ORGANIZAREA ȘI ADMINISTRAREA JUSTIȚIEI RĂSPUNDEREA JURIDICĂ ÎN SISTEMUL DE DREPT NOTARIAL Coordonator științific; Conf. univ. dr. TĂBĂRAȘ Manuela… [607334]
1
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU
FACULTATEA DE DREPT
LUCRARE DE LICENȚĂ
ORGANIZAREA ȘI ADMINISTRAREA JUSTIȚIEI
RĂSPUNDEREA JURIDICĂ ÎN SISTEMUL DE
DREPT NOTARIAL
Coordonator științific;
Conf. univ. dr. TĂBĂRAȘ Manuela
Absolvent;
DRĂGOI Valentina -Cristina
București – 2019
2
Cuprins
CAPITOLUL 1. A SPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND ACTIVITATEA
NOTARIAL Ă
Introducere ………………………………………………………………………………………….. …………………….. ..4
Secțiunea I: Prezentarea notarului public și a activității notariale ……………………………………. ..5
1. Scurt istoric asupra activității notariale ……………………………………………………………………… .6
2. Notariatul în România …………………………………………….. ……………………………………………… .6
3. Notariatul în prezent ……………………………………………………………………………………………….. .9
Secțiunea a -II-a: Principiile activității notariale ………………………………….. …………………………. .11
1. Principiul legalității ……………………………………………………………………………………………….. 12
2. Principiul desfășurării activității notariale numai la cererea persoanelor interesate …… ….12
3. Principiul independenței notarului și al supunerii lui numai față de lege ………………… 13
4. Principiul egalității de tratament a tuturor cetățenilor în fața notarului ………………… …13
5. Principiul responsabilității notarulu i pentru întreaga sa activitate …………………… …….14
6. Principiul confidențialității ……………………………………………………………… …14
7. Principiul realizării unui serviciu de interes public …………………………………… …..15
8. Activitatea notarială constituie monopol al notarilor publici ………………………… ……15
Secțiunea a -III-a: Drepturile și îndatoririle notarului public …………………………… …… 16
1. Drepturile notarului public …………………………………………………………… ……. 16
2. Îndatoririle notarului public …………………………………… ………………………… …17
CAPITOLUL 2. RĂSPUNDE REA CIVILĂ ȘI DISCIPLINARĂ A
NOTARULUI PUBLIC ……………………………………………………… ……………. 22
Secțiunea I: Răspunderea civil ă a notarului public …………… ……………………… ……… 22
1. Aspecte generale în materia răspunderii civile a notarilor publici …………………………. …….. 22
2. Natura juridică a răspunderii civile a notarului public …………………………………………. …….22
3
3. Reglementarea răspunderii civile delictuale a notarului public pentru fapta proprie în Codul
civil…………………………………………………… ………………………………………. ……………………….22
4. Reglementarea răspunderii civile delictuale a notarului public pentru fapta proprie în Legea
nr.36 /1995 și Statutul Casei de Asigurări a Notarilor Publici din România ……… …………..23
Secțiunea a -II-a: Răspunderea disciplinară a notarului public …………………………… ….24
CAPITOLUL 3. RĂSPUNDEREA PENALĂ A NOTARULUI PUBLIC …….26
Secțiunea I: Aspecte generale în materia răspunderii penale a notarului public. ………………26
1. Similaritătile și diferențele dintre notarul public si funcționarul public …………………………28
Secțiunea a -II-a: Infracțiunile ce pot fi săvârșite de notarul public …………….. …………………… 32
1. Infracțiunea de divulgare a secretu lui profesional ……………………………………… ..32
2. Infracțiunea de neglijenț ă în serviciu ……………………………………………………. ..33
3. Infracțiunea de purtare abuzivă ……………………………………………………… ……34
4. Infracțiunea de abuz în serviciu ……………………………………………………… ……34
5. Infracțiunea de fals intelectual ………………………………………………………… ….37
6. Infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale ………………………………………… 39
7. Infracțiuni de spălare a banilor ……………………………………………………… …….40
8. Infracțiuni de evaziune fiscal ă……………………………………………………… …..…42
9. Infracțiunea de înșelăciune …………………………………………………………… …..47
CONCLUZII ……………………………………………………………… …………….50
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………… ………..51
4
INTRODUCERE
Prezenta lucrare își propune să evidențieze într-un prim capitol natura juridică a activității
notariale precum și principiile dupa care se ghideaza notarii publici în exercitarea profes iei lor,
pentru a aprecia atât trăsăturile esenț iale ale profesiei ce face obiectul c ercetă rii noastre cât și
pentru a putea î ntelege ex igența cu care legiutorul îi sancț ioneaza pe cei care au un comportament
contrar normelor legale.
De asemenea vom sublinia drepturile notarului public precum și îndatoririle acestuia ,
structurate în trei categorii: îndatoriri generale, î ndatoriri le notarului față de clienți și îndatoririle
notarului în raport de colegialitate.
În cel de al doilea capitol ne propunem să dezbatem răspunderea civilă ș i disciplinară a
notarului public. Vo m trata natura juridică a ră spunderii ci vile a notarului public precum și
reglementa rea ră spunderii civile delict uale pentru fapta proprie atât în C odul Civil cât și prin
Legea nr 36/1995 și Statutul Casei de A sigurari a Notarilor Publici din R omânia.
În cel de a l treilea capitol vom analiza răspunderea penală atat pe plan teoret ic cât și prin
prisma practicii judiciare . Vom analiza problema care se întâlnește deseori atât în doctrină cât si în
materia jurisprudenței, anume, asemănarea notarului public cu funcț ionarul public.
De asemenea vom ana liza cele mai importante infracțiuni în care no tarul public poate constitui
subiect activ calificat.
Sintetizand, prin prezenta lucrare dorim să prezentam profesia de notar public în toate formele ei,
cu precădere din punct de vedere al ră spunderii juridice.
5
CAPITOLUL 1. ASP ECTE INTRODUCTIVE PRIVIND ACTIVITATEA
NOTARIALĂ
Secțiunea I: Prezentarea notarului public și a activității notariale
Art. 1 din Legea nr. 36/1995 ne menționează că notarul public asigură persoanelor fizice
și jurid ice, constatarea raporturilor juridice civile sau comerc iale nelitigioase, precum și
exercițiul drepturilor și ocrotirea intereselor, î n conformitate cu legea .1 Astfel, din aceste
dispoziții legale putem extrage importanța în semnată a activității notariale.
Într-adevar, societ ățile moderne cu o dezvoltată economie de piață se caracterizează printr –
o sporire considerabilă a raportu rilor juridice la car e participă persoanele fizice și juridice.
Participarea la viața juridică implică , cu necesitate, respectare a unei anumite ordini de drept ș i a
valorilor ocrotite de aceasta. De aceea actele juridice nu pot fi întocmite fără respectarea unor
condiții legale, fie ele de formă, fie de fond.
Deși unul dintre marile principii ale dreptului civil este cel al consensualismului (care se
traduce prin simplul acord de voință al p ărților naște deopotrivă drepturi și obligaț ii corelative)
prin urmare, părțile nu sunt ținute să recurgă la constatarea raporturilor lor civile sau comerci ale
printr -un act întocmit î n fata unui notar pu blic, cu toate acestea, siguranța circuitului civil
recomandă constatarea unor atare raporturi printr -un act sc ris, respectiv chiar printr -un înscris
întocmit ș i autentificat d e un specialist al dreptului, în speță notarul public. Întocmirea unui
înscris autentic, care să constate raportul juridic ci vil sau comercial realizat de părți, este dorit și
solicitat de părți, ceea ce constituie o garanție trainică a conservă rii drepturilor lor.
Alteori, for ma autentică a actului reprezintă chiar o condiț ie de valabi litate a contractului
sau operației juridice înt ocmite de părți. Formalismul reprezintă o caracteristică a actelor notarial e,
o necesitate determinată de sig uranța actelor notariale î ntocmite .
1 Art. 1 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995
6
1. Scurt istoric asupra activității notariale
Termenul românesc de notar provine din limba franceză notaire și din limba germană
notar , însă etimologia cuvântului provine din limba latină; notarius .
Titulatura de "notar" și de "act notarial" a apă rut odată cu nașterea instițutiei notariatului în
forma sa primitivă, mai exact în orânduirea sclavagistă, în Roma antică, când patricienii bogați se
ocupau cu afaceri ș i tranzacț ii comer ciale, folosind pentru stabilirea î n scris a celor cuvenite, pe
unii dintre sclavii lor, cu știință de carte, punându -i să noteze elementele esențiale ale dezbater ilor
ce se purtau pentru încheierea convenț iilor.
"Nota" înseamnă î n limba latină o redactare prescurtată , o notiță, scrisă de sclav și aprobată
de părti, aceasta reprezenta baza convenției, și odată cu timpul, acești sclavi s -au specializat în
redactarea notelor și au fost numiți notari, adică cei care iau notite. După ce Imperiul Roman s -a
destrămat, influența bisericii a crescut, notariatul începe să se dezvolte în cadrul ierarhiei
bisericești, capii bisericeș ti folosind pentru actele lor juri dice persoane cărora li se dă dea
denumirea de notar.
La sfârș itul perioadei feudale, odata cu creș terea puter ii monarhice ș i preluarea tuturor
prerogativelor de justiție, notariatul se constituie organ de stat, c u drepturi exclusi ve de redactare
și autentificare a actelor juridice pe teritoriul pe care funcționează, î n schimbul uno r taxe, din care
o parte era reținută de notari și o altă parte transferată visteriei statului. Î n secolul al XVII -lea s-au
pus bazele procedurii î ntocmirii actelor notar iale, aceste a primind prin sigiliul și semnă tura
notarului o forță probantă deosebită .
2. Notariatul în România
Analizând evoluția notariatului din prisma i storiei societății românești ș i, dacă privim această
activitate de la începuturile sale până în prezent putem observa mai multe etape, și anume: o
primă etapă , cea a perioadei sclavagiste, o a do ua etapă , cea a perioa dei feudale și o a treia etapă ,
cea a perioadei moderne.
Activitatea notarială în perioada sclavagistă în provinciile român ești am putea spune că este
ușor vizibilă , deoa rece anterior cuceririi romane î n Dacia dreptul cutumiar guverna aproape toate
7
raporturile juri dice existente, deci obiceiul pămâ ntului pentru daci era mai mult decât o lege scrisă,
menținându -se secole de -a randul. Apoi, după cucerirea Dac iei de catre romani, administrația
romană statornicește legi care vor dăinui ș i coexista cu dreptul cutumiar autohton. În felul acesta
încep să apară și tranzacțiile scrise, dovada în acest sens fiind "tăblițele cerate" de la Roșia
Montană , care cuprind eau texte, respectiv contracte de vâ nzare -cumpa rare, având ca obiect sclavi
și imobile, contracte de închiriere a forței de muncă , etc.
Epoca feudală se identifică în teritoriul Româ niei prin divizarea acesteia în c ele trei mari
provincii: Val ahia, Moldova si Transilvania. În această perioadă, justiț ia și administraț ia erau un
atribut al domnitorului, iar legalizarea î nscris urilor se putea face numai de către Cancelaria
Domnească, ce era condusă de unul dintre cei mai importanți boieri, logofătul. Acesta avea în
subordine scriitori de cancelarie care î ntocmeau actele importante, le recopiau etc. Pentru a primi
puterea oficială, logofătul trebuia să aplice pe acte sigi liul domnesc, el fiind unicul păstră tor al
acestui sigiliu. În Evul Mediu românesc, întocmirea actelor de către logofeți, girul acestora prin
semnătură și sigiliu, dar și înregistrarea actelor de dispoziție în registrele județului, au premers
ceea ce astăzi spunem despre nevoia actulu i autentic (ad validitatem sau ad probationem) sub
competența și autoritatea notarului public. Pentru viitoarea instituție notarială, un rol deosebit de
important l -au avut Regulamentele organice din 1831. Preluând o parte din Codurile anterioare
(Calimah, Caragea), Regulamentele aduc noutatea sistematizării legilor, a instituțiilor juridice, a
unor noi reguli, terminologii și proceduri de inspirație franceză. Sunt reglementate distinct și
explicit, procedurile necontencioase, ceea ce va determina, în viito r, competențe pe lângă instanțe
a unor judecători cu activitate notarială. Merită subliniată specializarea care începe să se
producă cu privire la redactarea actelor, la înregistrare lor, ceea ce va conduce de la logofăt la
judecător și în cele din urmă la notar. Spiritul dreptului latin este implementat tot mai mult în
toată procedura necontencioasă, prin obligativitatea actului scris în materia convențiilor și a
dezvoltării sistemului registrelor publice, conduse de logofeții de pe lângă instanțele
judecă torești, spus altfel, funcționari cu activități notariale (viitoarele secții ale judecătoriilor cu
această competență).2
Totuși, o activitate n otarială mai organizată, apare după unirea principatelor românești,
când circuitul civil al actelor a crescut numeric, fapt ce a impus adoptarea unei legi speciale
2 www.cnpb.ro istoric
8
privind autentificarea lor, trecându -se astfel la epoca modernă a activității româ nești. In felul
acesta, pentru prima data apare promulgata la 01.09.1886, Legea autentifică rii actelo r, prin c are
sarcina autentificării înscrisurilor a fost data în competența instanțelor judecătorești. Totuși, în
unele regiuni, respectiv î n Ardeal, Banat și Bucovina va funcționa instituț ia notarului public,
reglementare ce a fost inspirată din Legea notarială fr anceză. Deși această instituție era mai bine
organizată decât secțiile notariale de pe langă judecatoriile ce au funcționat în principatele româ ne,
ea va fi abandonată , iar sistemul no tarial se va unifica prin apariția noii legislaț ii notariale,
denumita l a vremea aceea de tip socialist , prin cre area notariatului de stat, co nform decretului
79/31.03.1950 ulterior prin restructurarea notariatului de stat, p rin alte acte normative finalizâ ndu-
se prin Decretul nr. 377/1960.
