. Organizarea Contabilitatii la Inspectoratul de Protectie a Mediului Arad
Cuprins:
Cap. 1. Considerații generale privind protecția mediului în țara noastră………..…………1
1.1. Rolul și importanța protecției mediului……………………………………………………..1
1.2. Poluarea și protecția factorilor de mediu mediului…………………………………………2
1.2.1. Protecția apei………………………………………………………………………….2
1.2.2. Protecția atmosferei…………………………………………………………………..3
1.2.3. Protecția solului………………………………………………………….……………4
1.3. Organizarea protecției mediului în România………………………………………………..5
1.4. Inspectoratul de Protecție a Mediului Arad. Atribuții. Structură organizatorică……………6
1.5. Activitatea compartimentului financiar-contabil și relațiile acestuia cu celelalte
compartimente…………………………………………………………………..……………9
Cap. 2. Bugetul de venituri și cheltuieli la Inspectoratul de Protecție a Mediului Arad…..12
2.1. Fundamentarea indicatorilor privind veniturile la Inspectoratul de Protecție
a Mediului Arad……………………………………………………………………………12
2.2. Fundamentarea indicatorilor privind cheltuielile la Inspectoratul de Protecție
a Mediului Arad……………………………………………………………………………14
2.3. Întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2002………………………………..22
Cap. 3. Organizarea contabilității la Inspectoratul de Protecție a Mediului Arad…………23
3.1. Sistemul de înregistrare în contabilitate……………………………………………………23
3.2. Modul de finanțare a instituției…………………………………………………………….25
3.3. Contabilitatea creditelor bugetare………………………………………………………….26
3.4. Contabilitatea plăților de casă și a cheltuielilor bugetare efective…………………………27
3.5. Contabilitatea mijloacelor bănești și a altor valori………………………………………….29
3.6. Contabilitatea decontărilor…………………………………………………………………30
3.6.1. Contabilitatea decontărilor cu terții debitori…………………………………………30
3.6.2. Contabilitatea decontărilor cu salariații………………………………………………31
3.6.3. Contabilitatea decontărilor cu creditorii și furnizorii………………………………..34
3.6.4. Contabilitatea decontărilor cu bugetul statului, a decontărilor privind
asigurările sociale și a decontărilor privind contribuția la constituirea
fondului de șomaj……………………………………………………………………35
3.7. Contabilitatea operațiilor privind activitatea extrabugetă………………………………….36
3.8. Contabilitatea materialelor și a obiectelor de inventar……………………………………..39
3.9. Contabilitatea mijoacelor fixe și a cheltuielilor de capital…………………………………41
3.10. Monografie contabilă privind principalele operațiuni pe luna martie 2002………………42
Cap. 4. Analiza execuției bugetare pe trimestrul I 2002………………………………………48
4.1. Întocmirea documentelor contabile de sinteză……………………………………………..48
4.1.1. Structura situației financiare…………………………………………………………48
4.1.2. Întocmirea balanței, bilanțului și a contului de execuție bugetara…………………..49
4.2. Analiza execuției părții de venituri și cheltuieli……………………………………………50
4.3. Analiza critică a sistemului informatic……………………………………………………..52
Cap. 5. Concluzii și propuneri……………………………………………………………….54
Anexe…………………………………………………………………………………………55
Bibliografie……………………………………………………………………………………65
BIBLIOGRAFIE:
Dorneanu V. – Sistemul de salarizare în România, Editura Lumina Lex, București, 1999.
Drehuță E., Neamțu Gh. – Bugetul public și contabilitatea unităților bugetare, Editura Agora,
Iași, 2000.
Ionescu L. – Contabilitatea instituțiilor publice-caiet de lucrări practice, Editura Fundației
România de Mâine, București, 2000.
Jitaru C. – Contabilitatea instituțiilor din administrația publică, Editura didactică și pedagogică,
București, 1996.
Negruț C., Goje Gh., Sala D. – Economia și protecția mediului, Tipografia Universității de Vest,
Timișoara, 1998.
Negulescu M., Vaicum L., Costel P. – Protecția mediului înconjurător manual general Editura
Tehnică, București, 1995.
Rojanschi V., Bran F., Diaconu G. – Protecția și ingineria mediului, Editura Economică,
București, 1997.
Roman C. – Gestiunea financiară a instituțiilor publice, Editura Economică, București, 2000.
Șoșdean A. – Gestiunea financiară a instituțiilor publice, Editura InterGraf, Reșița, 1996.
Șoșdean A. – Contabilitatea instituțiilor publice, Editura Mirton, Timișoara, 2001.
Teușdea V. – Protecția mediului, Editura Fundației “România de Mâine”, București, 2000.
*
* *
XXX – Tribuna economică, colecția 2000-2001.
XXX – Regulament de organizare și funcționare al Inspectoratului de Protecție a Mediului
Arad, aprobat în baza prevederilor H.G. nr. 17/2001.
XXX – Legea nr. 173/1995 privind protecția mediului, republicată, M.O. nr.70/17.02.2000.
XXX – Legea Contabilității nr. 82/1991, republicată, M.O. nr.20/20.01.2002.
XXX – Ordonanța Guvernului nr. 61/2001 pentru modificarea și completarea Legii contabilității
nr. 82/1991, publicată în M.O. 531/31.08.2001.
XXX – Hotărârea Guvernului României nr 17/2001 privind organizarea și funcționarea
Ministerului Apelor și Protecției Mediului, publicată în M.O. nr.14/10.01.2001.
XXX – Metodologia de acordare a stimulentelor personalului autorităților pentru protecția
mediului aprobată prin Hotărâre de Guvern nr. 497/2000 publicată în M.O. nr.290/2000
XXX – O.U. nr. 245/2000 privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a funcționarilor
publici, publicată în M.O. 640/8.12.2000
=== Balanta sintetica ===
Anexa 3
BALANȚA DE VERIFICARE PE LUNA Martie 2002
=== bilant ===
Anexa 4
B I L A N Ț
încheiat la 31 martie 2002
– mii lei –
=== bilant1 ===
Anexa 5
CONTUL DE EXECUȚIE A BUGETULUI INVESTIȚIEI PUBLICE
-mii lei-
*) Se înscrie denumirea și simbolul capitolelor și subcapitolelor din bugetul aprobat, atât pentru mijloacele bugetare cât și pentru cele extrabugetare.
**) Se înscrie denumirea coloanelor astfel:
Col. 1 Col. 2 Col. 3 CoI. 4
Pentru venituri
=== Protectia mediului ===
Cap. 1. Considerații generale privind protecția mediului în țara noastră
1.1. Rolul și importanța protecției mediului
Noțiunea de mediu provine din substantivul englezesc enviroment, care a fost inclus, în 1972, în marele “Larousse” al limbii franceze, sub definiția de “ansamblul de elemente naturale ori artificiale care condiționează viața omului”. Pentru Uniunea Europeană, noțiunea de “mediu încunjurător” este mult mai complexă, fiind definită ca “ansamblul de elemente care, în complexitatea relațiilor lor, constituie cadrul, mijlocul și condițiile de viață ale omului, acelea care sunt ori cele ce nu sunt resimțite”.
Cu alte cuvinte, noțiunea de mediu se referă, în principiu, la tot ce înconjoară omul, respectiv la mediul artificial și mediul natural.
Mediul artificial cuprinde: mediul de cartier unde locuiește omul; mediul locului de muncă; mediul locului de odihnă, de recreere și de refacere a capacității fizice și intelectuale etc., unde omul își petrece o perioadă a timpului său.
Mediul natural se prezintă mult mai complex și se referă la relief (terenurile) – cu peisajele specifice, apele, pădurile, aerul, fauna, flora, microorganismele etc.
Mediul înconjurător mai poate fi definit ca: “ansamblul de condiții și elemente naturale ale Terei: aerul, apa, solul și subsolul, toate straturile atmosferei, toate materialele organice și anorganice, precum și ființele vii, sistemele naturale în interacțiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale și spirituale”.
Întrucât, în prezent, datorită faptului că în toate domeniile se fac simțite consecințele negative ale activității umane, protecția diferitelor elemente ale mediului nu se mai realizează în mod automat, prin funcționarea spontană a diferiților factori naturali, este absolut necesară pentru aceasta intervenția conștientă a societății. Protecția mediului propune proiecte deosebit de complexe, national fundamentate și în multe situații mari eforturi financiare.
În acest context, protecția mediului poate fi definită ca “o activitate umană conștientă, care are drept scop ocrotirea și, în limitele posibilităților, îmbunătățirea condițiilor cantitative și calitative ale vieții omului”.
Apariția și evoluția ființei umane a fost evenimentul care a introdus noi și puternice influențe în mediul natural. Omul este singura ființă care și-a impus voința, adaptănd el mediul la nevoile sale și ale societății. Din păcate numai o mică parte din oameni știu că ei sunt, în același timp, creația și creatorul mediului lor de viață, iar continuarea exploatării iraționale, a resurselor regenerabile (păduri, floră, apă etc.), dar și a celor neregenerabile (bogățiile minerale) accentuează criza mediului.
În acest context, protecția mediului trebuie să devină una din principalele rațiuni ale existenței fiecărui cetățean dar și a societății în ansamblul ei. Deciziile și acțiunile privind protecția mediului au devenit capitale pentru oprirea degradării mediului, pentru conserevarea și chiar îmbunătățirea calității lui. Procedând de o altă manieră este pusă în pericol însăși existența vieții pe pământ.
Cu toate că practica internațională în acest domeniu nu are o vechime mai mare de 20 de ani, se consideră că o strategie la nivel național de protecție a mediului trebuie să aibă o componentă legislativă, o componentă administrativ-instituțională, componente economico-tehnologice, componente informativ-educative, nefiind neglijat factorul social, precum și colaborarea internațională.
În domeniul legislativ se au în vedere atât legi cadru, cât și legi specifice unui domeniu sau altul de activitate. În paralel, trebuie desfășuratre activități de elaborare de normative, instrucțiuni, standarde etc. pentru a asigura un concept unitar de acțiune.
În domeniul administrativ-teritorial este necesară o structură guvernamentală centrală, (Ministerul Mediului) cu agenții la nivel local, având ca specific activitatea de protecție a mediului. Desigur că toate celelalte ministere, întreprinderi de stat sau private, agenți economici trebuie să aibă direcții, servicii sau responsabili cu probleme de protecție a mediului specifice domeniului de activitate.
Componenta economico-tehnologică este ceea care trebuie să promoveze acțiunile cu caracter pragmatic și efect imediat. Sistemul de taxe, tarife, penalității trebuie să asigure descurajarea industriilor și tehnologiilor poluante și încurajarea promovării așa-numitelor tehnologii “curate”.
O deodeodebită importanță pentrul succesul activității de protecție a mediului, în prezent și perspectivă o au elementele de ordin informativ-educativ, care să modifice mentalități și obiceiuri contrare unei bune gestionări a factorilor de mediu.
În sfârșit, toate aceste activități trebuie făcute pe baza atragerii, în toate fazele, de la decizie până la aplicare, a colectivităților locale. De semnalat este rolul deosebit de important al organizațiilor neguvernamentale pe această linie.
Protecția mediului este un domeniu unde colaborarea internațională este obligatorie. Aderarea la tratate și convenții internaționale, adoptarea de măsuri pe plan intern pentru respectarea prevederilor acestor documente sunt elemente care se regăsesc în strategiile de protecția mediului ale tuturor statelor.
Se poate conchide că, în prezent, rolul și importanța protecției mediului este în continuă creștere, fapt confirmat de frecvența tot mai mare a întâlnirilor internaționale, la nivel guvernamental și chiar a șefilor de state.
Poluarea și protecția factorilor de mediu
Termenul de poluare provine de la cuvântul latin polluere care înseamnă a murdării, a pângării, a profana. El vrea să desemneze o activitate social-economică care prin ea însăși sau prin consecințele sale aduce modificări echilibrelor ecologice, poate dăuna sănătății, liniștii și stării de confort a oamenilor, poate să prejudicieze resursele biologice, ecosistemele și proprietatea materialelor.
Accelerarea ritmului de dezvoltare a sociatății umane a atras după sine poluarea. A. Tofler în “Al treilea val” arată că pentru prima dată civilizațiile consumă din capitalul naturii în loc să trăiască de pe urma dobănzilor pe care le dădea mai de mult acest capital.
Poluarea mediului își întinde amenințarea asupra întregului glob pământesc și atacă omul și mediul. Nu populațiile animale și vegetale sunt acelea care îl amenință pe om, ci însăși activitatea social-economică a acestuia.
Scopul principal ce se urmărește prin protecția mediului este ocrotirea omului. Deci, protecția mediului înconjurător reprezintă protecția omului și a dezvoltării sale, iar protecția omului înseamnă protecția factorilor de mediu.
1.2.1. Protecția apei
Încă din antichitate apa constituie elementul esențial al universului. Filozofia greacă antică considera patru elemente esențiale ale mediului: aerul, apa, pământul și focul. Astăzi, filozofia contemporană consideră aerul, apa, hrana, căldura și lumina ca elemente esențiale ale existenței umane.
În ciclul natural apa îmbracă toate aceste forme de agregare. Apa constituie un element determinant, indispensabil pentru existența umană, vegetală și animală. Cea mai mare parte a apei ce există pe glob (97%) se află în mări și oceane. Calotele de gheață ale polilor conțin ceva mai mult de 2% din totalul de apă, iar fluviile, râurile, lacurile, pânzele subterane de apă, atmosfera abia 1%. Din această mică parte din urmă, care curge la suprafața solului sau apa subterană se constituie în mod obișnuit ca sursă a aprovizionării cu apă a omului.
De-a lungul timpului utilizarea apei a înregistrat o continuă diversificare, trecăndu-se de la folosirea apei pentru băut, satisfacerea cerințelor de igienă și a celorlalte nevoi gospodărești la folosirea ei în numeroase procese tehnologice. Pe de altă parte, creșterea explozivă a populației, gradul înalt de urbanizare, precum și apariția unor industrii noi mari consumatoare de apă și în același timp producătoare de efecte adverse asupra apei și a mediului înconjurător au determinat apariția și accentuarea fenomenului cunoscut sub denumirea de: “secătuire și poluare a apelor”.
Viața pe pământ este dependentă de apă. Existența apei în natură a fost adesea comparată cu seva unui copac care hrănește și oxigenează toate celulele dar poate și dăuna atunci cănd ea transportă substanțe poluante. Folosirea apei inplică alterarea calităților sale fundamentale, poluarea ei. Evitarea poluării apelor și epurarea celor uzate presupune operații deosebit de costisitoare care, alături de consumul propriu-zis, duce la creșterea prețului apei.
Problema poluării cursurilor de apă este un fenomen de răspândire generală, ceea ce diferă este doar coeficientul de poluare. Poluarea apei este produsă de cel puțin trei categorii de poluanții: de natură fizică, chimică și biologică, rezultați din diverse activități umane.
În procesul de poluare a apelor sunt incriminate industria, agricultura, gospodăriile populației, transporturile, solul și aerul poluat, în general tot ce ajunge în contact, într-o formă sau alta, cu acestea. În funcție de sursa de poluare diferă și consecințele asupra apei.
Protecția juridică a apelor de suprafață și subterane și a ecosistemelor acvatice are ca obiect menținerea și ameliorarea calității și productivității naturale a acestora, în scopul evitării unor efecte negative asupra mediului, sănătății umane și bunurilor materiale.
În vederea realizării acestor deziderate persoanele fizice și juridice au următoarele obligații:
să ceară acordul și/sau autorizația de mediu pentru activitățile prevăzute în Legea mediului;
să nu arunce și să nu depoziteze pe maluri, în albiile râurilor și în zonele umede, deșeuri de orice fel și să nu introducă în acestea materiale explozibile, tensiune electrică, narcotice sau alte subatanțe periculoase;
să nu spele în apele naturale autovehicule, utilaje și ambalaje care au în conținut uleiuri, combustibili lichizi, lubrefianți, substanțe periculoase, sau pesticide;
să execute toate lucrările de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrării faunei acvatice și de ameliorare a calității apei prevăzute cu termen în acordul și/sau autorizația de mediu și să monitorizeze zona de impact.
1.2.3. Protecția atmosferei
Poluarea atmosferei înseamnă modificarea compoziției chimice normale a aerului sau prezența în atmosferă a unor substanțe străine de compoziția normală și care în funcție de natura lor, concentrație și timp de acțiune afectează sănătatea oamenilor, generează disconfort și alterează mediul. Conform acestei definiții și unii constituenți normali ai aerului pot fi considerați poluanți în cazul în care se găsesc în alte concentrații decât cele normale. Este vorba în primul rând de dioxidul de carbon care este întâlnit constant în aer în proporție de 0,03-0,04%. Peste aceste valori devine poluant deoarece afectează sănătatea și poate produce modificări ale mediului.
Poluarea aerului atmosferic poate fi:
naturală, provenind din surse naturale (erupții vulcanice, eroziunea solului, etc.)
artificială, din surse antropogene, în urma unor activități socio-economice (transporturile, procesele industriale, incinerarea rezidurilor, fumatul, etc.)
Poluarea atmosferică are efecte nefavorabile nu numai asupra omului, animalelor, plantelor, ci și asupra clădirilor, materialelor tehnice, mai ales electrice și electronice etc., fapt care impune luarea unor măsuri tehnice speciale, dar și reglementarea legală a acestor aspecte.
Reglementarea legală, la noi în țară, deși se găsește într-o fază incipientă, are drept scop prevenirea poluării aerului sau limitarea și, în funcție de posibilități, reducerea în mod treptat a acesteia.
Protecția juridică a atmosferei urmărește prevenirea, limitarea deteriorării și ameliorarea calității acesteia pentru a evita manifesarea unor efecte negative asupra mediului, sănătății umane și a bunurilor materiale.
Politica națională de protecție a atmosferei, promovată de Ministerul Apelor și Protecției Mediului, constă în principal din următoarele:
introducerea de tehnici și tehnologii adecvate pentru reținerea poluanților la sursă;
reducerea emisiei de poluanți până la relizarea celor mai scăzute niveluri, care să nu depășească capacitatea de regenerare a atmosferei; asigurarea calității aerului la niveluri de securitate pentru sănătatea umană;
modernizarea și perfecționarea sistemului național de monitorizare integrată a calității aerului;
stabilirea normelor tehnice, standardelor și regulamentelor de aplicare privind calitatea aerului, emisiile de poluanți atmosferici pentru surse fixe și mobile, calitatea combustibililor și carburanților, pragul fonic, supravegherea calității aerului, identificarea și supravegherea agenților economici poluanți și declanșarea sistemului de intervenție în caz de poluare.
Persoanele fizice și juridice au următoarele îndatoriri în domeniu:
să respecte reglementările privind protecția atmosferei, adoptând măsuri tehnologice adecvate de reținere și neutralizare a poluanților atmosferici;
să doteze instalațiile tehnologice, care sunt surse de poluare, cu sisteme de măsură, să asigure corecta lor fucționare, să asigure personalul calificat și să furnizeze la cerere autorităților pentru protecția mediului, datele necesare;
să îmbunătățească performanțele tehnologice în scopul reducerii emisiilor și să nu pună în exploatare instalațiile prin care se depășesc limitele maxime admise;
să asigure măsuri și dotări speciale pentru izolarea și protecția fonică a surselor generatoare de zgomot și vibrații, să verifice eficiența acestora și să pună în exploatare numai pe cele care nu depășesc pragul fonic admis.
1.2.4. Protecția solului
Solul este un bogat, însă fragil, ecosistem; el este definit ca fiind: “stratul afânat, moale și fragil care se găsește la suprafața scoarței Pământului și care, împreună cu atmosfera învecinată, constituie mediul de viață al plantelor”. Solul este cel de al treilea factor de mediu ce trebuie protejat cu aceeași atenție ca și apa și areul. Importanța protejării solului este evidentă dacă ne gândim că el este factorul principal în asigurarea hranei oamenilor, animalelor și plantelor. O supraveghere atentă a acestuia poate avea ca rezultat o bună dezvoltare a vieții pe Pământ. Un centimetru de sol, în grosime, se realizează în zeci și chiar sute de ani. Solul și humusul poate fi pierdut însă, chiar pentru totdeauna, într-un singur an, prin antrenarea lui în timpul vânturilor puternice, în urma unor precipitații de intensitate mare, a defrișării pădurii, în special situată pe versanți abrupți, a folosirii neraționale a unor substanțe chimice sau nutrienți pentru agricultură etc.
Sursele de poluare se clasifică în două categorii: surse de poluare-degradare-interioare, a căror origine are legături directe cu natura și evoluția suprafeței în cauză și surse de poluare exterioare, a căror origine trebuie căutată în exteriorul suprafeței în cauză.
Dintre sursele de poluare-degradare-interioare fac parte: eroziunea solului, dezertificarea ca rezultat al eroziunii, sărăturarea care afectează pe suprafețe foarte mari fertilitatea solului, tasarea solului inclusiv a humusului, excesul de umiditate în perioadele cu precipitații abundente, etc.
Sursele de poluare exterioară sunt: irigarea cu ape uzate orășenești sau industriale; emisiile nocive ca rezultat al diferitelor procese industriale; pesticidele, cu acțiune benefică pentru culturi care poate fi uneori dăunătoare solului; rezidurile petroliere; dejecțiile provenite de la porci și păsări, nămolul din stațiile de epurare și rezidurile menajere; substanțele radioactive care depășesc anumite limite și ajunse pe sol pot constitui surse importante de poluare; etc.
