Organizarea Contabilitatii Veniturilor Si Cheltuielilor la Primaria

CUPRINS

CUPRINS………………………………………………………………………………………………………..PAG. 2

INTRODUCERE………………………………………………………………………………………………PAG. 3

STRATEGIA DE DEZVOLTARE………………………………………………………………………PAG. 5

CAP.I SISTEMUL BUGETELOR……………………………………………………………………….PAG. 6

CAP. II BUGETELE LOCALE……………………………………………………………………………PAG. 10

CAP. III VENITURILE SI CHELTUIELILE BUGETULUI LOCAL……………………….PAG. 20

CONTABILITATEA INSTITUTIILOR PUBLICE…………………………………………………PAG. 39

ORGANIZAREA,TINEREA SI CONDUCEREA CONTABILITATII………………………PAG. 41

STUDIU DE CAZ-OPERATIUNI ECONOMICE PATRIMONIALE SPECIALE

PRIVIND IMPRUMUTURILE SI DATORIILE ASIMILATE PE TERMEN MEDIU

SI LUNG-RESPECTIV PRIMARIA SIGHETU MARMATIEI………………………………….PAG. 42

STUDIU DE CAZ-ORGANIZAREA,TINEREA SI CONDUCEREA CONTABILITATII

OPERATIUNILOR ECONOMICE PRIVIND „TICHETELE DE MASA” DE CATRE INSTITUTII PUBLICE – RESPECTIV PRIMARIA SIGHETU MARMATIEI………………………………..PAG. 48

CONCLUZII…………………………………………………………………………………………………………..PAG.52

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………………..PAG.55

 LUCRARE DE DISERTATIE

ORGANIZAREA CONTABILITATII SI CHELTUIELILOR SI

VENITURILOR

PRIMARIA SIGHETU MARMATIEI

Introducere

Am ales această temă de lucrare, pentru că este o problemă de mare actualitate. Date fiind importanța și complexitatea temei, mi-am propus să încerc să ofer o imagine de ansamblu asupra bugetelor locale, fără aș avea pretenția să epuizez toate aspectele legate de acestea. o să mă concentrez în mod special asupra veniturilor si cheltuielilor aprobate și efectuate în bugetul local Sighetu Marmatiei. Problema de mare actualitate derivă din faptul aderării României la Uniunea Europeană. Procesul de aderare la Uniunea Europeană a impus realizarea unei reforme profunde în întreg sistemul administrației publice locale.În cadrul unui sistem ideal, ar trebui ca resursele financiare stabilite în cadrul bugetelor locale să poată acoperi în întregime cheltuielile propuse, pentru a putea satisface nevoile și cerințele colectivităților locale. Pentru realizarea acestui obiectiv, responsabilitățile și competențele autorităților locale trebuie să fie corelate cu veniturile bugetelor locale, dar în realitate nu există nici o țară în lume în care acest lucru să se realizeze pe deplin. De aceea guvernele centrale trebuie să acorde colectivităților locale o autonomie și o responsabilitate financiară mai mare.

Sistemul financiar de care depind aceste resurse trebuie să fie suficient de diversificat și evolutiv pentru a permite colectivităților locale să realizeze în mod corect obiectivele pe care și le stabilesc. Funcționarea eficace a finanțelor și serviciilor publice locale reprezintă condiția unei dezvoltări socio-economice moderne. Experiența multor țări a demonstrat că autoritățile locale sunt în măsură să mobilizeze și să administreze mai eficient resursele stabilind priorități, niveluri și criterii pentru producerea și distribuirea bunurilor și serviciilor publice mai apropiate de nevoile și standardele comunității, față de care răspund în mod nemijlocit și cu care sunt în contact permanent.Una dintre temele prioritare ale actualei guvernări o constituie reforma administrației publice, un accent important fiind pus pe componenta financiară a acesteia. Date fiind condițiile de austeritate în care funcționează autoritățile locale în acest moment în România, echilibrarea bugetelor locale este un subiect actual și care face obiectul a numeroase dezbateri.

Există un clivaj între comunitățile care realizează venituri proprii suficiente și cele care nu se descurcă nici pentru cheltuielile de întreținere a localității. Reprezentanții primelor merg până la soluții extreme cum ar fi eliminarea procedurii echilibrării bugetelor locale, iar cele din urmă fac lobby pentru a obține cât mai mulți bani prin această modalitate. Această dispută are loc pe două paliere de guvernare: de la nivel central la nivel județean și de la nivel județean la nivel local.

Bugetele locale sunt componente principale ale finanțelor publice, care grupează procedeele și mijloacele de constituire și întrebuințare a fondurilor bănești de interes public, la nivelul fiecărei comunități. Parte integrantă a sistemului bugetar național bugetele locale îndeplinesc un rol complex de stabilire, coordonare și autorizare a veniturilor și cheltuielilor anuale pe plan local.

Comunitățile locale „fruntașe” dețin diverse avantaje economice, sociale, demografice care le permit o dezvoltare continuă și echilibrată. Ele au tendința de a învinovăți comunitățile care nu realizează venituri suficiente, pierzând din vedere faptul că în Europa de astăzi conceptul de bază pe care se construiește teoria dezvoltării este coeziunea economică și socială. Aceasta se traduce într-un principiu fundamental, și anume, faptul că dezvoltarea economică și socială trebuie să se bazeze pe o structură spațială echilibrată. Din această perspectivă se consideră că dezvoltarea inegală a teritoriilor reflectă slăbiciuni economice ale ansamblului și sunt de neacceptat deoarece, la rândul lor, devin sursă de instabilitate politică și economică.

Orașul Sighetul Marmației (numit în trecut și Sighetul Maramureșului) este atestat documentar în anul 1326 și ca oraș în anul 1352. Capitală de peste șase veacuri a Maramureșului istoric, orașul Sighet are urme de viețuire umană din paleoliticul superior (10.000 î.Cr.), neolitic, epoca bronzului și epoca fierului; așezarea de pe dealul Solovan din perioada dacică ne dă dreptul a afirma că teritoriul orașului a fost locuit permanent de comunități,umane .

                       Desființarea județului Maramureș cu capitala la Sighet (1950) duce la  transformarea orașului într-o localitate fără prea mare importanță  în Regiunea Maramureș. Doar eforturile cetățenilor Sighetului și dezvoltarea social-economică prin industrializare fac posibilă creșterea orașului în zestrea   economică și în cea edilitară. Se ridică noi cartiere de locuințe.

PRIMARIA SIGHETU- MARMATIEI

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A MUNICIPIULUI

Așezare geografică

 Situat la hotarul de nord al României și a județului Maramureș, la confluența râurilor Tisa, Iza și Ronișoara, municipiul Sighetu Marmației se întinde la poalele dealului Solovan pe un șes cu o altitudine de 274 m, pe o suprafață de 13.536 ha. Este învecinat la nord cu Ucraina (despărțit de râul Tisa) , având la nord-vest comuna Bocicoiul Mare (sat Tisa), la est comuna Vadu Izei, iar la vest comuna Sarasău și munții Igniș. Municipiul Sighetu Marmației se află la o distanță de 600 km de București, 65 km de Baia Mare, 110 km de Satu Mare, 220 km de Cluj Napoca și 240 km de Oradea. Prin calea ferata are legătură directa cu București, Brașov,  Timișoara și alte orașe importante din tara. Clima orașului este temperata, specifica depresiunii Maramureșului, fără fenomene atmosferice deosebite și fără vânturi predominante. Temperatura medie anuala este de circa 8 grade Celsius. Cantitatea precipitațiilor variază intre 600-800 mm și este repartizată neregulat.Terenul din perimetrul municipiului Sighetu Marmației este situat pe depozite cuaternare reprezentate prin depozite de vârsta pleistocenă (grohotișuri) și holocena (depozite de terase și aluviuni) formate din nisipuri, pietrișuri, marne și gresii. De-a lungul secolelor, oamenii Maramureșului, au gravitat spre Sighet de pe toate văile depresiunii, orașul dezvoltându-se în timp ca o adevărată capitală, cu instituții de prestigiu așezate în clădiri vechi și trainice, care dau o notă specifică orașului. Sighetu Marmației a avut de-a lungul timpurilor importante funcții administrative: oraș de reședință voivodală, comitat al Maramureșului, reședința județului Maramureș, iar din 1950 reședință de raion până în 1968, când este numit municipiu.

De-a lungul secolelor, oamenii Maramureșului, au gravitat spre Sighet de pe toate văile depresiunii, orașul dezvoltându-se în timp ca o adevărată capitală, cu instituții de prestigiu așezate în clădiri vechi și trainice, care dau o notă specifică orașului. Sighetu Marmației a avut de-a lungul timpurilor importante funcții administrative: oraș de reședință voivodală, comitat al Maramureșului, reședința județului Maramureș, iar din 1950 reședință de r  În municipiul Sighetu Marmației există un număr de 6.782 clădiri de locuit, clădiri care adăpostesc 15.312 locuințe. Dintre acestea 14.430 sunt private, 858 (464 apartamente in blocuri, 394 apartamente in case) sunt de stat, 2 proprietate de grup și 22 a cultelor religioase.

CAPITOLUL 1. SISTEMUL BUGETELOR

Cuvântul “buget” provine din vechea limbă franceză, unde cuvintele ca “bouge”, ”bougette” desemnau o pungă de piele sau o pungă de bani. Termenul a fost preluat în Anglia o dată cu cuceririle normande și de acolo s-a răspândit în toată lumea cu semnificația lui financiară. În România termenul de buget apare pentru prima oară în Regulamentele Organice. Astfel, în capitolul 3 din Regulamentul Organic al Moldova care se ocupa de finanțele publice, se întâlnește termenul “bindge”, dar și expresia “închipuirea cheltuielilor anului viitor”.

Cadrul legal care reglementează funcționarea administrației locale pe tema bugetelor locale include următoarele legi:

• Constituția României

• Legea administrației publice locale (Legea 215 din 23 aprilie 2001, republicată)

• Legea finanțelor publice (Legea 500 din 11 iulie 2002, cu modificările ulterioare)

• Legea finanțelor publice locale (Legea nr.273 din 21 iunie 2006)

• Legea privind contenciosul administrativ (Legea nr.554 din 2 decembrie 2004)

• Legea privind taxele și impozitele locale (Legea 571 din 22 decembrie 2003, republicată)

• Legea anuală a bugetului de stat.

Alături de acestea se regăsesc și ordonanțe și hotărâri ale guvernului, ordine ale ministerelor și prefecturilor, hotărâri ale consiliilor județene, hotărâri ale consiliilor locale, dispoziții ale președintelui consiliului județean, dispoziții ale primarului.

1.1. Conținutul conceptului de buget

În domeniul financiar autoritatea publică este obligată să întocmească un plan anual prin care să prevadă suma veniturilor și cheltuielilor publice. Acest program este supus apoi discuției și aprobării puterii legislative. Principala motivație pentru întocmirea bugetului este una de natură financiară și constă în aceea ca, prin structurarea și dimensionarea veniturilor ce urmează a se colecta și a cheltuielilor publice, se asigură o gestionare rațională a fondurilor publice și se vizeaza o cheltuire eficientă a acestora.

În condițiile finanțelor clasice, bugetul public era considerat, ca act legislativ, doar o listă a cheltuielilor și a veniturilor publice, fără specificarea vreunei legături cu starea și perspectivele economiei nationale.

