. Organizarea Evidentei Operative Si Contabilitatea Ambalajelor

CUPRINS

CAPITOLUL 1. Noțiuni generale despre ambalaje……………..…………2

Noțiunea și clasificarea ambalajelor………………………………………………………….2

Sisteme de circulație a ambalajelor……………………………………………………………5

Posibilități de optimizare a circulației ambalajelor……………………………………6

CapITOLUL 2. Contabilitatea ambalajelor…………………………………..8

2.1 Organizarea evidenței tehnico-operative a ambalajelor……………………………..8

2.2. Organizarea contabilității ambalajelor………………………………………… …………14

2.3. Înregistrarea principalelor operații privind ambalajele………………….20

2.3.1.Ambalaje a căror valoare este cuprinsă în prețul mărfurilor sau al producției livrate……………………………………………………………..25

2.3.2. Ambalaje achiziționate și revândute la livrarea mărfurilor sau produselor finite nerestituibile a căror valoare este cuprinsă distinct în factură………………………………………………………………………..26

2.3.3. Ambalaje refolosibile care circulă în sistem de restituire……………..27

CapITOLUL 3. Probleme generale privind activitatea firmei și reflectarea ambalajelor în contabilitatea S.C. Bere Timișoreana……………………………………………………………………………………………28

3.1.Scurt istoric…………………………………………………………………………………………….. .29

3.2.Organizarea conducerii și administrarea societății……………………………………31

3.3.Organizarea compartimentului financiar-contabil…………………………………… 32

3.4.Realizarea contabilității ambalajelor la S.C. Bere Timișoreană……………….33

CapITOLUL 4. Concluzii FINALE ………………………………………………………………..38

ANEXE……………………………………………………………………………………………………………………….42BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………………56

1.NOȚIUNI GENERALE DESPRE AMBALAJE

1.1.NOȚIUNEA ȘI CLASIFICAREA AMBALAJELOR

Toate produsele ,în stare naturală sau manufacturate , trebuie să poată fi transportate de la locul fabricării (producerii lor ) până la locul utilizării, sau până la consumatorul final, în condiții de menținere a calității și integrității lor.

In procesul de aprovizionare și cel de livrare, pentru protecție, mărfurile trebuie ambalate. Pe lângă scopul principal de a proteja bunurile și de a înlesni operațiunile de manipulare și transport, ambalajele îndeplinesc și o altă funcție importantă, respectiv aceea de prezentare a mărfurilor în vederea comercializării.

Ambalajul este fără îndoială elementul material care asigură protecția produselor, permite stocarea și transportul acestora, facilitând vânzarea .În același timp , ambalajului i se cere să devină un permanent subiect al unei sfidări tehnice industriale , el trebuie să fie tor mai ușor, mai simplu, recuperabil , reciclabil, înzestrat cu virtuți ecologice.

Ambalajele au o importanță deosebită atât în procesul de producție cât și în procesul de desfacere.

Obiectivele ambalării sunt:

ușurarea transportului mărfurilor și protecția lor;

ușurarea desfacerii produselor în rețeaua de comerț;

asigurarea menținerii sau îmbunătățirea calității produselor;

asigurarea vânzării produselor printr-o prezentare corespunzătoare.

Prin urmare, ambalajele sunt mijloace materiale folosite în scopul protecției produselor împotriva acțiunii agenților naturali, pentru evitarea deteriorării și a conservării pe timpul transportului, a manipulării, a depozitării precum și a menținerii proprietăților în vederea utilizării lor.

Ambalajele sunt produse cu un caracter particular .Ele nu sunt destinate consumului nici reproducției.

Ambalajele sunt fabricate funcție de produsele pe care trebuie să le protejeze. Aceste atribuții determină alegerea materialului, construcția ambalajului precum și tehnica de ambalare care trebuie urmată.

Ambalajele trebuie să reducă la minimum posibil pagubele provenite din riscurile de manipulare, încărcare, descărcare, transport, transbordare sau cauzate de factori atmosferici, chimici, fizici, etc. Pagubele menționate formând așa zisele rebuturi de transport sau de depozitare și constând din distrugerea parțială sau totală a produselor necorespunzător ambalate sau din degradarea calității lor, fac produsele în cauză neapte scopului pentru care au fost fabricate.

Așadar un ambalaj greșit ales atrage după sine fie distrugerea produsului ambalat, neputând fi folosit potrivit destinației sale, fie scăderea calității lui, respectiv a valorii lui ca produs de consum.

Pe de alta parte, deteriorările suferite de ambalaje în timpul transportului influențează defavorabil productivitatea organelor de transport, impunând operații suplimentare și micșorarea vitezei de circulație a produselor și a parcului de vehicule de transport.

Se poate afirma, în general că oriunde apar pagube datorate ambalajelor necorespunzătoare, acestea afectează interesele economiei naționale iar ambalajele reprezintă o categorie distinctă de stocuri care asigură una dintre premisele importante pentru realizarea în condiții corespunzătoare a circulației propriu-zise a mărfurilor.

Funcțiunile ambalajelor depind de factori care se interacționează, respectiv de natura produsului și de condițiile exterioare la care este supusă aceasta. Ele constituie criteriul sistematizării funcționale .Principalele funcțiuni ale ambalajelor sunt:

– protecție mecanică ;

– protecție chimică ;

– protecție împotriva microorganismelor;

– protecție împotriva insectelor și rozătoarelor;

– protecție față de lumină;

– protecție fată de temperaturi ridicate sau de temperaturi scăzute.

Datorită diversității tipurilor de ambalaje, a dimensiunilor și a modului de finanțare și recuperare este necesară ca o condiție indispensabilă pentru organizarea contabilității, clasificarea lor după mai multe criterii:

a)- funcție de scopul pe care-l îndeplinesc:

ambalaje de transport –care asigură protecția produselor pe durata transportului, depozitării, și manipulării;

ambalaje de livrare –utilizate pentru prezentarea și comercializarea produselor și a mărfurilor;

b)- funcție de caracterul produsului ambalat:

ambalaje speciale-sunt destinate pentru protecția produselor cu proprietății deosebite, fiind confecționate funcție de caracteristicile produsului ambalat și de condițiile de transport sau desfacere ale acestuia (ambalaje pentru produse toxice);

ambalaje de uz general –sunt folosite pentru produsele ale căror caracteristici nu reclamă măsuri speciale de ambalare.

c)- funcție de durată și valoare :

ambalaje de natura mijloacelor fixe

ambalaje de natura stocurilor

In prima categorie se încadrează ambalajele care îndeplinesc condițiile de valoare și durată stabilite pentru mijloace fixe ( containere ,cisterne, tuburi de oxigen, butoaie de bere, etc.) reflectându-se în contabilitate cu ajutorul conturilor de imobilizări corporale.

Aceste ambalaje se utilizează de regulă pentru păstrarea mărfurilor și fac parte din inventarul permanent al unității patrimoniale circulând, atunci când este cazul pe principiul restituirii integrale și fără vânzare-cumpărare pe bază de facturare ,,proformă”, furnizorul fiind obligat să indice în factură cantitatea și valoarea ambalajelor în scopul urmăririi acestora.

Ambalajele de natura stocurilor sunt numeroase și au mai multe destinații fapt ce impune clasificarea lor în raport cu conținutul și modul de oglindire în contabilitate în mai multe subgrupe și anume :

ambalaje de natura obiectelor de inventar ;

ambalaje de circulație sau transport;

ambalaje de prezentare;

materiale auxiliare pentru ambalare.

Ambalajele de natura obiectelor de inventar (lăzi pentru pâine, butoaie din fag pentru brânzeturi ,etc.) fac parte din inventarul permanent al unității și se oglindesc în contabilitate cu ajutorul conturilor corespunzătoare acestei categorii de elemente patrimoniale.

Ambalajele de circulație sau transport (navete pentru lapte , băuturi răcoritoare și alcoolice, sticle, etc.)dețin ponderea cea mai mare în total ambalaje și participă la mai multe circuite comerciale. Funcție de modul de recuperare și valorificare se delimitează în două subgrupe și anume :

ambalaje facturate distinct care circulă prin vânzare-cumpărare

ambalaje facturate distinct care circulă prin restituire directă.

Fiecare din aceste subgrupe sub aspectul circulației și decontării se reflectă în contabilitate în mod specific.

Ambalajele de prezentare (preambalare )servesc la conservarea și prezentarea estetică și atractivă a unor mărfuri, precum și la dezvoltarea comerțului prin autoservire.

Materialele auxiliare pentru ambalare cum ar fi :talajul industrial, hârtia, cartonul, sunt cele a căror valoare de regulă se cuprinde în cheltuielile de exploatare ale întreprinderii furnizoare.

d)- după posibilitatea recuperării lor :

ambalaje refolosibile (recuperabile)

ambalaje nerefolosibile (nerecuperabile)

Ambalajele refolosibile sunt ambalajele care nu se consumă într-un singur proces de livrare –aprovizionare, ci se pot utiliza până la completa lor deteriorare.

Ambalajele nerefolosibile sunt ambalajele care nu se pot folosi decât o singură dată (cutii metalice de conserve, sticle din plastic , etc.)valoarea lor fiind cuprinsă în prețul mărfurilor.

e)- după poziția ambalajului față de produs:

ambalaje directe

ambalaje indirecte

ambalaje auxiliare

Ambalajele directe sunt ambalaje de prezentare și desfacere folosite pentru o unitate de produs care ajung la consumator împreună cu produsul respectiv (pungi, cutii de conserve) .Scopul principal al ambalajului direct este de a menține un timp cât mai îndelungat calitatea produsului .

Ambalajele indirecte sunt ambalaje de transport folosite pentru protecția produselor ambalate direct (lăzi pentru cutiile de carton în care sunt ambalate diferite produse ).

Ambalajele auxiliare sunt destinate unor măsuri suplimentare de protecție fiind folosite de cele mai multe ori ca material de umplutură între ambalajele directe și indirecte (talaș, vată de sticlă).

Furnizorul va efectua ambalarea mărfii astfel încât orice pierdere sa deteriorare în timpul transportului , până la punctul de destinație precizat în contract. Ambalajul va fi rezistent în orice situație pentru a putea fi manipulat fără menajamente în timpul transbordării pentru a putea fi supus oricărei variații externe de temperatură, expuneri la precipitații sau sare în timpul transportului ca și stocări în aer liber.

1.2.SISTEME DE CIRCULAȚIE A AMBALAJELOR

Ambalajul trebuie să răspundă unor cerințe cum sunt:

piață :natura consumatorilor , posibilități financiare;

produsul : caracteristici mecanice , componente;

utilizarea produsului : manipulare, sistem de închidere și deschidere a ambalajului, condiții climaterice de stocaj ;

transportul :modul de transport utilizat ;

rețeaua de distribuție : organizarea interioară a magazinelor , necesitatea de a marca produsul , numărul de unități dintr-un produs pe o unitate de vânzare , condiții de depozitare;

reglementări juridice :norme, uzanțe, texte oficiale.

Circulația mărfurilor de la producători până la consumatori ca de altfel și a celorlalte categorii de bunuri materiale, este condiționată în mare măsură de utilizarea unor ambalaje adecvate, care să contribuie la păstrarea proprietăților fizico-chimice ale acestora în timpul transportului , manipulării depozitării și comercializării. Altfel spus ambalajele reprezintă o categorie distinctă de stocuri care asigură una din premisele importante pentru realizarea în condiții corespunzătoare a circulației propriu-zise a mărfurilor.

Ambalajele de circulație sau transport dețin ponderea cea mai mare în total ambalaje și participă la mai multe circuite comerciale.

Conceperea și prezentarea ambalajului unitar sunt strâns legate de natura mărfii pentru care aceasta urmează a fi folosit, ca și de efectul pe care de pe poziția întreprinderii, marca sa trebuie să-l producă asupra publicului.

Ambalajul este legat de diferite etape ale distribuției .