Revenind la noț iunea de notari publici este de menționat faptul că, după unirea
Transilvaniei cu Romania, în urma primului război mo ndial, notarii publici au continuat să
funcț ioneze în regiunile mai sus amintite, aceș tia, funcționând numai în localitățile anume
determinate și în birouri numeric limitate, numiți de Ministrul justiției și obligați să presteze
serviciile lor tuturor celor care le solicitau. N otarul public folosea un sigiliu oficial pentru actele
întocmite de el, acte ce aveau un caracter de au tenticitate. Ei nu erau salariaț ii statului, ci
percepeau pentru serviciile lor, taxe prestabilite printr -un tarif aprobat de Ministrul justiției.
treptat, î n perioada 1950 -1989, activitatea notariatu lui de stat a fost marginalizată, poate și din
cauza legislației, care reglementa circulația bunurilor mobile și imobile. Circuitul juridic e xtrem de
restrans a determinat și restrâ ngere a până la limite de neconceput a numă rului de notari ș i a
personalului de specialitate, ajungându -se că în decembrie 1989, în întreaga țară s ă funcț ioneze
277 de notari de stat. Notariatele de Stat au continuat să funcționeze în primii ani după Revoluția
din 1989, apărând ca stringentă reforma majoră a instituției, în acord cu noile realități
economice și sociale. După dezbateri parlamentare in tense, în luna martie 1995 a fost adoptată
Legea nr.36/1995, Legea notarilor publici și a activității notariale, publicată în Monitorul Oficial
din 12 mai 1995, iar prin Ordinul Ministrului Justiției nr.710/C/05.07.1995 a fost aprobat
Regulamentul de puner e în aplicare a Legii nr.36/1995, fiind definitivat cadrul legal de
organizare a Notariatului Public, care s -a reîntors la forma originară de organizare, ca profesie
9
liberală. A urmat, la 17 noiembrie 1995, trecerea de la notariatele de stat la actualele b irouri ale
notarilor publici .3
3. Notariatul în prezent
Noua reglementare a activită ții notariale diferă categoric de vechea structură notarială. În
prezent notarii publici sunt organizați în birour i notariale, iar acestia exercită atribuțiile unei
profesii liberale.
Biroul notarial este privit ca o instituție de drept pr ivat și n u ca un orga n al administrației de
stat. Acesta deține un caracter autonom, independent față de toate celelal te autorități publice,
autonomie ce rezultă, în mod precis , din dispozițiile Legii nr. 36/1995.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 36/1995: „Notarul public este investit să îndeplinească un
serviciu de interes public și are statutul unei funcții autonome "4. Dispozițiile citate pot determina
natura juridică atât a birourilor, cât si a activității notariale. Chiar dacă legea se referă la statutul
notarului public, care exercită o funcție autonomă, aceeași calificare trebuie atribuită și biroului
notarial. Autonomia biroului no tarial decurge din noul statut al notarului public.
Este de notorietate c ă activitatea notarială se organizează sub controlu l Ministerului Justiției,
avându -se în vedere, în primul rând, atribuțiile Ministerului Justiției privitoare la evidența
birourilor de notari publici, stabilirea numărului de notari publici și al birourilor în care aceștia își
desfășoară activitatea, numirea, suspendarea, revocarea ori înce tarea calității de n otar public.
Multe dintre aceste atribuții se îndeplinesc de Ministerul Justiției la propunerea Consiliului
Uniunii Naționale a Notarilor Publici. În al doilea rând, ministrul justiției însuși poate ordona
controlul activității notaril or publici prin organe specializate cu controlul activității notariale .
Existența unui control asupra activit ății notariale ar putea întări ideea unei subordonări
administrative și a unei dependențe a birourilor notariale față de o rganele Ministerului Just iției.
De altfel, articolul 99 din Legea nr. 36/1995 se referă la controlul „ profesional administrativ "5 al
3 www.cnpb.ro istoric
4 Art.3 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995
5 Art.99 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995
10
activ ității notarilor publici. Însă , potrivit art. 101 alin. (1) din Legea nr. 36/1995: „ Controlul
profesional administrativ se exercită de cat re Uniunea Națională a Notarilor Publici prin
consiliul său de conducere"6. Acest control este integral și vizează atât aspectele organizatorice,
cât și „calitatea actelor și lucrărilor încheiate de notarii publici"7. Rezultă, așadar, că sarcina de
exercitare a controlului „profesional administrativ" revine doar Uniunii Naționale a No tarilor
Publici. De altfel, articolul 101 alin. (3) din Legea nr. 36/1995 vizează generic „controlul
activității notarilor publici" (ordon at de ministrul justiției), iar nu controlul „profesional
administrativ"8.
Aceiași termeni – controlul activității și controlul profesional administrativ – sunt folosiți de
către legiuitor și în Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici ș i a activității
notariale nr. 36/1995. Facând referire la controlul exerci tat de ministrul justiției, art. 113 din
Regulament precizează că privește în principal, respectarea legii în activitatea profesională a
notarilor publici, ținerea corectă a registre lor, conservarea arhivei, precum și conduita notarului
public în îndeplinirea atribuțiilor sale.
Concluzionăm că, legea reglementează un control profesional administrativ în cadrul unei
profesii liberale și un control de legalitate, acesta din urmă fiind e xercitat de organele Ministerului
Justiției. Organizarea prin lege a controlului menționat nu implică, cu necesitate, existența unor
raporturi de subordonare strict administrativă. Notarul, la fel ca și judecătorul, este independent, în
realizarea acti vității sale, și se supune doar legii.
Controlul este determinat de importanța funcției realizate de notarul public. Sub acest aspect
reglementarea actuală consacră concepția conform căreia activitatea notarială este una de interes
public. Sol uția rezultă dint r-o mulțime de dispoziții l egale, dintre care cea mai i mportantă o
regăsim în art. 3 din Legea nr. 36/1995, text ce se referă la înfăptuirea unui „serviciu de interes
public" 9de către notar. O altă asemănare descop erim și în dispoziția înscrisă în art. 7 din Legea
6 Art.101, alin(1) din Legea notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995
7 Art.101, alin(1) din Legea notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995
8 Art.101, alin(3) din Legea notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995
9 Art. 3 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995
11
nr. 36/1995. Potrivit textului amintit: „Actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul si
semnătura acestuia, este de autoritate publică și are forța probantă prevazută de lege"10.
Prin urmare, actele îndeplinite de notar au trăsăturile co nstitutive ale celor de „autoritate
publică". Această împrejurare rezultă și din acele dispoziții legale care sunt de natură să protejeze
activitatea notarială și să -i garanteze prestigiul caracteristic unei funcții publice. Printre aceste
dispoziții legal e sunt cele referitoare la:” investirea în funcție a notarilor publici și depunerea
juramântului prevăzut de lege ; statutul notarilor publici ; evidența și arhiva activității
notariale”11. Astfel, deși notarul public exercită o profesie liberală el este investit în funcție de
ministrul justiției, la propunerea Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici.
În considerarea actelor îndeplinite de notarii publici, legea impune și unele ex igențe
riguroase privitoare la evidențele birourilor notariale și la arhiva acestora. În contextul dat,
subliniem că legea impune și organizarea unei evidențe financiar -contabile pentru activitatea
desfășurată de biroul notarial (articolului 36 din Regulam ent) iar, potrivit articolului 102 din Legea
nr. 36/1995 a rhiva activității notariale reprezintă „proprietatea statului".
Dispozițiile și regulile a nalizate mai sus ne indică imaginea unei instituții juridice specifice.
Pe de o parte, din punct de vedere organizatoric, ne aflăm în prezența unei structuri – biroul
notarial – constituite pe principii private, determinate de necesitatea organiz ării unei profesii
liberale, însă , pe de altă parte, activitatea desfășurată de biroul notarial este una de autoritate
publică. Legea nr. 36/1995 conține doar o precizare generică privitoare la caracterul de „autoritate
publică" a actului îndeplinit de notarul public. Activitatea notarială se materia lizează, în e sență,
prin actele îndeplinite de notarul public, p rin urmare, indiscutabi l, activitatea notarial ă are aceeași
natură , fiind o activitate „de autoritate publică".
Secțiunea a -II-a; Principiile activității notariale
Principiile de bază ale ac tivității notariale îsi au izvorul chiar î n prevederile primulu i capitol
al Legii nr.36/1995. Totodata, anumite principii derivă din Constituție, iar altele sunt specifice
10 Art. 7 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995
11 Legea notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995
12
activității notariale. În cele ce urmează dorim să expunem o scurtă anali ză a celor mai importante
principii aplicabile în domeniul activității notariale.
1. Principiul legalității
Principiul legalității reprezintă un principiu de valoare și semnificație într -un stat de drept ce
nu mai are nevoie de specificații suplimentare . Aplicarea acestui principiu implică, în primul rând,
constituirea birourilor notariale în conformitate strictă cu legea, precum și respectarea tuturor
normelor de competență statornicite de reglementările în vigoare. Res pectarea formelor
procedurale are de altfel, o importanță majoră în activitatea notarială, căci numai actul ce
întrunește toate cerințele legale se bucură de „autoritate publică".
O aplicare particulară a principiului legalității este făcută în articolul 6, alin.(1) din Legea nr.
36/1995. Dispozițiile înscrise în acest text sunt deosebit de sugestive pentru î ntreaga activitate
notarială, ele reprezintând totodată și veritabile norme de deontologie notarială : „Notarii publici și
celelalte instituții prevăzute la art. 5, care desfășoară activitate notarială, au obligația să verifice
ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii și bunelor moravuri, să
ceară și să dea lămuriri părților asupra conținutului acestor acte spre a se convinge că le -au
înțeles sensul și le -au acceptat efectele, în scopul prevenirii litigiilor” .12 În cazul în care actul
solicitat este contrar legii și bunelor moravuri, notarul public va refuza întocmirea lui. Dacă
înscrisul prezentat are un conținut îndoielnic, iar notarul public nu p oate refuza instrumentarea
actului, va atrage atenția părților asupra consecințelor juridice la care se expun și va face mențiune
expresă în act. Respectarea legalității și rolul activ al notarului public sunt de natură să
înfăptuiască funcția p reventivă a activității notariale.
2. Principiul desfășurării activității notaria le numai la cererea persoanelor
interesate
Principiu l desfășurării activității notariale numai la cererea persoanelor interesate se
regăsește în Capitolul V al Legii nr. 36/1995, intitulat: „Procedura act elor notariale".
12 Art. 6, alin(1) din Legea notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995
13
Potrivit art.78 alin. (1) : „Toate actele notariale se îndeplinesc la cerere "13, prin urmare, putem
aprecia că ne aflăm în fața unui principiu strict procedural.
Totuși, considerăm că principiul enunțat se răsfrânge asupra întregului domeniului notarial
întrucît observația reprezintă o bază a activității notariale, chiar și în cazul îndeplinirii altor
operațiun i decât înscrisurile notariale, respectiv acordarea de consultații juridice.
3. Principiul independenței notarului și al supunerii lui numai față de lege
Acest principiu își are izvorul î n art. 3 din Legea nr. 36/1995: Notarul public este învestit să
îndeplinească un serviciu de interes public și are statutul unei funcții autonome14. Prin urmare, „în
exercitarea profesiei și în legătură cu aceasta, notar ul public este prot ejat de lege” .15Autonomia
funcției nu poate presupune decât independența ei.
4. Principiul egalității de tratament a tuturor cetățenilor în fața notarului
Potrivit art. 10 din Legea nr . 36/1995 „activitatea notarială se înfăptuiește în mod egal
pentru toate persoanele, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex,
opinie, apartenență politică, avere sau origine social ă".16
Consacrarea acestui principiu în Legea nr. 36/ 1995 este o consecință a dispo ziției
constituționale prevăzute în art. 16 alin. (1) din Constituție, privitoare la egalitatea cetățenilor „în
fața legii și a autorităților publice"17.
