Organizarea Contabilitatii Si Raportarea Tva

CUPRINS

INTRODUCERE …………………………………………………………………………….3

CAPITOLUL 1 CADRUL TEORETICO –METODOLOGIC SI LEGISLATIV

AL DETERMINARII , EVIDENȚIERII SI RAPORTĂRII TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATA…………………………………………………………………………………………5

1.1. Caracterizarea generala a impozitelor indirecte …………………………………………5

1.1.1. Istoricul TVA ………………………………………………………………………..5

1.1.2. Caracteristicile generale ale impozitelor indirecte , rolul TVA in cadrul impozitelor indirecte ………………………………………………………………………….6

1.2. Reglementari legislative privind taxa pe valoarea adaugata in tara noastra ………….8

1.2.1. Sfera de aplicare ………………………………………………………………….8

1.2.2. Locul operațiunilor impozabile ………………………………………………….11

1.2.3. Faptul generator si exigibilitatea taxei pe valoarea adăugata ……………………12

1.2.4. Baza de impozitare ………………………………………………………………..14

1.2.5. Operatiuni care nu intra în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugata ……..16

1.2.6. Decontarea taxei pe valoarea adăugata …………………………………………..18

CAPITOLUL 2 ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII SI RAPORTAREA TVA

PE EXEMPLUL S.C. TITAN S.A. BUCUREȘTI ………………………………………..24

2.1. Prezentarea generala a societatii S.C. de Morarit si Panificatie TITAN S.A. Bucuresti …………………………………………………………………………………………………….27

2.2. Evolutia principalilor indicatori economico –financiari ……………………………….. 27

2.3. Organizarea contabilitatii taxei pe valoarea adaugata ……………………………………28

2.3.1. Evidenta primara a TVA ………………………………………………………….. 28

2.3.2. Evidenta sintetica a TVA ………………………………………………………….32

2.3.3. Calculul preturilor in conditiile aplicarii TVA …………………………………….33

2.4. Monografie contabilă privind operațiile TVA în cadrul societații S.C. Morarit si Panificatie TITAN S.A. Bucuresti …………………………………………………………….38

2.5. Analiza si raportarea TVA în cadrul Societații Comerciale Morarit si Panificație TITAN S.A. Bucuresti ……………………………………………………………………………………45

CAPITOLUL 3 POSIBILITATI DE PERFECTIONARE ALE DETERMINĂRII

TVA SI REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE ………………………………………50

CONCLUZII …………………………………………………………………………………55

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………….59

INTRODUCERE

Noțiunea de impozit provine din limba latină de la cuvântul „impositus" și din limba franceză de la cuvântul „impot".

Spre deosebire de impozit, taxa reprezintă, în general, suma de bani plătită de o persoană fizică sau juridică, pentru un serviciu prestat plătitorului de către stat sau instituțiile sale.

Notiunea de taxa provine din limba greacă de la cuvântul „taxis" sau din limba franceza de la cuvântul „taxe" cu înțelesul de fixare impozit.

Impozitul reprezintă una din sursele importante de constituire a fondului bugetului și, în același timp, o pârghie financiară prin care statul are posibilitatea să stimuleze dezvoltarea și desfășurarea activității economice.

Prin structura sa, prin modul de determinare și percepere, impozitul constituie un important instrument de care dispune statul pentru orientarea și modelarea comportamentului investițional.

Impozitele îndeplinesc un rol care se manifestă pe plan financiar, economic și social, diferit de la o etapă de dezvoltare a economiei la alta.

Rolul, cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar, în sensul că impozitele constituie mijlocul principal de procurare a resurselor bănești necesare acoperirii cheltuielilor publice.

Pe plan economic, rolul impozitelor se manifestă prin intermediul măsurilor pe care statul le ia de a interveni în activitatea economică cu ajutorul impozitelor.

Pe plan social, rolul impozitelor se manifestă în mai multe direcții dintre care menționăm rolul de instrument de redistribuire a unei părți din produsul intern brut între clase și pături sociale.

Impozitele directe constituie forma cea mai veche și mai simplă de impunere. In evoluția lor, impozitele directe au ținut pasul cu dezvoltarea economică, fiind stabilite fie pe anumite obiecte materiale sau genuri de activități, fie pe venit sau pe avere. Impozitele directe s-au întâlnit și în orânduirile precapitaliste, dar au cunoscut o extindere și o diversificare deosebită în capitalism.

Impozitul direct este așezat direct asupra materiei impozabile, este așezat asupra persoanelor sau proprietăților percepute pe baza rolurilor nominative.

Impozitul indirect este perceput cu ocazia diferitelor operațiuni privind materia impozabilă. El este plătit indirect de consumatori sau de cei care folosesc serviciile lovite de acest impozit.

Prin cele prezentate în lucrare am încercat să subliniez rolul impozitelor indirecte în ansamblul sistemului fiscal din țara noastră .

Lucrarea prezintă următoarele aspecte :

Capitolul 1 reliefează cadrul teoretico – metodologic și legislativ al TVA , organizarea contabilității TVA .

Capitolul 2 prezintă studiul de caz pe exemplul unei societăți comerciale privind
contabilizarea operațiilor economico – financiare care implică TVA, precum și decontarea
acestui impozit indirect.

In capitolul 3 am incercat să redau câteva posibilități de îmbunătățire ale bazei de determinare ale TVA.

CAPITOLUL 1

CADRUL TEORETICO-METODOLOGIC ȘI LEGISLATIV AL DETERMINĂRII, EVIDENȚIERII ȘI RAPORTĂRII TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ

1.1. Caracterizarea generală a impozitelor indirecte

1.1.1. Istoricul taxei pe valoarea adăugată

Taxa pe valoarea adăugată este o taxă generală de consum care cuprinde toate fazele ciclului economic, respectiv producția, serviciile și distribuția până la vânzările către consumatorii finali inclusiv.

Din punct de vedere al bugetului de stat, taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect care se stabilește asupra operațiilor privind transferul proprietății bunurilor și asupra prestărilor de servicii.

Forma impozitului unic, dar cu plata fracționată, reprezintă soluția la care s-a ajuns în urma analizei critice a impozitelor pe consum practicate anterior. În acest caz, impozitul nu se mai calculează asupra cifrei de afaceri brute, ci asupra cifrei de afaceri nete, adică a valorii adăugate în fiecare stadiu al circuitului economic, motiv pentru care se mai numește și taxă pe valoarea adăugată.

Această nouă formă de impozitare are o largă sferă de aplicare, la sfârșitul anilor '80 aplicându-se în peste 40 de țări ale lumii, cu o economie mai mult sau mai puțin dezvoltată.

Astfel, taxa pe valoarea adăugată a fost introdusă pentru prima dată în Franța (1954), apoi în Finlanda (1964), Germania (1968), Olanda și Suedia (1969), Belgia (1971), în Irlanda (1972), Marea Britanie și Austria (1973), pentru ca în prezent să se practice în peste 70 de state, între care 15 țări membre ale Uniunii Europene: Norvegia, Irlanda, Japonia, Canada, Brazilia și alte țări în curs de dezvoltare.

Prin introducerea taxei pe valoarea adăugată, s-a realizat un sistem fiscal indirect simplificat, cuprinzând numai o singură taxă. Acest sistem fiscal asigură o mare neutralitate fiscală, punând capăt distorsiunilor economice care erau generate de taxa asupra tranzacțiilor, al cărui caracter cumulativ favoriza circuitele scurte și defavoriza circuitele lungi. De asemenea, reforma impunerii indirecte a facilitat modernizarea întreprinderilor, eliminând dubla impozitare a echipamentului de investiții și a permis o mai bună funcționare a comerțului internațional.

Taxa pe valoarea adăugată reprezintă principalul impozit indirect și, totodată, sursa de bază în alimentarea bugetului general al statului, deținând încă din 1980 aproximativ 40% din totalul resurselor bugetare, fiind urmată de impozitul pe venit.

Așadar, pe parcursul a 30 de ani și în continuare, s-au putut experimenta și s-a putut căpăta o experiență fiscală pentru a se asigura o funcționare perfectă a sistemului taxei pe valoarea adăugată.

Pentru România, preluarea unor aspecte din această experiență a fiscalității indirecte a însemnat o aplicare mult mai rapidă a modelului contemporan la particularitățile concrete ale economiei și finanțelor publice restabilite conceptual și funcțional după revoluția din decembrie 1989.

în România, până la mijlocul anului 1993, singurul impozit general pe vânzări practicat a fost impozitul pe circulația mărfurilor.

Taxa pe valoarea adăugată constituie impozitul general de consumație și înlocuiește impozitul pe circulația mărfurilor cu o formă modernă, practicată de majoritatea țărilor occidentale.

Ca și impozitul pe circulația mărfurilor, taxa pe valoarea adăugată se percepe de la fiecare agent economic care intervine pe traseul până la consumatorul final, dar nu are caracter cumulativ, ci se stabilește numai pentru valoarea adăugată în fiecare stadiu.

Modelul taxei pe valoarea adăugată introdus în țara noastră este inspirat de cel aplicat în țările membre ale Uniunii Europene, așa cum era și firesc, în perspectiva integrării la care aspirăm.

O serie de țări (Asia, Africa și America Latină) utilizează tehnica taxei pe valoarea adăugată mai limitată, în special la comerțul cu ridicata și producători, nefiind extinsă la comerțul cu amănuntul. De fapt, într-o economie deschisă, baza normală a TVA de consum o reprezintă vânzările interne cu amănuntul, care nu sunt identice cu totalul valorilor adăugate, decât numai dacă se întâmplă ca exporturile să egaleze importurile.

Practica universală a țărilor care aplică TVA este de a impozita importurile și de a exonera exporturile.

1.1.2. Caracteristicile generale ale impozitelor indirecte, rolul TVA în cadrul impozitelor indirecte

Dintre trăsăturile caracteristice impozitelor indirecte, se pot remarca:

se așează asupra unor acte, fapte sau operațiuni iniermitente, accidentale, tranzitorii, precum producerea unei mărfi, consumul acesteia, prestarea unui serviciu, tranzacțiile cu o marfa etc;

impozitele indirecte nu se stabilesc nominativ în sarcina unor persoane și nu țin seama de veniturile, averea sau situația personală a acestora, nepermițând acordarea facilităților fiscale cunoscute în cazul impozitelor directe;

sunt vărsate la bugetul de stat, de regulă, de către producători, comercianți etc, dar sunt suportate de către consumatori, făcându-se distincția între contribuabilul legal (subiect sau plătitor) și contribuabilul real (suportatorul impozitului);

impozitele indirecte nu afectează veniturile nominale, ci numai veniturile reale ale contribuabililor; ele se adaugă la prețurile mărfurilor scumpindu-le și diminuează, astfel, cantitatea de bunuri și servicii ce poate fi procurată dintr-un anumit venit;

prin modul de așezare și percepere, impozitele indirecte limitează considerabil evaziunea fiscală, ceea ce permite o anumită reducere a nivelului general al fiscalității de natură să încurajeze opțiunea indivizilor și societăților pentru consum și investiții. Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect, adică un impozit general de consum, care se stabilește asupra operațiunilor privind transferul bunurilor și prestărilor de servicii cu plată sau asimilat acesteia. Are deci un caracter universal, deoarece se aplică asupra tuturor bunurilor și serviciilor din economie, rezultate atât din activitatea curentă de exploatare, cât și din activitatea financiară de fructificare a capitalurilor disponibile.

În al doilea rând, taxa pe valoarea adăugată este un impozit neutru unic, dar cu plata fracționată. Este eliminată discriminarea, deoarece cotele sale se aplică asupra tuturor activităților economice. Faptul că plata este fracționată rezultă din aceea că se calculează pe fiecare stadiu care intervine în realizarea și valorificarea produsului.

Taxa pe valoarea adăugată se mai caracterizează prin transparență, deoarece asigură fiecărui subiect impozabil posibilitatea de a cunoaște exact și concret care este mărimea impozitului și a obligației de pe aplică TVA este de a impozita importurile și de a exonera exporturile.

1.1.2. Caracteristicile generale ale impozitelor indirecte, rolul TVA în cadrul impozitelor indirecte

Dintre trăsăturile caracteristice impozitelor indirecte, se pot remarca:

se așează asupra unor acte, fapte sau operațiuni iniermitente, accidentale, tranzitorii, precum producerea unei mărfi, consumul acesteia, prestarea unui serviciu, tranzacțiile cu o marfa etc;

impozitele indirecte nu se stabilesc nominativ în sarcina unor persoane și nu țin seama de veniturile, averea sau situația personală a acestora, nepermițând acordarea facilităților fiscale cunoscute în cazul impozitelor directe;

sunt vărsate la bugetul de stat, de regulă, de către producători, comercianți etc, dar sunt suportate de către consumatori, făcându-se distincția între contribuabilul legal (subiect sau plătitor) și contribuabilul real (suportatorul impozitului);

impozitele indirecte nu afectează veniturile nominale, ci numai veniturile reale ale contribuabililor; ele se adaugă la prețurile mărfurilor scumpindu-le și diminuează, astfel, cantitatea de bunuri și servicii ce poate fi procurată dintr-un anumit venit;

prin modul de așezare și percepere, impozitele indirecte limitează considerabil evaziunea fiscală, ceea ce permite o anumită reducere a nivelului general al fiscalității de natură să încurajeze opțiunea indivizilor și societăților pentru consum și investiții. Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect, adică un impozit general de consum, care se stabilește asupra operațiunilor privind transferul bunurilor și prestărilor de servicii cu plată sau asimilat acesteia. Are deci un caracter universal, deoarece se aplică asupra tuturor bunurilor și serviciilor din economie, rezultate atât din activitatea curentă de exploatare, cât și din activitatea financiară de fructificare a capitalurilor disponibile.

