Organizarea Evidentei Operative Si Organizarea Contabilitatii Relatiilor CU Furnizorii Si Clientii
ORGANIZAREA EVIDENȚEI OPERATIVE ȘI ORGANIZAREA
CONTABILITĂȚII
RELAȚIILOR CU FURNIZORII ȘI CLIENȚII
CUPRINS
INTRODUCERE
1. ROLUL ȘI IMPORTANȚA RELAȚIILOR COMERCIALE ÎN ECONOMIA
DE PIAȚĂ
Definirea noțiunii de comerț. Actele și faptele de comerț
Conținutul și structura relațiilor de decontare
CONTABILITATEA RELAȚIILOR DE DECONTARE CU FURNIZORII
ȘI CLIENȚII
2.1 Conținutul, obiectivele și factorii organizării contabilității relațiilor
cu terții
2.2 Evaluarea decontărilor cu terții
2.3 Tipuri de operații ce apar în desfășurarea relațiilor cu terții și sistemul
de documente aferent acestora
2.4 Reflectarea în contabilitate a relațiilor de decontare cu furnizorii
2.4.1 Contabilitatea achizițiilor pe credit comercial
2.4.2 Contabilitatea achizițiilor pe baza efectelor comerciale
2.4.3 Contabilitatea datoriilor neexigibile din achiziții pe credit
comercial
2.4.4 Contabilitatea sumelor acordate în avans și a ambalajelor
de restituit
2.5 Reflectarea în contabilitate a relațiilor de decontare cu
clienții
2.5.1 Contabilitatea creanțelor din livrări și prestații pe credit
comercial
2.5.2 Contabilitatea creanțelor neîncasate în termen
2.5.3 Contabilitatea creanțelor din livrări pe baza
efectelor comerciale
2.5.4 Contabilitatea creanțelor neexigibile
REFLECTAREA ÎN CONTABILITATEA SC MILLE FEUILLE SRL A
PRINCIPALELOR OPERAȚIUNI DE DECONTARE CU FURNIZORII ȘI CLIENȚII
3.1 Prezentarea generală a societății
3.1.1 Scurt istoric
3.1.2 Strategia de dezvoltare
3.1.3 Capitalul social
3.1.4 Organizarea societății
3.2 Studiu de caz contabil la SC Omega Com SRL
4. ANALIZA DECONTĂRILOR CU FURNIZORII ȘI CLIENȚII
4.1. Analiza decontărilor cu clienții
4.2. Analiza decontărilor cu furnizorii
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
În cunoșterea, gestiunea și controlul patrimoniului, al execuției Bugetului de venituri și cheltuieli de către fiecare agent economic, a patrimoniului național și a execuției bugetului public național, un rol deosebit revine contabilității . Ea trebuie astfel organizată încât să asigure executarea la timp și de calitate superioară a lucrărilor de contabilitate .
Organizarea contabilității cuprinde un ansamblu de norme, mijloace de acțiune și precizări privind executarea lucrărilor de contabilitate în vederea efectuării lor la timp și cu cheltuieli minime. Aceasta necesită rezolvarea următoarelor probleme: laborarea normelor generale și unitare de organizare a contabilității; stabilirea verigilor unde se organizează contabilitatea, organizarea sectorului financiar – contabil pe compartimente și funcții și repartizarea personalului; alegerea formei de contabilitate cea mai corespunzătoare, a metodelor de evidență și evaluare a elementelor patrimoniale, a principiilor și factorilor care o influențează.
La baza organizării contabilității fiecărui agent economic stau normele generale și unitare a acesteia prevăzute prin Legea contabilității și stabilite de Direcția Generală a Contabilității și Colegiul consultativ al Contabilității din cadrul Ministerului Finanțelor, cum sunt: regulamentul aplicării legii contabilității, planul de conturi general, norme metodologice de utilizare a conturilor, nomenclatorul privind modelele registrelor și formularelor tipizate, norme metodologice privind întocmirea și prezentarea bilanțului contabil.
Contabilitatea se organizează la nivelul regiilor autonome, societăților comerciale, instituțiilor publice, unităților cooperatiste, asociațiilor și celorlalte persoane juridice, precum și la persoanele fizice ce au calitatea de comerciant.
Pentru a asigura o imagine fidelă a patrimoniului și a rezultatelor financiare, este necesar ca la baza organizării contabilității să stea următoarele principii de bază: principiul continuității activității, principiul prudenței, principiul necompensării.
La nivelul economiei naționale, coordonarea metodologică a contabilității este efectuată de către Direcția Contabilității din cadrul Ministerului Finanțelor și Colegiul Consultativ al Contabilității, format din reprezentanți ai Ministerului Finanțelor, Industriei, Agriculturii, Comerțului, cadre didactice, experți contabili, directori financiar–contabili, reprezentanți ai Curții de Conturi, Bursei, Camerei de Comerț și Industrie.
Acestea emit, analizează și avizează planul de conturi general, modelele registrelor contabile, formularele comune privind activitatea financiar– contabilă, modelele bilanțurilor contabile, precum și normele de utilizare a acestora.
Obligația organizării și conducerii contabilității proprii revine regiilor autonome, societăților comerciale, societăților agricole, organizațiilor cooperatiste meșteșugărești, de consum și celor de credit, societăților bancare, instituțiilor publice și altor persoane juridice, precum și persoanelor fizice ce au calitatea de comerciant. Aceste unități trebuie să țină contabilitate în partidă dublă, să încheie bilanțul, respectiv dare de seamă contabilă în cazul instituțiilor publice.
În structura funcțională a unităților patrimoniale sunt delimitate funcțiile de bază ale acestor: funcția de cercetare–dezvoltare, comercială, financiar- contabilă, de producție și de personal.
Funcția financiar–contabilă antrenează două genuri de activități, și anume: activitatea financiară și activitatea contabilă. Cadrul de realizare a acestei funcții este asigurat în structura organizatorică de direcția financiar–contabilă, condusă de directorul financiar–contabil sau contabilul șef. Serviciul de contabilitate are ca atribuțiuni: înregistrarea la zi și corect în contabilitate, în mod cronologic și sistematic pe baza documentelor justificative a tuturor operațiilor patrimoniale, inventarierea patrimoniului, întocmirea registrului inventar, controlul asupra operațiilor patrimoniale efectuate, întocmirea lucrărilor de sinteză (bilanț și anexa la bilanț, contul de profit și pierderi, raportul de gestiune), furnizarea, publicarea și păstrarea informațiilor privind patrimoniul și rezultatele obținute; evidența și calculația costurilor, determinarea și analiza rentabilității pe produse și lucrări.
Activitatea serviciului financiar are ca obiective: planificarea, urmărirea și evidența mijloacelor financiare ale întreprinderii; asigurarea capitalului, fondurilor necesare desfășurării unei activități normale; calcularea la timp și corectă a drepturilor bănești ale angajaților; efectuarea la timp și în bune condiții cu respectarea dispozițiilor legale a tuturor operațiilor de încasări și plăți; asigurarea încasării debitelor de orice natură etc. Aceste obiective ale serviciului financiar se realizează prin birouri specializate, și anume: biroul Buget – Finanțare – Control Financiar; biroul Gestiunea Capitalului – Fonduri; biroul Decontări Terți; biroul veniuri TVA; biroul Salarii și alte drepturi de personal; biroul Trezorerie – Portofoliu.
În conformitate cu Legea 82 / 1991 agenții economici au obligația organizării contabilității în conformitate cu nevoile proprii de analiză economico – financiară a informațiilor în vederea luării deciziilor.
ROLUL ȘI IMPORTANȚA RELAȚIILOR COMERCIALE ÎN ECONOMIA DE PIAȚĂ
1.1. Definirea noțiunii de comerț. Actele și faptele de comerț
În general, în cadrul activității economice se realizează schimburi de valori: acestea presupun că una din părți oferă ceva, iar cealaltă parte remite contravaloarea ofertei. Prin aceasta se creează două fluxuri de valori, în sens contrar:
fluxul mărfurilor (bunuri și servicii);
fluxul valorilor de schimb (al banilor).
Sunt situații în care cele două fluxuri nu se realizează în același moment, adică una din părți oferă bunuri sau servicii urmând ca plata să se facă ulterior, iar în alte cazuri livrarea este precedată de acordarea unor avansuri în general bănești.
Noțiunea de comerț este definită de dreptul comercial ca fiind un ansamblu de norme juridice de drept privat aplicabile raporturilor juridice născute din acte juridice de comerț și fape juridice de comerț, ca și raporturilor juridice la care participă persoanele care au calitatea de comerciant .
Codul comercial stabilește care sunt actele juridice și operațiunile considerate fapte de comerț și le supun legilor comerciale indiferent de de calitatea persoanei care le săvârșește (comerciant sau necomerciant) . Legea consideră fapte de comerț :
Cumpărările de mărfuri sau producte spre a le revinde, fie în natură, fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru , ori numai spre a se închiria ; asemenea și cumpărarea spre a se revinde , de obligațiuni ale statului sau alte titluri de credit circulând în comerț .
Vânzările de producte , vânzările și închirierile de mărfuri în natură sau lucrate și vânzările de obligațiuni ale statului sau alte titluri de credit circulând în comerț , când sunt cumpărate cu scop de revânzare sau închiriere .
3. Contractele de report asupra obligațiunilor de stat sau altor titluri de credit circulând în comerț .
Cumpărările sau vânzările de părți sau de acțiuni ale societăților comerciale, etc .
Actele și faptele de comerț obiective se divid în trei categorii fundamentale :
Acte și fapte de interpunere în schimb sau circulație ;
Este vorba de cumpărarea și vânzarea comercială care se deosebesc de cumpărarea și vânzarea civilă prin câteva criterii desprinse din Codul Comercial :
Vânzarea–cumpărarea comercială nu poate avea ca obiect bunuri imobile . Tranzacțiile imobiliare constituie acte juridice civile .
Intenția de interpunere în schimb, în sensul că scopul de revânzare a bunurilor este avut în vedere din chiar momentul cumpărării. Cât timp există intenția de revânzare , cumpărarea va fi comercială chiar dacă nu este urmată efectiv de un act de revânzare , dar vânzarea nu este comercială decât dacă a fost precedată de o cumpărare comercială . Tot în această categorie intră și operațiunile de bancă și schimb . Aceste operațiuni sunt denumite “ comerț de bancă “ . Operațiunile de bancă sunt cele asupra sumelor de bani în numerar , creditelor și titlurilor negociabile . Operațiunile de schimb sunt cele de schimb de monedă sau biletele la bancă naționale sau străine , ca și cele referitoare la transmiterea de fonduri .
Acte și fapte realizate sub formă de întreprindere . Astfel , întreprinderea a fost definită ca fiind organizarea sistematică a unor activități productive, pe riscul întreprinzătorului, cu scopul producerii de bunuri sau servicii , destinate schimbului și în vederea obținerii unui profit .
Acte și fapte de comerț conexe .
Sfera subiectelor raporturilor comerciale este delimitată astfel: “ Sunt comercianți aceia care fac fapte de comerț având comerțul ca o profesiune obișnuită, și societățile comerciale “.
Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească în mod cumulativ o persoană fizică pentru a dobândi calitatea de comerciant :
Să săvârșescă acte și fapte de comerț obiective , acestea trebuind săvârșite în nume propriu , deci cel care desfășoară o activitate comercială în numele altuia nu este comerciant .
Actele și faptele săvârșite să fie exercitate permanent și sistematic, cu titlu de profesiune . Nu toate actele și faptele prevăzute în Codul Comercial pot fi exercitate ca profesiune . Unele acte și fapte de comerț conexe nu pot fi săvârșite decât accidental (cambiile și biletele la ordin în producte sau mărfuri). Nu va fi comerciant acela care face întâmplător operațiuni de bursă, sau care accidental cumpără și vinde acțiuni ale societăților comerciale. Dar legea nu impune condiția ca profesiunea comercială să fie singura , și nici măcar cea principală , pentru ca persoana fizică să fie un comerciant .
Exercițiul comerțului trebuie să se facă în scop de câștig.
Fondul de comerț este definit a fi un ansamblu de bunuri mobile și imobile , corporale și incorporale ațiunile de bancă sunt cele asupra sumelor de bani în numerar , creditelor și titlurilor negociabile . Operațiunile de schimb sunt cele de schimb de monedă sau biletele la bancă naționale sau străine , ca și cele referitoare la transmiterea de fonduri .
Acte și fapte realizate sub formă de întreprindere . Astfel , întreprinderea a fost definită ca fiind organizarea sistematică a unor activități productive, pe riscul întreprinzătorului, cu scopul producerii de bunuri sau servicii , destinate schimbului și în vederea obținerii unui profit .
Acte și fapte de comerț conexe .
Sfera subiectelor raporturilor comerciale este delimitată astfel: “ Sunt comercianți aceia care fac fapte de comerț având comerțul ca o profesiune obișnuită, și societățile comerciale “.
Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească în mod cumulativ o persoană fizică pentru a dobândi calitatea de comerciant :
Să săvârșescă acte și fapte de comerț obiective , acestea trebuind săvârșite în nume propriu , deci cel care desfășoară o activitate comercială în numele altuia nu este comerciant .