Protecția solului, a subsolului și a ecosistemelor terstre prin măsuri adecvate de gospodărire, consrevare, organizare și amenajare a teritoriului este obligatorie pentru toți deținătorii, indiferent de titlul de proprietate.
În cadrul protecției mediului natural, o parte deosebit de importantă alături de toate componentele globului, o ocupă fondul funciar, care trebuie să rămână pe cât posibil nealterat și eventual să fie înbunătățit și astfel să fie transmis generațiilor viitoare.
Prin protecția fondului funciar, ca “dar al naturii” se urmărește: asigurarea gospodăririi raționale a terenurilor de care dispunem la un moment dat, folosirea fiecărui teren potrivit destinației sale economice, menținerea și înbunătățirea fertilității solului etc.
Deținătorii de terenuri cu orice titlu, au următoarele obligații:
să prevină pe baza reglementărilor în domeniu, deteriorarea calității solurilor;
să asigure amplasarea, proiectarea, constituirea și punerea în funcție a obiectivelor de orice fel;
la schimbarea destinației terenurilor, să asigure condițiile prevăzute în acordul și în autorizația de mediu;
să nu ardă miriștele, stuful, tufărișurile sau vegetația ierboasă fără autorizație din partea autorității competente pentru protecția mediului.
1.3. Organizarea protecției mediului în România
Protecția și înbunătățirea mediului constitue o problemă de interes public, național, particular și local.
Întreaga activitate de prevenire, depoluare, reparare a prejudicilor produse de poluare și înbunătățirea condiților de dezvoltare a mediului este organizată și coordonată de stat. Sistemul organelor prin care statul realizează dezideratele prezentate este constituit din:
Ministerul Apelor și Protecția Mediului este, autoritatea centrală de stat care organizează cadrul instituțional, dezvoltă, îndrumă și perfecționează activitatea de protecție a mediului la scară națională.
Acesta are în subordine: 42 de inspectorate pentru supravegherea și protecția mediului în județe și Municipiul București; Administrația Biosferei “Delta Dunării”, Oficiul de informare și documentare; Institutul de Cercetări și Ingineria Mediului–București; Intitutul Român de cercetări Marine–Constanța. Toate acestea sunt intituții publice, cu personalitate juridică, finanțate de la bugetul administrației de stat.
Inspectoratele pentru supravegherea și protecția mediului județene și a municipiului București sunt organele teritoriale ale Ministerului Apelor și Protecției Medului care realizează sarcinile și atribuțiile acestuia în teritoriu.
Alte ministere având ca atribuții specifice în domeniul protecției mediului cum sunt: Ministerul Sănătății, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Ministerul Cercetării și Tehnologiei, Ministerul Transporturilor, Ministerul Învățământului, Ministerul Turismului și Sportului. Ministerului Agriculturii și Alimentației îi revin sarcini în domeniul protecției solului și a ecosistemelor terestre.
Regiile Autonome (transformate sau în curs de transformare în companii naționale) și societățile comerciale de orice fel, cărora le revin prin statute proprii sarcini în domeniu. Din rândul acestora mențiomăm: Compania Națională “Apele Române”, Regia Apelor Minerale, Regia Gazelor Naturale “Romgaz” Mediaș, Regia Petrolului “Petrom” București, Regia Națională a Pădurilor “Romsilva”, care au prin statutele proprii sarcina de a stabili și răspunde de aplicarea măsurilor de protecție a mediului și securitate a muncii în domeniul lor de activitate.
Institutul de Cercetări și Ingineria Mediului – București are sarcina de: a elabora strategia generală de protecție și îmbunătățire a mediului; a efectua studii de impact interdisciplinar în domeniu; a aviza tehnic tehnologiile și soluțiile constructive a diferitelor investiții etc.
Autoritățile administrației publice locale au atribuții și răspunderi după cum urmează: supravegherea aplicării prevederilor din planurile de urbanism și amenajarea teritoriului, în acord cu planificarea de mediu; supravegherea agenților economici din subordine pentru prevenirea eliminării accidentale de poluanți sau depozitării necontrolate de deșeuri și dezvoltarea sistemelor de colectare a deșeurilor refolosibile; dezvoltarea de rețele de canalizare, de colectare a apelor pluviale, de aprovizionare cu apă potabilă, stații de epurare; formarea de specialiști în ecologia și protecția mediului; promovarea unei atitudini corespunzătoare în legătură cu importanța protecției mediului.
Persoanele fizice și juridice, în scopul protecției mediului, au obligația: de a solicita autorităților pentru protecția mediului acord și/sau autorizație de mediu; de a asista persoanele împuternicite cu inspecția în probleme de mediu, de a le pune la dispoziție evidențele cu propriile măsuri și de a le sprijini în recoltarea de probe; de a suporta costul prejudiciilor produse prin încălcarea prevederilor din autorizația de mediu; de a informa autoritățile competente de eventualele accidente; de a nu depozita necontrolat deșeurile etc.
Organizațiile negurnamentale în domeniul protecției mediului.
Acestea constituie o mișcare socială și o formă organizatorică neguvernamentală de participare a cetățenilor la politica de protecție a mediului, având în același timp un rol important în procesul educației ecologice.
Prin legislația în domeniu se consacră o serie de modalități prin care organizațiile neguvernamentale participă la activitatea de protecție a mediului, având chiar dreptul de a acționa în justiție agenții economici în cazul în care aceștia aduc prejudicii mediului.
1.4. Inspectoratul de protecție a mediului Arad. Atribuții. Structură organizatorică.
Inspectoratul de Protecție a Mediului are regimul serviciilor publice de specialitate, descentralizate. Este instituție publică finanțată de la bugetul de stat, cu personalitate juridica, în subordinea Ministerului Apelor și Protecției Mediului. Obiectul de activitate și structura organizatorică se aprobă de către ministrul apelor și protecției mediului.
Inspectoratul de Protecție a Mediului îndeplinește la nivel teritorial atribuțiile și răspunderile autoritații centrale pentru protecția mediului, potrivit competențelor stabilite de acesta și în conformitate cu dispozițiile legale.
Atribuțiile Inspectoratului de Protecție a Mediului sunt:
pune în aplicare dispozițiile legii cu privire la organizarea sistemului operativ de monitorizare integrată a stării mediului la nivel teritorial și dispun măsurile legale corespunzătoare pentru protecția, ameliorarea și refacerea stării de calitate a mediului acolo unde a fost deteriorat;
organizează și exercită controlul asupra modului în care sunt puse în aplicare și respectate dispozițiile legale în vigoare privind:
protecția atmosferei ;
protecția apelor și a ecosistemelor acvatice;
protecția solului, subsolului și a ecosistemelor terestre;
protecția naturii, a peisajelor și habitatelor naturale, conservarea diversitații biologice, a florei și faunei salbatice;
regimul ariilor protejate și al monumemtelor naturii;
protecția așezărilor umane;
regimul substanțelor chimice periculoase și al deșeurilor;
regimul pesticidelor și al îngrășămintelor chimice;
alte aspecte, care, potrivit legii, sunt de competența și în atribuțiile Inspectoratelor de protecție a mediului.
organizează și pune în aplicare dispozițiile legale în vigoare privind autorizarea activitaților economice și sociale cu impact asupra mediului, incluzând procedurile de stabilire a obligațiilor de mediu în procesul de privatizare;
elaboreaza și publică rapoarte periodice privind starea mediului la nivel teritorial;
în cooperare cu serviciile descentralizate ale celorlalte autoritați de specialitate ale administrației publice centrale, cu autoritațiile administrției publice locale și în parteneriat cu alte institții publice locale și cu sectorul privat:
elaboreaza Planul Local de Acțiuni pentru Protecția Mediului și promovează realizarea obiectivelor prioritare pentru mediu și dezvoltare durabilă;
elaboreaza și pune în aplicare strategii locale pentru mediu și dezvoltare durabilă;
participă activ la elaborarea și punerea în aplicare a planurilor de amenajare a teritoriului și a planurilor de urbanism, asigurănd integrarea dimensiunii de mediu și a cerințelor ecologice în politicile și strategiile zonale și locale privind planificarea utilizării, organizarea și amenajarea teritoriului și a așezărilor umane cu luarea în considerare a structurii și valorii capitalului natural din teritoriu și utilizarea acestuia pe principiile dezvoltării durabile;
participă, potrivit atribuțiilor și competentelor legale, la elaborarea și punerea în aplicare a programelor și proiectelor în context transfrontier.
susține și impune prin mijloacele prevăzute de lege, în special prin aplicarea procedurilor de autorizare, promovarea tehnologiilor curate, schimbarea modelelor de producție și de consum, în sensul utilizării durabile a resurselor materiale și energetice și al reducerii impactului negativ asupra mediului și calitații vieții.
Inspectoratul de Protecție a Mediului acționează prin toate mijloacele prevăzute de lege și pe întregul teritoriu de care raspunde, pentru protectia și ameliorarea stării mediului și a calitații vieții, cu luarea în considerare a necesității punerii în aplicare pe plan local a prevederilor convențiilor și acordurilor internaționale la care România este parte și realizării obiectivelor, programelor și planurilor de acțiuni dezvoltate în baza acestor acorduri și convenții.
Inspectoratul de Protecție a Mediului mai organizează activitații cu scop instructiv, formativ și educațional, asigură informarea curentă a populatiei și a autoritățiilor locale cu privire la starea și evoluția calitații mediului în teritoriu, dezvoltă cooperarea cu mass-media și publică materiale având ca scop sensibilizarea opiniei publice, angajarea populației și a comunitățiilor locale în susținerea și aplicarea măsurilor privind protecția mediului, conservarea naturii și a diversitații biologice, reconstrucția ecologică a zonelor deteriorate și ameliorarea calității vieții în zonele afectate de poluare.
Structura organizatorică a Inspectoratului de Protecție a Mediului este stabilită prin organigrama din figura 1.
Inspectoratul de Protecție a Mediului
Arad
Fig.1. Organigrama Inspectoratului de protecție a mediului
Conform organigramei, în cadrul inspectoratului funcționează următoarele compertimente:
Compartimentul Inspecție și control ecologic care organizează și exercită controlul asupra modului în care sunt puse în aplicare și respectate dispozițiile legale și standardele normative în vigoare;
Serviciul monitorizare, dispecerat și urgențe de mediu care organizează și operează în profil teritorial monitorizarea integrată a stării mediului, potrivit competențelor ce revin autorității centrale pentru protecția mediului;
Serviciul directivare, implementare, autorizare care formulează recomandările și participă la elaborarea și punerea în aplicare a politicilor și strategiilor locale pentru mediu și dezvoltare durabilă; primește și analizează documentațiile ce însoțesc cererile de emitere a avizelor, acordurilor și autorizațiilor de mediu; elaborează avizele, acordurile și autorizațiile de mediu și le înaintează conducerii agenției pentru semnare; etc.
Serviciul conservarea naturii și a diversitații biologice care evaluează structura, valoarea economică și socială a ansamblului resurselor naturale care formează capitalul natural al județului, identifică zonele terestre și acvatice deteriorate și face propuneri pentru reconstrucția lor ecologică, identifică speciile de animale domestice locale amenințate cu dispariția și ia măsurile necesare protecției faunei, etc.;
Biroul management, administrare, resurse umane, contencios care verifică și raspunde de îndeplinirea condițiilor de angajare a personalului, stabilește salariile de bază între limitele prevăzute de lege ale persoanelor angajate, întocmește și pastrează contractele individuale de muncă și dosarele personale ale salariațiilor, urmarește prezența zilnică la program a personalului pe baza condicilor de prezență, reprezintă interesele unității în fața organelor de jurisdicție, organizează baza de documentare a agenției care include colecția de monitoare oficiale și colecția de legislație, acte normative din domeniul protecției mediului, etc;
Compartimentul financiar, contabilitate, administrativ, aprovizionare care asigură evidența financiar contabilă a unității potrivit legii contabilității și respectiv finanțelor, asigură instituția cu materialele necesare unei bune funcționări a activităților acesteia, etc.;
Compartimentul programe internaționale, relații cu publicul și ONG care identifică programele și proiectele cu finanțare internaționala care au relevanța pentru teritoriul administrativ in care își desfășoară activitatea Inspectoratul, îndeplinește atribuțiile de relații cu publicul, mass-media și cu organizațiile neguvernamentale în conformitate cu regulile referitoare la organizarea acestor relații.
Directorul conduce întreaga activitate a Inspectoratului și îl reprezintă în relațiile cu Ministerul Apelor și Mediului, cu celelalte instituții publice centrale și locale, cu persoanele juridice și fizice din țară și străinătate, în vederea realizării atribuțiilor specifice Inspectoratului.
Directorul este ajutat în activitatea sa de Comitetul Director, organism de conducere cu rol consultativ, care se constituie dintr-un numar de 5 membrii, la propunerea directorului, cu aprobarea conducerii ministerului. Comitetul director se reunește sub conducerea directorului sau a înlocuitorului de drept al acestuia, conform calendarului de lucru stabilit și ori de câte ori este necesar.
1.6. Activitatea compartimentului financiar-contabil și relațiile acestuia cu celelalte compartimente
Conform legislației în vigoare, toate unitățile lucrative, indiferent de forma juridică de organizare, care gestionează valori materiale și bănești sunt obligate să organizeze întreaga activitate prin conturi, adică să țină contabilitate proprie.
Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității conform legii revine ordonatorului de credite care are obligația gestionării patrimoniului instituției. Ea se organizează în cadrul compartimentului financiar, contabilitate, administrativ, aprovizionare condus de către contabilul șef, pe lăngă celelalte activități de administrare și aprovizionare a instituției desfășurate în cadrul aceluiași compartiment.
Compartimentul financiar – contabilitate are următoarele sarcini:
Organizează și ține evidența financiar-contabilă a unitații potrivit legii contabilității și respecțiv finanțelor;
Întocmește și prezintă spre aprobare bugetul de venituri și cheltuieli, urmarind încadrarea unității în buget, precum și actualizarea acestuia periodic potrivit schimbărilor intervenite;
Elaborează și prezintă spre aprobare trezoreriei programul de finanțare a investițiilor, urmărește realizarea acestuia și ține evidența operativă a operațiunilor financiar contabile ce derivă din aceasta;
Înregistrează în evidența financiar contabilă toate operațiunile cu caracter economico-financiar care au loc în cadrul unității pe bază de documente legale întocmite și aprobate conform instrucțiunilor de aplicare a planului de conturi și a actelor normative în vigoare;
Organizează și ține evidența pe articole și alineate a plăților nete de casă și a cheltuielilor efective conform cadrului comun al clasificației cheltuielilor;
Ține evidența sintetică și analitică a cheltuielilor dupa natura lor;
Organizează sistemul de circulație internă a documentelor de evidență primară;
Efectuează inventarierea anuală a patrimonului;
Organizează în cadrul unității activitatea de control ierarhic operativ curent și cea de control financiar preventiv;
Întocmește notele contabile și centralizatoarele pentru debitarea, respectiv creditarea conturilor;
Întocmește statele de plata a salariilor și în baza datelor primare primite de la salarizare, urmarind efectuarea reținerilor legale;
Întocmește planul de casă;
Ține evidența nominală a veniturilor realizate de fiecare salariat, le centralizează anual învederea acordării premilor anuale;
Întocmește și prezintă ori de câte ori este cazul rapoarte și informări directorului și consiliului director cu privire la semnalarea neregulilor constatate;
Efectuează chenzinal și ori de câte ori este nevoie calculul și plata drepturilor bănești (salarii, indemnizații, concedii de odihnă, concedii medicale, etc.);
Ține evidența nominală a veniturilor realizate de fiecare salariat, le centralizează anual în vederea acordării premiilor anuale;
Ține evidența contabilă a mijloacelor fixe, obiectivelor de inventar, materiilor, materialelor și mijloacelor bănești;
Răspunde de respectarea regulilor care privesc protecția muncii și P.S.I., luând măsurile necesare pentru prevenirea accidentelor de muncă și a înbolnăvirilor profesionale;
Eliberează și prezintă spre aprobare programul de întreținere revizii și reparații a mijloacelor fixe, mașinilor și a utilajelor din dotarea unității;
Răspunde de organizarea primirii și rezolvării în termen a propunerilor și sesizărilor salariaților unității;
Execută și alte atribuții stabilite prin dispoziția directorului sau a comitetului director;
Relația compartimentului financiar contabil cu celelalte compartimente constă în efectuarea controlului financiar preventiv de către compartimentul contabilitate. Orice document întocmit de orice compartiment pentru a putea deveni operabil trebuie vizat de contabilul șef sau locțiitorul acestuia, stabilindu-se astfel relații între compartimentul financiar contabil și toate celelalte compartimente care emit astfel de documente.
Controlul financiar preventiv propriu constă în verificarea sistematică a proiectelor de operațiuni din punct de vedere al:
legalitații – operațiunea trebuie să respecte toate prevederile legale care îi sunt aplicabile, în vigoare la data efectuării sale;
regularității – operațiunea trebuie să respece sub toate aspectele ansamblul principiilor și regulilor procedurale și metodologice care sunt aplicabile categoriei de operațiuni din care face parte;
încadrării în limitele angajamentelor bugetare stabilite potrivit legii.
Toate instituțiile publice au obligația de a organiza controlul financiar preventiv propriu în cadrul compartimentului contabil. Controlul financiar preventiv propriu se exercită de contabilul șef sau de șeful compartimentului contabil cu atribuții de ținere a contabilității, de exercitare a controlului financiar preventiv propriu și de evidență a angajamentelor. În funcție de volumul și de complexitatea activității, contabilul șef poate înputernici, cu aprobarea conducătorului instituției publice, și alte persoane din subordine care să exercite controlul financiar preventiv propriu.
Viza de control financiar preventiv propriu se exercita prin semnătura persoanei împuternicite în acest sens sau a înlocuitorului desemnat, precum și prin aplicarea sigiliului personal.
În vederea acordării vizei de control financiar preventiv propriu proiectele de operațiuni emise de compartimentele de specialitate și însoțite de documentele justificative corespunzătoare se transmit, la compartimentul contabil, persoanei împuternicite sa exercite controlul financiar propriu.
Persoana împuternicită cu exercitarea controlului financiar preventiv propriu va prelua documentele și le va verifica formal cu privire la:
cuprinderea în “Cadrul general al proiectelor de operațiuni supuse controlului financiar preventiv propriu” a operațiuni prezentate la viză;
completarea documentelor în strictă concordanța cu rubricile acestora;
existența semnăturilor persoanelor autorizate din compartimentele de specialitate;
existența documentelor justificative;
Dacă în urma verificării documentele prezentate corespund cerințelor controlului financiar preventiv propriu, persoana împuternicită acordă viza prin aplicarea sigiliului.
Dacă în urma verificării documentele prezentate la viză nu corespund controlulului financiar preventiv propriu, persoana împuternicită va emite refuzul de viză destinat conducătorului instituției publice, însoțit de toate documentele justificative care au fost analizate. Refuzul de viză va fi trimis spre știință și compartimentului de audit intern al instituției.
Diagrama de relații a compartimentului financiar contabil cu celelalte compartimente este prezentată în figura nr. 2.
Figura 2. Diagrama de relații a compartimentului financiar contabil cu celelalte compartimente
CAP. 2. Bugetul de venituri și cheltuieli la Inspectoratul de Protecție a Mediului
Pentru asigurarea dezvoltării economico-sociale a țării într-un cadru echilibrat se va urmării cuantificarea tuturor resurselor financiare ale economiei publice și private precum și a cheltuielilor pe principalele lor destinații se întocmesc planuri financiare publice cu caracter executoriu și anume: bugetul administrației centrale de stat, bugetele unităților administrativ teritoriale, bugetul asigurărilor sociale, iar la nivel microeconomic, bugetele de venituri și cheltuieli ale agenților economici și ale instituțiilor publice.
Bugetul de venituri și cheltuieli al instituției publice cuprinde, într-o formă sistematizată, indicatorii financiari – veniturile și cheltuielile bugetare, corespunzător activității și acțiunilor pevizionate a se realiza în anul în plan.
Pentru dimensionarea optimă și rațională a necesarului de fonduri bugetare pe acțiuni și pe sectoare de activitate precum și mobilizarea prin plan a veniturilor rezultate din activitățile instituțiilor publice au fost stabiliți indicatori de calcul și fundamentare ce au la bază elemente specifice acțiunilor bugetare și în funcție de care se fac previziunile de venituri și cheltuieli bugetare. Astfel fiecare instituție publică, îsi poate evalua, în mod temeinic necesitățile de fonduri în corelație directă cu sarcinile fizice preconizate, asigurăndu-se în acest fel în baza materială pentru realizarea activităților și acțiunilor specifice.
Elaborarea bugetelor de venituri și cheltuieli va favoriza implementerea unui sistem eficace de control prin compararea realizărilor cu previziunile și luarea măsurilor de corectare la momentul oportun. Obiectivele prevăzute în bugete pe fiecare articol bugetar potrivit clasificației bugetare se compară cu realizările printr-un tablou lunar întocmit pentru controlul bugetarar acțiunilor previzionate.
2.2. Fundamentarea indicatorilor privind veniturile la Inspectoratul de Protecție a Mediului Arad
În procesul evaluării bugetare a volumului indicatorilor financiari privind veniturile și cheltuielile instituției stau indicatorii de calcul și fundamentare a veniturilor și cheltuielilor care se aplică în evaluare la toate nivelele organizatorice.
Detalierea indicatorilor de calcul și findamentare se face în mod diferențiat pe subdiviziunile clasificației bugetere fapt ce asigură un mod unitar de calcul al previziunilor de venituri și cheltuieli.
