Organizarea Contabilitatii la Directia Generala Pentru Agricultura Si Industrie Alimentara

CAPITOLUL 1

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND AGRICULTURA ÎN ROMÂNIA

1.1. CAUZELE CRIZEI AGRICULTURII ROMÂNEȘTI

Agricultura în România ocupa alături de silvicultură 93% din teritoriul țării, 45% din populație și 35% din populația activă.

Structura exploatațiilor agricole constituie prima și cea mai importantă cauză a crizei românești.

În urma aplicării Legilor 18/1991, 169/1997 și 1/2000 a fondului funciar și reconstituirii, “pe vechile amplasamente”, structura agrară a suferit grave deprecieri. Agricultura a fost fărâmițată pe 9 milioane de hectare(61%) până în 2000 în 4170 mii exploatații de 2,2 ha, fiecare în 5-16 parcele, România devenind țara cu agricultura cea mai fărâmițată și cea mai slab dezvoltată din Europa. Din fostele cooperative agricole de producție apare o imensă masă de agricultori, fără pământ și cu suprafețe insuficiente pentru a ocupa forța de muncă. Până în 3 hectare exploatațiile agricole fărâmițate au ocupat în 1998 peste 71%, restaurând ordinea socială antebelică (tabelul 1)

Tabelul 1

FĂRÂMIȚAREA EXPLOATAȚIILOR AGRICOLE1

Din cele 9 milioane de hectare fărâmițate, 45% aparțin unor proprietari absenți, care au alte ocupații și venituri în afara agriculturii, locuind cel mai adesea în orașe, precum și familiile în vârstă care nu mai pot munci și care doresc înstrăinarea sau arendarea proprietății. Noii proprietari lipsiți de mijloace de producție și mijloace bănești instaurează o agricultură primitivă de subzistență. Ei nu pot folosi tehnica și tehnologiile moderne.

Lichidare fizică a cooperativelor a fost însoțită de vandalismecare au distrus un număr mare de construcții de producție, defrișarea a peste 170000 hectare de livezi de pomi, deteriorarea a peste 1,7 milioane hectare instalații de irigație, scoaterea din conducerea nemijlocită a peste 20000 de specialiști în domeniul agricol și “aruncarea” lor în șomaj.

Drept efect al fărâmițării, înstrăinării și lipsei mijloacelor de producție, în cei 10 ani agricultura s-a prăbușit, dintr-o țară agroindustrială exportatoare de produse agricole, a devenit piața de desfacere pentru produsele alimentare ale țărilor vest și central europene. Volumul alimentelor importate de România trece de 60% din total.

După anul 1989, toate țările foste socialiste din Europa au privatizat proprietatea funciară, fără să o fărâmițeze, păstrând forma de exploatare avută în mărimile fostelor cooperative agricole de producție, în proporție de 70-90% din suprafața agricolă. Astfel, republica Cehă, pe 75% din suprafața agricolă a reorganizat societăți agricole cooperatiste și pe acțiuni în suprafețe de 750-1500

1Tribuna economică nr. 48, 29 noiembrie 2000

hectare. Republica Slovacă menține societăți agricole cooperatiste pe 70% din suprafața agricolă în mărimi de la 500 la 1500 hectare.Ungaria, menține pe 55% din suprafața agricolă exploatațiile fostelor CAP-uri și IAS-uri în mărime de 4000-7000 hectare, iar pe 35% a organizat ferme comerciale în mărimi de peste 50 de hectare.

Politica prețurilor produselor agricole este devastatoare pentru întreaga agricultură românească. Prețurile mijloacelor de producție din industrie necesare agriculturii (mașini, carburanți, îngrășăminte ) au crescut exagerat de mult față de prețurile produselor agricole.

Până în 2000, față de 1990, prețurile produselor agricole au crescut de 536 ori, iar prețurile produselor industriale cumpărate de agricultori au crescut de 1422 de ori, rezultănd un raport de 37,7% față de unul normal de cel puțin 80%. În 1990 un tractor se achiziționa cu 45 tone de grâu, iar în 2000 cu 130 tone de grâu. Așadar valoarea reală a produselor s-a redus în mod semnificativ. În aceste condiții de schimb, o parte din venitul net din agricultură s-a scurs spre alte ramuri ale economiei, silind exploatațiile să nu poată cumpăra tractoare și mașini agricole, îngrășăminte chimice iar industriile respective de tractoare și îngrășăminte chimice și-au redus producția și au disponibilizat personalul. Acest fenomen se petrece și în industria alimentară. În consecință s-au redus producția și exportul în favoarea importului de produse alimentare, cauzând dificultăți economice întregii economii naționale.

Din cauza necorelării care nu acoperă costurile micii exploatații agricole, nu se poate continua înfințarea de noi culturi, lăsând necultivate acele puține hectare pe care le are, lăsând mica proprietate să se întoarcă la practicile tradiționale interbelice, de lucrare a pământului cu animale de tracțiune, sau lăsându-l nelucrat.

Lipsa unei politici agrare de susținere și subvenționare a agriculturii este o altă cauză a crizei. În toate țările din UE și foste socialiste din Europa, agricultura este subvenționată în proporție de 40-60% din costuri. Declinul fostelor întreprinderi agricole de stat și al complexelor de creștere și îngrășare a animalelor se datorează politicii greșite a prețurilor produselor agricole și lipsei de subvenții. În 1990, exploatațiile agricole de stat au fost obligate să valorifice producția la prețuri fixe, stabilite de stat în favoarea consumatorilor. Aceste moderne exploatații, neputând să-și acopere costurile de producție, din vânzări, au apelat la credite care se ofereau de către bănci cu dobânzi (80-120%) înrobitoare, acumulând an de an datorii care nu au mai putut fi lichidate în anii următori.

O cauză a prăbușirii agriculturii românești constă în greutatea desfacerii produselor agricole. Relațiile dintre cumpărătorii care colectează sau procesează producția agricolă și producătorii agricoli nu sunt bazate pe analiza costurilor de producție, oferind prețuri neacoperitoare, cantități mari de cereale rămânând în hambarele necorespunzătoare ale producătorilor, unde se depreciază. Mari cantități de lapte nu se colectează datorită prețurilor scăzute și a lipsei mijloacelor de colectare. produsele agricole țărănești se vând în majoritatea cazurilor pe credit, fără dobândă, fără garanții, iar banii se încasează, devalorizați după luni și ani de zile.

Desfacerea produselor agricole românești pe piață este concurată de produse străine mai ieftine, fiind subvenționate în țările de origine. Toate țările Uniunii Europene și cele foste socialiste din Europa subvenționează cu 40-60% din costuri producția agricolă.

Învechirea și casarea parcului de tractoare și mașini agricole este una din cele mai importante cauze ale crizei. Din cele 163 mii de tractoare rămase în 1989, 70% sunt casate, iar diferențele nu sunt folosite la capacitatea, sau sunt folosite în afara agriculturii. La un tractor care lucrează revin 180 ha și circa 60 de gospodăriide subzistență. Arăturile de toamnă nu se efectuează pe 3-4 milioane hectare. Consumul de carburanți pe parcelă este dublu față de normal. Din lipsa tractoarelor și îngrășămintelor chimice se pot evalua pierderi anuale de 30 milioane tone în echivalent la cereale. Din 2 milioane tone îngrășăminte (200 kg /ha ) se mai administrează de 300 mii tone (30 kg/ha).

Agricultura este anual afectată în urma dezastrelor naturale: seceta, inundațiile, alunecări de terenuri, grindina, atacuri de boli și dăunători la plante și animale. Acestea distrug zeci de mii de hectare de culturi și chiar vieți omenești. Înlăturarea acestor pericole nu este posibilă decât prin măsuri de organizare a instituțiilor de despăgubiri și celor de îmbunătățiri funciare. Acestea ar fi: regularizări de cursuri de ape, refacerea sistemelor de irigații, desecări, indigiuri, ziduri de sprijin împotriva eroziunilor, organizarea teritoriului. Dar în aceste direcții în ultimii 10 ani nu s-a manifestat nici un interes din partea guvernelor. Obiective începute înainte de 1989 au rămas neterminate sau s-a renunțat definitiv la ele. Sistemele de irigații construite până în 1989 pe 3,2 milioane hectare au fost demolate pe 1,7 milioane hectare, iar cele 1,2 milioane hectare rămase în funcțiune nu se pot folosi în fărâmițata agricultură parcelată pentru că irigatul este scump.

Pagubele provenite din calamități naturale pe sute și mii de hectare sunt evaluate la zeci de mii milioane lei, iar despăgubirile sunt simbolice.

Statul prin legile date, a fărâmițat agricultura în exploatații de subzistență fără o intervenție la toate cauzele care au condus la criza actuală a agriculturi, prin aceasta a contribuit la distrugerea industriei de tractoare, industriei chimice și în continuare la slăbirea întregii economii naționale, la scăderea standardului de viață al majorității populației românești față de anii dinainte de 1989.

1.2. MĂSURI DE SUSȚINERE A AGRICULTURII ROMÂNEȘTI

Dintre măsurile de susținere a agriculturii românești într-o primă etapă ar trebui să facă parte:

reducerea fiscalității la produsele alimentare de bază, inclusiv a TVA, pentru stimularea consumului și pe această bază a ofertei agricole;

susținerea modernizării exploatațiilor agricole pe toate căile posibile, dar avându-se în vedere crearea unui sistem de exploatații comerciale viabile. Aceste exploatații trebuie să asigure aprovizionarea urbană și prețuri accesibile consumatorilor și exportul. Micile gospodării țărănești nu ar trebui excluse, ci dimpotrivă, stimulate pe măsura rezervelor existente să-și asigure autoconsumul, dar agricultorii apți de munacă, care nu au timpul de lucru ocupat integral să fie direcționați spre alte activități economice în mediul rural prin aplicarea diferitelor programe de dezvoltare rurală;

relansarea investițiilor în agricultură și în activitățile de prelucrare și comercializare a produselor; creșterea volumului de resurse și organizarea creditului rural astfel încât costul acestuia să fie accesibil și adecvat activitățiilor cu ciclu lung de producție;

acceptarea sistemului de acordare a primelor la unele produse deficitare sau care se exportă;

eliminarea elementelor de populism excesiv în sistemul de susținere prin cupoane agricole și promovarea performanței;

susținerea formării stocurilor de cereale până la un nivel care să asigure necesarul anual fără pericolul unor dereglări în aprovizionarea populației. Pe măsura creșterii și stabilizării recoltei, aceste măsuri pot reduce, chiar elimina susținerea stocurilor;

protecția la frontieră în limitele admise de acordurile internaționale la care am aderat, în scopul protecției pieței interne de produsele străine subvenționate în țările de origine și care intră cu taxe reduse sau scutiri de taxe;

Susținerea complexă a agriculturii românești are ca direcție creșterea producției și nu limitarea acesteia, întrucât oferta este inferioară cererii. Acest sistem ajută și la reducerea costurilor și creșterea competitivității pe piață. Susținerea directă permite crearea surselor alternative de venituri în mediul rural, în special din activități legate de servicii agricole, prelucrarea materiilor prime, turism rural etc.

Direcționarea susținerii de ansamblu a spațiului rural ridică multe aspecte care trebuie elucidate, stabilindu-se priorități pe zone și regiuni și abordând dezvoltarea activitățiilor economice pe filierele produselor. Abordarea coordonată a dezvoltării economice complexe, având în vedere infrastructurile rurale și alte activități, răspunde cerințelor de viitor ale construcției spațiului european din care România face parte.

Modernizarea și diversificarea economică în spațiul rural crează numeroase avantaje de ordin social: locuri de muncă, creșterea veniturilor, locuințe, protecție socială etc.Pe această cale se va susține și extinde și sectorul agricol.

În prezent, politica agricolă nu se bazează pe o legislație clară, nu este creat cadrul instituțional care să să promoveze măsurile preconizate și nu are finanțare sigură și suficientă. Există o mare penurie de specialiști pregătiți în domeniul aplicării mecanismelor de susținere și finanțare a agral să fie direcționați spre alte activități economice în mediul rural prin aplicarea diferitelor programe de dezvoltare rurală;

relansarea investițiilor în agricultură și în activitățile de prelucrare și comercializare a produselor; creșterea volumului de resurse și organizarea creditului rural astfel încât costul acestuia să fie accesibil și adecvat activitățiilor cu ciclu lung de producție;

acceptarea sistemului de acordare a primelor la unele produse deficitare sau care se exportă;

eliminarea elementelor de populism excesiv în sistemul de susținere prin cupoane agricole și promovarea performanței;

susținerea formării stocurilor de cereale până la un nivel care să asigure necesarul anual fără pericolul unor dereglări în aprovizionarea populației. Pe măsura creșterii și stabilizării recoltei, aceste măsuri pot reduce, chiar elimina susținerea stocurilor;

protecția la frontieră în limitele admise de acordurile internaționale la care am aderat, în scopul protecției pieței interne de produsele străine subvenționate în țările de origine și care intră cu taxe reduse sau scutiri de taxe;

Susținerea complexă a agriculturii românești are ca direcție creșterea producției și nu limitarea acesteia, întrucât oferta este inferioară cererii. Acest sistem ajută și la reducerea costurilor și creșterea competitivității pe piață. Susținerea directă permite crearea surselor alternative de venituri în mediul rural, în special din activități legate de servicii agricole, prelucrarea materiilor prime, turism rural etc.

Direcționarea susținerii de ansamblu a spațiului rural ridică multe aspecte care trebuie elucidate, stabilindu-se priorități pe zone și regiuni și abordând dezvoltarea activitățiilor economice pe filierele produselor. Abordarea coordonată a dezvoltării economice complexe, având în vedere infrastructurile rurale și alte activități, răspunde cerințelor de viitor ale construcției spațiului european din care România face parte.

Modernizarea și diversificarea economică în spațiul rural crează numeroase avantaje de ordin social: locuri de muncă, creșterea veniturilor, locuințe, protecție socială etc.Pe această cale se va susține și extinde și sectorul agricol.

