ORGANIZAREA ȘI AMENAJAREA SPAȚIULUI TURISTIC ÎN GRUPA PARÂNG [307257]
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE
DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator științific: Absolvent: [anonimizat]. univ. dr. Marcu Andreea Elena
CRAIOVA
2019
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE
DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE
AMENAJAREA SPAȚIULUI TURISTIC ÎN GRUPA PARÂNG
Coordonator științific: Absolvent: [anonimizat]. univ. dr. Marcu Andreea Elena
ORGANIZAREA ȘI AMENAJAREA SPAȚIULUI TURISTIC ÎN GRUPA PARÂNG
Cuprins
Introducere
Capitolul 1 .CONSIDERAȚII GENERALE GRUPA PARÂNG…………………………………………..4
1.1 Etapa istorică…………………………………………………………………………………………………………….4
1.2 Poziția geografică………………………………………………………………………………………………………6
1.3 Infrastructură……………………………………………………………………………………………………………14
1.4 Cadrul natural…………………………………………………………………………………15
1.4.1 Relieful și substratul geologic……………………………………………………………………………..15
1.4.2 Clima……………………………………………………………………………………………………………….16
1.4.3 Rețeaua hidrogafică……………………………………………………………………………………………16
1.4.4 Vegetația și arealele protejate………………………………………………………………………………18
1.4.5 Fauna………………………………………………………………………………………………………………..20
Capitolul 2. [anonimizat] ……………………22
2.1 Potențialul uman………………………………………………………………………………………………………22
2.2 Habitatul Uman………………………………………………………………………………………………………..27
2.3 Factorii economici (agricultură, industrie, mestesuguri, etc.)…………………………………………28
Capitolul 3 – POTEȚIALUL TURISTIC DIN GRUPA PARÂNG…………………………..…32
3.1 Domeniul schiabil…………………………………………………………………………………………………….32
3.2 Trasee turistice…………………………………………………………………………………………………………46
3.3 Bioclimatul zonei și factorii naturali de cură………………………………………………………………..60
3.4 Obiective turistice (naturale și antropice)…………………………………………………………………….61
Capitolul 4. NIVELUL DE DEZVOLTARE ȘI VALORIFICARE A POTENȚIALULUI TURISTIC ÎN GRUPA PARÂNG………………………………………………………………72
4.1 Structuri de primire turistică existente și în funcțiune……………………………………………………72
4.3 Circulație turistică…………………………………………………………………………………………………….73
4.3.1 Sosiri și înnoptări ale turiștilor…………………………………………………………………………….73
4.3.2 Nivelul de sezonalitate în cadrul Grupei Parâng……………………………………………………75
4.4 Propuneri privind amenajarea teritoriului și urbanismului (planuri de amenajare)…………….78
CONCLUZII………………………………………………………………………………………………………………….80
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………………….82
Introducere
Aspecte generale. Grupa Parâng reprezintă un complex montan ce are origini încă din cele mai vechi timpuri ca parte componentă a grupei Carpaților Meridionali. Deși turismul a cunoscut de-a lungul anilor o continuă evoluție și diversificare lucrarea are drept obiectiv principal analiza gradului de relevanță între nevoile turiștilor și realitatea aflată pe teren în arealele cu potențial turistic din componeța Grupei Parâng.
Zona dispune de un potențial bogat fie că este vorba de potențialul economic, uman sau turistic, este cert că acesta există. Problema care se pune în această lucrare vizavi de acest potențial multiplu, este dacă este pus suficient în valoare sau nu.
Amenajarea spațiului turistic are ca scop îmbunătățirea serviciilor turistice din această zonă, pentru a sporii fluxul turiștilor ce vizitează acest complex montan.
Poziția ccesibilă, facilitată de accesul multiplu în acest areal reprezintă un plus pentru diversificarea ofertei turistice alimentată de cererea turiștilor. Condițiia principală fiind ca participanții din sectorul turistic să poată finaliza proiectele începute dacă acestea există sau se află în curs de derulare. Gradul de implicare al autorităților locale din localitățile componente Grupei Parâng fiind extrem de important.
Scopul acestei lucrări îl constituie evaluarea resurselor turistice din Grupa Parâng precum și gradul de valorificare al acestora. Pentru a realiza acest obiectiv sunt propuse următoarele sarcini:
Analiza impersonală a resurselor de care dispune zona studiată.
Determinarea gradului de valorificare a resurselor turistice.
Evaluarea gradului de dezvoltare al zonei prin prisma amenajării spațiului turistic (unități de cazare, unități de alimentație, infrastructură, etc.).
Compararea datelor din trecut și până în prezent pentru a obține o viziune cât mai clară a oportunităților și deficiențelor din Grupa Parâng.
Obținerea concluziilor obiective prin argumentarea direcțiilor de eficientizare a serviciilor turistice din Grupa Parâng.
Metodologia cercetării are la bază în această lucrare opinia autorilor naționali de specialitate ce au discutat în lucrările anterioare atât aspecte generale precum evoluția geologică, poziția geografică, refieful, clima, etc, cât și aspecte selective ce conțin teme cu referire la turism sau gradul de umanizare al acestei regiuni. Toate aceste constatări apar în lucrările unor autori
precum M. Ielenicz, L. Comănescu, I. Ungureanu, C. Vert, I. Iosef, G. Cheia, M. Cândea, F Bran, I Cimpoeru, V. Cucu, C. Trufaș, D. Pleșa, și mulți alții.
Valoarea aplicativă a lucrării se rezumă strict la folosirea datelor colectate în obținerea unor rezultate cât mai veridice despre realitatea actuală în ceea ce privește gradul de dezvoltare al ramurii turistice din Grupa Parâng. Utilizarea resurselor obținute în această lucrare va permite cititorilor o viziune de ansamblu cu privire la situația contemporană a spațiului turistic din Grupa Parâng. Lucrarea are la bază statisticile naționale preluate din surse obiective și veridice, din lucrări avizare ce conțin informații complete și actuale.
Sumarul conținutului capitolelor atașate lucrării face referire la aspectele generale, prelucrarea datelor colectate, interpretarea și rezumarea datelor colectate, preșucrarea informațiilor, concluziile generale și recomandările consecvente.
Capitolul 1. CONSIDERAȚII GENERALE GRUPA PARÂNG – sunt expuse aspecte generale pbținute în urma consultării lucrărilor de specialitate geografică ale anumitor autori legate de poziția geografică, refieful, hidrografia, etc, din Grupa Parâng.
Capitolul 2. CONSIDERAȚIILE SOCIO-ECONOMICE DIN GRUPA PARÂNG – în acest capitol este relatat nivelul de umanizare din cadrul Grupei Parâng.
Capitolul 3. POTENȚIALUL TURISTIC AL GRUPEI PARÂNG – acest capitol abordează teme cu referire la nivelul de valorificare turistică din Grupa Parâng, analizează patrimoniul turistic de care dispune zona.
Capitolul 4. NIVELUL DE DEZVOLTARE ȘI VALORIFICARE A POTENȚIALUL TURISTIC ÎN GRUPA PARÂNG – capitolul conține prelucrarea și interpretarea datelor colectate cu referire la amenajarea spațiului turistic din Grupa Parâng.
Compartimentul conculzii conține formulări și recomandări practice referitoare la eficiența actuală și propuneri pentru îmbunătățirile ce pot fi aduse complexului montan din arealul Grupei Parâng în context turistic.
Capitolul 1. CONSIDERAȚII GENERALE GRUPA PARÂNG
Etapa istorică
Grupa Parâng s-a format prin procese intense de cutare și ridicare a materialelor de-a lungul orogenezei alpine. Intruziunile granitice s-au format anterior în timpul orogenezei hercinice. Spre sfârșitul neozoicului s-a produs o ridicare în bloc . Conform figurii alăturate o mare parte a formațiunilor montane din Grupa Parâng aparțin de pânza Getică, în cadrul munților Parâng intervenind în partea sud-vestică autohtonul danubian . (fig.1)
Fig.1 Harta tectonică a Carpaților Meridionali (S.Trif, 2018, fig12, pg.26)
În spațiul muntos dintre Olt și Jiu (Fig.2), suprafața cea mai veche considerată ca reprezentând resturile unei pediplene carpatice generale, nu este dată de un singur nivel, ci de un complex în care se individualizează clar două nivele: la 2000 – 2200 m și la 1800 – 1900 m, cu dedublări la 1750 – 1800 m. În Munții Parâng, cercetările întreprinse de Silvia Iancu (1970) au adus precizări referitoare la extensiunea suprafeței Borăscu. Ele confirmă existența acesteia în locurile menționate de Emm. de Martonne și relevă prezența platformei și dincolo de Petrimanu, în Munții Fratoșteanu și Părăginosu. Precum în Munții Godeanu – Țarcu, și aici Platforma Borăscu constituie un complex sculptural alcătuit din două nivele, format în intervalul mastrichtian-oligocen superior; În Munții Cîndrel (Gh. Niculescu, 1969, 1978) (Fig. 29), platforma Borăscu se continuă deasupra înălțimii de 2000 m, fiind foarte bine dezvoltată între Vf. Șerbota (2136 m) și Vf. Cîndrel (2244 m). Deci aici nu poate fi vorba de martori de eroziune care să domine platforma. V. Mihăilescu (1970) nu ezită chiar să denumească platforma Borăscu ,,Platforma Cîndrel” în munții cu același nume, ținând seama de netezimea remarcabilă de aici. (Septimius Trif, 2018) Pentru Munții Parâng – Cîndrel (Fig.2), Gh. Niculescu (1965) prezintă cel de-al doilea complex de suprafețe nivelate (Râu Șes), mai dezvoltat și mai bine păstrat în munții de la nord de Lotru. În bazinul Lotrului și pe latura sudică a Parângului și Munților Căpățânii apare mai mult sub formă de culmi înguste, aproape într-un nivel de intersecție a versanților, mai evident separat, atât de suprafețele superioare, cât și de cele inferioare. În schimb, în Munții Cîndrelului și Șureanului (Fig. 2), de la 1600 – 1650 m culmile netezite coboară, continuându-se unele din altele, separate de denivelări de câteva zeci de metri, până la 1200 – 1300 m și chiar mai jos, trecând în suprafața de nivelare inferioară (Gornovița), situată la 900 – 1100 m. (Septimius Trif, 2018)
Silvia Iancu (1970) recunoaște în Munții Parâng două nivele de eroziune (la 1400 m și 1500 – 1600 m), pe care le grupează în ,,complexul sculptural Râu Șes”, modelat în miocen. Pentru munții Cîndrel, V. Mihăilescu (1970) arată marea extensiune a ,,platformei Păltinei”, identică cu Râu Șes (1350 – 1650 m). Geografii I. Sârcu și V. Sficlea (1956) disting două nivele ale platformei Râu Șes, în Cîndrel, pe care le denumesc Tărtărău (1650 m) și Jigorul (1400 – 1500 m), și care își găsesc corespondent în Munții Parâng. (S.Trif, 2018, pg.33)
Fig.2 Suprafețele de nivelare din munții Cîndrel, Lotrului și Sureanu (S.Trif, 2018, fig.29, pg.61)
1.2 Poziția geografică
Divizarea Carpaților Românești este realizată în felul următor : Carpații Orientali, Carpații Meridionali și Carpații Occidentali. Lanțul montan Carpatin aflat pe teritoriul României, ocupă o suprafață de 66303 km² ceea ce reprezintă de altfel 27,8% din suprafața țării și se desfășoară pe o distanță de 910 km² între Valea Tisei, Defileul Dunării și Valea Someșului. Meridionalii sunt împarțiți la rândul lor în patru subunități ce poartă numele unor versanți localizați în această zonă :
-Grupa Mulților Bucegi- Piatra Craiului (limite: est- Culoarul Prahova, vest- Culoarul Rucăr-Bran-Dragoslavele)
-Grupa Munților Făgăraș- Iezer (limite: est- limita este mai complexa deoarece aceasta grupa intra în contact cu unități montane dostincte cum ar fi Dâmbovita, Valea Bârsei, Culoarul Tămașului și Culoarul Olticului)
-Grupa Parâng- Cândrel (limite: est- Valea Oltului, vest- Valea Jiului)
– Grupa Retezat Godeanu (limite est-Culoarul Timis-Cerna, vest- Valea Jiului)
Grupa Parâng-Cândrel este delimitată în partea vestică de Valea Jiului, iar în extermitatea estică de Valea Oltului, în nord limita este dată de denivelările de 250-300 m ale depresiunilor din sudul Transilvaniei iar în sud limita este mult mai clară datorită Subcarpaților Olteniei ( Subcarpații Getici). Grupa Parâng este constituită din cristalin getic și danubian, dar și din învelișul sedimentar al unităților tectonice, frecvent carbonatic în domeniul getic. Reprezintă o grupare înaltă, cu altitudini de peste 2.000 m în toate subunitățile (altitudinea maximă este în Parângul Mare, 2.519 m). Gruparea are o formă aproape circulară în plan și este formată din culmi cu orientarea longitudinală în partea sud-estică și radiar- transversală în partea nord-vestică .
Denumirea grupei vine de la masivul cu același nume ce constituie cel mai înalt masiv din această grupă cu o altitudine de 2519 m în munții Parâng. În general masivul este considerat cel mai puternic bloc cristalin din Carpații Românești ce are o lățime de 50 km² de la nord la sud și 60 km² de la est la vest.
Fig.3 Localizarea Grupei Parâng
Această grupă se află între Grupa Făgăras în est și Grupa Retezat-Godeanu în vest, și se crede că „nici una dintre diviziunile principale ale Carpaților Romanești nu este atât de unitar alcatuită orografic ca cea delimitată de vaile Oltului, Jiului și Streiului. Este un ansamblu montan cu o suprafață de peste 5360 km² format din masive și culmi puternice, bine individualizate dar strâns legate.” (Ed Academiei RSR, Bucuresti, 1987,pg 285). Unitățile majore de relief ce alcătuiesc această grupă sunt Munții Căpățânii (Vf. Ursu 2124, Vf. Nedeia 2130, Vf. Negovanu 2068), Munții Lotriței (altitudini de peste 2000 de metri în Vf. Petrimanu, Vf. Bora, Vf. Coasta Benghi) , Munții Cîndrel și Lotrului (masivul Ștefești 2242 m, Vf. Cândrel 2244 m) , Munții Șureanu (Vf. Pătru 2130 m, Vf. Șureanu 2059 m), altitudinea maximă fiind înregistrată în sud-vestul grupei în masivul Parâng (de 2519 m în Varful Parângu Mare, 2074 m în Vârful Parângu Mic și Vârful Cârja cu 2405 m) . (Fig.4)
Fig.4 Grupa Parâng
Munții Cîndrel și Lotrului
Similaritățile orografice, de construcție și chiar morfologice, inclusiv cele de utilizare, fac ca cele două unități să fie asimilate împreună sub demunirea de Munții Sibiului. Cu toate că dețin asemănari însemnate, reprezintă doua unități de relief despărțite de valea Sadului, un culoar care prin șaua de obîrșie ( dintre culimile Cîndelului și Ștefăneștilor), se leagă cu culmea Frumoasei și depresiunea Oașa ce reprezintă o obîrșie suspendată la nivelul suprafețelor de nivelare medii. În ansamblu , sunt două unități asimetrice, formate din câte o culme principală ce se înalță la peste 2000 m, din care se ramifică culmi secundare rotunjite, netede, din ce în ce mai jose pana la ultima treaptă de 800-900 m ce se termină printr-un abrupt spre valea Oltului și spre depresiunile Sibiului și Apoldului. Pe ambele culmi își au obîrșiile numeroase văi, multe dintre ele pornind din circurile glaciare, rămase suspendate la margine și sub nivelul suprafeței superioare. Există 12 astfel de circuri, unele dintre ele abia schițate, iar trei pe latura nordică a Cîndrelului, Iezeru Mare, Iezeru Mic și Groapa, bine conturate cu relief glaciar bine păstrat, primele doua adăpostind lacurile de la care le provin și numele. Cu toate că depășesc 2000 m înălțime, munții Cîndrel și Lotrului au fost intens umanizați și folosiți de o numeroasă populație românească fixată pe latura nord-estică ( cunoscută sub denumirea de “Marginimea Sibiului”), astfel pe culmi există numeroase drumuri și poteci. .” (Ed Academiei RSR, Bucuresti, 1987,pg.299-303)
Munții Șureanu
Reprezintă o unitate bine delimtată de unitățile montane alăturate, prin valea Sebeșului în est și văile Streiului și Jiețului în sud-vest și sud, fără a fi total izolați deoarece se leagă cu șaua Tărtărău- Sălanele (1678 m) atât de munții Parângului, cât și de culmea Ștefăneștilor.