În al doilea rând, taxa pe valoarea adăugată este un impozit neutru unic, dar cu plata fracționată. Este eliminată discriminarea, deoarece cotele sale se aplică asupra tuturor activităților economice. Faptul că plata este fracționată rezultă din aceea că se calculează pe fiecare stadiu care intervine în realizarea și valorificarea produsului.

Taxa pe valoarea adăugată se mai caracterizează prin transparență, deoarece asigură fiecărui subiect impozabil posibilitatea de a cunoaște exact și concret care este mărimea impozitului și a obligației de plată ce îi revine.

O caracteristică a taxei pe valoarea adăugată este și unicitatea, constând în faptul că, indiferent de circuitul pe care-1 parcurge materia primă până la realizarea produsului finit, adică, deși trece prin două sau mai multe societăți, este același ca nivel al cotei și ca mărime. Ca atare, taxa pe valoarea adăugată nu este dependentă de întinderea circuitului economic.

O altă caracteristică este aceea că aplicarea taxei pe valoarea adăugată se face numai în țara în care produsul se consumă, deci nu unde se realizează produsul, ci acolo unde se consumă. în consecință, tot ce se exportă este degrevat complet de plata acestui impozit, dar ceea ce se importă se impune în mod corespunzător.

Deci, pot fi sintetizate câteva caracteristici ale taxei pe valoarea adăugată după cum urmează:

este un impozit unic;

este un impozit neutru care elimină inegalitățile fiscale între circuitele de desfacere a produselor;

este un impozit modern care, permițând reduceri de taxe pentru achiziții de echipamente industriale și pentru bunuri și servicii procurate în cadrul cheltuielilor generale, stimulează modernizarea întreprinderilor;

este un impozit clasic care impulsionează pe micii producători prin scutiri de impozit pentru întreprinderile cele mai modeste sau prin reduceri de cote în funcție de cifra de afaceri, în funcție de numărul de salariați (scutiri pentru mai puțin de 5 salariați) sau în funcție de export.

În concluzie, adoptarea taxei pe valoarea adăugată în practica financiară a României poate fi considerată o premiză pentru stimularea exporturilor și diminuarea importurilor, pentru accelerarea circuitului economic din regii și societăți comerciale, pentru stimularea investițiilor și creșterea productivității muncii, în general pentru îmbunătățirea activității economico-financiare a unităților economice.

Din caracteristicile examinate, rezultă că taxa pe valoarea adăugată nu are trăsăturile unei „taxe", fiind de fapt un „impozit" indirect pe cifra de afaceri, perceput asupra valorii adăugate în toate fazele circuitului economic, odată cu transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor sau lucrărilor ori prestarea unor servicii.

1.2. Reglementări legislative privind taxa pe valoarea adăugată în țara noastră – Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările si completarile ulterioare

1.2.1. Sfera de aplicare

Se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată operațiunile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

să constituie o livrare de bunuri, o prestare de servicii efectuată cu plată sau o
operațiune asimilată acestora;

locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în
România;

să fie efectuate de persoane impozabile;

să rezulte din una din activitățile economice efectuate de persoane impozabile.

In situația în care cel puțin una din condițiile respective nu este îndeplinită, operațiunile nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată.

Se cuprind, de asemenea, în sfera taxei pe valoarea adăugată importurile de bunuri.

Prin persoană impozabilă se înțelege orice persoană, indiferent de statutul său juridic, care efectuează de o manieră independentă activități economice, oricare ar fi scopul și rezultatul acestor activități.

Activitățile economice sunt activitățile producătorilor, comercianților, prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și cele ale profesiunilor libere sau asimilate. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri.

Instituțiile publice nu sunt considerate persoane impozabile pentru activitățile lor administrative, sociale, educative, culturale, sportive, de ordine publică, de apărare și siguranța statului, pe care le desfășoară în calitate de autorități publice, chiar dacă pentru aceste activități se percep taxe redevente, cotizații sau onorarii.

Instituțiile publice sunt considerate persoane impozabile pentru operațiunile efectuate, inclusiv cele menționate anterior, în cazurile în care tratarea lor ca persoane neimpozabile pentru aceste operațiuni conduce la distorsiuni concurențiale.

Livrările de bunuri și/sau prestările de servicii efectuate în mod gratuit de organizațiile fără scop patrimonial nu sunt considerate activități economice.

Prin livrare de bunuri se înțelege transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor deținute de proprietar către beneficiar, direct sau prin persoanele care acționează în numele acestora..

Sunt considerate livrări de bunuri:

vânzarea de bunuri cu plata în rate;

trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în condițiile prevăzute de legislația referitoare la proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în schimbul unei despăgubiri;

transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executării silite, dacă debitorul este înregistrat ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată;

orice distribuire de active de către o societate comercială către asociații sau acționarii săi, inclusiv o distribuire de active legate de lichidarea sau de dizolvarea

fără lichidare a societății, cu excepția transferului total sau parțial al activelor și pasivelor unei persoane impozabile, cu plată sau cu titlu gratuit, efectuat cu ocazia operațiunilor de fuziune și divizare a societăților comerciale.

Preluarea de către persoanele impozabile, înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, a unor bunuri din activitatea proprie, pentru a fi utilizate în scopul desfășurării activității economice a acestora, nu este considerată livrare de bunuri.

Nu se consideră livrare de bunuri aportul în natură, aportul în natură la capitalul social al unei societăți comerciale, în cazul în care beneficiarul este o persoană impozabilă care are dreptul de a deduce total taxa pe valoarea adăugată, dacă taxa ar fi aplicabilă la transferul respectiv. In acest caz, beneficiarul este considerat a fi succesorul celui care efectuează transferul. în situația în care beneficiarul este o persoană impozabilă care nu are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată sau are dreptul de deducere parțial, operațiunea se consideră livrare de bunuri, dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor respective sau părților lor componente a fost dedusă parțial sau total.

Se consideră prestare de servicii orice activitate care nu constituie livrare de bunuri. Astfel de operațiuni pot fi:

– orice muncă fizică sau intelectuală;

– lucrări de construcții-montaj;

– transport de persoane și mărfuri;

– servicii de poștă și telecomunicații, de transmisiuni radio și TV;

– închirierea, arendarea și concesionarea de bunuri mobile sau imobile;
– operațiuni de intermediere sau de comision;

– reparații de orice natură;

– cesiuni și concesiuni ale drepturilor de autor, brevete, licențe, mărci de fabrică și de comerț, titluri de participare și alte drepturi similare;

– servicii de publicitate;

– operațiuni bancare, financiare, de asigurare și/sau reasigurare;

– punerea la dispoziție de personal;

– mandatarea;

– asigurarea sau cedarea unei clientele, exclusivitatea asupra unei vânzări sau cumpărări;

– angajamentul de a nu exercita o activitate economică sau un drept (cesiuni, brevete, licențe, mărci de fabrică și de comerț, titluri de participare etc);

– amenajarea de spații de parcare, de depozitare și de camping;

– activități hoteliere și de alimentație publică;

– asigurarea accesului la rețelele de comunicații și a posibilității de utilizare a acestora;

– prestațiile consilierilor, inginerilor, avocaților, notarilor publici, executorilor judecătorești, auditorilor, experților contabili, birourilor de studii și alte prestații similare, precum și prelucrarea de date și furnizarea de informații;

– operațiuni de leasing.

1.2.2.Locul operatiunilor impozabile

Locul unei livrări de bunuri se consideră a fi în România atunci când este situat pe teritoriul României.

Se consideră a fi locul livrarii:

locul de unde a pornit expediția bunurilor sau transportul către beneficiar, indiferent dacă bunurile sunt expediate sau transportate de furnizor, de beneficiar sau de terți;

locul unde se găsesc bunurile în momentul când are loc livrarea, în cazul în care bunurile nu sunt expediate sau transportate.

Livrările de bunuri pentru care locul livrării nu este considerat în România nu sunt operațiuni impozabile în România.

Bunurile provenite din străinătate, plasate în regim de import, pentru care locul livrării este considerat a fi în România, sunt operațiuni impozabile în România.

Bunurile provenite din străinătate, plasate în regimuri vamale suspensive, sunt operațiuni impozabile în România numai în situația în care destinația finală a acestora este în România, respectiv dacă sunt plasate în regim de import. Bunurile provenite din străinătate, care se află în regimuri vamale suspensive de perfecționare activă, admitere temporară cu exonerarea totală de la plata drepturilor de import, tranzit vamal, precum și introducerea de mărfuri străine în zonele libere fără întocmirea de formalități vamale, sunt supuse regimurilor de impozitare cu condiția ca destinația finală a acestora să nu fie în România, respectiv utilizarea și/sau consumul final al acestora să nu fie în România.

Livrările și importurile de bunuri pentru care locul operațiunii se consideră a fi în România se supun regimurilor de impozitare prevăzute de lege.

Locul prestărilor de servicii se consideră a fi în România când prestatorul își are stabilit în România sediul activității economice sau un sediu stabil de la care sunt prestate serviciile ori, în lipsa unui astfel de sediu, domiciliul sau reședința sa obișnuită, cu următoarele excepții pentru care locul prestării este:

locul unde sunt situate bunurile de natură imobiliară, pentru lucrările de construcții- montaj executate pentru realizarea, repararea și întreținerea bunurilor imobile, indiferent de locul unde este situat sediul prestatorului, în țară sau în străinătate;

locul de plecare a transportului de bunuri sau de persoane, respectiv locul de sosire a transportului aferent bunurilor importate;

locul unde beneficiarul are stabilit sediul activității sau, în lipsa acestuia, domiciliul stabil al acestuia;

locul unde serviciile sunt prestate efectiv.

Taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat se plătește de către:

persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, pentru operațiuni taxabile;

titularii operațiunilor de import de bunuri efectuat direct, prin comisionari sau terțe persoane juridice, care acționează în numele și din ordinul titularului operațiunii de import, indiferent dacă sunt sau nu înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată la organele fiscale, cu excepția importurilor scutite;

persoanele juridice sau persoanele fizice cu sediul ori cu domiciliul stabil în România, beneficiare ale prestărilor de servicii, efectuate de prestatori cu sediul sau cu domiciliul în străinătate, cu excepția celor scutite de taxa pe valoarea adăugată, indiferent dacă sunt sau nu înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată la organele fiscale.

În situația în care persoana care realizează operațiuni taxabile nu are sediul sau domiciliul stabil în România, aceasta este obligată să desemneze un reprezentant fiscal domiciliat în România, care se angajează să îndeplinească obligațiile ce îi revin conform prevederilor legale.

Beneficiarii prestărilor de servicii pentru care locul prestării se consideră a fi în România, potrivit criteriilor de aplicare teritorială, sunt obligați la plata taxei pe valoarea adăugată dacă prestatorii din străinătate nu au îndeplinit obligația desemnării unui reprezentant fiscal domiciliat în România.

1.2.3. Faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată

Pentru operatiunile prevăzute mai jos, faptul generator al taxei pe valoarea adăugată Faptul generator al taxei pe valoarea adăugată ia nastere în momentul efectuării livrarii de bunuri și/sau în momentul prestării serviciilor. ia naștere la:

data înregistrării declarației vamale, în cazul bunurilor plasate în regim de import;

data primirii facturii externe pentru serviciile contractate de persoane impozabile în România cu prestatori cu sediul sau domiciliul în străinătate, pentru care locul prestării se consideră a fi în România;

data plății prestatorului extern, în cazul plăților efectuate fără factură pentru serviciile contractate de persoane impozabile în România cu prestatori cu sediul sau domiciliul în străinătate, pentru care locul prestării se consideră a fi în România;

data la care bunurile aflate într-un regim vamal suspensiv sunt plasate în regim de import;

data stabilirii debitului pe bază de factură pentru prestările de servicii care dau loc la decontări sau plăți succesive, acestea fiind considerate că au fost efectuate în momentul expirării perioadelor aferente acestor decontări sau plăți;

data vânzării bunurilor către beneficiari, în cazul operațiunilor efectuate prin intermediari sau prin consignație;

data emiterii documentelor în care se consemnează preluarea de către persoane impozabile a unor bunuri achiziționate sau fabricate de către acestea, pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată de acestea sau pentru a fi puse la dispoziție altor persoane fizice ori juridice în mod gratuit;

data documentelor prin care se confirmă prestarea de către persoane impozabile a unor servicii în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată de acestea sau pentru alte persoane fizice ori juridice în mod gratuit;

data colectării monedelor din mașină pentru mărfurile vândute prin mașini automate;

termenele de plată a ratelor prevăzute în contracte pentru operațiunile de leasing.

Exigibilitatea este dreptul organului fiscal de a pretinde plătitorului de taxă pe valoarea adăugată, la o anumită dată, plata taxei datorate bugetului de stat.

Exigibilitatea ia naștere concomitent cu faptul generator, cu câteva excepții.

Pentru livrările de bunuri cu plata în rate, exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine la data prevăzută pentru plata ratelor.

Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată este anticipată faptului generator atunci când:

factura fiscală este emisă înaintea efectuării livrării bunurilor sau prestării serviciilor;

contravaloarea bunurilor sau a serviciilor se încasează înaintea efectuării livrării bunurilor sau prestării serviciilor;

se încasează avansuri, cu excepția avansurilor acordate pentru: plata importurilor și a datoriei vamale, realizarea producției destinate exportului, efectuarea de plăți în contul clientului, livrări de bunuri și prestări de servicii scutite de taxa pe valoarea adăugată.

Pentru livrările de bunuri și/sau prestări de servicii care se efectuează continuu (energia electrică, energia termică, gaze naturale, apă, servicii telefonice și altele similare), exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine la data stabilirii debitului beneficiarului pe bază de factură fiscală sau alt document legal.

Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată aferente avansurilor încasate de persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, care au câștigat licitații pentru efectuarea obiectivelor finanțate din credite acordate de organismele financiare internaționale statului român sau garantate de acesta, ia naștere la data facturării situațiilor din lucrări.

Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată pentru lucrările imobiliare intervine la data încasării avansurilor pe bază de situații de lucrări, dar antreprenorii pot să opteze pentru plata taxei pe valoarea adăugată la data livrării.

1.2.4. Baza de impozitare

Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este constituită din:

a) pentru livrările de bunuri și/sau prestările din tot ceea ce constituie contrapartida

obținută sau care urmează a fi obținută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni, exclusiv taxa pe valoarea adăugată;

prețurile de achiziție sau, în lipsa acestora, prețul de cost, determinat la momentul livrării/prestării;

compensația pentru operațiunile: efectuarea unor servicii, potrivit unui ordin emis de/sau în numele unei autorități publice sau potrivit legii; trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în condițiile prevăzute de legislația în vigoare referitoare la proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în schimbul unei despăgubiri.

Sunt cuprinse în baza de impozitare:

impozitele, taxele, dacă prin lege nu se prevede altfel, exclusiv taxa pe valoarea
adăugată;

cheltuieli accesorii cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport și asigurare, decontate cumpărătorului sau clientului.

Nu se cuprind în baza de impozitare următoarele:

rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de preț acordate de furnizori direct clienților în vederea stimulării vânzărilor, în condițiile prevăzute în contractele încheiate;

penalizările, precum și sumele reprezentând daune-interese stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă, solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale;

dobânzile percepute pentru: plăți cu întârziere, vânzări cu plata în rate, operațiuni de leasing;

sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului și care apoi se decontează acestuia;

ambalajele care circulă între furnizorii de marfă și clienți, prin schimb, fără facturare.
Baza de impozitare se reduce corespunzător:

a) în cazul refuzurilor totale sau parțiale privind cantitatea, prețurile sau alte elemente cuprinse în facturi ori în alte documente legal aprobate ;

în situația în care reducerile de preț sunt acordate conform contractelor încheiate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor (rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de preț acordate de furnizori direct clienților);

în cazul în care cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circulă prin facturare.

Pentru bunurile importate, baza de impozitare este constituită din valoarea în vamă, determinată potrivit legii, la care se adaugă taxele vamale, comisionul vamal, accizele și alte taxe datorate potrivit legii.

Sunt cuprinse în baza de impozitare, în măsura în care nu au fost cuprinse în baza de impozitare prevăzută anterior, cheltuieli accesorii cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport și asigurare, care intervin după intrarea bunului în țară până la primul loc de destinație a bunurilor.

În cazul în care elementele care servesc la determinarea bazei de impozitare la import sunt exprimate într-o valută străină, cursul de schimb la care se face evaluarea este cel stabilit pentru calculul valorii în vamă.

În România, cota standard a taxei pe valoarea adăugată este de 19% și se aplică operațiunilor impozabile, cu excepția celor scutite de taxa pe valoarea adăugată.

Cota de taxă pe valoarea adăugată aplicabilă este cea în vigoare la data la care ia naștere faptul generator al taxei pe valoarea adăugată.

Taxa pe valoarea adăugată se calculează prin aplicarea cotei standard asupra bazei de impozitare.

1.2.5. Operațiuni care nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată

Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată următoarele activități de interes general:

a) spitalizarea, îngrijirile medicale, inclusiv veterinare și operațiunile strâns legate de acestea, desfășurate de unități autorizate pentru astfel de activități, indiferent de forma de organizare și de titularul dreptului de proprietate, respectiv: spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete și laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală și de diagnostic, baze de tratament și recuperare, stații de salvare și alte unități autorizate să desfășoare astfel de activități , cantinele organizate pe lângă aceste unități, serviciile funerare prestate de unitățile sanitare.

prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către stomatologi și tehnicieni dentari, precum și livrarea de proteze dentare efectuată de către stomatologi și de către tehnicienii dentari;

prestările de îngrijire și supraveghere la domiciliu a persoanelor, efectuate de personal specializat cu exercitarea profesiunilor medicale și paramedicale;

transportul bolnavilor și al persoanelor accidentate în vehicule special amenajate în acest scop;

livrări de organe, de sânge și lapte de proveniență umană;

activitatea de învățământ prevăzută de Legea învățământului nr.84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare , desfășurată de unitățile autorizate, inclusiv activitatea căminelor și a cantinelor organizate pe lângă aceste unități, formarea profesională a adulților precum și prestările de servicii și livrările de bunuri strâns legate de acestea , efectuate de către instituțiile publice sau de către alte entități recunoscute care au aceste obiective ;

prestările de servicii și/sau livrările de bunuri strâns legate de asistența și/sau protecția socială efectuate de instituțiile publice sau de late entități recunoscute ca având caracter social ; serviciile de cazare , masă și tratament , prestate de persoane impozabile , care iși desfășoară activitatea în stațiuni balneoclimaterice, daca au încheiat contracte cu Casa Națională de Pensii și alte drepturi de asigurări sociale și contravaloarea acestora este decontată pe bază de bilete de tratament;

prestările de servicii și/sau livrările de bunuri strâns legate de protecția copiilor și tinerilor, efectuate de instituțiile publice, sau de către alte entități recunoscute ca având caracter social;

prestările de servicii și livrările de bunuri furnizate membrilor în interesul lor colectiv, în schimbul unei cotizații fixate conform statutului, de organizații fără scop patrimonial ce au obiective de natură politică, sindicală, religioasă, patriotică, filozofică, filantropică, profesională, patronală sau civică, precum și obiective de reprezentare a intereselor membrilor lor , în condițiile în care această scutire nu provoacă distorsiuni de concurență;

serviciile ce au strânsă legătură cu practicarea sportului sau a educației fizice prestate de organizații fără scop patrimonial în beneficiul persoanelor care practică sportul sau educația fizică;

prestări de servicii culturale și/sau livrările de bunuri legate nemijlocit de acestea, efectuate de instituții publice, precum și operațiunile care intră în sfera de aplicare a impozitului pe spectacole;

prestările de servicii și/sau livrările de bunuri efectuate de persoane ale căror operațiuni sunt scutite, cu ocazia manifestărilor destinate să le aducă sprijin financiar și organizate în profitul lor exclusiv, cu condiția ca aceste scutiri să nu producă distorsiuni concurențiale;

realizarea, difuzarea și/sau retransmisia programelor de radio și/sau televiziune, cu excepția celor de publicitate, efectuate de unități care produc și /sau difuzează programele audio vizuale, precum și de unitățile care au ca obiect de activitate difuzarea prin cablu a programelor audio vizuale ;

vânzarea de licențe de filme sau de programe , drepturi de difuzare , abonamente la agențiile internaționale de știri și alte drepturi de difuzare similare , destinate activității de radio și televiziune , cu excepția celor de publicitate;

Alte operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată:

activitățile de cercetare-dezvoltare și inovare pentru realizarea programelor, subprogramelor și proiectelor , precum și a acțiunilor cuprinse în Planul Național de cercetare dezvoltare și inovare , în programele-nucleu și în planurile sectoriale,

livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate de producătorii agricoli individuali și asociațiile fără personalitate juridică ale acestora; următoarele operațiuni bancare:

acordarea și negocierea de credite și administrarea creditului de către persoana
care îl acordă;

acordarea , negocierea și preluarea garanțiilor de credit sau a garanțiilor
colaterale pentru credite, precum și adiministrarea garanțiilor de credit de către
persoana care acordă creditul;

operațiunile legate de depozite și conturi financiare , inclusiv orice operațiuni
cu ordine de plată , transferuri de bani, instrumente e debit, cârduri de credit
sau debit , CEC-uri sau alte instrumente de plata precum și operațiuni de
factoring;

operațiunile de investiții financiare, de intermediere financiară, de valori
mobiliare și instrumente financiare derivate, precum și alte instrumente
financiare:

intermedierea în plasamentul de valori mobiliare și oferirea de servicii legale de acestea.

1.2.6. Decontarea taxei pe valoarea adăugată

Dreptul de deducere ia naștere în momentul în care taxa pe valoarea adăugată deductibilă devine exigibilă, astfel:

la data plății efective sau, după caz, la data compensării cu taxa pe valoarea adăugată de rambursat din decontul lunii precedente, pentru bunurile din import care beneficiază de suspendarea plății taxei pe valoarea adăugată în vamă;

la data plății efective sau, după caz, la data compensării cu taxa pe valoarea adăugată de rambursat din decontul lunii precedente, pentru prestările de servicii;

la data plății efective la bugetul de stat pentru operațiunile pentru care exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată se amână.

Au dreptul la deducerea taxei pe valoarea adăugată numai persoanele impozabile înregistrate la organele fiscale teritoriale ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată.

Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată au dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor și serviciilor destinate realizării de:

operațiuni taxabile;

livrări de bunuri și/sau prestări de servicii scutite de taxa pe valoarea adăugată, respectiv scutiri pentru exporturi sau alte operațiuni similare și pentru transportul internațional și traficul internațional de bunuri;

acțiuni de sponsorizare, publicitate, protocol, precum și pentru alte acțiuni prevăzute în legi, cu respectarea limitelor și destinațiilor prevăzute de acestea;

operațiuni rezultând din activități economice efectuate în străinătate, care ar da drept de deducere dacă aceste operațiuni ar fi realizate în interiorul țării.

Taxa pe valoarea adăugată pe care persoana impozabilă are dreptul să o deducă este:

taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de către o altă persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată;

taxa pe valoarea adăugată achitată, pentru bunurile importate;

taxa pe valoarea adăugată achitată sau compensată cu taxa de rambursat din decontul lunii precedente, pentru bunurile din import care beneficiază de suspendarea plății taxei pe valoarea adăugată în vamă;

– taxa pe valoarea adăugată achitată sau compensată cu taxa de rambursat din decontul lunii precedente, pentru prestările de servicii.

Dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor și/sau serviciilor care sunt utilizate de către o persoană impozabilă, pentru efectuarea atât de operațiuni ce dau drept de deducere, cât și de operațiuni care nu dau drept de deducere, se determină în raport cu gradul de utilizare a bunurilor și serviciilor respective la realizarea operațiunilor care dau drept de deducere.

In situația scoaterii din evidență ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, precum și a modificării regimului de taxă pe valoarea adăugată în sensul trecerii de la taxare la scutire fără drept de deducere, pentru bunurile de natura materiilor prime, materialelor și mărfurilor existente în stoc la data respectivă, stabilite pe bază de inventariere, dreptul de deducere exercitat la achiziția bunurilor se recalculează corespunzător noului regim de impozitare.

Nu poate fi dedusă taxa pe valoarea adăugată aferentă intrărilor referitoare la:

operațiuni care nu au legătură cu activitatea economică a persoanelor impozabile;

bunuri sau servicii achiziționate de furnizori sau prestatori în contul clienților și care apoi se decontează acestora;

servicii de transport, hoteliere, alimentație publică și altele de aceeași natură, prestate pentru persoane impozabile care desfășoară activitate de intermediere în turism;

băuturi alcoolice și produse din tutun destinate acțiunilor de protocol;

bunurile lipsă sau depreciate calitativ în timpul transportului, neimputabile, pe baza documentelor întocmite pentru predarea-primirea bunurilor de la transportator și pentru înregistrarea lor în gestiunea persoanei impozabile.

Persoanele impozabile care efectuează atât operațiuni care dau drept de deducere, cât și operațiuni care nu dau drept de deducere vor determina taxa pe valoarea adăugată de dedus astfel:

achizițiile de bunuri și/sau de servicii destinate realizării de operațiuni care dau drept de deducere se înscriu în jurnalul pentru cumpărări, care se întocmește separat pentru aceste operațiuni, iar taxa pe valoarea adăugată aferentă acestora se deduce integral;

taxa pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor de bunuri și/sau servicii destinate exclusiv realizării de operațiuni care nu dau drept de deducere, precum și de investiții care sunt destinate realizării de astfel de operațiuni nu va fi dedusă. Aceste operațiuni se vor evidenția într-un jurnal pentru cumpărări separat; achizițiile de bunuri și/sau servicii destinate atât realizării de operațiuni care dau drept

de deducere, cât și celor care nu dau drept de deducere, precum și de investiții

destinate realizării acestor operațiuni se evidențiază în jurnalul pentru cumpărări întocmit separat. Taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor operațiuni se deduce pe bază de pro rata.

Pro rata se determină ca raport între: veniturile obținute din operațiuni care dau drept de deducere, la numărător, iar la numitor veniturile de la numărător plus veniturile obținute din operațiuni care nu dau drept de deducere, subvenții, alocații de la bugetul de stat sau bugetele locale, precum și orice alte venituri din care este finanțată activitatea. Se exclud din calculul pro rata veniturile financiare, dacă acestea nu provin din activitatea profesională specifică cu caracter financiar, efectuată de unități care desfășoară activități financiar-bancare.

Pro rata TVA reprezintă deci raportul dintre livrările de bunuri și servicii prestate cu drept de deducere și totalul operațiunilor realizate înmulțit cu o sută.

Pro rata se determină, de regulă, anual, pe baza realizărilor din anul precedent sau corespunzător regimului taxei pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor prevăzute a fi realizate în anul curent.

Regularizarea TVA deductibilă, determinată pe bază de pro rata, se realizează la finele anului și se înscrie în decontul de TVA întocmit pe luna decembrie.