Actele și faptele săvârșite să fie exercitate permanent și sistematic, cu titlu de profesiune . Nu toate actele și faptele prevăzute în Codul Comercial pot fi exercitate ca profesiune . Unele acte și fapte de comerț conexe nu pot fi săvârșite decât accidental (cambiile și biletele la ordin în producte sau mărfuri). Nu va fi comerciant acela care face întâmplător operațiuni de bursă, sau care accidental cumpără și vinde acțiuni ale societăților comerciale. Dar legea nu impune condiția ca profesiunea comercială să fie singura , și nici măcar cea principală , pentru ca persoana fizică să fie un comerciant .
Exercițiul comerțului trebuie să se facă în scop de câștig.
Fondul de comerț este definit a fi un ansamblu de bunuri mobile și imobile , corporale și incorporale pe care un comerciant le afectează desfășurării unei activități comerciale în scopul atragerii clientelei și obținerii de profit . Noțiunea de fond de comerț nu se confundă nici cu cea de patrimoniu și nici cu cea de întreprindere .
Caracteristicile generale ale societăților comerciale sunt următoarele:
numele comercial – acesta constă , în numele sau , după caz , denumirea sub care un comerciant este înmatriculat la Registrul Comerțului , își exercită comerțul și sub care semnează . Fiind un atribut de identificare , numele comercial sau , în cazul societăților comerciale , firma , se caracterizează prin noutate .
emblema – reprezintă semnul sau deosebirea care deosebește un comerciant de un altul . Și în cazul emblemei legea impune condiția noutății . Odată înscrisă în registrul comerțului , emblema va putea fi folosită de comerciant pe panouri de reclamă , facturi , scrisori , note de comandă , prospecte , afișe publicații , și în orice alt mod cu condiția să fie însoțită în mod vizibil de firma comerciantului .
mărcile de fabrică și de comerț – acestea sunt semne exterioare ce au drept scop individualizarea produselor sau mărfurilor unui producător sau comerciant față de ale celorlalți .
clientela și vadul comercial – clientela este definită ca totalitatea persoanelor fizice sau juridice care apelează în mod obișnuit la același comerciant , adică la fondul de comerț al acestuia , pentru procurarea de mărfuri și servicii, iar vadul comercial reprezintă aptitudinea fondului de comerț de a atrage publicul . Nici clientela, nici vadul comercial nu pot fi înstrăinate, prin natura lor, decât odată cu fondul de
comerț .
Fondul de comerț cuprinde , în afara acestora și alte elemente incorporale : dreptul de proprietate industrială , drepturile de autor , etc . S-a ajuns la concluzia , împărtășită unanim de unii autori , că fondul de comerț în ansamblu este un bun incorporal .
Aspectele particulare ale contractelor comerciale în raport cu cele civile sunt reglementate prin norme juridice speciale. Aceste dispoziții urmează a se completa cu reglementările de drept comun , adică cu regulile generale aplicate contractelor civile , reguli cuprinse în Codul Civil . Alături de acele juridice unilaterale și de faptele juridice ( licite sau ilicite ) contractul comercial reprezintă principalul izvor al obligațiilor comerciale .
Ca orice contract , contractul comercial pentru a fi încheiat trebuie să îndeplinească anumite condiții de validitate : consimțământul , capacitatea , obiectul și cauza . Potrivit reglementărilor de drept comun , consimțământul părților contractuale va trebui să existe , să fie exteriorizat , să provină de la o persoană cu discernământ și să fie liber de orice vicii . Astfel , contractul comercial va fi anulabil în cazul în care consimțământul uneia dintre părți a fost viciat prin eroare , dol sau violență . Leziunea este o cauză de nulitate care nu operează în materie comercială , deoarece , chiar în caz de constatare a unei disproporții vădite între prestații , partea lezată continuă a fi obligată din moment ce încheierea de tranzacții profitabile ține de chiar esența activității comerciale . Și în materia capacității contractuale se vor aplica dispozițiile de drept comun, la care se adaugă o serie de incapacități speciale , prevăzute de legile comerciale , cum ar fi interdicția încheierii de către propus a unor operații de natura comerțului cu care este însărcinat sau interdicția încheierii de către asociații cu răspundere nelimitată a unor operațiuni care ar atinge interesele societății comerciale, afară de cazul în care există consimțământul celorlalți asociați .
Cauza și obiectul contractelor comerciale trebuie să îndeplinească , în principal , condiția liceității , la care se adaugă și celelalte condiții prevăzute de dreptul comun ( să existe , să fie morale , obiectul să constea dintr-un fapt personal al celui care se obligă , etc ) .
Alăturat acestor condiții de fond , contractele comerciale trebuie , uneori , să îndeplinească și anumite condiții de formă , deși în materie comercială domină principiul consimțământului . Formalismul apare , așadar , în materia contractelor comerciale ca o excepție , dar , după cum s-a arătat mult mai adesea decât formalismul direct prescris de lege ad validitatea , sub sancțiunea nulității , vom întâlni un formalism extrinsec , indispensabil eficacității actului .
Contractele comerciale au adesea un suport sau o acoperire administrativă , aproape întotdeauna fiind nevoie de sprijinul sau autorizarea statului sub o formă directă sau indirectă , în special atunci când se acordă credite sau subvenții . În astfel de situații , trebuie completate formulare , se fac înregistrări , etc . Trebuie adăugat că cerința formei scrise pentru probarea unui raport juridic obligațional nu implică întotdeauna ca respectivul raport să se încheie în forma clasică a unui contract . Se poate recurge și la alte forme care echivalează cu un contract încheiat în formă scrisă : oferta scrisă urmată de acceptare , comanda scrisă urmată de confirmare , redactarea unei minute , protocol , semnate de ambele părți , etc . Conform teoriei informațiunii contractul se va considera încheiat în momentul cunoașterii de către ofertant a acceptării ofertei , dacă este vorba de un contract sinalagmatic , sau în momentul în care oferta a ajuns la cunoștința destinatarului , dacă este vorba de un contract unilateral .
Codul Comercial consacră un set de dispoziții derogatorii de la dreptul comun în ceea ce privește executarea contractelor comerciale :
Prețul în obligațiile comerciale . Dacă părțile nu au putut stabili prețul în contractele comerciale încheiate din pricina fluctuației acestuia sau a urgenței executării obligației , se va considera că au avut în vedere adevăratul preț sau prețul curent al mărfurilor. Astfel , se va lua după listele bursei sau după mercurialele locului unde contractul a fost încheiat sau , în lipsă, după cele ale locului celui mai apropiat sau după orice fel de probă .
Locul executării obligațiilor comerciale . Dacă părțile nu au prevăzut locul executării obligației , și acestea nu rezultă nici din natura obligației , contractul “ trebuie să fie executat în locul unde cel ce s-a obligat își avea stabilimentul său comercial sau cel puțin domiciliul sau reședința la formarea contractului “ .
Regula curgerii de drept a dobânzilor în obligațiile comerciale . Derogarea de la principiul care prevede că dobânzile sunt datorate din ziua cererii de chemare în judecată , Codul Comercial stabilește regula potrivit căreia “ datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile “ .
Interdicția acordării termenului de grație . Depărtându-se din nou de reglementările de drept comun , Codul Comercial prevede că “ în obligațiunile comerciale judecătorul nu poate acorda termenul de grație“, interdicție ce își găsește fundamentul în exigențele activității economice . În același timp , executarea la termen a obligației comerciale constituie și o necesitate pentru buna desfășurare a activității comerciale realizate de alți comercianți , căci raporturile juridice comerciale se află într-o strânsă interconexiune . Dacă instanța ar acorda termen de grație unui debitor , întârzierea în executarea obligației acestuia s-ar repercuta în lanț asupra obligațiilor din alte raporturi juridice în care s-ar afla debitorul .
Solidaritatea codebitorilor . Spre deosebire de Codul Civil care reglementează solidaritatea ca o excepție de la regula divizibilității, Codul Comercial prevede că “în obligațiile comerciale codebitorii sunt ținuți solidar , afară de stipulație contrară “ , dispoziție menită să ocrotească creditorul , conferindu-i o garanție eficace a executării obligației de către debitor .
Aceste reguli își găsesc justificarea în anumite considerente definitorii pentru activitatea comercială : asigurarea creditului.
Când am analizat actele și faptele de comerț obiective am arătat că cel mai important contract comercial este contractul de vânzare–cumpărare comercială. Întru–cât Codul Comercial nu definește acest contract , urmează a se aplica dispozițiile art. 1294 Cod Civil conform cărora vânzarea-cumpărarea este un contract prin care o parte numită vânzător se obligă să transmită proprietatea unui bun asupra celeilalte părți , numită cumpărător care se obligă a plăti vânzătorului prețul lucrului vândut. În configurarea contractului de vânzare cumpărare comercială trebuie avute în vedere pe lângă dispozițiile Codului Comercial și ale Codului Civil și reglementările Convenției de la Haga din 1955 asupra vânzării internaționale de bunuri și ale Convenției Națiunilor Unite de la Viena din 1980 privind contractul de vânzare internațională de mărfuri .
Efectele contractului de vânzare cumpărare comercială sunt aceleași ca ale contractului civil , cu derogările stabilite de Codul Comercial . În baza Codului Civil, vânzătorul, transmițând dreptul de proprietate asupra lucrului vândut, are două obligații importante : predarea lucrului și garanție contra evicțiunii și viciilor ascunse . În materia modului de executare a obligației de predare se vor aplica dispozițiile dreptului comun completate, în privința conformității mărfii cu stipulațiile contractuale , cu prevederile Convenției Națiunilor Unite de la Viena . Astfel , în lipsă de prevedere contrară , mărfurile sunt conforme contractului când sunt conforme folosinței căreia îi servesc în mod obișnuit mărfurile de același tip ; când sunt proprii oricărei folosințe speciale care a fost adusă expres sa tacit la cunoștința vânzătorului ; când posedă calitățile unei mărfi pe care vânzătorul a prezentat-o cumpărătorului ca mostră sau model etc .
Obligația de garanție pentru evicțiune are același regim juridic ca și evicțiunea din contractele civile, în materia garanției pentru vicii ascunse vor fi avute în vedere atât dispozițiile Codului Civil , cât și dispozițiile Codului Comercial conform căruia : “ cumpărătorul unor mărfuri sau producte provenind dintr-o altă piață este dator să denunțe vânzătorului viciile apărute în termen de două zile de la primire , ori de câte ori un timp mai lung nu ar fi necesar din cauza condițiilor excepționale în care se află cumpărătorul . El este dator să denunțe viciile ascunse ale lucrului în cele dintâi două zile de la descoperirea lor “.
În ceea cel privește pe cumpărător, el are obligația de a plăti prețul , de a lua în primire lucrul vândut și de a suporta , uneori , cheltuielile de transport .
În funcție de modul în care sunt dozate obligațiile părților într-un contract de vânzare-cumpărare comercială internațională, practica a consacrat mai multe clauze denumite “ INCOTERMS “ . Termenii INCOTERMS au fost grupați în patru categorii de bază:
Marfa vândută stă la dispoziția cumpărătorului la sediul vânzătorului ( termenul E : Ex WORKS ) ;
Vânzătorul trebuie să predea marfa cărăușului desemnat de cumpărător (termenul F: FCA , FAS și FOB ) ;
Vânzătorul trebuie să încheie contractul de transport , dar fără să-și asume riscul de deteriorare și pierdere a mărfii ( CFR , CIF , CPT și CIP ) ;
Vânzătorul trebuie să suporte costurile și riscurile legate de aducerea mărfii în țara de destinație ( DAF , DES , DEQ , DDU și DDP ) .
1.2.Conținutul și structura relațiilor de decontare
În realizarea obiectivului activității unităților patrimoniale sunt angajate o multitudine de relații juridice de natură patrimonială cu persoane fizice și persoane juridice care intervin în derularea diferitelor operații economice și financiare. După influența pe care aceste relații o transmit în patrimoniul întreprinderii, se disting două mari categorii de relații cu terți:
A. Relații cu terții de natura datoriilor, respectiv a obligațiilor.
B. Relații cu terții de natura drepturilor de creanță.
Întreprinderea, unitatea economică intră într-un flux global de relații, flux caracterizat printr-o mulțime de alte fluxuri specifice.
În interior se nasc fluxuri de drepturi și obligații cu personalul propriu, cu personalul temporar angajat, de alocare și utilizare a unor fonduri. În exterior fluxurile legate de drepturile și creanțele întreprinderii apar în relațiile acestora cu: furnizorii, creditorii, clienții, bugetul statului, asigurările sociale, unitățile din cadrul grupului, fondurile speciale, instituții, asociații, cu alte persoane fizice sau persoane juridice .Persoanele fizice sau juridice care preiau obligațiile sau drepturile de creanță sunt titulare ale acestor relații juridico – patrimoniale potrivit celor consemnate în actele întocmite între participanți .
Unitatea patrimonială de referință se plasează în raport cu terții , în ipostaza de a-și asuma obligații și acestea se întâmplă când beneficiază de transferarea în proprietate a unor bunuri sau servicii pentru care plata se face ulterior , precum și atunci când fixează în patrimoniu obligațiile sale față de personal pentru munca depusă , față de organisme și instituții sociale pentru contribuția la constituirea unor fonduri de ajutor și protecție socială , obligații față de bugetul statului pentru impozite și taxe .