În condițiile tot mai complexe ale vieții economico-sociale de astăzi, doctrina financiară a completat imaginea despre buget și a legat existența acestuia de mersul și starea întregii economii naționale. Astfel, în toate țările dezvoltate noțiunea de buget se referă la două structuri diferite:

Bugetul economiei naționale;

Bugetul de stat (bugetul propriu-zis ale autorității publice).

nr.554 din 2 decembrie 2004)

• Legea privind taxele și impozitele locale (Legea 571 din 22 decembrie 2003, republicată)

• Legea anuală a bugetului de stat.

Alături de acestea se regăsesc și ordonanțe și hotărâri ale guvernului, ordine ale ministerelor și prefecturilor, hotărâri ale consiliilor județene, hotărâri ale consiliilor locale, dispoziții ale președintelui consiliului județean, dispoziții ale primarului.

1.1. Conținutul conceptului de buget

În domeniul financiar autoritatea publică este obligată să întocmească un plan anual prin care să prevadă suma veniturilor și cheltuielilor publice. Acest program este supus apoi discuției și aprobării puterii legislative. Principala motivație pentru întocmirea bugetului este una de natură financiară și constă în aceea ca, prin structurarea și dimensionarea veniturilor ce urmează a se colecta și a cheltuielilor publice, se asigură o gestionare rațională a fondurilor publice și se vizeaza o cheltuire eficientă a acestora.

În condițiile finanțelor clasice, bugetul public era considerat, ca act legislativ, doar o listă a cheltuielilor și a veniturilor publice, fără specificarea vreunei legături cu starea și perspectivele economiei nationale.

În condițiile tot mai complexe ale vieții economico-sociale de astăzi, doctrina financiară a completat imaginea despre buget și a legat existența acestuia de mersul și starea întregii economii naționale. Astfel, în toate țările dezvoltate noțiunea de buget se referă la două structuri diferite:

Bugetul economiei naționale;

Bugetul de stat (bugetul propriu-zis ale autorității publice).

Bugetul economiei naționale este un plan/program ce se întocmește anual și cuprinde totalitatea veniturilor și a cheltuielilor dintr-o economie națională, indiferent dacă aceste sunt publice sau private. Acest buget cuprinde în fapt, pe lângă bugetele autorității publice și totalitatea bugetelor private (ale agenților economici). De regulă, este un buget informativ, orientativ și nu este executoriu, în consecință nu se supune aprobării legislativului. Bugetul economiei naționale servește ca bază pentru argumentația financiar-economică, politică și socială a guvernului.

Bugetul public (de stat) se elaborează pornind de la bugetul economiei naționale, însă cuprinde numai resursele și cheltuielile autorității publice. Bugetul public se supune în mod obligatoriu discuției amănunțite a Parlamentului și aprobării acestuia. După aprobarea de către Parlament, bugetul de stat devine lege și astfel, este posibilă încasarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor publice.

1.2. Structura sistemului bugetar

Structura sistemului bugetar este adecvată organizării administrative a statului. Astfel, într-un stat unitar , bugetul de stat este organizat pe două paliere: bugetul administrației centrale de stat și bugetele administrației locale. Aceasta este o strucurare simplificată a sistemului bugetar care însă, în România, așa cum precizează legea finanțelor publice, este reprezentat de un sistem unitar de bugete: "resursele financiare publice se constituie și se gestionează printr-un sistem unitar de bugete, și anume: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului și bugetele altor instituții publice cu caracter autonom, în condițiile asigurării echilibrului financiar”.

În România putem să vorbim despre un sistem bugetar, în sensul că există, potrivit Legii Finanțelor Publice (Legea 500/2002) și Ordonanței de Guvern nr.45/2003, privind finanțele publice locale:

Bugetul de stat – și alte categorii de bugete

Bugetul asigurărilor sociale de stat

Bugetele locale – bugetele unităților administrativ-teritoriale

Bugetul public îndeplinește un rol deosebit în procesul redistribuirii de valori între economia națională, pe de o parte, și între stat și populație, pe de altă parte. Bugetul public intervine, de asemenea, în redistribuirea resurselor financiare între sfera productivă și neproductivă, în asigurarea protecției sociale, între unele zone ale teritoriului și chiar în diviziunea internațională a muncii. Prin intermediul bugetului public se exercită, în acelaș timp, un control permanent sistematic asupra constituirii, repartizării și utilizării fondurilor publice, precum și asupra activității societăților comerciale care au raporturi cu bugetul de stat.

Bugetul este important din punct de vedere economic pentru că reflectă situația economică a unui stat. Cu cât economia unui stat este mai puternică , cu atât sursele de venit bugetar sunt mai mari și obiectivele publice de realizat pot fi mai multe și mai importante. Din acest punct de vedere un buget deficitar nu trebuie să exprime neapărat lipsa de dezvoltare economică al unui stat. Dacă deficitul decurge din faptul că se realizează obiective deosebite în mai multe domenii ale vieții publice, el nu exprimă carențe economice.

Dar, importanța deosebită a bugetului public național în cadrul sistemului finanțelor publice și al relațiilor social-economice, poate fi sintetizată astfel:

participă în mod direct la îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor statului

asigură autonomia reală a colectivităților locale, constituie în cadrul unităților

administrativ-teritoriale,

garantează realizarea efectivă a protecției sociale a unor categorii importante din rândul populației,

asigură echilibrul financiar, monetar și valutar al statului,

are un important rol stabilizator al economiei naționale.

O problemă esențială în cadrul procesului bugetar o reprezintă repartizarea veniturilor și cheltuielilor între diferitele nivele ale sistemului bugetar. Această repartizare se face în raport cu atribuțiile ce revin la fiecare nivel în realizarea acțiunilor publice. Ca regulă generală, toate impozitele indirecte sunt venituri ale administrației centrale de stat, iar impozitul pe avere se face venit la bugetele locale. Impozitele pe venituri se repartizează între organele administrației centrale și locale, în funcție de sarcinile ce revin fiecarui nivel organizatoric al statului.

CAPITOLUL 2. BUGETELE LOCALE

2.1. Noțiunea de buget local

Orice stat modern asigură căile, mijloacele și acțiunile prin care permite cetățeanului participarea la luarea deciziilor și gestionarea treburilor care privesc colectivitatea spațial-teritorială în care își desfășoară munca și viața. Autonomia locală reală nu poate funcționa cu rezultate bune fără asigurarea resurselor financiare necesare autorităților administrative, instituțiilor și serviciilor de interes local. Asemenea resurse trebuie să fie într-o proporție corespunzătoare competențelor și responsabilităților care sunt conferite, prin lege, unităților administrației publice locale.

Descentralizarea puterii de la nivelul central către autoritățile locale impune și descentralizarea financiară a veniturilor prin încasarea directă de către autoritățile locale nu numai a impozitelor și taxelor locale, ci și a unor părți cuvenite statului, sau pur și simplu, prin transferarea unor sume alocate direct de la bugetul statului. În plus, autonomia locală, pe lângă cele două resurse financiare principale menționate (încasări din prelevări obligatorii locale și sume cuvenite de la bugetul statului), permite administrației publice locale să obțină împrumuturi publice de pe piața de capital sau direct de la Trezoreria statului prin subunitățile sale din teritoriu.

Legea administrației publice locale prevede autonomia locală ca principiu al întregii administrații locale. Prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea colectivităților locale de a rezolva, administra și gira, în cadrul legii, pe propria răspundere și în folosul sau interesul populației, o parte importantă din treburile publice.

Alte definiții enunțate cu privire la bugetul local:

Bugetul local este programul ce cuprinde cheltuielile și veniturile anuale necesare funcționării instituțiilor administrativ-teritoriale și satisfacerii nevoilor publice de interes local și se adoptă printr-o hotărâre, printr-o concordanță cu prevederile cuprinse în bugetul de stat pentru echilibrarea bugetelor locale.

Bugetul local este documentul în care sunt înscrise veniturile și cheltuielile colectivităților locale pe o perioadă de un an, instrumente de planificare și de conducere a activității financiare a unităților administrativ-teritoriale, a căror structură reflectă gradul de autonomie a administrației locale, față de puterea centrală și legăturile existente între diferitele administrații teritoriale.

2.2. Principiile bugetelor locale

Presupune aducerea la cunoștința opiniei publice a acestuia. Astfel, proiectul bugetului local se publică în presa locală sau se afișează la sediul primăriei înainte cu 15 zile de a fi supus aprobării consiliului local. Dezbaterea sa se face în ședință publică, primarul putând cere consultarea cetățenilor prin referendum în problemele privind bugetul local. De asemenea, hotărârea prin care se aprobă bugetul trebuie adusă la cunoștință publică, în condițiile Legii administrației publice locale, ca orice altă hotărâre cu caracter normativ.

Părerea mea este că nu se poate pronunța faptul că, principiul echilibrului este un principiul general, deoarece, chiar dacă cheltuielile unui buget se acoperă integral din veniturile bugetului respectiv, întâlnim cazuri când există deficit bugetar (mai rar excedent bugetar).

Fiind parte a bugetului public național, activitatea bugetară la nivel local se circumscrie activității bugetare la nivel național, cunoscând aceleași etape și desfășurându-se pe baza acelorași principii, dar privite prin prisma specificității activității administrației publice locale. Activitatea bugetară la nivel local cunoaște patru etape:

1. Elaborarea proiectului de buget local cuprinde activitatea de determinare a veniturilor și cheltuielilor la nivelul unităților adiministrativ-teritoriale cu personalitate juridică (fiecare comună, oraș, municipiu, județ, sector al capitalei și Municipiul București); al bugetului și prezentarea lui se face odată cu o prognoză a acestuia, pe următorii trei ani, precum și programul de investiții publice, detaliat pe obiective și pe ani de execuție.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt Președinții Consiliilor Județene, Primarul general al Municipiului București și Primarii celorlalte unități administrativ teritoriale (municipii, orașe, comune). Conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din subordinea consiliilor locale sau județene ale fiecărei unități administrativ-teritoriale sunt ordonatorii secundari sau terțiari.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale prezintă proiectele bugetelor locale, Direcțiilor Generale ale Finanțelor Publice (D.G.F.P.) teritoriale până la data de 15 mai a fiecărui an, urmând ca acestea să trimită, Ministerului Finanțelor Publice, proiectele bugetelor locale, pe ansamblul județului, cel mai târziu până la data de 1 iunie a fiecărui an. Ministerul Finanțelor Publice examinează proiectele de buget, respectiv, împreună cu sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și cu transferurile cu destinație specială, și comunică până la data de 1 iunie a fiecărui an D.G.F.P., limitele acestor sume, precum și criteriile de repartizare pe unitățile administrativ-teritoriale, în vederea definitivării proiectelor de bugete locale de către ordonatorii principali de credite. Proiectele de buget definitivate se depun la Ministerul Finanțelor Publice până la data de 1 august a fiecărui an. Dacă bugetele locale necesită echilibrare prin transferuri din bugetul administrației centrale de stat, definitivarea proiectului de buget se face după consultarea și aprobarea Ministerului Finanțelor. Ordonatorii de credite răspund de elaborarea proiectului de buget propriu, urmărirea modului de încasare a veniturilor, necesitatea utilizării creditelor bugetare în limitele aprobate prin bugetul propriu, înregistrarea bunurilor aflate în administrare, organizarea și ținerea la zi a contabilității și prezentarea la termen a bilanțurilor contabile și a conturilor de execuție bugetară.

