a spiridușilor fermecați, ce aruncau în jurul lor fâșii de lumină ca un curcubeu. Acest lucru îmi amintește depovești ca: „Peter Pann”, „Frumoasa și bestia”, „Albă ca Zăpadă și cei șapte pitici”, poveștile copilăriei mele. Copiii reprezintă un nou început, o nouă generație ce trebuie protejată de la maturizarea prea grăbită, salvându-li-se visele nevinovate, ce vor face din ei mai târziu, fără să-și dea seama, niște oameni responsabili și demni de admirat. Copilăria, însă, trebuie să rămână un loc unde se pot refugia cu încredere, o lume a basmelor unde nimic nu le poate face rău, în care se pot întâlni oricând cu balaurul cu șapte capete, cu zgripțuroaica cea haină, unde pot fi vrăjitori, eroi din filme sau benzi desenate, unde pot vizita orice loc din lume cu ochii minții și să creadă cu tărie că au fost acolo…
AlexandraBorcoși, clasa a IX-a D
… Anii copilăriei se scurg leneș ca niste fire de nisip auriu în clepsidra timpului. Nu de puține ori privesc albumul cu însemnări și deschid cu nostalgie cutia cu poze, iar copilăria evadează ca o ciocârlie în zborul ei spre soare. Anii s-au scurs poate prea repede, lăsând în urma lor parfumul neatins al amintirilor, al jocului inocent. Copilăria este pentru mine un tărâm magic, unde lacrimile ca niște stropi strălucitori de rouă se transformă într-un râs candid, nevinovat, ce dezvăluie primii dințișori ca un șirag de perle mărunte, este un trandafir suav și rumen ce păstrează în adâncul petalelor sale de catifea roșie amintirea zilelor cu soare, a zilelor dedicate jocului sau e o piersică dulce și fragedă mângâiată cu un potop de raze de soarele vieții.
(…)Când spuneam glume, pânza de senin a cerului se dezvelea veselă lovită de râsul meu inocent. Aveam atunci și prieteni de vacanță care mă urmau la scăldat.
IuliaȚigănele, clasa a IX-a D
În concluzie, în procesul didactic al studierii limbii și literaturii române se utilizează o gamă variată de metode și procedee, oferite fie de practica tradițională, fie de cea modernă. Un învățământ modern nu mai poate fi conceput fără o bazăbogată de mijloace didactice care să faciliteze producerea și transmiterea informațiilor, participarea elevilor la descoperirea și la investigarea adevărurilor pe care aceștia le învață, experimentarea și, mai apoi, la aplicarea lor în practică.
Studiul și elaborarea textelor literare se poate face după anumite secvențe prototipice care apar atât în textele literare, cât și în cele nonliterare. Așa cum argumentează Jean-Michel Adam, în Les textes, types et prototypes (Nathan, 2001), secvențele narative și descriptive pot fi prezentate schematic astfel:
Secvența narativă
Situație inițială → Transformare / proces → situație finală (complicație → acțiune → rezolvare)
Putem regăsi acest tip de secvență și în texte literare epice, dar și în relatarea unor fapte diverse în presă sau în prezentarea unor evenimente din istorie. De asemenea, este un tipar pe care-l folosim fiecare dintre noi în mod uzual atunci când povestim cunoscuților întâmplări auzite, citite sau trăite de noi.
Secvența descriptivă
Tema descrierii→ Ancorare→Aspectualizare →Proprietăți ale obiectului→Punere în relație→timp, spațiu, comparație
Descrierea apare nu numai în textele literare în proză (descrierea unui peisaj, a unui loc, a unui interior, portretul unui personaj), în poezie (în pasteluri, de pildă) sau în teatru (în indicațiile scenice), ci și în descrierea științifică sau în textele de tip publicitar. De asemenea, noi înșine facem descrieri atunci când facem portretul unui cunoscut, când le prezentăm altora locuri sau interioare pe care le cunoaștem.
Ce este important de reținut pentru perspectiva didactică este ideea că schemele prototipice pot fi utile atât în receptarea, cât și în producerea textelor.
CAPITOLUL III- MANAGEMENTUL ACTIVITĂȚII DE ORGANIZARE A CENACLURILOR ȘI CERCURILOR DE LECTURĂ
3.1. CERCURILE LITERAR-ARTISTICE – CONSIDERAȚII GENERALE
„În ansamblul formelor moderne de instrucție și educație, cercurile literar-artistice aduc o mare contribuție la descoperirea și stimularea talentelor și aptitudinilor elevilor, la cultivarea interesului și pasiunii pentru literatură și artă în genere, la educarea elevilor pentru folosirea utilă și plăcută a timpului liber, la dezvoltarea imaginației creatoare și a sensibilității artistice, la inițierea lor în sarcini de muncă și responsabilități, la stimularea inițiativei și independenței în acțiune, în fine, la stabilirea unor relații mai apropiate între profesori și elevi.”
În ciuda dezvoltării rapide a științei, cărțile rămân nemuritoare, iar rolul lor în educarea și în formarea personalității fiecărui om este esențial. Într-o perioadă în care televizorul și calculatorul domină cea mai mare parte a timpului liber al elevului, organizarea unor activități atractive în conținut poate atrage elevul în lumea minunată a cărților, încurajându-i pe cei talentați, cultivând sensibilitatea elevilor și apropiindu-i de frumosul din artă, din natură și din societate.
Activități precum lectura unor povestiri, a unor ghicitori și proverbe, întâlnirile cu personalități marcante ale vieții culturale și artistice, participarea la lansări de carte și concursuri pe diferite teme, realizarea unor albume cu și despre scriitori, a unor desene diverse ilustrând scene din opere literare, jocurile de rol, rescrierea unor pasaje, toateasigură caracterul atractiv al unui cerc literar și permit consolidarea și suplimentarea cunoștințelor dobândite la limba și literatura română, stimularea preocupărilor creatoare ale elevilor.
„Eficiența activității în cercurile literar-artistice este condiționată, printre altele, de trei factori mai importanți: profesorul conducător de cerc, elevii participanți și organizarea cercului.”
În cadrul cercurilor literare, toți cei implicați pot face comentarii sau pot adresa întrebări, iar elevii sunt încurajați să-și îndrepte comentariile și întrebările spre ceilalți colegi. În cadrul cercului, elevii află modalitățile prin care pot participa la discuțiile desfășurate în clasă. Regulile pe care activitatea trebuie să le implice sunt: așezarea în cerc, pentru a se vedea unul pe celălalt; luarea cuvântului pe rând; respectarea principiului ascult–gândesc–vorbesc.
„Sintagma cerc de lectură denumește comunități de lectură în care 10-15 elevi, acoperind toate ciclurile de învățământ, se întâlnesc, în afara orelor de curs, pentru a citi și pentru a discuta despre cărți de literatură, sub coodonarea unui profesor.”
Scopul cercului literar este educația estetică, prin orientarea lecturii și prin cultivarea dragostei pentru literatură, pentru creație. Tematica, deși în concordanță cu programele școlare, nu trebuie să limiteze inițiativele elevilor, preferințele și preocupările acestora.
Cercurile literare funcționează mai bine atunci când elevii au roluri bine stabilite.
Într-o discuție literară, se pot acorda următoarele roluri:
• Cel care caută citate: responsabilitatea acestui elev este de a selecta părți din text pe care membrii grupului ar fi interesați să le audă sau să le citească cu voce tare;
• Cel care investighează: acest elev va prezenta informațiile generale în legătură cu toate subiectele tratate de text;
• Cel care urmărește personajele: acest elev va trebui să țină evidența deplasărilor pe care le fac personajele;
• Cel care caută legături: rolul acestui elev este de a găsi conexiunile între lumea fictivă a textului și cea reală sau între textul citit și alte texte literare sau non-literare;
• Cel care pune întrebări: acest elev trebuie să-și noteze teme de discuție sau întrebări pe care ar vrea să le soluționeze împreună cu ceilalți;
• Cel care caută cuvinte: rolul acestui elev este să descopere cuvinte și expresii interesante, dificile, importante sau unități lexicale și frazeologice noi, pentru a le supune atenției grupului și a le discuta;
• Coordonatorul: responsabilitatea acestui elev este de a ajuta participanții să coopereze în cadrul grupului; să nu devieze de la subiect, să vorbească pe rând, să se implice și să lucreze încadrându-se în anumite bareme temporale;
• Cel care discută despre personaje: rolul acestui elev este de a medita asupra personajelor și de a discuta despre felul lor;
• Ilustratorul: acest elev desenează portretele personajelor principale, redă spații sau acțiuni, asupra cărora pot discuta ceilalți colegi.
În desfășurarea cercurilor de lectură profesorul trebuie să fie un consilier al lecturii, un adevărat regizor care își urmărește de după cortină actorii, modelându-i permanent, invitându-i la dezbateri, lăsându-i pe elevi să preia rolul de coordonatori.
,,Poate că profesorul seamănă cel mai bine cu un artist, chiar cu un actor. Adică trebuie să aibă și talent, dar să-și învețe rolul, să facă din lecția lui un spectacol, fie și numai al ideilor și să transmită ceva nou de fiecare dată. Să se pună pe sine în paranteză, ca actorul în seara premierei,(…)să-și modeleze spectatorii, atrăgându-i în lumea piesei lui. Iar pentru asta e suficient să-i iubească”
3.2.MUGURI DE GÂND – CERCUL LITERAR AL ELEVILOR DE GIMNAZIU DINCNTV
Anul școlar 2008–2009 a însemnat în activitatea didactică a catedrei de limba și literatura română din cadrul Colegiului Național „Tudor Vladimirescu” un an al împlinirilor: a apărut revista Muguri de gând și s-au pus bazele, de către doamnele profesoare Daniela Duțescu și Cristina Goanțăunui concurs de creație și cercului/cenaclului literar cu același nume. Astfel, elevii de gimnaziu au răspuns provocării lansate în cadrul orelor de limba și literatura română și s-au apucat de lucru.
Proiectul pe care îl prezentăm mai jos a fost gândit de profesori și pus în practică de elevi, îmbunătățit în fiecare an, regândit în funcție de realizări, eșecuri și așteptări.
PROIECT EDUCAȚIONAL
CONCURSUL DE CREAȚIE LITERARĂ, CENACLUL ȘI REVISTA
MUGURI DE GÂND
Titlu proiect:Muguri de gând-concurs de creație literară, cenaclul și revista școlară
Domeniu : cultural-artistic
Perioada: octombrie 2008– iunie 2013
Instituția coordonatoare: C.N. „Tudor Vladimirescu”, Tg-Jiu
Parteneri/colaboratori: bibliotecar,cadre didactice și elevi ai colegiului
Echipa de implementare a proiectului:
Prof. Cristina Goanță – coordonator de proiect
Prof. Daniela-Liana Duțescu – coordonator de proiect
Elevi – membri ai cercurilor de lectură și de creație ale colegiului
Grup țintă/beneficiari:
Elevii claselor gimnaziale ai colegiului
Elevii ciclului liceal ai colegiului
Scopul, obiectivele proiectului:
Proiectul urmărește să dezvolte abilitățile de comunicare ale elevilor și nevoia de exprimare a acestora prin creație.
Acesta își propune să stimuleze creativitatea și să promoveze valoarea pe tărâmul creației literare a elevilor.
Urmărește, de asemenea, dezvoltarea spiritului competițional și a fairplay-ului la elevi.
Proiectul urmărește să contribuie la formarea elevilor în spiritul dezvoltării educației pentru diversitate și alteritate
Argument:
Proiectul Muguri de gând va lua forma unui concurs de creație literară și, în același timp, a unui dialog al artelor, desfășurat sub genericul „Nicio libertate nu este mai mare ca aceea a gândurilor”. Prin realizarea sa,ne propunem să promovăm tinere talente selectate din rândurile elevilor colegiului, stimulând abilitățile de comunicare ale acestora, în scopul realizării unui schimb de experiență benefic pentru adolescenți, în spiritul educației pentru diversitate și alteritate, al promovării valorilor tradiționale românești. Inițierea acestui proiect are ca finalitate sintetizarea efortului creator al elevilor prin realizarea unei reviste reprezentative pentru viața, activitatea și trăirile acestora, menită să promoveze imaginea Colegiului Național „Tudor Vladimirescu”, prin valorile sale, prin realizările elevilor și ale profesorilor acestuia.
Resurse (umane, materiale, financiare, de timp) :
-umane :- echipa de proiect
– elevi din clasele gimnaziale – 50
– elevi din clasele liceale – 50
-materiale:
– spațiile de învățământ din școală , spațiul bibliotecii colegiului,calculator , imprimantă, aparat foto, retroproiector, materiale auxiliare consumabile, CD/DVD.
-financiare:
Nu se percepe taxă de participare elevilor. Finanțarea concursului se va face exclusiv din surse extrabugetare, în scopul asigurării logisticii necesare și al premierii câștigătorilor concursului.
Publicarea revistei se va face din fonduri proprii și din surse extrabugetare, ea fiind distribuită gratuit elevilor.
11.Etapele proiectului
Etapa de promovare a proiectului (15 oct.– 1 nov.)
Organizarea cercului de lectură al elevilor claselor gimnaziale (1 nov. – 15 dec.)
Organizarea cercurilor de creație ale elevilor; selectarea creațiilor în vederea jurizării (noiembrie – martie)
Transmiterea și preluarea lucrărilor în vederea jurizării (15 – 30 martie)
Etapa jurizării (30 martie – 3 aprilie)
Spectacol de muzică, dans și poezie – premierea câștigătorilor (4 aprilie)
Redactarea și publicarea revistei “Muguri de gând” (4 aprilie – 30 mai)
Promovarea revistei prin participarea la concursurile revistelor școlare prevăzute în Programul activităților educative al MECTS (potrivit programului)
12.Activități
Întâlnirea membrilor echipei de proiect cu elevii în scopul promovării concursului și al prezentării datelor inițiale. Distribuirea de materiale informative – Amfiteatrul CNTV – 15 oct.
Întâlnirea membrilor echipei de proiect cu partenerii de proiect și stabilirea responsabilităților ce le revin în derularea activităților – Biblioteca CNTV – 1 nov.
Organizarea activităților cercurilor de lectură și de creație – lunar
Selectarea și preluarea creațiilor elevilor în scopul jurizării – luna martie
Jurizarea lucrărilor în cadrul grupurilor de lucru stabilite pe secțiunile concursului – martie–aprilie
Desfășurarea spectacolului – concurs „Dialogul artelor” – 4 aprilie – Amfiteatrul CNTV
Premierea concurenților
Redactarea și publicarea revistei Muguri de gând – luna mai
Participarea la Concursul Național al Revistelor Școlare– luna mai
13. Evaluare
Evaluarea proiectului se va realiza prin :
fotografii;
expoziții – concursuri cu diplome;
portofolii realizate de fiecare elev participant la proiect;
schimburi de impresii postate pe blog;
realizarea unor prezentări Power Point cu activitățile desfășurate;
realizarea unui CD care să cuprindă intreaga activitate desfășurată în cadrul proiectului;
popularizarea activităților pe site-ulCNTV;
interpretarea rezultatelor chestionarelor pentru a cunoaste impactul proiectului asupra grupului țintă.
Regulamentul concursului Muguri de gând
Pot participa elevi din clasele V–VIII și IX–XII.
Concursul se va desfășura în perioada martie – aprilie.
Lucrările vor fi expediate până pe data de 30 martie prin e-mail pe adresele [anonimizat] sau [anonimizat].
Lucrările vor fi tehnoredactate cu font Times New Roman 12, menționându-se, în colțul din dreapta, sus, numele, clasa, numele profesorului îndrumător.
Lucrările vor fi secretizate prin lipirea colțului acestora.
Secțiunile concursului
1. Proză–Elaborarea unui eseu, cu un titlu la alegere (maximum 2 pagini), pornind de la una dintre întrebările: Ce fac atunci când mi-e dor de copilărie?; Cum ar arăta lumea fără năzdrăvăniile copiilor?; Cum am trăi fără povești?; Cum îmi imaginez Planeta adolescenței?; Lumea noastră, încotro?; Tinerețea –o povară?
2. Poezie– teme propuse: Copilăria, Adolescența, Prietenia, Natura, Amintiri de neuitat (două poezii, indiferent de tema aleasă).
3. Poezie, proză sau prezentări power-point pe tema: „CNTV –COLEGIUL TĂU!”
Notă: Pot fi alese, pentru primele două secțiuni și alte teme adecvate vieții și vârstei elevilor colegiului.
II. Redactarea revistei Muguri de gând
1. Constituirea grupului redacțional.
2. Selectarea și organizarea materialelor în funcție de domeniu și de tematica stabilită.
3. Tehnoredactarea și publicarea revistei.
4. Pregătirea participării la concursul revistelor școlare.
III. Organizarea cenaclului/cercului literar Muguri de gând
1. Constituirea grupului de elevi care vor participa la cenaclu.
2. Stabilirea tematicii.
3. Distribuirea rolurilor.
4. Întâlnirile propriu-zise.
3.3. MOMENTE DIN CERCUL LITERAR MUGURI DE GÂND
Începând cu anul școlar 2009 –2010 am pus bazele unui cerc literar a cărui activitate, deși nu foarte vizibilă la nivelul școlii, este extrem de importantă pentru profesorii și pentru elevii care participă efectiv la activități. Cercul nu are o structură rigidă, rolurile elevilor schimbându-se frecvent, dorința dascălilor fiind exclusiv aceea de a se citi cât mai mult.
Întâlnirile cercului au loc în amfiteatru sau într-o sală de clasă, deoarece numărul de participanți este, în general, între 20 și 30 de elevi, în special din ciclul gimnazial. Aceștia sunt mult mai receptivi în comparație cu elevii de liceu, au mai mult timp liber și discută cu ușurință despre ceea ce au citit.