Unitatea patrimonială apare în situația de a formula drepturi de creanță față de terți, atunci când a cedat aceste bunuri și servicii pentru care încasarea se face ulterior , fie pentru alte drepturi din diferite operații financiare sau derivate din alte operații comerciale sau din norme juridice instituite în acest scop .
În decontările cu terții sunt incluse și decontările între exercițiile financiare determinate de valorile de regularizare , transferate de la un exercițiu la altul .
Nu se includ în categoria decontărilor cu terții datoriile și creanțele referitoare la creditele primite, respectiv acordate, precum și creanțele imobilizate.
După perioada de timp la care se referă, creanțele și datoriile se împart în: creanțe și datorii pe termen scurt, cu perioadă de decontare mai mică de un an; creanțe și datorii pe termen mijlociu, cu perioadă de decontare între 1-5 ani; creanțe și datorii pe termen lung, cu perioadă de decontare mai mare de 5 ani.
Creanțele și datoriile pe termen mijlociu și lung se încadrează în categoria imobilizărilor financiare (titluri de participare, titluri imobilizate ale activității de portofoliu, creanțe legate de participații, împrumuturi acordate pe termen lung).
Creanțele pe termen scurt sunt generate de desfășurarea activității de exploatare și creanțele asimilate, care au în contrapartidă veniturile din exploatare și conturile fără incidență asupra contului de rezultate și cuprind: creanțe comerciale; creanțele din gestiunea titlurilor de plasament și alte tipuri de valori reprezentând componente ale trezoreriei; creanțe din decontări în cadrul grupului și cu asociații, care mai sunt denumite și creanțe în afara ciclului de exploatare.
Datoriile de exploatare pe termen scurt sunt datorii generate de contextul derulării fazelor ciclului de exploatare, reprezentând pasivele care au în contrapartidă cheltuieli de exploatare și cuprind: datoriile comerciale; datoriile financiare pe termen scurt; datorii fiscale; datorii salariale; datorii sociale și datorii din decontările în cadrul grupului și cu asociații.
Teoretic, datoriile pe termen scurt exprimă fondurile furnizate de terți pentru care unitățile trebuie să acorde o prestație sau un echivalent valoric . E vorba de datoriile create în cadrul relațiilor de decontare ale unității cu alte persoane fizice și juridice .
Persoanele juridice și fizice față de care unitatea are obligații bănești sunt denumite generic creditori . Creditorul , reprezintă persoana care , în cadrul unui raport patrimonial , a avansat o valoare economică și urmează să primească un echivalent valoric sau o contraprestație .
Datoriile ca surse străine de finanțare sunt prezente și funcționează din momentul nașterii angajamentelor față de terți și până în momentul plății lor . Mai mult toate datoriile ale căror termen de decontare depășește un an sunt purtătoare de dobânzi .
Creanțele pe termen scurt sau valorile în curs de decontare reprezintă valorile economice avansate temporar de titularul de patrimoniu ale altor persoane fizice sau juridice și pentru care urmează să primească un echivalent valoric . Acest echivalent poate reprezenta o sumă de bani , o lucrare sau un serviciu .
Exemplu : pentru mărfurile vândute clienților , echivalentul valoric constă dintr-o sumă de bani egală cu valoarea mărfurilor facturate , în schimb pentru un avans de bani acordat salariaților care se deplasează în interes de serviciu , echivalentul valoric primit constă din munca prestată care este evaluată prin însumarea cheltuielilor de transport , cazarea și diurna delegatului .
Toate persoanele fizice și juridice care au beneficiat de valoarea avansată urmând să dea un echivalent corespunzător sunt denumite generic prin noțiunea de debitori . Deci debitorul , reprezintă persoana care în cadrul raportului patrimonial a primit o valoare și urmează să dea un echivalent valoric sau o contraprestație
Structura creanțelor
Creanțele comerciale sunt determinate de vânzările de bunuri (produse, mărfuri, materiale), de pretări de servicii și de executarea de lucrări către terți.
Efectele comerciale de primit reprezintă drepturile de creanță stabilite pe bază de cambii, bilete la ordin, trate, warante, cecri și alte efecte comerciale primite de la clienți în contul creanțelor. Ele reprezintă forme de credit comercial acordat de unitățile patrimoniale terților și instrumente de plată.
Cambia este titlul de credit în temeiul căruia o persoană (emitentul) se obligă să plătească necondiționat sau dispune să plătească necondiționat către o altă persoană, la data și locul indicat, o sumă de bani, aceluia pe care cambia îl desemnează. Cambia este de două feluri: bilet la ordin și trată (poliță).
Biletul la ordin este o cambie eliberată de un debitor (tras) unui creditor (trăgător) prin care debitorul (trasul) se obligă să plătească necondiționat creditorului (trăgătorului) într-un anumit loc și la o anumită dată o sumă de bani.
Trata este o cambie prin care o persoană (juridică sau fizică) în calitate de creditor (trăgător), dispune unui debitor al său (tras) să plătească o sumă de bani unei alte persoane (a treia) în calitate de beneficiar la data și în locul stabilit.
Cecul (asemănător cu forma de cec din carnete cu limită de sumă folosite
în prezent pentru plăți între agenții economici) este un înscris solemn prin care o persoană numită trăgător (plătitor) în baza unui depozit de bani constituit în prealabil la bancă devenită tras, dă ordin să plătească la o anumită dată sau la prezentare o sumă determinată unei terțe persoane, în calitate de beneficiar, deci intervin tot trei părți. Avem cecuri ca efecte comerciale, cecuri din carnete cu limită de sumă ca instrument de decontare, cecuri de decontare în numerar a banilor de la bancă , cecuri de călătorie etc. Așadar: trăgătorul este persoana care dispune plata, trasul este acela care efectuează plata, iar beneficiarul este persoana în favoarea căreia se face plata.
Ca și în cazul celorlalte două instrumente de plată, alături de biletul la ordin și trată, cecul cuprinde următoarele elemente: denumirea de cec – înscrisă în textul titlului; ordinul necondiționat de a plăti o sumă determinată – inclusă în textul tipărit al formularului de cec; numele aceluia care trebuie să plătească (trasul) prin denumirea băncii pe fiecare cec; indicarea locului unde se efectuează plata – locul desemnat alături de numele trasului; indicarea datei și locului unde a fost emis cecul; semnătura aceluia care emite cecul, trăgătorul este acela care garantează plata.
Warantul este recipisa primită de posesorul unei mărfi depusă într-un depozit, prin care garantează efectuarea unei plăți. Dacă nu efectuează plata, nu poate ridica marfa.
Până la scadența efectelor comerciale, pot interveni operațiuni de andosare și avalizare, legate de circulația lor.
Andosarea (girarea) reprezintă scrierea pe verso-ul titlului de valoare (documentului) a obligației de plată a noului debitor, față de creditor. Andosarea este deci girarea noului debitor către un nou creditor. De exemplu, un client emite un bilet la ordin în care se stabilește “plătiți suma de …la data de…persoanei (furnizorului)”. Dacă acesta are nevoie de bani mai repede decât data stabilită prin ordinul de plată îl poate folosi ca instrument de plată dacă face andosarea ordinului de plată. Dar pentru aceasta este necesar să existe o garanție a plății datoriei noului debitor către creditor și se face avalizarea.
Avalizarea reprezintă garanția înscrisă pe cambie sau în afara acesteia de către o persoană (juridică sau fizică) care se angajează să achite contravaloarea tranzacției în cazul în care nici unul dintre ceilalți debitori nu o face. Deci persoana care a avalizat cambia garantează (girează) până la scadență. Avalizarea se poate face o singură dată, iar andosarea de câte ori este posibil.
Pentru tras (sau subscriitor) datoria înregistrată în conturile “Furnizori”, “Efecte de plată” nu poate fi modificată prin andosări și nici o înregistrare nu se face
înaintea decontării la scadență sau anulării efectelor. Trăgătorul, beneficiarul inițial contabilizează andosarea.
Decontarea efectelor comerciale se poate face prin încasarea contravalorii lor de către beneficiar direct de la client sau prin intermediul unei bănci, în care caz se suportă o taxă de scont (comision) pentru serviciile bancare. În acest caz, bancherul cumpără efectele remitentului și plătește acestuia imediat suma cuvenită, valoarea scontată reținând scontul, după relația:
Valoarea scontată (sau netă) = Valoarea nominală – Agio , în care :
Agio = Scont + Comisionul variabil admisibil scontului (comisionul de andas)
În cadrul decontării efectelor comerciale poate interveni și situația în care clientul plătește datoria înainte de scadență, iar furnizorul îi acordă un comision (o reducere) pentru încasarea mai devreme a creanței.
Toate aceste operațiuni de acordare și încasare a scontului au la bază principiul: “în viață totul se plătește”.
Avansurile acordate furnizorilor reprezintă sumele plătite acestora de către clienți înainte de derularea tranzacțiilor pentru livrări de bunuri, executări de lucrări și prestări de servicii.
Creanțele din reclamații, pagube materiale create de terți și alte creanțe de orice fel nelegate de activitatea de exploatare propriu-zisă sunt asimilate activităților financiare sau extraordinare și sunt înregistrate în contabilitate în categoria “Debitori diveși”.
Structura datoriilor
Datoriile comerciale sunt determinate de aprovizionările de bunuri, lucrări executate sau servicii prestate de către aceștia.
Datoriile fiscale se referă la daoriile privind impozitul pe profit, datoriile către bugetul statului privind taxa pe valoarea adăugată, privind impozitul pe circulație și accizele, impozitul pe salarii și alte impozite și taxe.
Datoriile salariale se referă la: datoriile față de personal pentru salariile cuvenite acestora, inclusiv adaosurile și premiile; ajutoarele de boală pentru incapacitate de muncă, a celor pentru îngrijirea copilului, a ajutoarelor de deces și a altor ajutoare de protecție socială; stimulentele acordate personalului din profitul obținut.
Datoriile sociale se referă la datoriile, contribuția unității și a personalului față de securitatea socială, pensia suplimentară și asigurarea pentru caz de șomaj.
Creanțele și datoriile în cadrul grupului și cu asociații sunt reprezentate de: relațiile existente între unitățile aparținând aceluiași grup; aportul subscris de asociați pentru constituirea și creșterea capitalului; sumele lăsate temporar la dispoziția unității patrimoniale de către asociați; dividendele de plătit datorate acționarilor sau asociaților.
2. CONTABILITATEA RELAȚIILOR DE DECONTARE CU FURNIZORII ȘI CLIENȚII
2.1 Conținutul, obiectivele și factorii organizării contabilității relațiilor cu terții
Pentru a-și desfășura activitatea, agenții economici intră în relații în amonte cu furnizorii de materii prime, materiale, energie și în aval cu clienții pentru desfacerea produselor, mărfurilor, lucrărilor ce formează obiectul lor de activitate, cu investitorii de capital (asociații, acționarii) pentru constituirea și utilizarea eficientă a capitalului investit și a profitului obținut, precum și cu statul, care stabilește legislația pe care se fondează aceste relații.
Caracterul acestor relații cu mediul exterior este frecvent contractual sau legislativ, concretizându-se în schimburi monetare imediate sau la termen: cumpărări, vânzări, credite, impozite etc. Informațiile din acest circuit privesc ansamblul unității patrimoniale, datele sunt exprimate valoric, caracterul lor fiind financiar, de aceea sunt oglindite de contabilitatea financiară.
Prin aceste obiective se urmărește ca mediul exterior firmei (clienții, furnizorii) să aibă o imagine reală, sintetică și fidelă asupra situației patrimoniului. Pentru a reflecta relațiile întreprinderii cu terții, contabilitatea întreprinderii trebuie realizată:
după norme unitare, pentru a asigura informațiile necesare terților;
să permită comparabilitatea indicatorilor economico-financiari;
să dea posibilitate statului să controleze modul de evaluare a diferitelor elemente ale patrimoniului;
să permită stabilirea bazei de calcul a obligațiilor fiscale.
Contabilitatea financiară, îndeosebi în cazul țărilor în care există o inflație mai pronunțată, are anumite limite: asigură numai compararea în timp și spațiu a rezultatului global și al bilanțului
Conform Legii contabilității nr.82/1991, contabilitatea este definită ca un ansamblu de norme unitare cu caracter obligatoriu pentru toți agenții economici, având ca obiectiv principal furnizarea informațiilor atât pentru necesități proprii cât și pentru informarea asociaților, acționarilor, furnizorilor, organelor fiscale etc.
Având în vedere complexitatea și diversitatea relațiilor de decontare cu terții, organizarea contabilității acestora terbuie realizată având în vedere următoarele obiective2:
cunoașterea în orice moment a nivelului creanțelor și datoriilor agentului economic ce derivă din relațiile comerciale cu alte unități precum și din relațiile financiare cu bugetul statului, asigurările sociale etc;
urmărirea încasării la timp a tuturor sumelor de la clienți și debitori precum și achitarea în termen a datoriilor față de furnizori, creditori, personal, bugetul statului;
cunoașterea creanțelor și datoriilor față de asociați sau acționari și urmărirea decontării la termen a acestora;
cunoașterea creanțelor și datoriilor față de unitățile din cadrul grupului;
soluționarea corectă și la termen a decontărilor din operațiuni în curs de clarificare;
soluționarea conform legii a deprecierilor constatate asupra creanțelor și datoriilor, precum și creșterilor de valoare ale acestora.