Utilitatea și importanța acestuia sporesc odată cu progresele realizate în modalitatea de comercializare a produselor. Din punct de vedere al circulației avem: – ambalaje recuperabile

– ambalaje nerecuperabile

Sensibilitatea consumatorilor față de preț se dim manipulare, sistem de închidere și deschidere a ambalajului, condiții climaterice de stocaj ;

transportul :modul de transport utilizat ;

rețeaua de distribuție : organizarea interioară a magazinelor , necesitatea de a marca produsul , numărul de unități dintr-un produs pe o unitate de vânzare , condiții de depozitare;

reglementări juridice :norme, uzanțe, texte oficiale.

Circulația mărfurilor de la producători până la consumatori ca de altfel și a celorlalte categorii de bunuri materiale, este condiționată în mare măsură de utilizarea unor ambalaje adecvate, care să contribuie la păstrarea proprietăților fizico-chimice ale acestora în timpul transportului , manipulării depozitării și comercializării. Altfel spus ambalajele reprezintă o categorie distinctă de stocuri care asigură una din premisele importante pentru realizarea în condiții corespunzătoare a circulației propriu-zise a mărfurilor.

Ambalajele de circulație sau transport dețin ponderea cea mai mare în total ambalaje și participă la mai multe circuite comerciale.

Conceperea și prezentarea ambalajului unitar sunt strâns legate de natura mărfii pentru care aceasta urmează a fi folosit, ca și de efectul pe care de pe poziția întreprinderii, marca sa trebuie să-l producă asupra publicului.

Ambalajul este legat de diferite etape ale distribuției .

Utilitatea și importanța acestuia sporesc odată cu progresele realizate în modalitatea de comercializare a produselor. Din punct de vedere al circulației avem: – ambalaje recuperabile

– ambalaje nerecuperabile

Sensibilitatea consumatorilor față de preț se diminuează pe măsura creșterii nivelului de viață, ceea ce a permis apariția ambalajului nerecuperabil.

Mutația ambalaj recuperabil –ambalaj nerecuperabil este legată de 4 elemente:

valoarea produsului;

rotația sau frecvența sa în consum , deci volumul producției;

locul de utilizare a produsului;

gradul de acceptabilitate de către public a ambalajului de concepție nouă.

În prezent mutația ambalaj recuperabil-ambalaj nerecuperabil reprezintă o sarcină dificilă pentru ambalator. Ambalajul nerecuperabil prezintă pentru el avantaje cum ar fi :

tehnică mai simplă :eliminarea operațiunilor de spălare, stocare si manipulare a buteliilor goale ;

posibilitatea promovării unei politicii comerciale mai dinamice.

Numărul consumatorilor care acceptă ambalajul nerecuperabil se apreciază să crească . Este greu de precizat, însă, care va fi materialul de ambalaj în favoarea căruia se vor pronunța cei mai mulți consumatori. Imaginea fiecărui material de ambalaj este relativ slabă și în mod normal o schimbare ăn acest domeniu s-ar putea produce numai foarte lent. Un factor important , care ar putea răsturna datele actuale , îl constituie influența tinerelor generații.

Ambalajele tradiționale ( recuperabile )nu satisfac pe deplin principalele cerințe : promovare , încărcare minimă, ușurință de manipulare și stocare.

Evoluția diferitelor forme de comerț și tehnici de vânzare nu va pune în cauză procesul de generalizare a ambalajului nerecuperabil. Avantajele acestuia vor fi mai mari , ca urmare a creșterii costului transportului și manoperei și a reducerii relative a costului materialelor, ca rezultat al tehnicilor noi și al unei productivități superioare.

Logica sistemului va antrena distribuitorul să încerce să se debaraseze de ambalajul de transport recuperabil.

1.3. POSIBILITĂȚI DE OPTIMIZARE A CIRCULAȚIEI AMBALAJELOR

Ambalajul trebuie să respecte unele reguli fundamentale și să țină seama de numeroși factori printre care :circuitul de distribuție , concurența , prețul produsului în raport cu costul ambalajului, clientela , moda, etc.

Numărul produselor care trebuie ambalate este foarte mare și în continuă diversificare.

De asemenea , sunt diferite materiale de ambalat , precum și politici comerciale care influențează ambalajele. În aceste condiții este imposibil să se stabilească reguli precise de ambalare a produselor.

Importanța care se acordă diferitelor funcțiuni ale ambalajului diferă de la un produs la altul .Un ambalaj ideal trebuie să protejeze eficient produsul, să fie ușor și ieftin ; caracteristicile sale tehnice trebuie să faciliteze operațiunile de manipulare, transport și stocare; trebuie să reprezinte prin modul în care conceput , un instrument eficient de marketing.

Funcția esențială a ambalajului este să protejeze produsul. Posibilitățile oferite de tehnica modernă sunt vaste în materie de ambalaj . Ca urmare a acestui fapt, alegerea ambalajului potrivit este dificilă , ea trebuie să se facă funcție de natura , dimensiuni, greutatea produsului care urmează a fi ambalat.

De asemenea ele trebuie să protejeze protejeze produsele deci să fie prin construcție apte să înfrunte un eventual tratament brutal în cursul manipulării. Trebuie să fie apte pentru stocare astfel încât să permită un câștig de spațiu și să asigure integritatea produselor : rezistență la spargere, la coroziune , la căldură.

Ambalajele tradiționale nu satisfac pe deplin principale cerințe : promovare, încărcare minimă, ușurință de manipulare și de stocare.

În ceea ce privește diferitele materiale destinate fabricării ambalajului (hârtie , metal, plastic, sticlă, etc. ) se consideră că acestea ar trebui să evolueze relativ puțin în următorii ani.

Sticla, de exemplu, este considerată ca un material de ambalaj ideal –este considerat estetic și bun din punct de vedere al igienei și al păstrării produselor. Singurul inconvenient pe care îl prezintă ambalajele de sticlă este fragilitatea . Totodată acestea sunt defavorizate de greutatea lor. Sticla beneficiază în plus de o prejudecată favorabilă din partea consumatorului. Transparența și estetica ambalajelor din sticlă fac din ele ,,vânzătorul mut”.

Creșterea materialelor plastice rigide este încetinită de grija justificată de protejare a mediului înconjurător, atâta timp cât nu au fost puse în funcțiune sisteme reale de reciclare și depozitare. O creștere superioară înregistrează piețele ambalajelor pentru băuturi și cosmetice.

Așadar, se poate afirma că peste tot în jurul nostru este ușor sesizabilă evoluția permanentă a ambalajului .Paradoxal este însă faptul că deși regrupează materiale diferite, tehnici variate, obiective uneori contradictorii, fiind uitat dacă este eficace , criticat dacă are cel mai mic defect, considerat sursă de economie , dar constituind și obiect al criticilor , ambalajul este în același timp , puțin cunoscut.

La ce trebuie să ne gândim în materie de ambalaj ?

Produsul care urmează a fi ambalat:

natură, dimensiuni, greutate, densitate;

fragilitate în general fragilitatea determinată unui finisaj deosebit, susceptibilitatea la coroziune sau la orice alt factor mecanic sau chimic ;

reacții între ambalaj și produs-pot apărea incompatibilității;

produsul ambalat este susceptibil de a contamina mărfurile din apropiere ( miros, agenți chimici );

trebuie să prevadă vid în interiorul ambalajului ;

care este valoarea produsului ce trebuie ambalat .

2 ) Transportul

modul de transport ( șosea , calea ferată, aer, mare, etc.);

condiții deosebite pentru modul de transport ( reglementării) ;

3) Stocare și manipulare

condiții de manipulare și durată;

condiții de stocare și durată ;

condiții de vânzare și durată.

4) Factorii termici , dinamici și climaterici

diferențe de temperatură ;

diferențe de umiditate;

va trebui să reziste la presiuni ridicate

va fi susceptibil să fie supus șocurilor;

va trebui să fie protejat contra prafului .

5) Prețul și facilității de folosire

care este prețul de cost al ambalajului;

va fi reutilizabil;

în ce condiții ?

este dotat cu un sistem de închidere ( deschidere ) deosebit.

6 ) Vânzarea

care va fi aspectul său grafic ;

consumatorul cere un ambalaj deosebit ;

ambalajul va fi păstrat în timpul utilizării produsului ;

ambalajul va fi păstrat după utilizarea produsului.

Pe baza examinării prealabile a acestor probleme, se pot trece în revistă rapid diferite soluții , cu particularitățile lor și prețul lor de cost.

2.CONTABILITATEA AMBALAJELOR

2.1.ORGANIZAREA EVIDENȚEI TEHNICO-OPERATIVE A AMBALAJELOR

Orice operație economică, înainte de a fi înregistrată în contabilitate, trebuie să fie consemnată în documente de evidență economică anume concepute, pentru fiecare fel de operație economică. Deci, documentele de evidență sunt acte scrise în care se consemnează fenomenele și procesele economice care se produc în unități.

De regulă, documentele justificative sunt întocmite la locul unde se produce operația, sau participă la înfăptuirea ei. Ele se introduc pe formulare tipizate sau netipizate, după caz, iar completarea se face manual sau cu tehnică de calcul.

După ce documentele justificative sunt completate, se supun operației de prelucrare ce constă în: sortarea documentelor pe operații, exprimarea în etalon monetar a mărimii operațiilor economice, dacă este cazul, cumularea sau precontabilizarea mai multor documente justificative și obținerea pe această cale a documentelor centralizatoare, verificarea de formă, aritmetică și de fond, înregistrarea în contabilitate. Pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică și analitică se procedează la o analiză și apoi la contarea documentelor justificative. Înregistrările se fac, fie document cu document, fie din documente centralizatoare în care sunt înscrise mai multe documente justificative al căror conținut se referă la operații de aceeași natură și din aceeași perioadă.

Deoarece ambalajele intervin atât în sfera aprovizionării cât și în cea a vânzării, documentele primare , evidența operativă și cea contabilă trebuie să cuprindă cele două sectoare.

Documentele primare sunt aceleași care se folosesc în circuitul stocurilor materiale (aviz de însoțire, notă de intrare-recepție, proces-verbal de recepție pentru diferențe, bon de transfer, factura).

Evidența operativă se organizează atât la nivelul serviciilor de aprovizionare cât și a celor de vânzare pe baza fișelor nominale pe furnizori respectiv beneficiari precum și la depozite.

La depozite, evidența ambalajelor se organizează pe fise de magazie cantitativ și pe feluri de ambalaje .

Ambalajele ocazionează numeroase operații care pot fi grupate după conținutul lor în operații de aprovizionare și conservare, operații de eliberare din depozite, operații de inventariere .Aceste operațiuni sunt consemnate în diverse documente și evidențe operative specifice :

1)Operații de aprovizionare și conservare:

comenzi

confirmare de comandă

registru de comenzi

avizul de însoțire, factura

note de recepție și constatare de diferențe.

In vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute în programul de aprovizionare unitatea patrimonială emite către furnizor comenzi iar pe baza acestora încheie contracte economice .In anumite situații contractele economice sunt înlocuite de către furnizori prin confirmarea de comandă.

Pentru urmărirea modului în care sunt realizate contractele de aprovizionare, serviciul aprovizionare organizează o evidență operativă care cuprinde :registru de comenzi și fișa de urmărire a executării comenzii. In aceste evidențe se înscriu comenzile emise către furnizori, precum și termenele de livrare stabilite de comun acord cu aceștia prin contractele economice sau în lipsa acestora prin confirmarea de comandă trimisă de furnizor, data la care a fost executată comanda, etc.

In cazul executării comenzii și a contractului de aprovizionare, S.C. Bere Timișoreana primește de la furnizor avizul de însoțire a mărfii și (sau) factura.

Factura ( anexa nr. 1 și anexa nr. 2) este formular cu regim special .

Servește ca:

– document pe baza căruia se întocmește instrumentul de decontare a produselor și mărfurilor livrate;

– document de însoțire pe timpul transportului;

– document de încărcare în gestiunea primitorului;

– document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului și cumpărătorului.

Se întocmește în 3 (trei) exemplare la livrarea produselor mărfurilor, executarea lucrărilor și prestarea serviciilor de către compartimentul desfacere pe baza dispoziției de livrare, a avizului de însoțire a mărfii sau a altor documente tipizate care atestă executarea lucrărilor și prestarea serviciilor și se semnează de către compartimentul emitent.