În ansamblu sunt formați din șisturile metamorfice ale pânzei getice, la care se adaugă în partea nord-estică, între Pianul de Sus și Sibișel, un petic cretacic, iar în sud-vestică o arie mai întinsă cu formațiuni jurasice. Pezintă o evidentă asimetrie, unde înălțimile maxime sunt în culmea vârfului lui Pătru (2130 m), Șureanu (2059 m ) și Comărnicel ( 1894 m ) , situată în nord-estul unității, din care se prelungesc în trei direcții culmi secundare, despărțite de văi adânci, dispuse radiar. Datorită altitudinilor reduse, nu se poate vorbii de prezența unui relief glaciar, prezent doar în jurul vârfului Șureanu, reprezentat doar de circurile simple, de dimesiuni reduse, Șureanu, Cîrpa și Aușel.
Culmile netezite formează o suprafață de nivelare etajată de la 950-1000 m pana la 2000 m, fără a fi despărțite denivelările accentuate. Suprafața cea mai înaltă, situată la 1900- 2000 m, domeniul pășunilor alpine, este întâlnită în munții Capra ( 1927 m ), Clăbucet (1940 ), în culmile Mlăcile și Gropșoarei, în jurul vârfurilor Șureanu și Vârful lui Pătru. Cea mai mare extindere o au suprafețele medii, netede, domeniul padurilor de conifere și foioase succede de la 1650- 1700 m ( Măgura Mică, Culmile Sălanele, Gârbova, Brateșului) până la 1450 m în ( ex: Dealul Cipșoara, Dealul Boșanilor, Jiguru Mare, etc.). Toată latura de vest, este mai fragmentată și greu accesibilă, este aproape în întregime împădurită, aeastă suprafață retează cuvertura reliefului carstic, formele exocarstice sunt reprezentate prin doline cu diametrul 2-3 m până la 60 m, concentrate în aria Ponorici unde se află cele mai lungi peșteri (Cioclovina de 6560 m si Șura Mare de 6183 m ). Cele mai multe peșteri sunt activ străbătute de cursurile subterane, unele sunt cunoscute pentru urmele de cultură provenite înca din paleolitic. Platforma Luncanilor atrage atenția , prin gradul înaintat de umanizare al peisajului încă din perioada paleoliticului unde s-au găsit urme ale omului paleolitic la Cioclovina și Ohaba-Ponor, și neolitic la Țifla. Terenurile despădurite utilizate agricol urcă la fel ca în cazul munților Cîndrel, pana la 1400 m, ocupând aproape toate fragetele nivelate, incusiv părțile superioare ale versanților.
Prezența cetăților dacice din munții Șureanu, unde s-a aflat însăși capitala statului dac ( Sarmizegetusa), adăugată la valoare peisagistică și știinșifică, justifică inculderea cestui spațiu într-un parc național ( Parcul natural al Sarmizegetusei sau Grădiștea Munte- Ciclovina). .” (Ed Academiei RSR, Bucuresti, 1987,pg.303-306)
Munții Lotriței
Spațiul muntos dintre văile Lotrului de vest și nord, și Lotriței la sud, este cunoscut sub numele de munții Lotriței sau ai Turcinului. Din vârful central schițat ca un mic nod orografic se desfășoară doua culmi secundare ( Culmea Mănăilesei ce se desfășoară între Lotru și Mănăileasa și Culmea Șteviei între Mănăileasa și Rudăreasa). Culmea principală are o orientare vest-est ce se termină cu un grui prelungit la întâlnirea Lotriței cu Rudăreasa, în jurul căreia se înșiră vârfuri cu înălțimi ce au în jur de 2000 m (Bora 2055 m, Coasta Benghii 1964m, Puru 2049m, Părăginosu 2010 m, Fratoșneanu 2053 m și Părăginosu 2013 m), din care pornesc culmile secundare. Precum în munții Căpățânii, apar larg dezvoalate suprafețe de nivelare superioară ce intră în contrast cu văile puternic adâncite.
Construirea barajului și formarea lacului de la Vidra au produs schimbări însemnate în peisajul acestor munți. Tăierea a numeroase drumuri și amplasarea unor construcții au stimulat activitatea turistică.
Cu toate acestea, nu au fost exploatate toate condițiile pentru dezvoltarea acestei zone pe măsura posibilităților existente de valorificare a zonei, ținând seama și de faptul că valea Lotrului, amunte de Vioneasa și munții Lotriței, au o poziție centrală din munții dintre Olt, Jiu și Strei. . (Ed Academiei RSR, Bucuresti, 1987,pg. 299)
Munții Căpățânii
Culmea principală prezintă câteva vârfuri rotunjite (Bou 1963 m, Negovanu 2069 m, Nedeia 2130 m, Beleoaia 2100 m, Căpătâna 2113 m, Ursu 2124 m, Zmeuret 1938m și Preota 1970 m) , acoperite în întregime de pajiștea alpină. Toate se mențin în aliniamentul general al culmii principale , ca o adevărată axă orografică întărită lateral, spre nord și sud, de culmi secundare. Cele din nord , dinspre văile Lotrului și Lotriței, sunt scurte, pe alocuri prăpăstioase, cea ce imprimă versantului un caracter abrupt și greu accesibil. Iar cele din sud, se alunges și coboară în trepte, până se termină print-un abrupt deasupra depresiunii Horezului, sau se continuă cu înălțimile subcarpatice dintre Bistrița și Olt. Această dispunere și desfăsurare a culmilor secundare imprimă versantului o ușoară asimetrie, diminuată spre Olt prin coborârea general a înălțimilor și de intervenția zonei de calcar a Builei.
Ca urmare, stilul orografic și în egală măsură morfologia, pun în evidență treii subdiviziuni: Culmea Căpățânii ce seamnănă la înfățisare cu partea estică a Parângului prin culmi netezite și văi adânci, unde madurea urcă până la 1800 m sau chiar mai sus la obârșile văilor; Masivul Buila ce este un masiv impunător , carstificat, cu coaste sterpe și abrupturi prăpăstioase care mai este numit și Vânturarița-Buila; Munții Sturului Olăneștilor este un sector variat ca alcătuire geologică, puternic fragmentat, unde accesibilitatea chiar din punct de vedere turistic este redusă. .(Ed Academiei RSR, Bucuresti, 1987,pg. 295-297)
Masivul Parâng
Limitele de vest și de sud aparțin abrupturilor dispre Depresiunea Petroșani, Defileul Jiului și depresiunea subcarpatică Bumbești-Polovragi, aceasta din urma, punctată de un șir de așezări situată chiar sub abruptul muntelui. La est, valea Oltețului și curmătutra sub care se află una din obârșiile acesuia îl despart și totodată îl leagă de Munții Căpățânii. Limita de nord este mai puțin clară, pentru că trece fie în lungul unor văi, fie trasversal peste culmile prin care se leagă de Munții Lotriței și Șureanului, și deși este delimitat de denivelări de sute de metri, nu este un masiv izolat.
Aspectul general este acela al unui nod orografic, în care se distinge o culme centrală ce are forma literei “L” , pe care se înșiră vârfuri de peste 2000 m, din care pornesc din toate părțile obârșiile Jiului, Jiețului, Sadului, Gilortului, Galbenului, Lotriței, Lotrului, și alte mulțimi de afluenți pe care râurile le adună. În bazinul de obârșie al Jiețului sub creasta marcată de vârfurile Cârja, Parângu Mare și Creasta lui Rus, există patru complexe de circuri (Mija, Slăveiu, Roșiile, Ghereșu, mai departe în bazinul Lotrului, pe creastă sunt înșiruite câteva vârfuri (Pietrele, Setea, Mohoru, Iezer, etc), se înscriu complexele glaciare Găuri, Gâlcescu și Iezeru, iar către nord si este bazinul Lotriței cu câteva circuri mici și câteva mai conturate (Muntinu și Urdele). Pe latura sudica sunt de asemenea tor circuri simple , fără ulucuri glaciare, în număr de 8 din care pornesc tot atâtea pâraie ( Gilortul, Gruiul, Iașul, Setea Mică, Setea Mare, Pleșcoaia, Romanul, Galbenul), numai complexul nordic este constituit din văi glaciare. (Ed Academiei RSR, Bucuresti, 1987,pg. 285-293)
Grupa Parâng se desfasoară pe teritoriul a cinci județe mai exact Județul Vâlcea (trei orașe și anume Horezu, Brezoi și Călinești; șase comune, Voineasa, Mălaia, Văideni, Costești, Racoviță și Câinenii Mici) Județul Gorj (două orașe, Novaci si Bumbești-Jiu; și patru comune, Polovragi, Baia de Fier, Crasna și Mustești), Județul Hunedoara (ce deține opt comune precum, Romos, Beriu, Bosorod, Orăștioara de Sus, Bretea Romană, Pui, Baru, Banița și Sântamaria Orlea, Municipiul Petroșani si orașul Petrila), Județul Alba ( cu șase comune, Calnic, Siliștea, Pianu de Sus, Șugag, Săsciori și Gârbova, Municipiul Sebeș si orașul Cugir) și Județul Sibiu ( alcătuit din nouă comune pe teritoriul cărora grupa Parâng își are desfășurarea și anume : Sadu, Rovinari, Jina, Gura Râului, Orlat,Tilisca și Poiana Sibiului și patru orase, Miercurea Sibiului, Cisnădie, Siliștea și Tălmaciu) .(Fig 5)
Fig.5 Unitățile administrativ teritoriale din Grupa Parâng
1.2.Infrastructură
Căile de acces valorifică doua artere principale, și anume drumul E79 pe ruta Tg Jiu, Bumbești Jiu, Petroșani, Banița, Baru, Pui, Hațeg, Ștrei, Călan și Simeria ce se interesectează cu A1 pe ruta Orăștie, Sebeș, Miercurea Sibiului ce ajunge până în orașul Sibiu, unde se intersectează cu drumul european E81 ce traversează Tălmaciu, Lotrișoara, Țuțulești, Brezoi, Căciulata, Călimanești, Bujoreni și Râmnicu Vâlcea.
Un alt drum ce travesează grupa Parâng pe verticală în mod central este DN67C pe direcția Sebeș, Petrești, Șugatag, Bistra, Obârșia Lotrului, Rânca și Novaci, iar DN7A travesează grupa tot în mod central dar pe direcție orizontală pornind din Petroșani în direcția Obârșia Lotrului, Voineasa, Mălaia și Brezoi. (fig.6)
O altă cale de acces în zonă, este pe cale feroviară, având același traseu precum drumurile europene E81 si E79.
Fig.6 Căile de acces rutier în Grupa Parâng
1.4 Cadrul natural
Cadrul natural este alcătuit în mare parte din versanți cu alitudini mari formați din roci dure, depresiuni, o retea hidrografică ofertantă , un climat specific zonei cu o floră și o faună bogată.
1.4.1 Reliful și substratul geologic
In editura Academiei RSR, București este menționat faptul că versanții cu înclinare accentuată, devin chiar abrupți, delimitează culmi puternice, în cea mai mare parte rotunjite, largi, ajungând pe alocuri cu aspect de poduri întinse. În contrast cu aspectul general al văilor este surprinsă înfățisarea sectoarelor de obîrșie, ce sunt uneori adevărate depresiuni de altitudine (la 1500-1600m), în care râurile au construit lunci largi, pe alocuri înmlăștinite (Frumoasa, Sadu, Lotru, etc.) rămase într-un fel suspendate și izolate fața de sectoarele din avale mult adâncite.
O caracteristică comună a acestor munții o reprezintă altitudinile ridicate, alcătuirea din roci dure, prezența reliefului glaciar și dispunerea etajată pe trei trepte, pe diferite suprafețe: treapta alpină ce se desfașoară între 1800-2519 m începe să se dezvolte pajiștile de jnepenișuri și platouri bine conservate cu pășuni alpine; urmează treapta montană mijlocie între 1700-1200 m ce deține un complex de suprafețe bine împădurite ce aparține ciclului Râu-Șes; iar ultima treapată ce se desfăsoară între 900-1000 m cuprinde suprafețe de pășuni și fânețe ce au apărut în urma defrișărilor forestiere, acolo unde relieful este usor mai accesibil (ex: ciclul Gornovița). Modelarea glaciară a fost puternică, circurile se grupează în asociații de câte 9-10 cuvete, pe văile glaciare se succed morene, custurile se întind pe zeci de kilometri. Modelarea carstică a creat complexe excepționale în M.Șureanu și în Culmea Buila-Vânturarița (avenuri, peșteri – Barul Mare, Șura Mare, Ponorici, Tecuri, Crivadia, sistemul bietajat Cioclovina, Peștera Muierilor, multe cu urme bogate de faună cavernicolă, cu vetre paleolitice și oseminte umane, cursuri subterane, ponoare și resurgențe etc., chei sălbatice – Costești, Cheia). (I.Ungureanu, 2.2.5.2)
Ca o concluzie, modelarea glaciară din România s-a realizat prin două tipuri de ghețari: de circ – mici, fără limbi de gheață (decât foarte rar și reduse), suspendați sub culmile înalte ( Parâng ) și de vale – cu bazine mari de alimentare, circuri mari (uneori compuse), continuate cu limbi de gheață lungi de 2-8 km ( Parâng ). (D.Pleșia, 2012-2013, pg.54)
Tipurile de soluri care sunt prezente în această zonă se află în strânsă legatură cu atitudinea si vegetația ce domină în Grupa Parâng cât și de evoluția reliefului până în prezent : predomină umbrisolurile (sol negru acid) și solurile scheletice și humico-silicatice. (D.Pleșia, 2012-2013, pg. 71)
1.4.2 Clima
Clima din zona grupei Parâng este specifică Carpaților Meridionali din care rezultă anumite caracteristici ce se aplică și la nivel local. Conform datelor preluate de la Stația Meteorologică din Munții Parâng, temperaturile sunt scăzute în majoritatea timpului iar precipitațiile sunt bogate, maxima medie fiind în luna iunie, cele mai călduroase perioade fiind în lunile iulie (14,2℃) și august (14,1℃), în timp ce temperaturile medii cele mai reci sunt îregistrate în lunile ianuarie (-4,3℃) și februarie (-4,1℃), inclusiv luna decembrie (-2,6℃) . Precipitațiile cresc odată cu altitudinea, devenind solide, sub forma de ninsori după un anumit prag altitudinal. În aria de contact cu unitățile extracarpatice cantitatea medie anuală este de aproximativ 700 mm, în palierul altitudinal 1400 m – 1700 m depășind 900 mm, iar mai sus de 2000 m ajunge la valori de 1400 mm – 1500 mm. (Geografia Carpaților si Subcarpaților, prof univ. dr. Irina Ungureanu) .( fig.7)
Fig. 7 Grafic temperaturi medii (Stația meteorologica Parâng)
1.4.3 Rețeaua hidrografică
Rețeaua hidrografică este în general bogată, aceasta fiind una din însușirile de baza a Meridionalilor și anume fragmentarea mare dată de cursurile de apa numeroase ce îi traversează. În ceea ce privește grupa Parâng, nici aceasta nu face excepție de la această caracteristică, zona dispune de numeroase râuri și lacuri. Cele mai importante sunt râul Jiu ce se intersectează cu Streiul în vestul grupei și râul Olt cu numeroșii afluenți ce crestează extremitatea estică a grupei, de asemenea grupa este travesată în prtea centrală în poziție verticală și de râul Sebeș, afluentul Mureșului.(fig.8)
Fig.8 Râurile ce străbat Grupa Parâng
În cazul lacurilor, printre cele mai importante amintim lacul Vidra (hidroenergetic și de baraj natural), lacul Negovanu (hidroenergetic) și lacul Gâlcescu (lac natural). (fig.9)
Fig.9 Lacurile Grupei Parâng
1.4.4 Vegetația și arealele protejate
Vegetația este diversificată fiind repartizată pe diferite etaje de dezvoltare.