În fiecare an, prima întâlnire a cercului este unade creație. Elevii prezenți sunt rugați să răspundăîn câteva rânduri, sau, de ce nu, printr-o compunere, la întrebarea Ce rol au cărțile în viața ta?
Iată câteva fragmente dinrăspunsurile date la începutul acestui an școlar:
PRIMA CARTE
Îmi amintesc și acum prima zi de școală, primii pași făcuți într-o cetate ce îmi dădea fiori…cetatea învățăturii.
Mă văd și acum în acea zi. Eram un copil sfios care mergea ținind-o pe mama de mână. Nu voiam să-i dau drumul deoarece mi se părea singurul lucru stabil și cunoscut în acea mulțime uriașă de copii și părinți. Mă uitam uimită la acea clădire înaltă care știam că este școala mea și mi se părea că se va prăbuși într-o clipă…
În fața mea a apărut deodată o femeie înaltă și zveltă, cu chip frumos și surâzător ca de zână, care mi-a spus:
Hai, Miruna, în clasă, alături de noii tăi colegi! M-a luat de mână și m-a condus în sala de clasă plină de copii la fel de speriați ca și mine.
Toți erau așezați la locurile lor, iar în prima bancă era un loc liber. M-am așezat tăcută în banca aceea care mi se părea atât de înaltă, lângă o fetiță cu care m-am împrietenit imediat.
„Doamna” a început să strige catalogul, însă niciunul dintre copii nu răspundea, ci părinții erau cei care ne spuneau să ne ridicăm în picioare și să spunem politicos „prezent”.
Pe tablă era desenat un copac mare cu mulți fluturași lipiți pe coroana lui. Dintre toate numele scrise pe aripile fluturașilor am reușit să descifrez doar câteva, restul părându-mi-se niște hieroglife indescifrabile.
Pe fiecare masă erau așezate mai multe cărți iar prima care mi-a sărit în ochi a fost cea pe care scria cu litere de tipar „ABECEDAR”. Am deschis-o curioasă la prima pagină. Pe aceasta erau așezate câteva rânduri cu diferite semne pe care le cunoșteam: bastonașe, liniuțe…Fiind foarte satisfăcută că eu cunoșteam tot ce se afla pe prima pagină, m-am aventurat și am deschis abecedarul la jumătate. Acolo erau texte de aproape o pagină, scrise cu litere care-mi erau necunoscute în acel moment și m-am întors speriată la prima pagină, agățându-mă de siguranța că eu cunosc foarte multe lucruri din acea carte.
M-am întors acasă purtând ghiozdanul cu multe manuale ca pe un trofeu, dar și o mare responsabilitate… Răspunderea mea era cititul și înțelesul cărților.
De atunci, cărțile m-au însoțit mereu în viața mea de elev și m-au purtat într-o lume nebănuit de frumoasă și interesantă. Această lume frumoasă și misterioasă mi se dezvăluie an de an și sunt fericită că universul cunoașterii nu are margini! Am încercat mereu să învăț din ce în ce mai mult și mai bine stabilindu-mi ca obiectiv să cunosc învățătura cuprinsă între paginile cărților. Acum știu că universul cărților este nesfârșit, iar eu mă avânt în cunoașterea lui, an de an, cu mult curaj.
Miruna Țîrcă
„Citind, nu vei îmbătrâni niciodată. Vei fi mereu tânăr, vesel și fericit, pentru că vei trăi pentru a învăța de fiecare dată ceva nou. Numai citind vei ajunge acolo unde ți-ai propus să ajungi, fiindcă este singurul mod de a te găsi.”
Adina Mergea
“Cărțile pentru mine nu reprezintă doar o adevărată sursă de informații și un mijloc de transmitere a sentimentelor, ci și un mod de a obține o anume disciplină interioară, fără de care n-aș fi reușit să ating performanțe.”
AlexandruMihai
„Viața fiecărui om este o imensă carte cu pagini albe pe care trebuie să le umple de-a lungul existenței sale. Dacă vrei ca viața ta să fie o poveste frumoasă, citește și inspiră-te din experiența și cunoștințele altora!”
Bianca Albăstroiu
„Când citesc, simt bucuria firului de iarbă sărutat de soare, simt reușita primului zbor al unui pui de vrabie cenușiu, simt victoria vieții din strigătul noului născut.Când citesc, sunt în sfârșit eu însămi…”
Cristiana Dragomir
„Cartea nu trebuie privită ca o obligație.Ea nu face altceva decât să deschidă noi drumuri celor dornici de a descoperi misterele lumii.Trebuie doar să o lași să intre în viața ta și totul se va schimba radical.”
Ioana Ișfan
“Cartea este mijlocul meu prefetat de a aduna informații. Nu aș da niciodată mirosul (de vechi) al unei cărți de la bibliotecă și plăcerea de a o citi, de a-i răsfoi paginile pe cititul aceleiași cărți, dar în format electronic.”
Mihai-Alexandru Stroie
„Personal, consider că lectura prezintă un rol foarte important în formarea personalitătii umane. Prin lectură, poți descoperi lumi de o frumusețe deosebită, în care te poți regăsi cu ușurință. De asemenea, cititul este un mijloc prin care îți poți dezvolta ambiția și dorința de a reuși mai departe în viață.”
Andrei-Alexandru Popescu
„De ce îmi place să citesc?Pentru că fiecare carte e o poartă spre mintea cuiva, o lume nouă în care intru când citesc și îmi oferă o mulțime de posibilități să retrăiesc, cel puțin la nivel imaginativ, viața.”
George-Aurelian Popescu
„Cartea te transformă în măsură a Absolutului și te răsfrânge asupra ta, asupra lumii. Prin CUVÂNT și SIMȚIRE, regăsești și scindezi Universul. În carte ești TU, întreg. În carte suntem NOI, cei adevărați.''
Oana Ciocioi
„Deoarece societatea devine din ce în ce mai stratificată, propun o nouă ierarhie: lumea să fie împărțită în cei care au cărți și cei care au carte, iar moneda universală de schimb să fie cultura.”
Radu Stoichițoiu
„O carte, în esența ei, este un copil cu sufletul curat ca lacrima, un adult prevăzător, un bătrân ce niciodată nu va fi uitat de ani. Cartea simbolizează eternitatea și citind, învățând, vom deveni aidoma ei: nemuritori.”
Alina Vîrțan
Așadar, cărțile sunt prieteni adevărați, demni de încredere, capabili să învingă uitarea și timpul. Nu ne-am propus ca acest cerc să desfășoare activități complexe, multe dintre activitățile propuse elevilor fiind preluate din Revista Cercurilor de lectură (www.anpro.ro).
Cea mai reușită și mai vizibilă dintre activitățile noastre a fost spectacolul Un secol de poveste, activitatecare a avut următoarele obiective: apropierea copiilor de carte și de poveștile clasice, dezvoltarea spiritului de creație, prin rescrierea scenariului și prin adaptarea poveștii plecând de la povestea dată, stimularea spiritului de echipă, crearea unor costume și a unor decoruri adecvate, dezvoltarea capacității de exprimare orală. Fiecare clasă de gimnaziu a prezentat în amfiteatru, pe 4 noiembrie 2010, o scenetă al cărei scenariu a fost adaptat după o poveste clasică (Cenușăreasa, Scufița Roție, Frumoasa și Bestia, Pinocchio ș.a). La spectacol au participat toate clasele de gimnaziu, însoțite de diriginți, și părinții elevilor implicați. La final, fiecare clasă a primit diplome pentru participarea la spectacol. De asemenea, în cadrul aceleiași activități fiecare clasă a realizat și a prezentat un material power-point cu elevii clasei și cu toate realizările acestora.
Adaptarea scenariului, punerea în scenă, decorul și costumele au fost pregătite de elevii care sunt membri ai cercului de lectură. Povestea premiată a fost Scufița Roșie, în regia clasei a VIII-a A, diriginte prof. Cristina Goanță,poveste al cărei scenariu este redat în continuare:
Scufița Roșie (parodie)
Personaje:
– Mama Scufitei (Tomoescu Ema)
– Lupul nutriționist/scenarist (Calotă Valentin)
– Bunicuța caratistă (Ciurez Bianca)
– Scufița Roșie (Nucu Alexandra)
– Vânzătoarea (Bîzu Ionela)
– Gardianul psiholog (Drăgan Darian)
– Naratorul/Regizor (Andrițoiu Adelina)
– Scufițe travestite (Floarea Dragoș, Popescu Adrian, Teodorescu Luchian, Pasăre Radu, Arsenie Paul)
Scenariu:
-Mă numesc Scufița Roșie și mi se spune astfel pentru că bunica mea era fană a „câinilor roșii” , mi-a tricotat o cipilică roșie pe care mi-o îndesa pe cap de câte ori mergeam la meciurile lor. Acum… bunica e bolnavă, de când echipa ei favorită nu mai câștigă, a făcut o depresie, așa că mama m-a trimis cu niște vitamine la ea.
Ia să culeg îndată niște floricele de porumb de pe la buticuri,
Voi culege floricele
Să le duc bunicii mele
Și-o să fie încântată
Dacă-i duc și-o înghețată
Vai, dar o să fie „cool”
Dacă-i culeg un „ Red-bull”
Vânzătoarea: Fetițo, distrată ești,
Bine că ți-ai umplut coșul
Dar ai uitat să plătești
Scufița: Poftim, ia tu fesul roșu!
Vânzătoarea: Ce să fac eu cu-acest fes?
Oare ce-i de înțeles
Contul să-ți fi preparat
Să plătești ce-ai cumpărat?
Scufița: Iartă-mă, nu mi-am dat seama
Că am cardul de la mama
Poftim, cât ai zice pește
Cardul coșul mi-l plătește
Vânzătoarea : Vai de mine și de mine
Cardul este lichidat.
Ce să mă mai fac cu tine?
Scufița: Am uitat, mi-am cumpărat
Cinci poșete, trei rochițe
Un bluzon mai decupat
Și niște farduri de fițe
Nu am bani, golește coșul
Lupul (care a văzut totul, o oprește în goană năvalnică)
Stai puțin, dragă scufiță,
Nu te speria, sunt Ghiță,
Lupul nutriționist.
Nu știai că mai exist?
Scufița: Vai de mine, domnul Lup,
Dați-mi voie să vă …. (să nu vă pup)
Că de vreți să mă pupați
Poate o să mă păpați!
Lupul: Nu te teme de viroză
Poți să te-apropii, fetiță
Și nici nu mănânc Scufiță
Fiindcă am parodontoză!
Scufița: Bine, fie, ce-ai de spus?
Repede, că mă grăbesc
Când ceva în gând mi-am pus
Vreau să și îndeplinesc
Lupul: Am văzut c-ai vrut să cumperi
Kilograme de Alzheimer
Și, te rog să nu te superi
Ăsta-i purul adevăr
Ce-o să-i crească glicemia
Vai de sărmana bunică
O paște leucemia
Doar când zic, și mor de frică!
O să-mbătrânească brusc
Așa de față cu tine
Uite, deja mă ofusc
de-așa „ glicoproteine”
Și-o să vadă vreo cinci fesuri
ritual apotropaic
Și tot n-o să ai succesuri
dă-i acid alfa-lipaic!
Ca să o normalizezi
Dă-i suplimente de crom
Scufița: Domnule Lup, delirezi
Bunica mea este om
Nu este o eprubetă
Nu-mi trebuie-așa rețetă
Și-apoi dumneata știi bine
Am în coș doar vitamine
Lupul: De care?
Scufița: Amfetamine!
Lupul: Cred că n-am auzit bine!
Una friptă, una rece
Iar înregistrez eșece
De mai ține două acturi
piesa… fac vreo cinci infarcturi
Scufița: Domnule, eu cu matale
N-am ce discuta, e jale
Uite cum mi-ai scos în cale
Cinci greșeli gramaticale
Zici: eșecuri și succese,
chiar de nu le ai prea dese
Se spune: acte, infarcte
Hai să-ncheiem niște pacte
În sfârșit, plec la bunica
C-o să mă sune mămica
Lupul: Și, mă rog, nu mă privește,
dar, așa ca întrebare
Unde baba locuiește
Pe ce stradă, ce intrare?
Scufița: Asta chiar nu te privește
Și te rog să-ți vezi de treabă
Du-te și te instruiește
Iar bunica mea nu-i babă
Lupul: Sunt și eu interesat
Cum s-a citadinizat
Știu că locuia-n pădure
Unde-s fragi, zmeură, mure…
Scufița: Știai, după cum se pare
Chiar după deforestare
Bunica mea s-a mutat
Și chiar s-a privatizat!
Lupul: Ce-i aia deforestare
Mintea mea-i încăpătoare
Dar tot nu pricepe tot!
Scufița: Uite, ai sclipici pe bot
Caută-n dicționare!
Lupul: Oricum, nu te las să treci
Până nu cânți și petreci
Scufița: Păi, cânt și destul de bine
Lupul: Ce?
Scufița: Folclor, în fine
Rap, hip-hop, reggae, chiar rock
Lupul: Hai, bâști, nu te cred deloc!
Scufița: Ba cânt, uite: Cine n-are
Lupul: Ăl cu „pofta de mâncare”?
Scufița: Da, și cânt destul de bine
Lupul: Aoleu și vai de mine
Mai am încă cinci scufițe
Toate cu aceleași fițe
Una cică e Vandana
Și cântă InciKitana
Alta e o Chu en lai
Și cântă din „Butterfly”
Una cântă fără bani
Ca la douăzeci de ani
Alta cântă-O sole mio
De-ți vine să strigi: Adio
Alta-i Carmen de Bizet
Și cântă-n trei reprize
Scufița: Nu te cred,
vreau să le ascult și eu!
Intră pe rând scufițele îmbrăcate în chinezoaică, Vandana, Carmen, etc. și cântă pe aceste melodii: Cine n-are, cine n-are/ poftă de mâncare/ Niciodată, niciodată/ N-o să crească mare”. E BINE CA SCUFIȚELE SĂFIE BĂIEȚI COSTUMAȚI ȘI SĂ FIE VIZIBIL ACEST LUCRU (efect comic).
Scufița: Eu chiar o să cânt folclor
(Și începe melodia Mariei Lătărețu: „Vă las cântecele mele”) , Lupul joacă(tușește, transpiră) o sârbă îndrăcită, o imploră pe scufiță să nu mai cânte. Ea continuă : Că nici eu nu am avut/ Și nici mare n-am crescut. În loc de „poftă de mâncare”, ea cântă „poftă de cântare”.
Lupul: Opriți, opriți, turbatelor
Că nu mai pot, stricatelor
Eu am și poftă de mâncare
Și: aaah(cască!) Și poftă de culcare
Că chiar nu mai pot de picioare!
Scufițele: (în cor) După ce că ești afon
Iată-te și cacofon!
Lupul sforăie. (scufițele pleacă) Se trezește ținându-se de șale. Pleacă târâș spre casa bunicuței.
Găsește coșul scufiței cu vitamine, le înghite, apoi scotocește prin coș și zărește Cartea de vizită a bunicii
„Gustoase euri, ce m-am mai umflat
Cu suplimente de glutamat”
Cine n-are, cine n-are/ poftă de mâncare
Tot se duce, tot se duce la exterminare
Asta-i strada, asta-i casa
Parcă-i stațiune, N.A.S.A
Cred c-o să mă rătăcesc
Oricum trebuie s-o găsesc
Și să mă las omorât
Mi-e frig, foame și urât
Zgripțuroaica-i caratistă
O să fie cea mai tristă
Zi din viața mea de lup
– Babo, vino să te pup!
Apare bunicuța, îmbrăcată în costum de lupte :
Ia zi, lupule, ce vrei?
Eu nu vreau nimic, Sen Sei!
Ba vrei, altfel nu veneai
Să mă cauți, haide …hai…(îi aplică o lovitură de tibie la încheietura genunchiului).
Mama scufiței (sună): Scufițo, te pupă mama
Unde ești, că nu-mi dau seama?
Scufița (la telefon): Sunt la ușă la bunica
Nu știu, parcă îmi e frică!
Mama: Intră, dragă, nu te teme
Să n-ai frică de blesteme
Sau vreo prejudecată
Bunica ta e bărbată!
Scufița intră și începe să țipe: Mamă, vino imediat
Bunica a decedat!
Bunica: Nu te speria, drăguță,
Eu nu am pățit nimic
Am ucis o găgăuță
N-aveam chef să îi explic
Scufița: Vezi, bunico, am pierdut
Coșulețul pentru tine
Cu chipsuri și vitamine
Lupul cel rău m-a ținut
de vorbă și nu știu cum,
am uitat de el pe drum
Bunica: Nu-i nimic, draga bunicii,
Sunt țepoasă, ca aricii
Dar, de aproape…. o oră
Eu nu mai sunt carnivoră
altfel, îl haleam pe lup!
Scufița: Bunicuțo, să te pup!
Gardianul (bate la ușă din ce în ce mai tare și fluieră cu un fluier ce imită cântatul cocoșului)
Deschideți, că sunt pe scară
Poliția comunitară!
Bunica: Dumnealui m-a atacat
Și… tot el a leșinat!
Gardianul: Hai să mergem, frățioare,
Te duc la reeducare
Lupul (revenindu-și): Undeee?
Gardianul: La răcoare!
Dar… vorbești sau…mi se pare?
Lupul: Nu vorbesc, sunt deprimat
N-am nimic de declarat!
Gardianul: Așa crezi, dar eronat:
Domiciliu-i violat
Te aștept după sentințe
Să facem zece ședințe!
MORALA (toți cântă): Cine n-are, cine n-are/ poftă de-nchisoare
Să nu intre în „a-faceri” imobiliare!
Adaptare realizată de elevul Valentin Calotă
De asemenea, în cadrul aceleiași activități, unele clase au realizat și au prezentat un material power-point cu elevii clasei și cu toate reușitele acestora, altele s-au prezentat liber, fără suport video.
, , .