Atunci când factura nu se poate întocmi în momentul livrării, produsele și mărfurile livrate sunt însoțite pe timpul transportului de avizul de însoțirea mărfii.

Circulă:

La furnizor:

– la compartimentul în care se efectuează operația de control financiar preventiv pentru acordarea vizei (toate exemplarele), viza de control financiar preventiv se acordă numai exemplarului 3;

– la persoanele autorizate să dispună încasări în contul de la bancă al unității (toate exemplarele);

– la compartimentul desfacere în vederea înregistrării în evidențele operative (exemplarul 2 al facturii la care se anexează dispoziția de livrare);

– la compartimentul financiar-contabil pentru înregistrare în contabilitate (exemplarul 3).

La cumpărător:

– la compartimentul aprovizionare pentru confirmarea operației, având atașat exemplarul din avizul de însoțire a mărfii care a însoțit produsul sau marfa, inclusiv nota de recepție și constatare de diferențe, în cazul în care marfa nu a fost însoțită de factură pe timpul transportului (exemplarul 1);

– la compartimentul care efectuează operația de control financiar

preventiv pentru acordarea vizei (exemplarul 1);

– la compartimentul financiar-contabil pentru acceptarea plății, precum și pentru înregistrare în contabilitate (exemplarul 1).

Se arhivează:

La furnizor:

– la compartimentul desfacere (exemplarul 2);

– la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 3).

La cumpărător:

– la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1).

Serviciul Aprovizionare avizează la plată facturile pentru mărfurile primite și recepționate și răspunde de respectarea strictă a disciplinei contractuale aplicând, după caz, sancțiunile prevăzute în clauzele contractuale.

Operația de luare în primire a valorilor materiale aprovizionate se numește recepție. La sosirea materialelor de la furnizor, se execută următoarele lucrări de recepționare:

– recepția transportului efectuată de delegatul Serviciului Aprovizionare al S.C. Bere Timișoreana S.A.. Aceasta se execută în momentul preluării transportului de la cărăuș (organizația de transport) și constă în verificarea stării ambalajelor.

In cazul în care se constată violări ale ambalajului, se procedează pe loc la desfacerea coletului și se inventariază conținutul. Pentru lipsurile constatate se întocmește un proces verbal de constatare, care se semnează de delegatul organizației de transport și de cei ai întreprinderii destinatare.

– recepția cantitativă se efectuează de către comisia de recepție în prezența magazionerului care preia în gestiune materialele sosite.

Prin recepție, se confruntă datele din comandă cu avizul de însoțire sau factura primită de la furnizor și cu materialele efectiv sosite, concordanța între sortimentele și cantitățile înscrise în factură și cele primite.

– recepția calitativă, se efectuează de către un specialist (tehnolog sau merceolog).

Rezultatele verificării calității și cantității produselor se consemnează în “Notă de intrare în gestiune și constatare de diferență” care confirmă calitatea și cantitatea produselor livrate și stabilește data trecerii produselor în patrimoniul beneficiarului .

Servește ca:

– document pentru recepția valorilor materiale, utilajelor și instalațiilor pentru investiții care necesită montaj, aprovizionare, precum și a materialelor refolosibile din dezambalare, rezultate la recepție;

– document justificativ pentru încărcare în gestiune;

– act de probă în litigiile cu cărăușii și furnizorii pentru diferențe contabile la recepție;

– document justificativ în înregistrarea în evidența magaziilor și în contabilitate.

Se folosește ca document distinct la recepție în cadrul valorilor materiale:

– cuprinse în factură sau dispoziție de livrare, aviz de expediție;

– primite spre prelucrare sau păstrare;

– care sosesc însoțite de documente de livrare;

– care prezintă diferențe la recepție;

– când necesitățile de prelucrare mecanizată sau automată a datelor obligă la utilizarea documentelor.

Circulă:

La magazie, după semnarea de către comisia de recepție, delegații furnizorului, cărăușului sau persoane neutre și de către gestionar pentru încărcarea în gestiune a valorilor materiale recepționate;

– la compartimentul de aprovizionare pentru înregistrarea cantității aprovizionate în evidența acestuia și certificarea efectuării plății către furnizori;

– la unitatea furnizoare și la unitatea de transport pentru comunicarea lipsurilor stabilite în cazul constatării de diferențe la recepție.

Nota de recepție întocmită pentru valorile materiale primite spre prelucrare sau păstrare se trimite:

– unității predătoare;

– compartimentului financiar-contabil.

Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

Pentru anumite materiale stabilite prin instrucțiuni sau dispoziții interne se iau probe de materiale, care se trimit la laborator pentru analiza chimică sau tehnică. Materialele din această categorie nu sunt date în consum sau comercializate, înainte de cunoașterea rezultatului analizei de laborator, consemnat într-un buletin de analiză.

Dacă la recepția valorilor materiale, se constată deteriorarea sau lipsa coletelor, nepotriviri calitative față de datele indicate în documentele însoțitoare, se întocmește nota de recepție și constatare de diferențe.

Prin acest document, materialele necorespunzătoare calitativ sau în neconcordanță cu comanda, sunt respinse la recepție, preluate în custodie și ținute la dispoziția furnizorului. Primirea avizului de însoțire a mărfii și a facturii, sosirea transportului și plata facturii, se înscriu în ordine cronologică în registrul de comenzi și în fișa de urmărire a executării comenzilor.

Dacă materialele se primesc în tranșe sau sosesc înainte de primirea facturii de la furnizor, precum și în cazul în care materialele respective au fost achitate și lăsate un timp în custodia furnizorului, la sosirea acestora în unitate, pentru consemnarea recepției se întocmește nota de intrare-recepție.

Avizul de însoțire a mărfii ( anexa nr. 3 ) este formular cu regim special

Servește ca:

– document pentru eliberarea din magazie a produselor, mărfurilor sau altor valori materiale destinate vânzării, trimise pentru prelucrare la terți, în custodie sau spre păstrare;

– document justificativ de scădere din gestiunea furnizorului;

– document de însoțire pe timpul transportului;

– document de primire în gestiunea cumpărătorului.

Se întocmește în două exemplare de către unitățile care nu au posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor, mărfurilor sau altor valori materiale datorită unor condiții obiective și cu totul excepționale.

Se emite pe măsura livrării, de compartimentul desfacere care semnează de întocmire.

Pe avizul de însoțire emis pentru valori materiale pentru prelucrare la terți se face mențiunea “pentru prelucrare la terți”.

Circulă la:

La furnizor:

– la persoanele din conducere autorizate să dispună livrarea (toate exemplarele);

– la delegatul unității care face transportul sau al clientului pentru a însoții produsele, mărfurile sau alte valori materiale pe timpul transportului;

– la compartimentul desfacere, pentru înregistrarea cantităților livrate și pentru întocmirea facturii (exemplarul 2), este obligatorie înscrierea în factură numărul avizului de însoțire a mărfii, în vederea efectuării înregistrărilor în contabilitate și identificării cu ușurință a livrărilor nefacturate sau a eventualelor reclamații;

– la compartimentul financiar-contabil, atașat la factură (exemplarul 2).

La cumpărător:

– la magazie, pentru încărcarea în gestiune a produselor, mărfurilor sau altor valori materiale primite, după efectuarea recepției de către comisia de recepție și consemnarea rezultatelor (exemplarul 1);

– la compartimentul aprovizionare, pentru înregistrarea cantităților aprovizionate și certificarea efectuării plății către furnizor (exemplarul 1);

– la compartimentul financiar–contabil, pentru întocmirea formelor de plată, precum și pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică și analitică, atașat la factură (exemplarul 1).

Se arhivează:

La furnizor:

– la compartimentul financiar–contabil, atașat la exemplarul 3 al facturii (exemplarul 2).

La cumpărător:

– la compartimentul financiar–contabil atașat la exemplarul 1 al facturii (exemplarul 1).

Valorile materiale trimise spre prelucrare la terți se eliberează pe baza dispoziției de livrare și a avizului de însoțire a mărfii pe care se face mențiunea: “pentru prelucrare la terți”. La înapoierea materialelor de la terți se controlează dacă s-a primit cantitatea prelucrată corespunzător, în raport cu normele de consum, iar pe documentele de recepție, pentru o evidență corectă, se face mențiunea: “din prelucrare”.

2)Operații de mișcare (transferuri , ieșirii)

bonuri de predare, transfer restituire

dispoziție de livrare, aviz de însoțire a mărfii

factura

Pentru predarea la magazie a produselor, semifabricatelor și a materialelor obținute de producția proprie, pentru transmiterea materialelor de la un loc de depozitare la altul în cadrul aceleiași întreprinderi precum și pentru restituirea celor rămase neutilizate la sfârșitul perioadei, se întocmește bonul de predare, transfer, restituire .

În cazul utilizării ca notă de predare a produselor finite la depozit, servește ca:

– document de predare la magazie a produselor finite rezultate din secțiile de fabricație;

– document justificativ de înregistrare în evidența magaziei și în contabilitate;

– se întocmește în două exemplare pe măsura predării la magazie a produselor de către secție.

Circulă la :

– directorul tehnic pentru certificarea executării efective a produselor;

– în magazia de produse finite, semnându-se de predare de către secție și de primire în gestiune de către gestionar (ambele exemplare);

– la compartimentul C.T.C. pentru certificarea controlului tehnic de calitate (ambele exemplare);

– la compartimentul financiar-contabil pentru efectuarea înregistrării în contabilitatea sintetică și analitică (exemplarul 1);

– la compartimentul care urmărește realizarea producției (exemplarul 2).

Se arhivează:

– la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1);

– la compartimentul care urmărește realizarea producției (exemplarul 2).

In cazul utilizării ca notă de predare a materialelor refolosibile servește ca:

– document de predare la magazie a materialelor refolosibile rezultate din secțiile de fabricație;

– documente justificative pentru încărcare în gestiune;

– documente justificative de înregistrare în evidența magaziei și în contabilitate, se întocmește în două exemplare, pe măsura predării la magazie.

Circulă:

– la magazia de materiale refolosibile, semnându-se de predare de către gestionar (ambele exemplare);

– la compartimentul-contabil pentru efectuarea înregistrării în contabilitatea sintetică și analitică (ambele exemplare).

Se arhivează la compartimentul contabil (ambele exemplare).

In cazul utilizării ca notă de transfer servește ca:

– dispoziție de transfer a valorilor materiale de la o gestiune la alta a aceleiași unități;

– document justificativ pentru scăderea din gestiune a patrimoniului;

– document de însoțire pe timpul transportului a valorilor materiale transferate;

– document justificativ de înregistrare în evidența magaziei și în contabilitate.

Se întocmește în două exemplare pe măsură ce se efectuează transferuri, de organul care dispune transferul.

Circulă:

– la magazia predătoare pentru eliberarea cantității prevăzute semnându-se la predare de către gestionar (ambele exemplare);

– la delegatul magaziei primitoare ce semnează de primire;

– la magazia primitoare;

– la compartimentul financiar-contabil pentru efectuarea înregistrărilor.

Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

In ceea ce privește bunurile de natura stocurilor depozitate, se urmărește amenajarea și întreținerea locurilor de depozitare pentru depozitarea și păstrarea în condiții optime a întregii baze materiale aprovizionate, respectarea normelor P.S.I. și N.T.S.M. în depozite și magazii, precum și eliberarea la timp și în bune condiții a materiilor prime și materialelor necesare bunului mers al procesului de producție.

In cadrul executării comenzii și a contractului de aprovizionare, întreprinderea cumpărătoare primește de la furnizor avizul de însoțire și/sau factura . Dacă la recepția valorilor materiale se constată deteriorarea sau lipsa coletelor, nepotriviri calitative față de datele indicate în documentele însoțitoare, se întocmește Nota de recepție și constatare de diferențe.

3) Operații de păstrare , depozitare

fișă de magazie

Livrarea mărfurilor și produselor finite către terți se efectuează pe baza avizului de expediere și a facturii. Documentul de evidență operativă, a magaziei (depozitului) este fișa de magazie ( anexa nr. 4) care se întocmește separat pentru fiecare fel, calitate și sortiment de materiale . Fișa de magazie se întocmește separat pentru fiecare fel, cantitate sau sortiment de ambalaj.