Etajul apin se desfășoară la peste 2100 m unde se întâlnesc specii de rogoz alpin, firuță alpină, clopoțel alpin (fig.10) și alte specii endemice precum floarea de colț (fig.11) care apare pe formatiuni calcaroase , coada iepurelui, salcia pitică, etc.
Fig.11. Floare de Colț ( https://www.cartiagricole.ro/produs/floare-de-colt/ )
Fig.10. Clopoțel ( https://ro.wikipedia.org/wiki/Clopo%C8%9Bel_de_munte )
Etajul subalpin care începe să se desfășoare la peste 1500 m și cuprinde păiușca, țepoșica, clopoțelul de munte, vioreaua de munte, etc. Etajul urmator este reprezentat de etajul padurilor de molid ce se intide de la altitudini de peste 1200m fiind urmat de subetajul pădurilor de fag cu amestec de rașinoase, iar ultimul subetaj aparține padurilor de fag și se desfășoară între 600-1000 m.
În zona exista rezervații de interes național, fiecare unitate majoră de relief deținând o arie protejată de interes turistic. Câteva exemple concludente sunt urmatoarele:
-Rezervația Căldarea Gâlcescu din Munții Parâng
-Parcu Național Defileul Jiului, în imediata vecinătate a munților Parâng, ce desparte în partea sudică grupa Parâng de grupa Retezat-Godeanu
-Parcu Național Buila-Vânturarița din Munțtii Căpățânii
-Pracul Național Cozia din marginimea munților Căpățânii si Lotrului (fig.12)
-Parcul Natural Cîndrel, din arealul montan Munții Cîndrel
-Parcul Natural Gradiștea Muncelului-Cioclovina din Munții Șureanu
-Rezervația Jnepenișul Stricatu și rezervația Sterpul Dealului, aflate la poalele munților Cîndrel
-Iezerul Șureanu din munții Șureanu
Fig.12 Panou de informare din incinta Parcului Național Cozia
Toate aceste areale naturale reprezintă un adevărat patrimoniu natural turistic, ce atrage în fiecare an numeroși turiști datorită peisajului și florei ce particularizează fiecare zonă în parte. Cadrul natural este amenajat astfel încât turiști sa aibă acces la o zonă cât mai mare din aceste areale protejate fară a afecta natura, pentru a menține o continuitate și pentru generațiile viitoare. În incinta parcurilor sunt amenajate diferite trasee, atât omologate cât și în curs de omologare pentru pasionații de astfel de activități cu sau fară experiență. Exista trasee cu un grad de dificultate mai redus sau mai avansat, unele se pot parcurge pe jos cu echipament adecvat, sau cu bicibleta.
1.4.5 Fauna
Fauna este bogată și prezintă specii de mamifere specifice refiefului de munte carpatin cu mici influențe precum : ursul (fig.13), lupul (fig.14), vulpea, cerbul (fig.15), caprioara, porcul mistreț, capra de munte, râsul, bursucul, jderul, veverița, etc. Acestea de cele mai multe ori coboară în aproprierea locuințelor oamenilor în căutarea hranei. În cea ce privește animalele ocrotite din această zonă amintim capra neagră (fig.16), unde în anumite areale există efective în creștere precum Găuri, Dereșul, Roșiile, Slivei, Mija, migrate din munții Lotrului. Dintre păsări, ciocănitoarea de munte este și ea ocrotită de fagete și molidisuri.
Fig.13 .Ursul ( http://merg.in/busteni/de-vizitat/natura/fauna-bucegi/ursul-brun-ursus-arctos-3506.html )
Fig.14 .Lupul ( http://www.trilulilu.ro/lup-cenusiu-2 )
Fig.16 .Capra Neagră ( https://www.departamentulalphacarpatica.ro/capra-neagra-blazonul-muntilor-carpati/ )
Fig.15 .Cerbul ( https://cum-se-scrie.ro/femela-cerbului-nu-caprioara/ )
Capitolul 2. CONDIȚIILE SOCIO-ECONOMICE DIN GRUPA PARÂNG
2.1 Potențialul uman
Potențialul și gradul de dezvoltare al unei zone este susținut în mare parte de activitatea umană ce poate avea o dinamică pozitivă dar și negativă, ținând cont de anumite considerente. Grupa Parâng a avut de-a lungul timpului oscilații vizibile încă din anul 1992 și până în anul 2017.
Populația Grupei Parâng prezintă conform graficului alăturat(fig.16), o dimanică descendentă, locuitorii acestei zone scăzând numeric treptat de-a lungul timpului .
Fig.16 Grafic cu evoluția populației în Grupa Parâng
Localitățile Grupei Parâng prezintă în mare parte particularități similare legate de evoluția populației din această zonă, maxima numarului de locuitori din această regiune a fost atinsă în anul 1992 (214,032 locuitori) urmând ca pe parcursul următorilor ani, cifrele să se diminueze treptat până în prezent. Numărul locuitorilor Grupei Parâng a oscilat de-a lungul timpului prezentând în prezent o evoluție descendentă, puține fiind localitățile care fac excepție de la această regulă. Singurele localități care au înregistrat o creștere a numărului de locuitori în perioada 1992-2017 sunt localitățile Cisnădie, Orlat, Miercurea Sibiului și Beriu.
În unele localități precum Mălaia, Brezoi, Racoviță și Banița, între anii 2004 și 2010 populația a stagnat și și-a menținut cifrele urmând ca din anul 2010 aceasta să scadă treptat. Singura localitate care nu a înregistrat o scădere semnificativă fiind localitate Bumbești-Jiu, ce prezintă o scădere a numărului de locuitori de doar șase persoane, față de alte localități ce au scăderi si de câteva sute sau chiar mii de locuitori precum comuna Crasna ce în anul 1992 avea o populație de 5932 de persoane iar în anul 2017 de doar 4825 de locuitori, prezentând o decreștere de peste 1000 de locuitori .
Această scădere a numarului de locuitori din Grupa Parâng poate fi strâns legată și de scăderea procentelor natalității și mortalității conform tabelelor alăturate.
Tab.1 Rata natalității și a mortalității
În urma aplicării formulelor recomandate pentru calcularea procentelor pentru rata mortalității și a natalității (C.Vert,1995) reiese că rata natalității în Grupa Parâng a scăzut dramatic în timp ce rata mortalității și-a menținut cifrele, a crescut pe alocuri dar a și scăzut în ultimii ani.
În cazul natalității, puține sunt localitățile ce au întregistrat o creștere însemnată a numărului de născuții vii la 1000 de locuitori, acestea sunt localitățile Sebeș, Câlnic, Gârbova, Pianu și Șugar, fiind urmate de localitățile Orăștioara de Sus, Miercurea Sibiului, Sadu și Câinenii ce înregistrează o evoluție mai redusă. În ceea ce privește restul localităților, acestea au involuat, procentele scăzând cu 10؉ în cazul unor localități precum Mălaia, unde numarul de născuți vii raportat la 1000 de locuitori s-a înjumătățit în anul 2017 comparativ cu anul 1992, în acceași situație se află și localitățile Baia de Fier (7,1؉) , Voineasa (8,2؉), Brezoi (6,4؉), Pui (5,7؉) și Mustești (5,5؉). Singura localitate care și-a menținut rata natalității de-a lungul timpului este Poplaca unde cifrele nu a crescut dar nici nu au scăzut, aceastea stagnând până în anul 2017.
Rata mortalității față de cea a natalității este caracterizată prin trei evenimente și anume scăderea numarului de decese în primă fază dar și stagnarea acestora în a doua fază, în ultima fază acestea scăzând vizibil în intervalul 1992-2017, puține fiind localitățile unde cifrele au crescut.
Localitățile Horezu, Polovragi, Petroșani, Bumbești-Jiu, Șugag, Saliște, Pianu și Sebeș înregistrează o creștere a procentelor destul de însemnată pentru numărul de decese din aceste zone. Cele mai mari creșteri din acest punct de vedere sunt în localitatea Banița, care în anul 1992 deținea o rată a mortalității de 0,8؉, față de anul 2017 unde ponderea decedaților la 1000 de locuitori era de 9,2؉ , în aceeași situație aflându-se și orașul Cugir.
În cazul locailtăților Poplaca, Mustești și Baia de Fier ponderile pentru rata mortalității au stagnat din anul 1992 pănâ în 2017.
Și cu toate ca la prima vedere rata mortalității pare că a crescut, lucrurile stau în totală opoziție, majoritatea localităților înregistrând o scădere în anul 2017 comparativ cu anul 1992. Un total de 28 de localități resimțind acest val al regresiei și doar 15 aflându-se în pantă ascendentă.
Per total, rata mortalității a avut oscilații în intervalul 1992-2017, la fel ca și în cazul natalității. Din această constatare, în urma prelucrării datelor brute, rezultă că în Grupa Parâng este justificată scaderea tranșantă a populației semnalată încă de la îneputul analizei efectuate în zona studiată . Rata natalității a scăzut în timp ce rata mortalității a crescut în anumite localități, a scăzut evident în altele sau chiar a stagnat, de unde rezultă pe alocuri în anumite regiuni o populație îmbătrânită.
La nivel de județ, procentele cel mai însemnate sunt deținute de județul Alba (fig.17), restul județelor având procente mult mai reduse vizibil atât în ceea ce privește rata natalității în intervalul 1992-2017 cât și în cea ce privește rata mortalității în același interval.
Fig. 17 Unitățile administrativ teritoriale din Grupa Parâng
2.2 Habitatul uman
Gradul de umanizare este sensibil mai redus decât în celelalte regiuni carpatice, datorită numărului mic de depresiuni interne, altitudinilor mari și înclinării accentuate a versanților.
Teritoriul pe care se situează așezrile umane se particularizeaz prin componentele structurii fizico-geografice, prin diversitatea și prin potențialul material și mai concret al condițiilor naturale, dar și prin factorii de natură economico-socială în care au apărut și s-au dezvoltat așezrile omenești. Așezările umane reprezintă- totalitatea comunităților omenești, sate și orașe, indiferent de poziția, de mărimea și de funcițile ce le îndeplinesc. Așezarea umană poate fi considerată un peisaj geografic integrat condițiilor naturale și sociale necesare existenței locuințelor, muncii și echipării (alimentarea cu energie, apă, transporturi, comunicații, salubritate, etc.). (V. Cucu, 2000)
Populația din diviziunea Grupei Parâng prezintă o așezare specifică zonei montane, concentrată în depresiuni și în proces de risipire spre versanți, există situații unde așezările umane urcă până la peste 1100-1200 metri.
Aria cea mai populată din Grupa Parâng este reprezentată de Depresiunea Petroșani, suprapopulată ca efect al dezvoltării mineritului. În depresiuni, satele sunt adunate, conturându-se însă tendințe de risipire spre rama montană, în general la baza versanților cu expoziție sudică. Există așezări de plai, în general de oieri, bine gospodărite, instalate pe suprafața de nivelare Gornovița, în partea nordică a M.Cindrel (satele din „Mărginimea Sibiului” – Poiana, Jina, Tălmaciu ș.a.) și în partea de vest a M.Șureanu. La trecerea de la pădure la pajiștile de pe plaiurile înalte în toți munții, dar mai ales în Cîndrel și Șureanu între 1.650 m – 1.800 m unde sunt stâne.
Procesul de umanizare a Grupei Parâng a mai fost stimulat și prin dezvoltarea infrastructurii turistice – modernizarea unor stațiuni climatice de altitudine precum Păltiniș (1.442 m), amenajarea unor cabane, echiparea unor linii de teleferic (Păltiniș – vârful Oncești), construirea unor drumuri transcarpatice (Novaci (fig.18) – Sebeș, Transfăgărășanul, Obârșia Lotrului – Petroșani ș.a.). (I.Ungureanu, 2.2.4)
Fig.18 Șoseaua ce face legătura între localitatea Novaci și stațiunea Rânca (DN67C)
2.3 Factorii economici (agricultură, industrie, mestesuguri, etc.)
Încă din cele mai vechi timpuri, Carpații nu au respins ci au atras populația, acest lucru datorându-se în primul rând resurselor naturale ce se află în subsolul acestora, și cu toate ca nu reprezintă o zonă ofertantă din anumite puncte de vedere, cum ar fi lipsa terenurilor agricole, oamenii au reusit să se adapteze și chiar să se dezvolte pe alte ramuri economice. Una din aceste ramuri se referă la activitatea de extragere si prelucrare a resurselor naturale în perioadele modernă și contemporană procesul de umanizare a fost puternic stimulat prin dezvoltarea industriei extractive, exploatarea cărbunelui în depresiunea Petroșani (fig.19,20) atrăgând fluxuri masive de forță de muncă nu numai din ariile apropiate, ci și din județe îndepărtate, determinând formarea unei mici „conurbații” – Petroșani-Lupeni-Petrila-Vâlcan-Uricani. Cu o capacitate de atracție mai redusă s-au inițiat și exploatări de grafit, la Baia-de-Fier și de mică, la Voineasa (fig.21). (I.Ungureanu, 2.2.4)
Exploatarea lemnului a fost dublată de o industrie de prelucrare care a conferit statut urban comunei Brezoi, același statut revenind (tot datorită funcției industriale și de servicii) localităților Cugir, Călan și Hațeg.
Fig.19. Stația centrală de salvamont Miniera Petroșani
Fig.20. Petroșani
Fig.21. Voineasa
Conform graficului alăturat (fig.22), numărul salariaților din Grupa Parâng prezintă din anul 1990 până în anul 2017 o evoluție descendentă la nivelul tuturor județelor componente acestei grupe.
Fig.22 Grafic cu numărul salariaților la nivelul județelor componente Grupei Parâng
Cea mai tranșantă diferență numerică se poate observa în cazul județului Hunedoara, care a atins pragul maxim de 237.740 de salariați în anul 1990, având o scadere de 106.767 persoane salariate până în anul 2017, pe locul doi în același clasament de afla județul Sibiu, care în prezent se afla pe primul loc din punct de vedere al numărului de salariați. În intervalul 1998-2007 numarul salariaților a oscilat, urmând ca din anul 2007 acesta să scadă, iar în 2008 să stagneze în cazul județului Hunedoara, sau sa crească precum în cazul județului Sibiu, în acceași situație se află și județul Alba.
În cazul județului Vâlcea dar și Gorj, numărul salariaților a îceput să scadă ușor din anul 2009 și până în prezent.
Capitolul 3. POTEȚIALUL TURISTIC ÎN GRUPA PARÂNG
2.1 Domeniul schiabil
Dezvoltarea spațiului turistic „alb” , amenajarea și organizarea acestuia trebuie să se facă pe baza studierii realităților teritoriale, ținând seama de determinarile calitative si cantitative ale acestor realități (relief, accesibilitate, domeniu schiabil, vegeratțe, nivelul dotărilor, etc.) Cele mai importante componente ale acestui cadru natural , care concură în mod evident la conturarea acestui spațiu, sunt relieful- cu o serie de caracteristici morfometrice și morfologice specifice, și clima- prin caracteristicile de bază ale parametrilor climatici.