2. Aprobarea bugetelor locale și a bugetelor instituțiilor și serviciilor publice de interes local se aprobă astfel:

bugetele locale, de către consiliile locale, consiliile județene și consiliul general al Municipiului București, după caz.

bugetele instituțiilor și serviciilor publice, finanțate integral din venituri extrabugetare se aprobă de către consiliile de administrație ale acestora, împreună cu avizul ordonatorului principal de credite.

bugetele instituțiilor și serviciilor publice, finanțate integral sau parțial din bugetele locale, de către consiliile locale, iar, în funcție de subordonarea acestora, este necesar avizul ordonatorilor superiori.

2.4. Execuția bugetelor locale

Reprezintă toate operațiunile de realizare a veniturilor de la contribuabili, agenți economici și persoane fizice ce au obligația de a achita la termenele stabilite contravaloarea taxelor și impozitelor datorate administrațiilor locale, precum și efectuarea cheltuielilor prevăzute și autorizate prin bugetul local.

Derularea acestor acțiuni se poate efectua, atât în numerar, cât și prin virament bancar. Activitatea stabilită prin derularea acestor operațiuni poartă numele de execuție de casă a bugetului. Ea se efectuează prin unitățile teritoriale ale trezoreriei, evidențiată în conturi distincte.

În procedura execuției bugetului de stat sunt implicați funcționari cu atribuții de conducere (ordonatori de credite), cât și funcționari cărora le revin atribuții executive (contabili).

Prin bugetele locale se cuprind și se aprobă, după caz, veniturile și creditele bugetar în structura clasificației bugetare. Execuția bugetelor locale presupune realizarea veniturilor bugetare și efectuarea cheltuielilor bugetare aprobate prin buget. Veniturile și cheltuielile aprobate în bugetele locale, se repartizează pe trimestre, în funcție de termenele legale de încasare a veniturilor și de perioada în care este necesară efectuarea cheltuielilor.

Repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare se aprobă de către:

Ministerul Finanțelor Publice pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și pentru transferurile de la acest buget, pe baza propunerilor ordonatorilor de credite ai bugetelor locale, în termen de 20 zile de la data publicării legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, pentru bugetele locale și ale instituțiilor publice în termen de 15 zile de la aprobarea repartizării sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și a transferurilor de la acest buget.

Pe parcursul exercițiului bugetar consiliile locale pot aproba rectificarea bugetelor locale și a instituțiilor publice, în termen de 30 zile de la data intrării în vigoare a legii de rectificare a bugetului de stat, precum și ca urmare a unor propuneri fundamentate a ordonatorilor principali de credite. Creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exercițiului bugetar, iar cheltuielile de personal nu pot fi majorate prin virări de credite bugetare.

Virările de credite bugetare de la un capitol la alt capitol al clasificației bugetare și de la un program la altul se aprobă de Consiliul Local, județean și Consiliul General al Municipiului București, după caz, pe baza justificărilor corespunzătoare ale ordonatorilor principali de credite, și se pot efectua înainte de angajarea cheltuielilor.

Virările de credite bugetare în cadrul aceluiași capitol bugetar, inclusiv între programele aceluiași capitol, care nu contravin dispozițiilor prezentului articol, legii bugetului de stat sau legii de rectificare, sunt în competența fiecărui ordonator principal de credite, pentru bugetul propriu și bugetele instituțiilor și serviciilor publice subordonate, și se pot efectua înainte de angajarea cheltuielilor.Propunerile de virări de credite bugetare sunt însoțite de justificări, detalieri și necesități privind execuția, până la finele anului bugetar, a capitolului și subdiviziunii clasificației bugetare, precum și a programului, de la care se disponibilizează și, respectiv, a capitolului și subdiviziunii clasificației bugetare și a programului, la care se suplimentează prevederile bugetare.

Virările de credite mai sus amintite se pot efectua începând cu trimestrul al III-lea al anului bugetar.Creditele bugetare aprobate prin bugetele locale pot fi folosite prin deschideri de credite efectuate de către ordonatorii principali de credite ai acestora, în limita sumelor aprobate, potrivit destinației stabilite și cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează efectuarea cheltuielilor respective. Efectuarea acestor cheltuieli bugetare se face numai pe bază de documente justificative, care să confirme angajamente contractuale sau din convenții, primirea bunurilor materiale, prestarea serviciilor, executarea de lucrări, plata salariilor și a altor drepturi bănești, plata obligațiilor bugetare, precum și a altor obligații.

În procesul execuției bugetare cheltuielile bugetare parcurg următoarele faze: angajament, lichidare, ordonanțare și plată.

Angajament – reprezintă asumarea obligației de a plăti o sumă de bani unui terț, obligație ce rezultă dintr-un act-contract, hotărâre judecătorească sau orice alt act legal.

Lichidarea – este operațiunea prin care se verifică realizarea serviciului în favoarea instituției publice și se stabilește cuantumul plății ce urmează a fi efectuată și are la bază acte justificative.

Ordonanțarea – este operațiunea de emitere a unui ordin de plată a sumei de bani din bugetul local, în favoarea celui îndreptățit de acesta.

Plata – este operațiunea prin care se stinge obligația instituției publice față de persoanele fizice sau juridice, față de care acesta este dator cu o anumită sumă de bani.

Operațiunile specifice angajării, lichidării și ordonanțării cheltuielilor sunt în competența ordonatorilor de credite și se efectuează pe baza avizelor compartimentelor de specialitate ale instituțiilor publice iar plata cheltuielilor este asigurată de șeful compartimentului financiar-contabil în limita fondurilor disponibile.

Instrumentele de plată trebuie să fie însoțite de documente justificative, care să certifice exactitatea sumelor de plată, recepția bunurilor și executarea serviciilor, conform angajamentelor legale încheiate.

Pentru anumite categorii de cheltuieli se pot efectua plăți în avans de până la 30% în condițiile dispozițiilor legale.Sumele efectuate,rprezentând plăți în avans, și nejustificate prin bunuri livrate, lucrări executate și servicii prestate, până la sfârșitul anului, în condițiile prevederilor contractuale, vor fi recuperate de instituțiile publice care au acordat avansurile și se vor restitui bugetului din care au fost avansate, împreună cu dobânzile și penalitățile de întârziere la nivelul celor existente pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de când s-au acordat și până s-au recuperat, făcând excepție situațiile expres reglementate prin dispoziții legale.

Salariile la instituțiile publice se plătesc o dată pe lună, în perioada 5-15 a fiecărei luni, pentru luna precedentă, iar la instituțiile și serviciile publice, la care salariile se plătesc de două ori pe lună, această prevedere se aplică cu începerea anului 2005.

Execuția de casă a bugetelor locale se efectuează prin unitățile teritoriale ale trezoreriei statului, evidențiindu-se în conturi distincte: veniturile bugetare încasate pe structura clasificației bugetare; efectuarea plăților dispuse de persoanele autorizate al instituțiilor publice, în limita creditelor bugetare și destinațiilor aprobate potrivit dispozițiilor legale; efectuarea operațiunile de încasări și plăți privind datoria publică internă și externă rezultată din împrumuturi contractate sau garantate de stat; efectuarea altor operațiuni financiare în contul autorităților administrației publice locale; păstrarea disponibilităților reprezentând fonduri externe nerambursabile sau contravaloare în lei a acestora; alte operațiuni financiare prevăzute de lege.În execuție, alocarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat se efectuează lunar de către direcțiile generale ale finanțelor publice, pe baza fundamentărilor prezentate de ordonatorii principali de credite.

Execuția bugetară se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an.

Veniturile neîncasate și cheltuielile angajate, lichidate și ordonanțate, în cadrul prevederilor bugetare, se va încasa sau plăti, după caz, în contul bugetului anului următor.

Creditele bugetare neutilizate până la încheierea anului sunt anulate de drept. Disponibilitățile din fondurile externe nerambursabile și cele din fondurile publice destinate cofinanțării contribuției financiare a Comunității Europene, rămase la finele exercițiului bugetar în conturile structurilor de implementare, se reportează în anul următor cu aceeași destinație, și se utilizează în condițiile legii finanțelor publice locale și potrivit acordurilor încheiate cu partenerii străini.

Modul de efectuare a execuției bugetare se exprimă, din punct de vedere contabil, prin contul anual de execuție. Ordonatorii principali de credite întocmesc și prezintă spre aprobare consiliilor locale, județene și Consiliului General al Municipiului București, după caz, până la data de 31 mai a anului următor, conturile anuale de execuție a bugetelor locale, în structura următoare:

-la venituri – prevederi bugetare inițiale, prevederi bugetare definitive, încasări realizate.

-la cheltuieli – credite bugetare inițiale, prevederi bugetare definitive și plăți efectuate.

Trimestrial și anual, ordonatorii principali de credite întocmesc situații financiare asupra execuției bugetare, care se depun la direcțiile generale ale finanțelor publice; după verificare, acestea întocmesc și depun la Ministerul Finanțelor Publice situații financiare centralizate privind execuția bugetelor locale, la termenele și potrivit normelor stabilite de acesta.

Ordonatorii principali de credite au obligația să întocmească și să anexeze la situațiile financiare anuale rapoarte anuale de performanță, în care să prezinte, pe fiecare program, obiectivele, rezultatele preconizate și cele obținute, indicatorii și costurile asociate, precum și situații privind angajamentele legale.

Situațiile financiare anuale, inclusiv anexele la acestea, se prezintă de către ordonatorii principali de credite spre aprobare consiliilor locale, județene și consiliului General al Municipiului București, după caz.

Încheierea exercițiului bugetar presupune o dare de seamă completă asupra modului de realizare a veniturilor și de efectuare a cheltuielilor pentru anul bugetar expirat.

Toate actele și operațiunile cu caracter tehnic și normativ, realizate de autoritățile publice competente în scopul elaborării, adoptării, executării și încheierii bugetului local constituie procedura bugetară la nivel local. Aceasta se desfășoară pe parcursul a trei ani calendaristici, deoarece elaborarea proiectului de buget local începe în anul premergător celui pentru care se întocmește, continuă cu executarea, în cursul anului respectiv și se definitivează prin contul de încheiere a exercițiului bugetar, în anul următor.

2.5. Proiectarea și adoptarea bugetelor locale

Există două nivele în construcția bugetelor locale. Unul dintre ele se referă la veniturile și cheltuielile realizate pe plan local, iar celălalt la ceea ce se primește de la nivel central. Întregul buget local (și venituri proprii și venituri primite de la nivel central) parcurge traseul proiectării și adoptării trecând prin autoritatea centrală, în speță Ministerul de Finanțe.

Cotele și sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, cotele adiționale la unele venituri ale bugetului de stat și transferurile cu destinație specială de la bugetul de stat formează venituri ale bugetelor locale și, în consecință, sunt cuprinse ca atare în bugetele unităților administrativ-teritoriale. În stabilirea, aprobarea și distribuirea acestora sunt implicate atât autoritățile administrației publice locale cât și cele ale administrației centrale, competențele lor în materie fiind stabilite prin lege.

Procedura bugetară privitoare la aceste venituri se întinde pe parcursul a mai multe luni, debutând prin elaborarea proiectelor de bugete locale la nivelul unităților administrativ-teritoriale de către primarii comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor Municipiului București, primarul general al Municipiului București și președinții consiliilor județene (ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale).

Până la data de 15 mai a fiecărui an, ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale menționați au obligația de a prezenta proiectul de buget pentru unitatea administrativ-teritorială din subordine la direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat a județului de care aparțin. În cazul în care se solicită majorări ale transferurilor, cotelor și sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru anul următor, față de anul în curs, consiliile locale și consiliile județene au obligația de a comunica Ministerului Finanțelor Publice propunerile în acest sens, cu precizarea cauzelor și fundamentărilor care le determină, până la data de 1 mai. Proiectele bugetelor sunt însoțite de note de fundamentare menite în principal să justifice pretențiile financiare ale autorităților locale.