Fișa de magazie servește ca:

– document de evidență la locul de depozitare, a intrărilor, ieșirilor stocurilor de valori materiale, cu una sau două unități de măsură după caz;

– document de contabilitate în cadrul metodei operativ-contabil;

– sursa de informații pentru controlul operativ curent și contabil al stocurilor de valori materiale;

Nu circulă fiind document de înregistrare.

Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

Documentele referitoare la valorile materiale intrate în unitatea patrimonială (facturi, avize de însoțire a mărfii, note de intrare–recepție), după înregistrare în fișele de magazie se predau Serviciului Aprovizionare.

După verificare, avizare și înregistrare în evidența tehnico-operativă a aprovizionării, aceste documente se transmit Serviciului Financiar – Contabilitate în termenele stabilite de contabilul șef. Documentele primare de ieșire a stocurilor din depozite se predau direct Serviciului Financiar – Contabilitate. In domeniul contabilității valorilor materiale, Serviciul Financiar – Contabilitate verifică documentele de intrare și ieșire a valorilor materiale în și din depozitele unității, prelucrează documentele primare de la depozite, întocmește notele contabile de înregistrare pe gestiuni, verifică datele din facturile furnizorilor cu documentele de intrare în gestiune, participă la inventarierea bunurilor materiale.

Periodic se efectuează inventarieri ale stocurilor urmărindu-se evoluția acestora și luarea de măsuri operative de diminuare a celor supranormative, cu mișcare lentă sau fără mișcare. Atunci când baza materială ajunge sub plafonul de siguranță este sesizată conducerea și se iau măsuri de redresare.

2.2 ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII AMBALAJELOR

Organizarea contabilității ambalajelor trebuie astfel făcută încât să asigure o circulație și o valorificare completă a acestor mijloace .

Principalele obiective ale contabilității ambalajelor sunt:

urmărirea și controlul realizării programului de aprovizionare;

asigurarea integrității patrimoniale a ambalajelor la locurile de depozitare și urmărirea permanentă a mișcării lor;

urmărirea utilizării raționale a mijloacelor materiale aprovizionate;

contabilitatea ambalajelor trebuie organizată astfel încât să permită cunoașterea acestora cantitativ și valoric pe fiecare loc de depozitare și pe fel de ambalaj.

Contabilitatea analitică se desfășoară pe depozite și în cadrul acestora pe feluri și grupe de ambalaje, utilizându-se aceleași metode ca și pentru evidența materialelor. Din punct de vedere practic, pentru a conduce și organiza contabilitatea stocurilor, astfel încât aceasta să răspundă cerințelor informațional-decizionale, o unitate patrimonială poate opta pentru una din următoarele metode de organizare a contabilității sintetice și analitice a ambalajelor:

metoda inventarului permanent;

metoda inventarului intermitent.

A. Metoda inventarului permanent, utilizată și de S.C. Bere Timișoreană , este astfel concepută încât asigură furnizarea în tot cursul perioadei de gestiune a informațiilor de detaliu privind existența și evoluția ambalajelor. In condițiile aplicării acestei metode, toate operațiile de intrare în și din gestiune se înregistrează în contabilitate în mod distinct, document cu document, sau prin intermediul unor documente centralizatoare, ceea ce asigură determinarea și cunoașterea în permanență a mărimii stocurilor, pe categorii și total, atât cantitativ cât și valoric.

Stocul final aferent oricărei categorii sau fel de valori materiale, urmărite în mod distinct în contabilitate, se stabilește prin utilizarea următoarei formule:

Sf = Si + I – E

Unde: Sf este soldul final; Si este soldul inițial; I este valoarea intrărilor; E este valoarea ieșirilor.

In măsura în care se adoptă metoda inventarului permanent este necesar ca unitatea patrimonială, în funcție de specificul activității și necesarul propriu de informații, să-și organizeze contabilitatea analitică a stocurilor, utilizând una din următoarele trei metode prevăzute în Regulamentul contabil: metoda operativ-contabilă (pe solduri), metoda cantitativ-valorică (pe fișe de cont analitic) și metoda global – valorică.

a) Metoda cantitativ –valorică (pe fișe de cont analitic) este cea folosită de S.C. Bere Timișoreană . Aceasta ocazionează un volum mai mare de muncă, însă asigură informații suplimentare privind stocurile, fiind adoptată în mod frecvent de unitățile patrimoniale mici și mijlocii.

Metoda constă în organizarea la nivelul Serviciului Financiar – Contabilitate a evidenței cantitativ – valorice cu ajutorul fișelor de cont analitic pentru valori materiale, care se deschid pe feluri de bunuri existente în cadrul gestiunii. Totodată, se conduce evidența valorică numai la nivelul gestiunii, folosindu-se fișe de cont analitic pentru operații diverse, fișe în care se înscriu valorile aferente intrărilor și ieșirilor în și din gestiune, precum și soldul final corespunzător gestiunii respective.

La nivelul locurilor de depozitare se organizează evidența analitică cantitativă pe feluri de bunuri, folosindu-se fișele de magazie, care se completează de gestionari. Controlul exactității și concordanței înregistrărilor din evidența cantitativă organizată la locurile de depozitare și cele din contabilitate se realizează prin intermediul punctajului lunar dintre cantitățile înregistrate, pe de o parte, în fișele de magazie, iar pe de altă parte în fișele de cont analitic pentru valori materiale de la contabilitate. In cursul lunii, documentele justificative se preiau de la locul de depozitare de către compartimentul de contabilitate, se prelucrează în vederea înregistrării document cu document sau pe bază de centralizatoare, înscriindu-se atât cantitativ cât și valoric, în fișele de cont analitic deschise pe feluri de valori materiale, precum și în cele pentru operații diverse deschise pe gestiuni. La sfârșitul fiecărei luni se efectuează verificarea concordanței dintre datele înregistrate în conturile sintetice și cele analitice de valori materiale prin intermediul balanței de verificare a conturilor analitice.

Această metodă se caracterizează prin existența a 3 compartimente distincte:

– gestiunea depozitelor;

– contabilitatea analitică;

– contabilitatea sintetică.

Schematic, fluxul informațional și corelația cantitativă și valorică dintre cele 3 compartimente se prezintă astfel:

Figura nr. 2.2.

Fluxul informațional și corelația cantitativă și valorică dintre compartimente

Document Document Document

cantitativ cantitativ valoric

valoric

In această metodă de organizare se realizează o dublă corelație:

– cantitativă (între evidența gestionară și cea analitică);

– valorică (între contabilitatea analitică și cea sintetică).

Metoda, folosind sistemul dublei corelații periodice, prezintă avantajul asigurării, verificării și controlul stocurilor.

Conform acestei metode, organizarea contabilității analitice în cadrul S.C. Bere Timișoreană se desfășoară astfel:

– notele de recepție se întocmesc de gestionar în urma recepționării ambalajelor primite de către o comisie de recepție. Se numerotează cronologic pe baza unei liste de numere date pe gestiuni;

– gestionarul, conform notelor de recepție întocmite în baza facturii sau avizului de expediție de la furnizor, își deschide fișa de magazie pe feluri de ambalaje, iar după înregistrare le predă la contabilitate;

– în cadrul Serviciului Financiar – Contabilitate se verifică dacă datele înscrise în nota de recepție corespund cu cele din factură sau aviz de expediție;

– în cazul vânzării de produse, mărfuri sau alte valori materiale se întocmește dispoziția de livrare, iar la eliberarea din magazie pentru consum se întocmește bonul de consum;

– gestionarul, conform dispoziției de livrare sau a bonului de consum, înregistrează în fișele de magazie după care le predă Serviciului Financiar – Contabilitate;

– în cadrul Serviciului Financiar-Contabilitate se verifică exactitatea datelor înscrise (dacă corespunde cantitatea eliberată cu cea necesară, prețul și valoarea);

– controlul exactității și concordanței înregistrărilor în evidența de la locul de depozitare și contabilitate se face prin punctajul lunar dintre cantitatea înregistrată în fișele de depozit și registrul stocurilor.

b) Metoda operativ-contabilă (pe solduri) ocazionează un volum redus de muncă datorită simplificării lucrărilor de evidență analitică a stocurilor. Această metodă presupune renunțarea la fișele contabile analitice cantitativ-valorice deschise pe feluri de valori materiale.

In cadrul compartimentului contabilitate se organizează numai evidența valorică desfășurată pe gestiuni, iar în cadrul acestora pe grupe sau subgrupe de bunuri, după care se apreciază că este necesar. Evidența cantitativă a stocurilor pe categorii sau feluri de valori materiale se organizează numai în cadrul locurilor de depozitare (magazii, depozite ș.a.) cu ajutorul fișei de magazie.

Controlul exactității și concordanței înregistrărilor din evidența depozitelor cu cele din contabilitate se realizează, de regulă, lunar, prin evaluarea stocurilor cantitative stabilite în fișele de magazie și preluate în registrul stocurilor, unde se înscriu valorile parțiale și cele totale privind soldurile finale de la nivelul subgrupelor și/sau grupelor de valori materiale, precum și de la nivelul gestiunii.

In cursul lunii, la intervale de câteva zile, compartimentul de contabilitate preia documentele justificative de intrări și ieșiri, existente la locul de depozitare a valorilor materiale, efectuând totodată verificarea exactității înregistrărilor din fișele de magazie, completate de gestionar sau altă persoană desemnată de acesta.

Documentele justificative preluate se centralizează pentru fiecare gestiune atât pe categorii de operații, de intrare și ieșire, cât și pe grupe și/sau subgrupe de valori materiale, precum și pe conturi corespondente creditoare și respectiv debitoare. Totalurile lunare care se stabilesc în documentele centralizatoare întocmite (recapitulații, situații de mișcări, centralizatoare ș.a.) se înregistrează în registrul jurnal și în fișele valorice (fișe de cont pentru operații diverse).

c) Metoda global-valorică este relativ simplă, oferă un volum redus de informații și posibilități restrânse de exercitare a controlului asupra integrității valorilor materiale gestionate, fiind recomandată, în principal, pentru evidența mărfurilor și ambalajelor aflate în unitățile de desfacere cu amănuntul și pentru alte bunuri, în cazul unităților care nu au dotare adecvată. Pe măsura dotării cu tehnică de calcul, așa cum prevede Regulamentul contabil, se recomandă trecerea la utilizarea metodei cantitativ-valorice.

Metoda analizată constă în organizarea evidenței analitice numai valoric, atât la nivelul gestiunii cât și în contabilitate. In cadrul compartimentului de contabilitate se deschide pentru fiecare gestiune câte o fișă de cont analitic pentru operații diverse în care se înscriu operațiile de intrări și ieșiri, pe baza documentelor justificative individuale sau a centralizatoarelor acestora, după caz.

La nivelul fiecărei gestiuni se întocmește “Registrul de gestiune” în care se înregistrează zilnic și numai valoric fiecare document justificativ de intrare și ieșire, stabilindu-se totodată soldul final (de la sfârșitul zilei), după formula amintită anterior.

Controlul concordanței înregistrărilor din evidența gestiunii cu cele din contabilitate se efectuează periodic, confruntându-se soldurile finale stabilite, pe de o parte, în registrul de gestiune, iar pe de altă parte în fișe de cont analitic pentru operații diverse.

Din cele prezentate anterior se poate observa că metoda inventarului permanent asigură cunoașterea în orice moment a stocurilor de valori materiale, în expresie valorică, precum și în etalon natural, atunci când se utilizează metoda analitică adecvată acestui scop, prin intermediul soldurilor debitoare ale conturilor sintetice și analitice cu ajutorul cărora se înregistrează în contabilitate, realizându-se astfel un inventar scriptic permanent.

B. Metoda inventarului intermitent este recomandată pentru unitățile patrimoniale din categoria celor mici și mijlocii și constă în stabilirea și înregistrarea în contabilitate a ieșirilor numai la sfârșitul perioadei de gestiune, pe baza inventarierii faptice a stocurilor de valori materiale. Valoarea ieșirilor sau a diferenței de stocuri se stabilește extracontabil ca diferență între valoarea stocurilor inițiale cumulată cu valoarea intrărilor și valoarea stocurilor finale, determinate pe baza inventarierii, după formula:

Ee = Si + I- Sf

Unde:

Ee este valoarea ieșirilor; Si este soldul inițial; I este valoarea intrărilor; Sf este soldul final sau altfel spus totalul valoric stabilit pe baza listelor de inventar.