În prezent, politica agricolă nu se bazează pe o legislație clară, nu este creat cadrul instituțional care să să promoveze măsurile preconizate și nu are finanțare sigură și suficientă. Există o mare penurie de specialiști pregătiți în domeniul aplicării mecanismelor de susținere și finanțare a agriculturii și spațiului rural. Facultățile de profil din țară (Finanțe și bănci, Gestiune și contabilitate, Comerț, Relații internaționale) nu asigură cunoștiințe în domeniul agricol. Orientările date prin programele analitice sunt globale și nu se au în vedere numeroasele particularități ale agriculturii. Întrucât până în prezent nici una din schemele stabilite pentru susținerea agiculturii nu a dus la rezultatele așteptate este necesară o reformă a politicii de susținere. Măsurile de eliminare a subvențiilor indirecte acordate producătorilor agricoli și introducerea unui sistem “original” de susținere direcță a agricultorilor, în baza matricei programului “Împrumut de Ajustare Structurală a Sectorului Agricol” (ASAL) nu a asigurat o finalitate pozitivă. În această perioadă s-a accentuat declinul politicii agricole și s-a adâncit sărăcia rurală.

1.3. ÎMBUNĂTĂȚIREA STRUCTURII AGRICULTURII ROMÂNEȘTI

Cel dintâi neajuns al agriculturii românești constă în fărâmițarea excesivă a proprietății funciare în exploatații mici care cuprind 4,2 milioane de exploatații pe o suprafață de peste 9 milioane de hectare, 60% din suprafața agricolă. Prin aceasta, România a devenit țara cu agricultura cea mai fărâmițată și cea mai slab dezvoltată din Europa.

O situație asemănătoare a micimii și fărâmițării exploatațiilor agricole a existat și în țările Europei apusene până după război, care frâna dezvoltarea întregii economii. Erau exploatații de 4-5 hectare cu 5-16 parcele fiecare. După război, toate statele Unuinii Europene au desfășurat o activitate programată pentru lichidarea fărâmițării exploatațiilor și mai ales pentru creșterea mărimii lor cu scopul înlocuirii muncii manuale prin mașini , pentru a crește productivitatea muncii în agricultură, scăderea cheltuielilor de exploatare și de ridica nivelul de producție, bunăstare și civilizație la sate.

La înfințarea Comunității Europene în 1957 în programul pentru agricultură se arăta: “ridicarea productivității muncii în agricultură pe calea introducerii tehnicii moderne și științei agricole pentru creșterea venitului pe forța de muncă ocupată în agricultură, pentru asigurarea unui nivel echitabil de viață la sate”.

Pentru lichidare fărâmițării și creșterea mărimii exploatațiilor țărănești de la 4-7 hectare parcele, la ferme familiale de 40-150 de hectare, guvernele au elaborat legi. De exemplu, guvernul federal german a elaborat :

Legea comasării, organizării și amenajării teritoriului din anul 1953;

Legea încurajării și subvenționării agriculturii în 1955;

Prin legea comasării, organizării și amenajării teritoriului pe comune, în afara strângerii la un loc a parcelelor unei gospodării și arendarea terenurilor exploatațiilor celor care nu se pot ocupa de agricultură, mărind exploatația la 30-60-159 de hectare, se restructurează întreg teritoriul comunal cu o rețea nouă de drumuri de câmp consolidate, canale de dirijare a apelor prin precipitații și se fac lucrări de ameliorare a terenurilor degradate. Statul german cheltuiește anual 2 miliarde de mărci cu lucrările organizării și ameliorării teritoriului.

Pe baza politicii de investiții și de subvenționare a agiculturii și a acțiunii permanente de organizare și amenajare a teritoriului, nivelul de dezvoltare și de concentrare a exploatațiilor agricole la nivelul anului 1992, în 12 țări ale Uniunii Europene se prezintă ca în tabelul 2.

Tabelul 2

STRUCTURA ȘI NIVELUL EXPLOATAȚIILOR AGRICOLE2

Din aceasta rezultă o foarte mare densitate de animale la 100 de hectare (circa 200 unități vită mare) și o înaltă productivitate a muncii, exprimată în venitul agricol anual pe forța de muncă..

Comparația nivelului de concentrare a cxploatațiilor agricole din țara noastră cu exploatațiile medii de 3,7 hectare și cu efectivele medii de animale pe o exploatație, arată gravul decalaj și urgența elaborării unui program pe termen mediu și lung de reducere a fărâmițării dar mai ales înființarea unor exploatații viabile (30-100 hectare) performante (500-1500 ha) capabile să folosească tehnica și știința modernă.

Folosind experiența țărilor UE și a țărilor vecine, foste socialiste în restructurarea exploatațiilor agricole, se impune ca cel puțin terenurile absenteiștilor și ale inapților de muncă doritori să le vândă și să le arendeze, să se înființeze asociații sau societăți de arendă de mărimi optime de la 1500-2000 hectare în câmpii. Se impune elaborarea unui Program Național de Restructurare a Agriculturii pe 8-10 an, pe baza unei “legi a comasării organizării și amenajării teritoriului”. Prin lege să se prevadă facilități acordate arendașilor pentru înființarea de societăți de arendă cu conducere calificată sau viitorilor fermieri de 50-100 de hectare. Una din principalele facilități acordate de stat, pentru înființarea prin comasare și organizare de societăți de arendă sau ferme comerciale, constă din asigurarea pentru fiecare 60 de hectare a unui tractor cu întregul set de mașini. Valoarea acestora să fie creditată pe termen de 10 ani cu plata eșalonată în produse agricole și cu reducerea dobânzii cu 70%.

Al doilea mare neajuns al agriculturii românești după fărâmițare, constă în lipsa acută a tractoarelor,din 163000 rămase după 1989, nu mai funcționează 70%, iar cele care funcționează nu lucrează toate în agricultură. Din lipsa tractoarelor, lucrările agricole, înființarea culturilor se fac în afara “epocilor optime”. An de an nu se realizează arături de toamnă pe 3-4 milioane de hectare cauzând pierderi de recolte de peste 15 milioane tone în echivalent cereale.

Alocând în bugetul agriculturii suma anuală de 5000 miliarde lei, pentru Programul Național de Structurare a Agriculturii, pentru organizarea și amenajarea teritoriului cu înființarea de asociații și societăți agricole și ferme comerciale cu 30 de miliarde lei s-ar achiziționa anual 10000 de tractoare cu setul de mașini cu care s-ar putea înființa anual peste 600000 hectare exploatații permanente, în primul rând pe terenurile absenteiștilor și inapților de muncă. Pe lângă lucrările de comasare și organizarea teritoriului pe cele 600000 hectare, cu restul de 2000 miliarde lei anual se vor reconstitui rețelele de drumuri de câmp,lucrări de ameliorare a terenurilor degradate a exploatațiilor.

2 Tribuna economică nr. 23, 6 iunie 2001

Elaborând și aplicând legea comasării, organizării și amenajării teritoriului cu înființarea de exploatații performante, în următorii 8-10 ani s-ar lichida fărâmițarea pe 4 milioane de hectare, pe jumătate din întreaga fărâmițare a agriculturii și s-ar putea înființa asociații de arendă cu mărimi de 500-1500 hectare, ferme comerciale de 50-100 hectare.

Țărilor din Uniunea Europeană le-au trebuit 50-60 de ani pentru formarea de ferme familiale de 30-150 de hectare din fostele gospodării țărănești de 4-5 hectare fărâmițate. România nu mai are timpul acesta să aștepte creșterea exploatațiilor de subzistență pe baza legilor spontane nu mai poate admite rămânerea anuală în paragină a sute de mii, milioane de hectare și nici nu mai poate să admită importul de alimente.

1.4 STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A DIRECȚIEI GENERALE PENTRU AGRICULTURĂ ȘI INDUSTRIE ALIMENTARĂ

Drecția Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară (D.G.A.I.A) este serviciu public descentralizat al Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor prin care se asigură aplicarea politicilor și strategiilor agroalimentare, la nivel județean.

D.G.A.I.A este organul de specialitate al Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor în teritoriu și este condusă de un director general, care este reprezentantul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor. Acesta este ordonator secundar de credite și răspunde de realizarea bugetului de venituri și cheltuieli și de folosirea creditelor bugetare, conform Legii Finanțelor Publice.

Drecția Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară Timiș, întocmește anual propuneri privind bugetul de venituri și cheltuieli pentru activitatea proprie și centralizat pentru unitățile din subordine, pe care le transmite Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.

După aprobarea Legii bugetului de stat anual, transmite Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor care aprobă bugetul fiecărei direcții generale pentru agricultură și industrie alimentară în limita sumelor aprobat de M.A.A.P. Totodată, în îndeplinirea atribuțiilor sale, D.G.A.I.A. Timiș colaborează cu direcțiile trezoreriilor județene și municipale, sucursalele județene ale băncilor finanțatoare, regiile de interes agroalimentar, cu organul județean de statistică și cu serviciile publice descentralizate ale altor ministere și ale celorlalte organe centrale din unitățiile administrativ teritoriale.

Strucura organizatorică a D.G.A.I.A. Timiș este cea aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 116/30.01.2001, modificat prin ordinul nr. 272/2001 și prin Ordinul 93/2002 și prezentată în figura 1.

Conform ordinului menționat, D.G.A.I.A. Timiș are în structura sa compartimente subordonate direct directorului general precum și compartimente conduse de doi directori și de un contabil șef.

Compartimentele funcționale din structura D.G.A.I.A. Timiș sunt coordonate tehnic de direcțiile generale și de direcțiile de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.

Relațiile ierarhice și coordonarea compartimentelor precum și relațiile funcționale și de colaboraredin cadrul direcții generale pentru agricultură și industrie alimentară se realizează potrivit structurii organizatorice aprobate.

D.G.A.I.A. Timiș are în subordine, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 12/2001 și a Ordinului ministrului nr. 116/2001, următoarele instituții publice cu personalitate juridică:

– Oficiul pentru ameliorare și reproducție în zootehnie;

Direcția Fitosanitară județeană;

Oficiul pentru studii pedagogice și agrochimice.

Figura 1.

Organigrama Direcției Generale pentru Agricultură și Industrie Alimentară Timiș

În continuare voi prezenta pe scurt compartimentele ce formează Direcția Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară.

Serviciul politici și programe producție vegetelă, horticultură, industrie alimentară, are următoarele atribuții: îndrumă din punct de vedere tehnic cenntrele agricole comunale; urmărește organizarea și realizarea acțiunilor de ierbicidareși combatere a bolilorși dăunătorilor din culturile de cereale poioase, culturi semincere. La solicitare asigură asistență tehnică pentru societăți agricole și particulare, le și sprijină în cultivarea unor soiuri productive și culturi rentabile economic. Acest compartiment ține evidența tractoarelorși mașinilor agricole la asociații agricole, sector privat și sector de stat și informații tehnice din sectorul mecanic și agricol.

Serviciul dezvoltare, monitorizare și sinteză. Scopul compartimentului este de analiză și sinteză a programelor legate de activitatea din domeniul producției agricole. Întocmește lucrările agricole de sezon pentru toate sectoarele din agricultură, asigură banca de date privind suprafața de cultivat, producția obținută, destinația producției, evoluția efectivelor de animale.De asemenea organizeză acțiunea de estimare le culturile npminalizate de MAAP.

Compartimentul administrativ are ca atribuții principale dactilografierea pentru activitatea tuturor compartimentelor din D.G.A.I.A., asigură activitatea de xeroxare a tuturor documentelor necesare din cadrul compartimentelor, asigură activitatea de secretariat a conducerii D.G.A.I.A.

Compartimentul politici și programe în zootehie are următoarele atribuții principale: verifică, centralizează, analizezază, prelucrează situațiile depuse de inspectorii de la CA, societăți comerciale cu capital de stat, societăți constituite conform legilor 31 și 36; elaboreză tehnologii, devize pentru crescătorii individuali de animale; întocmește calculații pentru fundamentarea prețului de cost pentru categorii de animale și produse animaliare; se preocupă de perfecționarea continuă în domeniul tehnologiilor de creștere a animalelor; verifică dosarele de acordare a alocației, a extinderii instalațiilor de irigat achiziționate și a modului de folosire a acestora.

Compartimentul autorizări și licențe fabricații și controlul calității produselor alimentare are ca scop principal acreditarea, supravegherea și controlul agenților economici care desfășoară activități în domeniul industriei alimentare. Principalele atribuții sunt: verificarea cereri depuse de agenții economici împreună cu dosarul de licență, întocmirea proceselor verbale de verificare a realității datelor, eliberează licențe de fabricație, verifică legalitatea funcționării unităților de producție, dispune analize tehnice sau prelevarea de probe pentru expertizare, întocmește procese verbale de control.

Compartimentul juridic întocmește, ține evidența actelor de vânzare-cumpărare a terenurilor potrivit legii 54/98; urmărește înregistrarea exploatațiilor agricole din județ (asociații familiale, societăți agricole, private); se preocupă de constituire societăților agricole private și a asociațiilor simple, fără personalitate juridică potrivit legii 36/91; reprezintă în fața instanțelor judecătorești și a celorlalte organe ale administrației locale și centrale de stat interesele proprii ale D.G.A.I.A. și unităților subordonate; colaborează cu toate serviciile și birourile din D.G.A.I.A. , cu unitățile subordonate, cu Comisia pentru Agricultură din cadrul Consiliului Județean Timiș și cu Comisia Județeană de aplicare a Legii fondului funciar.

Compartimentul audit are ca scop principal:

evaluarea obiectivă a măsurii în care sistemul propriu de control intern îndeplinește obiectivele instituției publice și utilizează resurselor in mod economic, eficient, raportând conducerii constatările făcute, slăbiciunile identificate, propunând măsuri de corectare a deficiențelor și de ameliorare a performanțelor sistemului de control intern;

realizarea unui diagnostic general a sistemului (instituție publică) sub aspect tehnic, managerial și financiar-contabil.