Totuși, cel mai important câștig rămâne numărul mai mare de cărți citite de către elevi, în comparație cu perioada de dinainte, și numărul mai mare de elevi care citesc cu plăcere. De asemenea, s-a îmbunătățit colaborarea cu biblioteca școlii.
„…vom avea mai mulți cititori pentru toată viața (așa cum o cer programele școlare), dacă vom exploata apropierea empatică de cartea de literatură, exploatarea stărilor emoționale și a creativității.”
Pentru a analiza activitatea reală a cercului literar și felul în care elevii au lucrat împreună, i-am rugat să completeze următoarea grila de autoevaluare a colaborării în cadrul grupului.
Grila de autoevaluare a colaborării în cadrul grupului
Grila de autoevalure a fost completată, anual, de 30 de elevi, în perioada 2009 – 2013, iar răspusurile lor sunt ilustrate astfel:
Se poate observa din imaginea de mai sus că atât contribuția personală, cât și cooperarea au crescut de la an la an, elevii câștigând încredere în ei înșiși, comunicând mai bine, fiind dornici să citească și să discute. Niciunul dintre elevi nu a avut un rol pasiv în cadrul grupului, de aceea nimeni nu a marcat pe grilă descriptorul 1.
Un alt instrument pentru evaluarea activității cercului de lectură este lista de verificare a creativității, completată anual de profesor. Dacă în primul și în al doilea an de activitate, cel mai adesea bifam DA în căsuța cu Rar/Niciodată, elevii nereușind cu ușurință să folosească informații, cunoștințe, instrumente și strategii potrivite pentru a genera idei și nici să folosească un limbaj literar, pentru ultimii doi ani situația arată astfel:
Lista de verificare a creativității
Prin urmare, activitatea cercului literar se îmbunătățește de la an la an, dar mai sunt multe direcții de abordat: implicarea unui număr mai mare de elevi, diversificarea activităților, crearea unui blog literar.
În concluzie, „în ansamblul formelor moderne de instrucție și educație, cercurile literar-artistice aduc o mare contribuție la descoperirea și stimularea talentelor și aptitudinilor elevilor, la cultivarea interesului și pasiunii pentru literatură și artă în genere, la educarea elevilor pentru folosirea utilă și plăcută a timpului liber, la dezvoltarea imaginației creatoare și a sensibilității artistice, la inițierea lor în sarcini de muncă și responsabilități, la stimularea inițiativei și independenței în acțiune, în fine, la stabilirea unor relații mai apropiate între profesori și elevi.”
Pentru a arăta atitudinea elevilor noștri față de lectură, am aplicat, la finalul anului școlar trecut acest chestionar, atât la nivelul claselor la care predau, cât și la elevii cercului de lectură din alte clase de gimnaziu și de liceu.
Chestionar privind atitudinea față de lectură
Clasa: ……
Alege una dintre variantele de răspuns, încercuind vizibil litera din dreptul răspunsului corespunzător.
1.Lectura reprezintă pentru tine:
a. o pasiune
b. o obligație
c. un mod de a te instrui
d. un mod de a-ți petrece timpul liber
e. un mod de a uita de problemele zilnice f.altceva……………….…………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………(completează ce anume)
2. Ce îți place mai mult să citești:
a. basme, povești
b. romane, schițe, nuvele
c. poezie
d. scrieri SF
e. memorii, jurnale
f.altceva……..………………………………………………………(completează ce anume)
3.Textele din manualele de limba și literatura română sunt:
a. utile pentru cultura generală
b. plictisitoare, nu le prea citesc
c. obligatorii și se cer la examene
d. alte aprecieri………………………………………………………………………………………………….
4. Când textele din manualele de literatură:
a. sunt fragmente, citesc textul integral
b. deși sunt fragmente, nu citesc textul integral
c. Alte aprecieri……………………………..……………………………………………………………………
5. Când citești în timpul liber la ce renunți:
a. muzică
b. sport
c. televizor
d. prieteni
e. film, discotecă
f. altceva (specifică ce anume)
6. Un computer ți-ar putea înlocui lectura?
a. da
b. nu
c. nu știu
7. Consideri că lectura este necesară unui om în societate?Definește-ți în câteva rânduri o opinie!………………………………………………………………………………………………………
8. Dacă nu citești, de ce nu o faci?
Analiza răspunsurilor oferă informații interesante despre elevii de azi. Menționez că am aplicat chestionarul elevilor de la clasa a V-a, a VII-a și a IX-a și tuturor elevilor din cercul de lectură.
Astfel, la prima întrebare, elevii din cercul de lectură au răspuns în proporție de 66% că lectura este o pasiune, 16% că lectura este un mod de a te instrui, 10% că este un mod de a-ți petrece timpul liber și 8% au ales varianta f) altceva: un mod de viață, o modalitate de cunoștere a lumii, o evadare din cotidian ș.a.
Răspunsurile la a doua întrebare se diferențiază în funcție de clasă: elevii de clasa a cincea citesc mai ales basme și povești, cei de clasa a VII-a,schițe, nuvele, romane, iar elevii de clasa a IX-a, pe lângă romane și nuvele, citesc și memorii sau jurnale. Specificul și cerințele programei școlare la limba și literatura română justifică în mare măsură alegerile elevilor.
A treia întrebare a avut drept răspunsuri variantele b și c, elevii citind textele din manual pentru că sunt obligați, cu toate că pe cele mai multe dintre ele le găsesc plictisitoare. Tocmai de aceea, la cercul literar elevii aleg în proporție de 90% lecturile care se dezbat aici. În raport cu această problemă, la următoarea întrebare răspunsul nu putea fi decât b, puțini elevi recunoscând că integral citesc numai textul de mai mare ori mai mică întindere din opera literară respectivă, reprodus în manual.
La întrebarea numărul cinci elevii au răspuns, aproape în totalitate, că renunță la televizor în favoarea lecturii, iar la a șasea întrebare foarte mulți, 75%, consideră că un calculator înlocuiește cu ușurință o carte.
Întrebarea numărul șapte a presupus răspunsuri variate, în ceea ce privește necesitatea lecturii: dezvoltarea vocabularului, stimularea creativității și a imaginației, îmbogățirea culturii generale, altele(impresie bună, respect, cunoașterea unor experiențe diferite de viață).
La ultima întrebare, niciun elev nu a recunoscut că nu citește, fie de teama profesorului, fie pentru că elevii consideră că a citi nu se referă numai la o carte tipărită, ci și la invazia de materiale regăsite pe internet.
Așadar, indiferent de motivație, elevii aleg să citească și să scrie, cel puțin în anii de școală, de aceea cercurile literare ar trebui să devină materii opționale la toate clasele de gimnaziu și de liceu.
CAPITOLUL IV- MANAGEMENTUL ACTIVITĂȚII DE PROIECTARE ȘI DE ELABORARE A REVISTELOR ȘCOLARE
4.1. REVISTA ȘCOLARĂ – CONSIDERAȚII GENERALE
Revista școlară reprezintă cea mai complexă formă de activitate culturală care se desfășoară în școli. Editarea unei reviste este oglinda universului vârstei, a vieții școlii și a prezentului în care elevii cresc și se formează. Revista surprinde pulsul vieții școlare și ecoul unor manifestări tradiționale, cultivă interesele, dezvoltă aptitudinile, încurajează talentele.
Contribuția ei la educarea tinerei generații este unanim recunoscută.
Obiectivele urmărite în și printr-o revistă școlară sunt următoarele:
1. Multiplicarea în școală a ocaziilor de a stimula transferul cunoștințelor și creativitatea științifică a elevilor.
2. Dezvoltarea capacităților de învățare ale elevilor.
3. Orientarea elevilor spre acele sarcini de învățare care se potrivesc profilurilor lor, intelectuale și capacităților proprii.
Printre diferitele tipuri de reviste care ar putea fi realizate la acest nivel (științifică, literară etc.), se numără și revista-caleidoscop care asigură unele avantaje ce o recomandă din punct de vedere pedagogic: acoperă o arie mai largă de preocupări, de interese, de talente; antrenează un număr substanțial de colaboratori din domenii variate, promovând astfel cu mai multă eficiență principiul efortului colectiv; se adresează unui segment mai mare de cititori și mai diversificat. Indiferent însă de profilul lor, revistele școlare sunt toate instructiv –educative.
Problema „specificului” nu e legată atât de rubricație (care e partea cea mai convențională a revistei), ci de „aerul” ei tineresc, de calitatea conținutului, de autenticitatea intereselor, sentimentelor, tonului care o colorează.
În primul rând, revista trebuie să fie scrisă numai de elevi, să reflecte gândirea și creativitatea acestora, nu să abunde în articole ale cadrelor didactice, așa cum se întâmplă din păcate în reviste din alte școli ale României.
În al doilea rând, trebuie evitate două tendințe care pot compromite o revistă școlară.: „îmbătrânirea” revistei și oficializarea până la răcire a tonului ei, prin îmbrăcarea unui caracter festivist, strident, nefiresc.
O revistă școlară trebuie să fie tinerească, scrisă cald, spontan și sincer. Este necesar să-i lăsăm pe copii să fie naturali și să scrie cum sunt și gândesc la vârsta lor, să nu le impunem personalitatea noastră, ci doar să-i deprindem să se autoanalizeze și să-și controleze expresia, ajutându-i din umbră.
Revista trebuie să se evidențieze prin:
titluri originale;
revărsări de fantezie;
aspect bătăios;
sinceritatea dezbaterii etice;
indiscrețiile aparatului fotografic;
indiscrețiile flerului reportericesc;
mese rotunde;
interviuri fulger, luate pe nepregătite;
caricaturi-în acțiune;
aspect grafic vioi.
Revistele școlare se pot prezenta în mai multe feluri, în funcție de posibilitățile locale: manuscrise, dactilografiate, tipărite, iar mai nou, electronice.
Primele două variante se pot realiza în școală. Indiferent de tipul ei, revista trebuie să treacă prin așa-zisa operație de tehnoredactare, care începe cu machetarea.
„Macheta” revistei trebuie să indice dimensiunile exacte, numărul de pagini, distribuirea rubricilor și materialelor pe pagină, cu precizarea locului pentru ilustrații și a altor detalii tehnice, cum ar fi caracterul literelor pentru titluri și pentru text. Este bine ca elevii, chiar dacă nu participă direct la tipărirea revistei lor, să se familiarizeze măcar cu termenii și cu operațiile muncii de imprimare.
Elevilor li se dă astfel ocazia de a folosi cunoștinte și tehnici de lucru dobândite la mai multe discipline. Realizarea unei reviste oferă elevilor posibilitatea de a asambla într-o viziune personală cunoștintele pe care le au, răspunzând astfel unor întrebări esențiale: Ce pot face cu ceea ce am învățat la școală?, Cum pot lucra eficient și creativ într-o echipă, alături de colegii mei ?, Cum pot deveni elevii propriii formatori de cunoaștere ?
4.2. MANAGEMENTUL ACTIVITĂȚII DE PROIECTARE ȘI DE ELABORARE A REVISTELOR ȘCOLARE
O revistă școlară are menirea de a oglindi activitatea școlară și extrașcolară a elevilor. Prin activitatea de realizare a revistei școlare s-a ajuns la formarea unor cercuri de interese între adolescenți, la o mai bună relaționare a acestora și la dezvoltarea abilităților tinerilor în domenii diferite: artă, literatură, știință. Managementul activității de proiectare și elaborare a unei reviste școlare poate avea forma unui proiect de activitate extrașcolară:
Aria curriculară: Literatură și Artă, Știință (matematică, fizică, chimie, geografie). Toate aceste domenii, abordate într-o revistă școlară se regăsesc sub o altă modalitate prin care elevii aprofundează și sistematizează cunoștințele dobândite în cadrul orelor de curs.
Competențe media implicate: abilități de scriere și abilități de gândire critică, spirit creativ.Problema formării, dezvoltării și a stimulării creativității este complexă în timpul școlii. Acum se pun bazele formării gustului estetic, și ale aprecierii frumosului, care constituie o latură esențială a vieții.
Elaborarea unei reviste școlare valorifică cele mai de preț însușiri ale copilăriei: inventivitatea, fantezia, imaginația.
Motivația:
stimularea imaginației și a creativității elevilor;
folosirea în mod plăcut și util a timpului liber;
Prin publicarea creațiilor elevilor se realizează evaluarea activității imaginative, a creativității copiilor, ca și contactul cu modele de compoziție literară, socializarea și formarea personalității elevilor prin activitatea de grup.
Sociologul francez Joffre Dumazedier distinge trei funcții fundamentale ale timpului liber: de odihnă, de distracție și de dezvoltare a personalității. Prin revista școlară se asigură toate aceste trei funcții, iar activitățile educative, bine motivate și mai ales bine organizate, pot avea ecou în sufletul elevului toată viața, contribuind la formarea personalității sale.
Medii utilizate: internetul.
Bugetul:
Dacă revista se publică numai online, pe site-ul liceului, costurile sunt minime. În cazul în care se va lucra cu o tipografie, costurile sunt stabilite în funcție de: format, color/alb-negru, număr de exemplare, tipul hârtiei, numărul de pagini.
Orizontul de timp:
Lucrul cu elevii începe în septembrie, la începutul anului școlar și continuă, uneori,chiar și în perioadele de vacanță.
Grupul/Publicul țintă:
Revista este destinată elevilor de gimnaziu și de liceu, dar și dascălilor și părinților acestora.
Descrierea proiectului/experienței
Obiectiv general:
Utilizarea corectă și adecvată a abilităților lingvistice, matematice, artistice sau atitudinale în diferite situații de comunicare.
Obiective specifice:
Compararea, pe baza unor criterii clar formulate, a unor viziuni despre lume, despre condiția umană, despre spațiul științei sau despre artă, reflectate în preocupările școlare sau extrașcolare ale elevilor;
Utilizarea adecvată a tehnicilor de redactare a unui text, în vederea realizării unei comunicări eficiente și personalizate și dezvoltării gândirii critice;
Selectarea unor tehnici adecvate de documentare și de cercetare a unei teme;
Adecvarea tehnicilor și strategiilor argumentative la situații de comunicare diverse.
Proceduri și metode:
Studiu de caz, dezbatere, interviu.
Rezultatele acestui proiect/acestei experiențe:
familiarizarea cu metoda studiului de caz;
dobândirea abilităților de redactare a unor discursuri în registre diferite, în acord cu nevoile și cu preocupările elevilor;
Autocunoașterea.
Resurse și personal:
Revista este coordonată de profesori, dar colectivul de redacție trebuie să fie alcătuit numai din elevi.
Analiza SWOT:
În această secțiune, trebuie identificați factorii externi (riscuri și oportunități) și interni (puncte tari și puncte slabe) care converg spre dezvoltarea revistei.
Politica produsului:
O publicație nu se caracterizează doar prin caracteristicile sale fizice, ci și prin imaginea pe care o transmite. Astfel, există, pe scurt, trei decizii legate de politica produsului:
caracteristicile publicației;
modul de prezentare;
politicile de top.
În aceasta fază, coordonatorii revistei trebuie să mediteze asupra următoareiteme: ce avantaje prezintă publicația noastră față de altele de același gen?
Politica de comunicare:
În definirea strategiei de comunicare, trebuiesă fie luate în considerație următoarele aspecte:
care este publicul țintă la care dorim să ajungem?
ce mesaje dorim să transmitem?
care sunt mijloacele cele mai adecvate pentru mesaj și pentru publicul vizat?
care sunt obiectivele comunicării?
Mesajele de comunicare pot viza fie publicația (comunicare de produse), fie organizația în ansamblul ei (comunicare instituțională). Aceste două funcții de comunicare trebuie să fie complementare și să folosească cele mai potrivite mijloace pentru a fi atinse obiectivele propuse.
Planul organizațional – echipa:
Structura organizațională/Echipa apare ca instrument de coordonare a activităților și de control al felului cum funcționeazărevista.
Aceasta este, de obicei, reprezentată sub forma unei organigrame care arată modul cum sunt distribuite și gestionateresursele umane, configurând, în mod „oficial”, canalele de distribuție și de luare a deciziei.
4.3.CONSTRUIREA ȘI DEZVOLTAREA ECHIPEI ÎN ORGANIZAȚIA ȘCOLARĂ
Orice cadru didactic dorește ca elevii săi să formeze o echipă pentru a învăța și pentru a-și petrece timpul cu plăcere împreună, atât în școală, cât și în afara ei. Pe parcursul anului școlar, pentru atingerea unor obiective ale școlii sau ale clasei, este necesar să formăm echipe alcătuite din elevi, părinți, profesori și dinalte persoane și personalități din rândul comunității. De exemplu, atunci când o școală își propune ca obiectiv pentru o perioadă de timp să editeze o revistă care să reflecte activitatea întregii școli, un pas decisiv în eficiența acestui demers este formarea unei echipe/unor echipe care să proiecteze/ să editeze/ să promoveze revista.
Aspecte pozitive și aspecte negative ale echipei:
Specialiștii descriu patru mari etape în dezvoltarea echipei:
O echipă va reuși datorită cunoștintelor și abilităților celor care muncesc în echipă (aspecte tehnice), dar și implicării, motivației și efortului (aspecte funcționale). Ultimele sunt afectate de caracteristici ale personalității individuale, ca și de aspecte culturale sau care țin de structura școlii.
Echipele eficiente au adesea următoarele caracteristici: obiectivele echipei sunt la fel de importante ca și cele individuale; membrii conștientizează când prioritățile personale sunt un obstacol pentru echipă, iar echipa înțelege obiectivele și se angajează să le atingă; climatul este confortabil și informal; competiția nu își are locul; comunicarea este spontană, fiind încurajată diversitatea de opinii și de idei; respectul, mintea deschisă și colaborarea se regăsesc la coteridicate; conducerea se face prin rotație; nicio persoană nu le domină pe celelalte, fiindcă deciziile sunt luate prin consens.