Inspectoratul de Protecție a Mediului realizează venituri provenite din taxe pentru emiterea acordurilor și autorizațiilor de mediu, și tarifele practicate pentru lucrările și serviciile prestate la solicitarea persoanelor fizice și juridice, în cadrul activităților pe care le desfășoară. Aceste venituri se evaluează pe bază de indicatori de calcul și fundamentare fizici și cuantumul venitului pe indicator (ex: numărul de beneficiari și venitul pe beneficiar).
Una din sarcinile evaluării bugetare o constituie buna fundamentere a indicatorilor privind veniturile ce se cuprind în bugetul de venituri și cheltuieli care trebuie să reflecte în ultimă instanță valorificarea tuturor posibilităților pe care le are institiția, având ca efect final reducerea efortului financiar pe care îl face statul pentru întreținerea și buna funcționare a instituției.
Fundamantarea indicatorilor financiari privind veniturile se face în funcție de anumite criterii cum ar fi:
baza legală a venitului;
analiza execuției preliminate în anul de baza;
utilizarea indicatorilor de calcul și fundamentare.
Nici un impozit, taxă sau alte obligații de natura acestora nu pot fi înscrise în buget și încasate dacă acestea nu au fost stabilite prin lege. În acest sens instituția are dreptul să realizeze venituri numai din sursele nominalizate prin lege și anume venituri din taxe pentru emiterea acordurilor și autorizațiilor de mediu și tarife pentru lucrările și serviciile prestate.
Analiza execuției preliminate din anul de bază prezintă importanță în evaluarea previziunilor pentru anul de plan întrucât ea trebuie să descopere cauzele nerealizării integrale a veniturilor pe surse, cazurile de subevaluare sau omiterea de la previzionare a unor noi surse de venit ce au apărut pe parcursul execuției bugetare din anul de bază și care urmează a fi evaluate și cuprinse în bugetul pe anul de plan.
Indicatorii de calcul și fundamentare sunt stabiliți în mod diferit în funcție de proveniența veniturilor astfel:
Venituri din analiza documentațiilor depuse și verificare teren reprezintă sumele încasate de Inspectorat ca urmare a analizei documentației care trebuie depusă de societățile nou înființate, în vederea emiterii acordului și autorizației de mediu și sumele obținute ca urmare a verificări pe teren a acestora.
Documentația necesară pentru obținerea autorizației de mediu sunt:
cerere către I.P.M. Arad prin care se solicită autorizație de mediu
actele firmei: statut, certificat de înmatriculare, certificat de înregistrare fiscală
autorizație sanitară eliberată de Direcția Sănătate Publică Arad
autorizație sanitar-veterinară eliberată de Direcția Sănătate Veterinară Arad
contract cu Regia de Apă-Canal
contract cu S.C. Salubritatea S.A.
acceptul vecinilor, etc.
Aceste venituri se previzionează ținăndu-se cont de numărul mediu al societăților înființate în anii precedenți (ultimii 5 ani) și tarifele practicate, acestea diferențiind în funcție de gradul de complexitate al lucrărilor sau serviciilor prestate. În formula de calcul se ia în considerare tariful mediu calculat pe o societate nou înființată în anul curent.
Vad = Nmsoc x Tarifm
Vad = 400 x 5.000.000 = 2.000.000.000 lei
unde: Vad = veniturile din analiza documentațiilor depuse și verificare teren;
Nmsoc = numărul mediu de societăți înființate în anii precedenți;
Tarifm = Tariful mediu calculat pe o societate înființată.
Tabel nr.2.1
Calculul veniturilor din analiza doc. depuse și verificare teren
Pentru anul 2002 aceste venituri se estimează la valoarea de 2.000.000.000 lei (tabelul nr. 2.1)
Venituri din efectuare analize laborator reprezintă veniturile încasate de instituție ca urmare a prestărilor de servicii solicitate de diverse persoane fizice și juridice constând în efectuarea de analize la laborator.
Tarifele pentru aceste analize se diferențiază în funcție de tipul analizei (ex: pulberi sedimentabile, analiza solului, analiza alcalinității, acidității, conductivității, analize biologice, microbiologice, etc.).
Aceste venituri se previzionează deasemenea în funcție de numărul mediu al solicitărilor făcute de către persoane fizice sau juridice din ultimii 5 ani și tariful mediu calculat pe fiecare solicitare.
Val = Nms x Tarifm
unde: Val = veniturile din analize laborator;
Nmsoc = numărul mediu de solicitări făcute în anii precedenți;
Tarifm = Tariful mediu calculat pe o solicitare făcută.
Tabel nr. 2.2
Calculul veniturilor din efectuare analize laborator
Val = 182 x 109.890 = 20.000.000 lei (tabelul nr. 2.2)
Venituri din amenzi reprezintă sumele încasate de instituție ca urmare a amenzilor acordate pentru nerespecterea normelor legale privind protecția mediului de către persoanele fizice sau juridice.
Instituției îi revine doar 25% din valoarea amenzii fiind încasată în contul activității extrabugetare iar restul de 75% fiind încasată în contul bugetului de stat.
Veniturile din amenzi se estimează în fincție de numărul mediu de persoane fizice sau juridice care au săvârșit contravenții în ultimii 5 ani și valoarea medie a amenzilor acordate, după următoarea formulă:
Va = Nmp x Vma
Va = 250 x 1.000.000 = 250.000.000 lei
unde: Va = veniturile din amenzi;
Nmsoc = numărul mediu de persoane fizice sau juridice care au săvârșit
contravenții în anii precedenți;
Vma = Valoarea medie a amenzii.
Tabel nr. 2.3
Calculul veniturilor din amenzi
Suma previzionată pentru anul curent este de 250.000.000 lei.(tabelul nr. 2.3)
Evaluarea veniturilor instituției pe baza indicatorilor de calcul și fundamentare prezintă importanță prin faptul că asigură aplicarea unor criterii unitare de evaluare de analiză și apreciere a previziunilor pentru anul următor, permițând în același timp efectuarea unor comparații între instituție și alte institiții publice prin care se pot depista rezerve de creștere a veniturilor.
2.3. Fundamentarea indicatorilor privind cheltuielile la Inspectoratul de Protecție a Mediului
Evaluarea și dimensionarea cheltuielilor necesare instituției în anul de plan se face pe baza analizei, opțiunilor și priorităților bugetare pentru fundamentarea nivelului optim al fondurilor necesare pentru realizarea în cât mai bune condiții cu minim de efort material, uman și financiar a obiectivelor și acțiunilor previzionate. Astfel, la dimensionarea creditelor bugetare se ține seama de:
baza legală prin care se autorizează efectuarea cheltuielilor, adică actul normativ care prevede efectuarea cheltuielilor;
execuția preliminată din anul de bază ce se compune din execuția certă din perioada expirată și execuția probabilă corespunzătoare perioadei până la finele anului.
volumul indicatorilor specifici acțiunii Inspectoratului de Protecție a Mediului.
Propunerile pentru proiectul de buget pe anul 2002 se vor elabora în cadrul limitelor de cheltuieli stabilite, având în vedere nivelurile prognozate ale principalilor indicatori ce caracterizează activitatea instituției, indicii medii ai prețurilor la producător și de consum, precum și aplicarea unor măsuri prin care se asigură creșterea eficienței utilizării fondurilor publice.
Indicatorii de calcul și fundamentare a cheltuielilor bugetare se stabilesc având în vedere natura și conținutul cheltuielilor și sunt destinați determinării diferitelor categorii de cheltuieli – retribuții, cheltuieli de întreținere și alte cheltuieli și permit efectuarea unor calcule analitice de fundamentare a propunerilor de cheltuieli pentru fiecare subdiviziune a clasificației bugetare.
Se prezintă în continuare modul de efectuare a calculelor analitice folosind indicatori de calcul și fundamentare la Inspectoratul de Protecție a Mediului Arad. Potrivit structurii clasificației economice, vom avea următoarele categorii și articole de cheltuieli:
Cheltuieli curente
Titlul I. Cheltuieli de personal
Articolul 10 Cheltuieli cu salariile cuprinde următoarele alineate a căror fundamentare o vom descrie în continuare.
Articolul 10.01 Salarii de bază (Fd Sb) reprezintă necesarul de fonduri pentru salarizarea angajaților Inspectoratului de Protecție a Mediului Arad și se determină pe baza următoarelor elemente:
Numărul mediu de salariați (N);
Salariul mediu din anul de bază modificat cu influența majorărilor de salarii previzionate pentru anul de plan (Smb).
Evaluarea acestor cheltuieli se face potrivit relației:
Fd Sb = Ni x Smb x 12 luni
Fd Sb = 40 x 3.000.000 x 12 luni = 1.445.900.000 lei
Articolul 10.02 Salarii de merit reprezintă necesarul de fonduri bănești pentru retribuirea unui număr restrâns de angajați cu merite deosebite în activitatea desfățurată. Cheltuielile cu salariile de merit previzionate pentru anul 2002 sunt de 29.200.000 lei.
Articolul 10.03 Indemnizații de conducere (Ic) reprezintă drepturile bănești cuvenite persoanelor care îndeplinesc funcții de conducere în cadrul Inspectoratului și se calculează în funcție de:
Numărul persoanelor cu funcții de conducere (Nc);
Indemnizația medie de conducere realizată în anul de bază influențată cu eventualele modificări prevăzute în anul în curs (Imc);
Relația de calcul este:
Ic = Nc x Imc x 12 luni
Ic = 5 x 2.120.000 x 12 luni = 127.200.000 lei.
Articolul 10.04 Spor de vechime (Spv). Pentru vechimea în muncă salariații beneficiază de un spor de vechime de până la 25%, calculat la salariul de bază.
Cheltuielile ocazionate cu sporul de vechime sunt în funcție de:
Vechimea personalului angajat;
Cuantumul sporului de vechime aferent acestuia;
Aceste cheltuieli se estimează pentru anul în curs la valoarea de 332.800.000 lei.
Articolul 10.05 Spor condiții deosebite (Scd) reprezină drepturile bănești ce se acordă angajaților care prin natura muncilor prestate intră în contact cu substanțe toxice și se calculează în funcție de:
Numărul persoanelor care lucrează în mediu toxic (Nt);
Sporul mediu pentru condiții deosebite din anul de bază (Sm);
Relația de calcul este următoarea:
Scd = Nt x Sm x 12 luni
Scd = 3 x 855.556 x 12 luni = 30.800.000 lei.
Articolul 10.06 Spor ore suplimentare reprezintă drepturile bănești ce se acordă salariaților instituției pentru orele lucrate suplimentar peste programul considerat normal. Sporul pentru ore suplimentare se calculează în funcție de:
Numărul de ore suplimentare;
Sporul mediu pe oră din anul de bază;
Sporul de ore suplimentere se previzionează a fi pentru anul în curs de 19.260.000 lei.
Articolul 10.07 Fond de premii (Fdp) cuprinde premiile cuvenite salariaților sub formă de gratificații anuale, determinate în funcție de:
Salariile tarifare aferente salariațiilor (Fd Sb);
Cotele de acordare a gratificațiilor (C%);
Relația de calcul este următoarea:
Fdp = Fd Sb x C%
Fdp = 1.445.900.000 x 8% = 110.540.000 lei.
Articolul 10.08 Alte drepturi salariale cuprinde alte drepturi salariale cuvenite angajaților dar care pentru anul curent nu sunt prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli.
Totalul general al salariilor la nivelul Inspectoratului rezultă pe baza indicatorilor din tabelul nr.2.4
Tabelul nr. 2.4
Calculul cheltuielilor cu salariile
Articolul 11 Contribuția pentru asigurări sociale de stat (C.A.S.) reprezintă contribuția Inspectoratului la constituirea fondului pentru asigurările sociale și se determină în funcție de:
Cheltuieli cu salariile (Chs);
Cota de C.A.S. de 23,33%;
Formula de calcul este:
C.A.S. = Chs x cota de 23,33%
C.A.S. = 2.095.700.000 x 23,33% = 474.620.000 lei.
Articolul 12 Contribuția pentru constituirea fondului pentru plata ajutorului de șomaj (Cfds) reprezintă contribuția Inspectoratului la constituirea fondului de șomaj și se determină în funcție de:
Cheltuielile cu salariile (Chs);
Cota de 5% reprezentând contribuția la fondul de șomaj;
Se utilizeă următoarea formulă de calcul:
Cfds = Chs x cota de 5%
Cfds = 2.095.700.000 x 5% = 105.000.000 lei
Articolul 13 Deplasări, detașări, transferuri (D) cuprinde fondurile bănești necesare acoperirii cheltuielilor ocazionate de aceste deplasări în țară și în străinătate în interesul serviciului. Aceste fonduri se fundamentează în funcție de:
Numărul de persoane care se deplasează (Nr);
Numărul de zile de deplasare (Nz);
Costul transportului pe o persoană (Ctr);
Costul diurnei pentru o persoană pe zi (CD);
Costul cu cazarea pe o persoană (Ccaz);
și se evaluează pe baza devizului din tabelul nr. 2.5.
Tabel nr. 2.5
Calculul cheltuielilor cu deplasarea
Relația de calcul este următoarea:
D = Nr x Nz x Ctr x CD x Ccaz.
Articolul 14 Contribuția la constituirea Fondului inițial de asigurări sociale de sănătate (C.A.S.S.) se formează din contribuția datorată și vărsată de angajatori și din contribuția datorată și suportată de asigurați. Angajatorii au obligația să participe la constituirea Fondului inițial de asigurări sociale de sănătate în cotă de 7% aplicată asupra fondului de salarii și suportată din cheltuieli.
Această contribuție se calculează pe baza următoarei relații:
C.A.S.S. = Chs x cota de 7%
C.A.S.S. = 2.095.700.000 x 7% = 146.800.000 lei.
Asigurații contribuie cu o cotă de 7% asupra veniturilor salariale brute realizate lunar de angajații cu contract de muncă pe durată determinată sau nedeterminată.Această cotă se evaluează tot potrivit relației precedente și se suportă de către asigurat din veniturile salariale.
Tot în categoria cheltuielilor de personal se includ și cheltuielile instituției privind stimulentele acordate personalului. Acestea se suportă strict din activitatea extrabugetară și se calculează aplicându-se un procent de maxim 15% din veniturile extrabugetare previzionate pe anul curent.
Formula de calcul este următoarea:
S = 15% x (Vad + Val + Va)
unde: Vad = vevituri din analiza documentațiilor depuse și verificare pe teren;
Val = venituri din efectuarea de analize laborator;
Va = venituri din amenzi;
Tabelul nr. 2.6
Calculul cheltuielilor cu stimulentele
S = 15% x (2.000.000.000 + 20.000.000 + 250.000.000) = 340.500.000 lei
Titlul II. Cheltuieli materiale și servicii
Articolul 24 Cheltuieli pentru întretinere și gospodărire cuprinde fondurile bănești necesare pentru buna funcționare a Inspectoratului reprezentând plata pentru încălzit, iluminat și forță motrică, apă, canal, salubritate, poștă telefon telex, radio televizor, furnituri de birou, materiale pentru curățenie alte materiale și prestări de servicii necesare instituției.
Articolul 24.01 Încălzit cuprinde fondurile bănești necesare achitării furnizorilor de energie termică, gaze naturale și combustibil care se evaluează pe baza devizului întocmit în prețuri curente (tabelul nr. 2.7).
Tabel nr. 2.7
Calculul cheltuielilor cu încălzitul
Din totalul acestor cheltuieli 96.000.000 lei se suportă din bugetul de stat.
Articolul 24.02 Iluminat și forță motrică cuprinde cheltuieli care se vor efectua pentru plata energiei electrice, evaluate conform devizului (tabelul nr. 2.8):
Tabel nr. 2.8
Calculul cheltuielilor cu iluminatul și forța motrică
Din totalul acestei sume 40.300.000 lei sunt suportate din bugetul de stat iar restul de 75.713.000 lei din activitățile de autofinanțare.
Articolul 24.03 Apă, canal, salubritate cuprinde fondurile bănești necesare pentru plata furnizorilor de apă rece menajeră, achitarea taxelor de canalizare și gunoi, evaluându-se potrivit devizului (tabelul nr. 2.9):
Tabel nr. 2.9
Calculul cheltuielilor apă, canal, salubritate
Articolul 24.04 Poștă, telefon, telex, radio cuprinde cheltuielile necesare pentru plata abonamentelor telefonice, radio și a cheltuielilor pentru corespondență ce se evaluează potrivit devizului (tabelul nr. 2.10):
Tabel nr. 2.10
Calculul cheltuielilor poștă, telefon, telex, radio
Articolul 24.05 Furnituri de birou cuprinde fondurile bănești necesare achiziționării rechizitelor de birou și se evaluează conform borderoului (tabelul nr. 2.11):
Tabel nr. 2.11
Calculul cheltuielilor cu furniturile de birou
Articolul 24.06 Materiale pentru curățenie cuprinde fondurile bănești necesare achiziționării de materiale pentru curățenie, evaluate conform devizului (tabelul nr. 2.12):
Tabel nr. 2.12
Calculul cheltuielilor cu materialele pentru curățenie
Articolul 24.07 Alte materiale și prestări servicii cuprinde costul serviciilor de deratizare și dezinseție, materiale pentru prevenirea incendiilor, cheltuieli de întreținere a mașinilor de calcul de birou, de multiplicat, a mașinilor de scris, etc. care se evaluează conform devizului (tabelul nr. 2.13):
Tabel nr. 2.13
Calculul cheltuielilor cu alte materiale și prestări servicii
Din totalul cheltuielilor pentru întreținere și gospodărire previzionate de 895.757.000 lei se suportă de activitățile de autofinanțare suma de 441.257.000 lei iar de la bugetul de stat 454.500.000 lei.
Articolul 25 Materiale și prestări servicii cu caracter funcțional cuprinde fondurile bănești necesare pentru achiziționarea carburanților și lubrefianților pentru autovehicole, piese de schimb și diverse alte materiale pentru întreținerea mijloacelor de transport și a utilajelor conform devizului (tabelul nr. 2.14):
Tabel nr. 2.14
Calculul cheltuielilor cu materiale și prestări servicii cu caracter funcțional
Din totalul sumei previzionate (500.000.000 lei) privind cheltuielile cu materiale și prestări servicii cu caracter funcțional suma de 300.000.000 lei de suportă din veniturile extrabugetare iar suma de 200.000.000 lei de la bugetul de stat.
Articolul 26 Obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată cuprinde fondurile bănești necesare pentru achiziționarea de obiecte cu caracter funcțional sau de uz administrativ-gospodăresc, ecchipament, scaune, fețe de masă, mobilier birou, aspiratoare praf, covoare, extinctoare, furtun PSI și alte obiecte de inventar, care se fundamentează conform devizului (tabelul nr. 2.15):
Tabel nr. 2.15
Calculul cheltuielilor cu obiectele de inventar
Din totalul obiectelor de inventar partea suportată de activitatea de autofinanțare este de 100.000.000 lei iar partea suportată de la bugetul de stat este de 111.500.000 lei.
Articolul 27 Reparații curente cuprinde fondurile pentru efectuarea reparațiilor la mijloacele fixe din patrimoniul instituției conform devizului pentru reparații curente (tabelul nr. 2.16):
Tabel nr. 2.16
Calculul cheltuielilor cu reparațiile curente
Articolul 28 Reparații capitale se fundamentează pe baza devizelor pentru reparații capitale la imobilele Inspectoratului de Protecție a Medului, la perioadele stabilite prin actele normative în vigoare. Pentru anul în curs nu sunt alocate sume de la bugetul de stat.
Articolul 29 Cărți și publicații (CP) cuprinde fondurile necesare procurării de reviste și publicații de specialitate: Revista Finanțe Credit Contabilitate, Tribuna economică, Impozite și taxe, etc. care se fundamentează în funcție de:
Numărul necesar de publicații pe diferite specialități(P);
Cheltuiala medie anuală cu abonamente la publicații(Cha).
Relația de calcul este următoarea:
CP = P x Cha
CP = 330 x 60.000 = 20.000.000
Articolul 30 Alte cheltuieli cuprinde fondurile necesare desfășurării unor acțiuni pentru calificarea, perfecționarea și specializarea profesională a salariaților, cheltuieli ocazionate cu protecția muncii și alte cheltuieli autorizate prin dispoziții legale. Acestea sunt prezentate în tabelul nr. 2.17.
Tabel nr. 2.17
Calculul altor cheltuieli
Cheltuieli de capital
Aceste cheltuieli se referă la fondurile bănești necesare obiectivelor de investiții noi și dotările independente după cum rezultă din următorul deviz (tabelul nr. 2.18):
Tabel nr 2.18
Calculul cheltuielilor de capital
Cheltuielile de capital pentru anul 2002 sunt estimate la valoarea de 1.617.513.000 lei fiind finanțate doar pe baza veniturilor extrabugetare, provenite din tarifele încasate pentru lucrările și serviciile prestate diferitelor persoanelor fizice și juridice, în bugetul de stat pe anul 2002 nefiind alocate sume pentru aceste cheltuieli.
Minim 50% din veniturile extrabugetare se utilizează de către Inspectoratul de Protecție a Mediului pentru dotări și investiții specifice.
Cheltuielile privind dotările și investițiile specifice se vor efectua în condițiile respectării actelor normative în vigoare, privind achizițiile publice. Achizișiile publice, privind echipamentul și aparatura de laborator, tehnice de calcul și sistemele informaționale se vor face pe baza specificațiilor tehnice elaborate de direcțiile de specialitate din minister.