În perioada 15 mai – 1 iunie, direcțiile generale ale finanțelor publice și de la nivel județean centralizează proiectele de bugete locale primite și care cuprind propunerile de cote și sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și propunerile de transferuri cu destinație specială, și depun la Ministerul Finanțelor Publice situația acestora pe ansamblul județelor/Municipiului București, pentru corelarea cu proiectul bugetului de stat. Proiectele de buget pe ansamblul județelor/municipiului București se prezintă Ministerului Finanțelor Publice însoțite de situația unităților administrativ-teritoriale componente la care se propun cote, sume defalcateși transferuri precum și de note de fundamentare a necesității, oportunității, eficienței și eficacității acestora.

Ministerul Finanțelor Publice examinează propunerile de sume defalcate și de transferuri cu destinație specială cuprinse în proiectele de bugete locale pe ansamblul fiecărui județ/Municipiului București și, având situația generală a veniturilor și cheltuielilor previzionate pentru bugetul de stat, stabilește, cu acordul Guvernului, limitele acestor sume, precum și criteriile de repartizare a acestora pe unități administrativ-teritoriale. Ministerul Finanțelor Publice are obligația ca până la data de 1 iulie să comunice direcțiilor generale ale finanțelor publice și ale controlului financiar de stat limitele maxime pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și pentru transferurile cu destinație specială, precum și criteriile de repartizare a acestora. În plus județele primesc o nota de fundamentare a deciziei luate de minister.

Direcțiile generale ale finanțelor publice și transmit limitele sumelor defalcate și transferurilor cu destinație specială consiliilor județene și Consiliului General al Municipiului București, urmând ca acestea să informeze ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale asupra limitelor în discuție.

Până la data de 20 iulie, ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale elaborează și depun la direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat noile propuneri pentru proiectele de bugete locale, întocmite cu luarea în considerare a limitelor maxime de sume defalcate și transferuri cu destinație specială stabilite de Ministerul Finanțelor Publice.

Urmează o nouă centralizarea a proiectelor de bugete locale pe ansamblul județelor/Municipiului București, centralizare care se realizează de către direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat și se transmite de către acestea la Ministerul Finanțelor Publice până la data de 1 august a fiecărui an.

Ministerului Finanțelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ministerelor și ale celorlalte autorități ale administrației publice centrale cu bugete proprii, a proiectelor bugetelor locale pe ansamblul județelor/Municipiului București și a bugetului propriu, întocmește proiectul bugetului de stat, proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat și proiectele fondurilor speciale, pe care le depune la Guvern, până la data de 25 septembrie, însoțite de proiectele legilor bugetare.

Repartizarea efectivă a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pe comune, rașe și municipii se realizează de fiecare consiliul județean, prin hotărâre, cu prioritate acelor unități adminitrativ-teritoriale care înregistrează venituri proprii insuficiente, după consultarea primarilor și cu asistența tehnică de specialitate a direcțiilor finanțelor publice, în funcție de criteriile de repartizare aprobate prin legea bugetului de stat.

Veniturile și cheltuielile prevăzute în bugetele locale se repartizează pe trimestre, în funcție de termenele legale de încasare a veniturilor și de perioada în care este necesară efectuarea cheltuielilor, și se aprobă, pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și pentru transferuri de la acest buget, de către Ministerul Finanțelor Publice, în termen de 20 de zile de la intrarea în vigoare a legii bugetului de stat. Aprobarea pentru aceste sume se face pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale, transmise la Ministerul Finanțelor Publice de către direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat.

CAPITOLUL 3. VENITURILE ȘI CHELTUIELILE BUGETULUI LOCAL

Bugetul local este format din venituri și cheltuieli, grupate pe baza clasificației bugetare aprobate de Ministerul Finanțelor Publice. Veniturile și cheltuielile bugetelor, precum și celelalte venituri și cheltuieli evidențiate în afara bugetului local, cumulate la nivelul unității administrativ teritorială, alcătuiesc bugetul general al unității administrativ – teritoriale, care, după consolidare, prin eliminarea transferurilor dintre bugete, va reflecta dimensiunea efortului financiar public în unitatea administrativ-teritorială pe anul respectiv, starea de echilibru sau dezechilibru, după caz.

Creditele bugetare aprobate, se utilizează pentru finanțarea funcțiilor,administrației publice locale, programelor, proiectelor, activităților, acțiunilor, obiectivelor și a altor asemenea, potrivit scopurilor prevăzute în legi și alte reglementări, și vor fi angajate și folosite în strictă corelare cu gradul previzioanat de încasare a veniturilor bugetare.

3.1. Veniturile bugetului local

Reprezintă resurse bănești care revin bugetelor locale, bugetelor instituțiilor și serviciilor publice de interes local, bugetelor activităților finanțate integral din venituri extrabugetare, în baza unor prevederi legale, venituri formate, în principal, din impozite, taxe și alte vărsăminte.

În țara noastră în conformitate cu legislația în vigoare, veniturile bugetelor locale, se realizează, în majoritatea lor, prin intermediul veniturilor ordinare, veniturile extraordinare fiind acordate – potrivit caracterului lor, în mod excepțional – pentru completarea veniturilor unităților administrativ-teritoriale.

La aceste surse se adaugă sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, cote adiționale, transferuri cu destinație specială de la bugetul de stat și unele venituri cu destinație specială.Veniturile proprii ale bugetelor locale, conform clasificației elaborată de Ministerul Finanțelor și Legii Finanțelor Publice Locale sunt:

venituri fiscale formate din impozite și taxe;

vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de sub autoritatea consiliilor locale și vărsăminte de la instituțiile publice;

diverse venituri formate din venituri din concesiuni, din amenzi, și imputații, despăgubiri și recuperarea cheltuielilor de judecată;

venituri din capital sunt acelea ce se obțin din valorificarea unor bunuri ale institutelor publice și din vânzarea locuințelor construite din fonduri bănești ale statului.

Fundamentarea veniturilor bugetelor locale se bazează pe constatarea și evaluarea materiei impozabile și a bazei de impozitare în funcție de care se calculează impozitele și taxele aferente, evaluarea serviciile prestate și a veniturilor obținute din acestea, precum și alte elemente specifice, inclusiv pe serii de date, în scopul evaluării corecte a veniturilor.

Veniturile bugetare locale nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepția donațiilor și sponsorizărilor, care au stabilite destinații distincte.

Ordonanța de Urgență nr.45/2003 privind finanțele publice, prin anexa nr.1, repartizează veniturile în două mari categorii:

venituri proprii – venituri care se prevăd în bugetele proprii ale județelor

venituri proprii – care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, orașelor municipiilor, sectoarelor municipiului București și al Consiliului General al Municipiului București.

Veniturile în bugetele locale sunt structurate pe capitole și subcapitole și sunt reflectate în anexa nr. 1 din Ordonanța Guvernului nr.45/2003.

Având în vedere principalele trăsături caracteristice ale veniturilor bugetare, acestea pot fi grupate după anumite criterii :

regularitatea mobilizării lor la bugetul public;

conținutul economic;

proveniența.

1. În funcție de regularitatea mobilizării lor la bugetul public, veniturile bugetare se împart în ordinare și extraordinare.

Veniturile ordinare sunt cele considerate normale, firești pentru constituirea bugetului public, fiind instituite și mobilizate la buget în mod obișnuit. În acestea se includ veniturile fiscale și nefiscale.

Veniturile extraordinare sunt cele instituite și mobilizate în anumite situații deosebite, când veniturile ordinare sunt insuficiente în raport cu necesitățile de mijloace bănești ale autorităților publice. Astfel de venituri se mobilizează pentru înfăptuirea unor obiective considerate a fi excepționale.

2. Din punct de vedere al conținutului economic, veniturile bugetare sunt structurate în venituri curente, venituri din capital, sume defalcate și transferuri.

Veniturile curente dețin ponderea covârșitoare în formarea bugetului, fiind încasate în baza unor prelevări legale care au o mare valabilitate în timp; ele se repetă de la un an bugetar la altul. În funcție de natura lor, veniturile curente se subdivid în: venituri fiscale și nefiscale.

Veniturile fiscale se concretizează în impozitele, taxele și contribuțiile percepute la buget, având caracter obligatoriu nerestituibil. În cadrul veniturilor fiscale sunt percepute:

impozite, taxe și contribuții directe, în cazul cărora suportatorul real este considerat a fi însuși subiectul lor;

impozite și taxe indirecte, în cazul cărora suportatorul real nu coincide cu subiectul plătitor.

Veniturile din capital dețin o pondere scăzută în structura veniturilor bugetare și provin din valorificarea prin vânzare a unei părți din avuția națională aflată în patrimoniul public.

Sumele defalcate și transferurile apar ca venituri ale bugetelor locale și au în vedere cedarea de la bugetul central a unei părți din impozitul pe salarii, având drept scop atenuarea dezechilibrelor bugetare ce se înregistrează la nivelul unităților administrativ-teritoriale. În ceea ce privește practica financiară în domeniul constituirii veniturilor bugetelor locale, pe lângă folosirea unor impozite de sine stătătoare, se întâlnește și procedeul de aplicare a unor cote adiționale sau cote defalcate. Adițiunea presupune ca la anumite impozite care constituie surse de venit pentru bugetele centrale se aplică o anumită cotă (procent pe baza căreia se determină suma din totalul impozitului respectiv care rămâne la dispoziția bugetelor locale. În situația practicării defalcării se pot folosii două variante :

-din impozitele care sunt considerate surse de venit pentru bugetul central se defalcă o sumă calculată pe baza cotei stabilite care rămâne la bugetul local iar cealaltă trece la bugetul central;

-din anumite impozite locale, se poate defalca o sumă care se prelevă la Bugetul central.

3. Din punct de vedere al provenienței lor, veniturile bugetare sunt interne și externe.

Veniturile de proveniență internă sunt alcătuite din: impozite, taxe, contribuții, venituri de la întreprinderile și proprietățile publice, donații interne, împrumuturi contractate pe piața internă.

Veniturile de proveniență externă îmbracă forma împrumuturilor externe și transferurile externe primite sub forma împrumuturilor nerambursabile.

Impozite și taxe locale

Impozitele și taxele locale sunt după cum urmează:

a) impozitul pe clădiri;

b) impozitul pe teren;

c) taxa asupra mijloacelor de transport;

d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor;

e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate;

f) impozitul pe spectacole;

g) taxa hotelieră;

h) taxe speciale;

i) alte taxe locale.

Calculul impozitului pentru persoane fizice

(1) În cazul persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de impozitare la valoarea impozabilă a clădirii.

(2) Cota de impozitare este de 0,2% pentru clădirile situate în mediul urban și de 0,1% pentru clădirile din mediul rural.

(3) Valoarea impozabilă a unei clădiri se determină prin înmulțirea suprafeței construite desfășurate a clădirii, exprimată în metri pătrați, cu valoarea corespunzătoare din tabelul următor:

(4) Suprafața construită desfășurată a unei clădiri se determină prin însumarea suprafețelor secțiunilor tuturor nivelurilor clădirii, inclusiv ale balcoanelor, logiilor sau ale celor situate la subsol, exceptând suprafețele podurilor care nu sunt utilizate ca locuință și suprafețele scărilor și teraselor neacoperite.