Compartimentul are următorele atribuții principale: certificarea anuală a bilanțului și a conturilor de execuție bugetară (verificând datele și informațiile conținute și de celelalte anexe ale dării de seamă contabile); examinarea legalității, regularității și conformității operațiunilor, identificând erorile, risipa, gestiunea defectuasăși fraudele, propune măsuri și soluții pentru recuperarea pagubelor și sancționarea celor vinovați; examinează sistemul contabil și fiabilitatea acestuia ca principal instrument de cunoaștere, gastiune și control patrimonial și rezultatele pbținute; identifică slăbiciunile sistemului de conducere, de control și a riscurilor asociate unor astfel de sisteme și propunerea de măsuri pentru corectarea acestora, efectuează activități de audit public intern în instituție pe baza legilor în vigoare.

Compartimentul management, resurse umane are ca scop aplicarea normelor de structură și de personal pentru D.G.A.I.A. și unitățile subordonate. Principalele atribuții: întocmește statul de funcții al D.G.A.I.A. și îl supune spre aprobare la minister; întocmește statul de personal pentru aparatul propriu D.G.A.I.A, centre agricole; răspunde de întocmirea, completarea, păstrarea și evidența corectă și la zi a carnetelor de muncă conform prevederilor legale, întocmește contracte individuale de muncă, stabilește tranșele de spor de vechime pentru personal, urmărește prezența la serviciu prin intermediul condicilor.

Serviciul dezvoltare rurală verifică eligibilitatea cererilor de finanțare și a cererilor de plată și verifică pe teren realitatea acestora., organizează activitatea de verificare a cererilor de finanțare și a celor de plată și urmărește realizarea verificării în concordanță cu procedurile stabilite. Acest serviciu mai realizează informarea conducerii direcției asupra eventualelor diferențe care apar între nivelul local și central în vederea analizării și ameliorării diferențelor, face propuneri privind pregătirea personalului pentru realizarea în bune condiții a activității, asigură datele necesare sistemului operațional de informare și raportare a rezultatelor acestei funcții delegate către Agenția SAPARD, arhivează și răspunde de securitatea documentelor rămase în cadrul serviciului Dezvoltare Rurală cu privire la activitatea STD.

Birourile SAPARD verifică eligibilitatea cererilor de finanțare pentru proiecte < 100.000 euro, de asemenea mai verifică simultan cu experții eligibilitatea cererilor de finanțare pentru proiecte > 100.000 euro și completează dacă este cazul “fișa modificărilor care necesită verificare pe teren”, se completează Raportul serviciilor delegate privind verificarea cererii de finanțare, pentru proiecte mai mari de 100.000 euro, raportul se completeazăîmpreună cu expertul din cadrul biroului., informează conducerea despre problemele apărute în procesul de verificare pentru a se putea lua măsurile corespunzătoare.

Centrele agricole au ca atribuții principale :acorderea de consultații profesionale pentru orientarea producătorilor agricoli privați în stabilirea producției vegetale și animale, potrivit cerințelor pieței; stabilesc pe baza consultării cu producătorii agricoli privați, cantitățile de semințe, materialul săditor, pesticide, îngrășăminte chimice și animale de prăsilă, sprijinind acțiunile de aprovizionare cu aceste produse; înștiințează producătorii agricoli privind perioada optimă de efectuare a tratamentelor fitosanitare în funcție de cultura și agentul de dăunare. Ele sprijină acțiunile de organizare a exploatațiilor agricole mici și mijlocii din sectorul privat al agriculturii, spijină inițiativele de asociere producătorilor agricoli, în societăți agricole familiale și asocierea și integrarea producătorilor agricoli cu societățile comerciale de valorificare , idustrializare și comercializare a produselor vegetale și animale.

1.5. ATRIBUȚIILE COMPARTIMENTULUI FINANCIAR-CONTABIL

Este obligatorie conducerii contabilității de către toate instituțiilr publice care au calitatea de ordonatori de credite. Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane, care are obligația gestionării patrimoniului.3

În cadrul Direcției Generale pentru Agricultură și Industrie Alimentară, organizarea și conducerea contabilității se realizează într-un compartiment distinct (comparimentul financiar-contabil) potrivit organigramei, condus de contabilul șef. Acesta împreună cu personalul din

3 Legea contabilității nr. 82/1991, publicată în Monitorul Oficial nr.256 din decembrie 1991

compartimentul financiar-contabil din subordine răspunde de ținerea contabilității potrivit legii.

Atribuțiile personalului din compartimentul financiar-contabil, numărul posturilor de execuție care se stabilesc în funcție de natura activităților prestate, de volumul de muncă din acest compartiment, potrivit fișei postului revine ordonatorului de credite la propunerea contabilului șef.

Conducătorul compartimentului financiar-contabil are următoarele atribuții și răspunderi:

Conducătorul compartimentului financiar-contabil este subordonat ierarhic conducătorului Direcției Generale pentru Agricultură și Industrie Alimentară, în cadrul căreia funcționează, iar din punct de vedere funcțional și conducătorului compartimentului financiar-contabil al organului ierarhic superior.

In lipsa conducătorul compartimentului financiar-contabil, toate atribuțiile sale sunt exercitate de înlocuitorul său de drept:

asigură și răspunde de buna organizare a compartimentului financiar-contabil și de desfășuratea activității financiare a instituției în conformitate cu dispozițiile legale;

conduce, coordonează, îndrumă și controlează munca salariațiilor din cadrul compartimentului;

întocmește planul de muncă al compartimentului pe care îl conduce, întocmește fișele postului personalului din subordine, fișa de evaluare a titularului postului și stabilește performanțele profesionale individuale

asigură întocmirea corectă și la timp a documentelor justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate cu respectarea regulilor de întocmire

organizează circuitul documentelor justificative și înregistrarea lor în mod cronologic și sistematic în contabilitatea bugetară;

organizarea contabilității sintetice și analitice și ținerea ei la zi pentru toate activitățile instituției;

organizează și exercită controlul financiar preventiv;

organizează și răspunde la întocmirea lucrărilor de planificare bugetară;

întocmește proiectul de buget de venituri și cheltuieli al instituției;

organizează contabilitatea patrimoniului și asigură realizarea inventarierii întregului patrimoniu al instituției;

asigură îndeplinirea obligațiilor către bugetul statului, bugetul asigurărilor sociale de stat și către terți potrivit dispozițiilor legale;

asigură conducerea contabilității veniturilor realizate din activități extrabugetare, a programelor de cofinanțare, de reformă, a debitorlor și creditorilor instituției;

asigură încadrarea cheltuielilor curente și de capital în limite creditelor bugetare apobate prin bugetul de venituri și cheltuieli;

verifică și semnează documentele de încasări și plăți efectuate prin unitățile trezoreriei statului pentru toate activitățile;

asigură întocmirea la timp în conformitate cu dispozițiile legale a balanțelor de verificare, a situațiilor lunare, a dărilor de seamă trimestriale și anuale asupra execuției bugetare;

asigură respectarea normelor legale privind angajarea gestionarilor, constituirea garanțiilor materiale și răspunderile lor;

analizează împreună cu conducerea instituției execuția bugetară, luând măsurile corespunzătoare de îmbunătățire a activității financiare;

angajează instituția prin semnătură alături de ordonatorul de credite, în toate operațiunile patrimoniale;

asigură păstrarea în bune condiții a arhivei contabil-financiare;

îndeplinește orice alte sarcini prevăzute în actele normative referitoare la activitatea financiar-contabile;

Șeful compartimentului financiar are următoarele atribuții și răspunderi:

propune organizarea compartimentului financiar și stabilește atribuțiile fiecărui salariat din subordine;

este înlocuitor de drept al contabilului șef în probleme financiare, în acordarea vizei de control financiar preventiv;

stabilește pe baza graficului circuitului documentelor, operațiunile supuse controlului financiar preventiv și persoanele responsabile din compartimentele de specialitate împuternicite să semmeze documentele respective;

respectarea regulamentului privind organizarea licitațiilor pentru achiziții publice de bunuri și servicii necesare instituției pe baza planului de aprovizionare și încadrate în creditele bugetare aprobate;

efectuează încasări și plăți în numerar sau prin virament prin unitățile trezoreriei statului;

organizează încasările și plățile în numerar prin casieria unității care este cuprinsă în cadrul compartimentului financiar;

colaborează cu compartimentul contabilitate la elaborarea bilanțului contabil, în arhivarea lucrărilor financiar-contabile;

efectuarea plăților salariilor pentru personalul instituției;

efactuează și alte atribuții curente specifice compartimentului;

Șeful compartimentului contabilitate are următoarele atribuții și răspunderi:

întocmește notele contabile în mod cronologic, sistematic și pe activități, angajamente de plată;

conduce contabilitatea sintetică și analitică a veniturilor, cheltuielilor și a activităților extrabugetare pe feluri de activități, potrivit planului de conturi;

întocmește la sfârșitul lunii balanțrle de verificare iar la finele trimestrului și anual întocmește dări de seamă asupra execuției bugetare;

înregistrează și ține contabilitatea patrimoniului instituției și inventarierea acestuia pentru a reda o imagine fidelă a acestuia;

arhivează documentele contabile, conform dispozițiilor legale;

urmărește lunar corespondența soldurilor din fișele contabile analitice cu soldul sintetic al conturilor;

alte atribuții curente specifice compartimentului;

În cadrul instituțiilor publice se folosește contabilitatea în partidă dublă, iar pentru conturile de evidență în afara bilanțului, cea în partidă simplă.

CAPITOLUL 2

EVALUAREA CHELTUIELILOR CONFORM CLASIFICAȚIEI BUGETARE

2.1. EVALUAREA CHELTUIELILOR CONFORM CLASIFICAȚIEI BUGETARE

Creditul bugetar reprezintă suma aprobată din bugetul de stat, în bugetele locale, în bugetele instituțiilor și activităților extrabugetare, ca limită maximă până la care se pot angaja și efectua cheltuieli în fiecare exercițiu de către ordonatorii de credite.

Evaluarea cheltuielilor cuprinde, potrivit clasificației economice, cheltuieli cu salariile și alte drepturi salariale pentru deplasări în interes de serviciu, cheltuielile materiale și servicii, cheltuieli de întreținere și gospodărire, obiectele de inventar, reparații curente și capitale, cărțile și publicațiile, precum și celelalte cheltuieli bănești cu caracter funcțional pentru fiecare instituție corespunzător structurii organizatorice.

În continuare voi exemplifica modul de evaluare a cheltuielilor curente la Direcția Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară, utilizând date reale. Potrivit structurii clasificației economice, vom avea următoarele categorii și articole de cheltuieli:

Cheltuieli curente

TITLUL I. Cheltuieli de personal

Articolul 10 Cheltuieli cu salariile cuprinde următoarele aliniate a căror fundamentare o vom descrie în continuare.

Articolul 10.01 Salarii de bază (Fd.Sb) reprezintă necesarul de fonduri pentru salarizarea angajaților Direcției pentru Agricultură și Industrie Alimentară și se determină pebaza următoarelor elemente:

numărul mediu de salariați (N);

salariul mediu din anul de bază modificat cu influența majorărilor de salarii previzionate pentru anul de plan (Smb).

Evaluarea acestor cheltuieli se face potrivit relației:

Fd Sb = Ni x Smb x 12 luni

Fd Sb = 125 x 3700000 x 12 luni= 550000000 lei

Articolul 10.02 Salarii de merit se acordă persoanelor cu merite deosebite și se estimează a fi de 104918000 lei.

Articolul 10.03 Indemnizații de conducere (I.C.) reprezintă drepturile bănești cuvenite persoanelor care îndeplinesc funcții de conducere în cadrul D.G.A.I.A. și se calculează în funcție de:

numărul persoanelor cu funcții de conducere (Nc)

indemnizația medie de conducere realizată în anul de bază influențată cu eventualele modificări prevăzute în anul în curs (Imc).

Relația de calcul este:

I.C. = Nc x Imc x 12 luni

I.C. = 19 x 1020000 x 12 = 232560000 lei

Articolul 10.04 Spor de vechime (Spv). Pentru vechimea în muncă salariații beneficiază de un spor de vechime de până la 25%, calculat la salariul de bază.

Cheltuielile ocazionate cu sporul de vechime sunt în funcție de vechimea personalului angajat și cuantumul sporului de vechime aferent acestuia, iar cheltuielile estimate pentru anul curent sunt 639000000 lei.

Articolul 10.05 Spor pentru condiții de muncă(Spm). Pentru condițiile de muncă sporurile se estimează a fi de 70000000 lei.

Articolul 10.07 Fondul de premii (Fd. p) cuprinde premiile cuvenite salariațiilor sub formă de gratificații anuale , determinate în funcție de:

salariile tarifare aferente salariațiilor (Fd. Sb);

cotele de acordare a gratificațiilor (C%).

Relația de calcul este:

Fd. p = Fd Sb x C%

Fd. p =5500000 x 17,7% = 973500000 lei

Articolul 10.08 Alte drepturi salariale cuprinde sumele cuvenite sub formă de indemnizații, care pe anul curent se estimează la 1062918000 lei

Totalul general al salariilor la nivelul D.G.A.I. A. rezultă pe baza indicatorilor din tabelul nr 1:

Tabelul 1.

TOTALUL GENERAL AL SALARIILOR

Articolul 11 Contribuții pentru asigurări sociale de stat (C.A.S.) reprezintă contribuția D.G.A.I.A. la constituirea fondului pentru asigurările sociale și se determină în funcție de:

cheltuielile cu salariile (Chs);

cota de C.A.S. de 30%.