Dreptul de deducere se exercită lunar, prin scăderea taxei deductibile din suma reprezentând taxa pe valoarea adăugată facturată pentru bunurile livrate și/sau serviciile prestate, denumită taxa colectată.

Exercitarea dreptului de deducere nu se face pentru fiecare operațiune, ci pentru ansamblul operațiunilor realizate în cursul unei luni.

Taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat se stabilește lunar pe bază de deconturi ale plătitorilor de taxă pe valoarea adăugată, ca diferență între taxa pe valoarea adăugată colectată și taxa dedusă potrivit legii.

In situația în care taxa dedusă potrivit legii este mai mare decât taxa colectată, rezultă taxa de rambursat, iar în situația în care taxa colectată este mai mare decât taxa dedusă potrivit legii, rezultă taxa de plată la bugetul de stat.

Pentru exemplificarea modului de calcul al taxei pe valoarea adăugată, vom porni de la sistemul de funcționare al taxei pe valoarea adăugată (TVA), care constă în aceea că, din taxa facturată pentru bunurile livrate și serviciile prestate, se scade taxa aferentă bunurilor sau serviciilor achiziționate sau executate în unitățile proprii destinate realizării de operații impozabile.

Cota standard a taxei pe valoarea adăugată este de 19% și se aplică asupra bazei de impozitare pentru orice operațiune impozabilă care nu este scutită de taxa pe valoarea adăugată sau care nu este supusă cotei reduse a taxei pe valoarea adăugată.

Cota aplicabilă pentru un import de bunuri este cea aplicată în interiorul țării pentru livrarea aceluiași bun.

Taxa pe valoarea adăugată deductibilă (TVA/d) reprezintă taxa pe valoarea adăugată înscrisă în facturile plătite pentru bunurile și serviciile destinate realizării de operații impozabile.

TVA deductibilă = Totalul sumelor de taxă pe valoarea adăugată din facturile plătite.

TVA deductibilă = Valoarea mărfurilor din facturile plătite x 19%

TVA deductibilă = Valoarea totală a facturii (marfă + TVA) x 15,966%

In cazul în care valoarea calculată pentru un bun cumpărat cuprinde și TVA fără să se menționeze suma absolută a acesteia, ci doar valoarea totală a facturii (marfă + TVA), la înregistrarea în contabilitate trebuie să se determine cât din suma totală, trecută în document, este valoarea bunului respectiv și cât reprezintă TVA. în această situație, se înmulțește, după cum am arătat mai sus, valoarea totală a facturii cu 15,966%

Acest procent este obținut din formula:

19×100 = 15,966

19 + 100

Taxa pe valoarea adăugată colectată (TVA/c) reprezintă taxa pe valoarea adăugată din facturile emise pentru bunurile și serviciile destinate realizării de operații impozabile la intern.

TVA colectată = Totalul sumelor de TVA din facturile emise.

TVA colectată = Valoarea mărfurilor din facturile emise x 19%

TVA colectată = Valoarea totală a facturii (marfă + TVA) x 15,966

In cazul încasărilor în numerar (î. n.), vom avea:

TVA colectată = în numerar x 15,966%

Taxa pe valoarea adăugată de plată (TVA/p) reprezintă diferența dintre TVA colectată și TVA deductibilă când TVA colectată > TVA deductibilă.

TVA de plată = TVA colectată – TVA deductibilă, de unde rezultă că:

TVA colectată = TVA deductibilă + TVA de plată si

TVA deductibilă = TVA colectată – TVA de plată

TVA de plată se mai poate calcula pe baza valorii adăugate (V. a.). în comerț, valoarea adăugată (V. a.) este egală cu adaosul comercial (a. c.).

Valoarea adăugată = Vânzări (v) – Plăți (p) = Valoarea mărfurilor din facturile emise -Valoarea mărfurilor din facturile plătite.

TVA de plată = (vânzări – plăți) x 19% (valoarea mărfurilor din facturile emise – valoarea mărfurilor din facturile plătite) x 19%

In determinarea TVA de plată se are în vedere taxa pe valoarea adăugată din facturile emise, indiferent dacă facturile emise au fost încasate sau nu și indiferent dacă marfa a fost livrată sau nu.

Taxa pe valoarea adăugată de încasat (TVA/i) reprezintă diferența dintre TVA deductibilă și TVA colectată când TVA deductibilă > TVA colectată.

TVA de încasat = TVA deductibilă – TVA colectată.

Aceste cazuri sunt destul de rare și apar fie când valoarea facturilor plătite este mai mare decât a facturilor emise la intern sau în situația când valoarea facturilor plătite emise pentru mărfurile exportate este mai mare decât valoarea facturilor emise la intern. In condițiile în care întreaga producție este destinată exportului, TVA deductibilă se restituie în totalitate; în aceste condiții:

TVA deductibilă = TVA încasat, iar TVA colectat = 0 și TVA plată = 0

Dacă întreaga producție a unei unități constă în realizarea numai de produse scutite de plata taxei pe valoarea adăugată, vom avea:

TVA deductibilă trece pe costuri;

TVA colectată nu se calculează;

Nu avem nici TVA de plată și nici TVA de încasat.

Taxa pe valoarea adăugată în așteptare (TVA/a), neeligibilă, reprezintă taxa pe valoarea adăugată înscrisă în facturile emise pentru bunurile sau serviciile ce urmează a fi plătite/încasate în rate.

TVA în așteptare = Valoarea mărfurilor de plătit sau încasat în rate, neajunse la scadență, x 19%.

CAPITOLUL 2

ORGANIZAREA CONTABILITATII

SI RAPORTAREA TVA PE EXEMPLUL :

S.C.TITAN SA BUCURESTI

2.1. Prezentarea generală a societății S.C. de Morărit și Panificație TITAN S.A. București

Societatea Comercială Morărit Panificație TITAN S.A. București a fost înființată ca societate comercială în anul 1990 din fosta întreprindere de Morărit Panificație Titan, înființată în anul 1968. Sediul societății este în România, localitatea București, Sectorul 3, strada B-dul Muncii, numărul 276. Societatea poate avea sucursale, filiale, reprezentanțe, agenții situate și în alte localități din țară. Durata societății este nelimitată, cu începere de la data înregistrării la „Camera de Comerț și Industrie", R 11761, J 40/27/1990.

În toate actele, facturile, anunțurile, publicațiile și alte acte economice emanând de la societate, denumirea societății este precedată sau urmată de cuvintele „societate pe acțiuni" sau inițialele „S.A.", de sediul societății, capitalul social și numărul de înregistrare.

Societatea comercială Morărit Panificație TITAN S.A. București este persoană juridică română, având forma juridică de societate pe acțiuni. Aceasta își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și pe baza statutului de funcționare.

Scopul și obiectul de activitate al societății este prelucrarea grâului, fabricarea și
comercializarea produselor de morărit, panificație, zaharoase și paste făinoase și decorticarea orezului.

Capitalul social este inițial fixat la suma de 918500.00 lei împărțit în 18.370 acțiuni nominative în valoare nominală de 50.00 lei fiecare, în întregime subscrise de acționar. Capitalul social inițial, împărțit în acțiuni nominative de 50.00 lei fiecare, este în întregime subscris de statul român, în calitate de acționar unic și vărsat în întregime la data constituirii societății. Este deținut integral de statul român, ca acționar unic, până la transmiterea acțiunilor din proprietatea statului către terțe persoane fizice sau juridice române sau străine în condițiile legii. Acțiunile nominative ale societății vor cuprinde toate elementele prevăzute de lege. Ele vor purta timbru sec al societății și semnăturile celor doi administratori. Societatea va ține evidența acțiunilor într-un registru numerotat, sigilat și parafat de președintele Consiliului de Administrație, care se păstrează la sediul societății.

Societatea este controlată de acționari și de Comisia de cenzori, formată din trei membri care trebuie să fie asociați, cu excepția cenzorilor contabili. Cenzorii se aleg de Adunarea generală.

In perioada în care statul este acționar unic, cenzorii sunt reprezentanți ai Ministerului de Finanțe. Adunarea Generală alege, de asemenea, același număr de cenzori supleanți care vor înlocui în condițiile legii pe cenzorii titulari.

Pentru a putea exercita dreptul de control, acționarilor li se pot prezenta, la cerere, date cu privire la activitatea societății, situația patrimoniului, a beneficiilor și pierderilor.

Comisia de cenzori are următoarele atribuții principale:

In cursul exercițiului financiar, verifică gospodărirea fondurilor fixe și a mijloacelor circulante a portofoliului de efecte, casa și registrele de evidență contabilă și informează Consiliul de Administrație asupra neregulilor constatate;

La încheierea exercițiului financiar, controlează exactitatea inventarului, a documentelor și informațiile prezentate de Consiliul de Administrație asupra conturilor societății, a bilanțului și contului de beneficii și pierderi, prezentând Adunării Generale a acționarilor un raport scris;

La lichidarea societății, controlează operațiunile de lichidare;

Prezintă Adunării Generale a Acționarilor punctul său de vedere la propunerile de reducere a capitalului social sau de modificare a statutului și obiectului societății.
Comisia de cenzori se întrunește la sediul societății și ia decizii în unanimitate.

Dacă nu se realizează unanimitatea, raportul cu divergențe se înaintează Adunării Generale. Ea poate convoca Adunarea Generală extraordinară a acționarilor, dacă aceasta nu a fost convocată de Consiliul de Administrație, în cazul în care capitalul social s-a diminuat cu mai mult de 10% timp de doi ani consecutivi (cu excepția primilor doi ani de la constituirea societății) sau ori de câte ori consideră necesar pentru alte situații privind încălcarea dispozițiilor legale și statutare.

Atribuțiile și modul de funcționare a comisiei de cenzori, precum și drepturile și obligațiile cenzorilor se completează cu dispozițiile legale în acest domeniu. Cenzorii și cenzorii supleanți se numesc pe o perioadă de maxim trei ani și pot fi realeși, iar numărul acestora trebuie să fie impar. Sunt incompatibili cu calitatea de cenzori persoanele care sunt rude (până la al patrulea grad de rudenie) sau soții administratorilor, cei care primesc sub orice formă, pentru alte funcții decât aceea de cenzori, un salariu sau o remunerație de la administrator sau de la societate.

Personalul de conducere al societății și cenzorii sunt aleși de Adunarea Generală a Acționarilor. în perioada cât statul este acționarul unic, personalul de conducere și cenzorii vor fi numiți de Consiliul împuterniciților Statului cu acordul ministerului de resort. Restul personalului este angajat de către Consiliul de Administrație sau de către directorul general al societății comerciale.

Nivelul salariilor pentru personalul societății, pe categorii de funcții, se stabilește și poate fi modificat de către Adunarea Generală a Acționarilor în funcție de studii și munca efectiv prestată, cu respectarea limitei minime de salarizare prevăzută de lege. Până la aprobarea legislației în domeniu, salarizarea se face conform legislației în vigoare.

Plata salariilor, impozitelor pe salarii și cotei de asigurări sociale se va face potrivit legii. Drepturile și obligațiile personalului societății sunt stabilite de către Consiliul de Administrație sau de către directorul general al societății comerciale.

Societatea de Morărit și Panificație deține mari capacități de producție, cum ar fi:

moară de grâu și porumb pusă în funcțiune în anul 1972, cu o capacitate de producție de 240 tone pe zi;

fabrici de pâine cu capacități de producție cuprinse între 23-30 tone pe zi;

linie de producție a pastelor făinoase, cu o capacitate de 16 tone pe zi;

linie de fabricarea biscuiților și sticksurilor, cu o capacitate de 60 tone;

secție de decorticat orez, cu o capacitate de producție de 150 tone pe zi.
Produsele finite principale ale societății sunt:

făină albă, făină semialbă;

tărâțe;

orez decorticat;

pâine albă, semialbă, neagră;

produse de patiserie;

paste făinoase;

biscuiți;

sticksuri.

Societatea are beneficiari interni, nu are activitate de export. Livrarea produselor finite se face prin magazinele proprii de desfacere cu amănuntul.

Principalii furnizori de materii prime sunt silozurile din București și județele limitrofe Bucu, Slobozia, Andrășești , Căzănești. Grâul achiziționat este prelucrat de moară, rezultând ca produs de bază făina, iar ca subprodus tărâța.

Făina constituie materia primă pentru fabricarea produselor proprii de panificație, având calitatea de semifabricat. Produsul faină, care este vândut la diverși beneficiari, constituie produs finit al morii.

Tot ca activitate de bază este și decorticarea orezului, având pondere importantă în activitatea de producție. Orezul decorticat ca materie primă este achiziționat din țară, din zonele cultivatoare de orez.

Produsele principale ale secției de decorticat orez sunt:

orez tip S;

brizură;

zoană pleavă.

Orezul tip S este vândut atât prin magazinele proprii de desfacere cu amănuntul, cât și la diverși beneficiari.

Fabricarea pastelor făinoase (tăiței, fidea, melci și foi de plăcintă) se realizează în cadrul fabricii de la Fetești, având o capacitate de 16 tone pe zi.

Sticksurile și biscuiții (biscuiți obișnuiți și biscuiți „Mirela") se realizează în cadrul liniei de producție din cadrul fabricii, producând 60 tone pe zi.

Societatea Morărit și Panificație TITAN produce o diversitate de produse de primă necesitate (pâine de toate sortimentele), dar realizează și produse de panificație la cerere pentru diferite ocazii (nunți, înmormântări), cât și prestări de servicii pentru populație (măcinat de grâu).

2.2. Evoluția principalilor indicatori economico-financiari Tabelul nr.2.1

Din datele prezentate în tabelul nr. 2.1 rezultă că societatea a înregistrat rezultate favorabile în evoluție , pe cei trei ani . Rezultatul financiar a fost influențat de creșterea veniturilor ciclul acestora fiind superior celor de realizare al cheltuielilor (122% fata de 115%).