În general Romania dispune de un domeniu schiabil cu potențial considerabil, dar în mare parte neamenajat, ce are o desfăsurare între 1500-1800 de m în cazul Meridionalilor ” (M.Cândea, F.Bran și I.Cimpoeru,pg 249-250). Aceeași situație se aplica și în cazul grupei Parâng care deși deține pârtii de schi considerate diseminate la nivel natațional, la nivel local sunt omogene, concentrate stric în desfasurarea grupei. În prezent niciunul din domeniile schiabile din grupa Parâng nu se afla în clasamentul primelor trei mari stațiuni ale Romaniei ( Poiana Brasov, Sinaia și Predeal), impreimentul pentru această situație nefiind lipsa spațiului , ci neamenajarea pârtiilor și dezvoltarea lentă a stațiunilor din diferite motive.
Grupa Parâng însumează cinci stațiuni (domeniul schiabil din munții Parâng, stațiunea Rânca, pârtiile de schi din munții Șureanu, stațiunea Păltiniș și pârtia Oncești) cu un total de treizeci și trei de partii de schi amenajate și omologate, cu transport pe cablu, unitați de cazare, unități de alimentație și centre de agrement printre alte facilități.
Domeniul schiabil din Munții Parâng
Domeniul schiabil din Parâng se află situat la o distanța de 15 km de orașul Petroșani, iar accesul în stațiune se face pe drumul județean 72C. Deține spații schiabile amenajate în zona cabana Rusu (fig.23, 24)- Compelxul IESF și respectiv Vf. Parângul Mic Cârja. (M.Cândea, F.Bran și I.Cimpoeru,pg. 253 )
Fig.23 Hotel Rusu
Fig.24 Hotel Rusu
Compexul deține în total nouă pârtii de schi amenajate cu trasport pe cablu ce pornește de la poalele muntelui Parâng (fig.25), Cabana Rusu (fig.26) sau de pe restul suprafeței montane, mai exact doua stații de transport pe cablu de tip telescaun, unul dintre acestea fiind nou, inaugurarea sa a avut loc în anul 2014 ce își desfasoara perimetrul de activitate pe o distanță de 2200 m conform presei locale. Spațiul deține norcturnă, unități de alimentație și cazare.
Fig.25 . Telescaun Parâng aflat la baza muntelui
Fig.26. Telescaun Cabana Rusu
Gradul de dificultate al pârtiilor este in general mediu în cazul pârtiilor "EuroParâng" (lungime 600 m), "Sub Telescaun" (lungime 367 m), "Saivane" (lungime 900 m), Pârtia "C" (lungime 250 m) și "Culoarul Porcului" (lungime 750 m). Stațiunea deține și o pârtie pentru avansați ,"Zidul Mortii" (lungime între 300-310 m) care are si un nume rasunător, doua pentru incepatori, pârtia Intermediar Telescaun nou și Pârtia "A" , si o pârtie destinată atât incepătorilor cat si persoanelor avansate în practicarea sporturilor de iarnă si anume pârtia B ce deține si cea mai mare lungime de 3200 m . De-a lungul stațiunii sunt amplasate diferite variante de cazare pentru turiști precum vilele si cabanele, la poalele versantului afandu-se si hotelul Rusu unde se afla amplasată si noua stație de telescaun . Fig.27
În centrul stațiunii, aproape de drumul de acces se află scoala de schi iar cațiva metri mai sus aproape de vârf se afla sediul de salvamont local.
Tarifele din zonă sunt relativ acceptabile în raport cu calitatea serviciilor prestate și mai joase față de alte stațiuni din zonă, precum stațiunea Păltiniș.
Fig.27 Schița stațiunii Parâng (http://www.skiparang.ro/ro/partii.html)
Fig. 28. Pârtia Nr.5 Saivane
Fig. 29 . Pârtia Nr.5 Saivane și vila Parâng
Stațiunea Rânca
Domeniul schiabil din stațiunea Rânca (Fig.33) se afla situat pe teritoriul județului Gorj la o altitudine de 1600 de metri, în Muntii Parang și o distanță de 13 km față de orașul Novaci(fig.34), pe unde patrunde și drumul de acces în stațiune DN6B și anume soseaua Transalpina. Alte cai de acces sunt și prin intermediul drumurilor DN65C, E70, E79 și DJ661.Rânca dispune de 6 partii de schi, dintre care 4 sunt omologate si anume:
1.M1 – usoara, 650 m
2. M2 – medie, 500 m
3. M3 – medie, 710 m
4. M4 – medie, 350 m
5. L 1-3 – usoara, 910 m
6. L 2-1 – usoara, 606 m
Este de precizat faptul ca pârtia M1 (Fig.30) detine și nocturna. Toate pârtiile de schi sunt deservite de stații de teleschi, parcare, spații de cazare și centru de salvamont (fig.31).
Fig.30 Telescaun Stațiunea Rânca
Fig.31 Indicator spre Baza de Salvamont
Datorită condițiilor bune, amatorii sporturilor de iarna pot încerca și traseele din afara pârtiilor amenajate în împrejurimile stațiunii deoarece nu exista risc de avalansă și viscol. De asemenea, stațiunea dispune și de un patinoar artificial (fig.32).
Fig. 32 Indicator Patinoar Artificial
Fig.33 Schița stațiunii Rânca (https://www.i-tour.ro/partii-de-schi-in-ranca/)
Fig. 34 Stațiunea Rânca, peisaj drum Novaci
Pârtia Oncești
Este situată langă stațiunea Păltiniș din județul Sibiu pe o distanță de 1052 m la altitudinea de 1400m și este adresată în primul rând copiilor cât și începatorilor deoarece prezintă un grad de dificultate mediu. Pârtia a fost modernizată recent și funcționează înca din anii 90, telescaunul a fost pus în funcțiune în anul 1971. Instalația pe cablu dispune de 52 de scaune pentru câte 2 persoane (capacitatea maxima este de 1200 pers/ h), viteza telescaunului este de 2m / secundă, acesta este disponibil pe tot parcursul anului.
Pârtia permite practicarea sporturilor de iarna din luna decembrie până în luna martie, stratul de zapadă menținându-se aproximativ 4 luni pe an. (fig.35 )
Printre facilitățile pârtiei intră și nocturna, parcarea, spațiu pentru închiriat echipament sportivpentru iarnă, spațiul de servire a mesei și unitățile de cazare amplasate la poalele partiei de schi. (fig.36)
Acesul se face prin statiunea Păltiniș, preturile sunt mai accesibile fața de zona centrală a arealului schiabil din Paltiniș. (Fig.37
Fig.35 Partie Oncești ( https://amazingromania.net/schi-la-paltinis-partia-oncesti/ )
Fig.36 Telescaun și spațiu pentru închiriat echipament sportiv pentru iarnă Oncești (https://amazingromania.net/schi-la-paltinis-partia-oncesti/ )
Fig.37 Schița Pârtie Oncești ( http://www.sibiu-turism.ro/Ce-facem-Activitati–Sporturi-de-iarna-Partia-si-Telescaunul-Oncesti.aspx)
Domeniul schiabil Șureanu
Pârtiile Șureanu sunt situate în judetul Alba în munții cu același nume la o altitudine ce crește treptat până la altitudinea maximă unde se află si finalitatea traseului de 2059 din Vf. Șureanu. Accesul în zonă se face prin intermediul drumulurilor : Sebes (DN 67C ~28km, drum asfaltat) – Sugag (30 km – drum asfaltat) – Lacul Oasa (13km, drum acoperit cu zapadă în cea mai mare parte a sezonului de schi) – Poiana Luncile Progoanei (5 km, drum acoperit cu zapadă) – Poiana Poarta Raiului (6km, drum acoperit cu zapadî) > baza domeniului schiabil Poarta Raiului.
Arealul însumeaza zece pârtii dintre care doar opt sunt omologate și complet accesibile, șase dintre acestea presupun o dificultate medie si anume pârtiile C4, C3, C2, A1, A2 și S2, iar cele doua pârtii C1 și S1 ce se intersectează la cativa metri mai sus de mijlocul stațiunii implică un grad de dificultate redus fiind adresate copiilor și începatorilor. Această zonă dispunând și de două scoli pentru sporturi de iarnă. (Fig.38)
Fig.38 Schița Stațiunii Șuneanu https://schi-sureanu.ro/tarife/
Niciuna dintre pârtii nu dispune de nocturnă iar la dispoziția turistilor este punsă o singura parcare în zona de cazare și alimentație, tot aici se află amplasat și centrul de salvamont.
Zona dispune de trei posibilități de transport pe cablu , doua dintre acestea fiind amplasate în poziție verticală(un telescaun și un teleschi) si un teleschi amplasat în pozitie usor orizontală aflat chiar in mijlocul pârtiei.
Trarifele sunt asemanătoare cu cele din stațiunea Păltiniș, usor mai scăzute.
Printre activitatile de sezon uzuale, în arealul Șureanu se practică și snowtubing-ul.
Stațiunea Păltiniș
Domeniul schiabil din stațiunea Păltiniș este unul dintre cele mai vechi din țară atât în ceea ce priveste apariția cât și în ceea ce privește amenajarea pârtiilor de schi, transportul pe cablu dar și mijloacele de transport. Îți are desfăsurarea în partea sudică a județului Sibiu, pe suprafața versanților din Munții Cîndrel. (M.Cândea, F.Bran și I.Cimpoeru,pg 253)
Stațiunea Păltiniș se află situată la 32 km de orașul Sibiu, accesul în zonă se face prin intermediul drumului județean 106A ce leagă stațiunea de orașul Sibiu. Pe timp de iarnă drumul creează dificultați turiștilor datorită conditiilor meteo, acesta fiind închis în anumite intervale de timp. (fig39)
Schița Arenei Platoș descrie nouă pârtii notate cu grade diferite de dificultate ce se desfășoară până la altitudinea de 1450 m din Vf. Comanda:
1.Poiana Poplaci – 600 m, grad de dificultate mediu
2.Panorama Sibiului – 600m, grad de dificultate mediu
3.Partie Sanie – grad de dificultate mediu spre redus
4.Fun Park – cea mai modernă amenajare de acest gen din Romania
5.Platos – 520m, grad de dificultate redus
6.Arena – 240m, grad de dificultate mediu spre redus
7.Soarelui – 640m, grad de dicultate mediu
8.Scoala de schi – grad de dificultate redus
9.Baby Schi – 50m, grad de dificultate redus
Fig.39 Schița stațiunii Păltiniș ( https://www.i-tour.ro/arena-platos-paltinis/)
Cea mai lunga pârtie de schi din această stațiune are 640 m, pârtia Soarelui, iar cea mai scurtă are 50 de m și este destinată în principal copiilor și începatorilor.
Un plus adus acestei stațiuni este dat de amenajarea pârtiilor de schi pentru începători, amplasate intr-o zona separată, marginasă de restul pârtiilor pentru persoanele avansate conform normelor in vigoare.
Toate pârtiile dețin nocurnă și tunuri pentru zăpadă, cinci teleschiuri, loc de parcare, cazare la baza părtiilor de schi, o școală de schi, spațiu pentru închiriat echipanetul de iarnă, unități de alimentație. (fig.40)
Fig. 40 Pârtie Păltiniș ( https://www.webcamromania.ro/webcam-partii-de-schi/webcam-arena-platos/ )
Un dezavantaj il constituie lipsa unui centru de salvamont în incinta statiunii, acesta este în contrucții înca din anul 2012, dar proiectul nu a fost finalizat până în prezent cauza fiind lipsa fondurilor pentru finalizarea construcției, proiectul aflandu-se înca în desfasurare.
Condițiile de schiat sunt foarte bune datorita întretinerii pârtiilor cu zapadă artificială. Tarifele din aceasta stațiune sunt cele mai ridicate din grupa Parâng, față de restul stațiunilor, la nivel local. (fig.41)
Fig.41 Telescaun Păltiniș ( http://arenaplatos.ro/iarna/info.html )
Față de restul stațiunilor din această zonă, Arena Platoș deține si un spațiu de agrement, printre cele mai moderne din Romania, și anume Fun Park-ul amplasat pe pârtia numarul 4 ce poartă același nume, acesta este accesibil din primavară, dupa topirea stratului de zapadă, până în toamnă. (fig.42)
Fig.42 Fun Park Păltiniș ( https://turism.sibiu.ro/index.php/ro/in_jur/224 )
2.2 Trasee turistice
Munții Parâng dispun de un total de 14 trasee turistice (fig.43) omologate dar și neomologate, ce sunt accesibile turiștilor atât pe timp de vară căt și pe timp de iarnă, unele dintre ele fiind mai greu de parcurs pe timp de iarnă, sau sunt chiar închise din această cauză.
1. Traseul de creastă : Petroșani – Hotel Rusu – Refugiul Carja – Varful Carja (2405 m) – Varful Parangul Mare (2519 m) – Varful Gruiu (2345 m) – Varful Piatra Tăiată (2299 m) – Pasul Urdele (2040 m) – Varful Micaia (2186 m) – Curmatura Oltetului (1685 m), traseul este parcurs in 19 ore si este marcat cu bandă roșie, este recomandat turiștilor cu condiție fizica ce pot sa parcurca proximativ de 36 km pe timp de vară, iarna nu este recomandat parcurgerea traseului, grad de dificultate ridicat;
2. Cabana Obarsia Lotrului (1300 m) – Lacul Calcescu (1935 m) – Saua Piatra Tăiată (2255 m) ,are o distanță de 9,2 km ce este parcursă în 5 ore și 30 de minute, traseul este marcat cu cruce roșie, fiind greu accesibil pe timp de iarnă sau vreme rea, grad de dificultate mediu;
3. Lacul Calcescu (1935 m) – Creasta Principala, traseul are o distanță de 1.75 km ce este parcursă în 1 oră și 30 de minute, este marcat cu triunghi rosu, periculos doar pe timp de iarnă si vreme rea, cu grad de dificultate redus;
4. Pasul Groapa Seaca (1598 m) – Saua Piatra Tăiată (2255 m), distanța traseului este de 8,5 km și se parcurge în 5 ore, este marcat cu bandă galbenă, fiind periculos doar pe timp de iarnă sau vreme rea, grad de dificultate ridicat;
5. Cabana Groapa Seacă (1240 m ) – Saua Huluzu (1824 m), distanță de 3.7 km, timp de mers 2 ore, traseul este marcat cu punct albastru, traseul fiind accesibil tot timpul anului, gradul de dificultate este scăzut;
6. Cabana Groapa Seacă (1240 m) – Refugiul Agatat – Lacul Rosiile (1980 m) – Saua Gruiu (2305 m), însumează o distanță de 9,4 km ce este parcursă în 6 ore, traseul este marcat cu punct roșu fiind periculos pe timp de iarnă și vreme rea, grad de dificultate ridicat;
7. Cabana Goapa Seacă (1240 m) – Plaiul lui Dancila – Lacul Verde (2020 m), este un traseu ce se extinde pe o distanță de 7 km, ce poate fi parcurs în 4 ore și 30 de minute, este marcat cu cruce galbena, fiind periculos doar pe timp de iarnă și vreme rea, grad de dificultate mediu;
8. Cabana Groapa Seaca (1240 m) – Plaiul lui Dancila – Varful Mija (2390 m), are o distanță de 6,5 km și un timp de mers de 4 ore și 30 de minute , marcat cu cruce roșie, traseul fiind greu accesibil doar pe timp de iarna și vreme rea, grad de dificultate mediu;
9. Lacul Mija (1980 m) – Creasta Principala (2140 m), traseul are o distanță de 1,77 km, este parcurs în 1 oră și 30 de minute, marcat cu punct galben, grad de dificultate redus;
10. Defileul Jiului (Statia Lainici)(430 m) – La Vacarie – Saua Prisloapelor (1286 m) – Varful Mandra (2360 m) – Varful Parangul Mare (2519 m), distanța traseului este de 21 km, distanță ce este parcursă în 9 ore, ce prezintă un grad de dificultate ridicat, traseul fiind marcat cu punct rosu, este greu accesibil pe timp de iarnă și vreme rea;
11. Baia de Fier – Pestera Muierii – Saua Florile Albe, distanță de 13,1 km, se parcurge în 6 ore, traseul este marcat cu triunghi albastru și prezintă un grad de dificultate mediu, fiind accesibil tot timpul anului; (fig.44)
12. Polovraci – Cheile Oltetului – Curmatura Oltetului, distanță de 24 km ce sunt parcurși în 6 ore, traseul este marcat cu triunghi albastru, fiind accesibil tot timpul anului, gradul de dificultate este deasemene redus;
13. Aninisu din Vale – Saua Izvorul Cald, traseul are o distanță de 12 km, timpul de parcurs este de 4 ore și 30 de minute, traseul este marcat cu triunghi albastru, fiind accesibil pe tot parcursul anului, gradul de dificultate este mediu;
14. Crasna (500 m) – Saua Untului (1474 m)- Saua Izvorul Cald (1620 m) – Saua Groapa (1573 m) – Varful Parangul Mare (2519 m), traseul are o distanță de 27,5 km, fiind parcurs în 7-8 ore, traseul este marcat cu cruce rosie și nu este recomandat iarna, grad de dificultate ridicat;
Cel mai lung traseul are o distanță de 36 km iar cel mai mic traseu însumează o distanță de 1,75 km, ambele trasee fiind periculoase și greu accesibil turiștilo doar pe timp de iarnă sau vreme rea, (fig.45)
Fig.45 Indicator traseu turitstiv Rânca
Fig.44 Indicator traseu ecoturistic Peștera Muierilor
Fig.43 Hartă trasee ecoturistice munții Parâng ( https://www.google.com/maps/d/viewer?mid=1mnIltEQArugYHONrB9RCYJnH1Nk&ll=45.299321173163435%2C23.577180787807265&z=11 )
Munții Cîndrel dețin 19 trasee turistice (fig.46), ce prezintă grade de dificultate variate, fiind marcate cu semne specifice pe parcursul traseului, pentru a ajuta și prevenii turiștii de pericolele sau atracțiile turistice din zonă respectivă.