Valoarea principiului egalită ții de tratament este indubita bilă. Prin urmare, un notar public
nu ar putea refuza întocmirea actului notarial prezentat d e părți bazându -se pe vreunul dintre
considerentele menționate în art. 6 din Legea nr. 36/1995 (rasă, na ționalitate, origine etnică etc).
13 Art. 78 alin(1) din Legea notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995
14 Art. 3 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995
15 Art. 3 alin( 4) din Legea notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995
16 Art 10 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995
17 Art.16 alin(1) din Constituția României
14
5. Principiul responsabilității notarului pentru întreaga sa activitate
Potrivit art. 72 din Legea nr. 36/1995, răspunderea civilă a notarului public poate fi
angajată în condițiile legii civile, pentru încălcarea obligațiilor sale profesionale, atunci când
acesta a cauzat cu vinovăție sub forma relei -credințe un prejudiciu, stabilite prin hotărâre
judecătorească definitivă.
Pentru o garantare a recuperării prejudiciului de către cetățeni , notarii sunt asigurați pentru
răspundere profesională prin Casa de asigur ări a notarilor publici, prin urmare, daca se întrunesc
condițiile necesare, Casa de asigurări va despăgubi cetățeanul prejudiciat în numele notarului care
a cauzat prejudiciul, urmând ca instituț ia menționata mai sus sa -și recupereze prejudiciul chiar de
la notarul public răspunzator.
6. Principiul confidențialității
Activitatea notarului public , implică cunoașterea unor fapte sau împrejurări pe care părțile nu
doresc, din motive lesne de î nțeles , să le facă publice. De aceea , notarul are obligativitatea să
respec te confidențialitatea actelor întocmite și să nu divulge datele sau informațiile ce i -au fost
încredințate.
Legea nr.36/1995 face referire în mod expres la obligația notarilor publici de a păstra
secretul profesional. Î n acest sens, art. 69 din lege a menționată anterior menționează această
obligație făcând referire la „actele și faptele"18 despre care notarii au luat cunoștință „în cadrul
activității lor". Obligația not arilor de a păstra secretul profesional subzistă și după încetarea
funcției, cu excepția cazurilor în care legea sau partea interesată îl eliberează pe notar de această
îndatorire.
Potrivit art. 69 din Legea nr. 36/1995 aceeași obligație de a pă stra secretul profesional se
răsfrânge și asupra „personalului birourilor notariale". Regulamentul de aplicare a Legii notarilor
publici și a activității notariale nr.36/1995 prevede această obliga ție în art. 29. Potrivit textului de
lege, obligația de a p ăstra secretul profesional le impune notarilor „interdicția de a da informații,
18 Art. 69 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr.36 /1995
15
precum și de a permite accesul la actele notariale altor persoane în afara părților, succesorilor și
reprezentanților acestora, precum și acelora care justifică un drept sau un interes legitim"19
7. Principiul realizării unui serviciu de interes public
Activitatea not arilor publici se realizează prin acte și consultații notariale. Rolul acestei
activități după cum rezultă și din art. 1 din Legea nr. 36/1995 este „constatarea raporturilor
juridice civile sau comerciale nelitigioase" ale persoanelor fizice și juridice.20
Prin intermediul notarilor publici persoanele interesate (fizice sau juridice) își pot rezolva
unele necesități determinate de participarea lor la viața juridică. De aceea, activitatea notarială est e
organizată pentru îndeplinirea unor interese private.
Ordinea de drept nu poate rămâne indiferentă asupra modul ui de efectuare a operațiilor
juridice notariale. Legea conferă actului nota rial forța probantă și caracterul unui act „de
autoritate public ă" (art. 4 din Legea nr. 36/1995 ).21
În aceste condiții, este natural să apreciem că activitatea notarială întrunește caracteristicile
unui serviciu de interes public. Acest principiu este consacrat, în mod expres, în art. 3 din Legea
nr. 36/199 5, text care dispune : „Notarul public este învestit să îndeplinească un serviciu de
interes public și are statutul unei funcții autonome"22.
8. Activitatea notarială constituie monopol al notarilor publici
Principiul potrivit căruia activitatea notarială constituie monopo l al notarilor publici
dezvoltă totuși unele excepții importante. Potrivit art. 8 din Legea nr. 36/1995: „Actele notariale
pot fi efectuate și de misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României, precum și de alte
instituții, în condițiile și limitele prevăzute de lege"23.
19 Art. 29 din Regulamentul de aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995
20 Art. 1 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995
21 Art. 4 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr.36/1 995
22 Art. 3 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995
23 Art. 8 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995
16
La rândul său, art. 17 din același act normativ determină competența notarială a secretarilor
consiliilor locale ale comunelor și oraș elor unde nu funcționează birouri ale notarilor publici.
În considerarea ace stor prevederi legale deși s -ar putea susține c ă notarii publici nu dispun
de un veritabil monopol asupra activității notariale, anumite proceduri notariale pot fi reali zate
doar în cadru l birouril or notarilor publici, exemplificăm procedura succesorală notarială , iar
activitatea notarială a organelor administrative și a misiunilor diplomatice ori a oficiilor consulare
este limitată, astfel cum rezultă chiar din preved erile art. 18 din Legea nr. 36/1995.
Secțiunea a -III-a: Drepturile și îndatoririle notarului public
Capitolul IV din Legea nr. 36/1995 face referire în mod expres asu pra drepturilor și
îndatoririlor notarului public. Unele dintre aceste drepturi și obligații sunt precizate în
Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995. Menționăm în cele ce urmează drepturile
si obligațiile nota rului public.
1. Drepturile notarului public
Potrivit legii nr. 36/1995 notarul public are parte de stabilitate în funcția pe care acesta o exercită.
Tocmai datorită acestui privilegiu notarul public nu poate fi mutat în altă localitate fără acordul
acestuia. Totuși, schimbarea sediului notarului public, dintr -o local itate în altă localitate se face
doar prin concurs, organizat de Institutul Notarial Român , la nivel național, pe posturile destinate
schimbărilor de sedii24.
Art. 66 din Legea nr.36 consacră drepturile notarului public;
(1) să primească onorariu pentru fiecare act sau procedură notarială îndeplinită în condițiile
legii;
24 Legea notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995
17
(2) s ă aleagă și să fie ales în organele de conducere ale Uniunii și ale Camerelor, în condițiile
prevăzute de statut;
(3) s ă se adreseze organelor Uniunii și ale Camerelor și să primeasc ă informațiile solicitate în
condițiile stabilite prin statut sau actele normative interne;
(4) să poarte însemnele uniunii și ale Camerelor;
(5) să beneficieze de concediu de odihnă, anual, în condițiile stabilite de statut ( 30 de zile
lucrătoare, înștii nțând Camera în circumscripția căreia își desfășoară activitatea);
(6) să beneficieze de drepturile de asigurări sociale pe baza contribuției la sistemul asigurărilor
sociale de stat și/sau la sistemul privat, în condițiile legii;
(7) să aibă acces la toat e datele care privesc organizarea administrativă a activității notariale,
atât la nivelul Camerelor, cât și al Uniunii;
(8) să adere individual la Uniunea Internațională a Notariatului;
(9) s ă participe, la cerere, la ședințele organelor Camerelor și al Uniunii, atunci când are un
interes propriu, în vederea susținerii acestuia;
(10) s ă beneficieze de sprijin financiar în caz de întrerupere a activității biroului din cauza
incapacității temporare de muncă;
(11) s ă beneficieze, la cerere, de asistență juri dică din partea Uniunii, prin personalul de
specialitate, în cauzele care au legătură cu activitatea profesională;
(12) s ă participe la manifestări profesionale organizate în țară și în străinătate;
(13) s ă beneficieze de orice alte drepturi prevăzute de l ege și statut .25
2. Îndatoririle notarului public
Înainte să prezentăm obligațiile notarului public ar trebui să menționăm că aceste obligații se
împart în; obligații pe care notarul public le are față de colegii săi, obligații pe care notarul public
le are față de clienți și obligații generale.
Obligațiile not arului în raport cu colegii săi :
(1)trebuie să -și întemeieze exercitarea autorității pe respect area valorilor ocrotite de socie tate,
exercitarea profesiei este o îndatorie sacră pentru notarul public;
25 Art.66 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995
18
(2)sunt datori să -și unească to ate eforturile pentru creșterea prestigiului și insituției pe care o
reprezintă, exercitând atribuțiile cu competență, cu înalt profesionalism și cu bună -credință;
(3)trebuie să mențină relații corecte cu toți colegii săi, raporturile între ei stand sub se mnul
onoarei, întemeiând pe solidaritate profesională, respect reciproc, generozitate, seriozitate, fără
manifestări de orgol ii, egoism, concurență neloială
Art. 15 din Codul deontolog ic al Notarilor Publici din Româ nia publicat în Monitorul Oficial cu
numărul 930 din data de 16 decembrie 2015 precizează că reprezintă manifestări de concurență
neloială :
a) perceperea unor onorarii sub nivelul minim stabilit, precum și acordarea unor
reduceri/scutiri de onorarii, nepermise de lege;
b) atragerea/fidelizarea clientelei biroului cu mijloace materiale, oferite sub orice formă;
c) determinarea părților să solicite strămutarea către sine sau către biroul său a unui act sau
procedură aflate pe rol sau în desfășurare, la alt coleg notar, fără ca această hotărâre să fie
expresia voinței părților implicate;
d) racolarea personalului instruit și format la un alt birou notarial;
e) determinarea reprezentanților oricăror autorități/instituții de a sfătui toți solicitanții să se
adreseze unui anumit birou notarial;
f) anun țarea publică a tarifelor notariale și a modului de calcul al acestora, în altă formă decât
cea strict publicată î n Monitorul Oficial al României;
g) acordarea oricăror facilități sau eșalonări la plata onorariului ori a taxelor și tarifelor legale
pe care notarul este obligat să le perceapă;
h) neefectuarea tuturor verificărilor prevăzute de lege pentru întocmirea unui act sau pentru
îndeplinirea unei proceduri notariale sau fapta de nu solicita părții prezentarea tuturor
documentelor relevante pentru lămu rirea raporturilor juridice și a conținutului integral al
actului ori procedurii notariale;
19
i) exercitarea sistematică a unui comportament grăbit sau dubios, de natură să accepte
încălcarea prevederilor legale în desfășurarea activității notariale, cum ar fi: lipsa verificării
mandatului sau a puterii de reprezentare, lipsa verificării în registrele deținute de Centrul
Național de Administrare a Registrelor Naționale Notariale sau scutirea părților și/sau
nesolicitarea de a prezenta anumite documente necesa re pentru stabilirea cu exactitate a
intențiilor părților și a operațiilor juridice cuprinse în act;
j) neindicarea în încheierea actelor sau procedurilor instrumentate a cuantumului onorariului și
a taxelor aferente îndeplinirii serviciului notarial;
k) neemiterea sau emiterea neregulată a chitanțelor/bonurilor fiscale/facturilor pentru serviciile
efectuate;
l) participarea sau colaborarea la evenimente (audio, video, pe suport informatic etc.) cu scopul
de a-și face publicitate în vederea atragerii de cli entelă, în alte condiții decât cele prevăzute de
lege și de prezentul cod;
m) însărcinarea unui profesionist, chiar și cu titlu gratuit, de a -i procura clienți ori a -i face
reclamă;
n) nerespectarea interdicției legale de a -și face publicitate individuală;
o) orice alte acte sau fapte în accepțiunea alin. (2), care vor fi calificate ca atare de către
Consiliul Uniunii, din oficiu sau la propunerea membrilor Corpului de control. Hotărârile
Consiliului Uniunii date în această materie sunt obligatorii pentru t oți notarii.26
În ceea ce privește obligațiile notarului față de clienți , acestea sunt intertependente întrucât si
clienții au anumit îndatoriri față de notar :
26 Art. 15 din Codul deontologic al Notarilor Publici din România publicat în Monitorul Oficial cu numărul 930 din
data de 16 decembrie 2015
20
(a) p ărțile au obligația de a -i furniza informații complete și juste – notarul având obligația de a
verifica informațiile furnizate de părți;
(b) părțile au dreptul la rep ararea prejudiciului cauzat prin fapta culpabilă a notarului, notarul
având obligația să repare;
(c) n otarul nu are dreptul să refuze un ac t solicitat de client., e xcepția apare atunci când există
motive care ar afecta legalitatea actului sau bunele moravuri;
(d) are obligația de a consilia părțile unui act, de a nu le ascunde nimic din ceea ce el constată fie
pozitiv, fie negativ.