Diferența între stocul final și cel inițial influențează cheltuielile de exploatare sau veniturile din producția stocată, după cum valorile materiale de la care provine sunt obținute prin achiziționare și respectiv din producție proprie.

Metoda intermitenței inventarului, în condițiile prețurilor fluctuante din economia de piață, este considerată ca fiind cea mai simplă și economicoasă sub aspectul volumului de muncă pe care-l ocazionează. In contabilitatea sintetică se realizează numai un inventar scriptic intermitent (periodic) al stocurilor de valori materiale, fără să existe posibilitatea cunoașterii în orice moment (permanent), prin intermediul conturilor de stocuri, a valorii bunurilor existente în stoc.

Metoda analizată prezintă însă unele neajunsuri, dintre care se reține imposibilitatea exercitării unui control riguros asupra integrității valorilor materiale prin intermediul contabilității, iar orice pierdere sau sustragere din gestiune apare ca ieșire normală prin vânzare sau consum și influențează cheltuielile de exploatare sau veniturile din producția stocată, după caz.

Totodată, orice eroare sau omisiune în inventarul faptic duce la denaturarea valorii ieșirilor și implicit a informației contabile care se prezintă în documentele contabile de sinteză. În plus, din considerente de ordin fiscal, agenții economici ar putea fi tentați să efectueze subevaluarea de valori materiale, ceea ce determină, pe de o parte, creșterea artificială (nereală) a cheltuielilor de exploatare, iar pe de altă parte diminuarea profitului impozabil.

Pentru realizarea contabilității ambalajelor S.C. Bere Timișoreană utilizează un întreg sistem de conturi, coform Legii contabilității, precizat în clasa a 3-a de conturi, structurate pe următoarele grupe de conturi:

38 “Ambalaje”

39 “Provizioane pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de execuție”.

In structura fiecărei grupe se găsesc două sau mai multe conturi sintetice de gradul I.

De regulă, ultimul cont sintetic de gradul I din cadrul fiecărei grupe are simbolul terminat în cifra 8 și se referă la diferențele care se stabilesc între prețurile de evidență prestabilite și cele efective de intrare în gestiune aferente valorilor materiale reflectate cu ajutorul conturilor din grupa respectivă

Contabilitatea sintetică a ambalajelor se realizează folosind conturile în funcție de natura ambalajului, caracteristicile duratei de folosință și a modului de circulație .

Astfel ambalajele de natura mijloacelor fixe sunt evidențiate cu ajutorul contului 214 ,,Alte active corporale ”(keg – urile în cazul studiat ).

x

% = 404,,Alte active corporale

214 ,,Furnizori de imobilizări”

4426 ,,TVA deductibilă”

x

Ambalajele nerestituibile care sunt achiziționate în scopul ambalării produselor și revânzării împreună cu acestea sunt asimilate mărfurilor și înregistrate în contul 371 ,,Mărfuri ”

– achiziție ambalaje :

x

% = 401 ,,Furnizori ”

381,, Ambalaje ”

4426,,TVA deductibilă”

x

trecerea ambalajelor la mărfuri :

x

371,, Mărfuri ” = 381,, Ambalaje ”

x

vânzarea mărfurilor:

x

% = 707 ,,Venituri din vânzarea

531,,Casa în lei” mărfurilor”

4427,,TVA colectată”

x

descărcarea gestiunii:

x

607,,Cheltuieli privind = 371 ,,Mărfuri ”

mărfurile ”

x

La mărfurile pentru ambalat precum și la ambalajele care intră în prețul mărfii contabilitatea se realizează cu ajutorul contului 3023,,Materiale consumabile”.

achiziție :

x

% = 401 ,,Furnizori”

3023,,Materiale pentru ambalat”

4426 ,,TVA deductibilă”

x

– consum:

x

6023,, Cheltuieli privind = 3023,,Materiale de ambalat”

materialele de ambalat”

x

In ce privește conturile de stocuri (categorie din care fac parte și ambalajele) se rețin câteva aspecte cu caracter general. Conturile de active circulante amintite anterior, cu excepția conturilor privind diferențele de preț, au funcția contabilă de activ și implicit solduri finale debitoare ce se înscriu în grupa a II-a “Active circulante” și subgrupe privind stocurile din cadrul bilanțului contabil. Posturile bilanțiere privind activele circulante materiale, corespund grupelor de conturi în care sunt delimitate aceste bunuri, iar valoarea de bilanț este cea netă, care corespunde prețului de înregistrare corectat cu diferențele de preț aferente și totodată diminuat cu provizioanele pentru depreciere.

Conturile privind diferențele de preț se încadrează în categoria celor rectificative, corectând în plus sau în minus prețul de înregistrare prestabilit (standard) cu diferența până la costul efectiv de achiziție sau de producție, după caz. Sunt bifuncționale, iar soldurile finale de la sfârșitul exercițiului se adaugă sau se deduc la și din prețul de înregistrare prestabilit, după cum sunt debitoare și respectiv creditoare, în vederea obținerii valorii de bilanț.

Conturile din grupa a noua privind provizioanele pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de execuție au funcția contabilă de pasiv și funcționează după regulile generale corespunzătoare conturilor de aceeași natură. Soldurile finale creditoare pe care le pot prezenta la încheierea exercițiului sau în alte situații se deduc din soldurile finale debitoare aferente conturilor de active circulante materiale corespunzătoare în vederea determinării valorii contabile nete ce se înscrie în bilanțul contabil.

2.3. ÎNREGISTRAREA PRINCIPALELOR OPERAȚII PRIVIND AMBALAJELE

Pentru organizarea contabilității ambalajelor de transport sau de circulație se utilizează două conturi sintetice de gradul I, 381 “Ambalaje” și 388 “Diferențe de preț la ambalaje”, care constituie grupa 38 “Ambalaje” din cadrul clasei a 3-a “Conturi de stocuri și producție în curs de execuție” din Planul de conturi general.

Utilizarea celor două conturi amintite pentru urmărirea ambalajelor de transport sau circulație facturate distinct, care circulă prin vânzare-cumpărare sau prin restituire directă, este influențată într-o anumită măsură de prețul de înregistrare adoptat de unitate, care poate fi costul efectiv de achiziție sau prețul standard (prestabilit).

Folosirea costului efectiv de achiziție constă în evaluarea ambalajelor și implicit a operațiilor de intrări și ieșiri în și din gestiune la prețul efectiv de intrare în patrimoniu, care în perioada actuală este fluctuant, fapt ce creează anumite dificultăți în ceea ce privește evaluarea ieșirilor din gestiune.

În cazul adoptării costului amintit ca preț de înregistrare este justificată crearea în cadrul contului 381 “Ambalaje” a două conturi analitice, unul pentru prețul de facturare sau de cumpărare și celălalt pentru cheltuielile de transport aprovizionare, ambele cu funcția contabilă de activ.

Pentru contul analitic privind cheltuielile de transport-aprovizionare este caracteristic faptul că la sfârșitul fiecărei luni, pentru ambalajele vândute și, de asemenea, ieșite din gestiune cu alte destinații, se efectuează operația de repartizare a cheltuielilor colectate, calculându-se coeficientul mediu de repartizare, așa cum se procedează în cazul contului 308 ”Diferențe de preț la materii prime și materiale” sau a celorlalte conturi de diferențe de preț.

Adoptarea prețului standard (prestabilit) ca preț de înregistrare necesită determinarea în prealabil a acestui preț pentru fiecare categorie sau fel de ambalaje, folosindu-se prețurile medii aferente operațiilor de intrări din perioada (anul) anterioară. Prețul în cauză se utilizează ca un preț constant în cursul exercițiului atât pentru intrările, cât și pentru ieșirile de ambalaje în și din patrimoniu.

Pentru înregistrarea diferențelor în plus sau în minus între prețul standard și costul efectiv de achiziție se utilizează contul 388 “Diferențe de preț la ambalaje”, așa cum se procedează în cazul celorlalte conturi de diferențe de preț.

Contul 381 “Ambalaje” este de activ și reflectă în debit și, de asemenea, în credit prețul de înregistrare aferent ambalajelor de transport sau de circulație intrate și respectiv ieșite în și din patrimoniu.

Contul în cauză se debitează prin creditul conturilor care corespund modalităților de intrare a ambalajelor în patrimoniu și anume:

prin achiziții :

x

% = 401 ,,Furnizori”

381 ,,Ambalaje” (408 ,,Furnizori-facturi nesosite”)

4426 ,,TVA deductibilă” (542 ,,Avansuri de trezorerie”)

x

aduse ca aport la capital:

x

381 ,,Ambalaje” = 456 ,,Decontări cu asociații

privind capitalul ”

x

primite cu titlu gratuit:

x

381 ,,Ambalaje” = 7582 ,,Venituri din donații și

subvenții primite”

x

plusuri la inventar:

x

381 ,,Ambalaje ” = 608 ,,Cheltuieli privind ambalajele”

x

primite de la societăți din grup , legate prin participații, unitate și subunități :

x

381 ,,Ambalaje” = %

451 ,,Decontări în cadrul grupului ”

452 ,,Decontări privind interesele de participare ”

481 ,,Decontări între unitate și

subunității”

482 ,,Decontări între subunități ”

x

aduse de la terți :

x

381 ,,Ambalaje ” = %

358 ,,Ambalaje aflate la terți ”

401 ,,Furnizori ”

x

Contul analizat se creditează pentru ieșirile din patrimoniu, prin debitul conturilor ce corespund căilor sau modalităților de ieșire, după cum urmează:

prin vânzare:

x

608 ,,Cheltuieli = 381 ,,Ambalaje ”

privind ambalajele”

x

lipsuri la inventar :

x

608 ,,Cheltuieli = 381 ,,Ambalaje ”

privind ambalajele”

x

vândute ca atare :

x

371 ,,Mărfuri ” = 381 ,,Ambalaje ”

x

trimise la terți :

x

358 ,,Ambalaje aflate = 381 ,,Ambalaje”

la terți”

x

acordate ca donații :

x

6582 ,,Donații și = 381 ,,Ambalaje ”

subvenții acordate ”

x

livrate societăților din grup , legate prin participații, unitate și subunității :

x

451 ,,Decontări în cadrul grupului” = %

452 ,,Decontări privind interesele 381 ,,Ambalaje ”

de participare”

481 ,,Decontări între unitate și

subunității”

482 ,,Decontări între subunități”

x

pierdute în urma unor calamități naturale :

x

671 ,,Cheltuieli privind = 381 ,,Ambalaje ”

calamitățile și alte evenimente

extraordinare ”

(,,Cheltuieli excepționale privind

operațiile de gestiune ”)

x

Soldul contului 381 “Ambalaje” este debitor, reprezentând valoarea la prețul de înregistrare aferentă ambalajelor existente în stoc la sfârșitul perioadei de gestiune.

Soldul contului la care ne referim, în funcție de prețul de înregistrare utilizat, necesită anumite corectări în vederea stabilirii valorii ce se înscrie în activul bilanțului contabil, la un post distinct existent în grupa activelor circulante, subgrupa de stocuri, așa cum se prezintă în continuare.

In cazul utilizării costului efectiv de achiziție ca preț de înregistrare:

Valoarea de bilanț = Prețul de înregistrare + Cheltuielile de transport-aprovizionare – Provizioanele pentru depreciere, unde:

– prețul de înregistrare și cheltuielile de transport-aprovizionare reprezintă soldul debitor al contului sintetic 381 “Ambalaje” sau soldurile debitoare ale celor două conturi analitice deschise în cadrul acestuia;

– provizioanele pentru depreciere sunt reprezentate de soldul creditor al contului 398 “Provizioane pentru deprecierea ambalajelor”.

In situația folosirii prețului standard (prestabilit):

Valoarea de bilanț = Prețul de înregistrare + Diferențele de preț la ambalaje – Provizioane pentru depreciere, unde:

– diferențele de preț în plus sau în minus la ambalaje sunt stabilite sub forma soldului debitor și respectiv creditor la contul cu aceeași denumire și simbolul 388.