Cele prezentate pot fi redate în figura numărul 2.2.unde se reflectă rezultatele financiare pozitive.

REZULTATE FINANCIARE

2.3. Organizarea contabilității taxei pe valoarea adăugată

2.3.1. Evidența primară a TVA

Organizarea activității financiare este dependentă de specificul activității economice, de structura și felul producției, de mărimea și particularitățile activității unității.

În cadrul Societății Morărit și Panificație TITAN, se folosește forma de contabilitate maestru șah sau pe conturi corespondente. Trăsătura de bază a formei de contabilitate maestru șah este dezvoltarea pe conturi corespondente atât a rulajului debitor cât și a celui creditor al conturilor sintetice. în ceea ce privește contabilitatea analitică, aceasta capătă diverse structuri în raport de metodele folosite pentru evidența activelor și pasivelor, evidența și calculul costurilor și rezultatelor.

Înainte de a fi înregistrate, documentele justificative sunt supuse prelucrării contabile (sortarea pe feluri de operații, verificare, evaluare și control).

Dacă pentru același fel de operații există mai multe documente justificative, acestea se totalizează zilnic sau la perioade scurte cu ajutorul formularelor de tipul Document cumulativ întocmit fie pentru debitul, fie pentru creditul contului care reflectă asemenea operații. Pentru înregistrările care nu au la bază documente cumulative, se întocmesc note de contabilitate.

Evidența primară a taxei pe valoarea adăugată se ține cu ajutorul Registrului Jurnal.

Registrul Jurnal este folosit pentru înregistrarea cronologică a operațiilor economice și financiare și stabilirea rulajului lunar al acestora. Pe măsura înregistrării în acest registru, documentelor justificative, documentelor cumulative și notelor de contabilitate li se atribuie un număr de ordine corespunzător datei la care au fost înregistrate. Lunar se totalizează Registrul Jurnal, obținându-se rulajul lunii respective, fără a se raporta în luna următoare.

Acest total trebuie să corespundă cu totalul rulajelor debitoare și creditoare ale lunii respective din balanța de verificare sintetică.

Principalele formulare și jurnale folosite în contabilitate pentru înregistrarea taxei pe valoarea adăugată sunt:

Factura fiscală este un formular cu regim special, distribuit de către unitatea fiscală teritorială. Servește ca document pe baza căruia se întocmește instrumentul de decontare a produselor și mărfurilor livrate, lucrărilor executate sau serviciilor prestate; document de însoțire pe timpul transportului; document de încărcare în gestiunea primitorului; document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului și cumpărătorului. Se întocmește manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, în trei exemplare, la livrarea produselor și mărfurilor, executarea lucrărilor și prestarea serviciilor de compartimentul desfacere sau alt compartiment desemnat pe baza dispoziției de livrare, a avizului de însoțire a mărfii sau altor documente tipizate care atestă executarea lucrărilor și prestarea serviciilor și se semnează de compartimentul emitent. Circulă la furnizor: la compartimentul în care se efectuează operația de control financiar preventiv pentru acordarea vizei (toate exemplarele), viza de control preventiv se acordă numai pe exemplarul trei; la persoanele autorizate să dispună încasări în contul de la bancă al unității (toate exemplarele); la compartimentul desfacere în vederea înregistrării în evidențele operative și pentru eventualele reclamații ale clienților; la compartimentul financiar-contabil pentru întocmirea borderoului și în vederea depunerii acestora la bancă și înregistrarea în contabilitate. La cumpărător: la compartimentul aprovizionări pentru confirmarea operației, având atașat exemplarul din avizul de însoțire al mărfii care a însoțit produsul sau marfa, inclusiv nota de recepție și constatare de diferențe, în cazul în care marfa nu a fost însoțită de factură pe timpul transportului; la compartimentul care efectuează operația de control financiar-preventiv pentru acordarea vizei; la compartimentul financiar- contabil pentru acceptarea plății, precum și pentru înregistrarea în contabilitate.

Jurnalul pentru vânzări servește ca registru jurnal auxiliar pentru înregistrarea vânzărilor de valori materiale sau a prestărilor de servicii; document de stabilire lunară a taxei pe valoarea adăugată colectată; document de control al unor operații înregistrate în contabilitate. Se întocmește într-un singur exemplar având paginile numerotate, în care se înregistrează zilnic fără ștersături și spații neutilizate elementele necesare determinării corecte a taxei pe valoarea adăugată colectată. Acest jurnal se completează la compartimentul financiar-contabil pe baza documentelor tipizate comune (facturi sau documente înlocuitoare) privind vânzările de valori materiale sau prestări de servicii. Circulă la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea sumelor înscrise în conturi și respectarea dispozițiilor legale referitoare la taxa pe valoarea adăugată.

Jurnalul pentru cumpărări servește ca registru jurnal auxiliar pentru înregistrarea cumpărărilor de valori materiale sau a prestărilor de servicii; document de stabilire lunară a taxei pe valoarea adăugată deductibilă; document de control al unor operații înregistrate în contabilitate. Se întocmește într-un singur exemplar având paginile numerotate, în care se înscriu zilnic elementele necesare determinării corecte a taxei pe valoarea adăugată deductibilă. Acest jurnal se completează la compartimentul financiar-contabil pe baza documentelor tipizate privind cumpărările de valori materiale sau efectuarea de prestări de servicii. Circulă la compartimentul financiar – contabil pentru verificarea sumelor înscrise în conturi și respectarea dispozițiilor legale referitoare la taxa pe valoarea adăugată.

Anexăm Registrul Jurnal aferent operațiunilor din luna mai 2005.

2.3.2. Evidența sintetică a TVA

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect care se stabilește asupra operațiilor privind transferul proprietății bunurilor, precum și celor privind prestările de servicii. Taxa pe valoarea adăugată a fost aplicată pentru prima dată în România în anul 1993. Societatea Comercială de Morărit și Panificație TITAN SA. este plătitoare de taxă pe valoarea adăugată din anul 1993 , iulie, când s-a scos taxa privind impozitul pe circulația mărfurilor – 1CM și s-a introdus Taxa pe Valoarea Adăugată -TVA și vom analiza contul 442 „Taxa pe valoarea adăugată", cont folosit în contabilitatea societății.

Taxa pe valoarea adăugată se reflectă în contabilitate cu ajutorul contului. Acest cont este bifuncțional și, pentru evidențierea distinctă a taxei pe valoarea adăugată, se utilizează următoarele conturi sintetice de gradul II:

„Taxa pe valoarea adăugată de plată"

„Taxa pe valoarea adăugată de recuperat"

„Taxa pe valoarea adăugată deductibilă"

„Taxa pe valoarea adăugată colectată"

„Taxa pe valoarea adăugată neexigibilă"

Rezultă că detalierea contului sintetic de gradul I, 442 „Taxa pe valoarea adăugată", pe cele 5 conturi sintetice de gradul II permite urmărirea acestei obligații față de bugetul statului pe toate fazele de înregistrare (deductibilă, colectată), până la stabilirea cuantumului de plată sau de recuperat.

Taxa pe valoarea adăugată calculată la valoarea facturilor de livrare (vânzare) se numește taxa pe valoarea adăugată colectată, iar cea care se calculează la valoarea facturilor primite de la furnizori (de cumpărare) se numește taxa pe valoarea adăugată deductibilă, deoarece se deduce din taxa pe valoarea adăugată colectată. La bugetul statului se plătește numai diferența pozitivă din taxa pe valoarea adăugată colectată și taxa pe valoarea adăugată deductibilă și se numește taxa pe valoarea adăugată de plată. Diferența negativă dintre taxa pe valoarea adăugată colectată și taxa pe valoarea adăugată deductibilă se numește taxa pe valoarea adăugată de recuperat și se restituie, la cerere, plătitorilor de taxă pe valoarea adăugată.

Evidența sintetică a TVA se ține cu ajutorul fișelor sintetice șah (cu conturi corespondente).

Fișa sintetică șah (cu conturi corespondente) servește la evidența sintetică a operațiilor economice și financiare. Atât pentru debitul cât și pentru creditul fiecărui cont sintetic se folosește același model de fișă.

Înregistrările în fișă se fac în mod cronologic și sistematic pe baza documentelor justificative, documentelor cumulative sau notelor de contabilitate, după caz. înregistrarea în fișele șah este precedată de înregistrarea cronologică proprie jurnalului de înregistrare.

2.3.3. Calculul prețurilor în condițiile aplicării TVA

După cum prevăd reglementările în vigoare pe linie de TVA, baza de impozitare este constituită din contravaloarea în lei a bunurilor livrate și serviciilor prestate, asupra cărora, aplicându-se cota de 19%, se obține suma reprezentând taxa pe valoarea adăugată. Rezultă că taxa pe valoarea adăugată nu se include în prețurile și tarifele negociate între agenții economici și deci nu este cuprinsă în baza de impozitare, fiind inclusă distinct în factură. în aceste condiții, trebuie reținut că agenții economici negociază prețurile și tarifele bunurilor și serviciilor, fără a le influența cu taxa pe valoarea adăugată, care se percepe separat, prin aplicarea cotei de 19% la prețurile negociate. Prin excepție de la regula de mai sus, pentru livrările de bunuri și prestările de servicii către populație ori de către consumatorii finali, efectuate prin comerțul cu amănuntul, prin consignații, prin unitățile de alimentație publică sau alte unități care practică adaos comercial de alimentație publică și au relații directe cu populația, prețurile cu amănuntul și tarifele practicate cuprind și taxa pe valoarea adăugată.

În prezent, avem două prețuri cu amănuntul: un preț cu amănuntul calculat fără TVA și un preț cu amănuntul care cuprinde și TVA.

În exemplul nostru, pentru a nu avea dificultăți, propunem ca prețul cu amănuntul fără TVA, preț care se negociază între agenții economici, să fie denumit „preț negociat cu amănuntul", iar prețul cu amănuntul, care cuprinde și TVA și cu care se vând efectiv produsele, să fie denumit „preț de vânzare cu amănuntul".

La fel pentru prețul cu ridicata, propunem ca prețul cu ridicata fără TVA, preț care se negociază între agenții economici, să fie denumit „preț negociat cu ridicata", iar prețul cu ridicata, care cuprinde și TVA (care efectiv exprimă valoarea totală a facturii), să fie denumit „preț de vânzare cu ridicata". în concluzie, vom avea următoarele prețuri:

a) la producător:

– preț negociat cu ridicata al producătorului;

– preț de vânzare cu ridicata al producătorului;

b) la angrosist:

– preț negociat cu ridicata al angrosistului;

– preț de vânzare cu ridicata al angrosistului;

c) la detailist:

– preț negociat cu amănuntul;

– preț de vânzare cu amănuntul.

A) Calculul prețurilor la producător pornind de la total costuri la prețul de vânzare cu ridicata

Producătorul vinde mărfurile direct din depozitele sale numai la preț de vânzare cu. ridicata și deci numai pe bază de factură Calculațiile de preț pentru toate produsele sunt întocmite la „preț de vânzare cu ridicata al producătorului". Continuând exemplul cu produsul mașină, calculația de preț se va întocrni astfel:

Total costuri (C) = 400 lei

Profit (Pf) = 15%; se „introduce" în preț prin „procent simplu" și se va „scoate" din preț prin „metoda sutei mărite".

Pf = cost x cota de profit = 400 lei x 15% = 60 lei

Prețul de producție (P.P.) = cost + profit
400 lei+60 lei=460 lei

Accizele (Acz) = 0; accizele se „introduc" în preț prin „procent simplu" și se „scot" din preț prin „metoda sutei mărite".

Neavând accize, prețul negociat cu ridicata

(P.N.R.) = prețul de producție (P.P.) = 460 lei

Producătorul negociază vânzarea autoturismului la „preț de vânzare cu ridicata" de 460 lei.

Livrarea autoturismului se face însă la „prețul de vânzare cu ridicata" f) TVA = prețul negociat cu ridicata x 19%

460 lei x 19% = 87.40 lei, care reprezintă taxa pe valoarea adăugată colectată.

g) Prețul de vânzare cu ridicata (P.V.R.) = P.N.R.+ TVA

460 lei+87.40 lei =547.40

h) Factura emisă va avea următorul conținut:

-Marfa 460.00 lei – P.N.

– TVA 87.40 – TVA

TOTAL FACTURĂ 547.40 – P.V.R.
în contabilitate, factura emisă se înregistrează astfel:

4111 „Clienți" = % 547.40

707 „Venituri din vânzări" 460.00

4427 „TVA colectată" 87.40

B) Calculul prețurilor la producător, pornind de la total costuri la prețul de vânzare cu amănuntul

În cazul în care producătorul și-a organizat unul sau mai multe magazine de desfacere cu amănuntul pentru vânzarea propriilor produse, va întocmi calculația de preț pentru „prețul de vânzare cu amănuntul" astfel:

Total costuri (C) = 400 lei

Profit (Pf) – 15% = C x cota de Pf = 400 lei x 15%=60 lei

Prețul de producător (P.P.) = C + Pf = 400 lei + 60 lei = 460 lei

Accizele (Acz) = 0; rezultă că P.P. = P.N.R.

Prețul negociat cu ridicata (P.N.R.) = prețul de producție (P.P.) = 460 lei

Adaosul comercial (A.C) = 10%; se „introduce" în preț prin „procent simplu" și se „scoate" din preț prin „metoda sutei mărite".

A.C. = P.N.R. x cota de A.C. = 460 lei x 10% = 46 lei

g) Prețul negociat cu amănuntul (P.N.A.) = P.N.R. + A.C. = 460 lei + 46 lei = 506 lei

h) TVA – 19%; se „introduce" în prețul de vânzare cu amănuntul sau în totalul facturii prin „procent simplu" și se „scoate" prin „metoda sutei mărite".