1. Traseul de creasta: Cisnădie – Curmătura Măgurii – Apa Cumpănița – Șaua Batrana – Șaua Șerbanei (1855 m) – Șaua Cînderl – Vf Cînderl (2244 m) – Vf Frumoasa – Vf Serbota Mare (2007m)- Cabana Oașa, distanța traseului este de aproape 60 km, traseul poate fi parcurs în 17- 18 ore, este marcat cu bandă rosie și prezintă un grad de dificultate ridicat, iarna este recomandat doar turiștilor cu experiență și bine echipați;
2. Valea Morii – Vf Măgura (1304), traseul are o distanță de 6,4 km ce poate fi parcursă în 3 ore, este marcat cu punct albastru, din care rezultă un grad de dificultate scăzut, traseul fiind accesibil tot timpul anului;
3. Cisnădie – Vf Măgura, traseul se poate parcurge în 3 ore pe o distanță de 7,35 km, este marcat cu cruce rosie, accesibil tot timpul anului, cu un grad de dificultate redus;
4. Cisnădioara – Vf Măgura, distanța traseului este de 5,8 km, iar timpul de parcurgere de 3 ore și 30 de minute, gradul de dificultate este redus, traseul fiind marcat cu cruce albastra, accesibil pe tot parcursul anului;
5. Cisnădioara- Valea Argintului – Curmătura Măgurii – Refugiul Rosengarten, distanța traseului este de 6,65 km și se poate parcurge în 3 ore și 30 de minute, traseul este marcat cu triunghi albastru, accesibil tot timpul anului, gradul de dificultate este scăzut;
6. Rășinari – Prislop – Poiana Trandafirilor ( Traseul Cicloturistic), distanță de 7,8 km, cu un timp de mers de 2 ore și 30 de minute, traseul este accesibil tot timpul anului, este marcat cu cruce albastră, gradul de dificultate fiind scăzut;
7. Rășinari – Vf Plaiului (1196) – Apa Cumpănită ( Traseu Cicloturistic), distanță de 4,76 km, timpul de mers este de 2 ore, gradul de dificultate fiind redus, traseul este marcat cu bandă albastră, accesibil tot timpul anului;
8. Păltiniș – Poiana Lupilor – Vf Oncești Păltiniș, traseul are o distanță de 7,7 km, cu un timp de parcurgere de 3 ore, traseul este accesibil tot timpul anului, fiind marcat cu triunghi albastru, grad de dificultate scăzut;
9. Păltiniș – Calea Studenților – Cheile Cibinului – Grura Râului, distanța parcursă pe acest traseu este de 14,1 km, într-un timp de 5 ore șși 30 de minute, traseul este marcat cu cruce rosie, având un grad de dificultate mediu, fiind accesibil tot timpul anului;
10. Păltiniș – Poiana Găujoara – Saua Muncelul (1657 m) – Grădin Oncești – Păltiniș, distanța este de 6,84 km iar timpul de parcurgere al traseului este de 3 ore, cu un grad de dificultate scăzut, accesibil tot timpul anului, marcat cu punct albastru;
11. Păltiniș – Poiana Găujoara – Saua Batrana, traseul are o distanță de 5,8 km, timpul de mers este de 2 ore și 30 de minute, traseul este marcat cu cruce rosie având un grad de dificultate mediu, acesibil tot timpul anului;
12. Păltiniș – Șaua Muncelului (1657 m) – Poiana La Pahar – Cabana Gâtul Berbecului, traseul este parcurs în 4 ore pe o distanță nu foarte mare, gradul de dificultate este mediu, iar traseul este marcat cu triunghi roșu, accesibil tot timpul anului;
13. Halta Sibiel – Fântânele – Fosta Cabană Fântânele – La Pripoare, traseul are o distanță de 16,5 km, timpul de mers este de 5 ore, gradul de dificultate este mediu, traseul fiind marcat cu cruce albastră, accesibil turiștilor pe tot parcursul anului;
14. Cabana Crăciuneasa – Valea Râului Mare – Valea Beșineu – Șaua Serbanei (1885 m), distanța traseului este de 10 km, timpul de mers este de 3 ore și 30 de minute pe o rută marcată cu cruce roși, acesta fiins accesibil tot timpul anului, gradul de dificultate este mediu;
15. Cabana Crăciuneasa – Valea Râului – Refugiul Cîndrel – Șaua Cîndrel, are o distanță de 14 km și un timp de mers de 5 ore, gradul de dificultate este mediu, traseul fiind marcat cu triunghi albastru, acesta nu este recomandat iarna dupa zona refugiului;
16. Jina- Vf Căptanu Mare (1229 m) – Vf Gura Mare (1338 m) – Șaua Sub Dusi – Pădina Rudarilor – Vf Frumoasa (2168 m), acest traseu are o distanță de 32,2 km, și un timp de mers de 9 ore, gradul de dificultate este ridicat, traseul este accesibil tot timpul anului, fiind marcat cu bandă albastră;
17. Valea Sadu – Muchia Canaia – Refugiu Canaia – Șaua Cîndrel, distanța parcursă este de 4,8 km iar timpul de mers este de 3 ore, traseul nu este recomandat iarna, acesta este marcat cu triunghi albastru, gradul de dificultate este mediu;
18. Șaua Șerbanei (1885 m) – Refugiu Canaia – Șaua Ștefănești (1725 m), distanța parcursă este de 9,9 km, gradul de este mediu, traseul este parcat cu punct roșu și nu este recomandat iarna;
19. Vf Ștefănești (2242 m) – Șaua Ștefănești (1725 m) – Vf Cîndrel (2244 m) – Traseul de legătură cu Munții Lotrului, are o distanță de 6,5 km și un timp de mers de 3 ore , gradul de dificultate este mediu și nu este recomandat iarna, marcajul indică cruce roșie pe acest traseu;
Fig.46 Harta traseelor ecoturistice a munților Cîndrel ( https://www.google.com/maps/d/viewer?mid=11q3sji_2drUBty9G0KiwC7tTGTiR4Ca1&ll=45.69964972691773%2C23.84632580859568&z=11 )
Munții Lotrului dețin un total de 20 de trasee turistice ce pot fi parcurse fie cu mașina, bicicleta sau chiar pe jos, timpul și distanța diferă de la un traseu la altul, cel mai lung traseu are o distanță de 83 km si se parcurge în 1-3 zile(pe jos), iar cel mai scurt are 4 km și se parcurge în 3-4 ore.
1. Pasul Tărtarău – Vf Tâmpele – Vf Larga – Vf Piatra Albă – Vf Ștefănești – Vf Negoganu – Curmătura Buceciu – Vf Sterpu – Capu Muntelui – Poiana Gâfa – Șaua Scăuiele – Gura Scăuiele ( Valea Oltului ), ce parcurge o distanță de 70 km , pe o durată de 3-5 zile,traseul fiing marcat cu bandă roșie;
2. Curmătura Buceciu – Poiana Țiganului – Dealul Panta – Tomnatec – Măcica – Cabana Preajba – Gruiul Gresii – Vf Muma – Pleșița – Ștefănița – Tălmăcel, traseu marcat cu bandă galbenă, ce are o distanță de 33 km ce poate fi parcursă în 9-12 ore;
3. Satul Boița – Dealul Răvigu – Dealul Bârnii – Culmea Jariște – Vf Pleșița – Cabana Preajba, traseul este marcat parțial cu cruce albastră, pe o distanță de 15 km ce poate fi parcursă în 4-6 ore;
4. Cabana Preajba – Șaua Muma – Dealul Bebeșui – Valea Juvertului – Masa Verde, are o dinstață de 7,5 km , ce poate fi parcursă în 3½ – 4 ore, traseul este marcat cu triunghi albastru;
5. Cabana Valea Sadului – Culmea Prislop – sub Vf Prejba – Cabana Prejba, traseul este marcat cu cruce roșie și are o distanță de 6 km ce poate fi parcursă în 3½ – 5 ore;
6. Canton Silvic Gârcu – Pârâul Cailor – Cabana Prejba, este un traseu marcat cu triunghi roșu parțial, are o distanță de 6,5 km, ce poate fi parcursă în 2½;
7. Gura Sădurelului – Valea Sădurel – Valea Vaca – Cantonul silvic Zâmbru – Curmătura Buceciu, traseu nemarcat, are o distanță de 15 km și are o durată de mers de 4½ -5½;
8. Rozdești – Cantonul silvic Negovanu – Vf Negovanu Mare – Vf Jidu – Dobrunu – casa de vânzare Dobrunu – Voineasa, traseu marcat cu cruce roșie, ce are o distanță de 20 km, parcurș în 8-9 ore;
9. Cabana Obârșia Lotrului – Coasta Tâmpei – Curmătura Tâmpei, traseu marcat cu cruce roșie, pe o distanță de 5,5 km ce poate fi parcursă în 1½ – 2 ore;
10. Gura Haneșului – Valea Haneșului – Vf Cristești, traseu ce are o distanță de 10 km, ce poate fi parcursă în 3-4 ore, traseul este marcat cu triunghi albastru;
11. Gura Haneșului – Valea Haneșu – Valea Steaja – Vf Piatra Albă – Canton Piatra Albă – Frumoasa, reprezintă un traseu nemarcat, ce are o distanță de 18 km și poate fi parcurs 5½ – 6½ ore;
12. Gura Dobrunului – Casa de vânătoare Dobrun – Valea Hoteagu – Vf Balindru Mare, ce are o distanță de 11 km, ce poate fi parcursă în 7-8 ore, traseu marcat cu triunghi roșu.
13. Voineasa – Pârâul Pietrii – Poiana Arsă – Curmătura Buceciu , traseul are o distanță de 20 km, si un timp de mers de 5-6 ore, traseul fiind marcat cu bandă galbenă și cruce galbenă parțial;
14. Voineasa – Gura Rânjeului – Barajul Jidoaia – Curmătura Buceciu, traseu de 16 km ce poate fi parcurs în 5½ – 6½ ore, marcat cu triunghi albastru;
15. Lacul Jidoaia (1190 m) – stâna Voinegelu (1635 m) – Groapa Sasului – Vf Voineșița (1848 m), traseu marcat pe o distanță de 4 km cu triunghi galben, ce poate fi parcurs în 2-3 ore;
16. Mălaia – Vf Pleașa Mălăii – Vf Molidvișu Mare – Vf Jangu Bradului – Vf Vătafului – Vf Sterpa, traseu marcat pe o distanță de 23 km cu triunghi galben până la Vf Molidvișu, distanță ce poate fi parcursă în 9-10 ore;
17. Călinești – Valea Suliței – Poian Suliței – Vasilatu – Brezoi, traseul are o distanță de 25 km și este marcat cu cruce roșie, acesta fiind parcurs în 6½-7½ ore;
18. Crucea Cantacuzino – Podul Viei – Ghimpu Roșu – Rigla – Izvorul Frumos – Curmătura Murgașului – Danu – Vf Robu, traseu ce are o distanță de 16 km , marcat cu bandă galbenă, ce poate fi parcurs în 6-7 ore;
19. Curmătura Murgașului – Ștevioara – Gorgane – Dealul Runcu – Câinenii Mari, traseu ce are o distanță de 13 km, ce se poate parcurge în 4-5 ore, traseu marcat cu bandă galbenă;
20. Obârșia Lotrului – Vidra – Lacul Balindru – Voineasa – Brezoi – Gura Locului, este cel mai lung traseu ce are o distanță de 83 km, traseul este nemarcat și durează între 1 și 3 zile;
Munții Șureanu dețin în total 11 trasee turistice amenajate pentru turiștii pasionați de expedițiile în natură atât omologate cât și neomologate, gradele de dificultate diferă de la un traseu la altul, fiiecare având particularității proprii.
1. Poiana Muierii – Sub Vârful Sălanele – Vârful lui Pătru – Curmătura Șureanu – Cabana Șureanu – traseu marcat cu bandă albastră;
2. Petrila – Valea Taia – Cabana Lunca Florii – Muntele Brates – Curmătura Șureanu – Cabana Șureanu – Cătunul Prisaca – Cantonul Curmătura – Cantonul Cărari – Satul Loman – Comuna Sasciori – traseu marcat cu triunghi albastru;
3. Gura Văii Ausel – Cabana de vânătoare Ausel – Stâna lui Brat – traseu marcat cu tiunghi albastru;
4. Cabana Voivodu – Muntele Chehendrescu – Muntele Balele – Vârful Ausel – Curmătura Șureanu – Cabana Șureanu – traseu marcat cu cruce albastră;
5. Cugir – Cătunul Prihodiste – Cabana Prislop – Muntele Lupșa – Muntele Nisipiste – Muntele Spicea – Muntele Brătana – Muntele Mlacile – Dealul Negru – Muntele Gropșoara – Muntele Piva – Muntele Comărnicel – Sub Vârful Șureanu – Curmătura Șureanu – Cabana Șureanu – traseu marcat cu punct rosu;
6. Cugir – Valea râului Mic – I.F Arieș – Cabana Prislop – muntele Lupșa – Muntele Piva – Sub Vârful Șureanu – Cabana Șureanu – Vârful lui Pătru – Gura Potecului – Poiana Diudiu – Oașa Mică – traseu marcat cu triunghi roșu;
7. Cabana Șureanu – Cantonul Silvic Poarta Raiului – Muntele Spinarea Cățelei – Luncile Prigoanei – Muntele Crucea Fetiței – Colonia Fetița – traseu marcat cu cruce roșie;
8. Cugir – Valea Râului Mare – Colonia Canciu – Valea Cârpei – Plantația Prisaca – Cantonul Silvic Poarta Raiului – traseu marcat cu triunghi roșu;
9. Comuna Pui – Sub Vârful Măgura – Satul Federi – Valea Ohaba – Vârful Rudii – Valea Orăștia – Cabana Cetate (Grădiștea de Munte) – Vârful Godeanu – Muntele Scara – Cabana Prislop – traseu marcat cu punct albastru;
10. Satul Grădiștea de Munte – Dealul Frasinului – Poiana Omului – Platoul Carstic Ponorici – Satul Federi – Sub Vârful Măgura – Comuna Pui – traseu marcat cu punct roșu;
11. Cabana Banița – Dealul Dalmos – Vârful Jigura Mare – Valea Streiului – Cabana Cetate – traseu marcat cu cruce roșie. Toate traseele pot fi observate în figura alăturată (fig.47)
Fig.47 Trasee ecoturistice Munții Șureanu (V.Trufaș și C.Trufaș , 1986)
O variantă mai noua a hărții cu taseele turistice existente dar și cu atracțiile turistice întâlnite pe parcursul expedițiilor este prezentată în figura alăturată. (fig.48)
Fig.48 Hartă trasee ecoturistice Munții Șureanu (https://www.avenzamaps.com/maps/733175/muntii-sureanu.)