Propunerile de dotări și investiții specifice se fac de către Inspectoratul de Protecție a Mediului, justificându-se necesitatea și oportunitatea acestora și se înaintează direcțiilor de specialitate din minister.
Direcțiile de specialitate din minister respectiv: Direcția de monitorizare din cadrul Direcției generale de monitoring și control ecologic, Direcția informatizare, Direcția de management, administrare resurse umane, Direcția investiții din cadrul Direcției generale de resurse și dezvoltare, vor analiza și aviza, după caz, lista cu propuneri de dotări și investiții specifice și se vor supune aprobării conducerii ministerului.
2.4. Întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli
pe anul 2002
Inspectoratul de Protecție a Mediului dispune de autonomie totală în ceea privește întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli atât pentru activitatea bugetară cât și pentru cea extrabugetară.
Întocmirea bugetului se face pe baza indicatorilor de calcul și fundamentare calculați în capitolul precedent, respectându-se structura clasificației bugetare elaborată de Ministerul Finanțelor. Aceasta grupează într-o ordine obligatorie și după criterii unitare, precis determinate, veniturile și cheltuielile atât în faza de elaborare a bugetelor respective cât și în faza de execuție a acestora.
La venituri, criteriul de bază al clasificației este natura veniturilor și sursa lor de provenirnță, astfel:
Venituri din analiza documentației depuse și verificarea pe teren
Venituri efectuarea de analize laborator
Venituri din amenzi
Cheltuielile se clasifică în funcție de natura economică și destinația acestora în:
Cheltuieli curente
Cheltuieli de personal
Cheltuieli cu salariile
Contribuția la asigurări sociale de stat
Contribuția la constituirea fondului de șomaj
Deplasări, detașări, transferări
Contribuția pentru constituirea fondului de asigurări sociale de sănătate
Tichete de masă
II. Cheltuieli materiale și servicii
Cheltuieli pentru întreținere și gospodărire
Materiale și prestări servicii cu caracter funcțional
Obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată
Reparații curente
Reparații capitale
Cărți și publicații
Alte cheltuieli
Cheltuieli de capital
Investiții ale instituțiilor publice
Bugetele de venituri și cheltuieli ale Inspectoratului de Protecție a Mediului, pentru activitatea bugetară și extrabugetară se prezintă Anexa 1 și Anexa 2.
CAP. 3. Organizarea contabilității la Inspectoratul de Protecție a Mediului Arad
3.1. Sistemul de înregistrare în contabilitate
Potrivit legislației în vigoare, toate unitățile lucrative, indiferent de forma juridică de organizare, care gestionează valori materiale și bănești sunt obligate să organizeze și să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității.
Contabilitatea instituțiilor publice asigură înformații ordonatorilor de credite cu privire la execuția bugetelor de venituri și cheltuieli, patrimoniul aflat în administrare, precum și pentru întocmirea contului general annual de execuție a bugetului de stat, a contului annual de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat, fondurilor speciale, precum și a conturilor anuale de execuție a bugetelor locale.
Instituțiile publice au obligația să conducă contabilitatea în partidă dublă și să întocmească situații financiare anuale. Contabilitatea instituțiilor publice finanțate din credite bugetare, fonduri speciale și venituri extrabugetare trebuie să asigure înregistrarea plăților de casă și a cheltuielilor efective, pe subdiviziunile clasificației bugetare potrivit bugetului aprobat.trebuie
Orice operațiune economică efectuată se consemnează într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Înregistrările în contabilitatea instituției, ca și în cazul agenților economici, urmează principiile unanim acceptate ale înregistrării cronologice și ale înregistrării sistematice în contabilitate.
Potrivit actelor normative în vigoare, se pot adopta următoarele metode de tehnică contabilă:
forma de înregistrare contabilă “pe jurnale”;
forma de înregistrare contabilă “Maestru Șah”;
forma “informatică” de înregistrare contabilă.
Inspectoratul de Protecție a Mediului utilizează forma de înregistrare contabilă “pe jurnale” combinată cu cea “informatică”, înregistrarea operațiilor economice făcându-se cu ajutorul următoarelor documente:
Pentru înregistrarea cronologică a operațiilor se utilizează :
Documente cumulative sau centralizatoare;
Note de contabilitate;
Jurnale.
Pentru înregistrarea sistematică se utilizează:
Cartea Mare;
Balanța de verificare.
Datele din documentele justificative și din notele de contabilitate sunt introduse în calculator, acestea stând la baza întregului sistem de stocare și prelucrare a datelor. În baza datelor introduse în calculator se editează jurnalele de înregistrare, ce constituie evidența cronologică, cartea mare și balanța de verificare lunară.
Documentele centralizatoare sunt documentele cu ajutorul cărora se realizează centralizarea pe conturi sintetice a documentelor justificative ce reflectă același gen de operații.
Documentul cumulativ se utilizează numai în cazul în care, în cursul unei zile sunt de înregistrat mai multe documente justificative, care reflectă același gen de operații. Conducătorul compartimentului financiar contabil poate dispune, însă, folosirea documentului cumulativ pentru înregistrarea operațiunilor pe mai multe zile, fără a se depăși însă finele lunii.
Înregistrarea documentelor în nota de contabilitate se poate face fie document cu document, în cazul în care în cursul unei zile sau a unei perioade nu există mai multe documente care reflectă același gen de operații, fie în baza documentului cumulativ.
În notele de contabilitate întocmite pentru stornarea unor operațiuni se menționează numărul și data notei de contabilitate care se stornează, precum și motivul stornării.
Jurnalele reprezintă formularele de bază destinate înregistrării operațiunilor economice în ordine cronologică pe bază documentelor primare, contabile și centralizatoare. Documentele de evidență se înregistreză în ordinea intrării lor și se păstreză în dosare separate, pe jurnale, pentru a se putea stabili cu ușurință legătura dintre documentele, jurnalele sau situațiile în care s-au înregistrat. Ele se deschid lunar, sunt volante și cuprind operațiile economice din cursul lunii privind creditul unuia sau mai multor conturi cu conținut similar, în corespondență cu conturile debitoare.
Jurnalele privind activitatea financiar contabilă sunt adaptate la necesitățile proprii instituției, în condițiile respectării conținutului de informații și al modelelor prevăzute în nomenclatorul formularelor tipizate comune privind activitatea financiar-contabilă.
În funcție de necesitățile proprii de utilizare, princpalale jurnalele întocmite de instituție sunt: jurnalul banca-cheltuieli de personal, jurnalul banca-cheltuieli materiale, jurnalul casa-cheltuieli bugetare, jurnalul casa-cheltuieli autofinanțare, jurnalul recepții laborator, jurnalul recepții mecanizare, jurnalul consum laborator, jurnalul consum mecanizare, jurnalul operațiuni salarii, jurnalul sponsorizări, jurnalul autofinanțare, jurnalul facturi emise, etc;
La sfârșitul lunii se întocmește registrul jurnal rezumat care cuprinde într-o formă sintetică toate jurnalele întocmite în cursul lunii respective cât și totalul acestora.
Programul de contabilitate utilizat de instituție permite listarea jurnalelor și a jurnalului rezumat în format A4 cu următoarea structură (tabelul 3.1):
Tabelul 3.1
Jurnal întocmit la data ………
Cartea mare cuprinde totalitatea fișelor de cont sintetice și analitice în care sau consemnat operațiile efectuate în cursul lunii. Cu ajutorul acestor fișe se determină lunar rulajele și soldul final al fiecărui cont sintetic și analitic cumulativ de la începutul anului. Aceste date trebuie scrise în balanțele de verificare a conturilor sintetice precum și în balanțele de verificare analitice. Atât fișele de cont analitice cât și cele sintetice se prezintă sub forma unor foi volante fiind listate la imprimantă în format A4 în următoarea structură (tabelul 3.2)
Tabelul 3.2
Fișa contului întocmită la data …………..
Se observă că spre deosebire de jurnale fișele din cartea mare cuprind rulaje debitoare ale conturilor pentru care s-au deschis fișele respective, în corespondență cu conturile creditoare. În acest fel mijloacele principale de lucru ale formei de înregistrare pe jurnale se completează reciproc, unul pe altul.
Balanța de verificare se elaborează lunar și ori de câte ori este nevoie, în scopul asigurării controlului operațiilor efectuate, precum și a centralizării informațiilor contabile.
Balanța de verificare cuprinde coloanele: simbolul și denumirea conturilor, solduri inițiale, rulaje debitoare și creditoare pe luna curentă și totale, sume debitoare și creditoare totale și sold debitor sau creditor final.
Balanțele de verificare constituie pe lângă un mijloc de control al înregistrărilor efectuate în conturi și un mijloc de centralizare a datelor contabilității în vederea extragerii indicatorilor necesari analizei economico-financiare a instituției, precum și la întocmirea dărilor de seamă.
3.2. Modul de finanțare a Inspectoratului de protecție
a mediului Arad
Inspectoratul de Protecție a Mediului fiind o instituție publica subordonata Ministerului Apelor și Protecției Mediului este finanțată direct de la acesta pe calea deschiderii de credite bugetare, în limita bugetului aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli și Bugetul Administrației Centrale de Stat. Instituția poate efectua cheltuieli doar în limita sumelor prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli pe anul curent.
Cheltuielile prevazute pentru Inspectoratul de Protecție a Mediului se regasesc în Legea bugetului la capitolul 64.01. Acestea sunt defalcate pe:
Cheltuieli curente în cadrul carora sunt prevazute:
cheltuielile de personal (cu salariile, cu contributiile la asigurari sociale, la fondul de șomaj, la fondul de sănătate, deplasări detașări transferuri);
cheltuieli materiale și servicii (cheltuieli pentru întreținere și gospodărie, materiale și prestari servicii cu caracter functional, obiecte de inventar și echipament, reparații curente, carti și publicații, alte cheltuieli);
Cheltuieli de capital (investiții ale instituțiilor publice).
O alta sursa de finanțare a Inspectoratului de Protecție a Mediului o constituie veniturile extrabugetare care provin din încasarea taxelor și tarifelor pentru acorduri și autorizatii de mediu în conformitate cu legislația în vigoare. Inspectoratul de Protecție a Mediului conduce procedura de autorizare, emite acorduri și autorizații de mediu și încasează sumele provenite din taxele pentru emiterea acordurilor și autorizatiilor de mediu precum și sumele provenite din tarifele pentru lucrările și serviciile prestate la solicitarea persoanelor fizice și juridice, în cadrul activităților pe care le desfașoară în limitele competenței sale legale.
Sumele încasate din tarife se utilizează pentru stimulente acordate personalului, finanțarea unor cheltuieli materiale, expertize tehnice, dotări și investiții specifice. Acestea se evidențiaza într-un cont distinct și se gestioneaza în regim extrabugetar. Disponibilitățile înregistrate și neutilizate la finele anului se raportează în anul următor și de utilizează cu aceleași destinații prevăzute anterior.
Sumele încasate din tarifele pentru lucrările și serviciile prestate se repartizează pe urmatoarele destinații:
pentru investiții min 50%;
pentru cheltuieli materiale max 35%;
pentru stimulente acordate personalului max 15%;
Pentru investiții Inspectoratele de protecție a mediului întocmesc propunerile de dotari și investiții, cu justificarea necesității și oportunității investiției, care se înaintează direcțiilor de specialitate din minister pentru analizare și avizare.
Cheltuielile materiale se pot efectua pentru:
întreținere și gospodărire;
achiziții materiale și prestări de servicii cu caracter funcțional;
expertize tehnice;
Stimulentele se constituie lunar, prin reținerea unei cote de până la 15% din veniturile extrabugetare încasate ca tarife pentru lucrările și serviciile prestate la solicitarea persoanelor fizice și juridice, în conformitate cu prevederile legale. Ele nu fac parte din salariul de bază, nu se suportă din fondul de salarii, iar asupra lor nu se calculează CAS și contribuția pentru constituirea fondului pentru plata ajutorului de șomaj dar sunt supuse impozitării și asupra lor se constituie contribuția salariaților la constituirea fondului de asigurări sociale de sănătate, potrivit legislației în vigoare. Cuantumul lunar al stimulentelor poate fi cel mult un salariu de bază lunar.
Sumele rămase neutulizate la sfârsitul lunii, respectiv al anului, se raportează lunar și anual, urmând să fie utilizate în același scop.
Stimulentele se acordă salariaților în funcție de niște criterii cum ar fi: contribuția adusă la realizarea veniturilor extrabugetare, gradul de complexitate și calitatea lucrărilor și serviciilor prestate, gradul de periculozitate al activităților etc.
Personalul însărcinat cu exercitarea controlului financiar preventiv din cadrul Inspectoratului de Protecție a Mediului are obligația de a verifica modul de constituire și de acordare a fondurilor de stimulente, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.
Pe lânga sursele de la BACS și veniturile extrabugetare Inspectoratul de Protecție a Mediului mai beneficiază și de fonduri cu destinație specială constituite din sumele obținute de la societățile comerciale cu titlu de sponsorizare și fonduri PHARE. Aceste fonduri se gestionează într-un cont separat deschis la Trezoreria Municipiului Arad
Sumele oținute din sponsorizări și fonduri PHARE pot fi utilizate pentru:
procurarea de materiale, obiecte de inventar și mijloace fixe necesare dotării, modernizării și dezvoltării Inspectoratului în vederea îmbunătățirii activității de urmărire și protecție a calității mediului;
organizarea de simpozioane, consfătuiri, schimburi de experiență, întâlniri, acțiuni de educație și propagandă, etc., cu tematici din domeniul protecției mediului;
lucrări de modernizare și dezvoltare a Inspectoratului de Protecție a Mediului;
alte acțiuni în domeniul protecției mediului;
3.3. Contabilitatea creditelor bugetare
Inspectoratul de Protecție a Mediului fiind o instituție publică subordonată Ministerului Apelor și Protecției Mediului este finanțată direct de la bugetul de stat pe calea deschiderii de credite bugetare în limita sumelor aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli.
În conformitate cu prevederile Legii privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate prin Bugetul Administrației Centrale de Stat (B.A.C.S.), pot fi folosite la cererea ordonatorului principal de credite, numai după deschiderea de credite de către Ministerul Finanțelor Publice în contul deschis pe seama Inspectoratului.
La solicitarea acordării fondurilor din Bugetul Administrației Centrale de Stat, ordonatorul de credite va avea în vedere următoarele:
solicitarea fondurilor se face în limita creditelor bugetare și potrivit destinației aprobate – cheltuieli curente și cheltuieli de capital -, în raport cu gradul de utilizare a resurselor puse la dispoziție anterior;
asigurarea cu eficiență a fondurilor alocate de la buget și numai pentru cheltuielile strict necesare îndeplinirii acțiunilor autorizate prin dispozițiile legale în vigoare;
efectuarea cheltuielilor bugetare numai pe bază de acte justificative întocmite, avizate și aprobate de persoanele autorizate.
Ordonatorul principal de credite va solicita Ministerului Finanțelor Publice deschiderea creditelor bugetare pentru activetatea proprie, pentru cheltuieli curente și cheltuieli de capital pe baza “cererii de deschidere a creditelor bugetare” întocmită în 3 exemplare.
Creditele bugetare privind cheltuielile aprobate pe capitole în bugetul instituției, se deschid trimestrial, în două tranșe, astfel:
prima tranșă, între 20 –25 din ultima lună a trimestrului în curs, pentru primele două luni ale trimestrului următor, fără a depăși 65% din prevederile trimestriale;
a doua tranșă pentru diferența de 35% din prevederile trimestriale între 20 – 25 din a doua lună a trimestrului în curs pentru creditele bugetare aferente ultimei luni a trimestrului.
După aprobarea cererii de deschidere a creditelor bugetare de Ministerul Finanțelor se trimite exemplarul 1 la Trezoreria Municipiului Arad pentru deschiderea creditelor, iar exemplarul 2 se remite ordonatorului de credite, ca document de înștiințare a creditelor deschise.
Pe baza creditelor bugetare deschise și în limita acestora, Trezoreria Municipiului Arad efectuează plăți – prin conturile bancare, cu cec de numerar, dispuse de Inspectorat pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute ce poartă denumirea de plăți de casă. O parte din aceste plăți se pot restitui la trezorerie în cazul în care nu au fost necesare în întregime, iar cu sumele respective se reântregesc creditele bugetare ce se pot utiliza în continuare pentru efectuarea plățilorîn vederea desfășurării activității instituției.
Reântregirea creditelor bugetare constă în diminuarea plăților de casă de către trezorerie, cu sumele restituite de instituție ce sporesc corespunzător disponibilul de credite după relația:
Disponibilul de credite = Credite bugetare deschise – Plăți nete de casă – Reconstituirile de credite
Plățile nete de casă reprezintă consumul efectiv de credite bugetare deschise sau repartizate potrivit relației:
Plăti nete de casă = Plățile de casă – Restituirile (reântregirile) de credite bugetare
Reconstituirea creditelor bugetare se pot face numai din sumele restituite trezoreriei statului după caz, provenind din plăți de casă efectuate în cursul anului bugetar, cunoscând că cele rămase disponibile la sfărârșitul anului își pierd valabilitatea, se închid din oficiu de către trezoreria statului.
Creditele bugetare aprobate pentru efectuarea cheltuielilor pervăzute în bugetul de venituri și cheltuieli., precum și toate mișcările intervenite în volumul și structura acestora, se evidențiează cu ajutorul contului 940 “Credite bugetare aprobate”.
Contul 940 este cont de activ și se debitează la începutul fiecărui trimestru, cu alocările de credite aferente trimestrului respectiv, pe baza repartizării pe trimestre a cheltuielilor, precum și cu suplimentările efectuate, în cursul trimestrului, care majorează creditele aprobate.
Contul 940 se creditează cu diminuările sau anulările de credite efectuate în cursul trimestrului respectiv.
Soldul debitor reflectă creditele actualizate la sfărșitul lunii în limita cărora se mai pot efectua plăți de către instituție.
3.4. Contabilitatea plăților de casă și a cheltuielilor bugetare efective
Inspectoratul de Protecție a Mediului poate să efectueze plăti de casă, după deschiderea sau repartizarea prealabilă a creditelor bugetare, din mijloacele bugetului existente la trezorerie. Plățile de casă cuprind sumele pe care Trezoreria Municipiului Arad le eliberează în numerar pe baza cecurilor (de exemplu ridicarea de sume pentru efectuarea de cheltuieli meteriale, acordarea de avansuri de deplasare, etc.) sau fără numerar, prin virarea în contul instituției, pe baza ordinelor de plată, cum sunt furnizorii, creditorii, etc.
Particularitatea finanțării de la BACS constă în faptul că ea se realizează sub forma plăților directe din conturile bugetului dispuse de ordonatorii de credite și nu prin intermediul unor conturi de disponibil deschise pe numele ordonatorilor, care să fie alimentați periodic cu disponibilități bănești din BACS și din care ordonatorii respectivi să facă după aceea diferite plăți.
Instituția deține la Trezoreria Municipiului Arad trei conturi de disponibil, pentru activitatea bugetară, extrabugetară și pentru fondurile speciale.
Contabilitatea plăților de casă se ține cu ajutorul contului 700 “Finanțarea de la buget privind anul curent” cont de pasiv.
Contul se creditează cu toate plățile efectuate în cursul anului din mijloacele bugetului administrației centrale de stat dispuse de ordonatorul de credite potrivit formulei:
% = 700 “Finanțarea de la buget 100.000.000
13 “Casa” privind anul curent” 1.000.000
230 “Decontări cu salariații” 50.000.000
232 “Decontări cu bugetul statului” 15.000.000
233 “Decontări privind asigurările sociale” 12.000.000
234 “Furnizori” 10.000.000
235 “Decontări privind contribuția la 10.000.000
constituirea fondului de șomaj”
410 “Cheltuielile instituției de la buget” 2.000.000
Contul 700 se debitează cu soldul cheltuielilor efectuate în cursul anului pentru închidere și cu soldul creditor rămas după închiderea conturilor de cheltuieli, potrivit formulei:
% = 700 “Finanțarea de la buget 40.000.000
410 “ Cheltuielile instituției de la buget” privind anul curent” 25.000.000
702 “Finanțarea de la buget privind anii precedenți” 15.000.000
Soldul contului la finele anului după închidere poate fi creditor sau debitor.
Soldul creditor = Plățile nete de casă > Cheltuielile efective;
Soldul debitor = Plățile nete de casă < Cheltuielile efective.
Acest cont se desfășoară analitic pe subdiviziunile cadrului comun al clasificației bugetare pe articole și alineate pentru a face posibilă compararea creditelor bugetare aprobate cu plățile nete de casă, evidențiind modul în care se respectă disciplina bugetară.
Prin legea bugetară anuală se aprobă creditele bugetare pentru cheltuielile fiecărui exercițiu bugetar, precum și structura funcțională și economică a acestora.
Clasificația bugetară grupează cheltuielile într-o ordine și după criterii unitare, ce se utilizează de instituție atât în faza de elaborare și aprobare a bugetelor respective, cât și în faza de execuție și raportare a execuției bugetare.
Clasificația funcțională a cheltuielilor indică gruparea acestora potrivit naturii și destinației lor pe părți, capitole și subcapitole pe acțiuni și pe categorii de instituții publice în ordinea în care apar în bugetul de stat.