Obligațiile generale ale notarului public sunt p revăzute chiar în art.72 din Legea nr.36/1995 care
menționează că notarul public are următoarele obligații;
a) să respecte dispozițiile legii, ale regulamentelor, ale Statutului Uniunii, Statutului Casei de
Asigurări a Notarilor Publici și ale Codului deon tologic al notarilor publici;
b) să respecte hotărârile organelor alese ale Uniunii, ale Camerelor, precum și ale comisiilor de
specialitate sau ale altor entități create la nivelul Uniunii, să îndeplinească sarcinile ce i -au fost
încredințate și să acțion eze pentru realizarea scopului Uniunii;
c) să participe la ședințele organelor de conducere din care face parte;
d) să participe la ședințele adunărilor generale ale Camerelor;
e) să participe la manifestări profesionale organizate de Uniune, de Camere și de alte organizații
interne și internaționale având scopuri și principii similare;
f) să păstreze față de terți confidențialitatea dezbaterilor, opiniilor și voturilor exprimate în cadrul
organelor de conducere;
g) să aibă un comportament demn în exercitar ea funcției;
21
h) să își perfecționeze continuu pregătirea profesională, participând la programe de pregătire
profesională organizate de INR, potrivit regulamentului de organizare și funcționare aprobat de
Consiliul Uniunii;
i) să asigure pregătirea profesio nală a notarilor stagiari repartizați de către Colegiul director al
Camerei, precum și a personalului angajat;
j) în termenele prevăzute în statut să achite contribuțiile profesionale, să comunice Camerei din
care face parte și Uniunii situația statistică lunară prevăzută în statut;
k) să își declare domiciliul fiscal în România.27
27 Art.72/ Legea notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995
22
CAPITOLUL 2 . RĂS PUNDEREA CIVILĂ ȘI DISCIPLINAR Ă A
NOTARULUI PUBLIC
Secțiunea I: Răspunderea civilă a notarului public
1. Aspecte generale în materia răspunderii civile a notarilor publici.
Conform art. 72 din Legea 36/1995, republicată, cu modificările ulterioare, răspunderea civila a
notarului public poate fi angajată în condițiile legii civile, pen tru încălcarea obligațiilor sale
profesionale, atunci când acesta a cauzat cu vinovăție sub forma relei credințe un prejudiciu,
stabilite prin hotărâre judecătorească.
În ceea ce privește răspunderea civilă delictuală a notarului public pentru fapta proprie este
aplicată Legea nr.36/1995 – republicată, care reprezintă legea specială a notarilor publici și a
activității notariale, deoarece, conform principiului adagiului specialia generalibus derogant –
legea specială derogă de la legea generală, în această situație, de la Codul civil și de la Codul de
procedură civilă.
2. Natura juridică a răspunderii civile a notarului public.
În materia răspunderii civile a notarului public avem răspundere delictuală și contractuală.
Răspunderea delictuala intervine atunci când notarul public intervine în calitate de persoană
investită cu autoritate publică, în cazul dat fiind excluse relațiile contractuale între notar și client;
Răspunderea contractuală, pe de altă parte, intervine atunc i când notarul public acționeaza în
executarea unui contract încheiat cu clientul. Menționăm, că în toate cazurile contractul trebuie să
fie reglementat în mod expres de Lege.
3. Reglementarea răspunderii civile delictuale a notarului public pentru fapta pro prie în
Codul civil
Este de remarcat următorul aspect; dintr -o mulțime de profesioniști, notarul public este
singurul care exercită o profesie liberală, acesta fiind indicat în Codul civil că răspunde civil
delictual pentru fapta proprie.
Menționăm condițiile care atrag răspunderea civilă a notarului public;
23
Să existe o cauză de nulitate la încheierea unui act juridic unilateral sau a unui contract,
instrumentat prin procedura de autentificare, indiferent dacă forma autentică es te cerută sau
nu pentru validitatea actului;
Cauza de nulitate, fie absolută sau relativă, să rezulte din insuși textul contractului;
În cazul anulării sau constatării nulității, partea prejudiciata să ceară repararea
prejudiciului, deoarece este un caz în care operează disponibilitatea, regula fiind
dizpozitiva, și nu imperativă.28
4. Reglementarea răspunderii civile delictuale a notarului public pentru fapta proprie în
Legea nr.36 /1995 și Statutul Casei de Asigurări a Notarilor Publici din România
Facem referire la articolul 72 din Legea nr. 36/1995 care conține următoarele;
”Răspunderea civilă a notarului public poate fi angajată în condițiile legii civile, pentru
încălcarea obligațiilor sale profesionale, atunci când acesta a cauzat cu vinovăție, sub forma
relei- credințe un prejudiciu, stabilite prin hotăr âre judecătorească definitivă.”
„Pentru despăgubirea persoanelor prejudiciate s -a instituit, după modelul legislației franceze un
sistem de asigurare de răspundere prof esională a notarului public.” ’29
„Pentru plata despăgubirii a fost înființată Casa de asigurări, care funcționează în cadrul Uniunii
Naționale a Notaril or Publici”. 30
Articolul 3, respectiv articolul 4 din Statutul Casei de Asigurări a Notarilor Publici face referire la
următoarele; Art. 3(1) Sunt asigurați ai Casei de Asigurări toți notarii publici care își desfășoară
activitatea pe teritoriul României.
(2)Asigurarea de răspundere civilă a notarilor publici în exercițiu este obligatorie, drepturile și
obligațiile fiec ărei părți fiind stabilite prin prezentul statut, prin contractul de asigurare și prin
Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, republicată.
28 Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, Codul civil al României: îndrumar notarial , volumul I,
Editura Monitorul Oficial R.A., București, 2011, p. 484.
29 Hotărârea Congresului notarilor publici din România nr . 11 din 3 octombrie 2014 pentru aprobarea Statutului
Casei de Asigurări a Notarilor Publici din România, publicat ă în Monitorul Oficial nr. 845 din data de 20 noiembrie
2014.
30 I. Leș, Manual de drept notarial , p. 48.
24
(3)Calitatea de asigurat al Casei de Asigurări se dobândește înainte ca notarul public să în ceapă
să își desfășoare activitatea, potrivit legii, prin încheierea contractului de asigurare și va deveni
efectivă la data începerii activității.
(4)Prin notar public în funcție se înțelege orice notar a cărui calitate nu a încetat, în condițiile
legii.
Art. 4 Casa de Asigurări are drept scop asigurarea de răspundere civilă a notarului public în
exercițiu pentru prejudiciile cauzate prin fapte și acte notariale, cu excepția prejudiciilor cauzate
prin fapte săvârșite cu intenție.
Asigurarea acoperă atât prejudiciile create de către notarul public în exercițiul funcțiunii cât si
prejudiciile create de angajații biroului notarial. În ambele cazuri răspunderea asiguratorului
intervine doar dacă fapta prejudiciabilă a fost comisă în timpul ’’ exerc itării atrib uțiilor
profesional ”
Secțiunea a -II-a: Răspunderea disciplinară a notarului public
În exercitarea profesiei sale notarul public este unic răspunzator pentru felul in care acesta
alege să -și exercite atribuțiile în ceea ce privește legalitatea raporturilor juridice ce le constată, la
ocrotirea drepturilor și intereselor subiecților de d rept care solicită încheierea actelor notariale.
În materia notarială, încălcarea disciplinară reprezintă fapta prevăzută de lege, comisă de
notarul public în urma nerespectării legilor, statutului, codului deontologic, regulamentului,
totodată și fapta care ii prejudiciază acestuia prestigiul și onoarea profesiei sale, ce va atrage o
sancțiune egală cu gravitatea abaterii disciplinare.
Deși Legea nr. 36/1995 cât și regulamentul de aplicare a legii includ norme particulare cu
privire l a răspunderea disciplinară a notarului public, condițiile generale în materia răspunderii
disciplinare aparțin dreptului comun.
Menționăm urmatoarele fapte cu titlu exemplificativ ce reprezintă încălcări disciplinare;
întârzierea nejustificată o ri neglijența în îndeplinirea lucrărilor; sustragerea sau refuzul de a se
supune controlului administrativ; lipsa nejustificată de la birou; în mod repetat; încălcarea
competenței generale, materiale și teritoriale stabilite de către lege.
25
Aplica rea măsurilor disciplinare implică strict persoana notarului, nu actul juridic ilegal
săvârșit de acesta ce continuă să -și produca efectele până la declararea nulității sale printr -o
hotărâre judecătorească definitivă.
În urma constatării unei aba teri, acțiunea disciplinară se exercită de către Ministrul Justiției,
de Colegiul director al Camerei sau de președintele Uniunii fiind judecata de către Consilul de
disciplină din cadrul Uniunii.
În exercitarea acțiunii disciplinare cercetarea prealabilă este absolut necesară. În cadrul
acestei cercetări se stabilesc faptele și consecințele acestora, împrejurările în care au fost comise,
la fel și orice date cu privire la existența sau inexistența vinovăției care atrage răspunderea
disciplinară.
Deasemenea notarul public cercetat poate dispune de apărări, ascultarea și verificarea
acestora fiind obligatorie. Dupa încheierea cercetării prealabile ministrul justiției sau, după caz,
președintele Uniunii ori Colegiul director al Camerei di spune cu privire la exerc itarea acțiunii
disciplinare.31
În funcție de gravitatea incălcării disciplinare se pot aplica notarilor publici sancțiuni
disciplinare minore, respectiv un avertisment scris sau majore , una dintre acestea fiind exclude rea
din profesie.
Dacă notarul public nu a fost găsit vinovat dar și dacă sesizarea a fost făcută peste termen
completul dispune respingerea acțiunii disciplinare urmată de inchiderea dosarului.
Dacă în schimb, împotriva notarului p ublic a fost instituită măsura arestării preventive,
ministrul justiției, la propunerea Consiliului Uniunii va lua măsurii suspendării din funcție pâna la
soluționarea cauzei penale, potrivit legii. Dacă hotărârea de condamnare a rămas definitivă și se
referă la infracțiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru săvârșirea cu intenție a
altei infracțiuni , din momentul respectiv notarul public condamnat este exclus din profesie.
Dispunerea se face de către ministrul justiției.
31 Art. 202 din Regulament.
26
CAPITOLUL 3. R ĂSPUNDEREA PENALĂ A NOTARULUI PUBLIC
Secțiunea I: Aspecte generale în materia răspunderii penale a notarului public.
Întrucât Legea nr. 36/1995 nu aduce prevederi exprese în ceea ce privește răspunderea
penală a notarilor publici, deducem că vor fi aplicabile principiile generale ale dreptului penal.
Astfel, infracțiunile care se comit în cadrul activității notariale sa u care sunt în strânsă legătură
cu aceasta vor constitui infracțiuni obișnuite care se vor fixa pe specificul domeniului notarial.
Așadar, în c ontextul dat există patru categorii de infracțiuni;
a) Infracțiuni care pot fi săvârșite de către notarul public .
Într-o primă categorie vom insera infracțiunile care pot fi săvârșite de către notarul public, atat
cele consacrate în Codul penal, cât și cele care sunt prevăzute în legislația specială. Întrucât în
literatura de specialitate s -au conturat opinii în ceea ce privește asimilarea notarului public cu
funcționarul public, analogie pe care o vom analiza și dezvolta și noi în continuarea lucrării, în
aprofundarea acestui domeniu vom porni în stadiu incipient de la premisa că notarul public este
funcționar public din punctul de vedere al legii penale, chiar daca nu sunt îndeplinite condițiile
impuse de legea administrativă.
b) Infracțiuni care pot fi comise de catre personalul auxiliar .
Reprezintă personal auxiliar toate persoanele care sunt angajate în biroul nota rial cu atribuțiuni
de secretariat. Intră în această categorie și notarul stagiar angajat în cadrul biroului notarial .
În această a doua categorie de infracțiuni care se comit în activitatea notarială vom cuprinde
infracțiuni ca: exercitarea fără drept a u nei profesii, divulgarea secretului profesional, falsul
material in înscrisuri oficiale reținerea sau distrugerea de înscrisuri, etc.
27
c) Infracț iuni săvârșite de către cei care solicită serviciul notarului public .
În această categorie vom include și analiza infracțiuni cum sunt: falsul în declarații, uzul de fals,
falsul privind identitatea, etc.
d) Infracțiuni comise de către persoane fără implicare directă în activitatea notarială
dar care sunt legate de acest d omeniu.
În această categorie am include infracțiuni precum; exercitarea fără drept a unei profesii.
Întrucât, în lucrarea noastră, ne interesează cu precădere, să tratăm doar infracțiunile săvârșite de
către notarul public, înainte să aprofundăm situația asemănării notarului public cu funcționarul
public , facem o scurtă introducere a infracțiunilor să vârșite de către notarul public, pe care le vom
analiza ulterior atât din punct de vedere teoretic, cât și în raport cu practica judiciară.