Realizarea acestor obiective este condiționată și de o serie de factori specifici între care considerăm mai importanți:
conținutul și sfera de cuprindere a relațiilor de decontare dintre unitățile patrimoniale;
sistemul de decontare, formele, modalitățile și instrumentele utilizate;
forma de organizare a terților: persoane fizice, persoane juridice:
natura relațiilor comerciale financiare: permanente, ocazionale, temporare, etc.
facilitățile comerciale și financiare acceptate în relațiile cu debitorii și creditorii.
Luarea în considerare a acestor factori va conduce la o bună coordonare a acțiunilor întreprinse în vederea corectei reflectări în contabilitate a datoriilor și creanțelor din relațiile uniăților patrimoniale cu terții.
2.2 Evaluarea decontărilor cu terții
Evaluarea creanțelor și a datoriilor se poate face în funcție de timp și avem :
evaluare curentă;
evaluare de inventar;
evaluare de bilanț.
a )Evaluarea curentă se bazează pe valoarea nominală de rambursare , adică pe costul istoric. Datoria intră în patrimoniu la valoarea ei nominală de rambursare,la fel și creanța . Diferențele ce pot apare se evidențiază diferit . De exemplu , diferențele nefavorabile în momentul plății sau încasării se evidențiază în contul de cheltuieli sau în contul de venituri pentru diferențe favorabile .
b ) Evaluarea de inventar constă în stabilirea valorii creanțelor și valorii în momentul inventarierii în funcție de valoarea utilizată pe loc și prețurile actualizate . Prin inventariere se stabilește posibilitatea concretă de încasare deoarece poate exista la acel moment clienți în litigii , debitori incerți a căror încasare devine incertă .
Din compararea valorii contabile cu cea de inventar , pot rezulta :
valori egale;
valoare de inventar mai mare – aici diferența nu se înregistrează;
valoare de inventar mai mică -în această situație diferența se înregistrează prin constituirea unui provizion pentru deprecieri .
c ) Evaluarea bilanțieră are la bază principiul fidelității. Creanțele se evidențiază la valoarea lor nominală . Când apare o pierdere probabilă se constituie un provizion . În situația unei datorii externe creșterea de valoare este ireversibilă , definitivă este un complement de datorie ce se înregistrează ca o cheltuială de repartizat asupra mai multor exerciții . Când creșterea de valoare nu este definitivă , este reversibilă , creșterea se înregistrează sub forma unui provizion .
Diminuarea valorii unui element de pasiv ce exprimă o datorie externă și care este definitivă , ireversibilă , exprimă o reducere a datoriei și care se contabilizează ca un venit ( al exercițiului sau costatat în avans ). Când nu este definitivă , diminuarea nu afectează elementul respectiv care este menținut în contabilitate la valoarea sa inițială . Creanțele și datoriile exprimate în valută la cursul valutar existent în momentul întocmirii bilanțului . Diferențele de curs valutar se înregistrează folosind contul de “ Diferențe de conversie activ “ sau “ Diferențe de conversie pasiv “ , la finele exercițiului și care diferențe în exercițiul următor vor fi reluate .
Creanțele se nasc din fluxul vânzărilor de bunuri , produse , prestărilor de servicii , executărilor de lucrări pentru terți .
2.3 Tipuri de operații ce apar în desfășurarea relațiilor cu terții și sistemul de documente aferent acestora
În desfășurarea relațiilor juridico – patrimoniale se disting două categorii de operații :
operații de fixare a obligațiilor și drepturilor de creanță după natură , titular , și termen de decontare (plată, respectiv încasare). Trebuie să existe documente justificative care să îndeplinească condițiile acceptate de persoanele participante astfel încât una să–și asume obligații , iar cealaltă să accepte drepturi de creanță .
Pentru unitatea patrimonială , actul justificativ al operației nu poate să fie pentru acea operație economică decât obligație sau drept de creanță .
Dacă pentru unitatea patrimonială are valoare de angajament ( obligație ) dreptul de creanță se fixează în contabilitatea celeilalte părți .
Principalele documente care servesc la determinarea obligațiilor sau drepturilor de creanță sunt :
A.)în cazul obligațiilor :
-factura de aprovizionare sau prestări servicii și nota de intrare – recepție a valorilor respective în patrimoniu ;
-statul pentru plata salariilor , care reprezintă obligația unității față de personal pentru munca depusă de aceștia ;
-listele de plată a dividendelor datorate asociaților sau acționarilor ;
-situații de calcul privind obligațiile față de diverse organisme , față de bugetul statului pentru impozite și taxe .
B.)în cazul drepturilor de creanță :
-factura pentru livrarea mărfurilor și executarea de servicii ;
-aviz de însoțire pentru bunurile ieșite din patrimoniu și nefacturate ;
-referat pentru acordarea avansurilor în bani , în vederea efectuării unor operații economice de către administrator sau salariați .
operații cu terții pentru stingerea ( decontarea ) obligațiilor asumate și a drepturilor de creanță .
Decontarea datoriilor se face prin plată utilizând forme și instrumente de decontare adecvate și mijloace de trezorerie de care dispune întreprinderea și acceptate de partener .
Drepturile de creanță se decontează prin operațiuni de încasări pentru care , de asemenea , pot fi practicate forme , instrumente de trezorerie existente și convenite cu partenerii participanți la derularea operațiunilor .
În H.G. nr.831/1997 este prezentat nomenclatorul formularelor tipizate privind activitatea financiară și contabilă, formulare care sunt utilizate în special în relațiile cu furnizorii și clienții.
Factura fiscală și factura este un formular cu regim special de înseriere și numerotare, servind ca:
document pe baza căruia se întocmește instrumentul de decontare a produselor și mărfurilor livrate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate;
document de însoțire a mărfurilor pe timpul transportului;
document de încărcare în gestiunea primitorului;
document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului și a cumpărătorului.
Factura se întocmește manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, în trei exemplare, la livrarea produselor și a mărfurilor, la executarea lucrărilor și la prestarea serviciilor, de către compartimentul desfacere sau alt compartiment desemnat pe baza dispoziției de livrare, a avizului de însoțire a mărfii sau a altor documente tipizate care atestă executarea lucrărilor și prestarea serviciilor și se semnează de compartimentul emitent.
Atunci când factura nu se poate întocmi în momentul livrării, datorită unor condiții obiective și cu totul excepționale, produsele și mărfurile livrate sunt însoțite, pe timpul transportului, de avizul de însoțire a mărfii. În vederea corelării documentelor de livrare, numărul și data avizului de însoțire a mărfii se înscriu în formularul de factură.
Factura fiscală se întocmește numai de către plătitorii de T.V.A. În factură, bunurile, lucrările executate sau serviciile prestate se înscriu în coloana 1, grupate pe cote de T.V.A.
Factura se întocmește de către unitățile patrimoniale neplătitoare de T.V.A.
Avizul de însoțire a mărfii este un document ce servește ca:
document de însoțire a mărfii pe timpul transportului;
document ce stă la baza întocmirii facturii;
dispoziție de transfer al valorilor materiale de la o gestiune la alta, dispersate teritorial, ale aceleiași unități;
document de primire în gestiunea cumpărătorului sau în gestiunea primitoare din cadrul aceleiași unități în cazul transferului.
Avizul de însoțire se întocmește în trei exemplare de către unitățile care nu au posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor, mărfurilor sau altor valori materiale, datorită unor condiții obiective și cu totul excepționale, făcându-se mențiunea “Urmează factura”.
Chitanța servește ca:
document justificativ pentru depunerea unei sume în numerar la casieria unității;
document justificativ de înregistrare în registrul de casă și în contabilitate.
Chitanța se întocmește în două exemplare, pentru fiecare sumă încasată, de către casierul unității și se semnează de acesta pentru primirea sumei.
Chitanța fiscală se distribuie numai plătitorilor de T.V.A. și servește ca :
document justificativ privind cumpărarea unor bunuri sau prestarea unor servicii, în condițiile în care nu se întocmește factură;
document justificativ de înregistrare în contabilitate, atunci când este însoțită de bonul eliberat de la casa de marcat, Bonul de vânzare sau Chitanța, și de deducere a T.V.A.
Chitanța fiscală se întocmește în două exemplare de către vânzător sau de către prestatorul de servicii. Eliberarea chitanței fiscale se face după ce bunurile și serviciile au fost achitate.
Chitanța fiscală nu înlocuiește Chitanța , care se întocmește pentru încasările în numerar la casieria unității. Chitanța fiscală nu se utilizează pentru vânzarea bunurilor en gros către alte unități patrimoniale. În coloana “Specificație”, bunurile sau serviciile se înscriu grupate pe cote de T.V.A.
2.4 Reflectarea în contabilitate a relațiilor de decontare cu furnizorii
Pentru evidența datoriilor comerciale pe care întreprinderea și le creează în calitatea sa de beneficiar de bunuri materiale (materii prime , materiale consumabile , mărfuri, etc) , lucrări și servicii , se folosesc , după caz , conturile 401 “ Furnizori “ , 404 “ Furnizori de imobilizări “ și 408 “ Furnizori – facturi nesosite “ . Aceste conturi , fiind de pasiv , evidențiază în creditul lor datoriile comerciale create , iar în debit , stingerea acestora , odată cu plata lor , soldul lor reflectând datoriile existente la un moment dat .
Datoriile se înregistrează pe baza documentelor de livrare emise de furnizori , respectiv facturi .
Decontarea datoriilor față de furnizori se poate face :
prin achitarea lor pe bază de facturi și instrumentele de plată corespunzătoare formelor de decontare aplicate ;
pe seama creditului comercial acordat de furnizor , în care scop , beneficiarul emite furnizorului un bilet la ordin sau acesta acceptă cambia emisă de furnizor .
Aceste înscrisuri , numite efecte de comerț , sunt titluri negociabile care reprezintă creanțe decontabile la vedere sau pe termen scurt , în beneficiul persoanelor care le posedă .
Pentru evidența obligațiilor de plată stabilite prin intermediul efectelor de comerț se folosesc , după caz , conturile de pasiv 403 “ Efecte de plătit “ și 405 “ Efecte de plătit pentru imobilizări “. Contul 403 “Efecte de plătit “ se creditează cu contravaloarea creditului comercial acordat unității patrimoniale de către furnizori odată cu acceptarea valorii biletelor la ordin , cambiilor și se debitează cu plățile efectuate la scadență pe baza efectelor de comerț . Soldul său creditor reprezintă sumele datorate terților pe bază de efecte comerciale .
Din grupa 40 “ Furnizori și conturi asimilate “ fac parte următoarele conturi :
401 “ Furnizori “
403 “ Efecte de plată “
404 “ Furnizori de imobilizări “
405 “ Efecte de plată pentru imobilizări “
408 “ Furnizori – facturi nesosite “
409 “ Furnizori – debitori “
Conform Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr.94 / 29 ian.2001 au apărut unele modificări în ceea ce privește contul 409 “ Furnizori – debitori “ , și anume, acesta conține două conturi analitice:
409 “ Furnizori – debitori “
4091 “ Furnizori – debitori pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor “
4092 “ Furnizori – debitori pentru prestări de servicii și executări de lucrări “
2.4.1 Contabilitatea achizițiilor pe credit comercial
Contul 401 “Furnizori” reflectă datoria agenților economici pentru bunurile primite de la aceștia, lucrările și serviciile executate privind acivitatea de exploatare.
După conținutul economic este un cont de decontare cu terții, exprimând obligații față de furnizori și prestatori.
După funcția contabilă este cont de pasiv.