Pentru contul 381 “Ambalaje” este necesar să se organizeze evidența analitică global valorică pe unități operative de desfacere en-detail și la nivelul depozitelor de vânzare en-gros, iar pentru acestea din urmă se conduce în plus evidența cantitativ-valorică pe feluri sau categorii de ambalaje.

Contul 388 “Diferențe de preț la ambalaje” este rectificativ, bifuncțional, utilizându-se în cazul adoptării prețului prestabilit ca preț de înregistrare, așa cum se procedează în cazul celorlalte conturi de diferențe de preț.

După funcția contabilă este cont bifuncțional .

Se debitează cu :

diferențele de preț în plus (costul de achiziție mai mare decât prețul standard ) aferente ambalajelor intrate în gestiune :

x

388 ,,Diferențe de preț = %

la ambalaje ” 401 ,,Furnizori ”

542,,Avansuri de trezorerie”

x

diferențele de preț în minus aferente ambalajelor ieșite din gestiune :

x

388 ,,Diferențe de preț = 608 ,,Cheltuieli privind

la ambalaje ” ambalajele”

x

Se creditează cu :

diferențele de preț în minus aferente ambalajelor achiziționate :

x

% = 388 ,,Diferențe de preț la

381 ,,Ambalaje ” ambalaje”

542 ,,Avansuri de trezorerie”

x

diferențele de preț în plus aferente ambalajelor ieșite din gestiune :

x

608 ,,Cheltuieli privind = 388 ,,Diferențe de preț la

ambalajele” ambalaje”

x

Soldul contului reprezintă diferențele de preț aferente ambalajelor existente în stoc la sfârșitul perioadei.

Pentru organizarea contabilității ambalajelor se poate utiliza, atunci când este cazul, și contul 398 “Provizioane pentru deprecierea ambalajelor”, cu funcția contabilă de pasiv.

În credit reflectă, la sfârșitul anului, după efectuarea inventarierii patrimoniului, valoarea deprecierii ambalajelor existente în stoc, prin corespondență cu debitul 6814 “Cheltuieli de exploatare privind provizioane pentru deprecierea activelor circulante”.

Se debitează în exercițiile ce urmează celui în care a fost creditat, în măsura ieșirii din patrimoniu a ambalajelor pentru care s-au constatat provizioanele sau în cazul în care deprecierea nu s-a produs sau a fost mai mică decât cea preconizată, creditându-se contul 7814 “Venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante”.

Soldul contului analizat reprezintă provizioanele existente la sfârșitul perioadei de gestiune sau anului financiar și disponibile pentru exercițiul următor.

Totodată se reține că unitățile patrimoniale cu volum redus de activitate și cu stocuri mici de ambalaje pot adopta metoda inventarului intermitent, situație în care contul 381 “Ambalaje” se utilizează numai la începutul și la sfârșitul fiecărei luni.

2.3.1.Ambalaje a căror valoare este cuprinsă în prețul mărfurilor sau a produselor livrate ( nerecuperabile )

Se recepționează cutii metalice pentru bere (doze) provenite de la furnizor în valoare de 500 buc.x1.100lei/buc. , TVA 19%.(preț prestabilit 1.000 lei/buc.)

recepția ambalajelor cumpărate :

x

% = 401 ,,Furnizori ”

381 ,,Ambalaje ”

388,,Diferențe preț la ambalaje”

4426 ,,TVA deductibilă ”

x

darea în consum a ambalajelor achiziționate :

x

608,,Cheltuieli privind ambalajele” = %

381,,Ambalaje”

388,,Diferențe de preț la ambalaje”

x

2.3.2.Ambalajele refolosibile care circulă în sistem de restituire

Unele particularități legate de contabilizare prezintă ambalajele recuperabile. Acestea sunt livrate clienților cu titlu provizoriu pentru a permite transportul și stocajul bunurilor tranzacționate, ele nu sunt vândute propriu-zis, rămânând în proprietatea furnizorului căruia îi sunt restituite după un anumit timp

Prețul și cantitatea ambalajelor sunt trecute în factura de vânzare a mărfurilor sau produselor în mod distinct, care se adaugă la valoarea vânzării propriu-zise astfel că furnizorul achiziționează o creanță față de client egală cu acest preț (creanță fermă), dar în același timp se angajează să restituie clientului respectivul preț atunci când acesta îi restituie ambalajele în bună stare și la termenele fixate (datorie condiționată a furnizorului).

Înscrierea acestor ambalaje în factura de vânzare nu constituie o vânzare propriu-zisă ci mai degrabă o ,, prefacturare ”, ca urmare a unei convenții tacite între părți de aceea ,,după opinia noastră ,termenul de consemnare a ambalajelor în factură este justificat reflectând realitatea ”.

In cazul în care ambalajele sunt deteriorate, distruse sau clientul dorește să le păstreze pentru propriul uz această ,,consemnare” se transformă în vânzare de ambalaje pentru care se întocmește o nouă factură.

De regulă, consemnarea ambalajelor în factură se face fără TVA, dar aceasta intervine atunci când este cazul unei vânzării de ambalaje.

Conturile utilizate pentru reflectarea operațiilor cu ambalaje consemnate în factură sunt :

409-,,Furnizori-debitori”-cont de activ –care se debitează cu creanța condiționată asupra furnizorului pentru ambalajele consemnate și se creditează cu suma încasată de la furnizor ca urmare a restituirii ambalajelor. Soldul debitor al contului reflectă valoarea ambalajelor consemnate în facturi anterioare care nu au fost restituite.

419-,,Clienți-creditori ”- cont de pasiv în care furnizorul înregistrează datoria condiționată față de client. Se reflectă la un moment dat, datoriile condiționate ale furnizorului aferente ambalajelor consemnate.

2.3.3.Ambalaje achiziționate și revândute la livrarea mărfurilor sau produselor finite , nerestituibile a căror valoare este cuprinsă distinct în factură

recepția ambalajelor cumpărate :

x

% = 401,,Furnizori”

381 ,,Ambalaje”

4426 ,,TVA deductibilă”

x

vânzarea ambalajelor împreună cu bunurile livrate :

x

4111 ,,Clienți ” = %

707,,Venituri din vânzarea

mărfurilor ”

708 ,,Venituri din activități

diverse ”

4427 ,,TVA colectată”

x

descărcarea gestiunii cu ambalajele vândute :

x

608 ,,Cheltuieli privind = 381 ,,Ambalaje ”

ambalajele ”

x

descărcarea gestiunii cu mărfurile vândute :

x

607 ,,Cheltuieli privind = 371 ,,Mărfuri”

mărfurile ”

x

3. PROBLEME GENERALE PRIVIND ACTIVITATEA FIRMEI ȘI REFLECTAREA ÎN CONTABILITATEA FIRMEI S.C. BERE TIMIȘOREANA S.A.

3.1. Scurt istoric

,,Bere timișoreana” este cea mai veche fabrică de bere din România. Primul act oficial care atestă existența unei fierbătorii de bere în Timișoara poartă data de 1 ianuarie 1718.

Producția de bere din perioada 1718-1800 a stagnat la aproximativ 5000hl/an. In urma modernizărilor de la sfârșitul secolului XX producția de bere a crescut la 100000 hl/an.

Investițiile din perioada 1955-1962 au dus la creșterea capacității de producție la 350000 hl/an, fabrica fiind înzestrată cu cele mai moderne utilaje existente pe plan mondial la acea dată.

In anii următori preocupările conducerilor au fost îndreptate spre retehnologizarea îmbutelierilor de sticlă si keg (butoaie) iar investițiile au fost orientate în direcția creșterii calității berii.

S.C. ,,Bere Timișoreana” este persoană juridică română având formă juridică de societate pe acțiuni , cu capital privat, desfășurându-și activitatea potrivit legislației române și a statutului societății.

Societatea are ca obiect de activitate :

asigurarea materiilor prime pentru fabricarea berii ;

fabricarea și comercializarea berii;

fabricarea și comercializarea malțului;

fabricarea și comercializarea capselor metalice;

comercializarea produselor fabricate cât și a altor produse prin:

– depozite en – gros

– casă de comenzi

– magazine proprii de desfacere

Societatea comercială ,,Bere Timișoreana” produce și comercializează următoarele sortimente de bere:

bere Pils Timisoreană (sticlă și keg)

bere Clasic Timisoreană (sticlă și keg)

bere Pils Timisoreană pasteurizat (sticlă )

bere Timisoreană Lux (sticlă )

bere Black Caprice (sticlă și keg)

bere Extra Bitter (sticlă și keg)

bere Clasic Pils (doză)

În prezent, fabrica funcționează în cadrul unei sucursale a Companie de Bere din România. Bere ,,Timișoreană ” este una dintre principalele mărci deținute de CBR , companie aparținând SAB Miller , al doilea producător mondial de bere. South African Breweries și-a început investițiile în România în urmă cu opt ani. De atunci s-a dezvoltat cu succes , înregistrând anul trecut o cotă de piață de 15,2% , după ce în 2001 atinsese o cotă de 13,8%.Practic , CBR și-a consolidat poziția pe piața autohtonă, unde supremația o deține, totuși , Brau Union.

În urma investițiilor făcute cât și datorită măsurilor luate în direcția îmbunătățirii calității berii, ceea ce a dus la o cerere de piață mai mare , se constată creșterea producției de bere în ultimii ani. ( tabelul nr. 3.1.) .

Tabelul nr. 3.1.

Producția de bere în ultimii 5 ani pe categorii de ambalaje

Producția de bere reprezentată grafic ( figura nr. 3.1.) are o tendință ascendentă în ultimii ani justificată de ridicarea calității berii ,dar într-o proporție deloc de neglijat și datorită creșterii calității și esteticii ambalajului .

Figura nr. 3.1.

Producția de bere în ultimii 5 ani

În ceea ce privește diferitele materiale destinate fabricării ambalajului , se consideră că acestea ar trebui să evolueze relativ puțin în anii viitori.

În cazul studiat , cel al societății comerciale S.C. Bere Timișoreana S.A. în figura nr. 3.2.privind evidențierea producției de bere pe categorii de ambalaje se observă o creștere puțin mai pronunțată a producției de bere la doză. Această creștere poate fi explicată printr-o o cerere de piață mai mare datorată într-o mare măsură și ambalajului ( greutate mai mică , mai ușor de manipulat și transportat).

Figura nr. 3.2

Producția de bere pe categorii de ambalaje

In ceea ce privește ponderea ambalajelor recuperabile în total ambalaje , aceasta se poate vedea din figura nr. 3.3.

Figura nr. 3.3

Raport ambalaj recuperabil-ambalaj nerecuperabil

Se observă că deși mutația ambalaj recuperabil-ambalaj nerecuperabil a suferit schimbări majore în ultimii anii și ambalajul nerecuperabil ( dozele în cazul nostru ) a devenit tot mai preferat în opțiunile consumatorilor totuși ponderea cea mai mare în total ambalaj o dețin ambalajele recuperabile.

3.2.Organizarea conducerii și administrarea societății

Adunarea Generală a Acționarilor (AGA) este organul de conducere al societății care decide asupra activității acesteia și asigură strategia economică și comercială. AGA aprobă structura organizatorică a societății și numărul de posturi a compartimentelor funcționale și de producție ,desemnează administratorii și Comisia de Cenzori.

Societatea este administrată de Consiliul de Administrație compus din 7 administratori aleși de AGA.

Organigrama societății comerciale S.C. Bere Timișoreana S.A. este prezentată în anexa nr. 5.

Atribuțiile administratorilor:

angajează și concediază personal și stabilește drepturile și obligațiile acestuia;

aprobă operațiunile de încasări și plăți, operațiunile de cumpărare și vânzare de bunuri potrivit competențelor acordate;

aprobă încheierea sau rezilierea de contracte potrivit competențelor acordate;

stabilește tactica și strategia de marketing;

angajează credite sub rezerva aprobării AGA.

Consiliul de Administrație poate delega o parte din atribuțiile sale unui comitet de direcție compus din membrii aleși ai Consiliul de Administrație. Președintele Consiliul de Administrație coordonează și comitetul de direcție asigurând conducerea curentă a societății, ducând la îndeplinirea deciziilor Consiliul de Administrație în limitele activității societății.