Clasificația economică grupează cheltuielile bugetare pe titluri, articole și alineate, în:
CHELTUIELI CURENTE
Titlul I – Cheltuieli de personal;
Titlul II – Cheltuieli materiale și servicii;
CHELTUIELI DE CAPITAL
Contabilitatea sintetică și analitică a plăților de casă și a cheltuielilor efective se organizează distinct pe structura clasificației economice, potrivit bugetului aprobat.
Înregistrarea cheltuielilor în contabilitatea instituției, indiferent de sursa din care au fost efectuate se face pe baza documentelor justificative, vizate de controlul financiar preventiv și aprobate de ordonatorul de credite.
Pentru înregistrarea cheltuielilor din perioada curentă instituția utulizează următoarele conturi din clasa a 4-a “Cheltuieli”:
Contul 410 “Cheltuielile instituției de la buget” detaliat pe conturi analitice potrivit cadrului comun al structurii clasificației bugetare;
Contul 420 “Cheltuielile instituției finanțate din venituri extrabugetare”
Contul 421 “Cheltuieli din fonduri cu destinație specială”.
Conturile 420 și 421 se vor trata la capitolul 3.7. “Contabilitatea operațiilor privind activitatea extrabugetară”;
Instituțiile înregistrează în contabilitatea proprie consumul de muncă vie și materializată ce are loc pentru îndeplinirea obiectului de activitate, acțiunilor cuprinse în bugetele de venituri și cheltuieli potrivit clasificației bugerare.
Cheltuielile bugetare efective cuprind:
consumuri de materiale, combustibil, energie, apă, etc.;
plăți pentru servicii prestate și lucrări executate;
salarii cuvenite personalului;
prețul de înregistrare al obiectelor de inventar de mică valoare sau scurtă durată și a mijloacelor fixe procurate în executarea acțiunilor aprobate prin bugetele de venituri și cheltuieli.
Contabilitatea cheltuielilor efective se ține cu ajutorul contului 410 “Cheltuielile instituției de la buget” care este cont de activ și se debitează în cursul anului pe măsura efectuării cheltuielilor prin creditul conturilor care arată natura acestor cheltuieli, potrivit formulei:
410 “Cheltuielile instituției = % 75.000.000
de la buget” 230 “Decontări cu salariații” 25.000.000
233 “Decontări privind asigurările sociale” 10.000.000
234 “Furnizori” 5.000.000
235 “Decontări privind contribuția la
constituirea fondului de șomaj” 15.000.000
700 “Finanțarea de la buget privind anul curent” 20.000.000
Contul 410 creditează, la sfârșitul anului prin debitul contului 700 “Finanțarea de la buget privind anul curent” cu soldul cheltuielilor efectuate în cursul anului pentru închidere, potrivit formulei:
700 “Finanțarea de la buget = 410 “Cheltuielile instituției
privind anul curent” de la buget” 36.000.000
Soldul debitor în cursul anului reprezintă cheltuielile efective ale instituției la finele perioadei iar după închidere contul se soldează.
3.5. Contabilitatea mijloacelor bănești și a altor valori
Contabilitatea mijloacelor bănești se ține cu ajutorul conturilor din clasa 1 “Mijloace bănești” și anume:
119 “Disponibil din fonduri cu destinație specială”,
120 “Disponibil privind activitatea de autofinanțare”,
130 “Casa”,
159 “Alte valori”.
Contul 119 “Disponibil din fonduri cu destinație specială” ține evidența sumelor provenite din garanțiile materiale depuse de către salariații instituției și a sumelor provenite din sponsorizări ale societăților comerciale.
Contul 119 este cont de activ și se debitează cu garanțiile materiale încasate de la gestionari și cu sumele obținute de la diverși agenți economici cu titlu de sponsorizare, potrivit formulei:
119 “Disponibil din fonduri cu = % 12.000.000
destinație specială” 337 “Fonduri cu destinație specială” 5.000.000
230 “Decontări cu salariații” 7.000.000
Contul se creditează cu sumele ridicate în numerar din contul de disponibil și cu plățile efectuate direct din cont potrivit formuluei:
234 “Furnizori” = 119 “Disponibil din fonduri cu destinație specială” 4.000.000
Soldul contului este debitor și reprezintă garanțiile depuse și sumele provenite din sponsorizări, la sfârșitul perioadei.
Contul 120 “Disponibil privind activitatea de autofinanțare” se va trata la capitolul 3.7. Contabilitatea operațiunilor privind activitaea extrabugetară.
Contabilitatea operațiilor de încasări și plăți în numerar se realizează prin intermediul casieriei, organizată în cadru compartimentului financiar-contabil. Operațiile de încasări și plăți în numerar trebuie făcute pe bază de documente justificative, avizate pentru controlul financiar preventiv și aprobate de ordonatorul de credite.
Casierul este obligat să țină la zi evidența operativă a încasărilor și plăților în numerar cu ajutorul registrului de casă care evidențiază zilnic încasările și plățile, pe măsura efectuări lor, iar la sfărșitul zilei se stabilește soldul de casă. Actele de casă se preiau zilnic, împreună cu un exemplar din registrul de casă la compartimentul financiar-contabil pentru înregistrare.
Operațiile de încasări și plăți în numerar se ține cu ajutorul contului 13 “Casa” defalcat pe doua conturi analitice și anume:
13.1 “Casa cheltuieli bugetare”
13.2 “Casa cheltuieli autofinanțare”
Contul 13 “Casa” este cont de activ și se debitează cu operațiile de încasare a numeralului prin caseria proprie, prin creditul conturilor care arată sursa acestuia, potrivit formulei:
13 “Casa” = % 79.500.000
220 “Debitori” 7.500.000
225 “Clienți” 20.500.000
231 “Creditori” 30.000.000
700 “Finanțarea de la buget privind anul curent” 21.500.000
Contul 13 se creditează cu plățile efectuate prin debitul conturilor care arată destinația acestora potrivit formulei:
% = 13 “Casa” 26.545.000
220 “Debitori” 5.045.000
700 “Finanțarea de la buget privind anul curent” 21.500.000
Soldul contului este debitor și reprezintă numerarul existent în caseria instituției la finele zilei;
Contabilitatea altor valori se ține cu ajutorul contului 159 “Alte valori” care ține evidența timbrelor fiscale și poștale, bonurilor de cantități fixe ( B.C.F.) de carburanți și lubrefianți plătite de instituție și care urmează a fi ridicate ulterior de la instituțiile de desfacere. Este un cont de activ care se debitează prin creditul conturilor care arată sursa achiziționării “altor valori”, potrivit formulei:
159 “Alte valori”= % 4.540.000
13 “Casa” 1.540.000
220 “Debitori” 3.000.000
Contul 159 se creditează cu valoarea timbrelor fiscale și poștale, bonurilor de cantități fixe ( B.C.F.) de carburanți și lubrefianți consumate prin debitul conturilor care arată destinația acestora, potrivit formulei:
% = 159 “Alte valori” 13.439.000
410 “Cheltuielile instituției de la buget” 10.139.000
600 “Materiale” 3.300.000
Soldul debitor al contului 159 “Alte valori” reprezintă valoarea timbrelor fiscale, poștale, tichetelor de călătorie, a bonurilor cantități fixe de carburanți, aflate în cont la finele perioadei.
3.6. Contabilitatea decontărilor
Inspectoratul de Protecție a Mediului pentru realizarea obiectului de activitate are relații juridice de natură patrimonială cu persoanele fizice și/sau juridice de natura obligațiilor și a drepturilor de creanță pentru aprovizionări cu bunuri sau prestări de servicii pentru care plata se face ulterior, obligații față de personalul instituției pentru munca prestată, etc.
Pentru evidențierea acestor drepturi și obligații instituția utilizează grupele de conturi din clasa 2 “Decontări” și anume: 22 “Decontări cu terții debitori” și 23 “Decontări cu terții creditori”.
3.6.1. contabilitatea Decontărilor cu terții debitori
Contabilitatea decontărilor cu terții debitori se ține cu ajutorul conturilor din grupa 22 și anume contul 220 “Debitori” și contul 225 “Clienți”.
Contul 220 “Debitori” ține evidența debitorilor persoane fizice și juridice proveniți din activitatea desfățurată în cadrul relațiilor de decontare între instituție și salariații ei, cât și a persoanelor fizice și juridice externe care au produs pagube materiale instituției pentru care există titluri executorii.
Contul 220 “Debitori” este un cont de activ și se debitează cu drepturile instituției față de debitorii săi potrivit formulei:
220 “Debitori” = % 6.345.000
13 “Casa” 1.300.000
159 “Alte valori” 2.545.000
600 “Materiale” 2.500.000
Contul se creditează cu sumele încasate sau decontate de debitori, precum și cu cele scăzute în urma insolvabilității sau prescrierii, potrivit formulei:
% = 220 “Debitori” 14.500.000
13 “Casa” 1.100.000
159 “Alte valori” 5.150.000
410 “Cheltuielile instituției de la buget” 6.050.000
600 “Materiale” 2.200.000
Soldul contului este debitor și reflectă valoarea debitelor existente în evidență și neâncasate la finele perioadei.
Evidența decontărilor cu clienții pentru lucrările executate și serviciile prestate, facturate, precum și a materialelor rezultate din declasarea bunurilor, scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe și a celorlalte materiale vândute se ține cu ajutorul contului 225 “Clienți”.
Contul 225 “Clienți” este defalcat pe două conturi analitice și anume:
225.3 “Clienți – autofinanțare” cu ajutorul căruia se ține evidența clienților cu care instituția intră în relatii de decontare în ceea ce privește desfășurarea activității extrabugetare și anume emiterea acordurilor și autorizațiilor de mediu precum și prestarea altor servicii și executarea altor lucrări solicitate de către aceștia.
225.4 “Clienți – vânzare mijloace fixe casate” care ține evidența materialelor rezultate din declasarea bunurilor și scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe.
Contul 225 “Clienți” este un cont de activ care se debitează cu sumele datorate de clienți instituției potrivit formulei:
225 “Clienți” = 531 “Venituri de realizat” 17.204.500
Contul se creditează cu sumele încasate de la clienți prin casierie sau prin contul de disponibil potrivit formulei:
% = 225 “Clienți” 5.349.000
13 “Casa” 349.000
120 “Disponibil al instituției finanțată
din venituri extrabugetare” 5.000.000
Soldul contului este debitor și reprezintă sumele datorate de clienți și neâncasate la finele perioadei;
3.6.2. Contabilitatea decontărilor cu salariații
Inspectoratul de Protecție a Mediului își creează obligații față de salariații săi, pentru munca prestată de aceștia în cadrul acestuia iar principala formă de recompensare a acestora o reprezintă salariul.
Potrivit legislației în vigoare, pentru activitatea depusă funcționarii publici au dreptul la un salariu, care se compune dintr-o parte fixă, reprezentând salariul de bază, și o parte variabilă, compusă din sporuri și indemnizații la salariul de bază. Salariul de bază și celelalte elemente ale sistemului de salarizare se stabilesc de ordonatorul principal de credite cu încadrarea în resursele financiare alocate anualși în numărul de posturi stabilit prin legea bugetului.
Salariile de bază se stabilesc în mod diferențiat, avându-se în vedere realizarea unei ierarhii juste și motivate în sistem se carieră, în raport cu natura competențelor, cu activitatea depusă și cu importanța ei, corespunzător cerințelor nivelului studiilor absolvite. Ele se stabilesc corespunzător funcției publice de execuție, categoriei, clasei și gradului ierarhic, între anumite limite prevăzute în actele normative în vigoare.
În cazul personalului contractual care ocupă o funcție de conducere în cadrul instituției, la salariul de bază se adaugă și o indemnizație de conducere, diferențiată în raport cu complexitatea și răspunderea ce revin funcției de conducere. Aceasta face parte din salariul de bază și este stabilită în procente din salariul de bază al funcției de execuție.
Indemnizația de conducere se stabilește la încadrarea în funcție, de către conducătorul instituției publice și poate fi reevaluată anual, în raport cu rezultatele obținute de compartimentul condus în realizarea sarcinilor programate după aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli.
În cariera sa profesională, funcționarul public, poate beneficia, în urma rezultatealor obținute la evaluarea performanțelor profesionale individuale, de dreptul de a avansa în grad, respectiv în clasă.
Pentru rezultatele deosebite obținute în activitatea desfășurată, ordonatorul de credite poate acorda în limita a 25% din numărul total al salariaților, prevăzut în statul de funcții, un salariu de merit lunar de 20% din salariul de bază,care face parte din acesta și care constituie bază de calcul pentru sporuri și alte drepturi care se acordă în raport cu salariul de bază.
Pe lângă salariul de bază personalul din sectorul bugetar mai beneficiază de sporuri la salariul de bază cum ar fii:
Sporul de vechime în muncă, până la 25%, calculat la salariul de bază, în raport cu vechimea efectivă în muncă, corespunzător timpului lucrat în program de lucru, astfel:
Tabelul nr. 3.3
Sporuri vechime
Aceste se ia în calcul la stabilirea pensiilor și a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă și se plătește cu începere de la date de întâi a lunii următoare calei în care s-a împlinit vechimea în muncă.
Sporul de stabilitate, care reprezintă 5% din salariul de bază, și se acordă funcționarilor publici care au o vechime de cel puțin 3 ani în funcții publice. Acesta face parte din salariul de bază și se constituie bază de calcul pentru sporuri și alte drepturi care se acordă în raport cu salariul de bază.
Sporul pentru ore suplimentare se calculează până la 100% din salariul de bază aferent orelor lucrate suplimentar, la dispoziția conducătorului instituției, peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de sărbători lagale. Numărul de ore plătite cu sporul de 100% nu poate depășii 360 într-un an.
Deasemenea personalul mai poate beneficia de sporuri pentru condiții periculoase sau vătămătoare, pentru condiții grele în muncă sau care reclamă o solicitare intensă, pentru o activitate suplimentară celei privind retribuirea de bază pentru munca de noapte, etc.
Pentru funcționarii publici care au obținut rezultate deosebite în activitate instituția acordă premii anuale, dintr-un fond de premiere care se aprobă prin buget în limita unei cote de 20%, aplicată asupra cheltuielilor cu salariile aferente acestor categorii. Acestea se acordă la sfârșitul anului calendaristic, nedepășind salariul de bază brut din ultima lună a anului pentru care se face premierea.
Personalul mai beneficiază de stimulente care se acordă personalului lunar și se constituie prin reținerea unei cote de până la 15% din veniturile extrabugetare încasate ca tarife pentru lucrările și serviciile prestate la solicitarea persoanelor fizice și juridice. Stimulentele nu fac parte din salariul de bază, nu se suportă din fondul de salarii, iar asupra lor nu se calculează CAS, contribuția pentru constituirea fondului pentru plata ajutorului de șomaj și contribuția pentru pensia suplimentară dar sunt supuse impozitării și contribuției la constituirea fondului de sănătate. Cuantumul lunar al stimulentelor poate fi cel mult un salariu de bază lunar.
Repartizarea pe salariați a stimulentelor se face în funcție de anumite criterii cum ar fi:
contribuția adusă la realizarea veniturilor extrabugetare încasate din tarifele pentru lucrările și serviciile prestate;
gradul de complexitate al lucrărilor și serviciilor prestate și gradul de competență profesională;
spiritul de inițiativă și disponibilitate la îndeplinirea sarcinilor suplimentare pentru realizarea lucrărilor și prestarea serviciilor solicitate;
calitatea lucrărilor și serviciilor prestate;
contribuția la asigurarea bunei funcționări a instituției, prin inițiative personale, în vederea îmbunătățirii și eficientizării activității în legătură cu realizarea și prestarea serviciilor solicitate;
Sumele incluse în fondul de stimulente prin nerespectarea prevederilor legale vor fi reținute de la persoanele vinovate și vor fi virate la bugetul de stat.
Evidența decontărilor cu salariații se ține cu ajutorul contului 230 “Decontări cu salariații” defalcat pe două conturi analitice și anume :
230.1 “Decontări cu salariații” care ține evidența drepturilor salariale, inclusiv sporurile la salariul de bază și premiile de orice fel cuvenite salariaților;
230.2 “Decontări cu salariații – stimulente” care ține evidența stimulentelor acordate personalului prin aplicarea cotei de 15% la veniturile extrabugetare obținute.
Drepturile de salarii cuvenite personalului se calculează la finele lunii când se întocmesc statele de salarii și se achită chenzinal, în cote egale de circa 50% din salariul de bază.
Contul 230 “Decontări cu salariații” este un cont de pasiv, de surse atrase, care își începe funcționarea prin a se debita cu achitarea stimulentelor și chenzinei I-a cuvenită personalului prin depunerea acesteia în conturile personale ale salariaților la S.C. BancPost S.A prin formula:
230.1 “Decontări cu salariații” = 700 “Finanțarea de la buget privind anul curent” 30.000.000
Contul se creditează la finele lunii pe baza statelor de salarii, cu drepturile cuvenite personalului potrivit formulei:
410 “Cheltiuelile instituției de la buget” = 230.1 “Decontări cu salariații” 60.000.000
Contul se debitează la sfârșitul lunii cu plata chenzinei a doua salariaților și cu reținerile datorate statului, organismelor sociale și terților potrivit formulei:
230.1 “Decontări cu salariații” = % 120.500.000
700 “Finanțarea de la buget privind anul curent” 20.000.000
231 “Creditori” 35.000.000
232 “Decontări cu bugetul statului” 20.500.000
233 “Decontări privind asigurările sociale” 60.700.000
235 “Decontări privind contribuția
la fondul de șomaj” 39.300.000
Soldul contului este creditor și reprezintă sumele datorate personalului și neachitate la sfârșitul lunii.
Chenzina I-a se achită în data de 20 a lunii curente urmând ca luna următoare pe data de 7 să se achite și restul de plată aferent chenzinei a II-a.
Datorită principiului anualitătii bugetare potrivit căruia sumele neachitate până la finele anului bugetar își pierd valabilitatea și se anulează, salariile lunii decembrie se achită integral în luna decembrie, instituția neutilizând contul 110 “Disponibil pentru sume de mandat și sume în depozit”. Pe anul 2001 din lipsă de fonduri bugetare instituția nu a putut plăti salariile pe luna decembrie acestea achitându-se în luna ianuarie 2002. Ca urmare a acestui fapt în balanța de verificare pe luna decembrie 2001, contul 230 “Decontări cu salariații” apare cu sold creditor.
De asemenea, sumele cuvenite diverșilor creditori, în favoarea bugetului statului și a fondului de asigurări sociale se virează tot în ultimele zile ale anului neutilizându-se contul 110.
3.6.3. Contabilitatea decontărilor cu creditorii și furnizorii
Contul 231 “Creditori” ține evidența relațiilor de decontare cu o serie de creditori care pot fi: regii autonome, societăți comerciale sau persoane fizice provenind din:
sumele reținute pentru achitarea ratelor la locuințe proprietate personală și la unități comerciale;
salarii neridicate în termenele lagale de plată;
sumele reținute pentru constituirea garanțiilor materiale;
contribuția la costul biletelor de tratament balnear și odihnă;
creditori din încasări de către instituție a taxelor de mediu datorate de agenții economici care urmează a se vărsa Camerei de Comerț;
încasarea sumelor datorate de agenții economici pentru constituirea fondului de mediu care se varsă apoi Ministerului Apelor și Protecției Mediului.
Contul 231 “Creditori”, este un cont de pasiv, și se creditează cu obligațiile instituției față de creditorii săi potrivit formulei:
% = 231 “Creditori” 4.115.000
119 “Disponibil din fonduri cu destinație specială” 2.010.000
230 “Decontări cu salariații” 2.105.000
Contul 231 se debitează cu stingerea obligațiilor față de creditori, prin plata acestora prin contul de disponibil și cu sumele datorate creditorilor dar cuvenite bugetului statului, potrivit formulei:
231 “Creditori” = % 33.800.000
700 “Finanțarea de la buget privind anul curent” 13.500.000
232 “Decontări cu bugetul statului” 20.300.000
Soldul contului este creditor și reflectă sumele datorate creditorilor și neachitate la finele anului.
Contabilitatea analitică a decontărilor cu creditorii se organizează pe fișa analitică pentru fiecare instituție sau persoană fizică în parte.
Contul 234 “Furnizori”, reprezintă o altă categorie de creditori cu care instituția au relații de decontare – fiind agenți economici – față de care au datorii temporare ocazionate de aprovizionările cu materiale și alimente, obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată, lucrări executate și servicii prestate pentru activitatea curentă.
Contul 234 “Furnizori” este un cont de pasiv și se creditează cu sumele datorate furnizorilor pentru materialele și obiectele de inventar achiziționate potrivit formulei:
% = 234 “Furnizori” 25.450.300
410 “Cheltuielile instituției”
420 “Cheltuielile instituției publice
finanțate din venituri extrabugetare” 10.030.300
600 “Materiale” 15.420.000
Contul 234 “Furnizori” se debitează cu sumele plătite (decontate) furnizorilor în numerar sau prin contul de disponibil, potrivit formulei:
234 “Furnizori” = % 40.200.000
13 “Casa” 10.500.000
120 “Disponibil al instituției din activitatea de autofinanțare” 25.000.000
700 “Finanțarea de la buget privind anul curent” 4.700.000
Soldul contului este creditor și reflectă sumele datorate furnizorilor și neachitate la finele perioadei. Contabilitatea analitică se ține pe fiecare furnizor în parte cu ajutorul fișelor analitice.
Contabilitatea decontărilor cu bugetul statului, a decontărilor privind asigurările sociale și a decontărilor privind contribuția la
constituirea fondului de șomaj
Contabilitatea decontărilor cu bugetul statului se ține cu ajutorul contului 232 “Decontări cu bugetul statului”.