Se creditează cu:
-valoarea materiilor prime, materialelor consumabile, obiectelor de inventar, animalelor, baracamentelor, ambalajelor sau mărfurilor intrate în patrimoniu la preț de achiziție:
% = 401 “Furnizori”
300 “Materii prime”
301 “Materiale consumabile”
321 “Obiecte de inventar”
323 “Baracamente și amenajări provizorii”
361 “Animale și păsări”
371 “Mărfuri”
381 “Ambalaje”
211 “Terenuri”
212 “Mijloace fixe”
4426 “TVA deductibilă”
-diferențele de preț aferente stocurilor achiziționate dacă evidența se țin la prețuri prestabilite (standard):
% = 401 “Furnizori”
308 “Diferențe de preț la materii prime și materiale”
368 “Diferențe de preț la animale și păsări”
388 “Diferențe de preț la ambalaje”
4426 “TVA deductibilă”
-diferențele nefavorabile de curs valutar rezultate la închiderea exercițiului aferente datoriilor exprimate în devize ca urmare a creșterii cursului valutar:
“Diferențe de = 401 “Furnizori”
conversie-activ”
-cu reluarea la începutul anului a sumelor înregistrate ca diferențe favorabile de curs valutar la încheierea exercițiului precedent:
477 “Diferențe de = 401 “Furnizori”
conversie-pasiv”
-valoarea materialelor nestocate primite incluse direct pe cheltuieli:
% = 401 “Furnizori”
604 “Cheltuieli privind materialele nestocate”
605 “Cheltuieli privind energia și apa”
-valoarea lucrărilor executate sau serviciilor prestate de terți:
% = 401 “Furnizori”
“Cheltuieli cu întreținerea și reparațiile”
“Cheltuieli cu redevențele, locațiile de gestiune și chiriile”
“Cheltuieli cu primele de asigurare”
“Cheltuieli cu studiile și cercetările”
“Cheltuieli cu colaboratorii”
“Cheltuieli privind comisioanele”
“Cheltuieli cu protocol, reclamă și publiciate”
“Cheltuieli cu transportul de bunuri și de personal”
“Cheltuieli cu deplasări, detașări și transferări”
“Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți”
4426 “TVA deductibilă”
-valoarea lucrărilor executate sau a serviciilor prestate de terți în avans:
471 “Cheltuieli în avans” = 401 “Furnizori”
-valoarea facturilor primite ulterior, bunurile fiind sosite anterior fără factură:
408 “Furnizori-facturi = 401 “Furnizori”
nesosite”
și
4426 “TVA deductibilă” = 4428”TVA neexigibilă”
-valoarea timbrelor fiscale și poștale, biletelor de tratament și călătorie achiziționate:
% = 401 “Furnizori”
“Alte valori”
4426 “TVA deductibilă”
-valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire facturate de furnizori:
409 “Furnizori-debitori” = 401 “Furnizori”
Se debitează cu:
-sumele achitate furnizorilor:
401 “Furnizori” = %
162 “Credite bancare pe termen lung și mediu”
512 “Conturi curente la bănci”
531 “Casa”
541 “Acreditive”
542 “Avansuri de trezorerie”
-diferențele favorabile de curs valutar rezultate din scăderea cursului valutar la închiderea exercițiului:
401 “Furnizori” = 477 “Diferențe de
conversie-pasiv”
-reluarea la începutul anului a sumelor înregistrate ca diferențe nefavorabile de curs valutar la încheierea exercițiului precedent:
401 “Furnizori” = 476 “Diferențe de
conversie-activ”
-refuzul de plată – restituiri de materii prime, materiale, mărfuri:
% = 401 “Furnizori”
300 “Materii prime”
301 “Materiale consumabile”
…
4426 “TVA deductibilă”
-reducerile de prețuri acordate de furnizor (rabaturi, remise):
% = 401 “Furnizori”
300 “Materii prime”
301 “Materiale consumabile”
…
4426 “TVA deductibilă”
-valoarea efectelor comerciale acceptate în contul datoriei față de furnizori:
401 “Furnizori” = 403 “Efecte de plătit”
-diferențele favorabile de curs valutar constatate la lichidarea datoriilor:
401 “Furnizori” = 765 “Venituri din diferențe
de curs valutar”
-valoarea avansurilor virate anterior furnizorilor la regularizarea plăților cu aceștia și a ambalajelor care circulă în sistem de restituire predate furnizorilor:
401 “Furnizori” = 409 “Furnizori-
debitori”
-valoarea sonturilor obținute de la furnizori:
401 “Furnizori” = 767 "Venituri obținute
din sconturi”
În situația în care la sfârșitul anului se primește un risturn pentru materiile prime achiziționate în timpul anului se va face înregisrarea:
% = 401 “Furnizori”
600 “Cheltuieli cu materiile prime”
4426 “TVA deductibilă”
Soldul acestui cont este creditor și reprezintă datoriile unității patrimoniale față de furnizori înregistrate și neachitate.
Contul 404 “Furnizori de imobilizări” reflectă datoria agenților economici pentru imobilizările corporale și necorporale primite de la aceștia.
După conținutul economic este un cont de decontare cu terții, exprimând obligații față de furnizori.
După funcția contabilă este cont de pasiv.
Se creditează cu:
–valoarea imobilizărilor intrate în patrimoniu la preț de achiziție:
% = 404 “Furnizori
de imobilizări”
20x “Imobilizări necorporale”
21x “Imobilizări corporale”
4426 “TVA deductibilă”
-diferențele nefavorabile de curs valutar rezultate la închiderea exercițiului aferente datoriilor exprimate în devize ca urmare a creșterii cursului valutar:
“Diferențe de = 404 “Furnizori
conversie-activ” de imobilizări”
-cu reluarea la începutul anului a sumelor înregistrate ca diferențe favorabile de curs valutar la încheierea exercițiului precedent:
477 “Diferențe de = 404 “Furnizori
conversie-pasiv” de imobilizări”
-valoarea facturilor primite ulterior, bunurile fiind sosite anterior fără factură:
408 “Furnizori-facturi = 404 “Furnizori de
nesosite” imobilizări”
și
4426 “TVA deductibilă” = 4428”TVA neexigibilă”
Se debitează cu:
-sumele achitate furnizorilor:
404 “Furnizori de imoblizări” = %
162 “Credite bancare pe termen lung și mediu”
512 “Conturi curente la bănci”
531 “Casa”
541 “Acreditive”
542 “Avansuri de trezorerie”
-diferențele favorabile de curs valutar rezultate din scăderea cursului valutar la închiderea exercițiului:
404 “Furnizori de imobilizări” = 477 “Diferențe de
conversie-pasiv”
-reluarea la începutul anului a sumelor înregistrate ca diferențe nefavorabile de curs valutar la încheierea exercițiului precedent:
404 “Furnizori de imobilizări” = 476 “Diferențe de
conversie-activ”
-valoarea efectelor comerciale acceptate în contul datoriei față de furnizori:
404 “Furnizori de imobilizări” = 403 “Efecte de plătit”
-diferențele favorabile de curs valutar constatate la lichidarea datoriilor:
404 “Furnizori de imobilizări” = 765 “Venituri din diferențe
de curs valutar”
-valoarea avansurilor virate anterior furnizorilor la regularizarea plăților cu aceștia și a ambalajelor care circulă în sistem de restituire predate furnizorilor:
404 “Furnizori de imobilizări” = 409 “Furnizori-debitori”
-valoarea sonturilor obținute de la furnizori:
404 “Furnizori ” = 767 "Venituri obținute
de imobilizări din sconturi”
Soldul acestui cont este creditor și reprezintă datoriile unității patrimoniale față de furnizori înregistrate și neachitate.
2.4.2 Contabilitatea achizițiilor pe baza efectelor comerciale
Contul 403 “Efecte de plată” ține evidența obligațiilor de plată stabilite pe bază de efecte comerciale (bilet la ordin, cambie).
După conținutul economic se înscrie în clasa conturilor de terți , grupa obligații.
După funcția contabilă este cont de pasiv.
Se creditează cu:
-valoarea acceptată a cambiilor sau a biletelor la ordin:
401 “Furnizori” = 403 “Efecte de plată”
-diferențele de curs nefavorabile, la lichidarea efectelor de plată în devize:
665 “Cheltuieli din diferențe = 403 “Efecte de plată” de curs valutar”
– diferențele de curs la închiderea exercițiului aferene datoriilor față de furnizorii externi exprimați în devize , ce urmează a se deconta pe bază de efecte comerciale:
% = 403 “Efecte de plată”
476 “Diferențe de conversie-activ”
477 “Diferențe de conversie-pasiv”
Se debitează cu:
-plățile efectuate la scadență pe bază de efecte comerciale:
403 “Efecte de plată” = 512 “Conturi curente la bănci”
-diferențele de curs favorabile constatate la lichidarea exercițiilor de plată în devize:
403 “Efecte de plată” = 765“Cheltuieli din diferențe de curs valutar”
-reluarea diferențelor de curs înregistrate la închiderea exercițiului aferente datoriilor către furnizori ce se decontează pe bază de efecte comerciale:
403 “Efecte de plată” = %
476 “Diferențe de conversie-activ”
477 “Diferențe de conversie-pasiv”
Contul 405 “Efecte de plată pentru imobilizări ” ține evidența obligațiilor de plată față de furnizorii de imobilizări, stabilite pe bază de efecte comerciale (bilet la ordin, cambie).
După conținutul economic se înscrie în clasa conturilor de terți , grupa obligații.
După funcția contabilă este cont de pasiv.
Se creditează cu:
-valoarea acceptată a cambiilor sau a biletelor la ordin:
404 “Furnizori = 405 “Efecte de plată
de imobilizări” pentru imobilizări”
-diferențele de curs nefavorabile, la lichidarea efectelor de plată în devize pentru imobilizări:
665 “Cheltuieli din diferențe = 405 “Efecte de plată
de curs valutar” pentru imobilizări”
– diferențele de curs la închiderea exercițiului aferente datoriilor față de furnizorii de imobilizări externi exprimați în devize , ce urmează a se deconta pe bază de efecte comerciale:
% = 405 “Efecte de plată
476 “Diferențe de conversie-activ” pentru imobilizări”
477 “Diferențe de conversie-pasiv”
Se debitează cu:
-plățile efectuate la scadență către furnizorii de imobilizări pe bază de efecte comerciale:
405 “Efecte de plată pentru imobilizări”=512 “Conturi curente la bănci”
-diferențele de curs favorabile constatate la lichidarea exercițiilor de plată în devize:
405 “Efecte de plată = 765 “Cheltuieli din diferențe
pentru imobilizări” de curs valutar”
-reluarea diferențelor de curs înregistrate la închiderea exercițiului aferente datoriilor către furnizorii de imobilizări ce se decontează pe bază de efecte comerciale:
405 “Efecte de plată = %
pentru imobilizări” 476 “Diferențe de conversie-activ”
477 “Diferențe de conversie-pasiv”
2.4.3 Contabilitatea datoriilor neexigibile din achiziții pe credit comercial
În sitația în care se creează un decalaj înre livrările efectuate de furnizori și facturare apare necesară regularizarea datoriilor și înregistrarea intrării în patrimoniu a bunurilor. În acest caz se utilizează contul 408 “Furnizori-facturi nesosite”. Are rolul de a evidenția bunurile recepționate dar pentru care nu a sosit factura.
După conțintul economic este un cont de decontări cu terții de natura datoriilor.
După funcția contabilă este cont de pasiv.
Se creditează cu:
-valoarea bunurilor sosite fără factură:
% = 408“Furnizori-facturi nesosite”
300 “Materii prime”
301 “Materiale consumabile”
…
4428 “TVA neexigibilă”
-valoarea lucrărilor executate și a serviciilor prestate pentru care nu s-a întocmit încă factură:
% = 408“Furnizori-facturi nesosite”
611 “Cheltuieli de întreținere și reparații”
612 “Cheltuieli cu redevențele, locațiile de gestiune și chiriile”
…
4428 “TVA neexigibilă”
-TVA neexigibilă aferentă bunurilor, lucrărilor, serviciilor recepționate dar pentru care nu s-a întocmit factură:
4428 “TVA neexigibilă” = 408 “Furnizori-facturi nesosite”
-diferențele nefavorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exercițiului aferente datoriilor în devize:
476 “Diferențe de conversie = 408 “Furnizori-facturi nesosite”
-activ”
-reluarea la începutul anului a diferențelor favorabile de curs valutar înregistrate la finele anului precedent:
477 “Diferențe de conversie = 408 “Furnizori-facturi nesosite”
-pasiv"
Se debitează:
-în momentul sosirii facturii da la furnizor:
408 “Furnizori-facturi nesosite” = 401 “Furnizori”
4426 “TVA deductibilă” = 4428 “TVA neexigibilă”
-cu diferențele favorabile de curs valutar la închiderea exercițiului atunci când nu s-a primit factura:
408 “Furnizori-facturi nesosite” = 447 “Fonduri speciale-taxe și
vărsăminte asimilate”
-cu reluarea la începutul exercițiului a diferențelor nefavorabile de curs valutar pentru bunurile și valorile sosite fără factură:
408 “Furnizori-facturi nesosite” = 476 “Diferențe de conversie
-activ”
Soldul contului este creditor și reprezintă valoarea estimată a bunurilor recepționate dar pentru care încă nu a sosit factura.
2.4.4 Contabilitatea sumelor acordate în avans și a ambalajelor de restituit
Pe lângă conturile prezentate, care prezintă o funcțiune contabilă similară în cadrul relațiilor de decontare cu furnizorii intervine și contul 409 “Furnizori-debitori” care evidențiază creanțele unității pentru avansuri sau aconturi acordate.
Avansurile reprezintă sumele achitate cu anticipație furnizorilor înaintea începerii execuției unei comenzi.
Aconturile reprezintă sumele achitate furnizorilor de către unitățile patrimoniale ca urmare a executării parțiale a comenzilor.
După conținutul economic : cont de creanțe privind avansurile sau aconturile acordate terților.
După funcția contabilă : cont de activ.
Se debitează cu:
-valoarea avansurilor sau aconturilor achitate furnizorilor:
409 “Furnizori-debitori” = 531 “Casa”
(512 “Conturi curente la bănci”)
(542 “Avansuri de trezorerie”)
-valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire facturate de furnizori:
409 “Furnizori-debitori” = 401 “Furnizori”
-diferențele favorabile de curs valutar la sfârșitul exercițiului, aferente avansurilor și aconturilor în devize:
409 “Furnizori-debitori” = 477 “Diferențe de conversie
-pasiv”
-diferențele nefavorabile de curs valutar reluate la începutul exercițiului următor aferente avansurilor și aconturilor acordate în devize:
409 “Furnizori-debitori” = 476 “Diferențe de conversie
-activ”
Se creditează cu:
-valoarea avansurilor sau aconturilor regularizate cu furnizorii la primirea bunurilor pentru care au fost acordate avansuri:
401 “Furnizori” = 409 “Furnizori-debitori”
-diferențele nefavorabile de curs valutar constatate la închiderea exercițiului aferente avansurilor acordate:
476 “Diferențe de conversie = 409 “Furnizori-debitori”
-activ”
-diferențele favorabile de curs valutar reluate la începutul exercițiului următor aferente avansurilor și aconturilor acordate în devize:
477 “Diferențe de conversie = 409 “Furnizori-debitori”
-pasiv”
-sumele restituite de furnizori din avansuri sau aconturi ca fiind virate în plus, în urma regularizărilor:
531 “Casa” = 409 “Furnizori-debitori”
(512 “Conturi curente la bănci”)
-valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire nerestituite furnizorilor, reținute în stoc:
381 “Ambalaje” = 409 “Furnizori-debitori”
Soldul contului este debitor și reprezintă creanțele unității față de furnizori constând din avansuri sau aconturi acordate, nedecontate și ambalaje primite dar nerestituite.