Infracțiuni le ce pot fi săvârșite de către notarul public se împart în multiple categorii;
Infracțiuni ce aduc atingere domiciliului și vieții private, exemplificăm; infracțiunea de
divulgare a secretului profesional
Infracțiuni de corupț ie, exemplificăm; infracțiunile de trafic de influență și cumpărare de
influență , de luare de mită
Infracțiuni în exercitarea profesiei, exemplificăm; neglijența în serviciu, purtarea abuzivă,
abuz în serviciu
Infracț iuni de fals în înscrisuri, exemplificăm; falsul i ntelectual și falsul material în
înscrisuri oficiale
28
Infracțiuni contra autorităț ii, exemplificăm; i nfracțiunea de sustragere s au distrugere de
înscrisuri
Infracțiuni contra înfăptuirii justiției , exemplificăm; infracțiunea de reținere sau distrugere
de înscrisuri
Infracțiuni de spălare a banilor
Infracțiuni de evaziune fiscală
1. Similaritătile și diferențele dintre notarul public si funcționarul public
La fel cum am făcut referire mai sus , vom dezbate și totodata analiza asemănarea notarului public
cu funcționarul public.
Așadar, în literatura juridică de specialitate au fost formulate mai multe definiții ale
funcț ionarului public, plecând de la ipoteza că o persoană, numită de o autoritate publică sau
aleasă în condițiile legii ș i investită într -o funcție publică devine funcționar public.
Astfel, într -o opinie, funcționarul public este pe rsoana legal i nvestită prin numire într -o
funcție publică din structura unui serviciu public administrativ, în scopul înd eplinirii compe tenței
acesteia.32 Potrivit unei alte opinii, funcționarul public este persoana fizică învestită, în mod legal,
prin actul de voință unilaterală al unei autorități publice sau al cetățenilor, cu sarcina îndeplinirii,
pe un timp limitat sau nelimitat, a unei funcții publice, în vederea realizării competenței organului
din structura căruia face parte funcț ia respectivă.33 Într-o altă opinie, funcționarul public este acea
persoană juridică învestită, prin numire, într -o funcție publică, cu respectarea dispozițiilor cerute
de lege, pentru a desfășura, contra unui salariu, o activitate continuă și ritmică.34
32 Vedinaș V., op.cit., 2014, p. 516
33 Iorgovan A., Tratat de drept administrativ, vol I, ed. a 4 -a, Editura All Beck, București, 2005, p.587.
34 Prisacaru V.I., Tratat de drept administrativ român. Partea generală, ed. a 3 -a, Editura Lumina Lex, București, 2002,
p. 265.
29
În acord cu dispozițiile Statutului, raporturile de serviciu se nasc și se execută în temeiul
actului admnistrativ de numire, emis confo rm legii. Funcționarul public se află într -un raport de
serviciu față de autoritatea publică, în structura căreia acesta își exercită funcția publică. Raportul
de serviciu reprezintă un complex de relații sociale, legal instituite, între titlularul funcție i publice,
autoritatea publică în structura căreia acesta își exercită funcția public și subiectele de drept cu
privire la care se realizează c ompetența autorității publice.35
Noțiunea de funcționar public, în accepțiunea legii penale are o sf eră de cuprindere mult
mai mare, în raport cu noțiunea de funcționar public, consacrată prin dispozițiile Statutului
funcționarului public.
Noul Cod penal definește prin dispozițiile art 175 funcționarul public. Funcționarul public,
în sensul dispozițiilor art 175 alin. (1), este „persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu
sau fără o remunerație exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul
realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau jud ecătorești, care exercită o funcție de
demnitate publică sau o funcție publică de orice natură sau care exercită, singură sau împreună
cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane
juridice cu capital inte gral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de
activitate al acesteia”36.
Potrivit dispozițiilor art. 175 alin. (2) din noul Cod penal, este considerat funcționar public, în
sensul legii penale și „persoana care exercită un servic iu de interes public pentru care a fost
învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu
privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.”
În accepțiunea legii penale, prin termenul public se înțelege tot ce privește autoritățile
publice, instituțiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile
proprietate publică. Raportat la sfera funcționarilor publici, în accepțiunea noului Cod penal, se
pune problema încadrării anumitor profesii juridice, precum avocați, notari, executori
judecătorești, mediatori, etc., în sfera de cuprindere a funcționarilor publici, din perspectiva
angajării răspunderii penale.
35 Mihăilescu M. E., op.cit., p. 412.
36 Codul penal al României – Legea nr. 286 din 17 iulie 2009, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 510 din
24.07.2009.
30
Profesorului Gheorghe Dobrican afirma următoarele ; Pentru ca funcționarii publici
propriu -ziși și funcționarii publici asimilați să -și poată îndeplini obligațiile de serviciu, prin
Constituție sa u lege, li se garantează deplină independență sau autonomie în interpretarea și
aplicarea legii. S pre exemplu, judecătorii care fac parte din categoria funcționarilor publici
propriu -ziși, „… sunt independenți și se supun numai legii” (art. 124 alin. 3 din Constituție). La
fel, notarii publici, asimilați funcționarilor publici, au prin art. 3 alin. 1, teza a II -a din Legea nr.
36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, republicată37 … statutul unei funcții
autonome”. Or, cuvântul autonom are, potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, înțelesul
„care este liber, care nu depinde de n imeni”38.
De asemenea, funcționarilor publici propriu -ziși li se garantează independența în
interpretarea și aplicarea legii prin art. 43 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcționarilor publici, republicată39, care prevede că „Fun cționarii publici au obligația să își
îndeplinească cu profesionalism, imparțialitate și în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu
și să se abțină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori
prestigiului cor pului funcționarilor publici”.
Independența sau autonomia în interpretarea și aplicarea legii este garantată
funcționarilor publici prin Constituție sau lege pentru ca aceștia să -și poată îndeplini obligațiile
de serviciu potrivit propriei convingeri și pentru ca să fie la adăpost de orice imixtiune în
activitatea lor, din partea unor autorități ori a unor persoane, precum și pentru îndeplinirea
obligațiilor de serviciu în conformitate cu legea40.
În acest sens, pentru a clarifica aceste aspecte contradictorii precizăm Decizia nr. 582/2016
a Curții Constituționale a României referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a
dispozițiilor art. II pct. 1, pct. 5 și pct. 15 din Legea pentru completarea Ordonanței de urgenț ă a
Guvernului nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente
37 În M. Of. nr. 444 din 18 iunie 2014.
38 Academia Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Io rdan”, Ed. Universul Enciclopedic, București, 1996, p. 74.
39 În M. Of. nr. 365 din 29 mai 2007.
40 Gh. Dobrican, Răspund penal judecătorii, procurorii, notarii publici, executorii judecătorești și alte persoane care
desfășoară o activitate de jurisdicție pe ntru soluțiile pronunțate în cadrul acestei activități? , în Dreptul nr. 6/2005, p.
142 și urm.
31
comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, precum și pentru modificarea și
completarea Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/ 1995.
În motivarea sesizării de neconstituționalitate, cu privire la neconstituționalitatea art. II pct.
1, care vizează introducerea unui nou alineat, alin. (6), în cuprinsul art. 3, cu următorul cuprins:
,,Notarul public nu poate fi asimilat funcționarului public din punct de vedere al răspunderii
penale pentru deciziile și activitatea organizatorică și administrativă depusă la biroul notarial și
în cadrul celorlalte structuri ale organizației notariale", s-a susținut că activitățile efectuate de
notar se circumscriu celor reglementate de art. 175 alin. (2) din noul Cod penal, astfel că acesta
trebuie să își asume răspunderea pentru faptele sale la fel ca celelalte persoane care exercită un
serviciu de interes public. Se arată, în continuare că , deși aceste persoane nu sunt propriu -zis
funcționari publici în sensul art. 175 alin. (1) din Codul penal, ele exercită atribuții de autoritate
publică, ce le -au fost delegate printr -un act al autorității statale competente și sunt supuse
controlului ace steia, ceea ce justifică asimilarea lor cu funcționarii.
Totodată în afară de clarificarea adusă notarilor publici în raport cu funcționarii publici,
Curtea mai aduce unele completări referitoare la condițiile încetării funcției de notar , modificare
din care rezulta că funcția de notar încetează “când prin hotărâre judecătorească definitivă s -a
dispus condamnarea cu executare pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni de serviciu”.
Analizând cele referitoare la neconstituționalitatea art. II pct. 15 din lege, care vizează
modificarea lit. f) din cuprinsul art. 40 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, Curtea reține că, prin
modificarea adoptată, legiuitorul permite păstrarea calității de notar public d e către o persoană
condamnată penal printr -o hotărâre judecătorească definitivă la o pedeapsă privativă de libertate,
independent de modalitatea de executare a pedepsei principale, cu excepția cazului în care
condamnarea este dispusă pentru săvârșirea unei infracțiuni de serviciu, caz în care păstrarea
calității de notar public este condiționată de suspendarea executării pedepsei privative de libertate.
Curtea a reținut că dispoziția cuprinsă în art. II pct. 15 din legea modificatoare încalcă
prevederile art. 16 din Constituție, întrucât prin modificarea operată stabilește, pe de o parte,
discriminări între persoane aflate în situații juridice identice, respectiv care dețin calitatea de notari
publici, din perspectiva infracțiunilor săvârșite pe ca re legea penală, în considerarea valorilor
protejate, le plasează într -o structură unitară, și, pe de altă parte, privilegii pentru persoane care
32
exercită atribuții de autoritate publică, prin excluderea de la sancțiunea încetării calității de notar a
persoanelor pentru care executarea pedepsei penale a fost suspendată, lipsind de efecte juridice o
hotărâre judecătorească definitivă de condamnare.
Secțiunea a -II-a; Infracțiunile ce pot fi săvârșite de notarul public
1. Infracțiunea de divulgare a secretului profesional
(Infracțiuni ce aduc atingere domiciliului și vieții private)
Infracțiunea constă în: divulgarea, fără drept, a unor date, de către acela căruia i -au fost
incredințate sau de care a luat cunoștință în virtutea profesiei ori funcției, dacă fa pta este de
natura a aduce prejudicii unei per soane.
Infracțiunea este împotriva libertății persoanei, fapta fiind prevazută de art.196 din Codul penal.
Incriminarea ocrotește libertatea persoanei de a -i fi respectat secretul datelor încredințate celor
care exer cită o profesie sau o funcție, la care este nevoită să apeleze.
În raport cu activitatea notarială obligația de a fi pă strat se cretul profesional constituie unul
dintre principiile importante ale profesiei de notar public.
Astfel, după cum rei ese din art. 36 din Legea nr. 36/1995: „Notarii publici au obligația să
păstreze secretul p rofesional cu privire la actele ș i faptele despre care au luat cunoștință în
cadrul activităț ii lor.” Deasemenea această obliga ție rezultă din însuși jurământul depu s la
intrare în profesie de către notarul public: „Jur să respect Constituția și legile țării, să -mi
îndeplinesc cu onoare și credibilitate publică, cu conștiință și fără părtinire atribuțiile ce -mi
revin și să păstrez secretul profesional. Așa să -mi ajute Dumnezeu!”41
Mai mult decât atât, obligația de pă strare a s ecretului profesional este menținută și în
cazul î n care notarul public are calitatea de martor în faț a unui organ judiciar. În acest caz, a rt.
41 Art. 19 alin. 2 din Legea nr. 36/1995
33
29 alin . 3 din Regulamentul de punere î n aplicar e a Legii nr. 36/1995 menționează următoarele;
notarul chemat ca martor în fața unei instanțe sau a unui organ de urmărire penală poate fi
scutit de pă strarea secretului p rofesional doar de cei interesați în pă strarea secretului. Astfel,
în literatura de spec ialitate, s -a constatat chiar că, notarul nu este obligat să depună mărturie nici
în cazul în care partea interesată îl dezleagă de obligația de pă strare a secretului profesional42.
În raport cu cele mentionate , există totuși sit uația în care, legea prevede că arhiva notarului
poate fi cercetată de către un magistrat , pe baza unei delegații emise î n acest scop, de că tre
autoritatea ju diciara competentă. Dacă î nscrisuri le notariale sunt cercetate pentru fals, acestea
pot fi ridicate și rămân la dosarul cauzei doar dacă sunt declarate false, cu obligaț ia comun icării
hotărârii sau a ordonanț ei procurorului. Dacă notarul public va refuza remiterea acestor
înscrisuri, el va comite infracțiunea de reținere sau distrugere de înscri suri prevăzută de art. 272
C. pen. ca infracțiune contra înfăptuirii justiț iei.
De-asemenea, o bligația de pă strare a secretului profesional, î n temeiul art. 36 din Legea nr.
36/1995 se menține chiar și după încetarea funcției, excepție făcând cazurile în care, cum am
menționat mai sus, legea sau părțile interesate îi eliberează de această obligaț ie pe notarul
public.
2. Infracțiunea de neglijență în serviciu
Infracțiunea de neglijență în serviciu este consacrată în articolul 249 Cod penal și reprezintă
încălcarea din culpă, de către un funcționar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin
neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s -a cauzat o tulburare
însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din
cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă
intereselor legale ale unei persoane.