Acesta ține evidența decontărilor cu bugetul statului pentru sumele încasate de instituție, care potrivit normelor în vigoare se varsă la bugetul statului cum sunt:
impozitul pe salarii;
impozitul pe stimulente;
penalități aplicate pentru neachitarea la termen a impozitelor și taxelor datorate statului;
sumele datorate creditorilor care nu se mai plătesc acestora după termenul de prescripție;
sumele încasate din imputații privind lipsuri în gestiune la materiale și obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată, procurate în anii precedenți;
diferența dintre valoarea de înregistrare și sumele trecute în sarcina persoanelor vinovate pentru lipsurile la valorile materiale, precum și valoarea mijloacelor fixe imputate;
plusuri de numerar constatate cu ocazia verificării caseriei;
Contul 232 “Decontări cu bugetul statului” este un cont de pasiv și se creditează cu sumele datorate bugetului statului potrivit formulei:
% = 232 “Decontări cu bugetul statului” 24.400.000
230 “Decontări cu salariații” 18.800.000
531 “Venituri de realizat” 5.600.000
Contul se debitează cu vărsămintale efectuate în contul bugetului din contul de disponibilități extrabugetare și din contul de finanțare bugetară, potrivit formulei:
232 “Decontări cu = % 13.400.000
bugetul statului” 120 “Disponibil al instituției finanțată
din venituri extrabugetar” 6.250.000
700 “Finanțarea de la buget privind anul curent” 7.150.000
Soldul contului este creditor și reflectă sumele datorate bugetului statului și neachitate de instituție.
Contul 233 “Decontări privind asigurările sociale” ține evidența contribuției instituției și a angajaților la formarea fondului pentru asigurările sociale și contribuția instituției și a personalului permanent sau având calitatea de colaboratori, pentru constituirea fondului asigurărilor sociale de sănătate.
Contribuția la asigurări sociale se calculează lunar prin aplicarea unei cote procentuale stabilită prin lege de 35% asupra fondului de salarii brut realizat și constituie o cheltuială ce se suportă în proporție de două treimi de instituție (adică 23,33%) și o treime (adică 11,67%) de către angajați.
Angajatorii persoane fizice sau juridice care angajează personal salariat cu contract individual de muncă precum și alte forme asociative, au obligația să participe la constituirea Fondului inițial de asigurări sociale de sănătate în cotă de 7% aplicată asupra fondului de salarii brut realizat.
Angajații instituției în calitate de asigurați datorează contribuția pentru asigurări sociale de sănătate în cotă de 7% aplicată asupra veniturilor salarile brute cât și asupra stimulentelor realizate lunar de către aceștia.
Contul 233 “Decontări privind asigurările sociale” este un cont de pasiv care se creditează cu contribuția instituției și a asiguraților la asigurările sociale și la constituirea Fondului inițial pentru asigurări sociale de sănătate potrivit formulei:
% = 233 “Decontări privind asigurările sociale” 27.000.000
410 “Cheltuielile instituției de la buget” 17.240.000
230 “Decontări cu salariații “ 9.760.000
Contul 233 se debitează cu sumele virate sau plătite în contul asigurărilor sociale de stat, cu Dispoziție de plată tip CAS odată cu ridicarea chenzinei a II-a la Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, precum și cu contribuția la fondul de asigurări sociale de sănătate virată la Casa Județeană de Asigurări Sociale de Sănătate, potrivit formulei:
233 “Decontări privind = 700 “Finanțarea de la buget privind anul curent”
asigurările sociale” privind anul curent” 27.000.000
Soldul contului este creditor și reflectă contribuția la asigurări sociale nedecontate la finele perioadei.
Contul 235 “Decontări privind contribuția la constituirea fondului de șomaj” ține evidența constituirii fondului pentru ajutorul de șomaj prin contribuția instituției de 5% aplicată la fondul de salarii brut realizat lunar și a salariaților de 1% din totalul veniturilor brute realizate de salariați în fiecare lună.
Contul 235 este un cont de pasiv și se creditează cu contribuția instituției și a salariaților la fondul de șomaj potrivit formulei:
% = 235 “Decontări privind contribuția 23.780.000
410 “Cheltiuelile instituției de la buget” la constituirea fondului de șomaj” 3.700.000
230 “Decontări cu salariații” 20.080.000
Contul 235 se debitează cu sumele virate la Agenția Județeană pentru Ocupare a Forței de Muncă din contul de disponibilități al instituției, potrivit formulei:
235 “Decontări privind contribuția = 700 “Finantarea de la buget 23.780.000
la constituirea fondului de șomaj” privind anul curent”
Soldul contului este creditor și reflectă contribuția pentru constituirea fondului de șomaj neachitată de către instituție la finele perioadei.
3.7. Contabilitatea operațiilor privind activitatea extrabugetară
Instituțiile publice pot organiza anumite activități producătoare de venituri fără finanțare de la buget, având drept scop realizarea unor venituri pentru autofinanțarea integrală sau parțială a activităților desfășurate pe baza normelor legale. Pentru a putea realiza aceste activități instituțiile bugetare întocmesc anual, separat, bugetul de venituri și cheltuieli pentru fiecare activitate extrabugetară.
Inspectoratele de protecție a mediului desfășoară o activitate extrabugetară în cadrul căreia evaluează impactul diferitelor activități ale societăților comerciale asupra mediului, conduc procedura de autorizare a acestora, emit acorduri și autorizații de mediu și încasează sumele provenite din taxele pentru emiterea acordurilor și autorizatiilor de mediu.
Acordul de mediu este obligatoriu pentru orice nouă investiție sau modificarea celor existente, iar autorizația este obligatorie la punere în funcțiune a noilor obiective care au obținut deja acordul de mediu. Activitățile care nu implică lucrări de construcții montaj necesită numai autorizație de mediu.
Acordul și autorizația de mediu se eliberează numai după obținere tuturor celorlalte avize necesare potrivit legii și este valabilă numai pe o perioadă de maximum 5 ani. Aceasta nu se emite în cazul în care nici o variantă de proiect sau program pentru conformare nu prevede eliminarea efectelor negative asupra mediului, raportate la standardele și reglementările în vigoare.
Inspectoratele pentru Protecția Mediului încasează deasemenea, sume provenite din tarife pentru lucrările și serviciile prestate la solicitarea persoanelor fizice și juridice, în cadrul activităților pe care le desfășoară în limitele conpetențelor lor legale.
Sumele încasate din tarife se utilizează pentru stimulente acordate personalului, finanțarea unor cheltuieli materiale, expertize tehnice, dotări și investiții specifice. Acestea se evidențiaza într-un cont distinct și se gestioneaza în regim extrabugetar. Disponibilitățile înregistrate și neutilizate la finele anului se raportează în anul următor și de utilizează cu aceleași destinații prevăzute anterior.
Evidența veniturilor la Inspectoratul de Protecție a Mediului se face cu ajutorul contului 520 “Venituri extrabugetare ale instituției publice” desfășurat pe următoarele conturi analitice:
520.11 “Venituri din analiza documentațiilor depuse și verificare teren” tine evidența sumelor încasate de Inspectorat ca urmare a analizei documentației care trebuie depusă de societățile nou înființate, în vederea emiterii acordului și autorizației de mediu și sumele obținute ca urmare a verificări pe teren a acestora.
520.12 “Venituri din efectuare analize laborator” tine evidența veniturilor încasate de instituție ca urmare a prestărilor de servicii solicitate de diverse persoane fizice și juridice constînd în efectuarea de analize la laboratorul instituției de către personalul acesteia.
520.2 “Venituri din amenzi” tine evidența sumelor încasate de instituție ca urmare a amenzilor acordate pentru nerespecterea normelor legale privind protecția mediului.
Instituției îi revine doar 25% din totalul amenzilor încasate, restul de 75% fiind încasată în contul bugetului de stat.
Contul 520 “Veniturile extrabugetare ale instituției publice” este un cont de pasiv și se creditează cu sumele provenite din activitatea extrabugetară încasate prin caserie sau prin contul de disponibil și cu sumele efectiv încasate pentru care au fost create în prealabil debite potrivit formulei:
% = 520 “Veniturile extrabugetare 19.000.000
120 “Disponibil al instituției ale instituției publice”
finanțată din venituri extrabugetare” 10.000.000
531 “Venituri de realizat” 9.000.000
Contul 520 se debitează cu totalul cheltuielilor efectuate în cursul anului pentru închiderea contului de cheltuieli și la începutul anului după aprobarea dării de seamă contabile anuale, cu soldul creditor al contului de venituri potrivit formulei:
520 “Veniturile extrabugetare = % 37.000.000
ale instituției publice” 420 “Cheltuielile instituției publice
finanțată din venituri exrabugetare” 16.500.000
528 “Venituri din anii precedenți și alte surse” 20.500.000
Soldul creditor al contului 520, în cursul anului, reprezintă veniturile încasate în cont la finele perioadei.
Din sumele încasate din tarifele pentru lucrările și serviciile prestate instituția poate efectua următoarele cheltuieli:
pentru investiții min 50%;
pentru cheltuieli materiale max 35%;
pentru stimulente acordate personalului max 15%;
Pentru investiții Inspectoratele de protecție a mediului întocmesc propunerile de dotari și investiții, cu justificarea necesității și oportunității investiției, care se înaintează direcțiilor de specialitate din minister pentru analizare și avizare.
Cheltuielile materiale se pot efectua pentru: întreținere și gospodărire, achiziții materiale și prestări de servicii cu caracter funcțional, expertize tehnice.
Cheltuielile cu stimulentele reprezintă maxim 15% din veniturile extrabugetare încasate ca tarife pentru lucrările și serviciile prestate la solicitarea persoanelor fizice și juridice, în conformitate cu prevederile legale. Ele se constituie lunar, nu fac parte din salariul de bază iar cuantumul lor poate fi cel mult un salariu de bază.
Evidența acestor cheltuieli se ține cu ajutorul contului 420 “Cheltuielile instituției publice finanțate din venituri extrabugetare” desfășurat pe conturi analitice potrivit structurii clasificației bugetare.
Contul 420 “Cheltuielile instituției publice finanțata din venituri extrabugetare” este un cont de activ și se debitează cu cheltuielile efectuate de instituție, prin creditul conturilor care arată destinația acestora, potrivit formulei:
420 “Cheltuielile instituției publice = % 73.000.000
finanțata din venituri extrabugetare” 120 “Disponibil al instituției
finanțată din venituri extrabugetare” 23.000.000
230.2 “Decontări cu salariații – stimulente” 35.000.000
234 “Furnizori” 15.000.000
Contul 420 se creditează prin debitul contului de venituri extrabugetare, cu totalul cheltuielilor efectuate pentru închiderea contului de cheltuieli, potrivit formulei:
520 “Veniturile extrabugetare = 420 “Cheltuielile instituției publice
ale instituției publice” finanțata din venituri extrabugetare” 17.420.700
Soldul contului este debitor înaintea operațiilor de închidere, reprezentând cheltuielile efectuate în cursul anului.
Încasările realizate din venituri extrabugetare sunt păstrate de instituție în contul privind activitatea extrabugetară deschis în acest scop la Trezoreria Municipiului Arad prin care se fac toate încasările și plățile ocazionate de activitatea extrabugetară.
Evidența sumelor încasate și plăților efectuate din contul de disponibil al activității extrabugetare se utilizează contul 120 “Disponibil al instituției finanțată din venituri extrabugetare”.
Contul 120 “Disponibil al instituției finanțată din venituri extrabugetare” se organizează pe următoarele conturi analitice:
120.1 “Disponibil 15 % stimulente”
120.2 “Disponibil 35% cheltuieli materiale”
120.3 “Disponibil 50% investiții”
120.4 “Disponibil sume încasate eronat”
120.5 “Încasări camera de comerț+fond de mediu”
120.6 “Disponibil din amenzi”
Contul 120 este cont de activ și se debitează cu încasările aferente lucrărilor efectuate și serviciilor prestate prin creditul conturilor care arată sursa acestora, potrivit formulei:
120 “Disponibil al instituției = % 18.540.000
finanțată din venituri extrabugetare 225 “Clienți” 14.340.000
520 “Veniturile extrabugetare
ale instituției publice” 4.200.000
Contul 120 se creditează cu plățile efectuate din contul de disponibil pentru achitarea furnizorilor, potrivit formulei:
% = 120 “Disponibil al instituției 23.100.000
234 “Furnizori” finanțată din venituri extrabugetare” 13.150.000
420 “Cheltuielile instituției publice
finanțată di venituri extrabugetare” 9.050.000
Soldul contului este debitor și reprezintă disponibilitățile bănești existente în contul de la trezoreria statului aferent activității extrabugetare, la finele perioadei.
Pe lânga sursele de la BACS și veniturile extrabugetare Inspectoratul de Protecție a Mediului mai beneficiază de fonduri PHARE și de sponsorizări ale societăților comerciale care se angajează prin contracte de sponsorizare, să sponsorizeze Inspectoratul de Protecție a Mediului. Evidența cheltuielilor din aceste fonduri se face cu ajutorul contului 421 „Cheltuieli din fonduri cu destinație specială”, ele utilizându-se pe următoarele destinații:
procurarea de materiale, obiecte de inventar și mijloace fixe necesare dotării, modernizării și dezvoltării inspectoratului în vederea îmbunătățirii activității de urmărire și protecție a calității mediului;
organizarea de simpozioane, consfătuiri, schimburi de experiență, întâlniri, acțiuni de educație și propagandă, etc, cu tematici din domeniul protecției mediului;
lucrări de modernizare și dezvoltare a Inspectoratului de protecție a mediului;
alte acțiuni în domeniul protecției mediului;
Contul 421 “Cheltuieli din fonduri cu destinație specială” este cont de activ, ține evidența cheltuielilor efectuate din fondul de sponsorizări și se debitează prin creditul conturilor care arată natura acestor cheltuieli potrivit formulei:
421 „Cheltuieli alte fonduri” = % 15.600.000
234 “Furnizori” 3.200.000
600 “Materiale” 12.400.000
Contul se creditează la sfârșitul anului cu totalul cheltuielilor efectuate în cursul anului pentru închiderea contului de cheltuieli potrivit formulei:
520 “Veniturile extrabugetare ale instituției publice”= 421 „Cheltuieli alte fonduri”
Soldul contului este debitor înaintea operațiilor de închidere, reprezentând cheltuielile efectuate din fondul de sponsorizare în cursul anului.
3.8. Contabilitatea materialelor și a obiectelor de inventar
Contabilitatea materialelor și obiectelor de inventar se ține cu ajutorul conturilor 600 “Materiale”, 602 “Obiecte de inventar in magazie”, 603 “Obiecte de inventar în folosință”.
În activitatea sa, instituția folosește cantități însemnate de materiale pe care le procură atât din fondurile puse la dispoziție de la bugetul de stat cât și din fondurile obținute din activitatea extrabugetară în limitele sumelor aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli.
Valorile materiale intră în gestiunea instituției pe mai multe căi și anume:
achiziționarea de la furnizori;
din casarea mijloacelor fixe sau scoatere din folosință a obiectelor de inventar de mică valoare sau scurtă durată;
din plusurile constatate la inventar.
Materialele achiziționate se predau la magazie, cu anumite excepții cum sunt: materiale de uz gospodăresc procurate în cantități mici și rechizite de birou care se dau direct în consum, nu se mai înregistrează în conturile de materiale ci direct în conturile de cheltuieli 410 “Cheltuielile instituției” și 420 “Cheltuielile instituțiilor publice finanțate din venituri extrabugetare” pe baza documentelor justificative – facturi fiscale, avize de expdiție etc., confirmate de compartimentele consumatoare. Fac excepție formularele cu regim special care se gestionează potrivit normelor elaborate în acest scop.
Evidența operativă a intrărilor și ieșirilor de materiale se organizează la locurile de depozitare de către gestionari, cantitativ, pe feluri de materiale, sortimente calități și dimensiuni cu ajutorul fișei de magazie.
După ce au fost înregiatrate în evidența operativă a magaziei, documentele de intrare și eliberare a materialelor se predau zilnic la compartimentul financiar contabil pentru înregistrare.
Contabilitatea sintetică a materialelor se ține cu ajutorul contului 600 “Materiale” ce evidențiază operațiile de primire și eliberare de materiale în și din gestiunea instituției.
Materialele aprovizionate de la furnizori se înregistrează în contabilitate la prețurile de achiziție prevăzute în documentele justificative primite, materialele refolosibile, recuperate la scoaterea din folosință a mijloacelor fixe și din declasarea unor bunuri altele decât mijloacele fixe, plusurile de inventar, etc., se înregistrează la prețurile de înregistrare stabilite potrivit dispozițiilor legale.
În situațiile în care în prețul de achiziție se cuprinde și TVA valoarea materialelor achiziționate cuprinde și această taxă, deoarece instituția nu este plătitoare de TVA.
Contul 600 “Materiale” este un cont de activ și se debitează cu materialele intrate în magazie prin creditul conturilor care arată sursa acestora, potrivit formulei:
600 “Materiale” = % 40.000.000
234 “Furnizori” 22.230.000
337 “Alte fonduri cu destinație specială” 17.770.000
Contul 600 “Materiale” se creditează cu materialele eliberate pentru consum sau alte destinații potrivit formulei:
% = 600 “Materiale” 16.000.000
410 “Cheltuielile instituției de la buget” 10.000.000
420 “Cheltuielile instituțiilor publice
finanțate din venituri extrabugetare” 6.000.000
Soldul contului este debitor și reprezintă valoarea materialelor aflate în stoc la preț de înregistrare.
Contabilitatea analitică a materialelor se ține pe feluri și categorii de materiale.
Din categoria obiectelor de inventar de mică valoare sau scurtă durată fac parte unele bunuri cu caracter funcțianal sau de uz administrativ gospodăresc cu o valoare individuală mai mică decât limita prevăzută de lege pentru mijloace fixe (8.000.000 lei), indiferent de durata lor de serviciu sau cu o durată mai mică de un an indiferent de valoarea lor.
Din această categorie fac parte: echipamentul de protecție, echipamentul de lucru, îmbrăcămintea specială ce se acordă personalului instituției, aparatele de măsură și control, sculele și instrumentele folosite, etc.
Nu fac parte din categoria obiectelor de inventar, fiind considerate materiale, anvelopele și camerele din cauciuc auto, procurate pentru schimbarea celor uzate și sticlăria de laborator. Unele obiecte cum ar fi: vazele cu flori, coșurile de gunoi, etc., se înregistrează în evidența operativă în etaloane naturale iar în contabilitate numai la cheltuieli.
Evidența operativă a obiectelor de inventar aflate în magazie se conduce numai cantitativ cu ajutorul “Fișei de magazie pe feluri de obicte de inventar”. Evidența operativă a obiectelor de inventar în folosință se organizează pe locuri și persoane responsabile cu ajutorul formularului “Fișă nominală pentru evidența obiectelor de inventar, a achipamentului de protecție și a mijloacelor fixe în folosință”.
Contabilitatea analitică a obiectelor de inventar aflate în magazie se conduce cantitativ și valoric cu ajutorul fișelor de cont analitice.
Contabilitatea sintetică a obiectelor de inventar se ține cu ajutorul conturilor: 602 “Obiecte de inventar în magazie “ și 603 “Obiecte de inventar în folosință”.
Contul 602 “Obiecte de inventar în magazie” reflectă stocurile de obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată și mișcarea acestora în magaziile instituției. Este un cont de activ și se debitează cu obiectele de inventar intrate în magazie provenite din aprovizionări, din donații sau plusuri la inventar prin creditul contului: 311 “Fondul obiecteor de inventar”, cu valoarea la preț de înregistrare a obiectelor de inventar intrate în instituție, potrivit formulei:
602 “Obiecte de inventar în magazie” = 311 “Fondul obiecteor de inventar” 12.000.000
Concomitent se înregistrează la cheltuieli valoarea obiectelor procurate prin formula
410 “Cheltuielile instituției publice finanțate de la buget” = 234 “Furnizori” 12.000.000
Contul 602 se creditează cu obiectele de inventar ieșite din magazie ca urmare a scoaterii din gestiune sau dării în folosință, potrivit formulei:
% = 602 “Obiecte de inventar în magazie” 16.200.000
311 “Fondul obiectelor de inventar” 12.000.000
603 “Obiecte de inventar în folosință” 4.200.000
Soldul debitor al contului 602 reprezntă valoarea obiectelor de inventar aflate în stoc la preț de înregistrare, la finele perioadei.
Contul 603 “Obiecte de inventar în folosință” ține evidența evidența obiectelor de inventar aflate în folosința instituției. Este cont de activ și se debitează cu obiectele de inventar date în folosință prin creditul contului 602 “Obiecte de inventar în magazie”.
Contul 603 se creditează cu obiectele de inventar scoase din folosință ajunse la limita maximă de utilizare prin debitul contului 311 “Fondul obiectelor de inventar”.
Soldul contului este debitor și reprezintă valoarea obiectelor de inventar în folosință la preț de înregistrare, la finele perioadei.
3.9. Contabilitatea mijloacelor fixe și a cheltuielilor de capital
Potrivit legislației în vigoare, se consideră mijloc fix, obiectul singular sau complexul de obiecte, care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
are o valoare nominală de intrare mai mare decât limita stabilită de lege, în prezent 8.000.000 lei;
are o durată normală de utilizare mai mare de un an.