Gestiunea societății este controlată de acționari și de Comisia de Cenzori .Comisia de Cenzori are următoarele atribuții :

verifică gospodărirea fondurilor fixe și a mijloacelor circulante , casa și registrele de evidență contabilă informând Consiliul de Administrație despre neregulile constatate ;

controlează exactitatea inventarelor , documentelor și informațiilor prezentate Consiliul de Administrație asupra conturilor societății, a bilanțului și a contului de profit și pierdere la închiderea exercițiului financiar, prezentând AGA raport scris;

controlează dacă diferențele constatate între datele din evidența contabilă și inventarul faptic sunt explicate, imputate și regularizate și sunt corect reflectate în contabilitate ;

prezintă punctul său de vedere adunării generale cu ocazia propunerilor de reducere de capital social , modificarea statutului și a obiectului de activitate al societății;

adunarea generală nu aprobă bilanțul și contul de profit și pierdere dacă acestea nu sunt însoțite de raportul cenzorilor;

Urmărind modul cum decurg procesele economice în cadrul întreprinderii, aceasta îndeplinește următoarele funcții de bază :

– funcția de cercetare-dezvoltare;

– funcția comercială;

– funcția de producție;

– funcția de personal ;

– funcția financiară.

Activitatea economică-financiară la nivelul întreprinderii se prezintă este complexă. Schematic activitatea economico-financiară se prezintă astfel:

Figura nr. 3.2.

Diagrama de relații

Din diagrama prezentată rezultă că activitatea financiară a întreprinderii are relații atât în afara întreprinderii cu băncile finanțatoare, unitățile de asigurare, cu D.G.F.P. dar și relații în cadru întreprinderii cu toate compartimentele.

3.3. Organizarea activității financiar-contabile

Principalele activității ale compartimentului financiar-contabil sunt:

contabilizează toate operațiunile ce se înregistrează în conturile de imobilizări, stocuri, venituri, și cheltuieli din exploatare și conturi speciale;

întocmește balanțele de verificare contabile sintetice și analitice ,Cartea mare și documentele contabile de sinteză;

realizează postcalculația prin costurile de gestiune pe costuri variabile și fixe, pe produse și articole de calculație;

efectuează toate operațiunile de încasări și plăți în numerar , prin conturi curente bancare , prin titluri de valori mobiliare sau financiare

asigură și ia măsuri corespunzătoare zilnice pentru păstrarea numerarului și a tuturor documentelor de valoare : titluri de valori comerciale ;

urmărește respectarea cu strictețe a integrității proprietății și aplicarea cu fermitate a controlului financiar-preventiv;

pune la dispoziția terților sau a altor compartimente, cu aprobarea conducerii a oricărui document justificativ din registrele contabile ;

colectarea cheltuielilor, repartizarea pe destinații și efectuarea calculațiilor de producție după metodele adoptate de conducerea societății ;

informarea conducerii societății asupra regulilor de întocmire , circulație și predare a documentelor justificative contabile făcând propuneri de îmbunătățire ,perfecționare;

întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli și programul de finanțare pe surse și destinații , funcție de planurile de afaceri , planurile de producție ;

întocmirea și depunerea la termen a deconturilor și declarațiilor financiare asupra impozitelor și taxelor;

verificarea inopinantă și cel puțin o dată pe lună privind integritatea , păstrarea și evidența operativă a numerarului , timbrelor și tichetelor , biletelor de odihnă și tratament;

urmărirea permanentă a plafoanelor de credit pe termene scurte, medii sau lungi și comunicarea conducerii a scadențelor acestora;

urmărirea dinamicii cursului valutar și inflației și informarea conducerii asupra implicațiilor ce privesc creanțele , obligațiile și titlurile de valori în valute convertibile;

răspunde de exactitatea și realitatea datelor pe care le transmite la oficiul de calcul pentru prelucrarea și înregistrarea contabilă;

atribuțiile , competențele și responsabilitățile nu sunt limitative. Ele pot fi :

completate după necesității de către conducătorii compartimentelor vizate și interesate , avizate de serviciul Resurse Umane;

revizuite la cererea oricăruia din compartimente dacă se constată că sunt depășite;

transferate altor compartimente cu avizul serviciului Resurse Umane și a conducerii societății.

3.4. Realizarea contabilității ambalajelor la S.C. Bere Timișoreana S.A.

În cadrul societății S.C. Bere Timișoreana S.A . se utilizează următoarele tipuri de ambalaje :

navete Lux

navete Club XXI

navete NRW

navete EURO

sticlă EURO

sticlă NRW

Aprovizionarea cu ambalaje se realizează prin cumpărare de la furnizori. Pentru intrările de ambalaje se întocmesc jurnale pe magazia ,,Ambalaje ” și pe conturi sintetice de gradul II .Principalii furnizori de ambalaje pentru societatea S.C. Bere Timișoreana sunt : S.C. Berolină SRL și S.C. Avirunion .

Înregistrarea :

x

% = 401 ,,Furnizori” 69.709.819

381 ,,Ambalaje ” 58.579.680

4426 ,,TVA deductibil” 11.130.139

x

În sectorul ,,Depozit goale ” ambalajele mai intră și prin restituire de la terți .

Înregistrarea :

x

381 ,,Ambalaje ” = 358,,Ambalaje aflate la terți” 23.750.000

x

Între secții ( Depozit goale → Secții îmbuteliere → Depozit pline ) ambalajele circulă pe baza bonurilor de predare , transfer , restituire . Se întocmește un centralizator al notelor de predare .

După ce se îmbuteliază , de la secția ,,Depozit pline ” produsele împreună cu ambalajele sunt livrate clienților.

Se livrează produsul finit (berea) expediat în ambalaje restituibile conform facturilor.

Tabelul 3.4.

Situație livrări produs finit expediat în ambalaje restituibile

Exemplific pentru S.C. Pamiskorones SRL

Livrarea ambalajelor

– înregistrarea vânzării produselor finite împreună cu ambalajul cu evidențierea ambalajelor care circulă în regim de restituire ( 540 navete cu prețul de 35.000 lei/navetă și 10.800 sticle la un preț de 1.500 lei/sticlă):

x

4111 ,,Clienți ” = % 112.914.019

701,,Venituri din vânzarea

produselor finite ” 65.389.932

4427 ,,TVA colectată” 12.424.087

419 ,,Clienți –creditori” 35.100.000

x

– se încasează contravaloarea facturii :

x

5121,,Conturi la bănci = 4111 ,,Clienți” 112.914.019

în lei ”

x

– se descarcă gestiunea cu valoarea produselor vândute , pe baza rapoartelor de vânzări de la magazia de produs finit și magazia keg:

x

711 ,, Variația = % 63.850.000

stocurilor ” 345 ,,Produse finite” 55.650.000

348,,Diferențe de preț la 8.200.000

produse ”

x

– se înregistrează ieșirea ambalajelor livrate în regim de rezervare a dreptului de proprietate (recuperabile ) situație asimilată cu trimiterea ambalajelor la terți ,prețul de intrare fiind de 30.000 lei/navetă și 1.200 lei/sticlă:

x

358 ,,Ambalaje aflate = 381 ,,Ambalaje” 29.160.000 la terți”

x

Reprimire ambalajelor

recepția ambalajelor restituite ( 435 navete și 9.600 sticle ) de client , evaluate la prețul de 24.570.000 lei

x

381,,Ambalaje” = 358,,Ambalaje aflate la terți” 24.570.0000

x

– rambursarea , cu dispoziție de plată a contravalorii ambalajelor restituite de client , la prețul cu care au fost facturate la livrarea mărfii :

435 navete x 35.000 lei =15.225.000

9.600 sticle x 1.500 lei =14.400.000

29.625.000 lei

x

419 ,,Clienți-creditori ” = 5121 ,,Conturi la bănci în 29.625.000

lei ”

x

Reprimirea de ambalaje deteriorate

– recepția a 65 de navete deteriorate, a căror preț de intrare este de 30.000 lei/navetă, la care s-a convenit pentru un preț de recuperare de 28.000 lei/navetă:

x

381 ,,Ambalaje” = 358 ,,Ambalaje aflate la terți ” 1.950.000

x

– rambursarea , cu dispoziție de plată a contravalorii navetelor restituite în stare deteriorată la prețul de 28.000 lei/navetă

x

419 ,,Clienți-creditori ” = % 2.275.000

5121 ,,Conturi la bănci în lei” 1.820.000

708,,Venituri din activități 382.353

diverse”

4427 ,,TVA colectată” 72.647

x

Nerestituirea ambalajelor

pe baza comunicării făcute de S.C. Pamiskorones SRL cu privire la decizia de a reține restul de – 40 navete și 1.200 sticle pentru nevoile proprii , se emite factura pentru vânzare :

40 navete x 35.000lei/navetă = 1.400.000

1.200 sticle x 1.500 lei/sticlă = 1.800.000

3.200.000 lei

x

4111 ,,Clienți ” = % 3.200.000

707 ,,Venituri din vânzarea 2.689.076

mărfurilor ”

4427 ,,TVA colectată ” 510.924

x

decontarea facturii din suma încasată la livrarea mărfurilor:

x

419,,Clienți-creditori ” = 4111 ,,Clienți” 3.200.000

x

– trecerea ambalajelor vândute în gestiunea mărfurilor:

x

371 ,,Mărfuri” = 358 ,,Ambalaje aflate la terți ” 2.640.000

x

– se descarcă gestiunea de mărfuri cu ambalajele vândute :

x

607,,Cheltuieli privind = 371 ,,Mărfuri ” 2.640.000

mărfurile ”

x

Se înregistrează casarea ambalajelor în valoare de 21.000.000 lei conform procesului verbal de casare :

x

608,, Cheltuieli privind = 381 ,,Ambalaje” 21.000.000

ambalajele”

x

Pe baza operațiunilor înregistrate mai sus se întocmește Registru – Jurnal ( anexa nr. 6 ) care se utilizează pentru înregistrarea cronologică a tuturor operațiilor economice și financiare consemnate în documentele justificative. Dacă operațiile nu au la bază documente justificative se întocmesc note de contabilitate.

Tot pe baza operațiunilor înregistrate mai sus se întocmește fișa conturilor 419 ,,Clienți – creditori”( anexa nr. 8 ) și 381 ,,Ambalaje ” ( anexa nr. 7 ) .Se observă că soldul contului 419 care reprezintă obligațiile societății față de client este egal cu zero iar contul 381 are sold debitor ceea ce reprezintă valoarea la preț de înregistrare a ambalajelor existente.

Balanța de verificare ( anexa nr. 9 ) este un document contabil care servește pentru întocmirea bilanțului contabil. Ea cuprinde pentru toate conturile unității patrimoniale , de regulă următoarele elemente : simbolul și denumirea conturilor , în ordinea din planul de conturi , soldurile inițiale debitoare și creditoare , rulajele debitoare și creditoare , totalul sumelor debitoare și creditoare , soldurile finale debitoare și creditoare.

Cu ajutorul balanței se verifică corelațiile dintre egalitățile generate de dubla înregistrare a operațiilor patrimoniale în contabilitate , respectiv concordanța dintre totalul înregistrărilor din registrul-jurnal și totalul rulajelor debitoare și totalul rulajelor creditoare din balanță , precum și concordanța dintre totalul soldurilor finale debitoare și creditoare din cartea mare și totalul soldurilor finale debitoare și creditoare din balanță.

4.CONCLUZII FINALE

Ponderea mare a stocurilor în totalul mijloacelor circulante implică necesitatea folosirii raționale, eficiente a acestora, care să se reflecte pozitiv în rezultatele financiare.

Lucrarea de față abordează tema ,,Organizarea evidentei operative și contabilitatea ambalajelor ” iar studiul de caz este realizat la S.C. Bere Timișoreana S.A.

Folosirea rațională a resurselor materiale și energetice determină consecințe economice favorabile semnificative asupra indicatorilor principali folosiți în aprecierea activității economico-productive și financiare a întreprinderii. Acțiunea reprezintă un proces dinamic cu implicații multiple, de amploare, cu efecte notabile, care se transmit direct în rezultatele financiare ale fiecărei unități economice.