Reflectarea în contabilitate a relațiilor de decontare cu clienții
Pentru a evidenția creanțele unității patrimoniale izvorâte din livrări de produse și mărfuri , executări de lucrări și prestări de servicii se folosesc conturile 4111 “Clienți“ , 4112 “Clienți incerți sau în litigiu“ și 418 “Clienți – facturi de întocmit“ . De asemenea, pentru evidența creditului comercial acordat clienților se folosește contul 413 “Efecte de primit de la clienți“.
Cu ajutorul contului 4111 “Clienți“ se ține evidența decontărilor cu clienții interni sau externi pentru produse, semifabricate, materiale, mărfuri vândute , lucrări executate și servicii prestate pe bază de facturi . Este un cont de activ. În debitul acestui cont se înregistrează creanțele de încasat și în credit stingerea acestora fie cu ocazia încasării sumelor respective, fie ca urmare a acordării în favoarea clientului a unui credit comercial , preluând de la acesta efectele de comerț emise în acest scop . Soldul debitor al acestui cont reprezintă sumele datorate de clienți, deci sumele de încasat.
Contul 413 “Efecte de primit“ se folosește pentru evidența drepturilor de creanță stabilite pe baza de efecte comerciale ( cambii ) rezultate din relațiile cu clienții . Este un cont de activ. Se debitează cu sumele datorate de clienți, reprezentând contravaloarea efectelor comerciale acceptate și se creditează cu efectele comerciale primite de la clienți. Soldul debitor al contului reprezintă contravaloarea efectelor comerciale de primit.
În cadrul compartimentului de contabilitate a clienților contabilitatea este organizată în compartimente diferite pentru clienți interni și pentru clienți externi. Această sectorizare s-a dovedit a fi necesară și utilă în vederea stabilirii veniturilor provenite din export și a profitului din export. Utilitatea acestei sectorizări este impusă de o corectă aplicare a facilităților fiscale (cota redusă de 5 % a impozitului pe profit conform Normelor Metodologice de calculare a impozitului pe profit / 12.06.2000).
Această grupă cuprinde conturile în care se înregistrează sumele datorate de către clienți pentru livrările de mărfuri, produse, executări de lucrări sau prestări de servicii, a sumelor plătite de aceștia , precum și a celor rămase de plată .
Conform Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr.94 / 29 ian.2001 au apărut unele modificări în ceea ce privește structura grupei 41 “Clienți și conturi asimilate”.
Astfel, din grupa 41 “ Clienți și conturi asimilate “ fac parte următoarele conturi :
411 “Clienți”
4111 “Clienți“ ;
4112 “Clienți incerți sau în litigiu”;
413 “Efecte de primit de la clienți“ ;
418 “Clienți – facturi de întocmit “ ;
419 “Clienți creditori “.
Contabilitatea creanțelor din livrări și prestații pe credit comercial
Se conduce cu ajutorul contului 4111 “Clienți”.
După conținutul economic: cont de relații cu terții exprimând creanțele față de beneficiarii de bunuri și servicii.
După funcția contabilă: cont de activ.
Se debitează cu:
-valoarea bunurilor livrate, a serviciilor prestate, a lucrărilor executate facturate beneficiarilor la prețul de vânzare inclusiv TVA:
4111 “Clienți” = %
701 “Venituri din vânzarea
produselor finite”
704 “Venituri din lucrări executate și
servicii prestate”
…
707 “Venituri din vânzări de mărfuri”
708 “Venituri din activități diverse”
4427 “TVA colectată”
-valoarea bunurilor livrate, a serviciilor prestate, a lucrărilor executate anterior pentru care abia acum se întocmește factură:
4111 “Clienți” = 418 “Clienți-facturi de întocmit”
-diferențele favorabile de curs valutar aferente creanțelor în devize la sfârșitul exercițiului:
4111 “Clienți” = 477 “Diferențe de conversie
-pasiv”
-diferențele nefavorabile de curs valutar reluate la începutul exercițiului următor:
4111 “Clienți” = 476 “Diferențe de conversie
-activ”
-valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire facturate clienților:
4111 “Clienți” = 419 “Clienți creditori”
-contravaloarea creanțelor reactivate:
4111 “Clienți” = 754 “Venituri din creanțe
reactivate”
Se creditează cu:
-sumele încasate de la clienți în conturile de disponibilități:
531 “Casa” = 4111 “Clienți”
(512 “Conturi curente la bănci”)
-contravaloarea efectelor comerciale acceptate și preluate în contul livrărilor sau prestațiilor:
413 “Efecte de primit de la clienți” = 4111 “Clienți”
-sumele datorate de clienții rău platnici, dubioși sau cu care unitatea se află în litigii:
4112 “Clienți incerți sau în litigiu” = 4111 “Clienți”
-contravaloarea bunurilor livrate, a serviciilor prestate etc. decontate pe seama avansurilor primite de la clienți:
419 “Clienți creditori” = 4111 “Clienți”
-diferențele nefavorabile de curs valutar aferente creanțelor în devize la sfârșitul exercițiului:
476 “Diferențe de conversie-activ” = 4111 “Clienți”
-diferențele favorabile de curs valutar reluate la începutul exercițiului următor:
477 “Diferențe de conversie-pasiv” = 4111 “Clienți”
-valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire primite de la clienți:
419 “Clienți creditori” = 4111 “Clienți”
-diferențele nefavorabile de curs valutar aferente creanțelor în devize la data încasărilor:
665 “Cheltuieli din diferențe = 4111 “Clienți”
de curs valutar”
-valoarea sconturilor acordate clienților pentru încasarea înainte de termen a creanțelor:
667 “Cheltuieli privind = 4111 “Clienți”
sconturile acordate”
Soldul contului este debitor și reflectă creanțele unității față de beneficiarii bunurilor, a serviciilor, lucrărilor etc., care nu au fost încasate.
Contabilitatea creanțelor neîncasate în termen
Se consideră creanțe neîncasate în termen acele sume care devin incerte în privința încasării lor datorită unor clienți rău platnici, dubioși sau cu care unitatea se află în litigiu. Contabilitatea acestora se conduce cu ajutorul contului 4112 “Clienți incerți sau în litigiu”.
După conținutul economic: cont de relații cu terții exprimând creanțe incerte.
După funcția contabilă: cont de activ.
Se debitează cu:
-sumele datorate de clienții rău platnici, dubioși sau cu care unitaea se află în litigii:
4112 “Clienți incerți sau în litigiu” = 4111 “Clienți”
-diferențele favorabile de curs valutar la sfârșitul exercițiului, aferente creanțelor neîncasate în devize:
4112 “Clienți incerți sau în litigiu” = 477 “Diferențe de conversie-pasiv”
-diferențele nefavorabile de curs valutar reluate la începutul exercițiului următor:
4112 “Clienți incerți sau în litigiu” = 476 “Diferențe de conversie-activ”
Se creditează cu:
-sumele încasate de la clienții incerți:
531 “Casa” = 4112 “Clienți incerți sau în litigiu”
(512 “Conturi curente la bănci”)
-diferențele nefavorabile de curs valutar la sfârșitul exercițiului:
476 “Diferențe de conversie-activ” = 4112 “Clienți incerți sau în litigiu”
-diferențele favorabile de curs valutar reluate la începutul exercițiului următor:
477 “Diferențe de conversie-pasiv” = 4112 “Clienți incerți sau în litigiu”
-creanțele ce se constată ca fiind definitiv nerecuperabile trecute pe pierderi:
% = 4112 “Clienți incerți sau în litigiu”
654 “Pierderi din creanțe”
4427 “TVA colectată”
-diferențele nefavorabile de curs valutar aferente clienților externi incerți sau în litigiu încasați:
665 “Cheltuieli din diferențe = 4112 “Clienți incerți sau în litigiu”
de curs valutar”
Soldul contului este debitor și reflectă creanțele unității față de clienții incerți sau în litigiu.
2.5.3 Contabilitatea creanțelor din livrări și prestații pe baza efectelor comerciale
Contul 413 “Efecte de primit de la clienți” ține evidența drepturilor de creanță stabilite pe bază de efecte comerciale (bilet la ordin, cambie) rezultate din relațiile cu clienții.
După conținutul economic se înscrie în clasa conturilor de terți , generatoare a drepturilor de creanță din vânzări și prestații executate.
După funcția contabilă este cont de activ.
Se debitează cu:
-sumele datorate de clienți reprezentând contravaloarea efectelor comerciale acceptate (bilete la ordin, cambii):
413 “Efecte de primit de la clienți” = 4111 “Clienți”
-diferențele de curs favorabile constatate la lichidarea efectelor de primit:
413 “Efecte de primit de la clienți” = 765 “Venituri din diferențe
de curs valutar”
-diferențele de curs valutar înregistrate la închiderea exercițiului aferente datoriilor față de furnizorii de devize a căror decontare se face pe bază de efecte comerciale:
413 “Efecte de primit de la clienți” = %
476 “Diferențe de conversie-activ”
477 “Diferențe de conversie-pasiv”
Se creditează cu:
-efectele comerciale primite de la clienți:
511 “Valori de încasat” = 413 “Efecte de primit de la clienți”
-reluarea diferențelor de curs valutar aferente creanțelor în devize a căror decontare se face pe bază de efecte comerciale:
% = 413 “Efecte de primit de la clienți”
476 “Diferențe de conversie-activ”
477 “Diferențe de conversie-pasiv”
-diferențe de curs nefavorabile la lichidarea efectelor de primit în devize:
665 “Cheltuieli din diferențe = 413 “Efecte de primit de la clienți”
de curs valutar”
Soldul contului la sfârșitul lunii reprezintă contravaloarea efectelor comerciale de primit.
2.5.4 Contabilitatea creanțelor neexigibile
Desfășurarea acivității economice impune în anumite cazuri ca livrarea bunurilor, serviciilor, lucrărilor să nu fie însoțită de facturi, acestea urmând să se întocmească la o dată ulterioară (livrări de energie, apă, servicii telefonice etc.).
Contabilitatea acestora se conduce cu ajutorul contului 418 “Clienți-facturi de întocmit”.
După conținutul economic: cont de relații cu terții exprimând creanțele pentru livrări fără factură.
După funcția contabilă: cont de activ.
Se debitează cu:
-valoarea bunurilor livrate, a serviciilor prestate, a lucrărilor executate pentru care nu s-a întocmit factură:
418 “Clienți-facturi de întocmit” = %
701 “Venituri din vânzarea
produselor finite”
704 “Venituri din lucrări executate și
servicii prestate”
…
707 “Venituri din vânzări de mărfuri”
708 “Venituri din activități diverse”
-diferențele favorabile de curs valutar la sfârșitul exercițiului, pentru care nu s-a întocmit factură:
418 “Clienți-facturi de întocmit” = 477 “Diferențe de conversie-pasiv”
-diferențele nefavorabile de curs valutar reluate la începutul exercițiului următor:
418 “Clienți-facturi de întocmit” = 476 “Diferențe de conversie-activ”
Se creditează:
-în momentul primirii facturii, pentru bunurile livrate anterior pe bază de aviz de însoțire:
4111 “Clienți” = 418 “Clienți-facturi de întocmit”
-diferențele nefavorabile de curs valutar la sfârșitul exercițiului:
476 “Diferențe de conversie-activ” = 418 “Clienți-facturi de întocmit”
-diferențele favorabile de curs valutar reluate la începutul exercițiului următor:
477 “Diferențe de conversie-pasiv” = 418 “Clienți-facturi de întocmit”
-diferențele nefavorabile de curs valutar aferente creanțelor incerte încasate din creanțe incerte:
665 “Cheltuieli din diferențe = 418 “Clienți-facturi de întocmit” de curs valutar”
Soldul contului este debitor și reflectă valoarea bunurilor livrate, lucrărilor executate sau serviciilor prestate pentru care nu s-a întocmit factură.
Contabilitatea avansurilor primite și a ambalajelor care circulă pe principiul restituirii
Avansurile și aconturile bănești primite de furnizori precum și ambalajele facturate odată cu bunurile care circulă pe principiul restituirii se evidențiază în contabilitate cu ajutorul contului 419 “Clienți-creditori”.
După conținutul economic: cont de relații cu terții exprimând datorii de natura avansurilor sau aconturilor încasate de la aceștia, precum și ambalajele facturate de furnizori care trebuie restituite acestora.
După funcția contabilă: cont de pasiv.