42 Mircea Ionescu, „Legislația notarială cu privire la îndatorirea notarilor de a păstra secretul profesional”, î n
Convorb iri notariale nr. 3/2002, pag. 2.
34
În activ itatea notarială infracțiunea poate fi, atunci când, cu titlu de exemplu, notarul public, din
culpă, încheie un act care nu îndeplinește toate condițiile stipulate de lege pentru acea categorie
de acte.
3. Infracțiunea de purtare abuzivă
Infracțiunea de purtare abuzivă este stipulată în articolul 250 Cod penal si constă în
întrebuințarea de expresii jignitoare față de o persoană, de către cel aflat în exercitarea
atribuțiilor de serviciu. În modalitate agravată infracțiunea constă în lovirea sau alte acte de
violență comise în aceleași condiții. Prin „întrebuințarea de expresii jignitoare” se întelege în
primul rand, utilizarea de insulte în întelesul articolului 205 Cod penal, iar în al doilea rand,
folosirea de cuvinte care fără a consti tui fapta de insultă, exprimă o desconsiderare și sunt de
natura să atingă demnitatea unei persoane, cum sunt cuvintele de ocară sau umilitoare43. De
asemenea „întrebuințarea de expresii jignitoare” pot exista atât în forma orală și scrisă cât și
prin gesturi sau prin utilizarea mijloacelor de comunicare, a telefonului, scrisorilor, etc.
În exercitarea atribuțiilor de serviciu, apreciem că, notarul public poate săvârși această
infracțiune în situațiile în care adoptă un astfel de comportament dintre cele descrise mai sus, de
norma de incriminare. Exemplificăm o situație în care, în timpul unei consultații juridice, notarul
ii adresează clientului în speță, cuvinte jignitoare datorită faptulu i că respectiva persoană nu este
receptivă la cele explicate de către notarul public.
4. Infracțiunea de abuz în serviciu
(infracțiuni de serviciu)
La modul general, abuzurile în serviciu constituie încălcări în materia atribuțiilor de
serviciu. Astfel avem în primă instanță infracțiunea de abuz î n serviciu contra intereselor
persoanelor, prevăzut de articolul 246 Cod penal, care reprezintă fapta fun cționarului public,
care, în exercițiul atributiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl
43 Vintilă Dongoroz și colectiv, Explicații teoretice , vol. III, IV, Editura Academiei Române, București, 1972 , vol. IV,
p. 113.
35
indeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei
persoane.
În activitatea notarială notarul public poate comite infracț iunea prin refuzul nejustificat de
a întocmi un act în legătură cu care a fost solicitat.
Un alt tip de abuz în serviciu este cel săvârșit prin îngră direa unor drepturi prevăzut în
articolul 247 Cod penal, care const a în îngradirea, de catre un functionar public, a folosinței sau
a exercițiului drepturilor vreunui cetățean, ori crearea pentru acesta a unor situații de
inferioritate pe temei de naționalitate, rasă, sex sau religie.
În materia activită tii notariale , notarul public însuși poate săvârși infracțiunea prin
refuza rea îndeplinirii unui act solicitat de că tre o anumi ta persoana, pe criterii bazate pe rasa,
naționalitate, religie, sex.
Altă faptă ce constituie abuz în serviciu este menți onată în articolul 248 Cod penal ca
fiind fapta funcț ionarului publ ic, care, în exercițiul atribuț iilor sale de serviciu, cu stiință, nu
îndeplinește un act ori îl indeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare
însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituț ii de stat ori al unei alte unităț i din
cele la care se refera articolul 145 Cod penal sau o paguba patrimoniului acesteia.
La fel, în materia notarial ă infracțiunea poate fi săvârșită prin întocmirea unui act ilicit
îndreptat împotriva uneia dintre autorităț ile publice. Exemplificăm prin Decizia nr. 171/A din 13
mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care precizează următoarele: Fapta notarului public,
săvârșită cu intenție, de a autentifica un contract de vânzare -cumpărare a unui imobil, cont ract
încheiat prin mandatar în numele vânzătorului, în lipsa extrasului de carte funciară, cauzând o
vătămare a intereselor legitime ale proprietarului imob ilului prin transferarea dreptului de
proprietate, în condițiile în care proprietarul a notat în cartea funciară o interdicție de vânzare a
imobilului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu.
În cazul infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută în art. 297 C. pen., eliminarea cerinței ca fapta
să fie săvârșită „cu știință”, care stabilea ca formă a vinovăției intenția sub imperiul
reglementării anterioare, rezultă din dispozițiile art. 16 alin. (6) C. pen. – potrivit cărora fapta
36
constând într -o acțiune sau inacțiune constituie infracțiune când este săvârșită cu intenție, iar
fapta comisă din culpă constituie infracțiune numai când legea o prevede în mod expres -,
dispoziții din care rezultă că forma de vinovăție cerută de le ge pentru existența infracțiunii de
abuz în serviciu este intenția.
Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că fapta notarului public, săvârșită cu
intenție, de a autentifica un contract de vânzare -cumpărare a unui imobil, co ntact încheiat prin
mandatar în numele vânzătorului, în lipsa extrasului de carte funciară, cauzând o vătămare a
intereselor legitime ale proprietarului imobilului prin transferarea dreptului de proprietate, în
condițiile în care proprietarul a notat în ca rtea funciară o interdicție de vânzare a imobilului,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu. Instanța supremă arată că, în
cazul infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută în art. 297 C. pen., eliminarea cerinței ca fapta s ă
fie săvârșită „cu știință”, care stabilea ca formă a vinovăției intenția sub imperiul reglementării
anterioare, rezultă din dispozițiile art. 16 alin. (6) C. pen. potrivit cărora fapta constând într -o
acțiune sau inacțiune constituie infracțiune când est e săvârșită cu intenție, iar fapta comisă din
culpă constituie infracțiune numai când legea o prevede în mod expres, dispoziții din care rezultă
că forma de vinovăție cerută de lege pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu este intenția.
De asemen ea într-o altă speță judiciară, Decizia nr. 175/A 2017 a Înaltei Cu rți de Casație și
Justiție dispune:
Înalta Curte reține că probele administrate dovedesc fără echivoc vinovăția inculpatului A., fiind
exclusă varianta ca acesta să fi acționat din culpă o ri fără vinovăție . Conduita inculpatului A.,
notar public, care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a autentificat contractul de cesiune de
creanță din 02 iulie 2012 încheiat între cedentul E. și cesionarul H., deși avea cunoștință că
numita M. (garanta) a fost pusă su b interdicție judecătorească, contractul de cesiune fiind semnat
doar de către debitorul cedat I., atât în această calitate cât și ca mandatar al fiicei sale (interzisa)
M. (garanta), încălcând atât prevederile exprese ale C. civ. ce interzic garantarea de către o
persoană pusă sub interdicție fără încuviințarea instanței de tutelă, cât și ale Legii nr. 36/1995 a
notarilor publici și a activității notariale, ce îl obligau să verifice dacă actul este contra legii, și în
acest mod a creat o pagubă de 50.000 e uro părții civile H., atrage angajarea răspunderii penale
pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzut de art. 297 C. pen. Aceste încălcări
37
flagrante ale C. civ. au fost posibile numai ca urmare a unei intenții vădit infracționale din partea
inculpatului A., care a odată cu ignorarea dispozițiilor C. civ., a nesocotit principalele obligații
legale ce revin unui notar public, astfel cum acestea sunt stipulate în legea ce îi reglementează
activitatea notarială și care îl obligau „[…] să verifice , în scopul prevenirii litigiilor, ca actele pe
care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii și bunelor moravuri, să ceară și să
dea lămuriri părților asupra conținutului acestor acte spre a se convinge că le -au înțeles sensul și
le-au accep tat efectele[…]”. Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut o situație de fapt
corectă și a evaluat corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea
dispozițiilor art. 103 C. proc. pen., pe baza căruia a stabilit fără echivo c împrejurările comiterii
faptei, încadrarea juridică dată acesteia și vinovăția inculpatului.
Din cele menționate mai sus Înalta Curte apreciază că apelul in culpatului A. este fondat, doar
parțial, în ceea ce privește aplicarea pedepsei compleme ntare și a celei accesorii a interzicerii
exercitării dreptul ui de a ocupa funcția de notar, în schimb încadrarea juridică rămâne aceeași,
întrucât Înalta Curte consideră că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă și a evaluat
corespunzător m aterialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 103 C.
proc. pen., pe baza căruia a stabilit fără echivoc împrejurările comiterii faptei, încadrarea juridică
dată acesteia și vinovăția inculpatului.
5. Infracțiunea de fals intelect ual
(Infracțiuni de fals în înscrisuri)
Reprezintă o infracțiune ce poate fi săvârșită în cadrul activității notariale de către notarul
public însuși. Este infrațiunea în legatură cu care s -a pus cel mai frecvent problema răspunderii
penale a notarului public, deoarece în mod obișnuit s -a recunoscut caracterul de înscris oficial
înscrisului care emană de la notarul pub lic.
Fapta este consacrată de art. 289 Cod penal și constă în falsificarea unui înscris oficial cu
prilejul întocmirii a cestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin
atestarea unor fapte sau împrejurări contrare adevarului, sau prin omisiunea voită de a insera
unele date sau împrejurări.
38
În practica judiciar ă s-a apreciat că și contractul de vanzare -cumparare întocmit ș i
autentificat la biroul notarial este un înscris oficial44. Soluția se impune î ntrucat potrivit art.
3 din Legea nr. 36/1995 privind pe notarii publici și activitatea notarială , notarul public este
investit să îndeplinească un serviciu de interes public și are statutul unei funcț ii autonome.
În conditii le date, orice alterare săvârșită asupra unui astfel de inscris va constitui
infracț iune de fals în î nscrisuri oficiale. Astfel, practica judicia ră s-a pronunțat tot în acest
sens: „Actul de vânzare -cumpărare întocmit și autentificat de notarul public constituie
înscris oficial în accepțiunea art. 150 alin. 2 . Cod penal și 289 Cod penal, ….drept urmare,
autentificarea de către notarul public al unui contract de vânzare -cumpărare în care
semnăturile nu aparțin vânzătorilor constituie infracțiunea de fals intelectual.”45
În materie de jurisprudență exemplificăm cu D ecizia nr. 2114/ 2013, Secția penală unde
Înalta Curte de Casație si Justiție dispune: Înalta Curte luând în considerare, în egală
măsură, atât gravitatea activității infracționale imprimată de natura faptelor, caracterul
continuat și importanța valorilor sociale lezate cât și lipsa antecedenței penale, îl va
condamna pe inculpatul C.C.E. la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare (1 an pentru uz
de fals și 2 ani pentru fals intelectual în formă continuată) a cărei executare o va suspenda
condiționat, întrucât numai o asemenea sancțiune penală este suficientă și totodată aptă să
asigure reeducarea acestuia și realizarea scopului preventiv -educativ prevăzut de art. 52 C.
pen. De asemenea, în raport de profesia inculpatului, aceea de notar și în realizarea căreia a
comis acțiunile ce intră în sfera ilicitului penal și care sunt de na tură a diminua încrederea
opinie i publice în autenticitatea înscrisurilor cu însușire probatorie se impune a -i fi interzis
acestuia pe lângă drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II -a, b) C. pen. și cel de la lit. c)
a aceluiași articol, ca pedeap să accesorie, adică dreptul de a fi notar. Cum însă executarea
pedepsei principale art. 71, alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare se va suspenda
și executarea pedepsei accesorii, cu toate consecințele ce decurg . Pentru considerentele
anterior dezvoltate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite,
recursurile declarate de parchet și partea vătămată D.P., va casa în parte sentința și
44 C.S.J., secț. pen., dec. nr. 3378/1998, in B.J./1998, Ed. Argessis, 1999, pag. 487.
45 C.S.J., secț. pen., dec. nr. 3378/1998, in R.D. nr. 1/2000, pag. 158 și în C.S.J., B.J./1998, Editura Argessis,
Curtea de Argeș, 1999, pag. 485 -488.și în Revista de Drept Penal nr. 2/2000, pag. 152 -154.
39
rejudecând, îl va condamna pe inculpatul C.C.E. la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare,
făcând și aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 lit. a) teza a II -a, b) și c) C. pen., va suspenda
condiționat executarea pedepsei principale, dar și a celei accesorii pe durata unui termen de
încercare de 4 ani, atrăgându -i atenția asupra di spozițiilor art. 83 C. pen. și îl va obliga la
plata cheltuielilor judiciare ocazionate de judecata în fond având în vedere că acesta se află
în culpă procesuală, menținând totodată și celelalte dispoziții ale hotărârii atacate va
respinge și recursul aces tuia.
Așadar, c ontrar concluziilor la care a ajuns instanța de fond, Înalta Curte apreciază că
faptele inculpatului C.C. prezintă gradul de pericol social cerut de lege, ca trăsătură esențială a
infracțiunii, motiv pentru care pentru sancționarea acestora este necesară aplicarea unor pedepse.