(5) Valoarea impozabilă a clădirii se ajustează în funcție de amplasarea clădirii, prin înmulțirea sumei determinate, cu coeficientul de corecție corespunzător,

(6) În cazul unui apartament amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri și 8 apartamente, coeficientul de corecție , se reduce cu 0,10.

(7) În cazul unei clădiri finalizate înainte de 1 ianuarie 1951, valoarea impozabilă se reduce cu 15%.

(8) În cazul unei clădiri finalizate după 31 decembrie 1950 și înainte de 1 ianuarie 1978, valoarea impozabilă se reduce cu 5%.

(9) Dacă dimensiunile exterioare ale unei clădiri nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior, atunci suprafața construită desfășurată a clădirii se determină prin înmulțirea suprafeței utile a clădirii cu un coeficient de transformare de 1,20.

Calculul impozitului datorat de persoanele juridice

(1) În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.

(2) Cota de impozit se stabilește prin hotărâre a consiliului local și poate fi cuprinsă între 0,5% și 1%, inclusiv.

(3) Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare.

(4) În cazul unei clădiri a cărei valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării, valoarea impozabilă se reduce cu 15%.

(5) În cazul unei clădiri care a fost reevaluată conform prevederilor legale în vigoare, valoarea de inventar a clădirii este valoarea înregistrată în contabilitatea proprietarului imediat după reevaluare;

(6) În cazul unei clădiri care a fost dobândită înainte de 1 ianuarie 1998 și care după această dată nu a fost reevaluată, cota impozitului pe clădiri este stabilită de consiliul local între 5% și 10% și se aplică la valoarea de inventar a clădirii, până la data primei reevaluări, înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice.

(7) În cazul unei clădiri ce face obiectul unui contract de leasing financiar se aplică următoarele reguli:

a) impozitul pe clădire se datorează de proprietar;

b) valoarea care se ia în considerare la calculul impozitului pe clădiri este valoarea clădirii înregistrată în contractul de leasing financiar.

(8) Impozitul pe clădiri se aplică pentru orice clădire deținută de o persoană juridică aflată în funcțiune, în rezervă sau în conservare, chiar dacă valoarea sa a fost recuperată integral pe calea amortizării.

3.2. Cheltuielile bugetare

Sunt cheltuielile aprobate și efectuate din bugetele locale, din bugetele instituțiilor și serviciilor publice de interes local și din bugetele activităților finanțate din veniturile extrabugetare, în limita și cu destinația stabilită prin bugetele respective.

Fundamentarea, dimensionarea și repartizarea cheltuielilor bugetelor locale, pe ordonatori de credite, pe destinații, respectiv pe acțiuni, activități, programe, proiecte, obiective, se efectuează în concordanță cu atribuțiile care revin autorităților administrației publice locale, cu prioritățile stabilite de acestea, în vederea funcționării lor și în interesul colectivităților locale respective. Fundamentarea și aprobarea cheltuielilor bugetelor locale se efectuează în strictă corelare cu posibilitățile reale de încasare a veniturilor bugetelor locale, estimate a se realiza.

Cheltuielile unui buget local se acoperă integral din veniturile bugetului local respectiv. Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale. Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetul local și nici nu poate fi angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.

Din motivul că, cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată, numărul de salariați, permanenți sau temporari, și fondul salariilor de bază se aprobă distinct, prin anexă la bugetul fiecărei instituții publice, iar numărul de salariați aprobat nu poate fi depășit.

Cheltuielile de capital se cuprind la fiecare capitol bugetar, în conformitate cu creditele de angajament și duratele de realizare a investițiilor. Programele și fondurile externe nerambursabile și împrumuturile interne și externe se cuprind în anexe la bugetele locale și se aprobă odată cu acestea.

Creditele bugetare sunt sumele aprobate prin buget, reprezentând limita maximă până la care se pot ordonanța și efectua plăți în cursul anului bugetar pentru angajamentele contractate în cursul exercițiului bugetar sau din exerciții anterioare pentru acțiuni multianuale, respectiv se pot angaja, ordonanța și efectua plăți din buget pentru celelalte acțiuni. Creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exercițiului bugetar.

În clasificația funcțională a cheltuielilor bugetare sunt specificate următoarele părți de cheltuieli privind bugetele locale:

Partea I–a: Cheltuieli pentru servicii publice generale, această denumire fiind întrebuințată în prezent pentru „autoritățile executive” respectiv pentru organele locale ale puterii executive cu diviziunile privind cheltuielile personal, materiale și de servicii. Cu titlul de cheltuieli de personal, pe lângă salarii se prevăd sumele de bani ce se plătesc pentru ore suplimentare, alte drepturi de personal, cheltuieli pentru deplasări, detașări și transferări, precum și sumele de bani necesare plății contribuțiilor pentru asigurările sociale de stat. Cu titlul de cheltuieli pentru materiale și servicii sunt admise cheltuieli pentru între și gospodărire, iluminat, încălzit, poștă, telefon, cărți și publicații, protocol, furnituri de birou, obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată, reparații, protecția muncii și alte cheltuieli materiale și de servicii.

Partea a II-a: Cheltuieli social-culturale cu defalcare privind învățământul, sănătatea, cultura, religia și activitățile sportive și de tineret, precum și asistența socială, alocații, pensii, ajutoare și indemnizații.

Cheltuielile privind învățământul sunt defalcate pe forme de învățământ, după cum urmează: cheltuieli cu învățământul preșcolar, cel primar și gimnazial, cel liceal, profesional, post-liceal și special, precum și case de copii, internate, cămine și cantine pentru elevi.

Cheltuielile pentru sănătate privesc dispensare medicale, spitale, sanatorii, și preventorii, centre de transfuzii sanguine, centre de sănătate, diagnostic și tratament precum și case, leagăne de copii, servicii de ambulanță și alte instituții și acțiuni sanitare.

Cheltuielile pentru cultură, activitate sportivă și de tineret privesc bibliotecile publice, muzee, teatre și instituții profesionale de spectacole și concerte, case de cultură, cămine culturale, scoli populare de artă, alte instituții și acțiuni privind cultura, religia și activitatea sportivă și de tineret.

Cheltuielile de asistență socială se referă la căminele de bătrâni și pensionari, cămine pentru copii, cămine spital pentru invalizi și bolnavi cronici, cantine de ajutor social, centre de primire a minorilor, ajutor social, plasament familiar, indemnizații de naștere precum și alocații, pensii, ajutoare și indemnizații de asistență socială.

Partea a III-a: cheltuieli pentru servicii și dezvoltare publică, locuințe, mediu și ape. Din această parte a cheltuielilor bugetelor locale se finanțează întreținerea și repararea străzilor, iluminatul public, salubritate, întreținerea grădinilor publice, a parcurilor și zonelor verzi, energie termică pentru populație, locuințe, alimentare cu apă, stații de epurare a apelor uzate, colectoare și de pompare, rețele, centrale și puncte termice, canalizare și alte acțiuni pentru dezvoltare publică și locuințe.

Partea a IV-a: cheltuieli pentru acțiuni economice cu subdiviziuni privind drumuri și poduri, transport în comun, comunicații de interes public, prevenirea și combaterea inundațiilor și alte cheltuieli pentru acțiuni economice.

Veniturile totale. Veniturile totale ale bugetelor locale sunt formate din: venituri curente, venituri din capital și subvenții.

Analizând datele, putem observa că venitul total al bugetului local al municipiului Sighetu Marmatiei, a avut o evoluție crescătoate pe parcursul celor 3 ani studiați (vezi grafic nr. 1). Astfel față de anul 2005, în care încasările realizate au fost de 33.894.673 mii lei, încasările au crescut la suma de 56.852.525 mii lei în anul 2007, reprezentând o creștere de 1,67 ori. Dacă analizăm indicii cu baza în lanț, se observă faptul că creșterea cea mai semnificativă a fost în anul 2006 față de anul 2005, acesta fiind de 1,33 ori în comparație cu anul 2007 față de anul 2006 în care creșterea a fost de doar 1,25 ori (vezi grafic nr. 2). Această creștere se datorează în principal majorării veniturilor curente care au crescut în același ritm ca veniturile totale, reprezentând o creștere de 1,52 ori în perioada 2005-2007. Acestă creștere a veniturilor totale datorită creșterii veniturilor curente este posibilă datorită faptului că veniturile curente dețin cea mai mare pondere în veniturile totale care sunt de 95,22% în anul 2005, 99,37% în anul 2006 și 86,45% în anul 2007 în timp ce veniturile din capital dețin o pondere nesemnificativă de sub 1% în perioada 2005-2007. Această fluctuație a ponderii veniturilor curente în total venituri se datorează veniturilor fiscale care au înregistrat o scădere în anul 2007.

Gradul de realizare a veniturilor totale planificate, are o evoluție descendentă, unde în anul 2005 de la un grad de realizare de 122,82% a scăzut la 100,4% în anul 2007 (vezi grafic nr. 3). Cresterea gradului de realizare în anul 2007 a subventiilor s-a datorat faptului că de la suma de 4.139.000 mii lei care urmau a fi încasate s-au încasat 7.676.466 mii lei.

Venituri proprii. Acestea sunt formate din venituri curente, sume defalcate din TVA și venituri din capital.

Veniturile proprii, au o evoluție ascendentă în perioada 2005-2007 de la suma de 12.299.706 mii lei în anul 2005 la suma de 21.668.669 mii lei în anul 2007, reprezentând o creștere de 1,76 ori (vezi grafic nr.1). Această evoluție a veniturilor proprii nu se abate foarte mult de la evoluția veniturilor totale, fapt ce ne arată și indicele cu baza în lanț. În 2006 față de 2005 veniturile proprii au crescut de 1,34 ori iar în anul 2007 față de 2006 de 1,31 ori.

Creșterea constantă a veniturilor proprii este asigurată de creșterea simultană a veniturilor curente față de sumele defalcate din TVA. Datorită faptului că veniturile proprii reprezintă diferența dintre veniturile curente și sumele defalcate din TVA, pentru a înregistra creșteri, veniturile din suma defalcată din TVA nu trebuie să depășească veniturile curente.

Analizând gradul de realizare a veniturilor proprii observăm, și aici la fel ca la veniturile totale, o scădere de la 100,3% în anul 2005 la 82,42% în anul 2007. Această scădere se datorează faptului că încasările realizate în perioada 2006-2007 au fost mai mici decat prevederile bugetare inițiale. Gradul de realizare în 2005 pentru veniturile proprii a fost de 100% scazând la 82,42% în anul 2007 datorita faptului că din suma de 26.289.000 mii lei venituri proprii care urmau a fi încasate s-au încasat doar 21.668.669 mii lei cu, 18% mai puțin ( vezi grafic nr. 3).

Gradul de realizare a veniturilor totale planificate, are o evoluție descendentă, unde în anul 2005 de la un grad de realizare de 122,82% a scăzut la 100,4% în anul 2007 (vezi grafic nr. 3). Cresterea gradului de realizare în anul 2007 a subventiilor s-a datorat faptului că de la suma de 4.139.000 mii lei care urmau a fi încasate s-au încasat 7.676.466 mii lei.

Veniturile curente. Acestea sunt formate din venituri fiscale si venituri nefiscale (vezi grafic nr. 4). Veniturile curente, ca și componentă principală a veniturilor totale, în sume absolute au crescut de la suma de 32.274.306 mii lei în anul 2005 la suma de 49.146.819 mii lei în anul 2007, acesta reprezentând o creștere de 1,52 ori (vezi grafic nr. 1). De la un an la altul veniturile curente cresc cel mai mult în anul 2006 față de anul 2005 de 1,39 de ori, în timp ce în anul 2007 față de anul 2006 de 1,09 ori (vezi grafic nr 2).