Munții Căpățânii reprezintă un complex montan în desfășurarea căruia intră 19 trasee turistice omologate dar și neomologate destinate turiștilor ce vizitează zona.
1. Mânăstirea Bistrița – Cheile Bistriței – Între Râuri – Valea Cuca – Plaiul Zănoaga – Curmătura Rodeanu – reprezintă un traseu marcat cu triunghi albastru, ce are o durată de 4½ – 5½ iar pe anumite porțiuni nu este recomandat iarna;
2. Mânăstirea Bistrița – Mânăstirea Arnota (1182 m) – Șaua Târnicior – Vârful Prislop – Vârful Netedu (1757 m) – Vârful Lespezi (1822 m) – Șaua Zmeuret – traseul este marcat cu bandă albastră și se parcurge în 9 – 10 ore, iarna este recomandat doar pe porțiunea Bistrița – Vf Arnota;
3. Satul Pietreni – Cheile Costești – Izvorul Priboiului – Valea Prislop – Cantonul Silvic Prislop – Valea Prislop – Plaiul Netedu – Vf. Netedu – Vf. Lespezi – Vf. Govora – Șaua Zmeuret – traseul este marcat cu triunghi galben și se parcurge în 8 – 9 ore, acesta nu este recomandat iarna pe porțiunea Plaiul Netedu – Șaua Zmeuret;
4. Valea Bistrița – Valea Târniciorului – Șaua Târnicior – Valea Prislop – traseul este marcat cu cruce albastra si poate fi parcurs în mai puțin de o oră, acesta este accesibil și pe timp de iarnă;
5. Satul Pietreni – Valea Pârâului Sec – Poiana Scărișoara – Muntele Cacova – La Troiță – Poiana de Piatră – Poiana Fața Piscului – Curmătura Comarnice – Cabana Cheia – traseul este marcat cu triunghi roșu și se poate parcurge în 7 – 8 ore , iarna este interzis pe porțiunea Muntele Cacova – Curmătura Comarnice;
6. Satul Brădești – Dealul Siliștea – Poiana Scărișoara – Schitul Pătrusa – Curmătura Builei – La Troiță – Valea Costești – traseul este marcat cu punct galben și poate fi parcurs în 5 – 5½ ore, iarna este mai greu accesibil pe anumite porțiuni ;
7. Satul Brădești – Valea Otăsăului – Valea Bulzului – Vf. Țucla – Curmătura Builei – traseul este marcat cu cruce albastră și poate fi parcurs în 4 – 4½ ore, iarna nu este recomandat pe anumite porțiuni;
8. Comuna Bărbătești – Valea Otășăului – Schitul Pătrusa – Schitul Pahomie – Valea Cheia – Schitul Iezer – Satul Cheia – traseul este marcat cu cruce roșie și poate fi parcurs în 6½ – 7½ ore vara iar iarna în 8 – 9 ore fiind accesibil și în acest sezon;
9. Schitul Pahomie – Stâna Ștevioara – Muchia Frumoasă – Șaua Ștevioara – traseul este marcat cu punct albastru și poate fi parcurs în 4 – 4½ ore, iarna fiind interzis pe anumite porțiuni;
10. Schitul Pahomie – Stâna Oale – Curmătura Oale – Curmătura Comarnice – traseul este marcat cu punct galben și poate fi parcurs în 4 – 5 ore , interzis pe anumite porțiuni iarna;
11. Valea Prislop – Muntele Cacova – Curmătura Builei – Vf. Vânturarița Mare – traseul este marcat cu punct roșu și poate fi parcurs în 7 – 8 ore, fiind complet interzis iarna;
12. Satul Valea Cheii – Schitul Iezer – Valea Cheia – Cantonul Silvic Comarnice – Cabana Cheia – traseul este marcat cu triunghi albastru și poate fi parcurs în 4 -5 ore pe timp de vara, iarna fiind interzis pe porțiunea Bârna Caprelor;
13. Cantonul Silvic Comarnice – Laua la Lac – Șaua Stogșoare – Cabana Cheia – traseul este marcat cu cruce galbenă și poate fi parcurs în 2 – 2½ ore iar iarna în 3 – 4 ore, fiind accesibil și în acest sezon;
14. Băile Olănești – Valea Olănești – Cantonul Silvic Mânzu – Șaua Prislopel – Șaua la Lac – Curmătura Stogșoare – Cabana Cheia – traseul este marcat cu punct galben și poate fi parcurs în maxim 9 ore pe timp de iarnă fiind accesibil și în acest sezon;
15. Băile Olăneși – Plaiul Piatra Tăiată – Șaua Prislopel – Șaua la Lac – Curmătura Stogșoare – Cabana Cheia – traseul este marcat cu cruce roșie și poate fi parcurs în maxim 9 ore pe timp de iarnă;
16. Băile Olănești – Valea Olănești – Cantonul Silvic Mânzu – Cheile Olănești – traseul este marcat cu triunghi galben și poate fi parcurs în maxim 9 ore pe timp de iarnă;
17. Cabana Cheia – Curmătura Comarnice – Plaiul Lespezi – Curmătura Lespezi – Vf. Netedu – Vf. Lespezi – Vf. Govora – Șaua Zmeuret – traseul este marcat cu bandă albastră și poate fi parcurs în 8 – 9 ore, iarna fiind interzis pe anumite porțiuni.
18. Cabana Cheia – Șaua Hădărău – Vf. Căprăreasa – Vf. Gera – traseul este marcat cu triunghi roșu și poate fi parcurs în 6 – 7½ ore, iarna nu este recomandat;
19. Băile Olănești – Plaiul Piatra Tăiată – Șaua Prislopel – Șaua la Lac – Șaua Hădărău – Vf. Căprăreasa – Vf. Gera – traseul este marcat cu cruce albastră și poate fi parcurs în 8 – 9 ore, iarna nu este recomandat pe porțiunea Șaua la Lac – Vf. Gera. Harta ce descrie parcursul traseelor ecoturistice din Munții Căpățânii este reprezentată în figura alăturată. (fig.49)
Această zonă montană dispune și de trei trasee ecoturistice tematice și anume :
1.Poveștile Pădurii – pe traseul satul Pietreni – Valea Morii – Poiana Scărișoara – Schitul Pătrunsă (există 9 panouri informative montate). Vizitatorii descoperă câteva dintre secretele naturii: diversitatea speciilor arboricole, etapele evoluției pădurii, diferența dintre o pădure naturală și o pădure plantată, semnele lăsate de viețuitoarele pădurii, legende etc.
2. Traseul Ranger Junior – pe traseul Poiana Prislop – Curmătura Builei (9 panouri educative montate). Conține informații despre speciile de floră protejate din cadrul parcului, informații despre specii de faună, sfaturi pentru turiști dar și reguli de comportament într-un Parc național.
3. Natură și spiritualitate – pe traseul satul Bistrița – Cheile Bistriței – Valea Prislop – Cheile Costeștilor – satul Pietreni; au fost montate de-a lungul traseului 3 panouri informative la două din intrările în parc și în centrul localității Costești și 7 panouri informative la obiectivele importante de pe traseu: Mănăstirea Bistrița, Peștera Liliecilor, Cheile Bistriței, Peștera Urșilor, Poiana cu ghiocei de pe Valea Prislop, Cheile Costești, Schitul 44 Izvoare.
Fig.49 Harta cu traseele ecoturistice din munții Căpățânii ( http://www.profudegeogra.eu/harta-turistica-a-muntilor-capatanii-builacarpatii-meridionali/capatiniest/ )
Munții Lotriței dispun de un singur traseu ecoturistic pe direcția Cabana Obârșia Lotrului – Șaua Ștefanu – Muntele Puru – Muntele Fratoșteanu – Muntele Ștevia – Piatra Albă – Dealul Voineasa – Comuna Voineasa – Comuna Voineasa / Pârâul Mănileasa – Comuna Voineasa, traseu ce poate fi parcurs în 12 ore (fig.50) . Acesta este marcat cu triunghi roșu și nu este indicat pe timp de iarnă. (fig.51)
Fig.50 ( http://www.carpati.org/harti_harta/harta_harti/muntii/latoritei-57/ )
Fig.51 Indicatoare Comuna Voineasa
2.3 Bioclimatul zonei și factorii naturali de cură
Grupa Parâng dispune de un bioclimat tonic stimulent de munte. În cadrul acestui bioclimat se remarcă efectul biologic al scăderii presiunii parțiale a oxigenului din aer, comparativ cu scaderea presiunii atmosferice. Implicarea este cu atat mai puternica cu cat altitudinea crește iar radiația solară ultavioletă crește proporțional. Particularitățile de ansamblu ale bioclimatului stimulet de munte depind de macro si topoclatele locale ce se nuantează în funcție de diversitatea formeolor de relief, de înclinarea și orientarea acestora, etc.
Aerul munților la altitudinea de peste 1000 m este lipsit de poluanți si tocmai de aceea este indicată cura de munte în cazul afecțiunilor cum ar fii : anemii, convalescențe, stări neurovegetative, insomnii, etc. Până la 1000 m, acest bioclimat este recomandat celor cu deficențe de aclimatizare a sistemului cardiovascular, cât și cel respirator. Aceasta este si explicația amplasări stațiilor climaterice montane la 800-900 m , corespunzând unui bioclimat sedatic de curățare, cu tentă de tonic stimulent. La peste 1000 m se impune efectul cumulativ al presiunii în scădere, a reduceri presiunii oxigenului, paralele cu abundența radiației solare ultaviolete.
Toate aceste condiții au efecte terapeutice în hipertiroidie, în tratarea astmului bronșic alergic sau în cura unor afecțiuni pulonare evoluative.
În cadrul bioclimatului specific formelor pozitive din munții joși și mijlocii, cu deosebire la altitudini de 800 – 900 m , se localizează cele mai multe stașiuni climaterice montane din țară, care își dublează funcționalitatea turistică prin dezvoltarea sporturilor de iarna, din cadrul Grupei Parâng intrând următoarele stațiuni de acest gen : Păltiniș (M.Cândrel, Județul Sibiu) și Rânca (M.Parâng, Județul Gorj). (I.Iosef și G.Cheia, 2015, pg.50-51)
2.4 Obiective turistice
Obiectivele turistice din grupa Parâng sunt în număr ridicat și foarte diverse, acestea se împart în doua mari categorii, antropice si naturale. Această zonă dinspune de atracții atât din punct de vedere peisagistic cât si cultural istoric prin numeroasele cetăți, case memoriale, monumente istorice și culturale, muzee, mânăstiri, ș.a.m.d.
Acesul catre aceste atracții turistice se face ușor prin numeroasele trasee rutiere sau ecoturistice.
1.Munții Căpățânii dețin în principal obiective turistice antorpice, dar și legate de relief, vegetație, rețea hidrografică (un important obiectiv hidrografic îl reprezintă lacul Vidra fig.52-54)și de geologie. Cele antropice sunt concentrate în asezarile de la poalele munților și anume: Mânăstirea Polovragi, langa cheile Oltețului, în aproprierea peșterii cu același nume; Mânăstirea Arnota, cu hramul Sf. Arhangheli Mihail si Gavril ( pictura este din timpul lui Constantin Brâncoveanu), tot aici se află și mormântul lui Matei Basarab; Mânăstirea Bistriței cu hramul Adromirea Maicii Domnului (pictura din 1684); Mânăstirea Cozia (fig.55) și Cascada Lotrișor (fig.56) . Toate aceste obietive de tip antropic arată ca în zonă se poate practica un truism religios.
Fig.52 Lacul Vidra Fig.53 Lacul Vidra
Fig.54 Lacul Vidra
Fig.55 Mânăstirea Cozia
Fig.56 Cascada Lotrișor
Infrastructura concentrează cai de acces , unde pe văi sunt comasate drumuri și impicit localități care se constituie în importante puncte de pătrundere în munte (ex: în sud Băile Olanesti, Cheia , Bărbătești, Vaideeni, Polovragi, etc; în est Călimănești- Căciulata; în nord Brezoi, Valea lui Stan , Săliștea, Mălaia, Voinesa, Ciungetu). Pe Valea Oltului se găseste și o cale ferată și soseaua nationala DN 81, de asemenea există și numeroase drumuri forestiere care pornesc de pe soseaua modernizată de pe Valea Lotrului. (M.Ielenicz și L.Comănescu, 2006, pg.121-124)
Amenajarile trustice se gasesc cu precadere la periferia ariei montane, în interiorul munților există doar refugii și mai ales campinguri, pentru cazare pot fi utilizate diferite moteluri, case de oaspeti si cabane forestiere. (fig.57) (M.Ielenicz și L.Comănescu, 2006,pg.122)
Fig.57 Harta turistică a munților Căpățânii (M.Ielenicz și L.Comănescu, 2006, fig39 pg.122)
2.Munții Cîndrel, dețin un potențial turistic destul de bogat atât din punct de vedere natural cât și antropic. Cel geologic face referire la tipurile de roci predominant cristaline si la vaile înguste și adânci; relieful face referire la altitudinile ridicate de peste 2000 m din care rezultă anumite caracteristici ce pot fii valorificate în turism cum ari fi : relieful glacia , relieful carstic și culoarele și bazinele depresionale ( bazinele de obârșie ale râurilor Sebes, Cibin, Sadu, suspendate la nivelul Râu-Șes). Hidrografia face referire la afunenții principalelor râuri din zonă și anume Olt și Mureș. Lacurile au dimesiuni reduse dar datorita caraceristicilor glaciare reprezintă și ele o forma de atracție pentru vizitatori, se remarcă cele de acumulare din interiorul masivului precum Sadu, Negovanu, Oașa, Gura Râurlui, etc.
Vegetația este reprezentată din punct de vedere turistic de rezervațiile naturale din zonă precum complexul Iezerele Cîndrelului, situat pe versantul nordic al muntelui, în sectorul glaciar ; rezervația geologică masa Jidovului și la Grumaji, aflată pe versantul drept al văii Sebeșului; rezervația geologica Pintenii Jinei si rezervația geologică Calcarele de la Cisnădioara.
Potențialul antropic este slab în zonă, acesta este concentrat fie în asezarile de la periferia munților, fie pe unele vai importante (fig.58):
-Lacurile de acumulare de pe Sebeș și Sadu, în zonă se mai practică și pescuitul sportiv și vânătoarea;
-Se poate practica un turism cultural si etnografic în satele din Marginimea Sibiului (case tradiționale, instalații de tehnică populară, port și obiceiuri tradiționale, sărbători specifice,etc.);
-Rezevația peisagistică Colonia de la Oașa Mică, reprezintă o grupare cu case de odihnă ale unor scriitori consruite în stil popular, lângă care se află o biserică de lemn în stil maramuresan;
-Stațiunea Paltinis, unde se practică sporturile de iarnă.