PARTEA a II-a – STUDIU DE CAZ:
Muguri de gând, revista Colegiului Național Tudor Vladimirescu , Târgu-Jiu
CAPITOLUL V – ÎNDRUMAREA ACTIVITĂȚII ELEVILOR ÎN PROIECTAREA REVISTELOR ȘCOLARE
5.1.AMICUL TINERIMII, PRECURSOR AL REVISTEI MUGURI DE GÂND
Revista „Amicul Tinerimii” a apărut în 1895 grație eforturilor profesorului ardelean Iuliu Moisil, care, în anul 1894, a venit la Gimnaziul „Tudor Vladimirescu” din Târgu–Jiu și, la numai un an de la venirea sa a fost numit director, începând o operă de organizare și de înălțare a școlii în plan instructiv și educativ.Așezând drept temelie școlii pe care a prețuit-o neîncetat întreaga sa viață, definită prin muncă asiduă și o moralitate exemplară, el a desfășurat concomitent o vastă activitate culturală și socială în localitate și în împrejurimi, lucru foarte cunoscut de altfel.
Începând din anul 1895, a întemeiat și a condus până în 1899 revista Amicul tinerimii pe care o va continua câțiva ani și după mutarea la București, atrăgând între colaboratori nume de răsunet ale culturii românești, precum George Coșbuc.
Revista Amicul tinerimii era trimisă în Transilvania, în Banat, dar și în orașe din străinătate, printre care se numărau Budapesta, Stuttgard, Sofia, Paris, Viena.
În jurul revistei și-au desfășurat activitatea și Societatea Culturală Amicul Tinerimii și revista Cercul matematic, care în perioada 1943–1946 a apărut ca supliment al revistei Amicul tinerimii.
Amicul tinerimii a izbucnit dintr-o necesitate, în vremuri de curate și nestăvilite elanuri sufletești, cînd Gimnaziul din Tg-Jiu era templul în care slujeau preoții fanatici ai științei și naționalismului în fața unor ucenici în ițari și pălăriuțe de pâslă, dar harnici și dârzi în hatărârea nestrămutată de a se instrui și de a aduce în toate unghiurile țării pilda vie a muncii și priceperii plecate de la sapă și călite în lupta cu lipsurile și sărăcia.
Astăzi, poate privi cu mândrie în urmă și cu îndreptățită satisfacție, pentru că mulți din cei ce i-au parcurs modestele pagini în lumina slabă de opaiț, au trasat dâre de lumină vie și au deschis drumuri de sănătoase îndrumări de propășirea în viața neamului românesc.
5.2.MUGURI DE GÂND – REVISTA DE AZI A COLEGIULUI NAȚIONAL „TUDOR VLADIMIRESCU”
Muguri de gând continuă tradiția revistelor școlare apărute la inițiativa și cu implicarea directă a elevilor Liceului „Tudor Vladimirescu” și, ulterior, ai Colegiului Național „Tudor Vladimirescu” din Târgu–Jiu, o tradiție ilustrată prin revisteleAmicul tinerimii, Jiul literar și artistic sau prin cea intitulată, simplu,Jiul.
Revista Muguri de gând se definește ca o publicație de tip magazin, caleidoscop, propunându-și să surprindă activitatea elevilor colegiului în toate aspectele ei caracteristice.
Primul număr al revistei apărea în anul 2008, ca urmare a inițierii unui proiect european mai amplu, dezvoltând tematic relația tinerilor cu natura și apărarea valorilor vieții.
Începând cu cel de-al doilea număr, din anul școlar 2008–2009, revista își conturează noua imagine, înscriindu-se în tipologia revistelor-caleidoscop. Ea s-a născut, în primul rând, din dorința elevilor ciclului gimnazial de a se exprima prin cuvânt, de a se regăsi în paginile revistei cu propriile creații, realizări și activități, cu puterea spiritului și a minții lor șitoată candoarea care îi caracterizează.
Odată cu numărul 5 apărut în anul 2012, revista Muguri de gând își lărgește sfera de cuprindere, vizând deopotrivă activitatea elevilor ciclului gimnazial și a celor din ciclul liceal, reflectând astfel specificul instituției noastre școlare caracterizate ca un colegiu în care își desfășoară activitatea, își definesc trăirile și comunică elevi de toate vârstele, de la cei mai mici învățăcei din ciclul primar până la cei de vârsta majoratului.
Revista Muguri de gând apare anual, sub îndrumarea prof. Daniela Duțescu și Cristina Goanță, implicând un colectiv redacțional format numai din elevi și conține, în proporție de 98%, materiale elaborate exclusiv de elevi.
A R G U M E N T – CUVÂNTUL CARE „ZIDEȘTE”…
Ca de fiecare dată, coridoarele răsună de voci tinere și râsete zglobii de copii. Sub povara unui veac și mai bine de existență, vechea cetate își trăiește eterna poveste. Adăpostește iarăși – pentru a câta oară? – emoția primei zile de școală, a celei dintâi coronițe de premiant, a concursurilor și a examenelor trecute cu brio, a celei dintâi întâlniri…și deschide din nou porți largi către viață.
Gândul zâmbește unei amintiri…Când a trecut? Parcă ieri eram și eu „cntv-ist”, trăind aceleași emoții, sub adăpostul acelorași ziduri vechi, de cetate.
Din vălmășagul gândurilor de care mă lăsam purtată, un glas firav de copil mă deșteaptă. Îmi întinde timid un caiet subțire cu foi îndoite de mâini tremurând de emoție și îmi spune că a scris „ceva”. Nu știe bine sau nu vrea să-mi spună ce, dar mă îndeamnă să citesc. Gestul acesta de imensă încredere trebuie răsplătit cu o vorbă sau cel puțin cu un surâs, dar e greu să găsești cuvântul acela magic care să stâmpere vâlvătaia inimii și strălucirea din privirea aceea de copil inocent.
Nu pot decât să-mi plec fruntea într-un gest de mult știut și să iau, dintre mâinile ce îl țineau strâns, caietul între foile căruia se ascundeau, de fapt, tainele unui suflet, așternute în candoarea cuvintelor…
Și atunci am știut că tainele acelea se cereau împărtășite, că doar eliberate prin cuvânt ele vor prinde viață.
„Cuvântul zidește” – mi-am spus – și mi-am îndemnat elevii să scrie, ca să dea aripă gândului și să lase cuvântul să zboare.
Muguri de gând s-au prins astfel de ram și așteaptă acum să prindă rod. Cu fiecare nou cuvânt, se naște o lume. Este, de fapt, lumea voastră pe care vă invităm să o redescoperiți între rândurile construite cu migală pentru voi în această „foaie mică, mititică”.
Și voi îi puteți fi ziditorii!
5.2.2. Proiectarea revistei Muguri de gând
Contextul:
Colegiul „Tudor Vladimirescu” a fost înființat în septembrie 1890 ca Gimnaziul Real „Tudor Vladimirescu“. Construcția sa a început în 1891, după planurile arhitectului Th. Dobrescu, antreprenor fiind Constantin Bartteli,și s-a finalizat în 1894, când, la inaugurarea sa, a participat și ministrul instrucțiunii publice, Spiru Haret. Aici a funcționat, pe lângă gimnaziu, Școala de ceramică, inițiată de directorul gimnaziului, Iuliu Moisil și de arhitectul șef al județului, Aurel Diaconovici, darși Muzeul Gorjului, primul muzeu de acest tip din țară, constituit în 1894 din inițiativa unui grup de intelectuali de marcă ai Gorjului: Alexandru Ștefulescu, Iuliu Moisil, Aurel Diaconovici, Vitold Rola Piekarski.
Instituția va primi numele de „Tudor Vladimirescu” prin decret regal, în anul 1897. În anii războiului, clădirea este rechiziționată de armată și transformată în spital, apoi este deteriorată de către trupele germane, care au făcut-o grajd de cai, producându-se mari stricăciuni. În septembrie 1919, Gimnaziul Real Tudor Vladimirescu este transformat în liceu. După cel de-al Doilea Război Mondial, liceul cunoaște numeroase schimbări de extindere și o îmbogățire considerabilă a bazei materiale. Extinderea clădirii poate fi considerată un model, deoarece a respectat întocmai arhitectura inițială. Liceul „Tudor Vladimirescu", devenit în anii reformei postdecembriste Colegiul Național „Tudor Vladimirescu", s-a impus definitiv ca o unitate reprezentativă, de prestigiu a învățământului gorjean actual.
Începând cu anul școlar 1972–1973, în incinta liceului funcționează prima instituție de învățământ superior din Gorj, iar în 1999 liceul va dobândi statut de colegiu național, cu numele Colegiul Național „Tudor Vladimirescu” pe care îl poartă și astăzi.
Mulți elevi ai liceului „Tudor Vladimirescu” au făcut cinste liceului lor nu doar în țară, ci și peste granițele ei: regizorul Sergiu Nicolaescu, actorul Horațiu Mălăele, scriitorul Petru Dumitriu, pictorul Iosif Keber, medicii Șerban Brădișteanu, Grigore Lupescu și atâția alții.
Am menționat mai sus numai câteva dintre miile de iluștri absolvenți ai Liceului „Tudor Vladimirescu” care au avut menirea de a-i cinsti numele în întreaga lume.
Colegiul Național „Tudor Vladimirescu” se distinge printr-o notă aparte în raport cu multe dintre liceele gorjene. Elevii studiază într-un mediu în care tradiția și inovația se împletesc în cel mai fericit mod cu putință, iar profesorii reușesc să își adapteze discursul, dar și atitudinea la nonconformismul specific vârstei elevilor, pentru ca demersul didactic să nu aibă de suferit din cauza divergențelor dintre generații. Prin baza tehnică, informațională și prin componenta umană, liceul poate concura cu orice instituție similară din țară. Viața culturală a școlii este însuflețită și colorată fie de trupa de teatru în limba franceză a liceului, fie de clubul de dezbateri care animă spiritele, de responsabilii revistei liceului sau de Consiliul Școlar al Elevilor.
Elevii Colegiului aparțin unei elite culturale care încearcă să se perfecționeze în permanentă. Din punct de vedere intelectual,ei fac parte dintr-o societate distinsă, cu preocupări diverse, frecventând cercuri prestigioase de teatru, film și regie și alimentând concursurile interne și internaționale mai ales la disciplinele realiste. Sunt elevi ambițioși și muncitori care ne onorează în toate confruntările și se întorc cu premii ce le fac cinste: medalii de aur și argint la geografie, chimie, Științele Pământului.
Profesorii sunt autori de manuale și numeroase materiale didactice auxiliare, de articole și studii de referință în domeniile uman și real, absolvenți ai unor universități de prestigiu, masteranzi și chiar doctori în mai multe domenii, aplecându-se cu bucurie asupra dorinței de a ști tot mai mult a celor pe care îi educă și cărora le oferă astfel sprijinul necesar. Școala are o bogată tradiție culturală, mândrindu-se cu absolvenți care și-au urmat cariera universitară și au ajuns de-a lungul vieții savanți, scriitori, profesori, academicieni de prestigiu.
Scurt istoric:
Revista Colegiului Național „Tudor Vladimirescu” din Târgu–Jiu este un proiect care s-a caracterizat prin continuitate, așa cum dovedește și scurta prezentare de mai jos. Normal, primul său număr a fost editat în 1895, sub numele de Amicul tinerimii, ulterior revista numindu-se Jiul literar și artistic (1967), sau, simplu,Jiul. Începând cu anul școlar 2008–2009 revista apare sub titlulMuguri de gând, din dorința de a oglindicât mai bine specificul materialelor publicate: frânturile de suflet și de gând ale elevilor noștri.
La elaborarea conținutului participă atât elevi, cât și profesori, dar textele tipărite aparțin în proporție de 98% elevilor, articolele dascălilor fiind doar un suport sau o completare a muncii elevilor.
Aria curriculară: Literatură și Artă, Știință (matematică, fizică, chimie, geografie).
Competențe media implicate: abilități de scriere și abilități de gândire critică.
Medii utilizate: internetul.
Bugetul: aproximativ 2300 Ron, anual, bani obținuți din finanțare extrabugetară. Revista nu se distribuie contra unei sume de bani, ci este oferită tuturor elevilor gratuit.
Orizontul de timp:
Lucrul în această formulă cu elevii a început în septembrie 2007 și continuă și în prezent.
Publicul țintă:
Proiectul este destinat elevilor de gimnaziu și de liceu, , profesorilor, și părinților, foștilor profesori, dar și absolvenților Colegiului Național „Tudor Vladimirescu”.
Obiective generale:
Stimularea creativității și a abilităților de lectură și de scriere.
Cooperarea în diverse grupe de lucru cu scopul de a rezolva probleme teoretice și practice.
Îmbunătățirea relațiilor între catedre și a comunicării între elevii și absolvenții colegiului, între elevi și profesori.
Obiective specifice:
Selecția informației și realizarea unui interviu.
Identificarea temelor de interes ale publicului țintă.
Scrierea de articole.
Ilustrarea revistei.
Tehnici și metode: problematizarea, interviul, discuția, comentariul, jurnalul, desenul, fotografia; observația sistematică a nevoilor elevilor cu privire la temele propuse; întâlniri periodice în grupe de lucru pentru implementarea activităților; sesiuni de feed-back pentru fiecare grup implicat în elaborarea revistei.
Echipament necesar: echipamente din dotarea laboratorului de informatică, aparate de fotografiat, creioane, hârtie, cerneală.
Rezultatele proiectuui/experienței:
Revista este publicată annual, are ISSN și încearcă de la an la an să devină tot mai valoroasă și mai atractivă.
Resurse și personal/ Echipa:
Fără a se fi realizat o formare a celor implicați, redacția revistei este alcătuită preponderent din elevi (la fiecare număr contribuind cel puțin 20 de elevi), cărora li se adaugă profesorii coordonatori, Cristina Goanță și Daniela Duțescu, cu specialitatea limba și literatura română., toți fiind dornici să lucreze împreună pentru realizarea acelorași obiective.
Provocări:
Cea mai mare dintre provocări a fost din punct de vedere economic finanțarea revistei, astfel încât ea să se poată distribui gratuit elevilor, iar sub raport științific selectarea materialului necesar fiecărui număr.
Așteptări:
Este de dorit implicarea unui număr mai mare de elevi, pentru că ei sunt noua generație și viitorul școlii. Există multe talente care, din păcate, nu vor să se afișeze, cei mai mulți dintre copii având astăzi alte preocupări.
Documentație:
Biblioteca școlii ne-a oferit informațiile de care am avut nevoie în redactarea articolelor și studiilor noastre. De asemenea, elevii folosesc ca sursă principală de documentare și internetul.
Evaluarea sistemului și a instrumentelor:
Produsul finit, revista Muguri de gând a fost premiată în 2012, obținând locul II la nivel județean în competiția dintre licee.
Ce urmează?
Revista va continua să materializeze prin cuvântul scris punctele de vedere ale elevilor pe marginea temelor și subiectelor care-i preocupă, indiferent de domeniul în care excelează fiecare, nu vom renunța la promovarea unui discurs interdisciplinar, cu accent pe cultivarea gândirii critice și analitice.
Site-ul web al revistei – https://sites.google.com/site/cntvtgjiu/.
CAPITOLUL VI – ÎNDRUMAREA ACTIVITĂȚII ELEVILOR ÎN ELABORAREA REVISTELOR ȘCOLARE
6.1. PREZENTAREA REVISTEI MUGURI DE GÂND
Revista școlii noastre oferă an de an satisfacție elevilor implicați în colectivele de redacție, ca și coordonatorilor acestora. Cu emoție, elevii aștern cuvintele pe foi albe, înșiruind cărări de gânduri, îmbracă idei și vise cu metafore, ca, mai apoi, să le dea forma unor creații ce pot fi uneori lipsite de rigurozitatea unei opere literare, dar care exprimă întotdeauna inocența și frumusețea sufletului de copil.
Deși pare ușor și la îndemâna oricui, nu estedeloc așa. Copiii aceștia cred în ceea ce fac și consideră această revistă o modalitate prin care ei să-și exprime gândurile, să povestească impresii, se pot amuza și au ocazia de a împărtăși altora intimitatea lor. De asemenea, pot colabora într-un cadru minunat, și creează fără presiunea notei sau a dascălului, care îi devine acum aliat, prieten, coleg.
Revista Muguri de gând are un conținut bogat care se referă la istoricul școlii noastre, la tradițiile din zonă, la inițiative și acțiuni ce definesc activitatea școlii noastre. Pe lângă acestea ea constituie o sursă permanentă de informare și de mediatizare a proiectelor educative care se derulează în școală și în afara ei, a unor personalități locale, a copiilor cu performanțe deosebite, elevi sau absolvenți ai școlii noastre.
Ponderea cea mai importantă o au în revistă creațiile elevilor, eseuri, poezii și compuneri premiate la diferite concursuri școlare, atât la nivel local, cât și național.
ETAPELE REALIZĂRII REVISTEI MUGURI DE GÂND
Consultarea elevilor, a părinților și a profesorilor în legătură cu oportunitatea apariției revistei
În anul 2007 profesorii CNTV au hotărât să implice elevii în proiectul European SOS Natura, a cărui finalitate a fost realizarea unei reviste care să conțină materiale privitoare la această temă, cu scopul de a conștientiza importanța protejării mediului.
După finalizarea proiectului pe teme ecologice, apariția revistei cu aceeași tematică nu se mai justifica, însă nu am dorit să renunțăm la oportunitatea oferită: revista avea deja ISSN și recunoaștere pe plan local. Astfel, doamnele profesoare Daniela Duțescu și Cristina Goanță au propus ca revista să apară anual, materialele publicate fiind ale celor mai mici școlari ai colegiului, elevi din ciclul primar și gimnazial. Au fost cu toții entuziasmați de propunerea de a realiza o revistă școlară, căci pentru copii era ceva nou, atractiv și, în același timp, interesant, iar părinții au considerat în marea majoritate că activitatea va fi benefică pentru copiii lor. În plus, devenea în sfârșit util și calculatorul, care trebuia practicat pentru a crea/redacta, și nu pentru jocuri sau facebook.