Se creditează cu:
-sumele încasate de la clienți sub formă de avansuri sau aconturi:
531 “Casa” = 419 “Clienți-creditori”
(512 “Conturi curente la bănci”)
-valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire facturate clienților:
4111 “Clienți” = 419 “Clienți-creditori”
-diferențele nefavorabile de curs valutar la sfârșitul exercițiului aferente avansurilor și aconturilor primite de la clienți:
476 “Diferențe de conversie-activ” = 419 “Clienți-creditori”
-diferențele favorabile de curs valutar reluate la începutul exercițiului următor aferente avansurilor și aconturilor primite:
477 “Diferențe de conversie-pasiv” = 419 “Clienți-creditori”
Se debitează cu:
-valoarea avansurilor sau aconturilor primite și decontate cu clienții pentru livrări de bunuri și prestări de servicii:
419 “Clienți-creditori” = 4111 “Clienți”
-ambalajele care circulă în sistem de restituire primite de la clienți:
419 “Clienți-creditori” = 4111 “Clienți”
-valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire reținute de clienți:
419 “Clienți-creditori” = 708 “Venituri din activități
diverse”
-diferențele favorabile de curs valutar aferente avansurilor și aconturilor la sfârșitul anului:
419 “Clienți-creditori” = 477 “Diferențe de conversie-pasiv”
-diferențele nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor și aconturilor reluate la începutul anului următor:
419 “Clienți-creditori” = 476 “Diferențe de conversie-activ”
-diferențele favorabile de curs valutar constatate cu ocazia decontării avansurilor în devize:
419 “Clienți-creditori” = 765 “Venituri din diferențe
de curs valutar”
Soldul contului este creditor și exprimă datoriile unității față de clienți pentru avansuri și aconturi primite dar nedecontate, inclusiv ambalajele facturate și nerestituite.
3.REFLECTAREA ÎN CONTABILITATEA
SC MILLE FEUILLE SRL A PRINCIPALELOR
OPERAȚIUNI DE DECONTARE CU FURNIZORII ȘI CLIENȚII
Prezentarea generală a societății
Caracteristica economiei de piață este situarea firmelor în prim-planul activității economice, pornind de la premisa că dacă sunt profitabile toți cei implicați sunt afectați pozitiv, inclusiv economia națională. De costurile cu care se obțin produsele și serviciile, de calitatea acestora și de capacitatea întreprinderii de a le comercializa depind puterea economică a firmei, nivelul de trai al angajaților și implicit al populației țării.
Înființarea de societăți comerciale reprezintă unul din procesele economice cele mai importante care condiționează funcționalitatea și dezvoltarea economiei naționale. Se apreciază că “sănătatea” economiei unei țări depinde în mare măsură de numărul de firme noi create în fiecare an.
3.1.1 Scurt istoric
Denumirea firmei este SC Omega Com SRL, avându-l ca asociat unic pe Botoș Petre, domiciliat în Timișoara, str. Sirius nr.22, ap.2.
Sediul societății este în str. Aștrilor nr.1, localitatea Timișoara, județul Timiș.
Durata de funcționare a societății este nelimitată, începând cu data înmatriculării la Registrul Comerțului.
Datele de identificare ale firmei: -CF R1800842
– RC J35 / 927 / 1991.
Forma juridică a societății: SC Omega Com SRL este o persoană juridică română și funcționează în conformitate cu prevederile Legii nr.31 / 1990, ale legilor române în vigoare și ale statutului societății.
Domeniul de activitate: scopul societății este de a realiza profit prin producerea și comercializarea de produse de patiserie și din comercializarea de mărfuri alimentare și nealimentare, băuturi alcoolice și nealcoolice, țigări, cafea, cosmetice etc.
3.1.2 Strategia de dezvoltare
Strategia de dezvoltare a firmei este orientată în principal pe creșterea vânzărilor prin promovarea unor mărfuri de calitate superioară la prețuri competitive, de asemenea este orientată spre creșterea producției. În prezent, societatea nu reușește să satisfacă cererea de produse de patiserie realizate cu tehnologia existentă, din lipsă de capacitate.
Datorită investițiilor pe care le-a făcut deja, societatea nu-și mai permite să angajeze noi credite pentru creșterea capacității de producție. În acest sens, se propune creșterea capitalului cu maxim 30 %, în scopul obținerii fondurilor necesare realizării programelor de investiții.
3.1.3 Capitalul social
Capitalul social al SC Omega Com SRL este împărțit în 800 de părți sociale cu o valoare de 25.000 lei/ parte socială, în întregime subscris și vărsat.
Capitalul social în valoare de 20.000.000 lei a fost vărsat în întregime în numerar.
3.1.4 Organizarea societății
Organizarea este nemijlocit subordonată atingerii obiectivelor previzionate, circumscrise firmei, constituind un mijloc esențial pentru realizarea lor. În consecință, conținutul organizării și modul său de manifestare sunt condiționate de caracteristicile obiectivelor pe termen lung, mediu și scurt.
Din punct de vedere al conținutului, organizarea firmei îmbracă două forme: organizare procesuală și organizare structurală.
Organizarea procesuală – constă în stabilirea principalelor categorii de muncă, a proceselor necesare realizării ansamblului de obiective ale firmei. Rezultatul îl constituie funcțiunile, activitățile, atribuțiile și sarcinile.
Organizarea structurală – constă în gruparea funcțiunilor, activităților, atribuțiilor și sarcinilor, în funcție de anumite criterii și repartizarea acestora în scopul realizării lor în subdiviziuni organizatorice pe grupuri și persoane în vederea asigurării unor condiții cât mai bune pentru îndeplinirea obiectivelor firmei. Rezultatul îl reprezintă structura organizatorică.
La nivelul SC Omega Com SRL se întâlnesc următoarele compartimente :
compartimentul de cercetare-dezvoltare;
compartimentul de marketing;
compartimentul de producție;
compartimentul financiar-contabil;
compartimentul de personal.
3.2 Studiu de caz contabil la SC Omega Com SRL
Situația patrimonială a firmei SC Omega Com SRL la începutul lunii ianuarie 2008 se prezintă astfel:
-mii lei-
În cursul lunii ianuarie 2008 au loc următoarele operații:
Se aprovizionează cu materii prime (făină, lapte, ouă) de la furnizorul SC “Almira” SRL cu factura nr. 1943858 în valoare de 44.000 lei fără TVA 19%.
% = 401 “Furnizori” 52.360
300 “Materii prime” 44.000
4426 “TVA deductibil” 8.360
Pe baza notei de recepție nr.23145 se recepționează de la SC “Peco” SA motorină în valoare de 7.530 lei conform facturii nr.6332.
% = 401 “Furnizori” 8.960
301 “Materiale consumabile” 7.530
4426 “TVA deductibil” 1.430
Pentru aprovizionarea cu materii prime s-au facturat cheltuieli de transport în valoare de 420 lei + TVA 19%.
% = 401 “Furnizori” 499
308 “Diferențe de preț privind 420
materiile prime și materialele”
4426 “TVA deductibil” 79
Se achită obligația față de furnizorul SC “Almira” SRL pentru bunurile aprovizionate și transportul aferent acestora, prin contul de la bancă conform OP nr.187752 / 07.01.2001 în sumă de 48.099 lei.
401 “Furnizori” = 5121 “Disponibil la 48.099
bancă în lei”
Se achiziționează un utilaj pentru compartimentul de producție la prețul de 12.000 lei + TVA 19%.
% = 404 “Furnizori 14.280
212 “Mijloace fixe” de imobilizări” 12.000
4426 “TVA deductibil” 2.280
Se dă în consum motorină în valoare de 7.530 lei conform bonului de consum nr.27521.
601 “Cheltuieli cu alte =301“Materiale consumabile” 7.530
materiale consumabile”
Se onorează plata efectului de plată, în valoare de 1.880 lei.
403 “Efecte de plătit” = 5121 “Disponibil la 1.880
bancă în lei”
Se evidențiază obligațiile față de furnizori pentru cheltuieli cu energia și apa în valoare de 2.100 lei + TVA.
% = 401 “Furnizori” 2.499
605 “Cheltuieli privind 2.100
energia și apa”
4426 “TVA deductibil” 399
Se aprovizionează cu mărfuri provenind de la SC “ Quadrant A.B.” fără factură, pe bază de aviz de însoțire, în valoare de 29.750 lei, inclusiv TVA.
% = 408 “Furnizori 29.750
371 “Mărfuri” -facturi nesosite” 25.000
4428 “TVA neexigibil” 4.750
Se evidențiază sosirea facturii de la SC “ Quadrant A.B.” în valoare de 29.750 lei.
408 “Furnizori -facturi nesosite” = 401 “Furnizori” 29.750
și
4426 “TVA deductibil” = 4428 “TVA neexigibil” 4.750
Se cumpără mărfuri în valoare de 2.000lei + TVA, de la SC “Danubius” SRL și se lasă în custodie.
% = 401 “Furnizori” 2.380
357 “Mărfuri în custodie 2.00
sau consignație la terți”
4426 “TVA deductibil” 380
Se evidențiază cheltuielile de asigurare a mărfii pe timpul transportului în valoare de 100 lei.
6131 “Cheltuieli cu primele = 401 “Furnizori” 100
de asigurare”
Se vând clientului SC “Diamant” SRL produse finite conform facturii nr. 123521 / 21.01.2001 în valoare de 45.500 lei.
4111 “Clienți” = % 45.500
707 “Venituri din 38.235
vânzarea produselor finite”
4427 “TVA colectat” 7.265
Se descarcă gestiunea de produse finite 1000 kg x 45.500 = 45.500
711 “Venituri din = 345 “Produse finite” 45.500
producția stocată”
Se încasează prin contul de la bancă contravaloarea vânzărilor de produse finite conform OP nr. 2423 / 25.01.2001.
5121 “Disponibil la = 4111 “Clienți” 45.500
bancă în lei”
Se negociază un efect de comerț la valoarea nominală de 3.500 lei, scont 37 lei.
413 “Efecte de primit” = % 3.500
4111 “Clienți” 3.463
767 “Venituri din sconturi” 37
Se evidențiază creșterea creanțelor prin livrarea de mărfuri fără factură în valoare de 75.000 lei , fără TVA, către SC “Astral” SRL.
418 “Clienți-facturi de întocmit” = % 89.250
707 “Venituri din 75.000
vânzarea mărfurilor”
4428”TVA neexigibil” 14.250
Se evidențiază întocmirea facturii către SC “Astral” SRL în valoare de 75.000 lei fără TVA.
4111 “Clienți” = 418 “Clienți-facturi 89.250
de întocmit”
și
4428”TVA neexigibil” = 4427 “TVA colectat” 14.250
Se înregistrează creșterea creanțelor datorită clienților incerți sau în litigiu în valoare de 1.000 lei.
4112 “Clienți incerți sau în litigiu” = 4111 “Clienți” 1.000
Se înregistrează scăderea obligațiilor prin valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, primite de la clienți.
419 “Clienți-creditori” = 4111 “Clienți” 500
Închiderea conturilor de TVA.
4427 “TVA colectat” = % 21.514
4426 “TVA deductibil 17.679
4423 “TVA de plată” 3.835
4. ANALIZA DECONTĂRILOR CU FURNIZORII ȘI CLIENȚII
4.1. Analiza decontărilor cu clienții
Creanțele reprezintă valori economice avansate temporar de titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau juridice și pentru care urmează să primească un echivalent valoric . Acest echivalent poate reprezenta o sumă de bani , o lucrare sau un serviciu . Juridic creanțele reprezintă drepturi pe care agentul economic le are asupra unor terți pentru activități prestate și neîncasate . Ca parte a patrimoniului creanțele sunt elemente de activ .
Vom analiza creanțele societății “ Omega Com “ Srl după criteriul naturii acestora . Utilizatorii informațiilor obținute din analiza efectuată sunt managerii agenților economici , interesați în asigurarea echilibrului financiar pe moment și în perspectivă , instituțiile financiare și de credit , interesate în recuperarea fondurilor împrumutate , acționarii interesați în creșterea eficienței utilizării surselor financiare , precum și personalul interesat în existența la momentul oportun a disponibilului necesar plății salariilor .
Sursele informaționale sunt bilanțul contabil , anexe la bilanț , evidența contabilă curentă și statistici privind creanțele .
Studiind datele analizate observăm scăderea creanțelor de la un an la altul cu 1,4 % . Această situație conduce la creșterea gradului de lichiditate imediată a societății noastre . Dacă luăm în considerare starea economiei românești , accentuarea blocajului financiar , putem concluziona că societatea noastră se găsește în situație independentă de voința ei .
În ceea ce privește structura creanțelor în anul 2000 față de anul 1999 , constatăm că firma Omega Com SRL nu mai are așa multe creanțe de recuperat , deci managerul firmei s-a preocupat de recuperarea acestora pentru a elimina riscul nerealizării lor .
Se mai poate observa că în anul 1999 predomină efectele de primit cu 24,01 % , în timp ce în anul 2000 predomină tot efectele de primit cu 28,31 % . Creșterea volumului creanțelor de la clienți creditori cu 1,33 % în anul 2000 față de anul 1999 se poate explica prin modificarea ponderii vânzărilor firmei , datorită contractelor încheiate , dar și a situației conjucturale a pieței dictată de redimensionarea acesteia .