Infrastructura marchează două forme de acces în zonă, primcipal fiind cel feroviar cât și rutier cu șosele de importanță europeană cât și națională. Dotările de cazare sunt localizate cu precădere în depresiunile Sibiu și Siliște, în principal pensiuni agroturistice și cabane în interiorul zonei montane și forestiere, unde accesul de face pe baza traseelor marcate.
Fig.58 Schița turistică a munților Cîndrel (M.Ielenicz și L.Comănescu, 2006, fig40 pg.126)
În zonă exista numeroase refugii și locuri de adăpost, cantoane silvice și de vânatoare și mai nou casele de vacanță de pe unele vai (Sebeș, Oașa, Frumoasa, etc.)
În munții Cîndrel printre formele de turism amintite mai sus se valorifică și drumețiile pe trasee lungi de 2-3 zile ce pornesc de la baza masivului, sau trasee scurte ce se încadează ca fiind de odihnă și recreere ce pornesc din stațiunea Păltiniș. (M.Ielenicz și L.Comănescu, 2006, pg.125-129)
3. Spațiul turistic din Munți Parâng, dispune de caraceristici însemnate cum ar fi : concentrarea obiectivelor turistice în zona alpină ce ocupă o pozitie centrală; accesibilitatea spre aceste atracții turistice, pe drumuri forestiere si pe o rețea de poteci , amenajate în mare măsură cu marcaje turistice; posibilități de cazare destul de limitate, cabanele ocupând un loc periferic; traseul crestei principlae este posibil de realizat; activitățile turistice pot fi realizate pe tot parcursul anului (fig.59).
Fig.59 Schița turistică a munților Parâng (M.Ielenicz și L.Comănescu, 2006, Fig.41, pg.131)
Potențialul turistic este variat, pe de-o parte de un complex peisagistic specific zonei alpine din punct de vedere al potențialului natural, iar pe de altă parte de potențialul antropic care este concentrat în localitățile de la periferie, din lungul văii Jiului și din depresiunile subcarpatice.
Potențialul natural face în mare parte referire la alcătuirea reliefului din punct de vedere geologic, la formațiunile cristaline ce predomină în munții Parâng asociate cu mase granitice, ceea ce face ca în fizionomia reliefului să se impună masivitatea, culmile netede sau rotunjite și văile înguste. Prezența unor petice de calcar determina individualizarea unor obiective aparte și anume chei, pesteri (pestera Muierii din Cheile Galbenului) localizate periferic domeniului montan.
Vegetația este bogată și bine dezvoltată, predomină plantele specifice de țăposică și părușca, sunt numeroase asociații de plante de turbărire, stâncărie, etc. Pentru frumusețea peisajului și importanța științifică sunt ocrotite ansamblul alpin de la Gâlcescu care este format de cladirile glaciare Zănoaga, Câlcescu și Iezer; complexul Găuri și pajistea de la Rânca.
Potențialul turistic antropic:
-Cel mai însemnat centru turistic îl reprezintă municipiul Petroșani, cu capacități de cazare si alimentație, atracții turistice perecum muzeul minerilor și noduri rutiere din care pleacă printre cele mai importante trasee turistice din zonă.
-In defileul Jiului se află Mânăstirea Lainici și orașul Sadu pe Gilort.
-In interiorul zonei turistice a munților Parâng se disting câteva complexe turistice precum Parângul Mic ce deține cabane turistice, cabane forestiere, pastorale și refugii, complexul sportic IESF; Rânca-Mohoru care s-a dezvoltat în jurul cabanei Rânca, cu punct de plecare spre vârful Păpușa, cădarea Gâlcescu, Obârșia Lotrului si Curmătura Oltețului-Petrimanul; Obârșia Lotrului ce este axată pe valea superioară a Lotrului unde se găseste vechea cabană turistică, silvică și stație meteorologică, ce se află la intersecția vechiului drum Novaci-Sebes cu cel de pe Lotru-Petroșani care asigură desfăsurarea drumețiilor din nord-estul munților Parâng dar si pe cel din extremitatea vestică din munții Latoriței și Căpătânii.
-Defileul Jiului , cel mai frumos și sălbatic defileu din România, ce are acces atât rutier cât și feroviar pe ruta Tg. Jiu-Bumbesti-Petroșani, mânăstirea Lainici, și mai multe puncte de acces cu servicii de masă si odihnă.
-Numeroase localități de pe ramura sudică a masivului ce sunt recunoscute pentru valorile și sărbătorile etnografice, ce permit accesul în Cheile Oltețului , cheile Gilortului, cheile Galbenului și la pestera Muierii.
Per total cea mai importantă formă de turism o reprezintă drumețiile combinate cu turismul de odihnă și cel al sporturilor de iarnă.
Infrastructura deține șosele periferice,trasee montane, drumuri forestiere, poteci pastorale, unele dintre ele au și marcaje turistice. Cazarea se face în numeroasele cabane turistice cu longevitate în acest domeniu precum Cabana Peștera Muierii, cabana Rusu, cabana IEFS, etc. (M.Ielenicz și L.Comănescu, 2006, pg.129-135)
Cel mai apropriate centre de informare turistică se află în localitățile Novaci (fig.60) și Petroșani (fig.61)
Fig.60 Centru de informare turistică Novaci
Fig.61 Centru de informare turistică Petroșani ( https://cniptpetrosani.ro/#next )
4. Zona turistică a Munților Șureanu
Potențialul turistic din munții Parâng și activitățile turistice se separă în trei sectoare : sectorul estic ( care include valea Somesului și lacuri de baraj hidroenergetic, câteva sate cu elemente etnografice dar și creasta cu înalțimi de peste 2000 m cu relief glaciar), cel sudic ( Strei superior- Jiul de est, cu peisaje și relief carstic variat) si cel nordic ( munții Orăștiei unde pedomină obiectivele de tip istorice dacice și medievale) unde exista și elemente de cultura și artă populară (Ținutul Luncanilor). (fig.62) (M.Ielenicz și L.Comănescu, 2006, pg.136)
Fig.62 Harta turistcă a munților Șureanu (M.Ielenicz și L.Comănescu, 2006, fig.42 pg.136)
Potențialul turistic natural cu referințe geologice face referire la tipul de roci predominante din aceasta zonă și anume șisturile cristaline și mai spre periferie calcarele. Zona este cunoscută și pentru numeroasele peșteri, circa 50 de peșteri de aventură , printre cele mai importante sunt: Peștera din Piatra Bodii, Peștera de la Izvoare, Avenul de la Ponorici, Peștera Ponorici-Cioclovina, Peștera Cioclovina Uscată, Avenul din Șesul Leoardei, Peștera din Valea Cheii, Peștera Gura Ocnei, Pestera Șura Mare, Peștera Tecuri, Peștera Izvoreni, Peștera Bolii (fig.63), Peștera Urșilor, Avenul din docul Lăcșorului cu numerose forme concreționare. Alte fomațiuni spectaculoase din zona le reprezintă cheile din zonă ( Crivadiei cu o lungime de peste 1 km, Băniței, sculptate epigenetic în calcar, Taiei și Roșiei, Râului Mic). (M.Ielenicz și L.Comănescu, 2006, pg.135-140)
Fig.63 Peștera Bolii
Rețeaua hidrografică aparține de două mari bazine hidrografice, Mureșul și Jiul cu afluenții lor. Vegetașia și fauna reprezintă componente importante ale peisajului care se remarcă prin valoare estetică. Altitudinea și climatul au condiționat diferențierea mai multor etaje de vegetație, dezvoltate pe diferite nivele altitudinale . În cadrul munților Șureanu se află Parcul Național Grădiștea-Muncelului-Cioclovina cu o suprafață de 38.184 ha, din care fac parte sapte rezervații și monumente ale naturii, precum și 10 monumente istorice de valoare națională.
Potențialul antropic este în bună parte rezultatul locuirii acestor teritorii încă din cele mai vechi timpuri. Obiectivele turistice de această natura ce se regăsesc atât în interiorul cat și la poalele munților amintim următoarele :
-Fortificațiile dacice din Munții Șureanu (Cetatea Bilbaru, Sarmizegetusa-Regia, Asezarea civilă de la Fețele Albe, Cetatea de la Costești, Cetatea Piatra Rosie, Cetatea Peștera Bolii, Cetatea de la Cugir, Cetatea de la Căpâlna,etc.) . Amplasarea centrului politic al statului dac, la Sarmizegetusa Regia (pe teritoriul actual al comunei Grădișteade-Munte), înconjurat de o centură de așezări întărite – Costești, Blidaru, Piatra Roșie, Ohaba Ponor.
-Exista și o serie de cetăți si fortificații medievale precum Cetatea feudală de la Sibișel, Cetatea feudală de la Sasciori și turnul medieval de la Crivadia.
Infrastructura turistică prezintă acesul în zonă pe bază ferovială, pe drumurile și potecile forestiere sau pe mai multe șosele ce pleacă din localitățile învecinate ( Baru, Cugir, Orăstioara de Sus, Pui, etc). Unitățile de cazare și alimentație pubilcă sunt la periferia muntelui, concentrate mai ales în orașe, în interiorul ramei muntoase acestea sunt reduse la câteva cabane : Oașa (1280 m), Prislop(1100 m), Șureanu(1742 m), Costești (390 ), Voievodu (810 m), Peștera Bolii (700 m), Lunca Florii (760 m) iar în ultimul timp și în vilele și casele de vacanță. Pe culmile înalte se găsesc stânele .
În ansamblu tipurile de turism practicate în regiunea munților Șureanu sunt : drumețiile, speoturismul (în sectorul Ciclovina-Baru-Banița), pescuitul si vânătoarea, practicarea sporturilor de iarnă și alpinismul. (M.Ielenicz și L.Comănescu, 2006, pg.135-140)
Capitolul 4. NIVELUL DE DEZVOLTARE ȘI VALORIFICARE A POTENȚIALULUI TURISTIC ÎN GRUPA PARÂNG
3.1 Structuri de primire turistică existente și în funcțiune
Structurile de primire turistică din Grupa Parâng sunt destul de numeroase în prezent , concentrate în anumite localități urbane, cunoscute la nivel național conform figurii alăturate.(fig64)
Fig.64 Hartă capacitatea de cazare existentă și în functiune din Grupa Parâng
În general, unitățile de cazare sunt concentarate în zona urbană, în orasele ușor mai dezvoltate din grupa Parâng precum Petroșani, Voineasa, Novaci, Baia de Fier, Horezu, Sebeș, Brezoi, Siliștea, Cisnădie și Rășinari, unde se află si capacitatea de cazare cea mai mare aflată în funcțiune. În majoritatea județelor monopolul este deținut de hotelurile de trei stele atât în cea ce privește capacitatea de cazare existentă cât și cea în funcțiune, fiind urmate de vilele turistice și pensiunile de trei sau patru margarete.
Restul localităților dețin cifre neînsemnate precum în cazul Câinenilor Mici, Petrila, Baru, Beriu sau Crasna. Astfel se poate observa din graficul alaturat ca județul Hunedoara deține cel mai redus număr al unităților de cazare, dar cu toate acestea nu se afla pe ultimul loc în cea ce priveste capacitatea de cazare ca numar de locuri ce sunt puse la dispoziția turiștilor , acest loc revenindu-i județului Gorj ce deține un numar mai restrâns de locuri de cazare pentru turiști deoarece unitățile de cazare existente nu dețin un număr mare de camere pentru găzduirea turiștilor, majoritatea fiind vile turistice și nu hoteluri.
Pe primul loc, atât în ceea ce privește numărul unităților cazare cât și numărul de camere aflate la dispoziția turiștilor pentru înnoptarea acestora, se află județul Sibiu cu localitățile Cisnădie, Siliștea, Miercurea Sibiului și Rășinari. Per total capacitatea de cazare din grupa Parâng deși a avut o evoluție ascendenta până în prezent, nu deține un numar suficient de unități de cazare fată de alte zone turistice din România ( ex: Brașov).
3.3 Circulația turistică
3.3.1 Sosiri și înnoptări ale turiștilor
Numărul turiștilor ce au vizitat Grupa Parâng se află intr-o continuă creștere până în prezent.
În județul Gorj pe primul loc se află localitatea Baia de Fier ca număr de sosiri cât și de înnoptări ale turiștilor, fiind urmată de orașul Novaci și în ultimă fază localitatea Bumbești Jiu. La polul opus se află localitățile Mustești și Crasna, Polovragiul fiind situat undeva la mijlocul listei dintre locaitățile cu potențial și cele fără. În aceeași situație se află și județul Vâlcea unde localitățile Voineasa, Horezu, Mălaia și Brezoi dețin o pondere importantă a numarului de sosiri cât și de înnoptări din grupa Parâng fată de localitățile Racoviță, Câinenii Mici, Văideni și Costești, unde cifrele sunt foarte reduse.
Județul Sibiu este unul din județele unde se află o balanță a numărului de turiști ce vizitează zona grupei Parâng în majoritatea localităților aflate aici. Pe primul loc se află comuna Rășinari urmată de orașul Siliștea, comunele Gura Râului și Jina dar și orasele Cisnădie, Miercurea Sibiului și Tălmaciu. Cele mai reduse valori le dețin localitățile Tilisca și Sadu.
În aria grupei Parâng aflată pe teritoriul ce aparține județului Alba, se remarcă două localități, Sebeș și Șugag, unde în anul 2017 a fost înregistrat cel mai mare flux de sosiri cât și de înnoptări ale turiștilor . Restul localităților având valori apropriate, fiind relativ reduse ( Cugir, Câlnic, Sasciori, etc.)
În județul Hunedoara un singur oraș prezintă valori ridicate în cea ce priveste numărul de turiști sosiți, orașul Petroșani, restul localităților prezintă valori foarte reduse ( Petrila, Baru, Banița, Beriu, Bretea Romană sau Bosorod), există și localități care în prezent nu sunt vizitate de turiști precum Pui sau Romos.
O particularitate ușor observabilă la figura alăturată (fig.65), este faptul că înnoptările depășesc sosirile turiștilor în majoritatea localităților, din care rezultă că majoritatea turiștilor preferă să se cazeze în zonă și să ramâna acolo pe o perioada mai lungă, în sejururi de câteva zile, și nu se află doar în trecere. Singurele localitați unde nu se aplică această afirmație, în care numarul sosirilor este aproape egal cu numarul înnoptărilor sunt localitățile Șugag și Jina.
Fig.65 Harta fluxului de turiști din Grupa Parâng
3.3.2 Nivelul de sezonalitate
Nivelul de sezonalitate din grupa Parâng poate fi ușor comparat în baza celor doua figuri (fig.66 și fig.67) alaturate, ce conțin date din lunile de vârf ale celor doua sezoane.
Fig.66 Hartă cu sosirilor de turiști în sezonul de vară în Grupa Parâng
Fig.67 Hartă cu sosirilor de turiști în sezonul de iarnă în Grupa Parâng
In grupa Parâng fiind o zonă montană ce deține un domeniu schiabil considerabil, se observă o diferențiere majoră între fluxul de turiști veniți în sezonul de vară și cel de iarnă, ponderea dominantă fiind deținută de sezonul de iarnă.
Lunile iunie, iulie și august înregistrează valori reduse în majoritatea localităților, singurele care prezintă o creștere în lunile august, respectiv iulie sunt localitățile Voineasa și Petroșani, fiind urmate cu valori mult mai reduse de localitățile Novaci, Baia de Fier, Sebeș și Horezu. Restul localităților dețin valori neînsemnate cu privire la fluxul de turiști ce vizitează zona în acest sezon, în general maxima este atinsă in luna august, iar minima în luna iunie, în Petroșani și Tălmaciu maxima este atinsă în luna iulie.