TVA= P.N.A. x 19% =506.00 lei x 19 % =96.14 lei

i) Prețul de vânzare cu amănuntul (P.V.A.) = P.N.A. + TVA

506.00 lei+96.14 lei = 602.14 lei

Producătorul vinde produsele sale prin magazinele proprii de desfacere cu amănuntul, la prețul de vânzare cu amănuntul atât în numerar, cât și pe bază de factură.

În cazul în care vânzarea se face pe bază de factură, factura emisă va avea următorul conținut:

Marfa 506.00 lei – P.N.A

TVA 96.14 lei – TVA colectată
TOTAL 602.14 lei

în contabilitate, factura emisă se înregistrează astfel:

4111 „Clienți" = % 602.14 lei

707 „Venituri din vânzări" 506.00 lei

4427 „TVA colectată" 96.14 lei

C) Calculul prețurilor la detailist pentru mărfurile cumpărate de la producător și vândute prin magazinele proprii de desfacere cu amănuntul

1) Detailistul va primi de la producător următoarea factură:

Marfa 460.00 lei – P.N.R.

TVA colectată 87.40 lei – TVA

TOTAL FACTURĂ 547.40 lei

Aceeași TVA dintr-o factură este „colectată" pentru furnizor (TVA/c) și deductibilă pentru beneficiar (TVA/d).

Detailistul, Ia valoarea pură a mărfii (fără TVA), deci nu la valoarea totală a facturii, calculează A.C. de 10%.

Prețul negociat cu amănuntul

P.N.A. = P.N.R. + A.C. = 460.00 lei +46.00 lei =506.00 lei

TVA = P.N.A. x 19% – 506.00 x 19% =96.14 lei

Prețul de vânzare cu amănuntul
P.V.A. = P.N.A. + T.V.A. = 506.00 lei + 96.14 lei =602.14 lei
Detailistul vinde mărfurile la preț de vânzare cu amănuntul prin magazinele proprii de desfacere cu amănuntul, fie în numerar, fie pe bază de factură

în cazul în care vânzarea se face pe bază de factură, ea va avea următorul conținut:

Marfa 506.00 lei

TVA 96.14 lei
TOTAL 602.14 lei

D) Calculul prețurilor la angrosist pentru mărfurile cumpărate de la producător și vândute unui detailist

a) Angrosistul va primi de la producător următoarea factură:

– Marfa 460.00 lei – P.N.R.

-TVA 87.40 lei-TVA
TOTAL 547.40 lei- P.V.R.

b) Angrosistul, la valoarea pură a mărfii (la prețul negociat cu ridicata al producătorului),
nu la valoarea totală a facturii, calculează A.C. de 4%.

A.C. = P.N.R. al producătorului x cota de A.C.

= 460.00 lei x 4% =18.40 lei

c) Prețul negociat cu ridicata al angrosistului (P.N.R. angrosist) = P.N.R. p + A.C.
= 460.00 lei +18.40 lei =478.40

După cum se observă, avem:

-preț negociat cu ridicata al producătorului;

-preț negociat cu ridicata al angrosistului.

TVA = P.N.R. a x 19% = 478.40 lei x 19% =90.90

Prețul de vânzare cu ridicata al angrosistului = P.N.R. a + TVA = 478.40 lei +90.90 lei =569.30 lei
Angrosiști vinde numai cu ridicata, pe bază de factură, la alți agenți economici.
Factura emisă de el va avea următorul conținut:

Marfa 478.40 lei

TVA 90.90 lei

TOTAL FACTURA 569.30 lei

In contabilitate, factura emisă se înregistrează astfel:

4111 „Clienți" = % 569.30 lei

707 „Venituri din vânzări" 478.40 lei

4427 „TVA colectată" 90.90 lei

E) Calculul prețurilor la detailist pentru mărfurile cumpărate de la angrosist și vândute prin magazinele proprii de desfacere cu amănuntul

a) Detailistul va primi de la angrosist factura:

Marfa 478.40 lei

TVA 90.90 lei
TOTAL FACTURĂ 569.30 lei

b) La prețul negociat cu ridicata al angrosistului, de 478.40 lei, detailistul adaugă 3% –
A.C.

A.C. = P.N.R. a x cota de A.C. = 478.40 lei x 3% =14.35 lei

Prețul negociat cu amănuntul (P.N.A.) = P.N.R. a+ A.C.
478.40 lei +14.35 lei = 492.75 lei

TVA = P.N.A. x 19% = 492.75 lei x 19% =93.62 lei

Prețul de vânzare cu amănuntul P.V.A. = P.N.A. + TVA
492.75 lei +93.62 lei = 586.37 lei
Factura emisă de detailist la vânzarea mărfii va fi:

– Marfa 478.40 lei

-TVA 93.60 lei

TOTAL 572.00 lei

în contabilitate, factura emisă se înregistrează astfel:

4111 „Clienți" = % 572.00 lei

707 „Venituri din vânzări 478.40 lei

4427 „TVA colectată" 93.60 lei

2.4. Monografie contabilă privind operațiile TVA în cadrul societății S.C. Morărit și Panificație TITAN S.A. București

Înregistrarea în jurnalele contabile și în contabilitatea S. C. Morărit și PanificațieTITAN S.A. București a taxei pe valoarea adăugată

Fiecare agent economic, care realizează operații impozabile supuse taxei pe valoarea adăugată, trebuie să întocmească jurnalul pentru vânzări, în vederea stabilirii în fiecare lună a taxei pe valoarea adăugată colectată, și jurnalul pentru cumpărări, necesar determinării taxei pe valoarea adăugată deductibilă.

Pentru exemplificare, vom lua următoarea situație a jurnalului pentru vânzări și jurnalul pentru cumpărări conținând mai multe facturi înregistrate în contabilitatea S.C. Morărit și Panificație TITAN S.A. București.

Anexăm factura pentru vânzarea de orez în cantitate de 100 kg x 10.000 lei/kg pentru Cantina R. A. T.B.

Inregistrarea în contabilitate a operațiilor din jurnalul de vânzare, aferent facturii se prezintă astfel:

Livrarea de produse clienților interni. Prin această operație, crește creanța unității față de clienți și astfel contul 4111 „Clienți", care este un cont de pasiv, se va debita. în același timp, cresc și veniturile din vânzarea produselor finite, contul 701 „Venituri din vânzarea produselor finite" se va credita. Odată cu creditarea contului 701 „Venituri din vânzarea produselor finite", se creditează și contul 4427 „TVA colectată" aferentă produselor finite livrate clienților.

4111 „Clienți" = % 1190.00 lei

701 „Venituri din vânzarea produselor finite" 1000.00 lei

4427 „TVA colectată" 190.00 lei

Încasarea facturii implică creditarea contului 4111 „Clienți", stingându-se creanța față de clienți, debitându-se contul bancă 5121 „Disponibil la bancă în lei" cu valoarea încasată de la clienți.

5121 „Disponibil la bancă în lei" = 4111 „Clienți" 1190.00 lei

Facturarea de servicii clienților interni, evidențiată prin factura nr. 101, reprezintă o creștere a creanței față de clienți, debitându-se contul 4111 „Clienți" și totodată cresc veniturile, contul 704 „Venituri din lucrări executate și servicii prestate" se creditează. în același timp, se creditează și contul 4427 „TVA colectată" cu taxa aferentă serviciilor pentru clienți.

4111 „Clienți" = % 238.00 lei

704 „Venituri din lucrări executate și servicii 200.00 lei

Prestate ”

4427 „TVA colectată" 38.00 lei

Ca urmare a încasării facturii, se va stinge creanța față de clienți, contul 4111 „Clienți" creditându-se, iar contul 5121 „Disponibil la bancă în lei" se debitează cu valoarea încasată de la clienți.

5121 „Disponibil la bancă în lei" = 4111 „Clienți" 238.00 lei

Livrarea de produse pentru clienți externi, cu factura nr. 10, implică creșterea creanței față de clienți prin debitarea contului 4111 „Clienți" și creșterea veniturilor din vânzarea produselor finite, creditându-se contul 701 „Venituri din vânzarea produselor finite".

Deoarece este o livrare externă, operația nu mai implică calculul de TVA colectată aferentă produselor.

4111 „Clienți" = 701 „Venituri din vânzarea produselor finite" 2180.00 lei

încasarea facturii va reprezenta o creștere a disponibilului la bancă cu valoarea produselor și stingerea creanței față de clienți prin creditarea contului 4111 „Clienți".

5121 „Disponibil la bancă în lei" = 4111 „Clienți" 2180.00 lei

Facturarea produselor finite cu încasarea în cinci rate lunare va produce o creștere a creanței față de clienți, debitându-se contul 4111 „Clienți", și o creștere a veniturilor din vânzarea produselor finite, creditându-se contul 701 „Venituri din vânzarea produselor finite"

Deoarece încasarea se face în cinci rate lunare, se va folosi contul 4428 „TVA neexigibilă" și nu contul 4427 „TVA colectată".

4111 „Clienți" – % 59.50 lei

701 „Venituri din vânzarea produselor finite" 50.00 lei

4428 „ TVA neexigibila” 9.50 lei

In momentul în care se efectuează încasarea ratelor lunare, taxa pe valoarea adăugată neexigibilă se va transforma în taxă pe valoare adăugată colectată.

Incasarea primei rate lunare are ca efect înregistrarea în contabilitate a următoarei note contabile:

5121 „Disponibil la bancă în = 4111 11.90 lei

lei" „Clienți"

Inregistrarea TVA colectată aferentă încasărilor pentru prima rată lunară va solicita înregistrarea:

4428 „TVA = 4427 „TVA 1.90 lei

neexigibilă" colectată"

Jurnalul pentru cumpărări pe luna mai 2005 la S.C. Morărit și Panificație TITAN S.A.

In contabilitate, operațiile care se înregistrează privind cumpărările de bunuri și servicii vor fi următoarele:

Pentru recepția de materii prime de la furnizor, ilustrată prin factura , are ca efect creșterea datoriei față de furnizor, creditându-se contul 401 „Furnizori" și creșterea stocului de materii prime, debitându-se contul 301 „Materii prime". în același timp, se va debita și contul 4426 „TVA deductibilă" aferentă materiilor prime.

% = 401 „Furnizori" 5474.00 lei

301 „Materii prime" 4600.00 lei

4426 „TVA deductibilă" 874.00 lei

Plata facturii duce la stingerea datoriei față de furnizori prin debitarea contului 401 „Furnizori" și creditarea contului 5121 „Disponibil la bancă în lei" cu suma plătită furnizorului.

401 „Furnizori" = 5121 „Disponibil la bancă în lei" 5474.00 lei

Recepția materiilor prime din import va conduce la creșterea datoriei față de furnizorul extern, creditându-se contul 401 „Furnizori" și la creșterea stocului de materii prime, debitându-se contul 301 „Materii prime", totodată se debitează contul 4426 „TVA deductibilă".

301 „Materii prime ” = 401 „Furnizori" 1040.00 lei

4426 „TVA deductibilă" = 5121,, Disponibil la banca în lei” 197.60 lei

Recepționarea combustibilului, evidențiată prin factura , are ca efect creșterea datoriei față de furnizor, creditându-se contul 401 „Furnizori" și creșterea stocului de combustibil, debitându-se contul 3022 „Combustibil". întrucât cheltuielile au fost efectuate de furnizor, vor fi facturate distinct cu ajutorul contului 6022 „Cheltuieli privind combustibilul", care se va debita și aferent acestor cheltuieli taxa pe valoarea adăugată deductibilă, deci contul 4426 „TVA deductibilă". Plata făcându-se în rate, pentru taxa asupra valorii combustibilului se va folosi contul 4428 „TVA neexigibilă" care se va debita. In momentul plății ratelor, taxa pe valoarea adăugată neexigibilă se va transforma în taxă pe valoarea adăugată deductibilă. Recepția combustibilului va avea reflectată în contabilitate următoarea notă contabilă:

% = 401 „Furnizori" 302.26 lei

3022 „Combustibil" 250.00 lei

4428 „TVA neexigibilă 47.50 lei

6022 „Cheltuieli privind combustibilul" 4 .00 lei

4426 „TVA deductibilă" 0.76 lei

Plata primei rate și a cheltuielilor de transport se va înregistra astfel:
401 „Furnizori" = 5121 „Disponibil la bancă în lei" 153.51 lei

Înregistrarea taxei pe valoarea adăugată deductibilă se va face:
4426 „TVA deductibilă" = 4428 „TVA neexigibilă" 23.75 lei

Pentru exemplificarea privind funcționarea conturilor de TVA deductibilă și TVA colectată, precum și stabilirea la sfârșitul lunii a TVA de plată la buget sau a TVA de recuperat prin diferența dintre TVA colectată și TVA deductibilă, vom prezenta în continuare următoarele operații:

In cursul lunii mai, la S.C. Morărit și Panificație au loc următoarele operații:

Pentru aprovizionarea cu materii prime (grâu) în valoare de 2000.00 lei și TVA 19%, va produce în contabilitate următoarea înregistrare:

% = 401 „Furnizori" 2380.00 lei

301 „Materii prime" 2000.00 lei

4426 „TVA deductibilă" 380.00 lei

Aprovizionarea cu mărfuri în valoare de 600.00 lei, în care taxa pe valoarea
adăugată este inclusă în această valoare, va trebui să se deducă taxa pe valoarea adăugată
(600.00 lei x 15,966% = lei) și va fi reflectată în contabilitate prin:

% = 401 „Furnizori" 600.00 lei

371 „Mărfuri" 504.00 lei

4426 „TVA deductibilă" 96.00 lei

Achiziționarea de obiecte de inventar în valoare de 300.00lei și TVA 19% va fi redată prin nota contabilă:

% = 5121 „Disponibil la bancă în lei" 357.00 lei

303 „Materiale de natura 300.00 lei
obiectelor de inventar"

4426 „TVA deductibilă" 57.00 lei

Pentru plata unor cheltuieli de reclamă în valoare de 150.00 lei și TVA 19%, se va produce în contabilitate următoarea înregistrare:

% = 5121 „Disponibil la bancă în lei" 178.50 lei

623 „Cheltuieli de protocol, 150.00 lei
reclamă și publicitate"

4426 „TVA deductibilă" 28.50 lei

Plata unor servicii poștale în valoare de 10.00 lei în care TVA este inclus presupune mai întâi calculul taxei pe valoarea adăugată deductibilă (10.00 lei x 15,966 = 15.966 lei) și apoi înregistrarea:

% = 5121 „Disponibil la bancă în lei" 10.00 lei

626 „Cheltuieli poștale și taxe 8.00 lei

de telecomunicații"

4426 „TVA deductibilă" 2.00 lei

Operația de vânzare a produselor finite în sumă de 10000.00lei și TVA 19% va produce următoarea înregistrare:

4111 „Clienți" = % 11900.00 lei

701„Venituri din vânzarea prod.finite" 10000.00lei
4427 „TVA colectată" 1900.00 lei

Vânzarea de mărfuri (orez) în sumă de 800.00 lei și TVA 19% va fi înregistrată:
4111 „Clienți" = % 952.00 lei

707 „Venituri din vânzarea mărfurilor" 800.00 lei

4427 „TVA colectată" 152.00 lei

Cedarea unui mijloc fix (camion) în valoare de 20000.00 lei, în care TVA este de 19%, va fi reflectată astfel:

461 „Debitori diverși' = % 23800.00 lei

7583 „Venituri din cedarea activelor" 20000.00 lei

4427 „TVA colectată" 3800.00lei

Decontarea la sfârșitul lunii a taxei pe valoarea adăugată se face, după cum s-a explicat, prin diferența dintre taxa pe valoarea adăugată colectată și taxa pe valoarea adăugată deductibilă, având următoarea înregistrare:

% 6081.00 lei

4427 „TVA colectată" = 4426 „TVA deductibila” 1488.00 lei

4423 „TVA de plată" 4593.00 lei

Virarea taxei pe valoarea adăugată la bugetul statului va implica înregistrarea:

4423 „TVA de plată" = 5121 „Disponibil la bancă în lei" 4593.00 lei

Exemplificăm utilizarea contului 4428 „TVA neexigibilă"

Acest cont este un cont bifuncțional, putând fi utilizat în mai multe cazuri. Primul caz în care poate fi apelat este acela al utilizării contului pentru asigurarea organizării contabilității gestiunii mărfurilor la unitățile de vânzare cu amănuntul.

În funcție de modul de evaluare a mărfurilor (cost de achiziție, preț de vânzare cu amănuntul plus taxa pe valoarea adăugată sau preț standard), apar mai multe variante de înregistrare a operațiunilor de intrare și de ieșire a mărfurilor.

În cazul evaluării mărfurilor la preț de vânzare cu amănuntul plus taxa pe valoarea adăugată, se impune însumarea a trei elemente:

costul efectiv de achiziție;

marja brută;

taxa pe valoarea adăugată neexigibilă.

Costul efectiv de achiziție se înregistrează prin debitarea contului 371 „Mărfuri" și creditarea contului 401 „Furnizori". Atașarea la acest preț și a marjei brute se face prin debitarea contului 371 „Mărfuri" și creditarea contului 378 „Diferențe de preț la mărfuri". Ultimul element care se adaugă pentru a se obține prețul de vânzare cu care se va vinde marfa la consumator este taxa pe valoarea adăugată (TVA). Acest lucru se realizează prin debitarea contului 371 „Mărfuri" și creditarea contului 4428 „TVA neexigibilă". Dacă la încărcarea gestiunii s-a avut în vedere prețul format din cele trei elemente menționate, și la scăderea gestiunii cu mărfurile vândute trebuie să aibă în vedere aceleași elemente. în aceste condiții, este necesar ca, la înregistrarea scăderii gestiunii cu mărfurile vândute, să se determine marja brută și taxa pe valoarea adăugată corespunzătoare.

Fluxul înregistrărilor privind contabilitatea mărfurilor în varianta preț de vânzare cu amănuntul plus TVA va fi:

2.5. Analiza și raportarea TVA în cadrul Societății Comerciale Morărit și Panificație TITAN S.A. București

Pentru evidența taxei deductibile aferentă intrărilor, se întocmește jurnalul pentru cumpărări în care se înscriu în ordine cronologică intrările de materii prime și prestările de servicii necesare desfășurării obiectului de activitate al societății. Jurnalul pentru cumpărări se întocmește pe baza datelor din facturi și cuprinde numărul curent, data, denumirea vânzătorului, totalul facturii și taxa pe valoarea adăugată deductibilă aferentă intrărilor. Datele din Jurnalul de cumpărări trebuie să corespundă cu cele din facturile primite de la furnizor.

Pentru vânzări, societatea întocmește jurnalul pentru vânzări care cuprinde numărul curent, data, denumirea cumpărătorului, totalul facturii (marfa plus TVA), valoarea accizelor, vânzări la export, vânzări la intern scutite de TVA și baza de impozitare, precum și TVA colectată. Societatea având ca obiect de activitate producerea și comercializarea produselor de panificație, are majoritatea operațiilor pentru vânzări scutite de TVA. Are dreptul la deducerea taxei pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor aprovizionate destinate realizării operațiilor de producere a pâinii.

Societatea are și magazine proprii de desfacere prin care vinde pâine și produse din pâine, în acest caz ea folosind, pentru evidențierea taxei pe valoarea adăugată aferentă vânzărilor, contul 4428 „TVA neexigibilă" până în momentul încasării contravalorii produselor când TVA neexigibilă se transformă în TVA colectată. O particularitate în evidența taxei pe valoarea adăugată pentru vânzarea prin magazinele proprii cu amănuntul o constituie faptul că, având case de marcat în care se înscrie separat taxa pe valoarea adăugată și prețul de vânzare, s-a îmbunătățit tehnica de calcul față de anii anteriori, când taxa pe valoarea adăugată se calcula aplicând un coeficient la vânzări. Acest lucru este util, scutind un volum mare de muncă, cât și eliminarea dificultăților de calcul.

La sfârșitul lunii, societatea întocmește, pe baza jurnalului de cumpărări și a celui de vânzări, decontul pe luna respectivă, stabilind taxa. datorată, bugetului statului. Această taxă se stabilește prin diferența dintre taxa pe valoarea adăugată colectată și cea deductibilă. Decontul se întocmește lunar pe un formular primit de la organul fiscal și se depune la acesta însoțit de dovada efectuării plății taxei pe valoarea adăugată datorată bugetului (copia dispoziției de plată vizată de bancă, chitanța pentru plata în numerar, fila cec). Decontul se va completa în două exemplare: originalul rămâne la organul fiscal unde unitatea a fost luată în evidență ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, iar copia cu confirmarea de primire rămâne la plătitor.

Prin confruntarea la sfârșitul lunii a sumelor din contul 4426 „TVA deductibilă", care trebuie să fie egale cu sumele din jurnalul de cumpărări, cu sumele din contul 4427 „TVA colectată" din jurnalul de vânzări, se va stabili taxa pe valoarea adăugată aferentă bugetului statului. în cazul în care TVA deductibilă este mai mare decât TVA colectată, va rezulta TVA de plată, iar în cazul situației inverse, va rezulta TVA de recuperat de la buget.

Formularul „Decont privind taxa pe valoarea adăugată" se completează și se depune la organul fiscal la care persoana impozabilă este înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, lunar, până la data de 25 a lunii următoare lunii la care se referă.

Rândurile prevăzute pentru declararea taxei pe valoarea adăugată se completează cu sumele reprezentând obligații constituite în perioada de raportare la care se referă decontul. Sumele înscrise în decont nu cuprind diferențele de impozite și taxe stabilite prin actele de control. Decontul reprezintă o sinteză a operațiilor realizate de un agent economic într-o lună calendaristică . Pentru exemplificarea taxei pe valoarea adăugată la societatea studiată, am întocmit jurnalul pentru vânzări și jurnalul pentru cumpărări pe luna mai din datele din facturi. La sfârșitul lunii, am întocmit decontul cu privire la taxa pe valoarea adăugată aferentă operațiilor efectuate în luna respectivă de societate.

CAPITOLUL 3

POSIBILITĂȚI DE PERFECȚIONARE ALE DETERMINĂRII T.V.A. ȘI REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE

Crearea și perfecționarea unui sistem fiscal trebuie să corespundă principiilor generale ale impunerii (echitate fiscală, randament fiscal, satisfacerea unor cerințe economice și social-politice), ale obiectivelor pe care statul le urmărește prin diversitatea categoriilor de impozite, ceea ce presupune un proces nu prea simplu, care necesită experimentare și apoi generalizare.

TVA este un impozit relativ recent, care s-a extins rapid, cuprinzând, în prezent, toate țările OCDE.

În practica financiară, în prezent se poate vorbi de o universalizare a TVA.

TVA este componenta esențială a unui sistem fiscal modern, loc conferit ca urmare a măsurilor de promovare a reformei economice și financiare, a adaptării mecanismelor fiscale la cerințele integrării europene.

TVA, în practica financiară din România, poate fi considerată o premisă esențială pentru stimularea exporturilor și diminuarea importurilor, pentru accelerarea circuitului economic din întreprinderi, pentru stimularea investițiilor, a creșterii în general, pentru îmbunătățirea activității economico-financiare a unităților economice.

Datorită caracteristicilor, a avantajelor acestui impozit (CONCLUZII), introducerea TVA a fost avută în vedere în cadrul măsurilor de reformă economică și financiară din țara noastră. Drept urmare, în baza Ordonanței nr. 3/1992, s-a introdus pentru prima dată TVA în România.

Începând cu 15.03.2000, se introduce cota unică de impunere de 19% (abrogarea OG. nr. 3/1992) prin Ordonanța de Urgență nr. 17/15.03.2000 (H.G. 401/2000 – Normele de aplicare ale acesteia).

Cadrul legislativ al TVA din 1993 și până în prezent a fost deosebit de complex, cu numeroase și frecvente modificări, adoptări în funcție de politica fiscală promovată în ultimii ani.

începând cu 1994, TVA a devenit principalul impozit indirect, cu aport substanțial la veniturile bugetare de stat. Anual, prin Legea bugetului se prevăd venituri din aplicarea TVA în proporție de aproximativ 50% din volumul impozitelor indirecte și aproximativ 30-35% din veniturile bugetare anuale (demonstrându-se importanța crescută a TVA în țara noastră).

Ca urmare a afirmațiilor amintite, a tendințelor actuale în reglementarea TVA în U.E.,
strategia privind perfecționarea sistemului TVA, în contextul reglementărilor din țara
noastră, a suferit modificări.

Deși au fost aduse îmbunătățiri ale reglementărilor în domeniu, aș considera că pot fi întreprinse și alte acțiuni în domeniul perfecționării sistemului TVA, cu implicații în contabilitate și nu numai. Astfel:

1. Asupra vânzărilor cu plata în rate pot fi reținute următoarele:

• Art. 128. – (1) din Legea 571/2003 – Codul Fiscal . „Prin livrare de bunuri se înțelege transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor deținute de proprietar către beneficiar, direct sau prin persoanele care acționează în numele acestuia".

Art. 128. – (3) „Sunt considerate livrări de bunuri și

a) vânzarea de bunuri cu plata. în rate".

• Art. 137. – pct. 18 din Normele de aplicare a Legii 571/2003 : „Baza de impozitare se determină integral la livrarea bunurilor și/sau prestarea serviciilor.

(2) „în cazul operațiunilor cu plata în rate, TVA-ul determinat integral potrivit prevederilor alin. (1) se înregistrează în contul 4428 „TVA neexigibilă", urmând ca, pe măsură ce aceasta devine exigibilă, să fie înregistrată în creditul contului 4427 „TVA colectată" prin debitul contului 4428 „TVA neexigibilă";

• In baza reglementărilor contabile „veniturile din vânzări de bunuri se înregistrează în momentul predării bunurilor către cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiții prevăzute în contract, care atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective către clienți". Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc când sunt îndeplinite condițiile:

persoana juridică a transferat cumpărătorului riscurile și avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor;

persoana juridică nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi facut-o, în mod normal, în cazul deținerii în proprietate a acestora și nici nu mai deține controlul efectiv asupra lor;

Veniturile și, respectiv, cheltuielile ocazionate de tranzacție pot fi cuantificate. Dacă reglementările amintite nu ar fi corelate între ele, spre exemplu am citi strict numai prevederile art. 137 pct. 18, se subînțelege că baza de impozitare ar fi determinată integral la livrarea bunurilor, chiar dacă prin contract se prevede plata în rate (aceasta presupune TVA colectat cont 4427 pentru întreaga bază de impozitare).