Formula de calcul este:

C.A.S. = Chs x cota de 30%

C.A.S = 8477478000 x 30% = 254324400 lei

Articolul 12 Chetuieli pentru constituirea fondului pentru plata ajutorului de șomaj (Cfd) reprezintă contribuția D.G.A.I.A. la constituirea fondului de șomaj și se determină în funcție de:

cheltuielile cu salariile (Chs);

cota de 5% reprezentând contribuția la fondul de șomaj.

Se utilizează următoarea formulă:

Cfd șomaj = Chs x cota de 5%

Cfd șomaj = 8477478000 x 5% = 423873900 lei

Articolul 13 Deplasări, detașări, transferuri (D) cuprinde fondurile bănești necesare acoperirii cheltuielilor ocazionate de aceste deplasări în țară și în străinătate în interes de serviciu. Aceste fonduri se fundamentează în funcție de:

numărul de persoane care se deplasează (Nr);

numărul de zile de deplasare (Nzi);

costul transportului pe o persoană (Ktr);

costul diurnei pentru o persoană pe zi (KD);

costul cu cazarea pentru o persoană(Kcaz);

Relația de calcul este următoarea:

Cheltuieli de deplasare (D) = Nr x Nzi x Ktr x KD x Kcaz

La nivelul D.G.A.I.A. nivelul previzionat al acestor cheltuieli de deplasare este de 163900000.

Atricolul 14 Constituirea Fondului inițial de asigurări sociale de sănătate (CASS) se formează din contribuția datorată și vărsată de angajatori și din contribuția datorată și suportată de asigurați. Angajatorii au obligația să participe la constituirea Fondului inițial de asigurări sociale de sănătate în coă de 7%, aplicată asupra fondului de salrii și suportată din cheltuieli.

Această contribuție se se calculează pe baza următoarei relații:

CASS = Venit salarial x cota de 7%

CASS = 8477478 x 7% = 593423460 lei

Asigurații contribuie cu o cotă de 7% asupra veniturilor salariale brute realizate lunar de agenții cu contract de muncă pe o durată determinată sau nedeterminată. Această cotă se evaluează tot potrivit relației precedente și se suportă de către asigurat din veniturile salariale.

TITLUL II. Cheltuieli materiale și servicii

Articolul 24 Cheltuieli pentru întreținere și gospodărire cuprinde fondurile bănești necesare pentru buna funcționare a D.G.A.I.A., reprezentând plățile pentru încălzit, iluminat și forță motrică, apă, canal, salubritate, poștă, telefon, furnituri de birou, materiale pentru curățenie, alte materiale și prestări servicii necesare Direcției Generale pentru Agricultură și Industrie Alimentară.

Articolul 24.01 Încălzit, cuprinde fondurile bănești necesare achitării furnizorilor de energie termică, gaze naturale și combustibil după cum arată tabelul 2., care se evaluează pe baza devizului întocmit în prețuri curente.

Tabelul 2.

ÎNCĂLZIT

Articolul 24.02 Iluminat și forță motrică cuprinde cheltuieli care se vor efectua pentru plata energiei electrice, evaluate conform devizului, conform tabelului 3.

Tabelul 3.

ILUMINAT ȘI FORȚĂ MOTRICĂ

Articolul 24.03 Apă, canal, salubritate cuprinde fondurile bănești necesare pentru plata furnizorilor de apă rece menajeră, achitarea taxelor de canalizare și gunoi, evaluându-se potrivit devizului, conform tabelului 4.

Tabelul 4.

APĂ, CANAL, SALUBRITATE

Articolul 24.04 Poștă, telefon, telex, radio cuprinde cheltuielile necesare pentru plata abonamentelor telefonice, radio și a cheltuielilor pentru corespondență ce se evaluează potrivit devizului, conform tabelului 5.

Tabelul 5.

POȘTĂ, TELEFON, TELEX, RADIO

Articolul 24.05 Furnituri de birou cuprinde fondurile bănești necesare achiziționării rechizitelor de birou și se evalează conform borderoului și sunt prezentate în tabelul 6.

Tabelul 6.

FURNITURI DE BIROU

Articolul 24.06 Materiale pentru curățenie cuprinde fondurile bănești necesare achiziționării de materiale pentru curățenie, evaluate conform devizului și sunt prezentate în tabelul 7.

Tabelul 7.

MATERIALE PENTRU CURĂȚENIE

Articolul 24.07 Alte materiale și prestări servicii cuprinde costul serviciilor de deratizare și dezinsecție, materiale pentru apărarea locală antiaeriană și prevenirea incendiilor, materiale și plata lucrărilor pentru întreținerea și amenajarea spațiilor verzi, servicii prestate de gardieni publici și alte cheltuieli de întreținere a mașinilor de calcul de birou, de multiplicat, a mașininilor de scris, care se evaluează conform devizului, prezentate în tabelul 8.

Tabelul 8.

ALTE MATERIALE ȘI PRESTĂRI SERVICII

Articolul 25 Materiale și prestări servicii cu caracter funcțional cuprinde fondurile bănești necesare pentru achiziționarea carburanților și lubrefianților pentru autovehicole, piese de schimb și diverse alte materiale pentru întreținerea mijloacelor de transport și a utilajelor, conform devizului. Aceste elemente sunt prezentate în tabelul 9.

Tabelul 9.

MATERIALE ȘI PRESTĂRI SERVICII CU CARACTER FUNCȚIONAL

Articolul 26 Obiecte de inventar de mică valoare sau de scurtă durată cuprinde fondurile bănești necesare pentru achiziționarea de obiecte cu caracter funcțional sau de uz administrativ-gospodăresc, echipament, scaune, fețe de masă, mobilier de birou, aspiratoare praf, covoare extinctoare, furtun PSI și alte obiecte de inventar, care se fundamentează conform devizului, prezentat în tabelul 10.

Tabelul 10.

OBIECTE DE INVENTAR

Articolul 27 Reparații curente cuprinde fondurile pentru efectuarea reparațiilor la mijloacele fixe din patrimoniul D.G.A.I.A., conform devizului pentru reparații curente, lucrările de reparații curente fiind prezentate în tabelul 11.

Tabelul 11.

REPARAȚII CURENTE

Articolul 28 Reparații capitale se fundamentează pe baza devizelor pentru reparații capitale la imobilele Direcției Agricole la perioadele stabilite prin actele normative în vigoare.

Articolul 29 Cărți și publicații (ChCP) cuprinde fondurile necesare procurării de reviste și publicații de specialitate: Revista Finanțe- Credit, Contabilitate, Tribuna economică, Agricultura României, etc care se fundamentează în funcție de:

numărul nacesar de publicații de diferite specialități (P);

cheltuiala medie anuală cu abonamentele la publicații (Cha);

Relația de calcul este următoarea:

ChCP = P x Cha

ChCP = 10 x 1473400 lei = 14734000 lei

Articolul 30 Alte cheltuieli cuprinde fondurile bănești necesare desfășurării unor acțiuni pentru calificare, perfecționare și specializare profesională a salariților, cheltuieli de protocol, cheltuieli ocazionate cu protecția muncii și alte cheltuieli autorizate prin dispoziții legale, prezentate în tabelul 12.

Tabelul 12.

ALTE CHELTUIELI

B. Cheluieli de capital

Articolul 72 Investiții ale instituțiilor publice cuprinde fondurile bănești necesare obiectivelor de investiții noi și dotările independente, după cum rezultă din următorul deviz (tabelul 2.13):

Tabelul 13

CHELTUIELI DE CAPITAL

2.2. ÎNTOCMIREA BUGETULUI DE VENITURI ȘI CHELTUIELI

La modul general, sub aspect practic, expresia de buget este percepută ca reprezentând o listă în care sunt puse față în față veniturile și cheltuielile previzibile ale unei anumite entități organizatorice referitoare la un anumit interval de timp. O asemenea abordare corespunde realității, însă, la o analiză mai amănunțită, această expresie reflectă o categorie metodologică specifică finanțelor, văzute ca disciplină științifică. Sub acest aspect, bugetul trebuie interpretat ca un procedeu metodologic specific finanțelor generale prin intermediul căreia se reliefează modul de formare și dimensionarea resurselor bănești aparținând unei anumite entități organizatorice, pe de o parte și modul de repartizare pe diverse destinații a resurselor respective în vederea înfăptuirii în practică a unor obiective prestabilite.

Din cele arătate rezultă că expresia “buget” trebuie înțeleasă sub două aspecte:

ca o practică socială ce urmărește drept finalitate întocmirea unui document de previziune financiară prin care se pun față în față veniturile și cheltuielile unui anumit organism social, referitoare la un anumit interval de timp;

ca o construcție teoretică ce stabilește norme și principii care stau la baza formării și repartizării mijloacelor bănești aparținând unor entități organizatorice și care deține locul central în ansamblul procedeelor metodologice specifice teoriei finanțelor.

Datorită neînțelegerii acestei modalități de abordare a conceptului în cauză, uneori se ivesc o serie de confuzii și interpretări deformate ale unor fenomene și procese cu caracter financiar.

Instrumentele prin care se reflectă rezultatul activității de previziune financiară poartă denumiri diferite însă în practică tinde să se generalizeze expresia de bugete, indiferent dacă este vorba de orizonturi de timp mai lungi sau mai scurte.

Cu privire la aceste bugete, profesorul Aurel Ioan Giurgiu precizează “gestiunea gugetară este o metodă de previziune sistematică și de control prin intermediul bugetului a întregii activități a întreprinderii. Bugetul pune la îndemâna conducerii mijloacele de a asigura dirijarea activității în timp real adică de a interveni în corijarea abaterilor valorilor de comandă prevăzute”.

Tot pe această temă, profesorul Ioan Stancu consemnează :”Bugetele trasează traiectoriile pentru atingerea scopului propus, iar evenimentele ulterioare, dirijate pe aceste traiectorii, vor evolua mai mult sau mai puțin în acest sens, în funcție de realismul previziunii financiare”.

Acțiunea financiară precede orice acțiune cu caracter economic, tehnic, organizatoric, întrucât mai întâi se procură resursele bănești necesare și apoi acestea sunt investite în bunuri materiale. Prin urmare, decizia financiară este apriorică oricărei decizii economice ceea ce este de natură să evidențieze importanța elaborării și fundamentării bugetului fiecărei acțiuni. În acest sens, profesorul Ioan Stancu remarcă “o caracteristică a vieții economice occidentale este preocuparea aproape obsesivă pentru bugetarea orcărei acțiuni, indiferent de amploarea și însemnătatea ei în activitatea generală a întreprinderii”.4

Bugetarea se impune cu necesitate din cel puțin următoarele considerente:

bugetul are rolul de a orienta firma spre un scop anume, ce vizează obținerea unei anumite rentabilități, asigurarea lichidității, diminuarea riscurilor;

prin bugete se coordonează eforturile tuturor compartimentelor funcționale în vederea relizării obiectivului fundamental al firmei: creșterea nivelului averii proprietarilor;

elaborarea bugetelor favorizează implementarea unui sistem eficace de control, prin care se compară realizările cu previziunile și se stabilesc măsuri de corecție la momentul oportun.

Trebuie precizat faptul că “bugetarea” dă naștere și la anumite constrângeri inerente. Este vorba în primul rând, că ea diminuează flexibilitatea, atunci când apar elemente noi, iar în al doilea rând, de o anumită risipă ce poate rezulta prin supraestimarea necesităților de resurse înfăptuită de către anumite compartimente funcționale.

4 Gestiunea și contabilitatea firmei nr. 9, septembrie 2001

Procesul de bugetare presupune afectarea resurselor și stabilirea responsabilităților pe fiecare subdiviziune a structurii de concepție și a structurii funcționaleastfel încât să se poată identifica cu ușurință domeniile în care apar disfuncționalități și stabili, în mod operativ, măsurile de redresare.

Încă din anul 1990 statul instituie prin articolul 7 și articolul 24 din Legea nr.15 privind reorganizare unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale , obligativitatea pentru unitățile la care se referăprevederile acestei legi, de a fundamenta annual bugetul de venituri și cheltuieli. În viziunea legiuitorului, acest buget trebuie să îndeplinească următoarele funcții:

funcția de previziune, reflectată prin stabilirea cu anticipație a volumului și structurii veniturilor și cheltuielilor, precum și a mărimii rezultatelor financiare;

funcția de control, reflectată în urmărirea modului de execuție a prevederilor înscrise în buget, astfel încât să se asigure respectarea legalității, responsabilității echipei manageriale, a ordinei și disciplinei în procesul de administrare a patrimoniului;

funcția de asigurare a rentabilității, lichidității, echilibrului financiar și de prevedere și înlăturare a riscului.

Direcția Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară nu realizează venituri, bugetul de venituri și cheltuieli fiind prezentat în continuare, în tabelul 14.

Tabelul 14

BUGETUL PE ANUL 2002 CONFORM LEGII BUGETULUI DE STAT

-mii lei-

CAPITOLUL 3

ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII LA DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU AGRICULTURĂ ȘI ALIMENTAȚIE

3.1. PARTICULARITĂȚI PRIVIND ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII LA INSTITUȚIILE PUBLICE

Instituțiile bugetare au unele particularități ce definesc și modul diferit de organizare și conducere a contabilității, față de agenții economici, astfel:5

Nu-și acoperă cheltuielile din venituri proprii, cu excepția celor autofinanțate. De regulă, instituțiile publice varsă veniturile realizate la bugetul din care sunt finanțate, primind în schimb integral de la bugetul de stat sau local, după caz, fondurile necesare îndeplinii sarcinilor.

Instituțiile nu sunt dotate cu miloace circulante.

Nu calculează și nu varsă amortizarea asupra fondurilor fixe cu excepția instituțiilor publice care se finanțează integral din venituri extrabugetare, care au obligația să calculeze amortizarea mijloacelor fixe de care dispun potrivit dispozițiilor legale aplicate agenților economici. Valoarea de înregistrare în contabilitate a mijloacelor fixe nu se modifică cu partea de uzură în bilanțul contabil, până la scoaterea din uz a acestora.