În ce privește gradul de realizare observăm că aceasta a cunoscut fluctuații în perioada 2005-2007, astfel: în perioada 2005-2006 a crescut de la 116,95% la 125,11%, urmând ca în perioada 2006-2007 aceasta să scadă de la 125,11% la 93,69% în anul 2007.(vezi grafic nr. 3) Această scădere se datorează atât veniturilor fiscale cât și celor nefiscale care în anul 2007 au înregistrat o scadere a încasărilor realizate față de prevederile bugetare. În procente aceste scăderi se prezintă sub forma: o scădere de 49% la veniturile nefiscale și 4% la veniturile fiscale. Cea mai mare pondere a veniturilor curente în veniturile totale s-a realizat în anul 2006, aceasta fiind de 99,37%, urmând o scădere a ponderii în anul 2007 la 86,45% datorită scăderii veniturilor fiscale. Evoluția veniturilor curente este determinată de evoluția veniturilor fiscale și a veniturilor nefiscale.

Veniturile fiscale sunt formate din: impozite pe venit, profit și câștiguri din capital, impozite și taxe pe proprietate și impozite și taxe pe bunuri și servicii. Acestea, ca sursă de venituri ale bugetului local dețin ponderea cea mai mare în totalul veniturilor curente reprezentând peste 90% din veniturile curente si de fapt ele alcătuiesc veniturile curente (vezi grafic nr. 6). În sumă absolută veniturile fiscale au o evoluție ascendentă, acestea cresc din anul 2005 de la suma de 31.605.005 mii lei la suma de 47.582.561 mii lei în anul 2007, reprezentând o creștere de 1,5 ori (vezi grafic nr.7). Analizând defalcate pe ani se observă că veniturile fiscale cresc de 1,36 ori în anul 2006 față de anul 2005 și de 1,10 ori în anul 2007 față de anul 2006. Gradul de realizare este asemănătoare cu cel al veniturilor curente și anume crește de la 118% din anul 2005 la 127.53% în anul 2006, apoi scade la 96,24% în anul 2007.

Această scădere din anul 2007 față de anul 2006 se datorează scăderii sumelor încasate față de cele prevăzute ale impozitelor și taxelor pe proprietate de la suma de 8.096.999 mii lei la suma de 5.964.034 mii lei.

pondere în veniturile fiscale de-a lungul celor 3 ani și anume: 64% în anul 2005, 67% în 2006 și 61% în 2007 (vezi grafic nr. 8).

Venituri nefiscale. În comparație cu veniturile fiscale, acestea generează un venit nesemnificativ în perioada 2005-2007 în cadrul veniturilor curente. Datorită acestui fapt, ajung să dețină o pondere scăzută în veniturile curente și anume: 2% în anul 2005, 3,9% în 2006 și 3,1% în anul 2007 (vezi grafic nr. 6). Veniturile fiscale sunt formate din urmatoarele venituri: venituri din proprietate și vanzări de bunuri și servicii. În sumă absolută acestea înregistrează fluctuații în perioada 2005-2007 de la suma de 669.301 mii lei în anul 2005 cresc la suma de 1.779.791 mii lei în 2006 apoi scad la suma de 1.564.258 mii lei în 2007 (vezi grafic nr.4). Cu ajutorul indicilor cu baza în lanț putem observa mai clar creșterile defalcate pe ani. Astfel în 2006 față de 2005 s-a înregistrat o creștere a veniturilor nefiscale de 2,6 ori în comparație cu anul 2007 față de 2006 când s-a înregistrat o scădere de 0,8 ori. Această fluctuație se datorează evoluției vanzărilor de bunuri și servicii.

Gradul de realizare în perioada studiată este sub 100% datorită încasărilor realizate foarte scăzute în comparație cu prevederile bugetare. Acestea se prezintă astfel: 81% în anul 2005 crescând la 85% în anul 2006 și apoi scăzând la 51% în anul 2007.

4.3. Analiza cheltuielilor

Cheltuielile totale ale bugetului local al municipiului Sighetu marmatiei în perioada 2005-2007 sunt formate din cheltuieli pentru: servicii publice generale, apărare, ordine publică și siguranță națională, cheltuieli social-culturale, cheltuieli pentru servicii de dezvoltare publică, locuință, mediu precum și din cheltuieli pentru acțiuni economice.

Acestea în perioada analizată au o evoluție ascendentă a sumelor în valori absolute, de la suma de 33.737.117 mii lei în anul 2005 la 56.840.339 mii lei în anul 2007, reprezentând o creștere de 1,68 ori, creștere ce ne arată faptul că nevoile publice locale se află în continuă creștere (vezi grafic nr.18). Analizând indicii cu baza în lanț observăm faptul că creșterea cea mai semnificativă s-a realizat în 2006 față de 2005 de 1,34 ori iar în 2007 față de 2006 creșterea a fost de 1,25 ori. Această creștere s-a datorat în special cheltuielilor social-culturale care dețin cea mai mare pondere în cheltuielile totale și anume: 69% în anul 2005, 65% în anul 2006 respectiv 66% în anul 2007 și care au o evoluție crescătoare pe perioada 2005-2007 crescând în același ritm de la an la an și anume de 1,26 ori în 2006 față de 2005 și de 1,27 ori în anul 2007 față de 2006. Singurul element care are o evoluție descendentă în cheltuielile totale este serviciul și dezvoltarea publică, locuințe, mediu care scad de 2,5 ori din 2005 față de anul 2007.

Gradul de realizare are o evoluție descendentă de la 123% în anul 2005 la 100% în anul 2007, datorită scăderii gradului de realizare a elementelor din cheltuielile totale. Această scădere a gradului de realizare se datorează faptului că plățile efectuate sunt mai mari decât creditele bugetare inițiale.

Cheltuielile pentru serviciile publice generale este primul element din cheltuielile bugetului local care este format din: autorități executive, alte servicii publice generale, tranzacții privind datoria publică și imprumuturile precum și transferuri cu caracter general între diferite nivele ale administrației. În sumă absolută prezintă o creștere de la suma de 2.207.149 mii lei în anul 2005 la suma de 4.833.354 mii lei în anul 2007, reprezentând o creștere de 2,2 ori (vezi grafic nr.18). Indicii cu baza în lanț ai serviciilor publice generale ne arată evoluția cheltuielilor astfel: cresc de 2,1 ori în 2006 față de 2005 apoi în 2007 față de 2006 cresc de doar 1,03 ori. Această creștere se datorează creșterii cheltuielilor cu autoritățile executive care dețin o pondere de peste jumătate din cheltuielile cu serviciile publice generale astfel: 97% în anul 2005, 78% în anul 2006 respectiv 74% în anul 2007. Gradul de realizare are o evoluție descendentă de la un grad de realizare de 157% în anul 2005 scade la 84% în anul 2007 (vezi grafic nr.20).

Autoritățile executive reprezintă așa cum am prezentat anterior peste 80% din serviciile publice generale, fiind principala cheltuială din cadrul acestora. În sumă absolută cresc de la suma de 2.148.694 mii lei în anul 2005 la suma de 3.577.458 mii lei în anul 2007, reprezentând o creștere de 1,66 ori. Cea mai mare creștere s-a înregistrat în anul 2006 față de 2005 de 1,69 ori în comparație cu anul 2007 față de 2006 când a crescut de 0,97 ori. Analizând și ponderea în cheltuielile totale observăm că dețin o pondere destul de semnificativă de: 6,37% în anul 2005, 8% în anul 2006 respectiv 6,29% în anul 2007. Gradul de realizare scade la fel ca cel al serviciilor publice generale și este de: 153% în anul 2005, 96% în anul 2006 respectiv 84% în anul 2007.

Cheltuielile pentru alte servicii publice generale cresc de la suma de 58.455 mii lei în anul 2005 la suma de 1.100.612 mii lei în anul 2007, reprezentând o creștere de 18 ori. Ponderea lor în serviciile publice generale se prezintă astfel: 3% în anul 2005, 19% în anul 2006 respectiv 23% în anul 2007. Gradul de realizare este crescător dar se situează sub 100% astfel: 0% în anul 2005, 87% în anul 2006 respectiv 88% în anul 2007. Tranzactiile privind datoria publică și imprumuturile apar în anul 2006 și sunt în sumă de 99.622 mii lei crescând la suma de 111.100 mii lei în anul 2007, reprezentând o creștere de 1,1 ori. Ponderea lor în serviciile publice generale este de: 0% în 2005, 2% în anul 2006 respectiv 2,3% în anul 2007. Gradul de realizare fluctuează în perioada 2005-2007 astfel: 0% în anul 2005, 87% în anul 2006 și 55% în anul 2007.

Apărare, ordine publică și siguranță națională ca și cheltuială a bugetului local deține o pondere nesemnificativă în cheltuielile totale astfel: 0% în anul 2005, 0,19% în anul 2006 respectiv 0,16% în anul 2007. Acesta este reprezentat de cheltuieli cu protecția civilă și protecția contra incendiilor care apar doar în anul 2006 și în sumă absolută cresc de la 85.559 mii lei în anul 2006 la 88.709 mii lei, reprezntând o creștere de 1,03 ori (vezi grafic nr.18). Datorită faptului că creditele bugetare s-au stabilit la sume mult mai mari decât au fost plățile efectuate, gradul de realizare este sub 100% și se prezintă astfel: 0% în anul 2005, 72% în anul 2006 respectiv 46% în anul 2007.

Cheltuielile social-culturale reprezintă principala cheltuială a bugetului local care are cea mai mare pondere în totalul cheltuielilor. Acesta la rândul său este format din: cheltuieli pentru învățământ, cheltuieli pentru sănătate, cheltuieli pentru cultură, recreere, religie precum și cheltuieli pentru asigurări și asistență socială. În sumă absolută cresc în perioada analizată de la suma de 23.535.602 mii lei în anul 2005 la suma de 38.030.163 mii lei în anul 2007, ceea ce reprezintă o creștere de 1,6 ori (vezi grafic nr. 18). Cea mai mare creștere analizând indicii cu baza în lanț se înregistrează în anul 2007 față de anul 2006 de 1,27 ori. Ponderea din totalul cheltuielilor a cheltuielilor social-culturale în perioada 2005-2007 este cea mai mare, după cum am menționat anterior. Dacă în anul 2005 ponderea era de 69%, în anul 2006 scade la 65% ca apoi să crească la 67% în anul 2007. Evoluția cheltuielilor social-culturale este determinată în mare parte de evoluția cheltuielilor pentru învățământ deoarece acestea dețin peste 80% din acestea respectiv: 83% în anul 2005, 82% în anul 2006 și 80% în anul 2007. Gradul de realizare oscilează pe parcursul perioadei 2005-2007 datorită diferenței dintre creditele bugetare inițiale și plățile efectuate astfel: 111% în anul 2005, 116% în anul 2006 respectiv 99% în anul 2007 (vezi grafic nr.20).