Ambalajele fac parte din categoria stocurilor.

Prin gestiunea stocurilor se urmărește menținerea unui stoc care să asigure satisfacerea cererii indiferent de evoluția acesteia, însă nu este mai puțin adevărat că dimensiunile cantitative și calitative ale stocului vor fi condiționate de restricții ce conturează cadrul căruia i se subordonează gestiunea stocurilor.

Raportate la politica dusă de conducerea întreprinderii, restricțiile sistemului de gestiune a stocurilor se împart în:

restricții ce nu depind de politica întreprinderii (spre exemplu evoluția cererii );

restricții ce depind de întreprindere, care le poate modifica în funcție de obiectivele sale, cum ar fi: nivelul de serviciu, cheltuielile aferente stocului, sistemul informațional.

In funcție de condițiile specifice ale unei economii în general, și ale întreprinderii economice în special, în sistem se include fie totalitatea restricțiilor clasificate, fie numai o parte a acestora.

Din acest punct de vedere se poate face o nouă grupare a lor:

restricții a căror prezență este obligatorie, indiferent de sistemul de gestiune a stocurilor adoptat și de condițiile economice concrete ( necesarul de consum, evoluția cererii etc);

restricții care pot fi omise din sistem, datorită fie imposibilității calculării lor, fie inoportunității utilizării lor (de exemplu cheltuielile aferente stocurilor).

Și această grupare prezintă o importanță practică, deoarece oferă posibilitatea evidențierii elementelor indispensabile unui sistem coerent de gestiune a stocurilor, oricare ar fi acesta.

Formarea stocurilor este predeterminată de o comandă, de o decizie de cumpărare a resurselor materiale necesare, iar realizarea eficientă a procesului impune o organizare rațională și un control sistematic al modului de derulare a acestuia. In conturarea strategiei în domeniul stocurilor și stabilirea politicii de acțiune pentru formarea, deținerea și utilizarea lor, se are permanent în vedere să se asigure răspunsurile la întrebările:

ce trebuie aprovizionat și stocat ?

în ce cantitate ?

când trebuie emisă comanda de aprovizionare sau inițiată acțiunea de cumpărare ?

In ceea ce privește frecvența de aprovizionare, cele două soluții extreme posibile – aprovizionarea foarte rară sau foarte frecventă – antrenează un cost penalizator, suplimentar față de soluția economică. Astfel, o frecvență foarte mare de aprovizionare presupune costuri ridicate cu operațiile legate de formularea și realizarea comenzilor, în timp ce o aprovizionare foarte rară se traduce prin stocuri mari, care antrenează cheltuieli suplimentare cu păstrarea acestora. Dacă însă nici una dintre cele două soluții extreme nu generează costuri suplimentare, atunci fiecare poate fi luată drept frecvență optimă de aprovizionare, ceea ce înseamnă practic că dispare problema frecvenței de aprovizionare.

Stabilirea politicii de gestiune a stocurilor este nemijlocit legată de cunoașterea elementelor funcționale care asigură caracterizarea proceselor de stocare și care contribuie la dimensionarea stocurilor.

Corelația între stocul de producție și volumul producției evidențiază potențialul de producție realizabil pe seama stocurilor de resurse materiale constituite sau existente în unitatea economică la un moment dat. Totodată, volumul de producție condiționează, prin necesarul pentru îndeplinirea planului și consumul mediu zilnic, nivelul și structura stocurilor care trebuie formate în depozitele unității economice. In esență, această corelație cere ca, în unitatea economică, să se constituie stocuri asortate, în cantitățile minim necesare care asigură desfășurarea în bune condiții a fabricației produselor, realizarea integrală și la termenele stabilite a programelor de fabricație și prin aceasta a contractelor economice.

O strânsă corelație există și între stocul de producție și normele de consumuri specifice de materiale. Această corelație are în vedere consumurile specifice din documentația tehnico-economică care, prin necesarul pentru îndeplinirea programului de producție și consumul mediu zilnic, se folosește la fundamentarea nivelului stocurilor. Ca urmare, reducerea acestor consumuri standard specifice, prin revizuirea lor sistematică în raport cu perfecționările de ordin tehnic, tehnologic, va conduce la micșorarea stocurilor pentru producție.

Dar, una dintre cele mai strânse legături o reprezintă corelația între producție și indicatorii din planul de aprovizionare, în sensul că:

– pe de o parte, stocul de producție, indicator distinct al planului de aprovizionare sub denumirea de stoc la sfârșit de an, într-o anumită structură și mărime, asigură continuitatea alimentării consumului productiv atât în cursul perioadei de gestiune, cât și în primele zile ale anului următor, până la prima intrare de materiale (stocul de producție, ca stoc la sfârșit de an, reprezintă suportul material de formare a stocului la începutul anului următor);

– pe de altă parte, necesarul de materiale pentru îndeplinirea programului de producție îmbracă, în perioada dintre primirea-recepția resurselor materiale și consumul acestora, forma stocului curent. Rezultă că volumul fizic și valoric al necesarului de materiale pentru îndeplinirea planului determină direct nivelul de formare a stocului curent, implicit a celui de producție ca și a volumului capitalului circulant aferent.

Una dintre principalele preocupări ale întreprinderii este asigurarea aprovizionării cu stocuri a secțiilor de producție, cu totalitatea materialelor solicitate de acestea. Insă, este posibil să nu fie onorate în totalitate consumurile productive, din mai multe motive, cum ar fi variația consumurilor reflectată în variația comenzilor, neonorarea de către furnizori a contractelor încheiate, erori comise în depozit la constituirea loturilor ce urmează a fi expediate către secții, erori de înregistrare sau greșeli comise la emiterea formelor de întocmire a loturilor etc.

Aceasta este una din problemele frecvente cu care se confruntă SC Bere Timișoreana SA. Insă majoritatea cazurilor se pot remedia printr-un control sever, dar atenția trebuie să se concentreze asupra acelor cauze care-și au originea în politica de aprovizionare a depozitelor sale de la furnizori.

Planul de aprovizionare a depozitului concretizat în contract este elaborat pe baza previziunilor privind cererea fiecărei poziții existente în nomenclatorul depozitului. Totuși, întreprinderea nu trebuie să-și elaboreze planul de aprovizionare doar pe baza previziunilor, fără să ia nici o măsură suplimentară , deoarece în multe cazuri stocul va fi epuizat înaintea reaprovizionării sale, pentru că ieșirile vor fi mai mari decât media, sau pentru că furnizorul nu respectă intervalul de reaprovizionare stabilit.

Pentru a preîntâmpina aceste situații imprevizibile, întreprinderile sunt obligate să constituie un stoc suplimentar care are rolul de a prelua sarcina livrării din depozit a stocurilor comandate atunci când stocul curent este epuizat.

Așa cum s-a spus mai sus, decizia de aprovizionare este determinată de influența celor două costuri antagoniste: cheltuieli cu păstrarea stocurilor, respectiv cu reaprovizionări repetate. Optimizarea stocurilor presupune, deci ca o primă etapă, determinarea și măsurarea lor, în vederea minimizării costului total și nu a unuia sau altuia din cele două costuri parțiale implicate.

Aprovizionarea foarte frecventă, cu cantități mici de mărfuri, conduce simultan pe de o parte la creșterea cheltuielilor cu aprovizionarea, iar pe de altă parte la diminuarea cheltuielilor cu păstrarea stocului, și invers.

Cu toate că sporirea numărului de aprovizionări duce la scăderea stocului curent și deci la accelerarea vitezei de circulație în număr de rotații, costul total aferent activității de stocare crește odată cu numărul de aprovizionări anuale și cu creșterea vitezei de rotație a stocului.

La SC Bere Timisoreana SA înregistrarea operațiilor patrimoniale în contabilitate se face cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor justificative, după data de întocmire sau de intrare în unitate și sistematic în conturi sintetice și analitice cu ajutorul registrului-jurnal și al cărții mari.

La ieșirea din gestiune stocurile sunt evaluate prin metoda primei intrări- primei ieșiri(FIFO). Utilizarea metodei FIFO, în condițiile creșterii costurilor efective de achiziție, conduce la înregistrarea unor costuri minime și la obținerea unui profit maxim, însă valoarea stocului ce rămâne disponibil pentru exercițiul următor este stabilită la costul cel mai mare, ceea ce va exercita o influență nefavorabilă asupra ratei rentabilității. Metoda de evaluare folosită nu a fost schimbată în timpul exercițiului și nici de la un an la altul.

Organizarea contabilității sintetice și analitice a stocurilor se face prin metoda inventarului permanent. In condițiile aplicării acestei metode, toate operațiile de intrare în și din gestiune se înregistrează în contabilitate în mod distinct, document cu document, sau prin intermediul unor documente centralizatoare, ceea ce asigură determinarea și cunoașterea în permanență a mărimii stocurilor, pe categorii și total, atât cantitativ cât și valoric.

La SC Bere Timișorena SA contabilitatea analitică a stocurilor este organizată prin metoda cantitativ-valorică (pe fișe de cont analitic). Această metoda realizează o dublă corelație: cantitativă (între evidența gestionară și cea analitică) și valorică (între contabilitatea analitică și cea sintetică) prezentând avantajul asigurării, verificării și controlul stocurilor. Prin utilizarea tehnicii de calcul această metodă a fost adaptată la condițiile și performanțele programelor de calcul atât pentru evidența operativă a depozitelor cât și pentru contabilitatea analitică.

Stocurile ocazionează în cadrul întreprinderii numeroase operații care sunt consemnate în diferite documente și evidențe operative specifice.

Pentru realizarea unei gestionări corecte și exacte a elementelor patrimoniale de natura stocurilor este necesar să se organizeze în mod corespunzător depozitele , eliberarea bunurilor din depozite , circuitul documentelor privind existența și mișcarea bunurilor precum și evidența operativă și analitică.

Actualizând permanent baza de date privind stocurile , informațiile obținute , structurate pe diferite criterii au un rol hotărâtor în adoptarea măsurilor necesare privind asigurarea continuității procesului de producție , reducerea ponderii stocurilor cu mișcare lentă și fără mișcare din totalul stocurilor.

ANEXE

Anexa nr. 1

Anexa nr. 2

Anexa nr. 3

AVIZ DE ÎNSOȚIRE

A MĂRFIII Seria Nr.

Furnizor S.C. PAMISKORONES SRL Cumpărător S.C. Bere Timișoreană S.A.

Nr. de înmatriculare în Registru Nr. de înregistrare în Registrul

Comerțului / anul… J35/55/1993 comerțului /anul J12/91/1991.

Nr. de înregistrare fiscală R 77408 98 Nr. de înregistrare fiscală…19909……..

Sediul ( localitate, str. Nr. )………….. Sediul ( localitate , str. Nr. )……TIMIȘOARA.

Județul ……………TIMIȘ……. Județul……TIMIȘ…

Contul……………………………… Contul……………………………………………

Banca ………BRD TIMIȘOARA … Banca ……………BRD TIMISOARA

Anexa nr. 4

Anexa nr. 5

Organigrama societății S.C. Bere Timișoreană S.A.

Anexa nr. 6

REGISTRU JURNAL

Anexa nr. 7

Anexa nr. 8

Anexa nr. 9

Balanță de verificare

BIBLIOGRAFIE

1.Epuran M., Băbăiță Valeria, Grosu Corina – Contabilitatea financiară în noul

sistem contabil, vol. I ,Editura de Vest, 1997 ;

2.Mateș D. – Contabilitatea financiară a întreprinderii între normalizare și

armonizare –vol. I , Editura Mirton, 2002 ;

3.Ristea Ana-Lucia, Purcărea Th. – Distribuția mărfurilor ,Editura Economică ,

1992 ;

4. Săbău C., Pereș I., – Contabilitatea întreprinderilor de comerț, turism, servicii ,

Editura Eurostampa , 2001

5.xxx – Ordinul Nr. 306 din 26 februarie 2002 pentru aprobarea Reglementărilor

contabile simplificate , armonizate cu directivele europene

6.xxx – Ambalarea, marcarea și etichetarea mărfurilor, 1980