Instituțiile bugetare, inclusiv cele parțial sau total autofinanțate prin venituri proprii, îndeplinesc, de regulă anumite funcții social publice, reprezentând statul în anumite domenii de activitate cum sunt administrație de stat, învățământ, sănătate, sau unele activități cu caracter economic de interes public precum și unele acținuni agrozooveterinare coordonate de unitățile de profil din subordinea ministerelor și a direcțiilor județene de specialitate.

Datorită acestor particularități caracteristice, instituțiile bugetare utilizează un plan de conturi specific și o evidență contabilă adoptată la particularitățile impuse de natura obiectului de activitate.

Legea contabilității nr. 82/91 stabilește obligativitatea conducerii evidenței contabile în baza normelor elaborate de Ministerul Finanțelor de către toate instituțiile publice care au calitatea de ordonatori de credite.

Astfel, ministerele, departamentele și celelalte organe centrale ale administrației publice, ai căror conducători au calitatea de ordonatori principali de credite, precum și instituțiile publice cu personalitate juridică din subordinea acestora organizează și conduc contabilitatea veniturilor incasate și a cheltuielilor efectuate, potrivit bubetului aprobat, a mijloacelor extrabugetare și fondurilor cu destinație specială, odată cu evidența întregului patrimoniu aflat în dotare. De asemenea, instituțiile de stat de subordonare locală care au personalitate juridică și ai căror conducători au caliatea de ordonatori de credite organizează și conduc contabilitatea veniturilor și cheltuielilor, potrivit bugetului aprobat, precum și contabilitatea patrimoniului aflat în administrare.

Obiectul contabilității patrimoniului îl constituie reflectarea în expresie bănească a bunurilor mobile și imobile, disponibilitățile bănești, titlurile de valoare, drepturile și obligațiile precum și mișcările și modificările intervenite în urma operațiilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile, rezultatele obținute.6

Obiectul contabilității instituțiilor publice finanțate din bugetul de stat, bugetele locale și din mijloace extrabugetare îl constituie patrimoniul public și cel privat aflat în administrarea acestora, veniturile și cheltuielile bugetare și extrabugetare, drpturile și obligațiile rezultate din activitatea desfășurată cu respectarea prevederilor legale.

Contabilitatea se ține în limba română și în monedă națională, având la bază planul de conturi și normele elaborate de Ministerul Finanțelor.

5 E. Drehuță, G. Neamțu, E. Voicu – Bugetul public și contabilitatea unităților bugetare, Editura Agora, Timișoara 2000

6 Legea contabilității nr. 82/1991, publicată în Monitorul Oficial nr. 256 din decembrie 1991

Contabilitatea se conduce în partidă dublă de către toate unitățiile bugetare, cu excepția primăriilor comunale, care conduc contabilitatea în partidă simplă.

Trimestrial și anual, instituțiile publice întocmesc darea de seamă contabilă ce se depune la organele ierarhice superioare, iar consiliiile locale și județene depun darea de seamă la direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat, care centralizează și depune la Ministerul Finanțelor.

În vederea bunei organizări, fiecare ordonator de credite trebuie să asigure:

încadrarea compartimentului financiar-contabil cu personalul corespunzător pe bază de concurs;

întocmirea și circuitul documentelor justificative privind operațiile patrimoniale;

organizarea și ținerea corectă și la zi a contabilității în mod cronologic și sistematic;

organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului și valorificarea rezultatelor acestora;

respectarea regulilor de întocmire a bilanțului contabil și depunerea la termen la organele de drept;

controlul operațiilor patrimoniale efectuate și a procedeelor de prelucrare utilizate, precum și exactitatea datelor contabile furnizate;

furnizarea de informații necesare stabilirii patrimoniului național, execuției bugetului public național, precum și întocmirea balanțelor financiare și a bilanțului pe ansamblul economiei naționale;

păstrarea și arhivarea documentelor justificative, a registrelor și bilanțurilor contabile.

3.2. DESCHIDEREA DE CREDITE DIN BUGETUL DE STAT

Creditul bugetar reprezintă suma aprobată din bugetul de stat, în bugetele locale, în bugetele instituțiilor și activităților extrabugetare, ca limită maximă până la care se pot angaja și efectua cheltuieli în fiecare exercițiu (an) de către ordonatorii de credite.

Deschiderea de credite bugetare reprezintă aprobarea comunicată Trezoreriei statului de către ordonatorul principal de credite, în limita căreia se pot plăți de casă din bugetele respective.

Prin legea bugetară anuală de aprobare a bugetului public național, se aprobă creditele bugetare ca limită maximă pentru cheltuielile fiecărui exercițiu bugetar, pe acțiuni social-culturale-învățământ, sănătate, cultură și artă, asistență socială-apărare națională, ordine publică, autoritate publică, acțiuni economice precum și alte acțiuni prevăzute de lege.

În cadrul fiecărui capitol prin lege sunt prevăzute și aprobate următoarele categorii de cheltuieli:

Cheltuieli curente, desfășurate pe:

cheltuieli de personal:

cheltuieli materiale și servicii:

subvenții și transferuri;

Cheltuieli de capital

Creditele aprobate pentru cheltuielile unui exercițiu bugetar nu pot fi utilizate pentru finanțarea cheltuielilor altui exercițiu și nici cheltuielile aprobate unui ordonator principal de credite, pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator. Cheltuielile aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea cheltuielilor altui capitol.

Modificarea în cursul execuției bugetare a creditelor bugetare se poate efectua numai în condițiile prevăzute de Legea finanțelor publice, prin rectificarea bugetară.

Finanțarea cheltuielilor prevăzute în bugetul de stat se efectuează pe baza creditelor deschise de Ministerul Finanțelor la cererea ordonatorilor principali de credite.

Acordarea fondului de la bugetul de stat se face în limita creditelor bugetare și potrivit destinațiilor aprobate în raport cu gradul de folosire a resurselor puse la dispoziție anterior, cu respectarea dispozițiilor legele care reglementează efectuarea cheltuielilor respective.

Orice cheltuială din sumele alocate prin bugetul de stat se poate aproba de către ordonatorul de credite și efectua numai dacă a fost în prealabil avizată de către conducătorul compartimentului financiar contabil sau înlocuitorii lor de drept cu exercitarea controlului financiar preventiv.

În vederea deschiderii creditelor bugetare, ordonatorii principali de credite întocmesc o “Cerere de deschidere a creditelor bugetare”pentru fiecare capitol de cheltuieli aprobat în lege cu defalcarea pe:

Cheltuieli curente: cheltuieli de personal, cheltuieli materiale și servicii, subvenții și transferuri;

Cheltuieli de capital.

Creditele se solicită pentru necesarul de cheltuieli pe un trimestru și în limita prevederilor trimestriale și se prezintă până în ziua de 20 din ultima lună a trimestrului, împreună cu o “notă de fundamentare”, la Direcția de finanțare corespunzătoare din Ministerul Finanțelor care apoi se transmite cu aviz “ Direcției Generale de Trezorerie a statului”.

Dacă creditele solicitate primesc subvenții și diferențele de preț la cererea de deschidere a creditelor se anexează deconturile prevăzute în Normele metodologice ale Ministerului Finanțelor Publice . Direcția Generală de Trezorerie a Statului după analiză și verificare, aprobă deschiderea creditelor bugetare.

Odată cu cererile pentru deschiderea de credite, ordonatorii principali de credite prezintă Ministerului Finanțelor Publice o “Notă justificativă” precum și “Dispozițiile bugetare pentru repartizarea creditelor” pentru cheltuieli proprii, cheltuielile ordonatorilor de credite secundari din subordine, cheltuielile instituțiilor publice direct subordonate ai căror conducători îndeplinesc atribuțiile ordonatorului de credite terțiar.7

În acest scop, ordonatorii principali de credite întocmesc documentul ”Dispoziție bugetară pentru repartizarea creditelor” aferente cheltuielilor proprii precum și pentru instituțiile din subordine în 3 exemplare.

Cererile pentru deschiderea creditelor bugetare se verifică urmărindu-se:

Încadrarea sumelor solicitate în volumul creditelor aprobate și neconsumate pe prima perioadă pentru care se solicită creditele respective;

Completarea corectă a elementelor din formular, semnătura persoanelor autorizate, ștampila și îmborderarea.

Codificarea conturilor corespunzător clasificației bugetare a cheltuielilor bugetului de stat și planului de conturi pentru activitatea trezoreriei;

Verificarea “Notelor justificative” pentru categoriile de cheltuieli menționate în cererile pentru deschiderea creditelor bugetare în scopul stabilirii nivelului disponibilităților, a cheltuielilor preliminate și pe această bază a determinării mărimii cheltuielilor ce pot fi deschise;

Încadrarea valorii totale a “Dispozițiilor bugetare “ în totalul creditului bugetar cât și pe subdiviziunile acestuia.

Direcția Generală de Trezorerie a Statului, după primirea și verificarea acestor documente, procedează astfel:

Reține exemplarul 1 și 2 din Cererea de deschidere a creditelor, împreună cu exemplarul 1 din Nota justificativă și Dispozițiile bugetare de repartizare a creditelor în baza cărora înregistrează în contabilitatea proprie, în conturile corespunzătoare din afara bilanțului, repartizarea creditelor de către ordonatorii principali de credite, pe seama instituțiilor din subordine aflate în județe și Municipiul București;

Expediază prin poșta specială la Direcția de trezorerie județeană și a Municipiului București, exemplarul 2 din Dispozițiile bugetare de repartizare a creditelor, prin care se comunică

7Șoșdean Aleodor – Contabilitatea instituțiilor publice, Editura Mirton Timișoara 2001

repartizarea creditelor bugetare pe seama instituțiilor din subordinea ministerelor, care se află în județul respectiv și Municipiul București. Documentele se transmit cu un borderou în dublu exemplar din care exemplarul 2 se restituie Trezoreriei centrale din Ministerul Finanțelor pentru confirmarea primirii documentelor respective:

Exemplarul 3 din Cererea de deschidere a creditelor se restituie ordonatorului principal de credite, prin care se confirmă deschiderea creditelor bugetare pe trimestrul respectiv.

La primirea “Dispozițiilor bugetare”, Direcția de trezorerie județeană și a Municipiului București, verifică existența acestor documente cu cele înscrise în borderou, după care semnează de primire pe exemplarul 2 al borderoului și îl expediază înapoi la Trezoreria centrală din Ministerul Finanțelor. Dacă se constată unele nereguli între documente și borderou se va sesiza telefonic Trezoreria centrală pentru clarificare.

În continuare, Direcția de trezorerie va proceda astfel: grupează dispozițiile bugetare pe localități în care își au sediul instituțiile respective: județ, municipiu, oraș, comune din raza percepțiilor-trezorerii; întocmește borderoul în dublu exemplar pentru Dispozițiile bugetare aferente fiecărei localități din județ; expediază prin poștă sau curier, după caz, trezoreriilor municipale, orășenești și percepțiile-trezorerii, dispozițiile bugetare împreună cu borderoul pentru instituțiile publice care au deschise la acestea conturile de cheltuieli; reține dispozițiile bugetare pentru instituțiile publice care au conturile deschise la Direcția de trezorerie-de regulă ordonatorii secundari ai bugetului de stat din subordinea ministerelor și celorlalte organe centrale;

Trezoreriile municipale, orășenești, percepțiile-trezorerii verifică Dispozițiile bugetare cu borderoul, semnează de primire exemplarul 2 al borderoului după care îl restituie Direcției de trezorerie județeană și a municipiului București, pentru confirmarea primirii Dispozițiilor bugetare, iar borderoulse păstrează împreună cuexemplarul 1.

În cazul în care au fost repartizate de ministere credite bugetare ordonatorilor secundari de credite cum este Direcția Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară, aceștia au obligația ca în termen de 2 zile să prezinte “dispoziții bugetare”pentru repartizarea creditelor la instituțiile din subordine aflate în localitatea din cadrul județului respectiv și municipiului București, precum și cheltuielile proprii.

Dispozițiile bugetare se prezintă Direcției de trezorerie județeană și a municipiului București care va proceda la repartizarea lor după metodologia prezentată.

Pentru solicitarea creditelor din bugetul de stat pentru transferuri, Direcția trezoreriei județene sau a municipiului București întocmește și prezintă Ministerului Finanțelor o “Cerere de deschidere de credite” însoțită de o “Notă justificativă privind solicitarea transferurilor din bugetul de stat”.

Creditele deschise se înregistrează în contabilitatea trezoreriei de la toate nivelele pe baza cererilor de deschidere și a dispozițiilor bugetare, în contul în afara bilanțului 01 “Credite deschise și repartizate pe seama ordonatorilor de credite finanțați din bugetul de stat”. Este un cont activ ce funcționează în partidă simplă.

Se debitează cu prevederile trimestriale de credite pe capitole și subcapitole de cheltuieli conform clasificației bugetare, se creditează cu creditele bugetare repartizate pe seama instituțiilor din subordine și cu retragerile de credite deschise de către trezorerie.

Soldul debitor reflectă creditele actualizate în limita cărora se mai pot efectua plăți la finele perioadei.

Acest cont se deschide în evidența analitică a trezoreriei pe fiecare capitol de cheltuieli și subcapitole după caz și pe categorii de cheltuieli, fiind folosit în execuție ca limită maximă până la care pot fi admise plăți către instituțiile publice respective.

În cazul în care în cursul execuției apar situații când creditele deschise trebuie retrase parțial sau în totalitate, această operație se efectuează dininițiativa ordonatorului principal, secundar sau terțiar, după caz astfel:

Ordonatorul de credite principal întocmește “Dispoziția bugetară” pentru retragerea creditelor deschise pe care o prezintă Trezoreriei Centrale, care o transmite pe același flux trezoreriilor subordonate;

Trezoreria la care instituția publică are deschis contul de credite, la primirea Dispoziției bugetare de retragere, verifică existența disponibilităților de credite și înregistrează reducerea creditelor deschise cu suma înscrisă în document;

În vederea stabilirii sumei care urmează a fi retrasă din creditele deschise, ordonatorul principal va comunica din timp prin telex sau adresă, unităților din subordine suma creditelor care se blochează din creditele deschise până la transmiterea “Dispoziției bugetare de retragere”.