În acest context, Înalta Curte admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Craiova și de partea vătămată D.P. împotriva sentinței penale nr. 281 din 27 noiembrie 2012
pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori .
6. Infracțiunea de fals material în înscr isuri oficiale
(Infracțiuni de fals în înscrisuri)
Fapta este prevăzută de art. 288 Cod penal și constă în falsificarea unui înscris oficial prin
contrafa cerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă
consecințe juridice. Inscrisurile oficiale, în accepțiunea legii penale, sunt atât originalul, cât și
duplicatul, triplicatul și c opiile legalizate sau certificate. Ca obiect material al infracțiunii de fals
material în înscrisuri ofi ciale, acestea trebuie, să producă consecințe juridice, respectiv să fie
apte pentru a da naștere, a mo difica sau stinge raporturi juridice, drepturi și obligații.
Subliniem că această infracțiune poate fi comisă de către notar în exercițiul atribuțiilor de
serviciu în cazurile în care, spre exemplu, intervine asupra unui înscris oficial preexistent sau
întocmește în numele altei instituții un înscris. Nu va exista această infracțiune, ci va fi un fals
intelectual atunci cand înscrisul plăsmuit este unul întocmit de către notar în baza competenței
proprii. Așadar distingem falsul material în înscrisuri oficiale de falsul intelectual.
40
7. Infracțiun i de spălare a banilor
În prezent, infracțiunea de spălare a b anilor este reglementată în articolul 29 din Legea nr.
656/2002, într -un conținut relativ asemănător cu cel care se găsea în articolul 23 din Legea nr.
21/1999. Articolul 29 din Legea nr. 652/2002 ne precizează următoarele; „Constituie infracțiunea
de spălare a banilor;
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în
scopul ascunderii sau al disimulării originii ilic ite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta
persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire,
judecată sau executarea pedepsei;
b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a disp oziției, a
circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile
provin din săvârșirea de infracțiuni;
c) dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de
infracțiuni ”
În ceea ce privește activitatea notarială, precizăm că s -a introdus chiar o modificare care face
referire la activitatea notarială. Modificarea este adusă de Legea nr. 230/2005 privind modificarea
și completarea Legea nr. 656/2002 și vizează conți nutul art. 8 unde se inserează litera e) care
aduce următoarele completări; la articolul 8, după litera e) se introduce litera e) cu următorul
cuprins: "e) notarii publici, avocații și alte persoane care exercită profesii juridice liberale, în
cazul în care acordă asistență în întocmirea sau perfectarea de operațiuni pentru clienț ii lor
privind cumpărarea ori vânzarea de bunuri imobile, acțiuni sau părți sociale ori elemente ale
fondului de comerț, administrarea instrumentelor financiare sau a altor bunuri ale clienților,
constituirea sau administrarea de conturi bancare, de econom ii ori de instrumente financiare,
organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, funcționării sau
administrării unei societăți comerciale, constituirea, administrarea ori conducerea societăților
comerciale, organismelor de plasam ent colectiv în valori mobiliare sau a altor structuri similare,
precum și în cazul în care își reprezintă clienții în orice operațiune cu caracter fina nciar ori
vizând bunuri imobile "
41
Astfel, î n toate cazurile en umerate mai sus de litera e) cuprins ă în Legea nr.230/2005 notarul
public se va putea afla în situația de a săvârși o infracțiune de spă lare a banilor .
În practica judiciară, exemplificăm cu D ecizia nr. 89/A din 10 martie 2016 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție care precizează următoarele ;
Fapta notarului public care, cunoscând că o suprafață de teren provine din săvârșirea de
infracțiuni și nu există un titlu valabil de proprietate pentru aceasta, autentifică un act de
dezmembrare a terenului și, subsecvent, contracte de vânza re-cumpărare a loturilor rezultate în
urma operațiunii de dezmembrare, în scopul ascunderii originii ilicite a suprafeței de teren, prin
deschiderea unor cărți funciare noi pentru loturi, care nu reflectă actele anterioare operațiunii de
dezmembrare, întru nește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor prevăzută în
art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002. Cunoașterea provenienței ilicite a bunurilor –
prevăzută în norma de incriminare – poate fi dedusă, conform art. 29 alin. (4) din Legea nr.
656/2002, din circumstanțele faptice obiective și nu presupune ca subiectul activ al infracțiunii de
spălare a banilor, în ipoteza în care nu este și autor al infracțiunii predicat, să cunoască în mod
exact natura, modalitatea concretă de să vârșire, circumstanțele de timp și de loc sau încadrarea
juridică a infracțiunii din care provin bunurile și nici identitatea autorilor ori a participanților la
comiterea acesteia sau dacă ei răspund penal ori nu pentru săvârșirea infracțiunii predicat, fi ind
suficient ca, la momentul comiterii acțiunii care constituie elementul material al infracțiunii de
spălare a banilor, subiectul activ să aibă reprezentarea că bunurile provin din săvârșirea de
infracțiuni.
Așadar, Înalta Curte de Casație și Justi ție a decis că luarea la cunoștință a pro venienței ilicite a
bunurilor prevăzută în norma de incriminare poate fi dedusă, conform art. 29 alin. (4) din Legea
nr. 656/2002, din circumstanțele faptice obiective și nu presupune ca subiectul activ al infracțiu nii
de spălare a banilor, în ipoteza în care nu este și autor al infracțiunii predicat, să cunoască în mod
exact natura, modalitatea concretă de săvârșire, circumstanțele de timp și de loc sau încadrarea
juridică a infracțiunii din care provin bunurile, la fel, nici identitatea autorilor ori a participanților
la comiterea acesteia sau dacă ei răspund penal ori nu pentru săvârșire a infracțiunii predicat. În
consecință , este suficient ca, la momentul comiterii acțiunii care constituie elementul material al
42
infracțiunii de spălare a banilor, subiectul activ să aibă reprezentarea că bunurile provin din
săvârșirea de infracțiuni.
8. Infracțiuni de evaziune fiscală
Infracțiunile de evaziune fiscală sunt consacrate în Legea nr. 241/2005 . Evaziunea fiscală constă
în sustragerea unor persoane fizice sau juridice de la plata impozitelor sau taxelor. Evaziunea
fiscală se caracterizează prin ascunderea sau alterarea informațiilor ce sunt raportate la autorități,
precum declararea unor venituri sau profituri mai mici decât în realitate, sau mărirea artificială a
cheltuielilor.
Fenomenul evaziunii fiscale se întâ lnește atât pe plan național, câ t și pe cel internațional,
reprezentând una dintre cele mai răspândite infracțiuni cu caracte r economic. Frecven t, evaziunea
fiscală se întâlnește sub diferite forme, cum ar fi:
Fapta contribuabilului care nu reface, cu intenție sau din culpă, documentele de evidență
contabilă distruse, în termenul înscris în documentele de control
Refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele
legale și bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale
sau vamale, în termen de cel mult 15 zile de la somație
Împiedicarea, sub orice formă, a organelor competente de a intra, în condițiile prevăzute
de lege, în sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul efectuării verificărilor financiare, fiscale
sau vamale
Reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelo r
reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă
Deținerea sau punerea în circulație, fără drept, a timbrelor, banderolelor ori formularelor
tipizate, utilizate în do meniul fiscal, cu regim special
43
Tipărirea, folosirea, deținerea sau punerea în circulație, cu știință, de timbre, banderole
ori formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate
Stabilirea cu rea -credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor,
având ca rezultat obținerea, f ără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau
restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general
consolidat.
Asocierea în vederea săvârșirii faptei privind stabilirea cu rea -credință de către
contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără
drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general
consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.
Ascunderea bunului ori a sur sei impozabile sau taxabile
Omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente
legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate
Evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale , a cheltuielilor care nu au la
bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive
Alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat
ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor
Executarea de evidențe contabile duble, folosindu -se înscrisuri sau alte mijloace de
stocare a datelor
44
Sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin
nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu pr ivire la sediile principale
sau secundare ale persoanelor verificate
Substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terțe persoane a
bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală și ale
Codului de procedură penală
Ne interesează cu precădere , să dezbatem, infracțiunile de evaziune fiscală pe care le poate
săvârși notarul public. În acest context, notarul public este privit ca un participant activ la
circuitul financiar fiscal, deoarece prin activitatea sa contribuie în mod substanțial la
realizarea veniturilor bugetare, atât a celor destinate bugetelor locale cât și, implicit, a
bugetului consolida t al statului.
În materia domeniului fiscal, notarul public joacă un dublu rol : acela de contribuabil ,
având calitatea de plă titor de impozit pe veniturile încasate din activităț i independente și rolul de
ofițer public fiscal , realizând atribu ții similare funcț ionarilor org anelor fiscale deoarece
stabilește, gestionează și transferă impozitul pe tranz acții imobiliare, taxe de timbru ș i tariful
pentru publicitatea imobiliar ă.
Cum menționam mai sus, ne interesează să punctăm infracțiunile ce ar putea fi săvârșite în
activitatea notarială. Prin urmare, articolul 3 prevede că; „fapta contribuabilului care, cu
intenț ie, nu reface documentele de evidență contabilă distruse , în termenul înscris în
documentele de control, deși acesta putea sa o faca.” Apreciem că aceste prevederi legale
trebuie sa fie contopite cu cele din art icolul 6 din Statutul Uniunii Nationale a Notarilor Publici
care precizează că Uniunea asigură organizarea cont rolului profesional, financiar și
administrativ asupra î ntregii activi tăți a notarilor publici din Romania . Exemplificăm cu cazul
în care , la încheierea procesului verbal cu ocazia întocmirii controlului financiar se descoperă că
au fost di struse anumite evidențe și se indică un termen pentru ca acestea să fie refacute, în
contextul dat ne aflăm în prezența situației premisă a infracțiunii de evaziune fiscală din
articolul 3 al Legii nr. 241/2005.
45
De asemenea notarul public poate comite și infracț iunea prevăzută de articolul 4 care
constă î n refuzul nejustificat al unei persoane de a prez enta organelor competente, după ce a fost
somată de 3 ori, documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul împiedică rii
verifică rilor financiare, fiscale sau vamale. Exemplificăm cazurile în care notarul public refuză
prezentarea documentelor după somarea de trei ori a organismelor de control ale Cam erei
Notarilor Publici.
Notarul public poate săvârși și fapta incrimina tă în articolul 5 din Legea nr. 241/2005 dacă, cu
titlu de exemplu, oprește sub orice formă, intrarea organelor competente, în condițiile stabilite
de lege, în incinte și sedii, acestea având ca scop îndeplinirea verificărilor fiscale sau financiare.
La fe l, notarul public poate comite și infracț iunea de la art. 6 din Legea nr. 241/2005 care constă
în reținerea și nevărsarea, cu intenție, î n cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor
reprezentând impozite sau contribuții cu reț inere la surs ă.
Nota rul public poate fi răspunzător ș i pentru comiterea unor infracțiuni consacrate de articolul
9 din Legea nr. 241/2005 ;
a) ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile , exemplificăm cu situația în care,
biroul notarial oferă totodată și servicii de traducere, însă această activitate nu este declarată ;
b) omisiunea , în tot sau in parte, a evidențierii, în actele contabile ori î n alte documente
legale, a ope rațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate . Cu titlu de exemplu, una
dintre omisiunile notarului public ar putea fi neînscrierea în registrele contabile a tuturor
operațiunilor de legalizări de copii de pe acte;
c) evidențierea, în actele contabile sau î n alte documente legale, a cheltui elilor care nu au la
baza operațiuni reale ori evidențierea altor operaț iuni fictive . Putem face referire la situația î n
care, pentru a beneficia de prevederile art. 38 din Legea nr. 589/200446 privind regimul juridic
46 Art. 38 din Legea nr. 485 are următorul conținut: „ (1) Cheltuielile efectuate pentru investiții, dotări și alte utilități
necesare desfășurării activității electronice notariale se scad din veniturile brute, pe o durata de 2 ani de la
începerea acestei activități.
46
al activității electronice notarial47, notarul public înregistrează în evidenț ele contabile ale
biroului chel tuieli mai mari decât cele reale ocazionate de inițierea derulării activităț ii notariale
electronice ;
d) alterarea , distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori
de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor atunci când, spre
exemplu, sunt distruse evidenț ele financiar -contabile pe care biroul notarial este obligat să le
aibă, etc.