În sezonul de iarnă, lucrurile stau cu totul diferit față de sezonul de vară, aici valorile sunt cu mult mai ridicate, majoritatea localităților înregistrând valori importante, maxima fiind în luna ianuarie, respectiv decembrie. Localitățile care se remarcă sunt și localitățile unde se practică în general sporturile de iarnă și anume Voineasa, Baia de Fier, Petroșani, Novaci, Horezu, Șugag și Sebeș, fiind urmate de localitățile cu valori usor mai reduse ce se mențin la un nivel mediu precum Jina, Tălmaciu, Rășinari, Poplaca, Siliștea, Cisnădie, Brezoi si Mălaia. Minimele sunt localizate în localitățile Baru, Beriu, Câinenii Mici, Racoviță, Bretea Romană, Mustești și Crasna.
În concluzie în grupa Parâng există un grad ridicat al sezonalitații, sezonul de iarnă detașându-se clar în mod superior de sezonul de vara, acest lucru se datorează în principal, turiștilor ce vin în zonă pentru a practica sporturile de iarnă.
3.4 Propuneri privind amenajarea teritoriului și urbanismului (planuri de amenajare)
Planurile de amenajare a spațiului turistic și urban din cele mai importante localități ce intră în componența Grupei Parâng sunt următoarele :
-Municipiul Petroșani – deține câteca proiecte aflate în curs de derulare cu privire la „Dezvoltarea domeniului schi abil în zona turistică Parâng”, investiție cuprinsă în cadrul Programului Schi în România, finanțată din fonduri guvernamentale alocate prin Hotărâri de Guvern – investiție în curs, din care a fost realizate lucrările:
– prelungirea pârtiei 4B până la telescaunul vechi și lărgirea pârtiei existente;
– executarea instalațiilor de zăpadă artificială pe pârtia 4B cu lungimea de 3,2 km;
– amenajarea pârtiilor 2a, 2c+2e, 3b, 3c, în lungime totală de 7.055 m și construirea bazinului de apă de 5.000 mc în zona Căsuța din Povesti, precum și stația de pompe aferentă acesteia;
– executarea și darea în folosință a instalației de transport pe cablu – Telescaunul TS3; reabilitarea clădirii Muzeului Mineritului și amenajarea mineristică; Construirea grădiniței I.G Duca; reabilitarea unor locuințe.
Printre alte proble semnalate în acest oraș mai este în mare parte și lipsa trasportului public către atracțiile turistice din zonă, acesta lipsind cu desăvârșire, singurul mijloc de transport pus la dispoziția turiștilor ce vizitează zonă fiind taxiul sau cu mașina personal, deplasare pe jos a turiștilor fiind îngreunată de neamenajarea trotuarelor pentru pietoni. O altă problem întâlnită în Municipiul Petroșani este legată de lipsa indicatoarelor spre pârtiile de schi din Munții Parâng sau spre obiectivele turistice din zonă, de asemenea lipsa varietății în cea ce privește serviciile de alimentație din oraș fiind o problem datorită numărului limitat de locuri unde se poate servii masa.
-Novaci – primăria Novaci are drept proiecte viitoare, următoarele : îmbunătățirea aspectelor legate de circulația rutieră, dezvoltarea echipării tehnico-edilitare, extindere rețelei de alimentare cu apă, realizarea iluminatului public pe zone extinse, extinderea rețelei de canalizare și epurarea apelor uzate, realizarea transortului public, realizarea de trotuare și parcări, crearea uni centru multifunctional, realizarea de construcții corespunzătoare pentru instituțiile publice, etc. Pintre problemele semnalate mai sus de conducători orașului trebuie amintită și lipsa diversității în cea ce privește spațiile pentru servit masa.
-Comuna Voineasa – pe lista cu investiții și proiecte viitoare a comunei Voineasa apar următoarele proiecte : dezvoltare infrastructurii de agrement din stațiune turistică Voineasa, lucrări de împădurire, îmbunătățirea trasportului rutier prin repararea și asfaltarea podurilor și drumurilor din zonă, amenajarea terenului multisport- scoala Voineasa.
-Municipiul Sebeș – planurile de viitoar ce vizează evoluția acestui areal în intervalul 2014-2020 sunt legate de : dezvoltarea sustenabilă a regiunii prin protecția mediului, dezvoltarea rurală, dezvoltarea turismului și sprijinirea activităților culturale și recreative, dezvoltarea resurselor umane și incluziunea socială, sprijin pentru dezvoltarea competitivității Regiunii Centru și a mediului de afaceri.
-Oraș Cisnădie – în acest oraș principalele probleme semnalate de autoritățile locale sunt legate de îmbunătățirea trasportului din oraș prin construirea de noi poduri și drumuri de legatură, asfaltarea șoselelor, achiziționarea de noi vehicule pentru trasportul în comun (autobuze), îmbunătățirea serviciilor de închiriere biciclete pentru încurajarea folosirii mijloacelor de deplasare alternative.
-Baia de Fier – Proiectele viitoare din această zonă vizează următoarele puncte : restaurarea “Peștera Muierilor”; crearea/reabilitarea aleilor pietonale, pistelor pentru bicicliști, reabilitarea trotuarelor; crearea/modernizarea/amenajarea spațiilor verzi și realizarea sistemelor de irigație pentru spațiile verzi; amenajarea obiectivelor turistice natural de utilitate publică precum și modernizarea/crearea infrastructurilor conexe de utilitate publică; construirea/modernizarea locurilor de recreare și popas, punctelor de observare, filmare, fotografie; dotarea cu mobilier urban ( bănci, coșuri de gunoi, toalete ecologice, etc.); marcajul traseelor turistice, tematice; crearea de facilități pentru recreare/agrement pe terenurile amenajate (ex: zona special pentru sport, locuri de joacă pentru copii, amfiteatre în are liber, scene, etc.); instalare Wi-Fi în spații publice; construirea de piste pentru cicloturism.
-Horezu – în incinta acestui oras planurile de amenajare pentru anul 2019 țin doar de ordin estetic : toaletarea arborilor stradali; lucrări de amenajare a aleilor; vopsirea marcajelor pentru poduri, parapeți, drumuri; vopsire borduri ș.a.m.d.
-Rășinari – programul de investiții pentru această comună a fost implementat încă din anul 2011 și conține următoarele puncte : reabilitarea străzilor; reparații capitale stații de apa; amenajarea parcurilor de joacă și reparații refugii călatori; amenajarea cursurilor de apă; reabilitare rețea gaz-metan. De altfel primăria susține următoarele proiecte: turism (o zonă ideală pentru drumeții, pârtii de ski și centre de vânătoare); industria lemnului (comuna administrază 9000 de ha de pădure, o zonă recunoscută în trecut pentru stilul specific de confecționare a obiectelor din lemn.); crescătorii de pește (ferme de păstrăv); ferme de animale; centre de colectare și procesare (carne, lapte și lână); unități de colectare și procesare a fructelor de pădure (o zonă de exploatare de 2 ha cu posibilități de extindere).
-Șugag – câteva proiecte aflate în curs de derulare în Comuna Șugag sunt: construirea casei de cultură; modernizare străzi și drumuri comunale; amenajarea muzeului de etnografie; achiziționarea de utilaje și echipamente pentru serviciile publice; accesibilitatea fondului forestier; extindere rețelei de apă și canalizare; dotarea căminului cultural; stație de epurare
CONCLUZII
Grupa Parâng deține un patrimoniu turistic ofertant, ce are potențialul de a atrage consumatorii de produse turistice, însă datorită unor inconvenoiente de natură organizatorică, numărul acestora este restrâns. Baza tehnico materială este una din problemele locale ce trebuie soluționate în viitorul apropriat.
Turismul este un element dinamizator al sistemului economic global, național dar și local prin antrenarea unei creșteri constante în sfera producției de bunuri și servicii, acest lucru fiind posibil prin stimularea altor factori economici precum agricultura, industia, transpotul, etc, lucru care nu se întâmplă în cazul arealului Grupei Parâng. Turismul reprezintă pentru Grupa Parâng un sector economic valoros susținut de accesibilitatea din punct de vedere a transportului și multitudinea de atracții locale de natură antropică (culturale și istorice), naturală (relief, hidrografie, climă, etc ), culinară (preparate tradiționale), etc.
În urma documentării a reieșit că spațiul turistic dintre Olt și Jiu (Grupa Parâng) în special în ceea ce privește domeniul alpin destinat practicării sporturilor de iarnă deține aceleași deficiențe ce se regăsesc și la nivel național (ne amenajarea corespunzătoare a pârtiilor de schi, transpot pe cablu învechit sau insuficient în anumite areale, ccesul îngreunat către stațiuni datorită dumurilor proste, unități de cazare insuficiente, unități de alimentație limitate, lipsa diversității în ceea ce privește formele de agremen) de care turiștii se lovesc în fiecare an.
O altă problemă de care se lovesc turiștii în mod frecvent, întâlnită atât în Grupa Parâng cât și la nivel național face referire la personalul necalificat din domeniu, calificarea cât și lipsa ospitalității reprezintă o problemă vizibil în ceea ce privește personalul din această ramură economică.
De aemenea arealul nu dispune în anumite localități de zonă pietonală amenajată corespunzător pentru a parcurge anumite trasee. Deficiiențe există și în ceea ce privește transportul public destinat turiștilor pentru a ajunge la atarcțiile turistice din zonă, ne marcate cu indicatoare sau lipsite total de îmbunătățiri aduse recent.
Astfel plecând de la faptul că în domeniul serviciilor calitatea acestora este o însușire esențială, doar prin îmbunătățirea acestora (transport, alimentație, agrement, infrastructură de cazare, etc) fluxul de turiști va crește în Grupa Parâng.
Din analiza gradului de dezvoltare turistică în Grupa Parâng s-au desprins următoarele concluzii:
-Zona nu dispune de diversitate în ceea ce privește agrementul.
-Infrastructura este învechită, gradul de modernizare fiind redus.
-Transportul rutier deține deficiiențe.
-Lipsește presonalul calificat și ospitalitatea în sectorul turismului.
-Raportul calitate preț este nestisfăcător în anumite aleale din această zonă.
-Nu se pune accent pe prelungirea sezonului adresat sporturilor de iarnă.
-Promovarea lipsește cu desăvârșire.
-Conceptul de turism durabil este slab dezvoltat în zonă față de alte destinații turistice din România.
Per total Grupa Parâng dispune de potențial din toate punctele de vedere comparativ cu alte zone, însă slaba valorificare a acestor elemente de interes turistic lasă consumatorii de produse turistice ușor nesatisfăcuți datorită prestărilor de servicii limitate și infrastructurii slabe.
BIBLIOGRAFIE
România Potențial Turistic, ed. Universitară București, 2006, Mihai Ielenicz și Laura Comănescu
Treptele de nivelare din Carpații Meridionali ediția a II a, Septimius Trif, 2018
Geografia Romaniei, Carpații Romanești și Depresiunea Transilvaniei , Ed Academiei RSR, Bucuresti, 1987
Geografia Carpaților și subcarpaților, Irina Ungureanu
Analiza Geodemografica, Constantin Vert, Timișoara 1995
Potențialul turistic al României și regionarea turistică, Ioan Iosef și Gheorghe Cheia. Ed. Universității ‚Stefan cel Mare’ Suceava, 2015
Organizarea, amenajarea și dezvoltarea durabilă a sațiului geografic, Ed.universitară, M.Cândea, F.Bran și I.Cimpoeru
Geografia fizică a României, Damaris Pleșa, 2012-2013
Geografia populației și a așezărilor umane. Vasile Cucu, 1981
Ghidul Șureanu de Valer Trufaș și Constantin Trufaș , 1986.
https://amazingromania.net/schi-la-paltinis-partia-oncesti/
http://www.ski-in-romania.com/resort.php?id=58&lang=ro
http://arenaplatos.ro/
http://telescaunpaltinis.ro/
http://old.unibuc.ro/prof/ene_m/docs/2016/oct/29_12_53_5315_PATRIMONIUL_TURISTIC_AL_ROMANIEI_ANUL_III_BOGAN.pdf
http://old.unibuc.ro/prof/ene_m/docs/2015/oct/01_11_06_24TEMA_III_Carpati_Subcarpati_OPREA.pdf
https://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2010/geografie/Gingulescu_Doina_Maria_Ro.pdf
http://www.geo-spatial.org/download/re-eaua-rutiera-na-ionala-a-romaniei-set-de-date-vectorial
Varful Parangul Mare – Al Patrulea Cel Mai Inalt Varf Din Romania
http://www.montaniarzi.ro/trasee-in-muntii-parang/
https://www.google.com/maps/d/viewer?mid=1mnIltEQArugYHONrB9RCYJnH1Nk&ll=45.299321173163435%2C23.577180787807265&z=11
https://www.google.com/maps/d/viewer?mid=11q3sji_2drUBty9G0KiwC7tTGTiR4Ca1&ll=45.69964972691773%2C23.84632580859568&z=11
http://www.profudegeogra.eu/wp-content/uploads/2011/06/sureanu.jpg
http://www.exploregis.ro/trasee-turistice/carpatii-meridionali/muntii-cindrel/
https://www.avenzamaps.com/maps/733175/muntii-sureanu
https://www.pancarpatica.org/muntii_sureanu/trasee_turistice/ari9_102976-trasee_turistice___muntii_sureanu.html
http://www.carpati.org/harti_harta/harta_harti/muntii/sureanu-46/
https://sites.google.com/site/romanianatura60/home/carpatii-meridionali/sureanu/varful-lui-patru-2130-metri-muntii-sureanu
https://sites.google.com/site/romanianatura54/home/carpatii-meridionali/sureanu/la-poarta-raiului-cu-motorul-si-pusca-muntii-sureanu
http://www.galmicroregiuneahorezu.ro/static/docs/anexa-nr–5-trasee-turistice-si-tematice.pdf
http://www.buila.ro/trasee_turistice_ro
http://www.profudegeogra.eu/wp-content/uploads/2011/06/capatiniEst.jpg
http://www.buila.ro/harta_turistica_ro
http://www.carpati.org/trasee_muntii/latoritei/cabana_ob%C3%A2r%C5%9Fia_lotrului-1251/spre/statiunea_voineasa-397/1132.html
http://www.carpati.org/harti_harta/harta_harti/muntii/latoritei-57/
https://liceunet.ro/documente/habitatul-uman-definire-si-componente
https://www.primariapetrosani.ro/proiecte-investitii/proiecte-cu-finantare-guvernamentala/
https://www.primariapetrosani.ro/proiecte-investitii/proiecte-cu-finantare-europeana/in-derulare/
http://www.primarianovaci.ro/uploads/10472e6012b983b38e3b2e99a86ffb92.pdf
http://primariavoineasa.ro/update.php?cale=L2RvY3VtZW50ZS9JbnZlc3RpdGlpL0xJU0FUIElOVkVTVElUSUkgUEUgQU5VTCAyMDE4LnBkZg==&id=MTQ2OQ==
https://www.primariasebes.ro/wp-content/uploads/2017/12/Strategia-de-dezvoltare-durabila-final%C4%83-20.12.pdf
http://www.cisnadie.ro/portal/sibiu/cisnadie/portal.nsf/AllByUNID/PUG+Cisnadie-0000FA6E?OpenDocument
http://www.turnulsfatului.ro/wp-content/uploads/2016/12/AICI.pdf
https://primariasugag.ro/economie/investitii/
https://www.ebacalaureat.ro/c/carpatii-meridionali-grupa-parang/173
https://www.departamentulalphacarpatica.ro/capra-neagra-blazonul-muntilor-carpati/
http://merg.in/busteni/de-vizitat/natura/fauna-bucegi/ursul-brun-ursus-arctos-3506.html
http://www.trilulilu.ro/lup-cenusiu-2
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: ORGANIZAREA ȘI AMENAJAREA SPAȚIULUI TURISTIC ÎN GRUPA PARÂNG [307257] (ID: 307257)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.