3.3. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR BUGETARE EFECTIVE LA INSTITUȚIILE PUBLICE

Contabilitatea cheltuielilor instituțiilor publice, finanțate din bugetul de stat și venituri extra bugetare asigură evidența creditelor bugetare, a plățiilor de casă și a cheltuielilor efective, potrivit clasificației funcționale și economice.

Prin legea bugetară anuală se aprobă creditele bugetare pentru cheltuielile fiecărui exercițiu bugetar, precum și structura funcțională și economică a acestora.

Clasificația bugetară grupează cheltuielile într-o ordine și după criterii unitare, precis determinate ce se utilizează de instituțiile publice finanțate din bugetul de stat și din venituri extra bugetare atât în faza de elaborare și aprobare a bugetelor respective, cât și în faza de execuție și raportare a execuției bugetare.

Clasificația funcțională a cheltuielilor indică gruparea acestora potrivit naturii și destinației lor pe părți, capitole și subcapitole pe acțiuni și categorii de instituții publice în ordinea în care apar în bugetul de stat.

Clasificare economică grupează cheltuielile bugetare pe titluri, articole și aliniate, în :

CHELTUIELI CURENTE

Titlul I – Cheltuieli de personal;

Titlul II – Cheltuieli materiale și servicii;

Titlul III – Subvenții;

Titlul V – Transferuri;

CHELTUIELI DE CAPITAL

Titlul VII – Cheltuieli de capital:

Stocuri pentru rezerve materiale naționale și de mobilizare;

Investiții ale instituțiilor publice și activitățiilor autofinanțate;

Titlul X – Rezerve, Excedent/Deficit;

Contabilitatea sintetică și analitică a plățiilor de casă și cheltuielilor efective se organizează distinct pe structura clasificație economice, potrivit bugetului aprobat.

Înregistrarea cheltuielilor în contabilitatea instituțiilor publice, indiferent de sursa din care au fost efectuate se face pe baza documentelor justificative, vizate de controlul financiar-preventiv și aprobate de ordonatorul de credite.

Cheltuielile instituției din perioada curentă se înregistrează în conturile din clasa a 4-a “CHELTUIELI”, ce cuprind două conturi de gradul I, care se desfășoară pe conturi sintetice de gradul II: contul 41 “Cheltuielile instituției”, contul 42 “Cheltuielile altor activități”

Instituțiile publice înregistrează în contabilitatea lor consumul de muncă vie și materializată ce are loc pentru îndeplinirea obiectului de activitate, acțiunilor cuprinse în bugetele de venituri și cheltuieli potrivit clasificației bugetare.

Cheltuielile bugetare efective cuprind: consumuri de materiale, combustibili, alimente, medicamente etc.; plăți pentru servicii prestate și lucrări executate; salarii cuvenite personalului; bursele elevilor și studențiilor; prețul pe înregistrare a obiectelor de inventar de mică valoare sau scurtă durată și mijloacelor fixe procurate în executarea acțiunilor aprobate prin bugetele de venituri și cheltuieli.

Contabilitatea cheltuielilor efective se ține cu ajutorul contului 410 “Cheltuielile instituției de la buget” care este un cont activ ce se debitează în cursul anului, pe măsura efectuării cheltuielilor prin creditul conturilor:

13 cu plățiile în numerar care prin natura lor se înregistrează direct în contul de cheltuieli;

150 cu servicii prestate și lucrări executate achitate din Acreditive;

159 cu valoarea timbrelor poștale, tichete de călătorie precum și a altor valori utilizate pentru nevoile instituției;

220 cu cheltuielile de deplasare decontate de personalul instituției titulari de avansuri;

230 cu salariile, premiile și alte drepturi cuvenite personalului pentru munca prestată;

233 cu contribuția la asigurările sociale și contribuția asigurărilor sociale de sănătate datorată;

234 cu prețul de înregistrare al obiectelor de inventar de mică valoare sau de scurtă durată achiziționate, serviciile prestate și lucrările executate de aceștia;

235 cu contribuția de 5% a instituției publice la constituirea fondului de șomaj;

600 cu prețul de înregistrare a materialelor consumate efectiv pentru nevoile instituției;

601 cu prețul de înregistrare a materialelor utilizate în prelucrare la terminarea lucrăriilor;

700 cu plățiile făcute din contul de finanțare bugetară la instituțiile finanțate din bugetul administrației centrale de stat ce se înregistrează direct la cheltuieli în momentul plății:

410 “Cheltuielile instituție de la buget” = % 160.000

13 “Casa” 7.000

150 “Acreditive” 8.000

159 “Alte valori” 2.600

220 “Debitori” 2.000

230 “Decontări cu salariații” 25.000

233 “Decontări privind asigurările sociale” 2.500

234 “Furnizori” 10.000

235 “Decontări privind contribuția

la constituirea fondului de șomaj” 10.000

600 “Materiale” 14.000

601 “Materiale în prelucrare” 4.000

700 “Finanțare de la buget

privind anul curent” 75.900

Contul 410 se creditează prin debitul conturilor:

220 cu sumele trecute în sarcina persoanelor vinovate pentru cheltuieli nelegale și neeconomicoase

700 la ordonatorii principali, secundari și terțiari finanțați din bugetul administrațieie centrale de stat la ordonatorii principali, finanțați din bugetele locale la finele anului cu soldul cheltuielilor efectuate în cursul anului pentru închidere, potrivit formulei:

% = 410 “Cheltuielile instituției

220 “Debitori”

700 “Finanțare de la buget privind anul curent”

Soldul debitor în cursul anului reprezintă cheltuielile efective ale instituțiilor publice la finele perioadei iar după închiderea contului se soldează.

Contabilitatea analitică a contului 410 se defășoară pe structura clasificației economice pe articole și aliniate cu ajutorul “fișei pentru operații bugetare”, care grupează creditele bugetare aprobate, plățile nete de casă și cheltuielile efective pe cele trei conturi: 940, 700 și 410.

Cheltuielile efective ca și plățile nete de casă nu pot să depășească creditele bugetare aprobate pe total cât și pe structura clasificației economice, situație ce se evidențiază opereativ cu ajutorul acestei fișe.

3.4. CONTABILITATEA PLĂȚILOR DE CASĂ

Instituțiile bugetare finanțate din bugetul de stat pot să efectueze plăți de casă după deschiderea sau repartizarea prealabilă a creditelor bugetare, din mijloacele bugetului existente la Trezoreria statului. Plățile de casă cuprind sume pe care unițățile Trezoreriei statului le eliberează în numerar pe baza cecurilor (de exemplu sume pentru plata salariilor) sau fără numerar, prin virarea în contul unității beneficiare, pe baza ordinelor de plată, cum sunt furnizorii, creditorii, etc.

Particularitatea finanțării de la bugetul administrației centrale de stat constă în faptul că ea se realizează sub forma plăților directe din conturile bugetului dispuse de ordonatorii de credite și nu prin intermediul unor conturi de disponibil deschise pe numele ordonatorilor, care să fie alimentați periodic cu disponibilități bănești din bugetul admnistrației centrale de stat și din care ordonatorii respectivi să facă după aceea diferite plăți.

Contabilitatea plăților de casă la instituțiile dinanțate din bugetul administrației centrale de stat (ordonatorii principali de credite, secundari și terțiali) se ține cu ajutorul contului 700 ”Finanțare de la buget privind anul curent” cont de pasiv.

Contul se creditează cu toate plățile efectuate în cursul anului din mijloacele bugetului administrației centrale dispuse prin ordonatorii de credite prin debitul conturilor:

– 13 cu sumele ridicate în numerar;

– 110 cu sumele virate în depozit la finele anului reprezentând salariile aferente chenzinei a II-a a lunii decembrie și alte drepturi de personal;

– 150 cu sumele virate pentru deschiderea acreditivelor,

– 231 cu sumele virate altor instituții, agenți economici și persoane fizice care au fost reținute în prealabil de la personalul instituției;

– 232 cu sumele virate reprezentând venituri penru bugetul statului,

– 233 cu soldul contribuției de asigurări sociale și contribuția pentru asigurări sociale de sănătate virate în contul bugetului asigurărilor sociale;

– 234 cu sumele plătite furnizorilor pentru materialele achiziționate sau pentru lucrări executate și servicii prestate;

– 235 cu cotribuția instituției publice de 5% și contribuția salariaților de 1% la construirea fondului de șomaj virată la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă;

– 410 cu plățile de casă pentru diferite servicii care reprezintă în același timp cheltuieli efective;

– 702 cu soldul debitor al contului la finele anului, potrivit formulei:

% = 700 “Finanțare de la buget 603000

privind anul curent”

13 “Casa” 50000

110 “Disponibil pentru sume de mandat și 300000

sume în depozit”

150 “Acreditive” 20000

231 “Creditori” 15000

232 “Decontări cu bugetul statului” 16000

233 “Decontări privind asigurările sociale” 15000

234 “Furnizori” 25000

235 “Decontări privind conrtibuția la 50000

constituirea fondului de șomaj”

410 “Cheltuielile instituției de la buget” 90000

702 “Finanțare de la buget privind anii 22000

precedenți și alte surse”

Contul 700 se debitează cu sumele recuperate din plățile de casă neutilizate integral în timpul anului, reprezentând reconstituirea creditelor bugetare cu sumele depuse în contul de finanțare, prin creditul conturilor:

– 13 cu sumele în numerar nefolosite și depuse;

– 150 cu soldul acreditivelor nefolosite și virate în contul de finanțare;

– 220 cu sumele virate de diverși debitori pentru stingerea obligațiilor;

– 410 cu soldul cheltuielilor efectuate în cursul anului pentru închidere;

-702 la finele anului cu soldul creditor rămas după închiderea contului 410, potrivit formulei:

700 “Finanțare de la buget = %

13 “Casa”

150 “Acreditive”

220 “Debitori”

410 “Cheltuielile instituției de la buget”

702 “Finanțare de la buget privind anii

precedenți și alte surse”

Soldul contului 700 la finele anului după închidere poate fi creditor sau debitor.

Soldul creditor = Plăți nete de casă > Cheltuieli efective;

Soldul debitor = Plăți nete de casă < Cheltuieli efective.

Acest cont se desfășoară analitic pe subdiviziunile cadrului comun al clasificației bugetare pe articole și aliniate pentru a face posibilă compararea creditelor bugetare aprobate cu plățile nete de casă cu ajutorul “Fișei pentru operații bugetare”, evidențiind modul în care se respectă disciplina bugetară în instituțiile finanțate din bugetul administrației centrale de stat

3.5. CONTABILITATEA MIJLOACELOR BĂNEȘTI ȘI ALTE VALORI

Contabiliatea operațiilor de încasări și plăți în numerar se realizează la instituțiile publice prin intermediul casieriei, organizată în cadrul compartimentului financiar contabil. Operațiile de încasări și plăți în numerar se efectuează cu respectarea strictă a prevederilor regulamentului operațiunilor de casă. Evidența operațiunilor bănești în numerar cu numerar se organizează la casierie căt și în cadrul compartimentului financiar-contabil. Plățile în numerar trebuie făcute pe baza de documente justificative, avizate pentru control financiar preventiv și aprobate de ordonatorii de credite.

Casierul este obligat să țină la zi evidența operativă a încasărilor și plăților în numerar cu ajutorul “registrului de casă” care evidențiază zilnic încasările și plățile, pe măsura efectuării lor, iar la sfârșitul zilei se stabilește soldul de casă. Actele de casă se predau zilnic, împreună cu un exemplar din registrul de casă în compartimentul financiar-contabi pentru înregistrare.

Operații de încasări și plăți în numerar se țin în contabilitatea instituțiilor publice, cu ajutorul contului 13 “Casa”, cont de activ care se debitează cu operațiile de încasare a numerarului prin casieria proprie, prin crediul conturilor:

110 “Disponibil pentru sume de mandat și sume de depozit” cu sumele ridicate în numerar din contul de disponibil pentru sume de mandat și sume de depozit;

220 “Debilori ” cu sumele încasate în numerar de la debitorii instituției;

225 “Clienți” cu sumele încasate în numerar de la clienți;

231 “Creditori” cu sumele încasate în numerar din imputații pentru care nu s-a obținut suspendarea executării și nici titlu executoriu;

232 “Decontări cu bugetul statului” cu plusurile de numerar constatate cu ocazia verificării casieriei;

700 “Finanțarea de la buget privind anul curent” cu sumele ridicate în numerar din contul de finanțare bugetară;

Contul 13 se creditează cu plățile efectuate prin debitul conturilor:

110 “Disponibil pentru sume de mandat și sume de depozit” cu sumele depuse în numerar;

159 “Alte valori” cu valoarea tichetelor de călătorie, timbrelor fiscale și poștale plătite în numerar;

220 “Debitori” cu sumele avansurilor spre decontare acordate în numerar titularilor de avansuri și cu minusul de numerar din casierie imputat casierului;

230 “Decontări cu salariații” cu sumele plătite în numerar drept salarii și alte drepturi cuvenite salariaților;

231 “Creditori” cu sumele plătite în numerar creditorilor instituției;

232 “Decontări cu bugetul statului” cu sumele depuse în numerar în contul bugetului de stat reprezentând venituri încasate;

600 “Materiale” cu sumele plătite în numerar pentru achiziționarea materialelor;

700 “Finanțarea de la buget privind anul curent” cu depunerea veniturilor încasate în numerar în contul de finanțare bugetară;

Soldul contului este debitor și reprezintă numerarul existent în casieria instituției la finele zilei.