Reflectarea în contabilitate, în cazul societății noastre, potrivit cadrului legislativ corelativ amintit, ar trebui să fie:

Livrarea de produse finite în baza facturii emise (contract de vânzare cu plata în două rate) în valoare de 10000.00 + TVA:

4111 = % 11900.00

„Clienți" 701 10000.00

„Venituri din vânzarea produselor finite"

4427 950.00(5000R I x 19%)
„TVA colectat"

4428 950.00(5000 R I x 19%)
„TVA neexigibil"

Scăderea din gestiune a produselor finite vândute la un cost de producție de

8000.00 lei :

711 = 345 8000.00 lei

„ Variația stocului " „ Produse finite "

încasarea ratelor:

RI 5121 „Conturi la bănci în lei" = 4111 „ Clienți" 5950.00 lei

RII 5121 „Conturi la bănci în lei" = 4111 „ Clienți" 5950.00lei

4428 „TVA neexigibilă” = 4427 „TVA colectată" 950.00 lei

Ceea ce, în cazul vânzărilor cu plata în rate, nu mai funcționează prin reflectarea în contabilitate, este contul 472 „Venituri înregistrate în avans", aceasta presupunând înregistrarea pe venituri a întregii sume, determinând creșterea bazei de impozitare pentru impozitul pe profit.

Pentru societățile din agricultură, a celor care prelucrează produsele agricole, avându-se în vedere caracterul sezonier al încasării creanțelor, nu este tocmai favorabil.

2. Asupra bazei de impozitare

Potrivit art. 137, al. (3) – lit. (e), nu se cuprind în baza de impozitare „sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului și care apoi se decontează acestuia".

Potrivit art. 145 – al. (7) nu poate fi dedusă TVA pentru bunuri / servicii achiziționate de furnizori/prestatori în contul clienților și care apoi se decontează acestora. în factura fiscală de decontare vor fi evidențiate facturile fiscale sau alte documente legal aprobate care au fost achitate, baza de impozitare și taxa pe valoarea adăugată aferentă. Furnizorul/prestatorul nu exercită dreptul de deducere pentru sumele achitate în numele clientului și nu colectează TVA din factura fiscală de decontare. De asemenea, nu va înregistra aceste sume în conturile de cheltuieli, respectiv venituri, sumele contabilizându-se prin contul 462 „Creditori diverși", inclusiv TVA. Clientul are dreptul de deducere a TVA înscrisă în factura fiscală de decontare, însoțită de copiile de pe documentele fiscale în baza cărora a fost întocmită."

Reflectarea în contabilitate:

sumele achitate de către un furnizor în contul unui client:

267 = 5121 10000.00 lei

„Creanțe imobilizate" „Conturi la bănci în lei"

sumele înregistrate de client:

5121 = 462 10000.00 lei

„Conturi la bănci în lei" „ Creditori diverși " (cuprinde și TVA

aferent)

achitarea obligațiilor clientului către alți furnizori:

401 = 5121 10000.00 lei

„ Furnizori " „Conturi la bănci în lei"

dreptul de deductibilitate și de colectare al TVA-ului revine celui care deține facturile fiscale, nu facturile de decontare, deoarece TVA este aferent facturilor prin intermediul cărora se realizează transferul dreptului de proprietate.

3. Referitor la sfera de aplicare:

Potrivit art. 126 alin. (1) din Legea 571/2003 și prevederilor art. 126, al. (1) din Normele de aplicare ale TVA, în sfera de aplicare a TVA intră operațiuni privind livrările de bunuri, prestări de servicii, operațiuni asimilate cu livrările de bunuri și cu prestările de servicii potrivit Legii, importurile de bunuri, dacă îndeplinesc cumulativ condițiile: „sunt efectuate cu plată sau constituie o operațiune asimilată livrării de bunuri sau prestării de servicii". Condiția amintită implică existența unei legături între operațiune și contrapartida obținută.

Aș sublinia reflectarea în contabilitate a operațiunilor economico-financiare ca urmare a achiziționării materiei prime de către societatea analizată, în mare parte de la persoane fizice (producători agricoli) care nu sunt plătitori de TVA.

Se înregistrează procurarea grâului în baza „Borderoului de achiziție" de la

producătorii agricoli – persoane fizice:

301 = 401 10 to grâu x 5.70lei/kg x 19% = 67830.00 lei

„Materii prime" „Furnizori"

TVA este inclus în preț, dar nu se deduce deoarece furnizorul nu emite factura fiscală.

Se înregistrează plata furnizorului în lei:
401 „Furnizori” = 5121 „Conturi la banci in lei „ 67830.00 lei

După prelucrarea materiei prime, se obțin produsele finite, făina de grâu care se va vinde ulterior:

601 = 301 67830.00lei

„Ch cu mat prima” „Materii prime ”

(se vor adăuga și alte cheltuieli necesare prelucrării, manoperă etc. = 5000.00 lei

Se înregistrează obținerea de produse finite:

345 = 711 67830.00 lei la cost de productie

„Produse finite" „Variația stocurilor"

Se înregistrează vânzarea de produse finite:

4111 = % 100089.00 lei

„Clienți" 701 84109.00 lei

„Venituri din vânzarea produselor finite”

4427 15980.00 lei

Se descarcă gestiunea produselor finite la cost de producție la cost de producție

711 = 345 67830.00 lei

„Variatia stocurilor „ „Produse finite ”

5. Observații: Societatea studiată nu deduce TVA, el este inclus pe costuri, în schimb se regăsește TVA colectat ca urmare a facturării produselor finite. Pentru a veni în sprijinul producătorilor, al prestatorilor din agricultură, s-ar putea aplica plata TVA-ului colectat aferent facturilor la încasare .

CONCLUZII

Pentru elaborarea lucrării de licență cu tema „Organizarea contabila , analiza si raportarea TVA ”, am ales ca societate de studiu S.C. Morărit și Panificație TITAN S.A. București, care a fost înființată în anul 1990, cu sediul în România, este persoană juridică română, având forma juridică de societate pe acțiuni. Această societate își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și pe baza statutului de funcționare a societății.

Scopul și obiectul de activitate al societății este prelucrarea grâului, fabricarea și comercializarea produselor de morărit și panificație, zaharoase, paste făinoase și decorticarea orezului.

Societatea de Morărit și Panificație TITAN S.A. București nu are activitate de export, livrarea produselor finite se face prin magazinele proprii, iar aprovizionarea cu materii prime se face de la silozurile din județul Ialomița și persoane fizice, producători agricoli.

Societatea de Morărit și Panificație TITAN S.A. produce o diversitate de produse de primă necesitate (pâine de toate sortimentele), dar realizează și produse de panificație la cerere pentru ocazii diferite, cât și prestări servicii pentru populație (măcinat grâu).

Organizarea activității financiare este dependentă de specificul activității economice, de structura și felul producției, de mărimea și particularitățile activității unității.

În cadrul S.C. Morărit și Panificație TITAN S.A. București, se folosește forma de contabilitate maestru șah sau pe conturi corespondente. Trăsătura de bază a formei de contabilitate maestru șah este dezvoltată pe conturi corespondente atât a rulajului debitor cât și a rulajului creditor al conturilor sintetice. Contabilitatea analitică capătă diverse structuri în raport cu metodele folosite pentru evidențierea activelor și pasivelor, evidența și calculul costurilor și rezultatelor.

Principalele registre folosite în contabilitatea societății sunt: registrul-jurnal, registrul-inventar, cartea mare.

Principalele formulare folosite în contabilitatea unității pentru înregistrarea și evidențierea taxei pe valoarea adăugată sunt: factura fiscală, chitanța fiscală, jurnalul pentru vânzare, jurnalul pentru cumpărare, registrele auxiliare pentru evidența analitică și balanța conturilor.

S.C. Morărit și Panificație TITAN S.A. care realizează operații impozabile supuse taxei pe valoarea adăugată trebuie să întocmească lunar jurnalul pentru vânzare în vederea stabilirii în fiecare lună a taxei pe valoarea adăugată colectată și jurnalul pentru cumpărări pentru a stabili taxa pe valoarea adăugată deductibilă. Aceste două jurnale se întocmesc pe baza documentelor justificative ce atestă efectuarea celor două tipuri de operații (vânzare -cumpărare) cum sunt: factura fiscală, chitanța fiscală, declarația vamală, copia dispoziției de plată sau alte documente prin care s-a dispus plata TVA, documente emise de societate pentru bunurile și serviciile realizate și folosite pentru activitatea proprie.

După ce am descris forma de contabilitate folosită de societatea studiată și am făcut cunoscute alte date importante despre societate, am trecut la analiza, înregistrarea și evidența taxei pe valoarea adăugată pe baza documentelor înregistrate în contabilitatea societății.

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect, adică un impozit general pe consum, are un caracter universal, este un impozit neutru, dar cu plata fracționată. Taxa pe valoarea adăugată se mai caracterizează prin transparență și prin unicitate. Din toate aceste caracteristici menționate, rezultă că taxa pe valoarea adăugată nu are trăsăturile unei „taxe", fiind de fapt un „impozit" indirect pe cifra de afaceri, perceput asupra valorii adăugate în toate fazele circuitului economic. Principala regulă, în funcție de care se stabilește dacă o operație este supusă taxei pe valoarea adăugată sau nu, o constituie destinația produselor livrate sau serviciile supuse TVA în țara în care se consumă, nu în țara în care se produc.

În cadrul S.C. Morărit și Panificație TITAN S.A. se fabrică și se comercializează pâine, deci se va deduce taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor aprovizionate destinate acestui produs.

Pentru exemplificarea taxei pe valoarea adăugată la societatea studiată, am întocmit jurnalul pentru vânzări și jurnalul pentru cumpărări pe luna mai 2005 din datele din facturile de vânzare și de cumpărare. Societatea are și magazine proprii de desfacere prin care vinde pâine și produse din pâine, în acest caz ea folosind pentru evidențierea taxei pe valoarea adăugată aferentă vânzărilor contul 4428 „TVA neexigibilă" până în momentul încasării contravalorii produselor, când TVA neexigibilă se transformă în TVA colectată. O particularitate în evidența taxei pe valoarea adăugată pentru vânzarea prin magazinele proprii cu amănuntul o constituie faptul că, având case de marcat în care se înscrie separat taxa pe valoarea adăugată și prețul de vânzare, s-a îmbunătățit tehnica de calcul față de anii anteriori, când taxa pe valoarea adăugată se calcula aplicând un coeficient la vânzări. Acest lucru este util, scutind un volum mare de muncă, cât și eliminarea dificultăților de calcul.

La sfârșitul lunii, societatea întocmește, pe baza jurnalului de cumpărări și a celui de vânzări, decontul pe luna respectivă, stabilind taxa datorată bugetului statului. Această taxă se stabilește prin diferență dintre taxa pe valoarea adăugată colectată și cea deductibilă. Decontul se întocmește lunar pe un formular primit de la organul fiscal și se depune la acesta însoțit de dovada efectuării plății taxei pe valoarea adăugată datorată bugetului (copia dispoziției de plată vizată de bancă, chitanța pentru plata în numerar, fila cec). Decontul se va completa în două exemplare: originalul rămâne la organul fiscal unde unitatea a fost luată în evidență ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, iar copia cu confirmarea de primire rămâne la plătitor.

În concluzie, este de remarcat faptul că societatea având ca obiect de activitate prelucrarea grâului, fabricarea produselor de panificație, decorticat orez, cu o pondere mai mare a fabricării și comercializării pâinii care este scutită de TVA, se observă o sumă mai redusă la vânzări, însă, pe lângă pâine, societatea mai vinde faină, orez, tărâțe, paste făinoase, unele dintre acestea (de exemplu făina, orezul, târâtele) nefiind scutite de TVA.

În sistemul impozitelor indirecte, taxa pe valoarea adăugată reprezintă una din principalele pârghii fiscale, prin intermediul căreia se realizează veniturile bugetare.

1. Taxa pe valoarea, adăugată reprezintă o impunere directă, generala, de consum., care se încadrează pe fiecare treaptă a circulației produselor, indiferent dacă acestea sunt bunuri de consum sau mijloace de producție, precum și asupra serviciilor, urmând natura acestora. Impunerea respectivă se face numai asupra valorii noi adăugate în fiecare stadiu al producției și al distribuției și nu asupra întregii valori a produsului sau serviciului. Pentru oricare agent economic plătitor de taxă pe valoarea adăugată, aceasta se descompune în două elemente distincte și independente, fiecare acționând după reguli care trebuie clar precizate în cadrul legislativ și în tehnica de aplicare a acestui tip de impozit, respectiv:

* un clement privește în amonte (anterior) regimul de deducere a taxei pe valoarea adăugată încasată de agentul economic, care se descompune în deductibilă și nedeductibilă;

• alt element privește în aval (ulterior) regimul impozitării taxei pe valoarea adăugată colectată la nivel de agent economic plătitor.

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit neutru unic, cu plată fracționată. Cotele se aplică asupra tuturor activităților economice.

Taxa pe valoarea adăugată se caracterizează prin transparență, asigurându-se posibilitatea de a se cunoaște exact mărimea impozitului, a obligației de plată ce-i revine.

Taxa pe valoarea adăugată este UNICĂ, indiferent de circuitul pe care îl parcurge materia primă până la realizarea produsului finit; deși trece prin două sau mai multe societăți, nivelul cotei este același ca mărime. TVA nu este dependentă de întinderea circuitului economic.

BIBLIOGRAFIE

Calin O. ,RisteaM., Bazele contabilității , Ed. Didactica si Pedagogică R.A.,Bucuresti 2004

Dumitru Gheorghe –Bazele contabilității , Ed. Muntenia ,Constanța ,2003

Dumitru Gheorghe –Contabilitatea financiară armonizată , Ed. Muntenia 2004

Mihai Ristea –Contabilitatea societăților comerciale ,Ed .CECCAR, Bucuresti ,2002

Ana Stoian –Contabilitate si gestiune fiscală, Ed. Margăritar ,Bucuresti,2001

*** Legea nr.82/1991-Legea Contabilității , republicată

*** Legea nr.571/23.12.2003-CODUL FISCAL –republicată

*** Tribuna Economica , colecția 2005

*** Contabilitatea si Gestiunea Firmei, colectia 2005