Cadrele didactice au considerat oportun acest proiect care s-a dorit să devină un exemplude seriozitate și simț de răspundere, ca și un imbold pentru motivare și implicare necondiționată..
Primul număr în noua formulă a fost publicat doi ani mai târziu, în februarie 2009.
Alegerea echipei de elevi
În vederea realizării revistei li s-a propus elevilor să realizeze în cadrul orelor de limba și literatura română diferite compuneri, pe o temă dată sau la alegere și să trimită pe mailul doamnelor profesoare materialele pe care ei ar dori să le publice în revista școlii.
Realizarea unei reviste presupune alcătuirea unui colectiv de redacție care să adune date, informații pe diverse teme de interes, articole ale elevilor, creații literare sau grafice, pe care apoi să le supună unui proces de prelucrare, de tehnoredactare. Activitatea aceasta presupune formarea unui grup în care elevii trebuie să învețe să asculte, să coopereze, să argumenteze și să-și coordoneze acțiunile cu ale celorlalți elevi. De asemenea, în timpul activității în grup, elevii comunică între ei, fără a fi controlați mereu de profesori, ceea ce le dezvoltă inițiativa și responsabilitatea.
Toți elevii care participă la realizarea revistei cu materiale sunt cosemnați în pagina redacției, fără a li se atribui roluri precise. Fiecare ajută cum poate, propune, își corectează propriile articole și devine, astfel, o parte a mugurilor de gând ce dau naștere revistei.
Elevii care au fost foarte activi sunt răsplătiți în momentul lansării revistei cu diplome de merit și de excelență, ca semn al recunoașterii muncii și talentului lor.
3. Modalitățile de finanțare
O problemă foarte greu de rezolvat este finanțarea revistei. Pentru reducerea costurilor legate de tipărirea revistei am optat pentru următoarea formulă: tehnoredactare și ilustrare proprie, urmând ca numai tipărirea să fie realizată la tipografie. Chiar și în această formulă, costul minim de tipărire, alb-negru este de 7, 6 lei un exemplar. Conducerea școlii sprijină finanțarea revistei, însă în anul 2013 nu am reușit să publicăm ultimul număr decât online, urmând ca în septembrie să îl și tipărim.
4.Modul de lucru
Elaborarea unei reviste presupune mai întâi realizarea unor activități interdisciplinare. În al doilea rând,redactarea articolelor, culegerea datelor și prelucrarea acestora în vederea transformării lor în informații presupune alocarea unui buget de timp. Activitatea în sine fiind laborioasă și necesitând îndrumarea unui cadru didactic, ne-am organizat ca modalitate de lucru sub forma unui cerc literar. Acesta este compus din echipa de redactori și de colaboratori ai revistei, având (și) din acest motiv același nume cu aceasta.
Elevii sunt puși în situația de a descoperi, de a se confrunta cu ipotezele și cu interpretările altora. Prin această activitate se stimulează și munca autonomă, dar și comunicarea între elevi și se permite stabilirea unor noi relații între profesori și elevi.
Proiectarea și realizarea unei reviste este rezultatul unor activități colective de mare amploare și complexitate, iar formarea deprinderilor și abilităților de lucru în echipă este un obiectiv esențial al activității de pregătire și de formare a specialiștilor în domeniu. Formarea acestor deprinderi contribuie la crearea unei conștiințe a responsabilității colective, a respectului față de munca echipei și o înțelegere a valorii acesteia. Activitatea în colectivitate contribuie la formarea trăsăturilor de caracter, la întărirea responsabilității individuale și la conturarea personalității profesionale în contextul echipei, la întărirea coeziunii și la creșterea capacității de muncă a echipei.
Realizarea articolelor pentru revistă presupune activități diverse care solicită elevii să se manifeste activ din punct de vedere intelectual, să fie cât mai mult posibil autonomi, să aibă ocazia să se mire, să-și pună întrebări, să-și imagineze ipoteze, să caute elemente de răspuns, adică să elaboreze o bază de gândire rațională și aplicabilă în situații diverse. Prin această revistă se oferă elevilor noi oportunități pentru manifestarea autentică, naturală, prin tot bagajul de nevoi personale, de așteptări, de trăiri și de motivații intelectuale.
Atât redactorii, cât și colaboratorii, pentru a putea realiza diferite articole, pentru a putea redacta, scana etc. au nevoie să-și organizeze timpul liber, astfel încât, fără a-și neglija lecțiile, să reușească să respecte termenele de predare. În plus, pentru a realiza diverse articole, elevii trebuie să se documenteze din diverse surse, să consulte un volum mai mare de cărți, de enciclopedii sau de manuscrise, iar pentru obținerea de imagini este necesar să realizeze fotografii, să le scaneze, să le proceseze.
Din punctul de vedere al implicării personale, cei mai mulți elevi sunt activi, participând direct cu materiale proprii pentru revistă.
În cuprinsul revistei, subiectele abordate sunt prezentate sub un titlu generic, precum cele de mai jos: Din poeziile elevilor, Proze inedite despre copilărie, Curiozități șțiințifice, Călători în jurul lumii, Jocurile minții, Horoscopul elevilor, Glume despre, cu și …de la elevi.
Pentru ca elevii să poată elabora revista am inițiat unele discuții despre cerințele specifice acestei activități. Cunoștințele și experiența lor sunt miezul compozițiilor. Tehnica elaborării unei compoziții nu se însușește prin învățarea unor noțiuni teoretice, ci exersând continuu și sistematic. Elevii au fost îndrumați să compună în conformitate cu propria individualitate și originalitate. Ei au posibilitatea să-și aleagă preferențial momentul și subiectul compoziției. Colectivul de redacție vine cu idei și sugestii asupra a ceea ce se poate publica în revistă, triază și corectează materialele.
Caracterul sistematic al editării unei reviste, ca activitate extracurriculară conduce profesorii la antrenarea elevilor, la răsplătirea dorinței lor de a continua pregătirea și redactarea unei reviste.
5. Temele revistei: copilăria, despre joc și joacă, natura, școala.
6. Tipuri de texte jurnalistice publicate în revista Muguri de gând
Într-o revistă de tip caleidoscop, cum este și Muguri de gând, apar texte jurnalistice diverse, în funcție de preocupările elevilor și specificul vârstei. Dintre acestea, se regăsesc în fiecare număr: relatarea, portretul și reportajul.
Relatarea
Deși relatarea este percepută ca o narațiune lipsită de considerații personale sau de judecăți de valoare, ea nu trebuie să fie un simplu proces-verbal care înregistrează, rezumând, toate detaliile unui fapt. Se poate defini ca gen informativ ce reia, la modul esențial, informația despre un fapt real trăit. Ca extindere, o relatare poate fi plasată între știre și reportaj. Relatarea presupune documentarea directă și prezentarea pe larg a informației, în urma unei selecții impuse de unghiul de abordare și de gradul de cunoaștere a câmpului evenimențial.
Crâmpeie de gând…
(Olimpiada de limbă,comunicare și literatură română–2012)
Sufletul se răsfrânge asupra lui însuși și gândul se arcuiește înapoi, peste timp… Numără: unu, doi, trei…, iar mâna se oprește, în slaba ei neputință, asupra foii albe, încă nescrise și condeiul refuză parcă să mai lunece voios, ca altădată, peste luciul ei. Cum să poți prinde în cuvânt vălmășagul sentimentelor ce îți inundă sufletul retrăind fiecare clipă a acelei experiențe – de fiecare dată unică – a Olimpiadei de limba și literatura română, ajunsă la etapa ei finală și cea mai înaltă, cea națională?
Particip pentru a treia oară, dar emoțiile sunt acum mai mari, pentru că am de înfruntat o dublă încercare. Sunt participant, dar și gazdă și simt că responsabilitatea pe care trebuie să mi-o asum e mai mare. Aș vrea… Și visul prinde contur, idealul se definește clar: ca în orice competiție, îmi doresc să înving, pentru mine, pentru școala pe care o reprezint, pentru toți gorjenii mei. Știu că împlinirea oricărui vis cere totul și eu sunt gata să dau tot ce pot.
Ca și la Iași, clădirea în care se desfășoară concursul îmi pare mai mare și zidurile, de o copleșitoare greutate, cu toate că îmi este atât de familiară. Nu e cu nimic mai ușor pentru mine doar pentru că spațiul acesta, spiritualizat de înfruntarea ideilor prinse în cuvânt, se numește „acasă”. Aș zice că, dimpotrivă…
Știu numai că doar în fața subiectelor voi putea liniști, poate, vâlvătaia sentimentelor ce mă încearcă. Dar mai știu și că-mi vor sta în față concurenți redutabili și că încercarea va fi, ca de fiecare dată, grea. Până la urmă însă, important e nu atât să câștigi, cât să vrei și să lupți, iar eu vreau și voi lupta pentru asta.
Sunt crâmpeie de gând și fărâme de suflet așternute pe hârtie și pentru voi, prietenii mei concurenți, pentru izbândă! Am înțeles deja că învingător în marea competiție va fi spiritul olimpiadei căruia mă închin…
Adriana –Elena Stănișor, clasa a VIII-a A
Portretul
Portretul este un tip de discurs narativ în care acumularea informației nu vizează factualul ca relatarea, ancheta și reportajul, ci realizarea unui tablou despre calitățile, însușirile și consecințele faptelor unui actor al narațiunii. Ca articol care creionează personalitatea cuiva, portretul poate cuprinde precizări legate de calități fizice și intelectuale, stil de viață, opinii. Tehnica documentării pentru realizarea portretului este împrumutată din sociologie și poartă denumirea de anchetă de personalitate.
Pentru Dumitru Călugăru – olimpicul „de aur”
Septembrie 2011…Prima oră de limba și literatura română la una dintre clasele a IX-a ale Colegiului Național „Tudor Vladimirescu” din Târgu-Jiu… Cu emoțiile firești ale oricărui început, facem cunoștință.
A doua pagină a catalogului și vocea profesorului rostește răspicat numele: Călugăru Dumitru. Din prima bancă de pe rândul de la geam, se ridică un adolescent cu ochi mari și privire inteligentă, pe care, încercând să mi-l apropii, îl întreb cum i se spune acasă. El îmi răspunde simplu:„Dumitru”, poate și pentru că numele sugerează „înțelepciune”.
Mi-l aminteam bine. Îl întâlnisem la înscriere, când m-a atras sobrietatea ce putea părea exagerată la un copil de vârsta lui. Fusese admis la liceu cu media generală 10 și fie și numai acest amănunt îl recomanda de la sine. L-am întrebat dacă el nu zâmbește niciodată și, drept răspuns, a arborat pe chipul său un zâmbet care trăda sinceritate și încredere.
L-am văzut zâmbind de atunci de multe ori: pentru a însemna bucuria unei noi izbânzi, în semn de prietenie față de colegi sau, pur și simplu, pentru a marca momente amuzante din viața sa de licean.
Dumitru nu cunoaște aroganța ori vanitatea. Distincțiile primite la concursurile locale, naționale și internaționale sunt numeroase, în număr impresionant chiar. Fiecare are în sufletul său un loc unic, dar pentru el acestea nu reprezintă decât recompensa firească pentru lucrul bine făcut, așa cum a învățat și a știut să îl facă totdeauna.
Nu, Dumitru nu e un „geniu”, așa cum le place uneori colegilor să îl numească. E un adolescent asemeni celorlați care iubește muzica bună, se distrează cu prietenii, căruia îi plac plimbările cu bicicleta în zilele frumoase de vară și care cântă la pian în timpul liber, dar care învață singur „mersul pe valuri în picioare” și știe că poate, dacă vrea, să atingă cu fruntea soarele…
Prof. Daniela Duțescu
Reportajul
Dicționarul explicativ al limbii române definește reportajul ca specie care, apelând la modalități literare de expresie, oferă informații despre situații și evenimente de interes general sau ocazional, realități geografice sau economice culese la fața locului. Are o structură complexă dată de îmbinarea narațiunii cu dialogul și descrierea. Scopul unui reportaj este de a face cititorii să vadă, să audă, să simtă ceea ce jurnalistul însuși a văzut, a simțit și auzit. Autorul de reportaj transmite informații legate de evenimente la care a asistat. Nararea lor se va face citând obligatoriu sursele contactate. În raport cu evenimentul jurnalistul – reporter se poate afla în două ipostaze: martor(observare neparticipativă, neutră) și participant la eveniment(observare participativă).
Ca participant, implicarea emoțională este mai mare, iar informațiile sunt validate de faptele trăite. În acest caz, relatarea la persoana I îi oferă un plus de credibilitate și de autenticitate.
ELEVI CARE SUNT…
Gândurile unui licean și povestea unei competiții internaționale
„Nu cred că mă voi califica.” Erau cuvintele care îmi răsunau în minte când stăteam în sala de așteptare în aeroportul „Henri Coandă” în București. Eram un învingător doar pentru că mă aflam acolo.
Timp de o lună înainte, ideea de a mă deplasa în Africa de Sud mă adusese în pragul disperării. În primul rând, nu puteam agrea faptul că voi petrece 24 de ore într-o cutie de conserve zburătoare și apoi mă voi da jos în țara cu cea mai mare rată de criminalitate de pe glob. Frica mă bântuia, inclusiv noaptea, având în permanență coșmaruri. De aceea, pentru că am reușit să trec aceste praguri, mă consideram realizat.
Momentul despărțirii sosise. S-a anunțat îmbarcarea avionului nostru. Mi-am luat rămas-bun de la părinții pe care nu aveam să-i mai văd două săptămâni. Contrar așteptărilor mele, zborul a fost o nimica toată, întrucât, după o jumătate de oră, mă simțeam foarte relaxat. Mai aveam un singur prag, însăși destinația. După ce am ieșit din aeroport, m-a izbit cruda realitate. Nu existau alte persoane albe în afară de mine. În drum spre hotel, țara mi s-a dezvăluit a fi dezolantă. O autostradă de opt benzi, care era totuși pustie… Clădiri înalte, zgârie-nori de zeci de etaje de pe care pica tencuiala inspirau un aer de părăsire.
Timpul a trecut repede și m-am trezit într-o sală, stând în bancă firesc cu subiectele în față, respirând același aer cu alte 250 de persoane. A fost o premieră în viața mea, niciodată nu mai fusesem atât de degajat la o examinare. Pot spune că proba de tip grilă m-a tras cel mai mult în jos, întrucât necompletarea unui răspuns însemna 0 puncte, dar greșirea unuia însemna – 0,25 puncte. Multe răspunsuri corecte nu le-am trecut pe foaia de concurs, nefiind 101% sigur pe ele. După examen, am aflat că fata care obținuse locul I la faza națională avea acum cel mai mic punctaj dintre cei din România, fapt ce a produs o transformare în bine, în sensul că ea a renunțat la aerul superior și a devenit mai apropiată de noi.
Ziua care a urmat a însemnat trezirea la ora 5, pentru a pleca în safari. De la antilope până la rinoceri, de la zebre până la triburi băștinașe de zuluși, le-am văzut pe toate. Deja îmi schimbasem părerea inițială. Soarele răsărise și peste Africa de Sud și nu mă mai simțeam la marginea pământului, încercând cu greu să nu cad! Nu! „Și în această țară sunt oameni”, mi-m zis eu atunci când am închis ochii. Era seara de dinaintea probei teoretice.
Proba teoretică s-a desfășurat oarecum asemănător cu cea de tip grilă, doar că eram mult mai încrezător în propriile forțe. Aici am avut cel mai bun rezultat.
Ziua ce a urmat am mers la un parc acvatic. Neștiind să înot și, oarecum, displăcându-mi apa, nu m-a interesat nici numărul mare de tobogane și nici înălțimea lor. Am mers cu alți doi colegi care îmi împărtășeau opinia la „delfini și la focă”. Eram oarecum stânjenit, întrucât publicul era alcătuit din copii de trei ani cu părinții lor și din noi. După o zi lungă în urma căreia m-am ales cu arsuri pe tot corpul, m-am hotărât să le văd pe cele două fete cu care urma să lucrez în echipă. Ne-am încurajat unul pe altul. Aveam emoții, întrucât, pentru fiecare dintre noi, lucrul în echipă reprezenta o premieră.
Alarma telefonului mă trezise. Era ora 6 când în ușa camerei apare un oficial care ne avertizează că mai putem dormi, că proba s-a amânat cu o oră. Mai târziu însă cu o jumătate de oră, același oficial ne informează că amânarea s-a suspendat. Cu viteza luminii m-am pregătit. Jos ne așteptau foarte iritate fetele. „Cum puteți fi așa de leneși?!” Eu însă aveam altă întrebare: „Cum puteau ele să ne facă observație, întrucât, la lotul restrâns în București, toată lumea aștepta după ele. De la noi, băieții, până la profesori.
După ce m-am deplasat la universitatea unde avea să aibă loc examinarea, am aflat că, de data aceasta, proba se amânase două ore. Și eu care credeam că doar la olimpiadele județene se poate întâmpla așa! Timpul trece repede, iar echipa mea a primit subiectele. Fiecare și-a luat în primire punctul forte pentru sine. La sfârșitul probei, eram mulțumiți. Seara însă anunțul-adevăr ne-a izbit în față. Pierdusem trei puncte din greșelile copilărești ale coechipierelor mele. Nu mi-aș fi putut imagina că mai există cazuri în care să uiți să treci răspunsurile de pe ciornă pe foaia de concurs… Așa se pare că multe dintre prejudecățile mele au fost spulberate.