Avem totuși o situație în care notarul public va putea beneficia de prevederile art. 10 din Legea
nr. 241/2005 care prevede anumite cauze de nepedepsire ș i de reducere a pedepsei. In cazul
comiterii unei infracțiuni de evaziune fiscală, dacă în cursul urmă ririi penal e sau al judecății,
până la primul termen de judecata , învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat ,
limitele pedepsei prevazut e de lege pentru fapta comisă se reduc la jumatate. Daca prejudiciul
cauzat și recuperat în aceleași condiț ii este de pana la 100.000 euro, în ech ivalentul monedei
naționale, se poate aplica pedeapsa cu amenda . Daca prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași
condiții este de pana la 50.000 euro, în echivalentul monedei naț ionale, se aplică o sancți une
administrativ ă, care se înregistrează î n cazier ul judiciar dar subliniem că, toate aceste prevederi
se aplică doar în situația în care fă ptuitorul nu a mai beneficiat de ele pentru o altă infracțiune de
evaziune fiscală î ntr-un interval mai mic de 5 ani care precede comiterea celei de -a doua fapte.
În materie de jurisprudență exemplificăm cu Hotarârea 229/2017 din 21.11.2017 care dispune
următoarel e: În temeiul art. 16 alin. 1 lit. b) teza a II a și teza I achită pe inculpata S L S sub
aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea
241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.penal de la 1969 și a art. 5 C .penal. În temeiul art. 25
alin. 5 C.p.p. lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de Agenția Națională de Administrare
Fiscală cu privire la suma de 217.837 lei. În temeiul art. 25 alin. 1 C.p.p. admite acțiunea civilă
formulată de Agenția Națională d e Administrare Fiscală numai în ceea ce privește suma de
195.100 de lei. Obligă pe inculpata S L S la plata către partea civilă Agenția Națională de
Administrare Fiscală a sumei de 195.100 lei și a obligațiilor fiscale accesorii începând cu data de
47 Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1227/2004.
47
la care obligația a devenit scadentă și până la plata integrală a debitului principal. În temeiul 330
C.pr.pen raportat la art. 249 alin.1 din C.proc.pen. menține măsura sechestrului asigurător
asupra sumelor de bani aflate în conturile deschise pe numele inculpa tei (măsură dispusă prin
ordonanța cu nr.123/P/2015 din data de 08.10.2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
București) și măsura sechestrului asigurător instituită asupra proprietatea inculpatei S L S
(măsură instituită prin ordonanța cu nr.123/P/2 015 din data de 14.10.2015 a Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel București), până la concurența sumei de195.100 lei și a obligațiilor fiscale
accesorii începând cu data de la care obligația a devenit scadentă și până la plata integrală a
debitului princ ipal.
Din cele menționate mai sus, instanța dispune achitarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de
evaziune fiscală, admite acțiunea civila formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală
numai parțial, pentru suma de 195.100 lei și a obligațiilo r fiscal accesorii. De asemenea în temeiul
art.249 alin. 1 din codul de procedură penală menține măsura sechestrului asigurator atât asupra
sumelor de bani aflate în conturile deschise pe numele inculpatei cât și pentru proprietatea aflată
pe numele inculp atei.
9. Infracțiunea de înșelăciune.
Infracțiunea de înșelăciune reprezintă fapta prevăzută de art. 215 Cod penal și constă î n;
inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau
ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos
material injust și dacă s -a pricinuit o pagubă .
De-asemenea , inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau
executării unui contract, săvârșită în a șa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat
sau executat contractul în condițiile stipulate.
În materia a ctivității notariale ne aflăm în prezența următoarelor situații :
48
În situația în care, notarul public nu are cunoștință de faptul că una dintre părti
intenționează să o inducă în eroare pe cealaltă prin încheierea contractului nu putem
constata că acesta are vreo formă de participație la comiterea înselăciunii.
În situația în care, la incheierea contractu lui, notarul public are cunoștință cu privire la
intenția părtii, el va deveni complice la infracțiunea de înșelăciune săvârșită de către
parte.
În situația în care, însuși notarul public este cel care săvârșește inducerea în eroare a
părții, ne aflăm în prezența unei infracțiuni de abuz in serviciu contra intereselor
persoanelor, prevăzută de Codul penal în articolul 246.
Precizăm totuși, că pentru a ne afla în prezența infracțiunii de înșelăciune cu ocazia
încheierii sau execut ării unui contract sunt necesare următoarele condiț ii :
a) să aibă loc î ncheierea sau executarea unui contract;
b) cu ocazia încheierii sau execută rii contractului, subiectul activ să inducă sau să
mențină î n eroare subiectul pasiv;
c) acț iunea de înșelare să determine pe cei indusi sau menținuți în eroare să încheie sau
să execute contractul în condițiile stipulate, adică în condiț iile care altfel nu ar fi fost
acceptate și care au creat o situatie pă gubitoare pentru subiectul pasiv;
d) acț iunea să fie comisă cu intenți e.48
La fel, există situația în care părțile solicită redactarea unui contract, care este producător de
obligații juridice pentru ambele părți, dar la momentul încheierii contractului una dintre părți
prezintă deformat realitatea , astfel, o parte reușește să determine cealaltă parte să încheie
contractul în condițiile stipulate, fapt ce nu s -ar fi realizat daca partea prejudiciata ar f i cunoscut
întocmai realitatea. Putem exemplifica prin contractele unde legea impune respectarea f ormei
autentice pentru validitatea lor. Validitatea acestora constă în respectarea condițiilor de fond și
de formă stabilite prin lege, condiții ce trebuie respectate atât de către notarul public cât și de
către părți .
48 Vintilă Dongoroz și colab., Infracțiuni contra avutului obș tesc, Ed. Academiei 1963, București, p. 302
49
Concluzionăm că ră spunderea n otarului se întinde atât asupra conținutului contractului,
prin obligația ca acesta să îndeplinească toate condițiile de fond și de formă cuprinse în lege, cât
și asupra verificării cu atenție a identității și calitătii părților care semnează. Totuși, în a ctivitatea
notarială sunt și contracte redactate de către părți, pentru care legea nu impune obligativitatea
îndeplinirii condiției de autenticitate. Menționăm cu titlu de exemplu; legalizarea de semnătură
sau legalizarea sigiliilor ce vor fi aplicate de p ărți în fața notarului. În situația de față subliniem
că răspunderea notarului se întinde doar asupra identității părților implicate în contract, fără a
avea vreo responsabilitate față de conținutul concret al acestuia.
50
CONCLUZII
Așa cum am prezentat la începutul lucrarii, statutul notarului public a cunoscut o evoluție
etapizată în contextul fiecărei perioade istorice, cea mai recentă fiind chiar trecerea acestuia de la
Notariatul de Stat către o profesie liberală. Deș i notarii publici fac parte din aceeași categorie de
profesii liberale juridice ca și avocații, consilierii juridici sau executorii judecătorești, observăm
totuși că răspunderea notarilor publici este cu mult mai mare în raport cu profesiile mennționate
anterior.
Activitatea exercitată de către notarul public este o activitate elaborioasă, complexă, și
totodată are un rol de o importanță majora în cadrul sistemului nostru de drept, ca atare trebuie să
fie circumscrisă dispozițiilor legale în mat erie.
Profesia de notar public este o profesie cu răspunderi deosebite, bazată în principal pe bună
reputație, însăși buna reputație constituind una dintre condițiile esențiale pentru accederea în
profesia de notar public.
Spre deose bire de obligațiile generale care intră în sarcina notarului acesta este obligat să
refuze instrumentarea oricărui act care este contrar legii și bunelor moravuri, trebuie să ceară și să
dea lămuriri părților asupra conținutului actelor, spre a se convinge că acestea le -au înțeles sensul
și le-au acceptat efectele, în scopul prevenirii litigiilor.
De asemenea din punct de vedere al deontologiei profesionale, notarul public trebuie să se
abțină de la orice activitate sau implicare în operațiuni ca re ar putea reprezenta un pericol pentru el
sau pentru clienții săi. Cunoașterea acestor reguli de către orice notar public este absolut necesară.
Exact cum am analizat în prezenta lucrare, nerespectarea normelor legale de catre notarul
public atrage categoric raspunderea disciplinară, civila sau penală.
Concluzionând , notarii publici ar trebui să aprecieze cu multă prudență anumite declarații,
sa îsi exercite atribuțiile cu diligență, probitate și disponibilitate iar acolo unde exist ă posibilitatea
verificării anumitor informații este recomandat să procedeze în acest sens
51
BIBLIOGRAFIE :
I.TRATATE, CURSURI, MONOGRAFII :
1. Ioan Leș, Manual de drept notarial , ediț ia a 2 -a Editura C.H. Beck, 2008
2. Vedinaș Virginia Drept administrativ, ediția a 8-a, Editura Universul Juridic, București,
2014
3. Iorgovan Antonie, Tratat de drept administrativ, vol I, ed. a 4 -a, Editura All Beck,
București, 2005
4. Prisacaru V.I., Tratat de drept administrativ român. Partea generală , ediția a 3-a, Editura
Lumina Lex, București, 2002
5. Mihăilescu M. E., Drept administrativ. Partea generală, Editura Hamangiu, București, 2016
6. Vintilă Dongoroz ș i colectiv, Explicaț ii teoretice , vol. III, IV, E ditura Academiei Româ ne,
Bucureș ti, 1972 , vol. IV
7. Vintilă Dongoroz și colab., Infracț iuni contra avutului obstesc , Ed. Academiei 1963,
București Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, Codul civil al României:
îndrumar notarial , volumul I, Editura Monitorul Oficial R.A., București, 2011
8. Academi a Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan”, Ed. Universul Enciclopedic,
București, 1996
II. ARTICOLE ȘI STUDII DE SPECIALITATE
1. Gh. Dobrican, Răspund penal judecătorii, procurorii, notarii publici, executorii
judecătorești și alte persoane care desfășoară o activitate de jurisdicție pentru soluțiile
pronunțate în cadrul acestei activități? , în Dreptul nr. 6/200 5
2. Mircea Ionescu, „Legislația notarială cu privire la îndatorirea notarilor de a păstra
secretul profesional”, în Convorbiri notariale nr. 3/2002
52
3. Horia Diaconescu, „Puncte de vedere cu privire la subiectul activ al infracțiunii de luare
de mită”, în Revista Dreptul nr. 10/1998,
4. Octavian Ră dulescu, „Despre subiectul activ al infracțiunii de luare de mită”, în Revista
Dreptul nr. 2/1998
5. C.S.J., s ect. pen., dec. nr. 3378/1998, î n B.J./1998, Ed. Argessis, 1999
6. C.S.J., B.J./1998, Editura Argessis, Curtea de Arges, 1999 și în Revista de Drept Penal
nr.2/2000
III. JURISPRUDENȚĂ
1. Decizia nr. 582/2016 a Curții Constituționale a României referitoare la admiterea excepției
de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II pct. 1, pct. 5 și pct. 15 din Legea pentru
completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 119/2006 privind unele măsuri
necesare pentru aplicarea unor regulamente comun itare de la data aderării României la
Uniunea Europeană, precum și pentru modificarea și completarea Legii notarilor publici și
a activității notariale nr. 36/1995. 2.
2. Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penal ă, Decizia nr. 171/A din 13 mai 2015
pronunțată în dosarul nr. 294/42/2013, publicată
3. Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penal ă, Decizia nr. 175/A 2017, apel admis
împotriva Sentinței penale nr. 58/PI din data de 19 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de
Apel Timișoara
4. Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penal ă, Decizia nr. 2114/ 2013 , admite
recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de partea vătămată
D.P. împotriva sentinței penale nr. 281 din 27 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de
Apel Cra iova, secția penală și pentru cauze cu minori .
5. Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, Decizia nr. 89/A din 10 martie 2016
6. Curtea de Apel București – Secția a- II-a penală, Hotărârea nr. 229/2017 din 21.11.2017,
publicat ă
53
IV. ACTE NORMATIVE
1. Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, republicată în Monitorul Oficial
nr. 237 din 19 martie 2018
2. Statutul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România aprobat prinHotărârea Congresului
Notarilor Publici din România nr. 10 din 2 octombrie 2014, publicat în Monitorul Oficial nr. 853
din data de 24 noiembrie 2014
3. Regulamentului de aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, aprobat
prin Ordinul ministrului justiției nr. 2.333/C/2013, pu blicat înMonitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 468/22.06.2017
4. Constituția României, modificată și completată prin Legea de revizuire a Constituției României
nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octomb rie 2003
5. Hotărârea nr. 10/2017 pentru aprobarea modificării Codului deontologic al notarilor publici din
România, aprobat prin Hotărârea Congresului Notarilor Publici din România nr. 9/2015
V. SURSE DE INFORMARE ÎN FORMAT ELECTRONIC
www.juridice.ro
www.lege5.ro
www.portaljust.ro
revistaprolege.ro
www.ccr.ro
www.uniuneanotarilor.ro
www.cnpb.ro
54
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: ORGANIZAREA ȘI ADMINISTRAREA JUSTIȚIEI RĂSPUNDEREA JURIDICĂ ÎN SISTEMUL DE DREPT NOTARIAL Coordonator științific; Conf. univ. dr. TĂBĂRAȘ Manuela… [607334] (ID: 607334)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.