Cheltuielile pentru învățământ sunt formate din cheltuieli pentru învățământ preșcolar și primar respectiv cheltuieli pentru învățământ secundar. Reprezintă principala și cea mai importantă cheltuială din cadrul cheltuielilor social-culturale care în sumă absolută evoluează ascendent de la suma de 19.747.816 mii lei în anul 2005 la suma de 30.367.238 mii lei în anul 2007, reprezentând o creștere de 1,5 ori (vezi grafic nr.21). Această creștere se datorează în principal cheltuielilor pentru învățământ secundar care cresc de 2,2 ori în perioada 2005-2007, de la suma de 9.226.345 mii lei la 21.091.331 mii lei, în comparație cu cheltuielile pentru învățământ preșcolar și primar care scade în anul 2007 față de 2006 de 0,13 ori (vezi grafic nr 24). Ponderea cheltuielilor pentru învățământ în cheltuielile social-culturale după cum am prezentat anterior reprezintă peste 80% și anume: 83% în anul 2005, 82% în anul 2006 și 80% în anul 2007 (vezi grafic nr. 22). Aceasta se datorează în mare măsură cheltuielilor pentru învățământ secundar care dețin o pondere de: 46% în anul 2005, 63% în anul 2006 respectiv 69% în anul 2007 în cheltuielile pentru învățământ (vezi grafic nr.25). Analizând ponderea cheltuielilor pentru învățământ în cadrul cheltuielilor totale, observăm că acestea dețin peste jumătate din acestea astfel: 58% în anul 2005, 54% în anul 2006 respectiv 53% în anul 2007, ceea ce înseamnă că peste jumătate din resursele bugetului municipiului Odorheiu Secuiesc sunt alocate doar pentru învățământ. Gradul de realizare oscilează în perioada analizată astfel încât în 2005 gradul de realizare este de 112% crescând la 126% în anul 2006 ca apoi să scadă la 106% în anul 2007 (vezi grafic nr.23).

CONTABILITATEA INSTITUTIILOR PUBLICE

Contabilitatea instituțiilor publice asigura informații ordonatorilor de credite cu privire la execuția bugetelor de venituri și cheltuieli, patrimoniul aflat în administrare, precum și pentru întocmirea contului general anual de execuție a bugetului de stat, a contului anual de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat, fondurilor speciale, precum și a conturilor anuale de execuție ale bugetelor locale.

(1) Contabilitatea se tine în limba romana și în moneda nationala.

(2) Contabilitatea operațiunilor efectuate în valuta se tine atât în moneda nationala, cat și în valuta, potrivit reglementărilor elaborate în acest sens.

(3) Pentru necesitățile proprii de informare, persoanele prevăzute la art. 1, cu excepția instituțiilor publice, pot opta pentru întocmirea situațiilor financiare și într-o moneda stabilă.

Ministerul Finanțelor Publice elaborează și emite norme și reglementări în domeniul contabilității, planul de conturi general, modelele situațiilor financiare, registrelor și formularelor comune privind activitatea financiară și contabila, normele metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora.

Normele și reglementările contabile pentru instituțiile de credit, unitățile de asigurare-reasigurare, precum și pentru unitățile care operează pe piata de capital se elaborează și se emit de Banca Nationala a României, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor și Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice.

Înregistrarea în contabilitate a elementelor de activ se face la costul de achiziție, de producție sau la valoarea justa pentru alte intrari decât cele prin achiziție sau producție, după caz.

Creanțele și datoriile se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală.

Pentru instituțiile publice documentul oficial de prezentare a situației patrimoniului aflat în administrarea statului și a unităților administrativ-teritoriale și a execuției bugetului de venituri și cheltuieli este situația financiară trimestriala și anuala.

Instituțiile publice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte sau care nu au personal încadrat cu contract individual de munca, potrivit legii, pot încheia contracte de prestări de servicii, pentru conducerea contabilității și întocmirea situațiilor financiare trimestriale și anuale, cu societăți comerciale de expertiza contabila sau cu persoane fizice autorizate, conform legii. Încheierea contractelor se face cu respectarea reglementărilor privind achizițiile publice de bunuri și servicii. Plata serviciilor respective se face din fonduri publice cu aceasta destinație.

Contabilitatea cheltuielilor se tine pe feluri de cheltuieli, după natura sau destinația lor, după caz.

Contabilitatea veniturilor se tine pe feluri de venituri, după natura sau sursa lor, după caz.

Contabilitatea veniturilor bugetare, fondurilor speciale și veniturilor extrabugetare se tine pe subdiviziunile clasificatiei bugetare.

Contabilitatea instituțiilor publice finanțate din credite bugetare, fonduri speciale și venituri extrabugetare asigura înregistrarea plăților de casa și a cheltuielilor efective, pe subdiviziunile clasificatiei bugetare, potrivit bugetului aprobat

CONTABILITATEA OPERATIUNILOR ECONOMICE SPECIALE PRIVIND “INSTRUMENTELE DE PLATA LA TERMEN “ SI FACTORING

Platile fara numerar efectuate cu aceste instrumente simple, rapide, sigure si moderne prezinta caracteristici ca :

– natural or dubla determinate de un flux de inregistrari in conturi , si de un flux de mesaje intre parti continand instructiunile de plata, ele fiind de fapt purtatoarele acestor mesaje .

– existenta unuia sau mai multor intermediari care de obicei sunt bancile in procesarea acestui tip de plati.

In operatiunile de decontare fara numerar , asa cum precizeasa cadrul legislative creat, se foloseste in prezent un system de instrumente de decontare fara numerar , format din :

CAMBIA-ORDINUL DE PLATA-CECUL-BILETUL LA ORDIN-SCRISOAREA DE GARANTIE BANCARA si carduri .

CONTABILITATEA OPERATIUNILOR ECONOMICE PATRIMONIALE SPECIALE PRIVIND “DATORIA PUBLICA NATIONALA SI LOCALA “ EXTERNA SI INTERNA

Imprumuturile contractate sau garantate de autoritatile administratiei publice locale fac parte din datoria publica a Romaniei , darn u reprezinta obligatiile guvernului , iar plata serviciului datoriei publice aferente acestor imprumuturi se va efectua exclusive din bugetele locale si imprumuturi pentru refinantarea datoriei publice locale .

Organizarea, tinerea si conducerea contabilitatii

operatiunilor economice

clasa I – conturi de capitaluri

grupa 16- imprumuturi sa datorii asimilate

conturile : 161- imprumuturi din emisiunea de obligatii

162- imprumuturi interne si externe

163- imprumuturi interne si externe garantate

164- imprumuturi interne si externe contractate de stat

165- imprumuturi interne si externe garantate de stat

168- dobanzile aferente imprumuturilor si datoriilor asimilate

169- prima privind rambursarea imprumuturilor

STUDIU DE CAZ LA PRIMARIA SIGHETU-MARMATIEI

Operatiuni economice patrimoniale speciale privind imprumuturile si datoriile assimilate pe termen mediu si lung

In cursul exercitiului firmelor la autoritatea administratiei publice locale, primaria a contractat suma de 450.000 euro la cursul de 3,3434 lei/ 1 euro reprezentand :

– imprumuturi din emisiunea de obligatiuni cu termen de rascumparare in exercitiul current ……………….150.000 euro

– imprumuturi din emisiunea de obligatiuni cu termen de rascumparare in exercitiile viitoare………………..300.000 euro

Suma de 150.000 euro a fost rambursata la finele exercitiului curent ,15.dec., la cursul de 3,2434 lei euro, se efectueaza calculele necesare si apoi se inregistreaza in contabilitate.

Transformarea in lei din euro :

150.000euro * 3,3434 lei/ 1 euro=501.510

300.000euro * 3,3434lei/1euro = 1.003.020

–––––––––––––

1.504.530

Deficitul de curs valutar

Deficit de curs valutar in euro= 0,1000euro

Deficit de curs valutar in lei = 115.000 lei

150.000 * 3,2434 lei…………..486.510 lei

In contabilitate au loc inregistrarile :

– inregistrarea imprumuturilor contractate

– inregistrarea imprumuturilor scadente in exercitiul current

– inregistrarea diferentelor de schimb valutar aferente imprumuturilor rambursate in exercitiul curent

– inregistrarea in exercitiile financiare viitoare a imprumutului

Nota contabila

450.000euro 461 “ debitori diversi “ = % 450000e

1.504.530 1504530

300000euro

501510

1611- imprumuturi din emisiune de obligatiuni cu termen de rascumparare in exercitiul curent

1612- imprumuturi din emisiunea de obligatiuni cu termen de rascumparare in exercitiile viitoare

S- au inregistrat imprumuturile contractate la suma totala de 450000 euro la cursul de 3,3434lei/ 1 euro= 1504530 lei

150000euro 1611-imprumuturi din emisiune de = 5121 conturi la 150000eur

486510 obligatiuni cu termen de rascumparare banci in lei 486510

In exercitiul curent

150000euro 1611 impr. din emisiune de obligatiuni = 5124 cont la 150000e

486510 cu termen de rascumparare in exercitiul banci in valuta 486510

curent

* rambursarea imprumutului de 150000euro la cursul de 3,2434 lei/1euro,lei 486510,potrivit extrasului bancii

Si concomitent

150000e 5121 conturi la banci in lei = 461 debitori diversi 150000e

486510lei 486510lei

sau

150000e 5124 conturi la banci in valuta = 461 debitori diversi 150000e

486510lei 486510lei

* situatia conturilor 1611,1612, si 461 cu suma de 150000e ; 486510 lei si lichidarea creantelor fata de debitori

D

C 1611 D 1612 C

–––––––- –––––––––

150000e 150000e 0 300000E

186510lei 510510lei 1003020lei

Sold sold

150000 lei 1003020

D 461 C

–––––––––-

450000e 150000e

1504530 486510

lei lei

sold

1018020

lei

Situatiile conturilor 1611,1612 si 461 la finalul exercitiului current se prezinta astfel:

115000 1611 imprumuturi din emisiunea = venituri din dif. 115000

De obligatiuni cu termen de curs valutar

de rascumparare in ex curent

* inregistrarea sumei de 115000 lei ca diferente favorabile curs valutar aferente imprumuturilor rambursate ( 150000 e la cursul de 3,2434/ 1 e fata de 3,3434/1e la data contractarii imprumutului.

300000e 1612 imprumuturi din emisiunea = 5121 conturi la banci 300000e de obligatiuni cu termen de in lei 1023690 lei

Rascumparare in exercitiile

viitoare

1023690lei

sau

300000e 1612 imprumuturi din emisiunea = 5124 conturi la banci 300000e

De obligatiiuni cu termen de in valuta 1023690lei

rascumparare in exercitiile

1023690lei viitoare

*s-a inregisrat rambursarea imprumutului de 300000e la cursul de 3,4123 lei rezultand suma de 1023690lei

Si concomitent

300000e 5121 conturi la banci = 461 debitori diversi 300000e

In lei

1023690lei 1023690lei

sau

300000e 5124 conturi la banci = 461 debitori diversi 300000e

In valuta

1023690lei 1023690lei

* inchiderea contului 1612 dupa rambursarea imprumuturilor de 300000e la cursul de 3,4123 lei/1e in suma de 1023690lei

* situatia conturilor 1612 si contului 461 dupa rambursarea imprumutului se prezinta astfel:

D 1612 C D 461 C

––––––––––- ––––––––––-

300000e 300000 e 150000e 150000e

1023690lei 1003020lei 486510lei 486510lei

300000e 300000e

sold 1023690lei 1023690lei

Diferenta de 20690 lei , reprezinta diferente de curs valutar nefavorabile si se inregistreaza astfel :

20670 635 cheltuieli din diferente = 1612 imprumuturi din 20670

De curs valutar emisiunea de obligatiuni

Cu termen de rascumparare

In exercitiile viitoare

* adunand suma de 20670lei la suma de 1003020 lei , adica 20670+1003020=1023690lei , constatam ca si contul 1612 se soldeaza ceea ce rezulta ca unitatea , respective primaria Sighet si-a onorat obligatiile restituind toate imprumuturile contractate.