Prin mijloc fix, ca obiect de evidență, se înțelege obiectul singular sau complexul de obiecte cu toate dispozitivele și accesoriile acestuia, destinat să îndeplinească în mod independent în totalitatea lui, o funcție distinctă.
Mijloacele fixe care se folosesc în cadrul Inspectoratului au o structură diferită și o serie de trăsături prin care se deosebesc de cele aparținând altor agenți economici.
Astfel în categoria mijloacelor fixe se includ:
mașinile, utilajele, instalațiile de lucru (ex: flamfotometru, pompă aerosol, agititor magnetic, instalații recoltat aerosol, compresor, etc.);
aparatele și instalațiile de măsură, control și reglare (ex: conductorscop, ph-metru, aparat distilat cianuri, micrpscop, baie de nisip, etc);
mijloacele de transport;
mijloace fixe de natura obiectelor de inventar (în această categorie se includ mijloacele fixe care, în urma reevaluărilor făcute cu ocazia inventarieii se încadrează sub limita minimă prevăzută de lege (8.000.000 lei) pentru a fi considerate mijloace fixe;
mobilier aparatură birotică și alte mijloace fixe (ex: calculatoare, imprimante, dulapuri metalice, birouri, etc.).
Instituția nu calculează uzura și nu amortizează mijloacele fixe din gestiunea sa, întrucât ele alcătuiesc proprietatea statului. Înlocuirea acestora cu ocazia scoaterii din funcțiune, se face prin finanțarea acestora pe baza veniturilor extrabugetare, maxim 50% din acestea.
Mijloacele fixe pot intra în gestiunea instituției prin următoarele modalități:
prin înzestrare de la stat la înființarea instituției;
prin investiții;
prin plusuri de inventar;
prin donație.
Ieșirile de mijloace fixe se pot face:
prin scoatere din funcțiune, după expirarea duratei normale de funcționare;
minusui de mijloace fixe constatate cu ocazia inventarierii;
prin calamități naturale.
Scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe înainte de expirarea duratei normale de utilizare se face cu aprobarea Ministerului Apelor și Protecției Mediului și cu avizul prealabil al Ministerului Finanțelor.
Mijloacele fixe intrate în patrimoniul instituției se înregistrează în contabilitate cu ajutorul contului 013 “Mijloace fixe” desfădurat pe următoarele conturi analitice:
013.02.1 “Mașini utilaje și instalații de lucru”;
013.02.2 “Mijloace fixe de natura obiectelor de inventar”;
013.03.1 “Aparate și instalații de măsură de control și reglare”;
013.03.2 “Mijloace fixe de natura obiectelor de inventar”;
013.04 “Mijloace de transport”;
013.06.1 “Mobilier aparatură birotică și alte mijloace fixe”;
013.06.2 “Mijloace fixe de natura obiectelor de inventar”.
Contul 013 “Mijloace fixe” este un cont de activ și se debitează cu intrările de mijloace fixe fie prin achiziție de la furnizori, donație, sau plusuri la inventar, prin creditul contului 307 “Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al statului” cu valoarea de intrare a acestora, potrivit formulei:
013 “Mijloace fixe” = 307 “Fondul bunurilor care alcătuiesc
domeniul privat al statului” 120.000.000
În cazul achiziționării de la furnizori se mai face înregistrare:
420 “Cheltuielile instituției finanțată din venituri extrabugetare” = 234 “Furnizori” 120.000.000
Contul 013 se creditează cu valoarea mijloacelor fixe ieșite din patrimoniu prin casare, distruse sau constatate lipsă la inventar, potrivit formulei:
307 “Fondul bunurilor care alcătuiesc = 013 “Mijloace fixe” 120.000.000
domeniul privat al statului”
În cazul scoaterii din funcțiune prin casare sau distrugere, concomitent se înregistrează materialele rezultate din dezmembrare astfel:
600 “Materiale” = 231 “Creditori” 80.000.000
Cheltuielile de capital reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate pentru dezvoltarea bazei materiele a instituției prin investiții în construcții noi, dotări, achiziții de echipamente, precum și cele pentru asigurarea siguranței în exploatare a clădirilor prin consolidări.
Pentru procurarea de mijloace fixe, altele decât clădiri și construcții, acestea se propun nominal în proiectele de buget și listele anexe, cuprinzănd denumirea bunuriolor și caracteristici ale acestora, soldul existent din astfel de utilaje și obiecte, propuneri pentru casare pentru mijloacele fixe cu durata de exploatare expirată, necesarul de procurat împreună cu o notă de fundamentare care să cuprindă elemente referitoare la necesitate, oportunitate și alți indicatori caracteristici unor astfel de investiții. Se va menționa în mod obligatoriu sursa de finanțare a investițiilor respective.
Sursele de finanțare a acestor cheltuieli o reprezintă veniturile încasate ca urmare a lucrărilor executate și a serviciilor prestate până la limita maximă de 50% di aceste venituri.
Contabilitatea cheltuielilor de capital se ține cu ajutorul contului analitic 420.70 “Cheltuieli de capital”.
Contul 420.70 este un cont de activ și se debitează cu valoarea de achiziție a mijlocului fix prin creditul contului 234 “Furnizori”, potrivit formulei:
420.70 “Cheltuieli de capital” = 234 “Furnizori” 120.000.000
Concomitent se înregistrează intrarea mijlocului fix în patrimoniu prin formula contabilă:
013 “Mijloace fixe” = 307 “Fondul bunurilor care alcătuiesc
domeniul privat al statului” 120.000.000
Contul se creditează la sfârșitul anului pentru închidere cu totalul cheltuielilor de capital efectuate, potrivit formulei:
520 “Venituri extrabugetare ale instituției publice” = 420.70 “Cheltuieli de capital 120.000.000
Soldul debitor al contului, înaintea operațiilor de închidere reprezintă totalul cheltuielilor de capital efectuate până la acea dată.
3.10. Monografie contabilă privind principalele operațiuni pe luna martie 2002
În data de 01.03.2002 se depun pe card stimulentele datorate personalului instituției pe luna februarie conform ordinului de plată.
În aceeași dată se achită impozitul și contribuția la fondul de asigurări de sănătate aferente stimulentelor acordate cu ordinul de plată.
În data de 02.03.2002 se achizitionează pe bază de factură de la S.C. Systems S.R.L. un flamfotometru la prețul de 224.425.194 lei. Concomitent se face recepția acestuia la laborator conform notei de intrare recepție.
În data de 07.03.2002 se achită salariaților chenzina a-II a salariilor pe luna februarie 2002, în sumă de 51.622.787 lei, prin virarea acestora, cu ordin se plată, în conturile de la bancă deschise pe numele salariaților.
În aceeași dată se efectuează plata obligațiilor către bugetul statului și celalalte organisme sociale aferente salariilor pe luna februarie, conform ordinului de plată, astfel:
Impozit pe salarii: 18.860.910 lei;
CAS unitate (23,33%): 57.152.981 lei;
CAS salariați (11,67%): 7.247.328 lei;
Fond de șomaj unitate (5%): 12.973.771 lei;
Fond de șomaj salariați (1%): 1.282.318 lei;
Fond de sănătate unitate (7%): 18.559.387 lei;
Fond de sănătate salariați (7%): 18.491.210 lei;
Tot în data de 07.03.2002 se achită, cu ordin de plată, ratele C.A.R. reținute din salariile pe luna februarie în valoare de 8.790.000 lei.
În data de 09.03.2002 instituția achită contravaloarea flamfotometrului achiziționat de la S.C. Systems S.R.L. în sumă de 224.425,194 lei, conform ordinului de plată.
În data de 10.03.2002 se încasează prin casă pe bază de chitanță suma de 2.000.000 lei primită de la S.C. Intercity Trading S.R.L cu titlu de sponsorizare care apoi se varsă în contul de la bancă pe baza foii de vărsământ.
În data de 11.03.2002 se ridică de la bancă, conform cecului de numerar suma de 850.000 lei în vederea efectuării de deplasări în interesul serviciului de către personalul instituției.
Tot în data de 11.03.2002 se depune la caseria unității, pe bază de chitanță suma de 300.000 lei reprezentând garanții materiale datorate de salariatul Ionescu după care suma se depune la bancă pe baza foii de vărsământ.
În data de 12.03.2002 se acordă un avans spre decontare salariatului Popescu care pleacă în deplasare, în sumă de 850.000 lei, din care 63.500 lei diurnă pe trei zile și 659.500 lei pentru cazare două nopți. Termenul de justificare este de 48 de ore de la expirarea delegației.
În data de 14.03.2002 se înregistrează conform facturii achiziționarea de la furnizorul S.C. Prolibris S.A. a 10 topuri hârtie xerox la un preț de 105.200 lei/buc. Concomitent se face recepția acesteia pe baza notei de intrare recepție.
În data de 14.03.2002 de dau în consum 5 topuri hârtie xerox conform bonului de consum.
În data de 16.03.2002 Salariatul Popescu justifică, cu ordinul de deplasare, diurna și cazarea pe cele trei zile în valoare de 850.000 lei.
În data de 16.03.2002 se achiziționează, pe bază de factură, de la S.C. Mobila S.A. 4 scaune ergonomice la un preț de 1.320.000 lei/buc. Concomitent se face recepția acestora conform notei de intrare recepție.
În data de 17.03.2002 se achiziționează, pe bază de factură de la S.C PECO S.A. Arad bonuri cantități fixe de carburanți, din activitatea bugetară 12.500.000 lei iar din activitatea extrabugetară 10.000.000 lei, concomitent făcându-se recepția acestora pe baza notei de intrare recepție.
În data de 18.03.2002 se înregistrează, pe baza bonului de consum, consumul bonurilor cantități fixe de carburanți în valoare de 18.000.000 lei astfel: 10.500.000 lei din activitatea bugetară și 7.500.000 lei din activitatea extrabugetară.
În data de 19.03.2002 se dau în consum toate cele 4 scaune ergonomice achiziționate la punctul 12 pe baza bonului de predare.
În data de 20.03.2002 instituția achită, cu ordin de plată, datoria față de societatea S.C. PECO S.A. Arad în valoare de 22.500.000 lei reprezentând bonuri valorice de carburanți achiziționate.
În data de 20.03.2002 se achită salariaților, prin bancă, conform ordinului de plată chenzina I aferentă salariilor pe luna martie 2002.
În data de 21.03.2002 se ridică numear de la bancă în sumă de 1.052.000 lei, pe baza cecului de numerar, pentru plata contravalorii furniturilor de birou (hârtie xerox) achiziționate de la furnizorul S.C. Prolibris S.A.
În data de 21.03.2002 se înregistrează stingerea datoriei față de furnizorul S.C. Prolibris S.A., prin plata în numerar a sumei de 1.052.000 lei, conform dispoziției de plată.
În data de 22.03.2002, cu ocazia inventarierii se constată o lipsă în gestiune în valoare de 1.540.000 lei reprezentând un fotoliu distrus. Fotoliul este evaluat la valoarea contabilă. Prețul de cumpărare la data constatării lipsei este de 1.700.000 lei/buc. Valoarea lui se impută persoanei vinovate.
În data de 23.03.2002 se încasează prin caserie, conform chitanței, suma imputată și anume 1.700.000 lei.
În data de 24.03.2002 se achită factura de energie electrică, primită de la S.C. Electrica S.A. în valoare de 993.978 lei, conform ordinului de plată.
În data de 24.03.2002 se ridică de la bancă, pe baza cecului de numerar, suma de 1.500.000 lei pentru acordarea unui avans de numerar salariatului Drăgănescu, pentru achiziționarea de materiale.
În data de 25.03.2002 se acordă avansul spre decontare salariatului Drăgănescu, conform dispoziției de plată, în sumă de 1.500.000 lei pentru procurarea a 5 cutii de detergenți, 2 mături, 10 săpunuri și 20 de dosare plic.
În aceeași zi salariatul Drăgănescu justifică materialele achiziționate în valoare de 875.000 lei, restul sumei de 625.000 lei o depune la caserie în aceiași zi.
În data de 26.03.2002 instituția emite o autorizație de mediu S.C. Agrofarm S.A. în valoare de 4.500.000 lei, conform facturii.
În data de 27.03.2002 se înregistrează achitarea facturii de telefon primită de la S.C. RomTelecom S.A. în valoare de 784.248 lei, conform ordinului de plată. Achitarea facturii se face din sursele din autofinanțare.
În data de 28.03.2002 se achită, cu ordin de plată, factura primită de la S.C. ProAuto S.A., reprezentând contravaloarea unei reparații auto făcute la un mijloc de transport al instituției, în valoare de 2.745.500 lei.
În data de 28.03.2002 se încasează, pe baza ordinului de încasare, de la S.C. Agrofarm S.A. taxa de autorizație emisă anterior în valoare de 4.500.000 lei.
În data de 29.03.2002 se înregistrează conform statului de salarii, salariile cuvenite personalului în valoare de 151.532.856 lei.
În aceeași dată se înregistrează și stimulentele datorate personalului pe luna martie, suportate din activitatea de autofinanțare, conform notei contabile în valoare de 37.900.000 lei.
Se înregistrează contribuțiile datorate de unitate aferente salariilor pe luna martie pe baza situațiilor de calcul astfel:
contribuția instituției la asigurări sociale de 23,33%: 35.521.050 lei;
contribuția instituției la constituirea fondului de șomaj de 5%: 7.618.791 lei;
contribuția instituției la constituirea fondului de asigurări sociale de sănătate de 7%: 10.666.308 lei;
Se rețin din salariile datorate pe luna martie, următoarele sume, conform statului de plată:
impozitul pe salarii: 12.699.850 lei;
contribuția salariaților la asigurări sociale (11,67%): 17.768.139 lei;
contribuția salariaților la constituirea fondului de șomaj (1%): 1.260.264 lei;
contribuția la constituirea fondului de sănătate (7%): 10.657.837 lei;
rata CAR pe luna martie: 7.740.000 lei.
Se înregistrează deasemenea impozitul pe stimulente în sumă de 6.393.960 lei și contribuția la constituirea fondului de sănătate aferentă stimulentelor pe luna martie, în sumă de 2.653.000 lei.
În data de 29.03.2002 instituția achită datoria față de furnizorul S.C. Mobila S.A. în sumă de 5.280.000 lei, reprezentând contravaloarea scaunelor ergonomice ahiziționate anterior.
În data de 29.03.2002 se facturează serviciile prestate S.C. Universum S.A. constând în efectuarea de analize la laborator, în valoare de 3.740.000 lei.
În data de 30.03.2002 se încasează prin caserie, conform dispoziției de încasare, amenda acordată S.C. David&Son S.R.L pentru nerespectarea prevederilor Legii nr. 137/1995, în valoare de 1.000.000 lei.
În aceeași dată are loc vărsarea sumei încasate (1.000.000 lei), în contul de la trezorerie aferent activității extrabugetare, pe baza foii de vărsământ.
În data de 31.03.2002 se încasează prin caserie, conform dispoziției de încasare, taxa pentru serviciile prestate S.C. Universum S.A. în valoare de 3.740.000 lei.
În aceeași zi are loc depunerea în contul aferent activității extrabugetare de la trezorerie a sumei încasate (3.740.000), conform foii de vărsământ.
În date de 31.03 se încasează prin bancă, conform ordinului de încasare, de la S.C. MobilRom S.A. suma de 5.000.000 lei primită cu titlul de sponsorizare.
Înregistrarea acestor operațiuni în contabilitate se face cu ajutorul registrului jurnal prezentat în tabelul nr. 3.3
Tabelul nr. 3.3
REGISTRU JURNAL
Cap. 4. Analiza execuției bugetare pe trimestrul I anul 2002
4.1. Întocmirea documentelor contabile de sinteză
4.1.1. Structura situației financiare
Trimestrial și anual Inspectoratul de Protecție a Mediului determină situația patrimoniului și rezultetele activității desfășurate, prezentate prin conținutul situației financiare trimestriale și anuale. Aceasta se constituie într-o formație de documente de sinteză elaborate de Ministerul Finanțelor, care diferă de la un an la altul, dar care cuprinde obligatoriu:
Bilanțul;
Contul de execuție bugetară;
Detalierea cheltuielilor pentru activitatea bugetară;
Detalierea cheltuielilor pentru activitatea extrabugetară;
Disponibil din fonduri cu destinație specială;
Situația obligațiilor de plată restante la finele trimestrului;
Raportul de gestiune.
Bilanțul contabil se prezintă ca un tablou, o situație ce reunește elementele patrimoniale sub cele două aspecte – componență materială și proveniență. Conform principiilor contabilității, bilanțul cuprinde două părți și anume: activul – situat în partea stângă a tabloului și pasivul – situat în partea dreaptă a tabloului. Indicatorii bilanțieri prin care sunt grupate și generalizate indicatorii celor două mulțimi se numesc posturi de bilanț. Posturile sunt structurate la rândul lor în capitole și grupe de activ, respectiv de pasiv.
Ordinea de dispunere a posturilor de bilanț în activul bilanțului este cea inversă gradului de lichiditate, adică de la cele mai puțin lichide (imobilizări corporale) la disponibilități bănești astfel:
Mijloace fixe, terenuri, obiecte de inventar și alte bunuri;
Mijloace bănești, decontări, cheltuieli și materiale;
Pasivul bilanțului cuprinde sursele de finanțare în ordinea inversă a exigibilității lor, grupate în:
Fonduri;
Finanțarea de la buget, venituri proprii, decontări și alte surse;
“Contul de execuție bugetară” este corespunzător contului de rezultate sau de profit și pierdere din contabilitatea agenților economici. Caracteristica de bază este aceea că oglindește ceea ce s-a realizat, dimensiunea efectivă a activității economice și sociale consumatoare de resurse și producătoare de rezultate. Dacă bugetul de venituri și vheltuieli este un document previzional, care estimează mărimea indicatorilor, contul de execuție prezintă gradul de îndeplinire a ceea ce instituția și-a propus.
Contul de execuție este alcătuit cu respectarea clasificației bugetare, modelul adoptat prezentându-se în Anexa 3.
Pentru venituri, în cazul raportărilor trimestriale se completează numai coloana 2 cu încasările realizate. În ceea ce privește cheltuielile, la finele trimestrelor I, II, și III se înscriu în coloane următoarele date:
prevederi anuale;
prevederi trimestriale cumulate;
plăți efectuate;
cheltuieli efective.
Datorită importanței deosebite a cheltuielilor făcute din banii publici și a necesității unei evidențe riguroase a acestora, situația financiară include ca o a doua anexă “Detalierea cheltuielilor”. Ea cuprinde aceleași rubrici ca și contul de execuție, respectiv prevederi anuale, unde se înscriu creditele aprobate inițial, prevederi trimestriale, echivalente cu creditele definitive, plăți efectuate și cheltuieli efective, dar se referă exclusiv la cheltuieli. Acestea sunt enumerate conform clasificației economice astfel:
Cheltuieli curente;
Cheltuieli de capital;
Operațiuni financiare.
Fiecare categorie reunește mai multe titluri; acestea, la rândul lor se defalcă pe tipuri de cheltuieli, după destinație, mergând pe subdiviziuni ale clasificației bugetare.
“Disponibil din fonduri cu destinație specială” constituie de fapt o fișă a contului 119 desfășurată pe analitice; ea este concepută după modelul clasic al fiecărui cont; în primajumătate sunt înscrise denumirile fondurilor, iar în cea de-a doua apar rubricile care asigură exprimarea clară și completă a stării și mișcării respectivelor elemente patrimoniale.
“Situația obligațiilor de plată restante la finele trimestrului” prezintă în primul rând obligațiile asumate, dar neajunse la scadență până la sfârșitul trimestrului considerat. Scopul completării ei este cunoaștere cuantumului cheltuielilor angajate, dar neordonanțate pentru care instituția beneficiază încă de așa-numitul credit furnizor.
4.1.2. Întocmirea balanței, bilanțului și a contului de execuție bugetară
Bilanțul reprezintă documentul oficial de gestiune, care, conform prevederilor legale, se depune trimestrial de către instituțiile publice la organele ierarhic superioare, ceea ce nu presupune realizarea tuturor lucrărilor de închidere. Vor lipsi cele privind inventarierea patrimoniului, regularizarea operațiilor privind diferențele de inventar, delimitarea în timp a cheltuielilor și a veniturilor.
În vederea întocmirii situației financiare, trebuie asigurată mai întâi corectitudinea înregistrarărilor în conturile sintetice și analitice, care trebuie să contină toate operațiile economico-financiare aferente activității desfășurate după care se procedează la stabilirea rulajelor și soldurilor pe baza cărora se întocmește balanța de verificare.
În cazul raportărilor trimestriale conturile referitoare la creanțele și datoriile instituției pot conține solduri finale pozitive, regularizarea acestora, potrivit principiului anualității bugetare, devenind obligatorie doar la sfârșitul anului, odată cu întocmirea situației financiare anuale.
Același lucru este valabil și pentru veniturile și cheltuielile instituției. Acestea se regularizează doar la sfârșitul anului, iar în cursul anului acestea reflectă veniturile încasate și cheltuielile efectuate de instituție în decursul perioadei respective
Odată încheiată această etapă se întocmește balanța de verificare prin preluarea rulajelor curente din conturile respective, cumularea acestora la rulajele precedente și calcularea soldului debitor sau creditor pentru fiecare cont în parte. Balanța sintetică pe luna martie 2002 este prezentată în Anexa 3.
Relațiile de control proprii balanței sunt cele dintre debitul și creditul conturilor, dintre evidența sintetică și cea analitică. Dintre acestea cea care oferă informația privind înregistrarea în conturi a tuturor documentelor justificative este aceea că totalul rulajului debitor sau creditor trebuie să fie egal cu totalul rulajului calculat în registrul jurnal general.