Momentul mult așteptat sosise. S-a terminat cu totul acest concurs. Vizita la stadionul Mosei Mabhida era ultima organizată de comisia concursului. După cum colegii mei, aici de față, vă pot confirma, sunt un așa de mare microbist, că nu am știut nici măcar despre campionatul internațional de fotbal ce s-a jucat în acea țară, dar mi-am adus aminte de faptul că o semifinală s-a jucat chiar în acel stadion. Zilele ce au urmat nu cred să mai fi dormit cineva mai mult de două ore pe noapte. Am învățat toate jocurile de cărți posibile și imposibile. Tot în aceste zile, am aflat că am câștigat medalia de argint, trecând la mustață pe lângă cea de aur. Mi-am ascuns însă supărarea pentru cele trei puncte pierdute.
În ziua în care urma să plecăm acasă, unul dintre profesorii noștri însoțitori ne-a făcut o surpriză și a organizat în timpul escalei de 12 ore din Cape Town o excursie în care am vizitat principalele atracții. Acestea au inclus o vizită cu telecabina pe faimosul Table Mountain, o excursie cu vaporașul și ocazia de a observa pinguinul african. A fost cu adevărat inedit.
Nu regret că am fost într-o asemenea țară, ba chiar, privesc înapoi cu nostalgie…
Dumitru Călugăru Clasa a IX-a B
STRUCTURA REVISTEI
În analiza specificului revistei Muguri de gând vom porni de la cea mai importantă trăsătură a acesteia, recunoscută și de juriul de la etapa județeană a Concursului de Reviste Școlaredin anul 2011: revista Muguri de gândeste printre puținele reviste din județ și din țară (aproximativ 10%) care conține doar materiale ale elevilor, puținele articole semnate de dascăli izvorând din experiența acestora ca foști elevi ai CNTV.
Vom discuta în acest capitol numerele 2-7 ale revistei, excluzând din analiză primul număr, cel care aborda exclusiv teme ecologice.
În analiza noastră se va observa faptul că revista s-a îmbunătățit de la an la an, atât prin calitatea articolelor, cât și prin diversitatea temelor și prin numărul de elevi implicați.
Nr. 2 – februarie 2009
Deși are pe copertă indicația nr. 2, fapt izvorât numai din dorința de ai se păstra ISSN-ul, acest număr 2 este, de fapt, primul număr al revistei, regândită prin prisma proiectului descris în capitolele anterioare. El a cuprins doar materiale ale elevilor mai mici, din clasele IV-VIII. Ele au fost structurate astfel: primele 34 de pagini realizate de elevii claselor V-VIII, iar ultimele patru pagini realizate de elevii clasei a IV-a.
Activitatea a fost coordonată de profesori și de învățători, la acest număr elevii având doar rolul de a elabora și a propune materiale, nu și de a face selecția lor.
Din cuprinsul acestui număr pot fi amintite: poezii și eseuri despre anotimpuri (primăvara și vara), câteva date despre sculptorul reprezentativ al orașului nostru, Constantin Brâncuși, compuneri pe tema copilăriei, curiozități despre cosmos, articolele de geografie: Călător printre minunile lumii, Știați că…, „perle” și glume, horoscopul elevilor, jocuri, dar și, lucru foarte important, o listă cu elevii premiați la concursuri și olimpiade școlare. Paginile celor de clasa a IV-a sunt reprezentate de poezioare și desene, existând și un scurt articol de final în care eleva Sonia Vîlceanu descrie Școala mea.
În acest număr sun remarcabile: compunerile pe tema copilăriei, care au participat și la Concursul Național de creație literară „Ion Creangă”, Brăila, martie 2008, compunerea elevei Bianca Făsui, Zestrea divină, fiind distinsă cu Premiul al II-lea, și lista cu elevii premiați la concursuri și olimpiade școlare, inserată la rubrica intitulată CU EI NE MÂNDRIM!.
Introducerea unei pagini cu elevii valoroși ai școlii și consemnarea rezultatelor acestora nu este întâmplătoare: ea este, mai întâi, un elogiu adus acestor elevi merituoși, iar apoi un exemplu pentru ceilalți elevi ai școlii, mesajul fiind foarte clar: învață și vei ajunge și tu în paginile revistei școlii tale, vei fi lăudat și apreciat de cititorii ei.
Ilustrațiile din revistă sunt preluate de pe internet sau reprezintă desene sugestive ale elevilor.
Numărul de elevi cu articole publicate este 16, un singur articol, Argumentul, fiind semnat de unul dintre profesorii coordonatori ai revistei.
Coperta revistei, de un albastru infinit, ne duce cu gândul la absolut, la nemurire, asemenea dictonului: Per aspera ad astra!, ales ca motto pentru frontispiciul publicației noastre.
Nr. 3 – martie 2010
Acest număr se aseamănă foarte mult cu cel anterior, crescând la 17 numărul elevilor implicați și la 40 numărul de pagini. Doar trei dintre elevii care au publicat articole în primul număr sunt din nou redactori, fapt care se explică prin trecerea lor la liceu, foarte multe articole din nr. 2 fiind semnate de elevi de clasa a VIII-a. Prin urmare, și acest număr reflectăexclusiv gândurile și preocupările elevilor de gimnaziu.
Structura este aceeași, temele se reiau și apar doar două elemente de noutate: un istoric al CNTV, la împlinirea a 120 de ani de existență, și o pagină de prezentare a unor tradiții: mărțișorul.
Unul dintre cele mai emoționante articole din acest număr este semnat de doamna profesoară Loredana Stoian, care a ales să împărtășească elevilor o experiență personală, un Mesaj peste timp…
Poveste trăită
În urmă cu câteva zile, într-o dimineață grăbită ca multe altele, eram în sala de așteptare a unui laborator de analize medicale din oraș, întrebându-mă dacă mă voi încadra în timp pentru a ajunge la fix la scoală. Pe banca din fața mea, un domn venerabil, îmbrăcat impecabil, își aștepta senin rândul.
Timpul se scurgea rapid, și, în vreme ce eu mă gândeam cum să-l rog pe vârstnicul aflat în fața mea să mă lase să intru în fața dumnealui pentru a nu întârzia la scoală, acesta începe să-mi vorbească cu aerul calm si imperturbabil al unui om care n-a cunoscut nicicând graba: „Treceam azi, venind încoace, prin fața Colegiului Tudor și, așteptând la semafor, mi s-a oprit privirea pe geamurile clasei mele:a doua, la etaj, după cancelarie. Mi-am amintit cum, în clasa a III-a, regretatul profesor Isac a venit în clasă și ne-a citit ordinul de abdicare a regelui Mihai. Și m-am emoționat…”
Domnul acela nu știa cui se adresează, s-ar fi adresat oricum oricui pentru a-și revărsa preaplinul de emoție păstrat de-atâta amar de vreme în sertarele memoriei și reînviat la vederea școlii, dar mie, dintr-odată, acea dimineață nu mi s-a mai părut atât de grăbită, ci specială.
Emoția benefică a acelui martor al unei istorii aflate din manuale pentru mine și trăite pe viu pentru dumnealui mă cuprinsese si pe mine, dascălul tânăr al acestui colegiu de tradiție. M-am întrebat atunci și mă întreb și acum: oare ce amintiri vor păstra actualii noștri elevi în sertarul rezervat exclusiv anilor de școală? Oare noi vom fi o părticică din aceste amintiri care te însoțesc o viață-ntreagă?
Așfi vrut să-l întreb mai multe pe fostul elev al colegiului nostru, dar ușa cabinetului
s-adeschis și dumnealui mi-a acordat prioritate pentru a nu întârzia la serviciu. N-am apucat să-i spun acestui domn unde lucrez și nici cât de multe întrebări a stârnit în mintea mea mărturisirea pe care mi-a făcut-o, dar m-am gândit că această întâlnire extraordinară mi-a fost dată pentru aconștientiza privilegiul de care mă bucur: acela de a fi profesor într-o școală care trezește emoții puternice în sufletele foarte multor oameni.
Nu știu ce muguri de gând încolțesc zilnic în mintea voastră, a celor mai tineri elevi ai noștri, și nici câți dintre acești muguri vor înflori pentru a rodi apoi umplând cămara sufletului cu amintiri dragi, dar știu sigur că amintirile plăcute de acum vă vor însoți si bucura toată viața și că, la un moment dat, veți simți nevoia să le împărtășiți si altora, la fel ca domnul venerabil din povestea mea…
Nu întâmplător, acest articol este o încercare subtilă de a le arăta elevilor noștri că școala ta, ceea ce ai trăit și ai învățat aici, te va însoți toată viața. De asemenea, elevii înțeleg din povestea citită că și dascălii sunt mândri de locul în care ei sunt învățători, iar, uneori, și învățăcei.
În rest, structura revistei este neschimbată: poeziile și compunerile despre anotimpuri se referă acum la toamnă și la iarnă, întâlnim compuneri pe tema copilăriei, și rubricaȘtiați că…, glume, jocuri ale minții, desene ale elevilor, horoscopul elevilor și pagina premianților.
Repetarea temelor poate fi motivată prin selectarea materialelor din seria celor participante la Concursul de creație Muguri de gând. Un aspect negativ, care trebuie menționat, este editarea alb-negru a revistei, ceea ce umbrește farmecul ilustrațiilor și al desenelor elevilor și creează o senzație de monotonie.
Nr. 4 – martie 2011
Numărul 4 al revistei, deși editat tot alb-negru, reprezintă un pas înainte: crește numărul elevilor implicați, ajungând la 20, și numărul de pagini: de la 40 la 54. Încep să prindă curaj și cei mai mici dintre elevi, de la clasele a V-a și a VI-a, numărul de articole semnate de ei fiind mai mare decât numărul celor semnate de elevii claselor VII-VIII.
Din punctul de vedere al structurii revistei, chiar dacă se repetă tema copilăriei și anotimpurile, se constată un progres în sensul că apar mai multe pagini cu descrierea unor obiceiuri de iarnă, de primăvară, tradiții de Paște, alături de teme noi: mărturisirile unor absolvenți, prezentarea unor activități cu elevii, povești ale copiilor sub genericul În lumea poveștilor…
Astfel, articolul A fost odată Care pe Care…, pe care l-am inserat în paginile revistei, spune povestea echipajului CNTV care câștiga în 1999 acest concurs la nivel național. Publicarea articolului este un imbold pentru elevii școlii să se înscrie la edițiile actuale ale concursului, desfășurat în cadrul școlii, și, în același timp, o motivare pentru implicarea lor în organizarea acestuia.
Emoția dascălilor, foști absolvenți ai CNTV, răzbate din Mărturisirile unui absolvent, iar imaginația elevilor atinge punctual culminant în poveștile publicate în aceste pagini.
În concluzie, se poate observa cu ușurință asemănarea profundă dintre aceste trei numere, gândite ca o continuare, ca o completare a experiențelor anterioare. Se pune acum accentul asupra percepției pe care o au elevii asupra școlii,pe creațiile lor pe teme diverse, pe gândurile și sentimentele ce răzbat din foile albe, pline de magia sufletului lor de copil. Toate compozițiile de acest gen au fost stânse sub genericul LITERATURA VÂRSTELOR sub zodia timpului…, care include și emoționanta povestioară de mai jos:
TIMPUL CARE VINDECĂ
Era o seară specială de iarnă, era ajunul Crăciunului. Ah, da, acea seară în care Zâna cea Albă întotdeauna își flutura bagheta magică peste întreaga natură, permițând cristalelor de nea să se joace de-a prinselea prin văzduh. Întinderile erau albe precum sufletul curat al unui copil. Luna pală era singura care lumina drumurile întunecoase. Vântul sufla șuierând printre steluțele de nea. În aer plutea mirosul iernii.
În depărtare se întrezărea, prin mantia groasă de zăpadă, o căsuță. Era o căsuță sărăcăcioasă. Cu toate că era acoperită aproape în întregime de zăpadă, dacă nu ar fi sclipit o lumină din interiorul ei, putea fi confundată cu ușurință cu o cocioabă părăsită: geamurile erau sparte, acoperișul stătea să se dărâme din moment în moment, iar ușa din lemn era putrezită, dând semne că nu va mai rezista prea mult gerului năprasnic și vântului distrugător.
Într-un colțișor friguros din casa parcă desprinsă dintr-un film de groază, stătea un student suferind, încercând să se încălzească. Privea în gol și reflecta. Se gândea, dar cine putea să înțeleagă ce era în mintea acelui băiat și ce griji îl frământau? Era de ajuns să te fi uitat în ochii lui strălucitori ca două felinare într-o noapte neagră și ai fi înțeles că era chinuit de remușcări. Pe obrajii îmbujorați i se prelingeau lacrimi fierbinți. Alături îi stătea o foaie albă ce avea înscrise câteva însemnări și o lumânare care ținea cu greu piept vântului ce sufla cu o tărie incredibilă.
Anul trecut, tot în Ajunul Crăciunului, stătea alături de mama lui, tot în acea cameră, tot în acel colț. Stăteau depănând în tihnă amintiri din vremurile trecute și vremurile prezente. O secundă de furie a fost însă de ajuns pentru ca băiatul să o regrete toată viața. Enervându-se dintr-un nimic pe care și-l amintise, i-a spus mamei lui cu o voce pătrunzătoare două cuvinte care i-au anulat sentimentele: „Te urăsc!”, după care a trântit ușa, ieșind afară, în frig. Totuși, furia lui nu a durat prea mult, fapt ce l-a determinat ca peste trei minute să intre înapoi în casă. Dar era prea târziu. Imaginea pe care a văzut-o i-a frânt inima. Mama lui stătea întinsă pe podea cu mâinile împreunate ca pentru rugăciune, cu ochii închiși și o lacrimă brăzdându-i obrazul. Nu mai respira. În zadar încerca băiatul să o strige, o ruga să se trezească și o chema înapoi la el. Disperat, ar fi vrut să dea timpul înapoi, dar timpul nu voia să se întoarcă, să îndrepte răul care se produsese.
Deodată, dinspre ușă s-a auzit o ciocănitură. Cine putea fi la ora aceea? A deschis prevăzător ușa și, cu un sentiment de teamă, a privit cum o figură învăluită cu o haină lungă, o pălărie înaltă, un baston în mână și părul grizonat îi zâmbea familiar. Numaidecât, musafirul a început a vorbi cu un glas dulce:
– Eu sunt Timpul. Poate ai auzit de mine. Trăiesc de la începutul veacurilor și voi mai avea încă mult de trăit. Treceam pe lângă casa ta și te-am văzut îndurerat. Îți știu prea bine povestea. Am întâlnit-o pe mama ta în Ceruri și vreau să-ți spun că este o femeie nobilă și care merită să fie respectată pentru bunătatea ei. Mi-a zis că dacă te voi întâlni vreodată să-ți transmit că îi place foarte mult acolo unde este. Ea te va veghea mereu și va fi îngerul tău păzitor. Și chiar dacă nu va putea fi cu trupul lângă tine, va fi cu sufletul. Mama ta și cu mine te-am iertat pentru că a fost o greșeală copilărească. Rămâne să te ierți tu însuți. Gândește-te că ai o viață înainte și timp să te rogi pentru vindecarea rănilor sufletului tău. Nu trebuie să te oprești din această cauză, căci mama ta te va păzi și te va iubi mereu așa cum a făcut-o și până acum.
Băiatul s-a gândit la spusele oaspetelui său care a plecat în mod misterios și și-a dat seama că avea dreptate. Timpul nu ne așteaptă, dar ne învață cum trebuie să ne trăim viața, căci iertarea și vindecarea rănilor sufletului vine odată cu trecerea anilor.
Alina-Elena Vîrțan ,clasa a VI-a C
Nr. 5 – martie 2012
Numărul 5 al revistei a schimbat radical intențiile inițiale și scopul revistei, care devine din Foaie pentru cei mai mici!, o revistă a tuturor elevilor CNTV, elevii de liceu publicând și ei articole interesante în paginile acesteia.
Se păstrează în mare parte structura anterioară a revistei, tiparul ei precedent, dar apar și elemente de noutate, cel mai importantfiind numărul foarte mare al elevilor care au un articol publicat: 44 de elevi.Nu se modifică însă numărul de pagini, deoarece costurile de editare devin mai ridicate atunci când acestacrește. Un alt element de noutate îl reprezintă distribuirea revistei.
Deși concepută exclusiv de elevii CNTV, ea nu se mai adresează acum exclusiv acestora, ci a fost oferită și elevilor care au participat în săptămâna 2–6 aprilie la etapele naționale ale olimpiadelor de limba și literatura română, desfășurată în școala noastră, și la cea de germană, desfășurată tot în orașul nostru, dar la Colegiul Național „Ecaterina Teodoroiu”.
Primele articole sunt mărturii în oglindă, ale unor dascăli, foști absolvenți ai liceului, și ale unui elev olimpic internațional, care descrie experiența unui concurs dificil. Sub genericul A fi elev…Elevi care sunt…Elevi care au fost…, toate articolele lor vorbesc despre mândria de a fi elev al acestei școli.
…Ca de fiecare dată, coridoarele răsună de voci tinere și râsete zglobii de copii. Sub povara unui veac și mai bine de existență, vechea cetate își trăiește eterna poveste. Adăpostește iarăși – pentru a câta oară? – emoția primei zile de școală, a celei dintâi coronițe de premiant, a concursurilor și a examenelor trecute cu brio, a celei dintâi întâlniri…și deschide din nou porți largi către viață.
Gândul zâmbește unei amintiri…Când a trecut? Parcă ieri eram și eu „ltv-ist”, trăind aceleași emoții, sub adăpostul acelorași ziduri vechi, de cetate. (prof. Daniela Duțescu)
… Nu demult, mângâiam cu privirea unei liceene visătoare aceleași holuri pe care astăzi trecem mult prea grăbiți, ignorându-le măreția și nemaiștiind să le ascultăm și să le înțelegem povestea. Parcă ieri îmi propusesem să devin CNTV-istă. Fiecare zi a clasei a opta se încheia, inevitabil, cu același gând: „Doamne, ajută-mă să fiu acolo!..”.