Contul 159 “Alte valori” ține evidența timbrelor fiscale și poștale, tichetelor de călătorie, bonuri cantități fixe (B.C.F.) de carburanți și lubrefianți plătită de instituție și care urmează a fi ridicată ulterilor de la unitățile de desfacere, legitimații de masă pentru cantine etc. Este un cont de activ care se debitează prin creditul conturilor:

700 “Finanțare de la buget privind anul curent” în valoarea timbrelor fiscale și poștale, tichetelor de călătorie, bonuri cantități fixe (B.C.F.) de carburanți plătite din contul de disponibil;

13 “Casa” cu valoarea tichetelor de călătorie, a timbrelor fiscale și poștale, a bonurilor cantități fixe de carburanți plătite cu numerar;

220 “Debitori” cu valoarea tichetelor de călătorie, a timbrelor fiscale și poștale procurate din avansuri spre decontare, potrivit formulei:

159 ”Alte valori” =

Contul 159 se creditează cu valoarea “altor valori” consumate prin debitul conturilor :

13 cu sumele depuse la casierie din vânzarea altor valori;

220 cu valoarea tichetelor de călătorie eliberate personalului unității ce urmează a fi decontate ulterior;

531 cu valoarea legitimațiilor de masă distribuite și încasate;

600 cu prețul de înregistrare a carburanților procurați pe bază de bonuri cantități fixe, potrivit formulei:

% = 159 “Alte valori”

13 “Casa”

220 “Debitori”

531 “Venituri de realizat”

600 “Materiale”

Soldul debitor al contului 159 reprezintă valoarea timbrelor poștale, fiscale, tichete de călătorie, a bonurilor cantități fixe (B.C.F.) de carburanți aflate în cont la finele perioadei.

3.6. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU DEBITORII

Contul 220 “Debitori” ține evidența debitorilor persoane fizice și juridice proveniți prin activitatea desfășurată în cadrul relațiilor de decontare între instituția publică și salariații ei, cât și a persoanelor fizice și juridice externe care au produs pagube materiale instituției pentru care există titluri executorii.

Contul 220 este un cont activ care înregistrează : avansurile spre decontare acordate personalului pentru operațiuni de aprovizionare sau în scop de deplasare; sumele datorate de personalul instituției reprezentând valoarea integrală sau parțială a echipamentului de lucru distribuit acestora;

despăgubiri pretinse pentru pagubele materiale aduse instituției de la persoanele vinovate; creanțe reactivate și alte creanțe; titluri executorii pentru despăgubiri și penalități cuvenite; debitori proveniți din plăți făcute eronat din contul disponibil al instituției; garanții depuse de instituțiile publice, conform prevederilor legale; debitori din operații în legătură cu investițiile instituțiilor; sume datorate de diverși debitori instituției publice.

Înregistrarea creanțelor în contul 220 “Debitori” se face pe baza proceselor verbale de control, a proceselor verbale de inventariere sau pe baza titlurilor executorii de la instanțele judecătorești dacă acestea au fost obținute, concomitent cu constatarea pagubelor.

Contul 220 “Debitori” este un cont de activ care se debitează cu drepturile instituției publice față de debitorii săi și se creditează cu sumele încasate sau decontate de debitori, precum și cu cele scăzute în urma insolvabilității sau prescrierii.Soldul contului este debitor și reflectă valoarea debitelor existente în evidență și neâncasate la finele perioadei.

Contul 220.01 este un cont de activ care ține evidența avansurilor acordate în numerar (contul 13) și valoarea tichetelor de călătorie (ct. 159.02) eliberate titularilor de avans pe timp limitat în vederea executării unor atribuții de serviciu în alte localități. Avansul se acordă pe bază de “referat de avans” sau a “ordinului de deplasare” ce constituie dispoziția dată personalului ce urmează a se deplasa cât și justificarea cheltuielilor efectuate cu ocazia deplasării (plata transportului, cazarea și îndemnizația de deplasare cuvenită personalului ce se deplasează). Contul se mai debitează cu sumele acordate de instituțiile publice ca avans agențiilor economici pentru furnizarea de bunuri, sau executarea de lucrări pe bază de contracte economice prin creditul contului 700 astfel:

220 “Debitori” = % 17.000.000 an.01”Avansuri spre 13 “Casa” 5.000.000

decontare” 159 “Alte valori” 4.000.000

700 “Finanțarea de la buget privind anul curent” 8.000.000

Contul 220/01 se creditează cu justificarea avansurilor primite prin debitul conturilor 13, cu sumele restituite din avansurile nefolosite; 159 cu valoarea tichetelor de călătorie a timbrelor fiscale și poștale procurate din avansuri; 230 cu recuperarea avansurilor prin reținerea din drepturile de salarii; 410 cu valoarea decontului de cheltuieli de deplasare; 600 cu prețul de înregistrare a materialelor achiziționate din avansuri; 700 cu sumele virate de către diverși debitori în contul de finanțare pentru stingerea obligațiilor, potrivit formulei:

% = 220 “Debitori” 18.016.000

13 “Casa” an.01”Avansuri spre 1.000

159”Alte valori” decontare” 10.000.000

230”Decontări cu salariații” 15.000

410”Cheltuielile instituției de la buget” 5.000.000

600”Materiale” 2.000.000

700”Finanțarea de la buget privind anul

curent” 1.000.000

Soldul debitor al contului reflectă avansurile acordate și nedecontate la finele perioadei. În cazul în care decontul de cheltuieli nu se depune în termen, iar sumele nefolosite din avansuri nu se restituie instituției, titularii de avansuri plătesc penalizări de întârziere pe zi conform legii.

Contabilitatea analitică a avansurilor spre decontare se ține pe titularii de avansuri.

Contul 220/03 ține evidența relațiilor cu debitorii proveniți din lipsuri de materiale, obiecte de inventar, mijloace bănești, alte valori, mijloace fixe, ca urmare a pagubelor produse instituțiilor publice, de personalul cu funcții gestionare sau alți lucrători care se fac vinovați pentru producerea lor, având obligația de a le achita.

Instituțiile publice varsă la bugetul din care sunt finanțate sumele recuperate de la debitorii proveniți din pagubele materiale.

Contul 220/03 este un cont de activ care debitează cu pagubele materiale prin creditul conturilor care arată felul valorilor materiale constatate minus, astfel: 13 cu minusul de numerar, din casierie imputat casierului; 159 cu valoarea tichetelor de călătorie, a timbrelor fiscale și poștale constatate lipsă; 231 cu sumele imputate pentru mijloace fixe constatate lipsă sau distruse; 410 cu sumele trecute în sarcina persoanelor vinovate pentru cheltuieli nelegale și neeconomicoase; 600 și 601 cu prețul de înregistrare a materialelor și a celor predate pentru prelucrare terților constatate lipsă; 531 cu diferența dintre suma imputată mai mare și valoarea de înregistrare a materialelor, a obiectelor de inventar, a animalelor tinere și la îngrășat mai mică, potrivit relației:

220 ”Debitori” = % 24.500.000

an.03 “Debitori din pagube de 13 “Casa” 18.000

mijloace materiale” 159”Alte valori” 5.000

231”Creditori” 6.000.000

410”Cheltuielile instituției de la buget” 2.000.000 600”Materiale” 4.500.000

601”Materiale în prelucrare” 5.500.000

531”Venituri de realizat” 5.477.000

Contul 220/03 se creditează cu ocazia încasării sumelor imputate și stingerea raporturilor de decontare cu debitorii cu sumele încasate direct de la debitori în conturile de disponibilități ale instituțiilor publice prin virament;, sau prin debitul conturilor 13 cu sumele încasate în numerar; 230 cu sumele reținute pe statul de salarii din drepturile cuvenite; 232 cu sumele virate la buget de către debitori;700 cu sumele virate de debitori în contul de finanțare bugetară pentru stingerea obligațiilor, potrivit formulei:

% = 220 “Debitori” 18.500.000

an.03 Debitori din mijloace materiale

13 “Casa” 15.000

230 ”Decontări cu salariații” 1.100.000

232 ”Decontări cu bugetul statului” 15.200.000

212 ”Decontări între instituția superioară

și instituția subordonată privind

finanțarea de la buget” 2.000.000

700 ”Finanțarea de la buget privind

anul curent” 185.000

Pentru sumele încasate în plus peste valoarea de înregistrare a materialelor urmează o altă înregistrare pentru evidențierea obligației de a vărsa la buget aceste sume, potrivit relației:

531 “Venituri de realizat” = 232 “Decontări cu bugetul statului” 5.477.000

Concomitent se face decontarea către bugetul de stat potrivit formulei:

232 “Decontări cu bugetul statului” = % 5.477.000

13 “Casa” 477.000

700 “Finanțarea de la buget

privind anul curent” 5.000.000

Soldul debitor evidențiază minusurile imputate și neîncasate la finele perioadei.

Contabilitatea analitică a contului 220/03 se conduce pe fiecare debitor în parte.

Contul 220.19 este un cont de activ care ține evidența debitorilor proveniți din plăți făcute eronat din contul de disponibil al instituției, prin creditul contului 700; cu cota parte din valoarea echipamentului ce se recuperează de la personalul instituției, cu valoarea debitelor stabilite ce urmează a se încasa cum sunt taxe de spitalizare, venituri din chirii etc., prin creditul contului 531; cu sumele depuse drept garanție altor unități pentru serviciile ce urmează a fi efectuate prin creditul contului 700; cu valoarea debitorilor preluați de la alte unități cu ocazia comasării instituțiilor prin creditul contului 702, potrivit formulei:

220”Debitori” = % 14.000.000

an:19: Alți debitori

531 “Venituri de realizat” 2.500.000

700 ”Finanțare de la buget privind anul

curent” 10.000.000

702 “Finanțare de la buget privind anii

precedenți și alte surse” 1.500.000

Contul 220/19 se creditează cu sumele încasate de la diverși debitori în numerar prin debitul contului 13; prin debitul conturilor 531 cu creanțele înregistrate anterior în aceste conturi și scăzute din activul instituției, ca urmare a insolvabilității, dispariției debitorilor; prin debitul contului 702 la instituțiile publice finanțate de la bugetul administrației centrale de stat (B.A.C.S.) cu creanțele înregistrate anterior în acest cont scăzute din activul instituției, potrivit formulei:

% = 220 “Debitori” 5.500.000

an.19 “Alți debitori

13 “Casa” 2.000.000

531”Venituri de realizat” 2.500.000

702”Finanțare de la buget privind anii

precedenți și alte surse” 1.000.000

Soldul debitor reflectă debitele neîncasate la sfârșitul perioadei.

Contabilitatea analitică a contului 220/19 se conduce pe fiecare debitor în parte.

Contul 220/20 Debitori pentru investiții se tratează la contabilitatea operațiilor privind investițiile.

3.7. CONTABILITATEA DECONTĂRI CU SALARIAȚII

Salariații Direcției Generale pentru Agricultură și Industrie Alimentară sunt considerați potrivit reglementărilor legale funcționari publici.

Potrivit statutului funcționarilor publici 8., funcționarul public este definit ca “persoană numită într-o funcție publică”. Poate ocupa o funcție publică, persoana care îndeplinește urmatoarele condiții:

a) are numai cetățenia română și domiciliul in România;

b) cunoaște limba română, scris si vorbit;

c) are vârsta de 18 ani impliniți;

d) are capacitate deplină de exercițiu;

e) are o stare de sănătate corespunzătoare funcției pentru care candidează, atestată pe bază de examen medical de specialitate;

f) îndeplinește condițiile de studii prevăzute de lege pentru funcția publică;

g) nu a fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice;

8Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, publicată în M.O. nr. 600 din decembrie.1999

h) a câștigat concursul sau a promovat examenul organizat pentru ocuparea funcției publice.

Există două categorii de funcționari publicii: debutanți sau definitivi. Functionarii publici debutanți sunt persoanele care ocupă, în urma concursului sau a examenului, o funcție publică până la definitivare. Perioada de funcționar public debutant este de cel putin 6 luni, dar nu mai mare de 2 ani.

Funcțiile publice se clasifică dupa cum urmează:

a) după natura competențelor: de execuție și de conducere;

b) după cerințele privind nivelul studiilor absolvite: funcții publice de categoria A, funcții publice de categoria B și funcții publice de categoria C.

Salariile personalului din unitățiile bugetare cuprind:9

salariul de bază, se stabilește în raport cu răspunderea și complexitatea sarcinilor, precum și cu nivelul de pregătire necesar funcției ocupate;

sporuri la salariul de bază: pentru vechimea în muncă și în funcție de rezultatele obținute; pentru condiții în care se desfășoară activitatea; pentru munca desfășurată peste programul normal de lucru; pentru munca în timpul nopții; pentru îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază;

premii pentru rezultatele deosebite obținute în activitatea individuală, precum și un premiu anual pentru contribuția la realizările pe ansamblul unității;

premii speciale stabilite în valoare fixă, în raport cu valoarea sau cu importanța rezultatelor obținute;

Pe lângă drepturile de salarii, personalul unitățiilor bugetare mai poate beneficia și de alte drepturi ce se acordă în natură: tichete de masă gratuite, transport la domiciliu la locul de muncă și de la locul de muncă la domiciliu, suportate integral sau parțial de unitate, locuință de serviciu și altele.

Sistemul de salarizare a funcționarilor publici are în vedere următoarele:9

crearea unui sistem unitar de salarizare aplicabil tuturor funcționarilor publici;

necesitatea de a restrânge costurile administrației publice, în condițiile în care funcționarii publici competenți trebuie motivați și recompensați în mod corespunzător;

crearea unei ierarhii a sistemului de salarizare, pe categorii, clase și grade;

stabilirea unui raport just între partea fixă și partea variabilă a salariului, care să țină seama de activitatea depusă și importanța ei.

Pentru activitatea depusă funcționarii publici au dreptul la salariu, care se compune dintr-o parte fixă, reprezentând salariul de bază, și o parte variabilă, compusă din sporuri și indemnizații la salariul de bază.