Evoluția ponderii creanțelor de la clienți în scădere de la 10,91 % în anul 1999 la 9,33 % în anul 2000 reflectă aparent o situație favorabilă , respectiv o îmbunătățire a politicii de urmărire și de încasare a clienților pentru ca rezultatele analizei să fie pertinente trebuie urmărită și evoluția stocurilor societății . Dacă volumul acestora crește înseamnă că pe piața de desfacere a societății noastre analizate au intervenit schimbări care au determinat reducerea activității de comercializare .
De asemenea pe baza datelor extrase din documenele societății analizate putem observa creșterea cifrei de afaceri cu 37,49 % în anul 2000 față de anul 1999 și scăderea creanțelor cu 1,4 % în anul 2000 față de anul 1999 . Creșterea cifrei de afaceri într-un ritm mai mare decât al creanțelor se apreciază favorabil , întrucât această situație reflectă evoluția pozitivă a fluxului de disponibilități .
În continuare recurgem la calcularea duratei de recuperare a creanțelor . Trebuie să menționăm că durata medie de recuperare a creanțelor reprezintă un număr mediu de zile în care fondurile financiare sunt imobilizate în gestiunea clientului.
Relația de calcul pentru indicatorul calculat mai sus este :
Di = Cr x 360 / CA
Urmărind evoluția acestui indicator , observăm că managerul societății este preocupat de reducerea duratei de imobilizare a fondurilor financiare la clienți de la 48,64 în anul 2005 la 34,91 în anul 2008. Pentru fundamentarea strategiei privind politica comercială și de aprovizionare putem recurge la analiza factorială a creanțelor .
Factorii de influență ai duratei de recuperare a creanțelor sunt cifra de afaceri și creanțele .
influența cifrei de afaceri
Di ( CA ) = Cr0 x360 / CA1 – Cr0 x 360 / CA0
influența creanțelor
Di ( Cr ) = Cr1 x360 / CA1 – Cr0 x 360 / CA1
Di ( CA ) = -13.26 zile
Di ( Cr ) = -0.47 zile
Di = -13.73 zile
Durata de imobilizare a creanțelor a avut o evoluție favorabilă , respectiv numărul mediu de zile în care se recuperează o creanță a scăzut de la 48,64 zile în anul 2005 la 34,91 zile în anul 2008 . Deci observăm o reducere a numărului mediu de zile în care se efectuează recuperarea creanțelor cu 13,26 zile . Accelerarea circuitului financiar conduce la majorări ale profitului .
4.2. Analiza decontărilor cu furnizorii
Obligațiile , ca parte a patrimoniului sunt elemente de pasiv, reprezentând opusul creanțelor, respectiv datoriile firmei către terți .
Și aici vom analiza obligațiile după criteriul naturii . Scopul efectuării acestei analize a datoriilor este de a permite aprecierea echilibrului financiar al societății , precum și fundamentarea strategiilor de finanțare . Utilizatorii informațiilor obținute din analiza efectuată sunt managerii agenților economici , interesați în asigurarea echilibrului financiar pe moment și în perspectivă , instittuțiile financiare și de credit , interesate în recuperarea fondurilor împrumutate , acționarii interesați în creșterea eficienței utilizării surselor financiare , precum și personalul interesat în existența la momentul oportun a disponibilului necesar plății salariilor .
Sursele informaționale sunt bilanțul contabil , anexe la bilanț , evidența contabilă curentă și statistici privind creanțele . Vom analiza dinamica datoriilor corectate cu indicele preț .
Analizând datele putem observa o creștere a obligațiilor în anul 2005 față de anul 2008 cu 4 % . Dacă în anul 1999 predominau furnizorii interni cu un procent de 60,27 % , urmați de furnizorii externi cu un procent de 13,53 % . În ceea ce privește politica de îndatorare a societății noastre se poate observa apelarea în continuare la creditele pe termen scurt , ceea ce reprezintă un cost destul de ridicat pentru firmă . Dacă urmărim situația clienților creditori putem observa că și ei scad de la un an la altul , de aceea se va avea în vedere menținerea relațiilor cu furnizorii ducând la o politică de reducere a obligațiilor către aceștia .
În concluzie societatea menține încă un nivel ridicat al datoriilor , de aceea este necesar să se facă o corelație între creanțe și obligații . Această societate având ca activitate import – export este necesară analiza unor situații a creanțelor și obligațiilor în valută , astfel încât să se poată stabili impactul evoluției cursului valutar și impactul riscului de nerealizare a unor creanțe asupra echilibrului financiar .
În cadrul diagnosticului vom cerceta evoluția obligațiilor în corelație cu cifra de afaceri pentru a pune în evidență capitalul pentru folosirea surselor atrase.
În urma celor analizate se poate observa devansarea ritmului de creștere al creanțelor , de către cel al obligațiilor , reprezentând un aspect nefavorabil din punct de vedere economic , pentru că obiectivul fiecărei firme este de a realiza un procent cât mai mare de producție , aceasta fiind premisa creșterii profitului .
Relația de calcul a duratei de rambursare a obligațiilor este următoarea :
Df = Ob x 360 / CA
Factorii de influență a datoriilor sunt : cifra de afaceri și datoriile .
influența cifrei de afaceri
Df ( CA ) = Ob0 x 360 / CA1 – Ob0 x 360 / CA0
influența datoriilor
Df ( Ob ) = Ob1 x 360 / CA1 – Ob0 x 360 / CA1
Df =-41.01 zile
Df ( CA ) = -47.11 zile
Df ( Ob ) = 6.1 zile
Din analiza făcută acestei societăți se poate observa că durata de rambursare a datoriei scade durata de rambursare a datoriilor către furnizorii interni și externi de la 172,71 % în anul 2005 la 131,7 % în anul 2008 ceea ce îngreunează achitarea furnizorilor datorită scăderii într-un ritm mai mic a creanțelor , fapt pentru care firma va trebui să apeleze la un împrumut pe termen scurt , ceea ce reprezintă pentru societatea noastră un cost ridicat.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Prima parte a lucrării arată rolul și importanța relațiilor comerciale, definirea noțiunii de comerț, precizarea actelor juridice și a operațiunilor considerate fapte de comerț, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană fizică pentru a dobândi calitatea de comerciant, caracteristicile generale ale societăților comerciale, aspecte privind contractul comercial , contractul de vânzare-cumpărare și prezentarea termenilor INCOTERMS a contractelor de vânzare-cumpărare internațională .
În continuare a fost prezentat conținutul și structura relațiilor de decontare. După influența pe care o transmit aceste relații asupra patrimoniului se disting relații cu terții de natura datoriilor, obligațiilor și relațiile cu terții de natura drepturilor de creanță.
Cap.2 prezintă organizarea contabilității relatiilor de decontare cu furnizorii și cu clienții, evaluarea creanțelor si a datoriilor, categoriile de operațiuni existente în desfășurarea relațiilor juridico-patrimoniale și sistemul de documente utilizat.
Cap.3 cuprinde reflectarea în contabilitate a relațiilor de decontare cu furnizorii și clienții în cadrul unei monografii contabile.
Analizând creanțele societății, observăm că evoluția acestora este în scădere cu 1.58 % în anul 2008 față de anul 2005, aceasta reflectând o scădere favorabilă pentru firmă . Pentru ca aceste rezultate să fie pertinente, trebuie facută și analiza factorială a creanțelor pentru fundamentarea strategiei privind politica comercială, dupa care s-a analizat situația datoriei comerciale a SC “ Omega Com“ SRL , evolutia acesteia fiind una nefavorabilă din punct de vedere economic pentru ca durata de încasare a creanțelor este mai mică decât durata de plată a furnizorilor.
În economia de piață, operațiunile de plăți între furnizori și clienți reprezintă un circuit vital, fluxurile plăților reprezentând, de fapt, fluxul resurselor ce revin sau sunt atribuite oricărei entități economice sau sociale și funcție de care depinde evoluția, menținerea sau eliminarea, diminuarea sau dezvoltarea activităților sau potențialului lor.
Desfășurarea fluxurilor de plăți, oportunitatea, încetinirea sau accelerarea lor depinde de fapt de :
capacitatea de plată a entităților economice;
politica de efectuare a plăților desfășurate de entitățile economice;
eficiența tehnologiilor și capacităților organizatorice ale sistemelor de plăți efectuate prin bănci.
În economia unei societăți comerciale, mai ales în etapa actuală, când majoritatea suferă de rigorile decapitalizării, o cerință de cea mai mare importanță, care influențează direct capacitatea de plată a obligațiilor, este creșterea permanentă a vitezei de rotație a mijloacelor circulante din dotare.
După cum se știe, acest lucru se realizează prin numeroase mijloace cum ar fi:
limitarea aprovizionării la strictul necesar;
scurtarea la maximum posibil a duratei procesului producției;
reducerea costurilor;
evitarea imobilizărilor financiare de orice fel;
încasarea în termene cât mai scurte a produselor livrate sau serviciilor prestate, etc.
Ultimul segment menționat mai sus prevede:
agenții economici au obligația efectuării tuturor plăților, în ordinea scadenței, care se stabilește prin contracte, titluri de credite sau prevederi legale, în cazul impozitelor și taxelor.
în cazul neîmplinirii în termen de 30 de zile de la data scadenței a obligațiilor de plată se pretind penalități și alte daune, în completare. În convențiile comerciale dintre agenții economici, părțile au obligația de a prevedea penalitățile pentru întârzierea în decontare.
se consideră în incapacitate de plată agenții economici care au de plătit restanțe a căror scadență a fost depășită cu 30 de zile calendaristice. După acest termen, se comunică debitorului că se află în incapacitate de plată și se poate acționa în justiție pentru penalități și alte despăgubiri.
Pentru îmbunătățirea regimului decontărilor între agenții economici se propun următoarele:
introducerea obligativității agenților economici creditori de a calcula și pretinde penalități și de la debitorii care au întârziat plata, cu mai puțin de 30 de zile de la scadență.
obligarea agenților economici ca la stabilirea scadențelor ce se înscriu în convenții, acestea să fie diferențiate în funcție de localitățile în care se află părțile și conturile lor bancare, cum ar fi:
în aceeași localitate și aceeași bancă;
în localități diferite și aceeași bancă;
în localități diferite, mai apropiate, mai îndepărtate etc.
introducerea regimului de plăți anticipate, în toate cazurile de livrări de mărfuri, executări sau prestări de servicii de către societățile comerciale cu capital de stat, pentru societățile comerciale cu capital privat.
În cazurile când societățile debitoare sunt declarate în incapacitate de plată ar trebui prevăzute sancțiuni drastice, prin contravenții sau chiar confiscarea mărfurilor respective, care să fie imputate persoanelor fizice vinovate.
în cazurile când debitorii răi platnici refuză nejustificat achitarea penalităților solicitate de creditori, aceștia din urmă pot apela la organele judecătorești, iar persoanele vinovate ale societăților debitoare trebuie să suporte cheltuielile de judecată efectuate de creditori.
Punctele forte ale firmei sunt creșterea de la un an la altul a furnizorilor interni de 1,05 ori , precum și a clienților interni , de aici rezultând creșterea vânzărilor interne și externe într-o mai mică măsură . Această creștere a vânzărilor interne și externe se datorează în mare parte sortimentelor diversificate de mărfuri , a unei bune poziții pe piață .
Punctele slabe ale firmei sunt urmărirea grea a scadențelor de plată a furnizorilor și de încasare a clienților datorită unui personal puțin și inexistența acțiunilor de prospectare a pieței în scopul creșterii cotei de piață și a găsirii de noi furnizori și clienți.
Din observațiile concrete asupra evidenței contabile a furnizorilor și clienților la SC “ Omega Com “ Srl s-au identificat următoarele concluzii :
Volum mare al furnizorilor interni ;
Volum mare al clienților interni ;
Sortimente foarte diversificate de mărfuri ;
Dificultate în urmărirea scadențelor de plată pentru furnizori și scadențelor de încasat pentru clienți ;
Pentru îmbunătățirea performanțelor economico – financiare ale Sc “ Omega Com “ Srl consider necesare și utile următoarele propuneri :
Achiziționarea unui program informatic performant pentru urmărirea scadențelor atât la furnizori cât și la clienți ;
Selectarea furnizorilor și clienților în funcție de punctele forte de bonitate economico – financiară pentru evidențierea eventualelor eșecuri în relațiile comerciale ale Sc “ Omega Com “ Srl ;
Încheierea de contracte cu furnizorii și clienții Sc “ Omega Com “ Srl pentru asigurarea unei ritmicități optime în aprovizionarea și livrarea de mărfuri prin stabilirea de scadențe scurte ;
Notificarea sau acționarea în instanță a clienților și furnizorilor de la înregistrarea primelor abateri în respectarea contractelor încheiate .
Creșterea randamentului managerului , perfecționarea personalului și aplicarea unei politici salariale motivaționale ;
Elaborarea de studii de marketing pentru piața internă și cea externă și aplicarea măsurilor promoționale pentru creșterea cotei de piață .
Măsuri pentru creșterea numărului de clienți ;
Mărirea și diversificarea canalelor de distribuție .
BIBLIOGRAFIE
BIBLIOGRAFIE
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Organizarea Evidentei Operative Si Organizarea Contabilitatii Relatiilor CU Furnizorii Si Clientii (ID: 143704)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.