Studiu de caz

Organizarea , tinerea si conducerea contabilitatii operatiunilor economice speciale privind “ Tichetele de masa “ , de catre institutii publice , respectiv Primaria Sighetu- Marmatiei

La baza organizarii , tinerii si conducerii contabilitatii operatiunilor economice speciale privind “ Tichetele de masa “ sta , bineinteles Legea Contabilitatii , dar se au in vedere si celelalte acte normative cu putere de lege precizate la Norme juridice de reglementare . Potrivit Legii Contabilitatii si a Regulamentului de aplicare a Legii Contabilitatii , Planul de conturi General si Instructiunile de aplicare a acestuia , pentru inregistrarea in contabilitate a operatiunilor economice speciale privind circuitul Tichetelor de masa , sunt prerezervate conturi sintetice de gradul I si II in grupe de conturi si clase de conturi , avandu- se in vedere unele deosebiri , existente intre structura planului de Conturi General practicat de agentii economici si cel practicat in institutiile publice incepand cu data de 1 ianuarie 2006 , odata cu intrarea in vigoare a Noului sistem de contabilitate introdus in institutiile publice.

Pentru inregistrarea in contabilitate a operatiunilor economice speciale a circuitului econimic al Tichetelor de masa , se folosesc conturi sintetice de gradul I , II , si III a caror simboluri sunt formate din doua,trei si patru cifre in sistem zecimal , prerezervate in Planul de Conturi General specific contabilitatii agentilor economici si institutiilor publice .

La institutiile publice-respectiv Primaria Sighetu Marmatiei

In general sunt aceleasi denumiri de clase, grupe de conturi si conturi sintetice , in particular , unele clase , grupe de conturi sintetice poarta alte denumiri , dar continutul economic al operatiunilor inregistrate si functiunea contabila a conturilor sunt aceleasi.

Primaria achizitioneaza tichete de masa de la unitatea eminenta , potrivit legii , in vederea distribuirii acestora la salariati . In factura emitentului sunt inscrise urmatoarele date :

– Tichete de masa = 1 200 buc

– Valoare in lei a unui tichet = 7,42 lei

– Valoarea totala fara TVA = 8 904 lei

– TVA 19% = 802 lei

Total factura = 9 865 lei

– Se deconteaza Factura emisa de firma furnizoare .

– Se acorda salariatilor tichete de masa in cursul lunii .

La finele lunii se inregistreaza urmatoarele situatii :

– restituirea de catre salariati a tichetelor de masa neutilizate in suma de 742 lei.

– se imputa salariatilor tichete de masa utilizate intr-un numar mai mare decat numarul zilelor lucratoare , potrivit legii , in suma de 566 lei ;

– returnarea de tichete de masa nefolosite , firmei expeditoare in suma de 1130 lei si incasarea contravalorii acestora prin contul la banca in lei .

In contabilitatea Primariei au loc urmatoarele inregistrari contabile :

9825 % = 401 “furnizori “ 9825

8904 5326 tichete de masa

100 628 alte cheltuieli cu serviciile

Executate de terti

821 4426 TVA deductibila

s-a inregistrat suma de 9825 lei , reprezentand valoarea de inregistrare a bonurilor valorice ( 8904 lei * 1200 tichete * 7,42 ) total cheltuieli de transport ( 100 lei ) si TVA aferenta tichetelor si cheltuielilor de transport ( 821 lei )

……………………………………………. “ …………………………………………..

9825 401 furnizori = 5121 conturi la banci in lei 9825

Decontarea facturii emitentului tichetelor in suma totala de 9825 lei , potrivit Ordinului de plata si Extresul de cont .

…………………………………………… “ ……………………………………………

9825 6027 cheltuieli privind = 5326 alte valori 9825

hrana

inchiderea pe cheltuieli a tichetelor de masa distribuite salariatilor in suma de 8904 lei ( 1200 8 7,42 )

……………………………………….. “ …………………………………………………

742 5326 alte valori 7514 diverse venituri 742

Tichete neconsumate

Restituirea de catre salariati a tichetelor de masa neconsumate ( 100 tichete * 7,42 lei )

………………………………….. “ …………………………………………………..

361 4282 alte creante in legatura = 7514 diverse venituri 361

Cu personalul tichete de masa

imputate

imputarea tichetelor de masa salariatilor in suma de 361 lei , reprezemtand contravaloarea a 50 tichete

566 4282 alte creante in = % 566

Legatura cu personalul 519

7514 diverse venituri

Tichete de masa

imputate

4427 TVA colectata 47

Imputarea contravalorii tichetelor de masa ( 70 buc = 519 lei ) si TVA aferenta ( 47 lei ) pentru tichetele utilizate intr-un numar mai mare decat numarul zilelor lucratoare , potrivit legii.

………………………………………. “ …………………………………………………

566 421 personal salarii datorate = 4282 alte creante in legatura 566

Cu personalul

Retinerea sumelor imputate de 566 lei , inclusin TVA

…………………………………………………. “ ……………………………………

1130 4111 clienti = 5326 alte valori 1130

Firma care a expediat

tichetele

returnarea a 150 de tichete de masa nefolosite in suma de 1130 lei firmei care a expediat tichetele de masa si concomitent

1130 5121 conturi la banci in lei = 4111 clienti 1130

Incasarea facturii de catre client , potrivit Ordinului de plata si Extrasului de cont .

Concluzii

Lucrarea de față a avut ca problematică “Contabilitatea veniturilor si cheltuielilor la Primaria Sighetu Marmatiei”, pe care am abordat-o în temeiul legislației actuale și a bibliografiei prezentate.

Problematica lucrării de diplomă este de o mare importanță și de actualitate dacă avem în vedere că viața publică al unui oraș depinde într-o foarte mare măsură de bugetul alocat și folosit în zona administrativ teritorială.

Am considerat că este important ca în primul capitol să mă refer la “Sistemul bugetelor în România”. Astfel am abordat subiecte în legătură cu cadrul legal al bugetelor, cu conceptul de buget general consolidat. Am încercat să arăt importanța bugetului și am prezentat structura sistemului bugetar.

În capitolul doi am început să dezvolt aspectele legate de bugetele locale.

Cu această ocazie am abordat noțiunea de buget local, principiile bugetului local, procesul bugetar, execuția bugetului local, proiectarea și adoptarea bugetelor locale.

Apoi am analizat veniturile și cheltuielile bugetului Sighetu Marmatiei și am constatat că bugetul municipiului Sighetu Marmatiei a crescut în anul 2007 de 1,68 ori față de anul 2005. După analizele efectuate s-a văzut că de exemplu ponderea ceea mai mare în totalul cheltuielilor o au cheltuielile social-culturale.O administrație locală democratică și eficientă este una dintre cerințele definitorii pentru o economie europeană. Prin rolul pe care îl îndeplinește, administrația publică este cea care poate să imprime societății un anumit ritm de dezvoltare. Cadrul legal și instituțional este un element principal pe care îl implică descentralizarea. O măsură a reformei administrației publice a fost descentralizarea care impune întărirea puterii și rolului administrației publice locale în gestionarea serviciilor publice locale.

După anul 2000 s-au făcut progrese mari în descentralizarea serviciilor publice. A existat o deschidere și din partea autorităților centrale de a găsi împreună cu administrația publică locală, soluții pentru continuarea descentralizării și eliminarea neajunsurilor constatate pe parcursul procesului. O parte din reglementările emise până în anul 2000 au fost modificate și completate în vederea îmbunătățirii cadrului de reglementare și creșterea competențelor și responsabilităților autorităților publice în deservirea comunității. Transferul de responsabilități către administrația publică locală nu a fost însoțit întotdeauna și de transferul resurselor financiare necesare finanțării acestora. Administrația publică locală nu a acționat întotdeauna așa cum se impunea. Totuși, administrația publică locală a fost într-o continuă transformare înregistrând în timp progrese în ceea ce privește îmbunătățirea managementului public. Progresul înregistrat diferă însă de la o unitate administrativ – teritorială la alta.

În condițiile actuale, în care se pune un accent deosebit pe descentralizare și autonomie locală, aleșii fiecărei comunități trebuie să identifice cele mai bune practici de gestionare a resurselor locale. Creșterea competențelor și responsabilităților organelor deliberative și executive ale administrației publice locale impune acestora trecerea de la viziunile pe termen scurt la viziunile pe termen mediu și lung în ceea ce privește furnizarea serviciilor publice locale. Prin intermediul bugetului se realizează anual imobilizarea de fonduri bănești la dispoziția unităților administrativ teritoriale și repartizarea acestora pentru satisfacerea nevoilor colective ale cetățenilor.

Rolul bugetului local a crescut pe măsură ce au fost atribuite noi responsabilități autorităților locale, acestea fiind nevoite să acționeze pentru creșterea veniturilor, identificarea și utilizarea unor noi surse de finanțare pentru a face față cerințelor în creștere. O importantă sursă atrasă pentru finanțarea serviciilor publice locale o reprezintă și fondurile structurale. Capacitatea de absorbție de către administrația publică locală a fondurilor structurale este identificată totuși ca o problemă. Acest lucru impune o acțiune atât din partea administrației centrale care trebuie să identifice și să elaboreze politici publice care să soluționeze această problemă dar și din partea administrației publice locale care trebuie să aibă voința de a se pregăti și acționa pentru accesarea acestor surse. Creșterea capacității financiare a fiecărei unități administrativ-teritoriale depinde în egală măsură atât de managementul aleșilor locali dar și de deschiderea administrației publice centrale de a continua reforma privind descentralizarea cu respectarea principiilor statuate prin reglementările legale inclusiv a celor stipulate în Carta Europeana a Autonomiei Locale ratificată de România prin Legea 199/1997.

BIBLIOGRAFIE

1. Cicilia Ionescu-Sisteme Contabile moderne,Ed Fundatia Romania de Maine,Bucuresti,2005

2. Cicilia ionescu –Contabilitate-Baze si Proceduri,Ed.Fundatia Romania de Maine,Bucuresti,2007

3. Popescu Lucian,Baluta Aurelian –Virgil ,Metode si procedee de calculatie a costurilor,Editura Fundatia Romania de Maine,Bucuresti ,2007

4. Luminita Ionescu-Reforma bugetului public si a contabilitati publice in Romania,editura Economica<bucuresti,2007

5. Aurelian-Virgil Baluta-Contabilitate si gestiunea fiscala,Editura Fundatia Romania de Maine ,Bucuresti ,2007

6. Luminita Ionescu,Lucian Ilincuta ,Floarea Georgescu-Contabilitatea aprofundata a societati comerciale Editura FRM,Bucuresti,2008

7. Nae, Cerasella, Pleșea, Doru, Noua Contabilitate a întreprinderilor mici și a microîntreprinderilor, Editura Ecran Magazin, Brașov, 2004

Ristea, Mihai, Contabilitatea Financiară, Editura Universitară, București, 2004

Legea Contabilității nr.82/1991, republicată, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr.61/2001

Legea Contabilității nr.82/1991, republicată în 26.08.2002

OMFP nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armoni-zate cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate

OMFP nr. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, armonizare cu directivele europene

Legea Contabilității nr.82/1991 republicată în M. Of. 48/14.01.2005

OMFP nr. 1775/2004 privind unele reglementări în domeniul contabilității, M. Of.nr. 27 din 10.01.2005