Pe baza informațiilor înregistrate în aceste lucrări premergătoare se poate proceda la întocmirea propriu-zisă a bilanțului contabil prin completarea formularului tipizat la toate rubricile pe care le cuprinde, a anexelor și raportului de gestiune, conform metodologiei Ministerului Finanțelor.
Completarea propriu-zisă a bilanțului trimestrial se face atât pentru activ cât și pentru pasiv prin preluarea, din balanța de verificare de pe ultima lună a trimestrului (martie 2002), a soldurilor finale și înscrierea acestora în dreptul posturilor de bilanț ce corespund conturilor respective. Bilanțul contabil pe trimestrul I 2002 este prezentat în Anexa 2.
În cazul întocmirii situației financiare trimestriale posturile referitoare la creanțale și datoriile instituției conțin soldurile finale parțiale, deditoare sau creditoare aferente conturilor respective, regularizarea acestora devenind obligatorie doar la sfârșitul anului cu ocazia întocmirii situației financiare anuale.
Deasemenea veniturile și cheltuielile apar în bilanț cu soldurile debitoare și creditoare preluate din balanța de pe ultima lună a trimestrului curent, închiderea conturilor de cheltuieli și trecerea veniturilor în contul de venituri privind anii precedenți urmând să se facă la sfârșitul anului.
Întocmirea contului de execuție bugetară, în cazul raportărilor trimestriale se face astfel:
pentru venituri se completează doar coloanele 1,2 și 3 astfel:
Col.1 – prevederile pentru anul 2002 (din bugetul de venituri și cheltuieli);
Col.2 – prevederile cumulate pe trimestrul I (din bugetul de venituri și cheltuieli);
Col.3 – încasările realizate (soldul debitor al contului 120 “Disponibil al instituției finanțate din venituri extrabugetare”).
pentru cheltuieli se completează toate coloanele astfel:
Col.1 – prevederile pentru anul 2002 (din bugetul de venituri și cheltuieli);
Col.2 – prevederile cumulate pe trimestrul I (din bugetul de venituri și cheltuieli);
Col.3 – plățile efectuate (soldul creditor al contului 700 “Finanțarea de la buget privind anul curent” pentru plăți din contul de finanțare și soldul creditor al contului 120 “Disponibil al instituției finanțate din venituri extrabugetare” pentru plățile efectuate din contul de autofinanțare);
Col.4 – cheltuielile efectuate (soldul debitor al contului 410 “Cheltuielile instituției publice finanțate de la buget” pentru cheltuieli bugetare și soldul debitor al contului 420 “Cheltuielile instituției finanțate din venituri extrabugetare”).
Contul de execuție bugetară pe trimestrul I 2002 este prezentat în Anexa nr.3.
4.2. analiza execuției părții de venituri și cheltuieli
Analiza comparativă a bugetului de venituri și cheltuieli și cea intrinsecă a situației financiare pornesc de la o verificare de fond a celor mai simple legături stabilite între diferitele elemente, dar a căror corectitudine este esențială pentru calitatea rezultatelor. Astfel se controlează:
dacă datele de plan trecute în darea de seamă contabilă corespund cu cele din bugetul de venituri și cheltuieli;
dacă soldurile conturilor de la începutul perioadei reportate în bilanț corespund cu cele de la sfârșit, din bilanțul contabil din anul anterior raportării curente;
dacă totalurile grupelor A și B din activ sunt egale cu cele din pasiv la formularul de bilanț.
Problema esențială care intervine în continuare și de la care trebuie să se pornească în efectuarea analizei propriu-zise o constituie sursele legate de finanțarea cheltuielilor, regăsite în bilanț, în conturile de pasiv ale secțuinii B “Finanțarea de la buget, venituri proprii, decontări și alte surse”
În acest scop se vor analiza conturile 700 “Finanțarea de la buget privind anul curent” și 702 “Finanțarea de la buget privind anii precedenți”, și concordanța acestora cu bugetul de venituri și cheltuieli privind activitatea bugetară.
Pe trimestrul I, contul 700 “Finanțarea de la buget privind anul curent” reflectă soldul final parțial (sau rulajul creditor) al finanțării bugetare (al plăților de casă), acesta fiind de 924.280 mii lei. Din analiza contul de execuție a bugetului instituției publice se observă că soldul acestui cont nu depășește prevederile privind trimestrul I, acestea fiind de 1.057.400 mii lei.
În anul anterior, din lipsă de fonduri bugetare instituția nu a putut achita integral datoriile față de salariați, și nici contribuțiile aferente acestora, urmând ca acestea să fie achitate în anul următor. Acest lucru este reflectat prin existența unor solduri inițiale, la începutul anului 2002, la contul 230 și la conturile privind decontările cu bugetul statului și cu celelalte organisme sociale. Tot din acest motiv soldul creditor al contului 702 apare atât în balanță cât și în bilanț cu suma în roșu, reprezentând restul de plată datorat de instituție.
Un alt set de corespondențe stabilite între bugetul de venituri și cheltuieli și bilanț se referă la utilizarea veniturilor și se concretizează în conturile de cheltuieli din activ, grupate pe surse de finanțare. Respectarea prevederilor bugetare se verifică prin contul de execuție al bugetului de venituri și cheltuieli și prin celelalte anexe ale dării de seamă astfel:
Rulajul creditor al contului 700 “Finanțarea de la buget privind anul curent” , coloana a doua din bilanț, (Anexa 4) trebuie să fie egal cu “Plăți efectuate” din “Contul de execuție a bugetului instituției publice” (Anexa 5) și totalul “Plăți efectuate” din “Detelierea cheltuielilor pentru activitatea bugetară”;
Rulajul creditor al contului 120 “Disponibil al instituției publice finanțate din venituri extrabugetare”, coloana a doua din bilanț, trebuie să fie egal cu “Plăți efectuate” din “Contul de execuție a bugetului instituției publice” și totalul “Plăți efectuate” din “Detelierea cheltuielilor pentru activitatea extrabugetară”;
Rulajul creditor al contului 120 “Disponibil al instituției publice finanțate din venituri extrabugetare”, trebuie să fie egal cu “Încasări realizate” din “Contul de execuție a bugetului instituției publice”;
Rulajul debitor al contului 410 “Cheltuielile instituției publice finanțate de la buget”, coloana a doua din bilanț, (Anexa 4) trebuie să fie egal cu “Cheltuieli efective” din “Contul de execuție a bugetului instituției publice” (Anexa 5) și totalul “Cheltuieli efective” din “Detalierea cheltuielilor pentru activitatea bugetară”;
Rulajul debitor al contului 420 “Cheltuielile instituției publice finanțate din venituri extrabugetare”, coloana a doua din bilanț, trebuie să fie egal cu “Cheltuieli efective” din “Contul de execuție a bugetului instituției publice” și totalul “Cheltuieli efective” din “Detalierea cheltuielilor pentru activitatea extrabugetară”;
De obicei, noțiunea de cheltuială o implică și pe cea de plată. Efectuarea de cheltuieli presupune ieșiri nete de trezorerie, dar acestea pot să nu se suprapună în timp, existând cazuri când unele sunt devansate de celelalte.
Astfel în cazul activității bugetare plățile efective, în valoare de 924.280 mii lei devansează cheltuielile efective, în sumă de 918.405 mii lei ceea ce poate înseamna:
existența unor materiale care nu au fost date în consum până la acea dată;
existența unor avansuri acordate personalului și nedecontate încă, etc.
În cazul activității extrabugetare, cheltuielile efective în sumă de 311.587 mii lei devansează plățile efective în valoare de 285.894 mii lei, acest lucru putându-se datora:
stimulentelor neacordate încă personalului și înregistrate deja pe cheltuieli;
achiziționării de obiecte de inventar de la furnizori fără a fi efectuat plata contravalorii acestora, etc.
Aceste date se confruntă și cu datele înscrise în bugetul de venituri și cheltuieli deoarece un obiectiv important al analizei îl reprezintă păstrarea destinației aprobate, cât și încadrarea plăților în limitele creditelor anuale și trimestriale deschise pentru cheltuielile curente și în limitele prevederilor anuale și trimestriale pentru cheltuielile de capital.
Deasemenea se pot calcula indicatori cum ar fi:
gradul de îndeplinire a planului de cheltuieli în raport cu creditele deschise pentru o anumită perioadă, care se calculează cu următoarea formulă:
gr/ch = Cheltuieli efective în perioada x/Credite deschise în perioada x
gr/ch = 918.405/1.057.400 x 100 = 86,85%
Gradul de îndeplinire a cheltuielilor este mai mic de 100% cea ce înseamnă că cheltuielile efective nu au depășit prevederile bugetare pentru trimestrul I acestea îndeplinindu-se în proporție de 86.85%.
ponderea plăților efective în creditele deschise până la sfârșitul perioadei considerate, care se calculează după formula:
p = plăți efective cumulate de la începutul anului/credite repartizate de la începutul anului
p = 924.280/1.057.400 x 100 = 87,71% (activ. bugetară)
p = 311.578/2.799.270 x 100 = 11,13 % (activ. extrabugetară)
Pentru trimestrul I ponderea plăților efective în creditele bugetare deschise este mai mică de 100% ceea ce înseamnă că plățile efective sunt mai mici decât creditele bugetare deschise, iar plățile efective s-au efectuat în proporție de 87,71% față de prevederile trimestrului I pentru activitatea bugetară și 11,13 % pentru activitatea extrabugetară.
Analiza se poate aprofunda arătându-se motivele surplusului de credite bugetare și propunerile de redistribuire între articole și alineate, începând cu următorul trimestru.
Analiza cheltuielilor și a veniturilor se poate efectua în mod similar și asupra mijloacelor bugetare și fondurilor speciale.
Analiza economico-financiară în ansamblul său are rolul de a pune la dispoziția unității, a organelor sale ierarhic superioare și a celor de control concluziile privind deficienșele apărute și motivația acestora. Se pot lua astfel măsurile menite să ducă la eliminarea aspectelor negative constatate și la prevenirea lor în viitor, măsuri ce vizează fie modul de execuție, fie chiar modificarea cadrului legislativ existent.
4.3. Analiza critică a sistemului informatic
Pentru evidențierea și controlul tuturor operațiunilor ce se derulează în decursul unei perioade, instituția utilizează un program de contabilitate denumit “Congen”, fiind conceput în limbajul de programare Fox Pro. Acaste rulează pe un calculator Pentium I, Procesor 133 MHz., Hard-disc 1 GB, Memorie RAM 16 MB.
Programul utilizeaza o baza de date ce cuprinde toate conturile din planul de conturi, soldurile initiale, rulajele debitoare și creditoare, curente și cumulate, soldurile finale debitoare și creditoare și asigura obținerea tuturor situațiilor financiare lunare necesare pentru evidenta tuturor operatiunilor derulate în decursul unei perioade în cadrul institutiei.
Acest program prelucreaza cu ajutorul unor instructiuni specifice și cu ajutorul bazei de date, informatiile preluate din documentele primare numite date de intrare și le transformă în diverse situatii financiare numite date de iesire.
Datele de intrare cum ar fi notele contabile pentru înregistrarea salariilor, stornări, etc., notele de receptie pentru receptia materialelor și obiectelor de inventar, facturi pentru cumpărări sau vânzări de active, etc. sunt preluate de către program cu ajutorul unor interfete special create care asigura o mai mare operativitate și eficienta în introducerea datelor de intrare.
Modulele care alcatuiesc aplicatia sunt:
Modulul “Început de lună”. Acesta realizează toate operațiile necesare pentru a putea începe sesiunea de lucru. Acesta inițializează baza de date, preia toate rulajele din din luna precedentă adunândule la rulajele din luna curentă, etc.
Modulele “Întocmire jurnale operațiuni”și “Întocmire jurnale mijloace bănești”.
Aceste module permit întocmirea jurnalelor operațiuni: jurnalul sponsorizări, jurnalul facturi emise, jurnalul operațiuni salarii, jurnalul recepții, jurnalul consum, etc. și a jurnalelor mijloace bănești: jurnalul casa-cheltuieli bugetare, jurnalul casa cheltuieli-autofinanțare, jurnalul banca-cheltuieli materiale, jurnalul banca-cheltuieli de personal, jurnalul cont autofinanțare.
În cadrul fiecărui din aceste două module există alte patru submodule care se referă la editarea, modificarea, ștergerea sau listarea acestor jurnale.
Submodulul Editare jurnal. Cu ajutorul acestui modul se realizeaza toate operatiunile ce presupun întocmirea jurnalului, înregistrare cu înregistrare, el conținând o interfață care ușureaza munca utilizatorului prin solicitarea strict a informațiilor necesare cum ar fi: numarul curent al operatiei, tipul, seria și numarul documentului, data operatiei, explicatia, formula contabila (conturile debitoare și creditoare) și suma.
Submodulul Modificare jurnal permite modificarea unor înregistrări efectuate eronat. Cu ajutorul tastelor sageți se ajunge la înregistrarea dorită după care se efectuează modificările respective.
Dacă modificarea operației are loc în aceeași lună (înainte de listarea situațiilor financiare) operația respectivă va apărea doar o singura dată și corect în situațiile financiare în caz contrar va fi necesară o stornare cu ajutorul submodulului Editare jurnal.
Submodulul Stergere înregistrări permite ștergerea unor operații care au fost înregistrate geșit. Programul afișeaza o întrebare prin care se cere confirmarea ștergerii (D/N) și în funcție de dorința utilizatorului înregistrarea va fi ștearsa sau nu.
Submodulul Listare jurnal permite listarea jurnalelor și vizualizarea în prealabil a acestora în formatul în care va fi listat la imprimanta. Dupa vizualizarea jurnalelor utilizatorul este întrebat daca doreste în continuare listarea iar acesta poate să răspundă prin da sau nu, apasand tasta D sau N.
Modulul calcul rulaje pe luna curentă. Acest modul extrage din jurnale numai informațiile care fac parte din luna curentă. Ele sunt comasate și folosite pentru editarea situațiilor contabile.
Modulul Listare registru jurnal rezumat permite atât întocmirea cât și listarea registrului jurnal rezumat. Acesta cuprinde doar conturile sintetice debitoare și creditoare și totalurile tuturor jurnalelor cumulate într-un singur jurnal numit jurnal rezumat.
Modulele Listare fișe de cont sintetice și Listare fișe de cont analitice permit întocmirea, pe baza informațiilor extrase la Modului Calcul rulaje luna curentă, și listarea fișelor de cont sintetice și analitice. Modulul permite, înaintea listării, vizualizarea acestor fișe în formatul în care vor fi listate.
Modulele Intocmire balanta de verificare sintetica și Intocmire balanta de verificare analitica permit întocmirea și listarea balantei de verificare sintetice și analitice. Acestea vor cuprinde simbolul conturilor, denumirea conturilor, soldul initial (de la inceputul anului), rulajele debitoare și creditoare pe luna curentă, rulajele debitoare și creditoare totale, sumele totale debitoare și creditoare și soldurile finale.
Pentru modulele: Intocmirea jurnalului rezumat, Intocmirea fiselor de cont sintetice și analitice și Intocmirea balantei de verificare sintetice și analitice nu este necesară introducerea unor date de catre utilizator deoarece programul preia datele calculate la modulul Calcul rulaje luna curentă, le cumulează pe fiecare cont în parte și întocmeste singur situațiile contabile.
Modulul Salvare bază de date permite salvarea bazei de date, actualizata pe luna curentă, pentru păstrarea informațiilor necesare întocmirii situațiilor contabile din luna următoare.
Abandonarea programului, la terminarea sesiunii de lucru se face cu ajutorul Modulului Sfârșit sesiune de lucru.
Printre avantajele utilizării programului de contabilitate și a tenhici moderne de calcul
sunt:
programul este astfel proiectat încât să ruleze și pe hardware-uri mai puțin performante deoarece nu solicită mult spațiu pe disc (minim 20 MB) și nici multă memorie RAM (ninim 16 MB RAM).
prin utilizarea tehnicii moderne de calcul are loc ușurarea muncii contabilului prin reducerea timpului de lucru pentru întocmirea situațiilor financiare și contabile;
programul permite modificarea operațiilor înregistrate eronat în jurnalele operațiuni și jurnalele mijloace bănești (dacă acestea se constată în luna în care s-a înregistrat greșit operațiile);
programul asigură o interfață cu utilizatorul atrăgătoare care permite de asemenea facilitarea introducerii datelor în calculator;
Dezanantaje ale utilizării acestora sunt:
urmarea unor cursuri de tehnoredactare și de utilizare a echipamentelor informatice;
programul are o viteza de rulare destul de redusă datorită insuficienței memoriei RAM;
baza de date nu este salvată după fiecare operație înregistrată ci doar la acționarea butonului Salvare bază de date și există riscul ca în cazul unei pane de curent toate informațiile introduse până la momentul respectiv să se piardă.
programul a fost conceput inițial pentru evidența contabilității la societățile comerciale și din această cauză a trebuit adaptat la nevoile instituției.
programul conține module neutilizate de instituție, cum ar fi evidența TVA și nu permite calculul unor situații contabile necesare evidențierii unor operații specifice instituției publice (ex. Fișa de execuție bugetară).
CAP. 5. Concluzii și propuneri
Inspectoratul de Protecție a Mediului Arad este o instituție publică, cu personalitate juridică, aflată în subordinea directă a Ministerului Apelor și Protecției Mediului, fiind finanțată direct de la acesta pe calea deschideri de credite bugetare.
Inspectoratul de Protecție a Mediului mai este finanțat și din venituri extrabugetare care provin din:
taxele și tarifele practicate pentru emiterea acordurilor și autorizațiilor de mediu;
tarifele practicate pentru executarea de lucrări și prestarea de servicii la solicitarea persoanelor fizice și juridice, în limita competenței sale legale.
Veniturile extrabugetare sunt utilizate, potrivit legislației în vigoare, pe următoarele destinații:
15% pentru stimulente;
35% pentru cheltuieli materiale;
50% pentru cheltuieli de capital.
Înregistrarea operațiilor în contabilitate se face utilizând echipamentele informatice și forma de contabilitate “pe jurnale”.Datele din documentele justificative și din notele de contabilitate sunt introduse în calculator, acestea stând la baza întregului sistem de stocare și prelucrare a datelor. În baza datelor introduse în calculator se editează jurnalele de înregistrare, registrul jurnal rezumat, cartea mare și balanța de verificare lunară.
Pe viitor se recomandă ca instituția să aducă îmbunătățiri atât echipamentelor tehnico -informatice cât și programelor utilizate, care trebuiesc orientate spre specificul și nevoile reale ale intreprinderii. De asemenea este necesară urmarea de către salariați a unor cursuri de tehnoredactare și utilizare a tehnicii moderne de calcul pentru obținerea unei eficienței mai ridicate în utilizarea acesteia.
În urma analizei execuției bugetare pe trimestrul I anul 2002 s-au constatat următoarele:
ponderea plăților efective în creditele deschise până la 31 martie 2002 este de 87,71% ceea ce înseamnă că plățile efective se încadrează în creditele bugetare deschise;
gradul de îndeplinire a planului de cheltuieli este de 86,85% ceea ce înseamnă că cheltuielile efective nu au depășit prevederile trimestriale;
plățile efective devansează cheltuielile efective, acest fapt datorându-se:
faptului că în prima lună a anului 2002 s-a plătit chenzina a doua pe luna dec. 2001 iar cheltuielile cu salariile au fost înregistrate în luna dec. 2001;
achiziționării de materiale care nu s-au dat în consum până la data de 31 martie 2002.
În urma analizei execuției extrabugetare s-au constatat următoarele:
gradul de îndeplinire a planului de cheltuieli este de 11,13% ceea ce înseamnă că cheltuielile efective sunt cu mult mai mici decât prevederile extrabugetare pe trimestrul I 2002;
cheltuielile efective devansează plățile efective datorită:
stimelentelor neacordate încă și înregistrate deja pe cheltuielile lunii martie:
achiziționării de obiecte de inventar de la furnizori fără a fi decontată plata acestora;
consumului unor materiale din stoc.
Se poate propune ca, pentru anii următori, Inspectoratul să utilizeze o mai mare parte a veniturilor extrabugetare pentru efectuarea de cheltuieli de capital, în special renovarea sediului și înnoirea bazei materiale a acestuia.
Întreaga viață financiară este efectul necesității existenței instituției în componența sa materială și umană. Tot cea ce instituția posedă ca rezultat al întregii sale activități, indiferent că este privit sub aspect material sau valoric, se sintetizează în situația netă, un indicator aflat în relație directă cu starea de echilibru sau dezechilibru a instituției. Finanțarea este acoperitoare pentru nevoile instituției, și chiar dacă aceasta nu realizează ca alți agenți economici acumulări bănești sau de stocuri, beneficiază de o dotare corespunzătoare, deci de o avere proprie care poate crește de la un an la altul.
Instituția trebuie să se orienteze în viitor în vederea menținerii situației nete, iar în cazul variației nefevorabile a acesteia să determine cauzele care au determinat-o, pentru a putea trage la timp un eventual semnal de alarmă în atenția factorilor de decizie.
Anexa 1
BUGETUL DE VENITURI ȘI CHELTUIELI
PE ANUL 2002
-mii lei-
Anexa2
Bugetul de venituri și cheltuieli ale activității EXTRABUGETARE
PE ANUL 2002
– mii lei –
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Organizarea Contabilitatii la Inspectoratul de Protectie a Mediului Arad (ID: 133291)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.