Anii au trecut și gândul a devenit realitate. Ca tânără liceană, aș fi făcut orice pentru liceul meu. Mândria de a fi la „Tudor” era atât de mare, încât numai acest statut îmi dădea aripi să zbor, la început timid, apoi cu putere, spre împliniri din ce în ce mai mari. Nimic nu era mai frumos decât să aduci o diplomă liceului tău, să fii primul într-un concurs la care participai, să obții o medalie pentru Tudor.Dacă adversarul tău era un licean de la Ecaterina, atunci victoria era și mai dulce, iar eșecul, și mai amar. (prof. Cristina Goanță)
… După ce m-am deplasat la universitatea unde avea să aibă loc examinarea, am aflat că, de data aceasta, proba se amânase două ore. Și eu care credeam că doar la olimpiadele județene se poate întâmpla așa! Timpul trece repede, iar echipa mea a primit subiectele. Fiecare și-a luat în primire punctul forte pentru sine. La sfârșitul probei, eram mulțumiți. Seara însă anunțul-adevăr ne-a izbit în față. Pierdusem trei puncte din greșelile copilărești ale coechipierelor mele. Nu mi-aș fi putut imagina că mai există cazuri în care să uiți să treci răspunsurile de pe ciornă pe foaia de concurs… Așa se pare că multe dintre prejudecățile mele au fost spulberate.
Momentul mult așteptat sosise. S-a terminat cu totul acest concurs. Vizita la stadionul Mosei Mabhida era ultima organizată de comisia concursului. După cum colegii mei, aici de față, vă pot confirma, sunt un așa de mare microbist, că nu am știut nici măcar despre campionatul internațional de fotbal ce s-a jucat în acea țară, dar mi-am adus aminte de faptul că o semifinală s-a jucat chiar în acel stadion. Zilele ce au urmat nu cred să mai fi dormit cineva mai mult de două ore pe noapte. Am învățat toate jocurile de cărți posibile și imposibile. Tot în aceste zile, am aflat că am câștigat medalia de argint, trecând la mustață pe lângă cea de aur. Mi-am ascuns însă supărarea pentru cele trei puncte pierdute.
(elev Dumitru Călugăru)
Performanțele uluitoare ale elevului Dumitru Călugăru (locul doi la faza națională a olimpiadei de chimie și Medalie de argint în Africa de Sud, la Științele pământului, ne-au determinat să modificăm structura revistei: am mutat la începutul revisteipagina cu olimpici, carempână acum era plasată spre final. Rezultatele acestui elev, emoțiile sale și procupările asemănătoare celorlalți colegi, au produs o revigorare în planul rezultatelor obținute de ceilalți elevi.
Cunoscându-i experiența de la concursul din Africa de Sud, citind numeroasele articole din presa locală și națională și vizionând documentarul Discovery (Discovery Channel a realizat un interviu în școală cu Dumitru), colegii au trecut de la admirație, respect, recunoștință, la prietenie. Prin aceste prime articole se ilustrează, de fapt, adevăratul scop al școlii: recunoașterea și promovarea adevăratelor valori.
De asemenea, în paginile acestui număr se consemnează și gândurile unei mămici care se pregătește, alături de fiul ei, să completeze ipostaza de dascăl cu aceea de părinte al unui elev de clasa I:
Dar timpul nu poate fi oprit și poate tocmai de aceea, frământările mele sunt cu atât mai mari cu cât prima zi de școală se apropie, iar în discuțiile pe care le purtăm între noi, dascălii, revine tot mai des laitmotivul „Copiii sunt minunați când încep școala”, dar oare câtor provocări va trebui să le facă față fiul meu, în lungul său drum prin școală? Va reuși el să găsească bucuria ce vine odată cu știința de carte? Sau va fi aidoma atâtor tineri care au sute de prieteni pe Facebook și foarte puțini, poate chiar niciunul, în viața reală…
Și totuși, în cei aproape 17 ani de experiență didactică, am văzut înflorind sub ochii mei multe flori de soare: Irina, Oana, Ionela, Andreea, Lioara, Iuliana, Gigi, Bianca, Teodora, Diana, Loredana, Dumitru, Hermina, Ștefi, Alex, Eglantina, Adelina, Anca, Ema, Georgiana, Andra, Rareș, Ana-Maria, Mihaela, Iulia, Cristiana, Alexandra, Loredana, Diandra, sau, după numele franțuzești cu care i-am botezat pe cei mai mici bobocei, Léa, Léna, Louis, Pauline, Mathis, François, Lilou, Jules, Hugo, Camille, Arthur, Céline, Sophie, Céleste, Charlotte, Sarah, iar lista ar putea continua căci, zilnic, flori de soare mă încarcă cu energia lor pozitivă și dau sens muncii mele la catedră..
Nu-mi rămâne decât să sper că și tu, copilul meu drag, vei fi pentru dascălii tăi aidoma acestor tineri, care-mi înseninează viața profesională acum…
prof. Loredana Stoian
Reapar articolele despre copilărie ale celor mici, dar acestea sunt completate cu Gânduri de 13 ! Adolescentine…, semnate de elevii de liceu:
Astăzi m-am trezit cu un zâmbet pe față, un zâmbet luminat de miile de raze ce îmi străpungeau geamul la primele ore ale dimineții! Un zâmbet urmat de un gând de iubire pentru tot ceea ce mă înconjoară… un gând de prietenie…unul de fericire! În fiecare dimineață mă simt binecuvântată pentru că mă mai pot bucura încă o dată de mângâierea suavă a razelor de soare, pentru că trăiesc cu speranța că voi mai apuca încă o dată apusul lui și răsăritul lunii argintii, pentru că mă simt mândră că pot adormi din nou într-un pat moale sub razele argintii ale lunii… cu speranța că voi apuca din nou mângâierile razelor de soare, pentru că viața e un cerc continuu… fără abateri, un cerc care nu știi niciodată când se frânge, nu știi când vei pica în gol pentru totdeauna.. un gol fără soare, fără lună, un gol plin de tristețe și întuneric! Însă eu mă trezesc fericită fără să știu ce urmează, zâmbesc plină de speranță, crezând că astfel îmi luminez poate întunericul în care voi cădea și eu cândva… poate azi, poate mâine… poate peste zeci de ani! Mă trezesc zâmbind pentru că fiecare zi e un dar, un cadou cu mii de surprize, un cadou plin de noi sentimente, noi trăiri, gânduri, e o nouă zi în care poți să cunoști mulți prieteni sau poți să nu cunoști pe nimeni… însă trebuie să te bucuri de ceea ce ai în prezent: de prieteni, de familie, de tot ce ți-a fost dat.
Și încă ceva foarte-foarte important, ce nu trebuie să uităm niciodată pentru binele existenței noastre:
Suntem tot ce-i mai bun, pentru că VREM NOI!
Suntem tot ce-i mai frumos, pentru că VREM NOI!
Suntem tot ceea ce suntem, pentru că AM VRUT, VREM și VOM VREA NOI!
Daniela-Adriana Bojincă, clasa a X-a C
Eseurile, poeziile, compunerile, reportajele și relatările sunt completate acum cu interviuri sau cronici ale unor evenimente (Noaptea bibliotecilor deschise), cu articole care vizează interdisciplinaritatea (Semnificația umbrei în Suprarealism și pictură, Literatura și pictura, Omul și muzica), apar și câteva pagini noi dedicate limbilor străine, iar altele se mențin: perlele elevilor, horoscopul, jocurile minții, desenele etc.
Acest număr se încheie cu eseurile premiate la concursul Toți egali, toți diferiți!, desfășurat în Săptămâna Egalității de Șanse!
În concluzie, includerea elevilor de liceu printre redactorii revistei aduce un suflu nou, neașteptat: se dublează numărul de elevi implicați, se lărgește gama de articole, se schimbă preocupările dominante. Revista nu mai este monotonă, cum ar fi fost dacă se păstra același tipar ca în cele trei numere anterioare.
Nr. 6 –7 – mai 2013
Criza financiară tot mai acută și-a pus amprenta și asupra școlii noastre, ultimele două numere ale revistei fiind grupate, de fapt, într-un singur format, dar conceput astfel pentru a ne putea înscrie la Concursul Național al Revistelor Școlare (aici poți participa doar dacă ai două numere publicate în același an), o condiție care a făcut ca editarea la tipografie a revistei să fie amânată pentru luna septembrie a anului 2013.
Asemenea numărului anterior materialul de acum se adresează tuturor elevilor CNTV și conține articolele celor mici și ale celor mari. Numărul de pagini a crescut, la 67, comparativ cu numărul anterior, care avea doar 46, dar a crescut și numărul elevilor implicați: 51, față de 44, la numărul 5.
Tiparul este asemănător celui anterior: file de istorie a liceului, pagina olimpicilor, creațiile elevilor, perle, descrierea unor activități, eseuri premiate la concursuri, jocuri ale minții, teste.
Ca prim element de noutate poate fi menționatătema patriotismului, elevii elaborând materiale foarte interesante despre Mândria de a fi român!
„Pentru mulți dintre românii din zilele noastre, emblematica zi de 1 Decembrie și-a pierdut adevărata valoare, această zi fiind apreciată pentru mai multe lucruri mărunte cum ar fi micul concediu de o zi acordat prin lege, munții de mici și tonele de bere date prostimii etc.
Mulți dintre compatrioții noștri din interiorul și din exteriorul României au uitat importanța acestei zile, faptul care a determinat-o să devină atât de importantă pentru acest popor și pentru această țară bogată.”
Andrei Vede, clasa a IX-a E
Dacă elevii de liceu au ales să scrie articole despre importanța Unirii și a Zilei Naționale a României, folosindu-se de cunoștințele dobândite în cadrul orelor de istorie, cei mici au fost creativi și inocenți, propunând omagierea prin poezii de tipul celei de mai jos:
Patria mea
E o poveste
Despre trecutul nostru,
Despre strămoșii noștri
Și despre faptele lor de vitejie.
E o poveste
Despre bogățiile și frumusețile ei,
Despre oamenii încrezători în viitorul lor,
Despre copiii care se bucură de fiecare zi
Și despre speranța într-un viitor mai bun.
E o poveste despre ea,
Despre patria mea,
România…
(Marius Grecu , clasa a V-a A)
De asemenea, aceste numere stau sub semnulunui nou generic, al oglinzii, laitmotiv prezent în foarte multe articole: Principiul oglinzii, Dincolo de culoare – reflexe în oglindă, Oglinda din noi–cei șapte ani de acasă, Oglinda activităților noastre ș.aAceste articole sunt semnate în special de elevii de liceu, cei mici alegînd din nou teme precum natura și copilăria. Paginile despre violență sunt și ele sugestive și exprimă frământările celor mici, dorința lor de a trăi într-o lume mai bună. Aceste compuneri, din care am selectat câteva pasaje în capitolul II, au fost scrise inițial pentru concursul Familia mea nu iubește violența.
Prin cele mai recente numere ale ei, revista ilustrează direcțiile actuale pe care MEC le-a impus în școli: combaterea violenței, rolul cărții și al lecturii (ilustrat prin multitudinea de eseuri, pagini de jurnal, poezii, compuneri), și dezvoltarea activităților educative extrașcolare (Finalizarea Proiectului Bilateral Comenius: Valori Comune Europene. Personalități și culturi locale, Made for Europe)
Impresionează, în acest număr, și desenele realizate de elevii școlii:
Teodora-Cristiana Tudorașcu, clasa a IX-a C Patricia Tașcău, clasa a XI-a C
Emoția, inocența și dăruirea copiilor răzbat și în acest număr dincolo de cuvinte, dincolo de timp și de spațiu:
Pentru tine, cititorule
Mi-am luat stiloul ce l-am numit condei, mi-am luat hârtia ce am numit-o jurnal de idei, m-am așezat la locul cel de taină și mi-am îmbrăcat neprețuita haină. Și m-am gândit cu teamă ce să-ți scriu și-apoi, și tu, și eu să fiu, învăluit de lumea ce am creat și așa tonul de început l-am dat. Cuvintele-mi devin o barieră, gândindu-mă, o distrug într-o manieră ce numai poetul o poate alege și apoi o duce la gradul de lege. Trucuri de scris, venind în abis, încarcă condeiul și-mi umple bordeiul cu scăpări de fum. Lumea mea dragă de sus se coboară, sclipește-n lumină, e magie deplină. Scrisul meu îndelungat mi-a amorțit spiritul încărcat cu vorbe, idei și sentimente înșiruite pe pagini inexistente. Iar tu, cititorule ce stai și asculti, și vorba și glasu-ți acum să-ți ascuți, te rog, fă bine și dă mai departe vorbele mele și această carte.
Și așa versurile mele se sfârșesc, și iartă-mă dacă încă mai vorbesc ca un poet nebun ce mă numesc. Acesta e trucul ce-am vrut să-ți dăruiesc, și în versuri am putut să mă fac înțeles. Dragul meu cititor, aici se încheie versul meu, aici începe tot ce e greu și cu aprecierile tale pentru care trebuie să-ți mulțumesc am să închid un capitol imens de versuri și imagini neprețuite, idei și sentimente nedescoperite.
Bianca Rus, clasa a VII-a A
În timpul lansării nr. 6 –7 din revista Muguri de gând profesorii coordonatori au aplicat celor 260 de elevi prezenți în amfiteatrul CNTV un chestionar cu privire la evaluarea revistei, pentru a cunoaște impresiile pe care ea le produce asupra elevilor. Întrebările din chestionar erau următoarele:
CHESTIONAR DE EVALUARE A REVISTEIMUGURI DE GÂND
Ce apreciați cel mai mult la revista Muguri de gând ?
Ce anume considerați că ar trebui îmbunătățit în revistă? Ce v-ar plăcea să regăsiți în plus în revistă față de actuala structură?
Considerați că ar trebui să renunțăm la unele dintre actualele rubrici? Dacă da, la care anume?
Care apreciați că ar fi punctele slabe ale revistei?
Dar punctele tari?
Dați o notă articolelor din revistă!
Dați o notă pentru temele abordate!
Dați o notă ilustrațiilor!
Răspunsurile elevilor oferă redactorilor și colaboratorilor direcțiile pe care ar trebui să le urmeze în elaborarea numerelor viitoare.
Răspunsurile la prima întrebare confirmă alegerea echipei de redactori care a păstrat câteva teme în mod constant, elevii apreciind foarte mult eseurile, compunerile, poeziile – creații proprii ale elevilor, pagina olimpicilor, dar și glumele, perlele, horoscopul și desenele realizate de colegii lor.
Se poate observa, cu ușurință, faptul că elevii apreciază, pe de o parte, originalitatea, imprimată deeseuri, compuneri, poezii, iar, pe de altă parte, performanța oglindită în pagina olimpicilor. Cu toate acestea, ei și-ar dori să regăsească în numerele viitoare mai multe articole despre activitățile CȘE, însoțite de fotografii sugestive, interviuri cu elevii merituoși și cu profesorii lor, un top al celor mai bune clase din colegiu, în funcție de medii și de realizările extrașcolare, un clasament al chiulangiilor, pus în antiteză cu pagina olimpicilor.
Acestea sunt și direcțiile spre care echipa de redactori se va îndrepta în anul școlar următor, pentru ca revista să corespundă așteptărilor și exigențelor elevilor.
Elevii care au completat chestionarul au considerat, în proporție de 67%, că rubricile actuale nu ar trebui înlocuite, ci completate cu altele noi, dar, în privința graficii, toate ilustrațiile ar trebui să fie originale, inedite. Elevii talentați, care au expoziții de pictură la muzee și în centre culturale, precum Ani Cîrlig și Theodor Encescu, ar fi cei mai indicați pentru a schimba ilustrația.
În opinia elevilor, punctele tari ale revistei sunt:
revista arată gândurile elevilor
profesorii nu împovărează revista cu materiale proprii
fiecare elev, atât dintre cei mici, cât și dintre liceeni, găsește articole care să îi stârnească interesul
originalitatea
reflectă activitatea cercului literar, eseurile, compunerile, poeziile fiind create și discutate inițial în cadrul cercului
apare și pe site-ul liceului
revista nu conține reclame sau anunțuri
orice elev poate propune un material, chiar și un elev cu rezultate mai slabe la învățătură
elevii au un rol hotărâtor în selectarea materialelor
se distribuie gratuit.
În opinia elevilor, punctele slabe ale revistei sunt:
puține interviuri
prea puține activități extrașcolare prezentate în revistă
lipsa unui site al revistei
prea multe compuneri pe tema copilăriei
prea puține numere publicate într-un an.
Notele acordate pentru articole, teme și ilustrații, de data aceasta de către elevi, sunt distribuite astfel:
Misiunea revistei pare să fie la început de drum. Fiecare număr ne-a învățat să ne cunoaștem, să colaborăm, să selectăm. Am publicat trei numere foarte asemănătoare și am schimbat fundamental tiparul prin ultimele trei. Din păcate, nr. 6–7 ale revistei nu au ajuns încă la cititorii noștri. Viitorul este indiscutabil al elevilor care au început să fie din ce în ce mai interesați de această revistă.
Revista Muguri de gând a cunoscut, de la apariție și până în prezent, transformări justificate și utile. Statistic, ele sunt motivate, la un prim nivel de analiză, unul superficial, de numărul mare de pagini și de elevi care s-au implicat în realizarea revistei:
La o analiză mai atentă se observă faptul că revista a cunoscut transformări serioase odată cu implicarea elevilor de liceu în realizarea ei. Astfel, începând cu nr. 5, tiparul revistei este completat cu preocupări adolescentine și cu realizări ale școlii noastre, cu desene și creații originale.
Se îmbogățesc ilustrațiile, dar crește și calitatea materialelor selectate.
Să nu uităm că există adesea, în copilărie și în adolescență, o prospețime a imaginației, o curiozitate neobosită, un fel de geniu poetic, pe care savanții sau artiștii ajunși la maturitate nu le pot găsi decât cu mare greutate.
De aceea, devine cu atât mai important dezideratul de mai jos:
Să respectăm dreptul copiilor de a se exprima liber, tratându-i ca pe egalii noștri!
CONSIDERAȚII FINALE
1. Viața unui profesor se aseamănă foarte mult cu viața unui actor, toate rolurile pe care le interpretează în fața elevilor nefiind altceva decât reprezentări ale propriei personalități, trăiri, emoții și gânduri spuse sau ascunse în fața unui public numeros: elevii săi.
La rândul lor, elevii învață astăzi să împartă scena cu dascălii care încuviințează să îi pună pe ei în centrul atenției și al procesului de învățare.
Activitățile educative școlare și extrașcolare sunt dovada că relația profesor-elev nu mai este una pe verticală, profesorul nu mai este șeful absolut, ci s-a transformat în model, prieten, călăuză, magician, consilier, maestru, susținător, facilitator, pescăruș, porumbel sau vultur.
Această schimbare îi educă pe elevi în spiritul unei gândiri libere, al unei încrederi mai mari în forțele proprii. Ei par să nu se mai teamă de eșec, nu mai sunt timorați când trebuie să își susțină proiectele, nu mai sunt individualiști, ci au învățat că unde-s doi puterea crește!
În acest sens, ar putea fi relevantă atitudinea profesorilor din cadrul CNTV care, în fiecare an, pe 5 octombrie, de Ziua Internațională a Educației, realizează o dezbatere cu elevii din cadrul Consiliului Școlar al Elevilor, pe tema relației dintre profesor și elev.La finalul discuțiilor, cei mai curajoși notează opiniile și le lipesc la avizierul CȘE, acestea devenind vizibile și pentru cei care nu au participat la activitate.
Dincolo de motivațiile practice, de răsplata imediată, de respectul dascălului și, uneori, de invidia constructivă a colegilor mai puțin activi, participarea la activitățile de acest tip promovează adevăratele valori ale școlii și ar trebui să fie principala sursă de modele pentru tinerii noștri.
2.Odată cu evoluția societății românești s-a dezvoltat și învățământul care a venit în întâmpinarea elevilor și a profesorilor cu metode noi de predare, pentru ca învățarea să devină un proces activ, volitiv și imediat.
Astăzi, se pune mai mult decât oricând accentul pe creativitatea elevilor, pe gândirea liberă, se încurajează implicarea și inițiativa.
3.În cadrul orelor de limba și literatura română redactarea compunerilor este principala modalitate de impulsionare a elevilor pentru a fi creativi și pentru a deveni creatori. Prin compuneri ei își dezvăluie mult mai ușor personalitatea, sunt sinceri și dornici de afirmare. Entuziasmul redactării este foarte ridicat în clasa a cincea, el diminuându-se treptat, până în clasa a opta, când redactarea unei compuneri devine un chin pentru elevii mai puțin creativi.
Este însă foarte important să ne ajutăm elevii să redacteze corect, chiar să îi obligăm să scrie, pentru că la examenele naționale, atât la clasa a VIII-a, cât și la a XII-a, au un subiect de creativitate: compunerea liberă la evaluarea națională și eseul argumentativ la bacalaureat.
Misiunea profesorului de limba și literatura română este una foarte importantă, căci felul în care vorbim și în care scriem este adevărata noastră carte de vizită. Textele literare sunt pretextul pentru compuneri, fiecare carte citită putând deveni, la rândul ei, un pre-text, niște premise ale unei compuneri reușite.
4.Organizarea unor activități sub alte forme decât clasica lecție oferă elevilor posibilități multiple de exprimare, proprii vârstei și preocupărilor lor. În acest sens, cercul de lectură reprezintă formula didactică optimă pentru abordarea textului ca suport al lecturii și ca obiect cultural.
Cercul literar al elevilor din cadrul CNTV are o activitate bogată, întâlnirile elevilor finalizându-se adesea cu elaborarea de materiale utile atât la susținerea unor spectacole/serbări, cât și la redactarea revistei Muguri de gând.
Suntem însă conștienți că eforturile noastre de a apropia elevii de lectură trebuie intensificate, că e nevoie să găsim și alte activități pentru a ne apropia de carte, de lectură, de creație.
Astfel, în anul școlar 2013–2014 ne propunem să realizăm un blog literar pentru elevii cercului de lectură, în speranța că numărul cititorilor din școala noastră va crește.
5. Revista școlară reprezintă cea mai complexă formă de activitate culturală ce se desfășoară în școli. Editarea unei reviste este oglinda universului vârstei, a vieții școlii și a prezentului în care elevii cresc și se formează. Revista surprinde pulsul vieții școlare, ecoul unor manifestări tradiționale, cultivă interesele, dezvoltă aptitudinile, încurajează talentele.
Contribuția ei la educarea tinerei generații este unanim recunoscută. Elevilor li se oferă ocazia de a folosi cunoștinte și tehnici de lucru dobândite la mai multe discipline, dar, mai ales, de a lucra în echipă, de a-și cunoaște colegii, a-i ajuta și a se lăsa ajutați.
6. Muguri de gând continuă tradiția revistelor școlare apărute la inițiativa și cu implicarea directă a elevilor Liceului „Tudor Vladimirescu” și, ulterior, ai Colegiului Național „Tudor Vladimirescu” din Târgu–Jiu, o tradiție ilustrată prin revistele Amicul tinerimii, Jiul literar și artistic sau prin cea intitulată, simplu, Jiul.
Revista Muguri de gând se definește ca o publicație de tip magazin, caleidoscop, propunându-și să surprindă activitatea elevilor colegiului în toate aspectele ei caracteristice.
7. Publicarea creațiilor elevilor în revistele școlare contribuie la dezvoltarea personalității acestora. Activitatea de creație stimulează valorificarea aptitudinilor, a vocației, a talentului, încurajând competiția, asumarea de responsabilități, comunicarea, abordările bazate pe inițiativă și pe imaginație, dându-le elevilor sentimentul realizărilor împlinite.
8. Contribuția ei la educarea tinerei generații este unanim recunoscută. Elevilor li se creează ocazia de a folosi cunoștinte și tehnici de lucru dobândite la mai multe discipline, dar, mai ales, de a lucra în echipă, de a-și cunoaște colegii, a-i ajuta și a se lăsa ajutați.
9. Nu ne-am propus, desigur, în acest cadru, să epuizăm o problemă atât de complexă cum este aceea a organizării și a conducerii cenaclurilor și revistelor literare pentru elevi, ci am încercat, din experiența ultimilor cinci ani de activitate, să prezentăm câteva aspecte referitoare la această temă.
Rămâne în continuare de abordat o analiză comparativă a revistei MUGURI DE GÂND cu alte reviste ale celorlalte școli din oraș, problemă pe care am realizat-o numai oral, la ultima întâlnire de cerc a profesorilor de limba și literatura română, când au fost prezentate în luna mai a anului 2013 revistele din școlile: Școala Gimnazială „Alexandru Ștefulescu”, Școala Gimnazială „Constantin Săvoiu”, Școala Gimnazială „Sf. Nicolae” și Colegiul Național „Tudor Vladimirescu”.
Aceste instituții de învățământ nu au fost alese întâmplător, fiindcă numeroși elevi de aici ajung liceeni ai noștri.
Chiar dacă analiza nu a fost foarte elaborată, s-au evidențiat câteva aspecte generale, dintre care menționăm:
toate cele trei reviste ale școlilor generale au un număr mult mai mare de pagini decât revista noastră (aproximativ 120 de pagini), dar un număr mult mai mic de elevi implicați (maximum 15)
ponderea articolelor semnate de elevi este de 50–60%, în timp ce în revista Muguri de gând articolele aparțin în proporție de 98% elevilor
revistele amintite au articole în care se prezintă dotarea școlilor, mediile elevilor pe clase, profesorii, diriginții și învățătorii, ceea ce lipsește în revista noastră, din moment ce aceste informații sunt mai bine prezentate pe site-ul școlii
din punctul de vedere al calităților grafice și al condițiilor de tipărire cele trei reviste ar primi o notă mai mare decât a noastră, însă trebuie menționat faptul că aceste școli vând revista cu 7 lei exemplarul, obținând astfel fonduri pentru numărul următor.
10. Pornind de la aceste premise, s-ar impune o analiză mai complexă, în paralel, a acestor reviste, care ar putea constitui tema unei lucrări viitoare. Tot într-o cercetare ulterioară ar trebui urmărit și efectul apariției unui blog literar și al unui site al revistei și al cercului literar Muguri de gând, ca și al altor reviste și cercuri naționale.
Lucrarea de față s-a dorit a fi doar un argument în favoarea ideii că aparent facila activitate de îndrumare a elevilor în realizarea unei reviste școlare nu este decât o treaptă în procesul desăvârșirii unui dascăl. Menirea acestuia nu este și nu mai trebuie să fie aceea de a transmite informații seci elevului său care nu poate deveni o simplă mașină de stocat și de reprodus informație, ci gândirea ce rezonează, sufletul care vibrează și, în cele din urmă, OMUL care a învățat să creadă că idealul poate fi atins.
De aceea, nu putem încheia într-un mod mai potrivit decât invocând ideea exprimată de Ioana Pârvulescu în rândurile care urmează:
,,Poate că profesorul seamănă cel mai bine cu un artist, chiar cu un actor. Adică trebuie să aibă și talent, dar să-și învețe rolul, să facă din lecția lui un spectacol, fie și numai al ideilor și să transmită ceva nou de fiecare dată. Să se pună pe sine în paranteză, ca actorul în seara premierei,(…)să-și modeleze spectatorii, atrăgându-i în lumea piesei lui. Iar pentru asta e suficient să-i iubească”
Avem nevoie de soare, de aer, de apă… Copiii au nevoie de visuri, de speranțe, dar și de aripi care să îi ajute să zboare sus, cât mai sus…
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
BERGER, Gaston, 1967: L’homme moderne et son education, Presses Universitaires de France
GARDNER, Haward, 2006: Inteligențe multiple – Noi orizonturi, București, Editura Sigma
GOIA, Vistian; DRĂGĂTOIU, I., 1995: Metodica predării limbii și literaturii române, Cluj, Editura Didactică și Pedagogică
http://www.activewatch.ro/ro/educatie-media/ Bune practici în utilizarea noilor media la clasă, Proiect european, ActiveWatch, Agenția de monitorizare a presei
http://www.anpro.ro/html/index.php (Asociația profesorilor de limba și literatura română Ioana Em. Petrescu)
http://www.ecomunitate.ro/blog/pledoarie_pentru_carte__cercul_de_lectura
http://www.ncrel.org/sdrs/areas/issues/content/cntareas/science/sc3learn.htm,
National Center for Research on Teacher Learning (1999). Learner-centered classrooms, problem based learning and the construction of understanding and meaning.
IUCU, Romiță, 2000: Managementul și gestiunea clasei de elevi. Fundamente teoretico-metodologice, Iași, Editura Polirom
liceultudorvladimirescu.wikispaces.com/file/view/S2_31_prezentare.ppt, articolul REVISTA ȘCOLARĂ – MIJLOC EFICIENT ÎN PROCESUL DIDACTIC
Limbă și literatură. Societatea de Științe Istorice și Filologice, București, 1990 – prezent (rubrica Didactica modernă)
Limba și literatura română. Revistă trimestrială pentru elevi. Societatea de Științe Filologice din românia, București, 1990 – prezent (în special rubrica Cenacluri, reviste, George Șovu – Cronica revistelor școlare)
MUGURI DE GÂND. Revista elevilor Colegiului Național „Tudor Vladimirescu” din Târgu-Jiu, 2009–2013, nr. 2–7
NANU, Ioana ; ȘERBAN, Marilena, 2010 : Cercul de lectură – de la lectura cursivă (de plăcere) la lectura metodică (analitică), în ZAFIU; SÂMIHĂIAN (2010: 23–28)
NUȚĂ, Silvia, 2002: Metodica predării limbii române în clasele primare, București, Editura Aramis
ONOJESCU, Monica (coordonator), 2007: Lecturiada 2, Cercuri de lectură, Cluj, Editura Cărții de Știință
PAMFIL, Alina, 2006: Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, ediția a III-a, Pitești, Editura Paralela 45
PARFENE, Constantin, 1977: Literatura în școală, București, Editura Didactică și Pedagogică
PARFENE, Constantin, 1980: Compozițiile în școală, București, Editura Didactică și Pedagogică
PÂRVULESCU, Ioana, 2009: „Profii”, în vol. Întoarcere în sec. 21, București, Editura Humanitas, citată pe www.anpro.ro/html/date/rc_2009_2_articol.pdf
PERSPECTIVE. Revistă de didactică a limbii și literaturii române, Pitești, Editura Paralela 45
POPENICI, Ștefan, 2000: Pedagogie alternativă, Iași, Editura Polirom
SÂMIHĂIAN, Florentina (editor), 2012: Limba și literatura română: noi abordări și cercetări didactice, Actele celui de-al 10-lea și al 11-lea Colocviu Internațional al Departamentului de lingvistică, București, Editura Universității din București
SÂMIHĂIAN, Florentina; NOREL, Mariana, 2005, 2006: Didactica limbii și literaturii române, I și II, MEC,disponibil online pe http://forum.portal.edu.ro
*** Școala Târgujiană, biografie și destin, 2005, Tg-Jiu, Editura Gorjanul
TARBAC, Ion, 1994: Istoria presei gorjene, Centrul Județean al Creației Gorj, Editura Ager
ZAFIU, Rodica; SÂMIHĂIAN, Florentina (editori), 2010: Limba română: controverse, delimitări, noi ipoteze (III), Actele celui de al 9-lea Colocviu al Catedrei de limba română, București, Editura Universității din București
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
BERGER, Gaston, 1967: L’homme moderne et son education, Presses Universitaires de France
GARDNER, Haward, 2006: Inteligențe multiple – Noi orizonturi, București, Editura Sigma
GOIA, Vistian; DRĂGĂTOIU, I., 1995: Metodica predării limbii și literaturii române, Cluj, Editura Didactică și Pedagogică
http://www.activewatch.ro/ro/educatie-media/ Bune practici în utilizarea noilor media la clasă, Proiect european, ActiveWatch, Agenția de monitorizare a presei
http://www.anpro.ro/html/index.php (Asociația profesorilor de limba și literatura română Ioana Em. Petrescu)
http://www.ecomunitate.ro/blog/pledoarie_pentru_carte__cercul_de_lectura
http://www.ncrel.org/sdrs/areas/issues/content/cntareas/science/sc3learn.htm,
National Center for Research on Teacher Learning (1999). Learner-centered classrooms, problem based learning and the construction of understanding and meaning.
IUCU, Romiță, 2000: Managementul și gestiunea clasei de elevi. Fundamente teoretico-metodologice, Iași, Editura Polirom
liceultudorvladimirescu.wikispaces.com/file/view/S2_31_prezentare.ppt, articolul REVISTA ȘCOLARĂ – MIJLOC EFICIENT ÎN PROCESUL DIDACTIC
Limbă și literatură. Societatea de Științe Istorice și Filologice, București, 1990 – prezent (rubrica Didactica modernă)
Limba și literatura română. Revistă trimestrială pentru elevi. Societatea de Științe Filologice din românia, București, 1990 – prezent (în special rubrica Cenacluri, reviste, George Șovu – Cronica revistelor școlare)
MUGURI DE GÂND. Revista elevilor Colegiului Național „Tudor Vladimirescu” din Târgu-Jiu, 2009–2013, nr. 2–7
NANU, Ioana ; ȘERBAN, Marilena, 2010 : Cercul de lectură – de la lectura cursivă (de plăcere) la lectura metodică (analitică), în ZAFIU; SÂMIHĂIAN (2010: 23–28)
NUȚĂ, Silvia, 2002: Metodica predării limbii române în clasele primare, București, Editura Aramis
ONOJESCU, Monica (coordonator), 2007: Lecturiada 2, Cercuri de lectură, Cluj, Editura Cărții de Știință
PAMFIL, Alina, 2006: Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, ediția a III-a, Pitești, Editura Paralela 45
PARFENE, Constantin, 1977: Literatura în școală, București, Editura Didactică și Pedagogică
PARFENE, Constantin, 1980: Compozițiile în școală, București, Editura Didactică și Pedagogică
PÂRVULESCU, Ioana, 2009: „Profii”, în vol. Întoarcere în sec. 21, București, Editura Humanitas, citată pe www.anpro.ro/html/date/rc_2009_2_articol.pdf
PERSPECTIVE. Revistă de didactică a limbii și literaturii române, Pitești, Editura Paralela 45
POPENICI, Ștefan, 2000: Pedagogie alternativă, Iași, Editura Polirom
SÂMIHĂIAN, Florentina (editor), 2012: Limba și literatura română: noi abordări și cercetări didactice, Actele celui de-al 10-lea și al 11-lea Colocviu Internațional al Departamentului de lingvistică, București, Editura Universității din București
SÂMIHĂIAN, Florentina; NOREL, Mariana, 2005, 2006: Didactica limbii și literaturii române, I și II, MEC,disponibil online pe http://forum.portal.edu.ro
*** Școala Târgujiană, biografie și destin, 2005, Tg-Jiu, Editura Gorjanul
TARBAC, Ion, 1994: Istoria presei gorjene, Centrul Județean al Creației Gorj, Editura Ager
ZAFIU, Rodica; SÂMIHĂIAN, Florentina (editori), 2010: Limba română: controverse, delimitări, noi ipoteze (III), Actele celui de al 9-lea Colocviu al Catedrei de limba română, București, Editura Universității din București
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Organizarea Si Conducerea Cenaclurilor Si Revistelor Literare Pentru Elevi (ID: 122696)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.