Fondurile bugetare destinate cheltuielilor cu salariile se alocă anual fiecărui ordonator principal de credite prin legile privind bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale în raport cu numărul de personal încadrat în cadrul autorității sau instituției publice. În limita fondurilor bugetare alocate, ordonatorii principali de credite, defalcă pentru aparatul propiu și pentru unitățiile subordonate sumele destinate cheltuielilor salariale în vederea realizării sarcinilor programate.

Indemnizațiile de conducere pentru funcțiile publice de conducere sunt stabilite în procente din salariul de bază corespunzător funcției publice în execuție.

Contul 230 “Decontări cu salariații” ține evidența drepturilor de salarii, inclusiv sporurile la salariul de bază și premiile de orice fel cuvenite salariațiilor instituțiilor publice. Salarizarea personalului instituțiilor publice se face de regulă după timp, iar salariul de bază stabilit pe lună se acordă acestuia pentru timpul efectiv lucrat la realizarea integrală a sarcinilor de serviciu, conform fișei postului

9 Ordonanța de urgență nr. 245 /2000 privind sistemul de salarizare pentru funcționarii publici, publicată în M.O. nr. 250 din aprilie.2000.

Necesarul de personal al instituțiilor bugetare se stabilește prin statele de funcțiuni aprobate de organele competente. Drepturile de salarii cuvenite personalului se calculează la finele lunii când se întocmesc statele de salarii.

Drepturile de salarii se achită de regulă chenzinal, în cote egale de circa 50% din salariul de bază.

Contul 230 “Decontări cu salariații” este un cont de pasiv de surse atrase, care își începe funcționarea prin a se debita cu achitarea chenzinei I-a cuvenită personalului pe baza listelor de avans prin formula:

230 ”Decontări cu salariații” = “Casa” 50.000.000

Contul se creditează la finele lunii pe baza statelor de salarii, cu drepturile cuvenite personalului prin debitul conturilor 410 potrivit formulei:

410 “Cheltuielile instituției de la buget” = 230 “Decontări cu salariații” 220.000.000

Contul se debitează astfel:

la finele lunii cu plata chenzinei a II-a cuvenită personalului instituției prin creditul conturilor 13;

cu reținerile din salarii efectuate în cazul imputațiilor prin creditul contului 220;

cu sumele reținute în favoarea altor unități prin chirii, mărfuri cumpărate cu plata în rate; cât și în favoarea altor persoane fizice pe bază de prevederi legale, acte executorii, salarii neridicate la termen prin creditul contului 231;

cu impozitul pe salarii datorat și reținut de la salariați prin creditul contului 232;

cu contribuția de 11,67 a personalului pentru asigurările sociale, și a contribuției de 7% pentru constituirea fondului inițial de asigurări sociale de sănătate, reținută prin creditul contului 233;

235 cu contribuția de 1% a salariaților la constituirea fondului de șomaj, după cum rezultă din formula:

230”Decontări cu salariații” = % 170.000.000

13 “Casa” 45.000.000

220”Debitori” 100.000

231”Creditori” 19.000.000

232”Decontări cu bugetul statului” 61.350.000

233”Decontări privind asigurările sociale” 41.360.000

235”Decontări privind contribuția la fondul

de șomaj” 2.120.000

Se înregistrează virarea sumelor cuvenite creditorilor, bugetului statului și bugetului asigurărilor sociale, potrivit formulei:

% = 700 Finanțarea de la buget privind anul curent 123.830.000

231”Creditori” 19.000.000

232”Decontări cu bugetul statului” 61.350.000

233”Decontări privind asigurările

sociale” 41.360.000

235”Decontări privind contribuția

la fondul de șomaj” 2.120.000

Soldul contului este creditor și reprezintă sumele datorate personalului și neachitate la sfârșitul lunii.

Plata salariilor pentru instituțiile bugetare se face pentru chenzina I-a între 16-20 ale lunii iar pentru chenzina a II-a între 1 și 5 ale lunii următoare. În vederea efectuării plății drepturilor de salarii aferente lunii decembrie în primele zile ale lunii ianuarie, și potrivit principiului anualității bugetare sumele neachitate până la finele anului bugetar își pierd valabilitatea și se anulează. În acest scop, pentru a putea efectua plata chenzinei a II-a a lunii decembrie, premiile cuvenite personalului și alte drepturi legale ce urmează a fi efectuate în anul următor, se virează în ultima zi lucrătoare a anului într-un cont de “sume în depozit”, deschis la unitățiile Trezoreriei statului. În contabilitatea instituțiilor bugetare acesta este contul 110 “Disponibil pentru sume de mandat și sume în depozit” care se va debita cu aceste drepturi cuvenite personalului prin creditul contului 700 potrivit formulei:

110”Disponibil pentru sume de = 700 “Finanțare de la buget privind anul curent” 60.000.000

mandat și sume în depozit”

În luna ianuarie a anului următor se ridică suma cuvenită chenzinei a II-a și se achită personalului, conform formulelor:

13 “Casa” = 110 ”Disponibil pentru suma de mandat și suma 60.000.000

în depozit”

230”Decontări cu salariații” = 13 “Casa” 60.000.000

Sumele cuvenite diverșilor creditori, în favoarea bugetului statului și a fondului de asigurări sociale se virează în ultimele zile ale anului fără a mai fi trecute în contul 110.

3.8. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU CREDITORII ȘI FURNIZORII

Contul 231 “Creditori” ține evidența relațiilor de decontare cu o serie de creditori care pot fi regii autonome, societăți comerciale sau persoane fizice provenind din: sume reținute din salarii pe baza hotărârilor instanțelor judecătorești în favoarea altor instituții, agenți economici și persoane fizice, salarii neridicate în termenele legale de plată, sume reținute pentru achitarea ratelor la locuințe propietate personală și la unități comerciale, sumele reținute pentru constituirea garanțiilor materiale, contribuția la costul biletelor de tratament balnear și de odihnă, sumele primite de la alte instituții pentru efectuarea operațiunilor de mandat, imputațiile pentru mijloacele fixe constatate lipsă.

Contul 231 “Creditori”, este un cont de pasiv, se creditează cu obligațiile instituției față de creditori prin debitul conturilor:

700 cu mijloacele bănești primite de la bugetul administrației centrale de stat pentru plata alocației de stat pentru copii și cu sumele încasate și necuvenite;

110, cu sumele primite de la alte instituții pentru efectuarea unor operații de mandat;

13, cu sumele încasate în numerar de la personalul instituției;

220, cu sumele imputate pentru lipsuri de mijloace fixe;

230, cu sumele reținute prin statul de salarii pentru mărfuri cumpărate cu plata în rate, chirii, cu salariile neridicate la termen;

233, cu ajutoarele de asigurări sociale neridicate la plata chenzinei a II-a a salariilor; 600, cu materialele rezultate din casarea mijloacelor fixe reținute de instituție, potrivit formulei:

% = 231 “Creditori” 5.430.000

700 ”Finanțare de la buget privind anul curent” 600.000

110 ”Disponibil pentru sumele de mandat și sumele

în depozit” 300.000

13 “Casa” 1.500.000

220 ”Debitori” 150.000

230 ”Decontări cu salariații” 1.200.000

233 ”Decontări privind asigurările sociale” 70.000

600”Materiale” 1.610.000

Contul 231 se debitează prin creditul conturilor

700 cu sumele plătite acestora, reținute sau prescrise potrivit dispozițiilor legale, cu sumele virate altor instituții, agenți economici și persoane fizice pentru rate , chirii, popriri;

110, cu sumele rămase necheltuite după efectuarea operațiilor de mandat, virate în conturile unitățiilor de la care sau primit;

13, cu sumele plătite în numerar creditorilor;

232, cu sumele datorate creditorilor cuvenite bugetului statului după prescrierea lor, potrivit formulei:

231”Creditori” = % 570.000

700”Finanțare de la buget privind anul curent” 160.000

110”Disponibil pentru sumele de mandat și sume

în depozit” 10.000

13 “Casa” 100.000

232”Decontări cu bugetul statului” 300.000

Soldul contului este creditor și reflectă sumele datorate creditorilor și neachitate la finele perioadei. Contabilitatea analitică a decontărilor cu creditorii se organizează pe fișa analitică pentru fiecare instituție sau persoană fizică.

Contul 234 “Furnizori”, reprezintă o altă categorie de creditori cu care instituțiile publice au relații de decontare-fiind agenți economici- față de care au datorii temporare ocazionate de aprovizionările cu materiale și alimente, obiecte de inventar, de mică valoare sau scurtă durată, lucrări executate și servicii prestate pentru activitatea curentă.

Contul 234 “Furnizori” este un cont de pasiv, se creditează prin debitul conturilor:

410 cu prețul de înregistrare al obiectelor de inventar achiziționate, al servicilor prestate și lucrărilor executate;

600 cu prețul de înregistrare al materialelor și ambalajelor primite, potrivit formulei:

% = 234 “Furnizori” 19.000.000

410”Cheltuielile instituției” 6.000.000

600”Materiale” 13.000.000

Contul 234 se debitează cu :

sumele plătite furnizorilor (decontate) din disponibilitățile bănești ale instituției prin creditul conturilor: 13, 110, 700, cu sumele plătite furnizorilor din avansuri spre decontare;

220, 232 cu sumele datorate furnizorilor, cuvenite bugetului statului după prescriere, potrivit formulei:

234 ”Furnizori” = % 13.900.000

13 “Casa” 500.000

110 ”Disponibil pentru sumele de mandat și sume în depozit” 6.000.000

700 ”Finanțare de la buget privind anul curent” 6.300.000

220 ”Debitori” 100.000

232 ”Decontări cu bugetul statului” 1.000.000

Soldul contului reflectă sumele datorate furnizorilor și neachitate la finele perioadei. Contabilitatea analitică se ține pe fiecare furnizor în parte cu ajutorul fișelor sintetice.

3.9. CONTABILITATE DECONTĂRILOR CU BUGETUL STATULUI

CONTUL 232 “DECONTĂRI CU BUGETUL STATULUI” ține evidența sumelor cuvenite bugetului de stat ce provin din următoarele surse: veniturile cuvenite bugetului de stat; impozitul pe salarii și a altor drepturi de personal; penalizările aplicate potrivit normelor în vigoare; sumele datorate creditorilor după expirarea termenului legal de prescripție; sumele încasate din imputații privind lipsuri în gestiune la materiale și obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată; diferența dintre valoarea de înregistrare și valoarea imputată persoanelor vinovate pentru lipsuri la valorile materiale, plusuri de numerar constatate cu ocazia verificării casieriei.

Contul 232 “Decontări cu bugetul statului” este un cont de pasiv, se creditează cu sumele datorate bugetului de stat prin debitul conturilor:

13, cu sumele încasate în numerar pentru care nu au fost create în prealabil debite;

230, cu impozitul pe salarii reținut de la salariați;

231, cu sumele datorate creditorilor cuvenite bugetului după prescriere;

233, cu impozitul aferent ajutoarelor acordate salariaților în contul asigurărilor sociale;

234, cu sumele datorate furnizorilor cuvenite bugetului după prescriere;

531, cu sumele încasate din imputații și din venituri pentru care au fost create în prealabil debite;

702 cu sumele încasate de la debitori și din vânzarea materialelor, potrivit formulei:

% = 232 ”Decontări cu 119.302.000

bugetul statului”

13 “Casa” 102.000

230”Decontări cu salariații” 100.000.000

231”Creditori” 1.000.000

233”Decontări privind asigurările sociale” 2.200.000

234”Furnizori” 2.000.000

531”Venituri de realizat” 1.500.000

702”Finanțare de la buget privind anii precedenți

și alte surse” 12.500.000

Contul 232 se debitează cu vărsămintele efectuate în contul bugetului prin creditul conturilor: 13, 700 și 220 cu sumele virate direct la buget de către debitori, potrivit formulei:

232 ”Decontări cu = % 26.630.000

bugetul statului”

13 “Casa” 30.000

700 ”Finanțare de la buget privind anul curent” 20.600.000

220 ”Debitori” 6.000.000

Soldul creditor al contului reflectă sumele datorate bugetului statului și neachitate de instituție. Contabilitatea analitică a contului 232 se ține pe subdiviziunile cadrului general al clasificsației bugetare.

Producătorii agricoli care dețin sau administrează exploatații agricole pot beneficia de sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenții de la bugetul de stat, precum și toți aceia care îndeplinesc condițiile prevăzute de O.U.G: nr. 108/2001.10 Valoarea subvenției este:

4000 lei/kg carne în viu pentru tineretul bovin cu o greutate de peste 380 kg, livrați la abatoarele autorizate, pentru cantitatea de 45,6 mii tone în valoare totală de 182,4 miliarde lei;

4000 lei/kg carne în viu pentru porcii în greutate de 90 – 110 kg, livrat la abatoarele autorizate, pentru cantitatea de 160 mii tone, în valoare totală de 640 miliarde lei;

3000 lei/kg carne în viu – pui broiler, pentru cantitatea de 100 mii tone în valoare totală de 300 miliarde lei;

Valoarea totală a subvențiilor este de 60 miliarde lei pentru familiile de albine elită și familiile de albine producție. Pot beneficia de subvenții, deținătorii de familii de albine, care livrează minim 10 kilograme miere pentru fiecare familie de albine, în baza documentului fiscal de valorificare a mărfii, respectiv mișcarea cantitativă valorică a efectivelor de animale proprii.

Deconterea subvențiilor se face de direcțiile generale pentru agricultură și industrie alimentară județene, prin virament, în contul beneficiarului deschis la băncile comerciale sau la Casa de Economii și Consemnațiuni.

Ministerul Agriculturii, Alimentației si Pădurilor acordă producătorilor agricoli, din fondul "Dezvoltarea agriculturii românesti" o alocație echivalentă cu 55% din prețul tractoarelor, combinelor de recoltat, mașinilor și utilajelor agricole (inclusiv T.V.A.) achiziționate din producția internă.

10 Hotărârea guvernului nr. 54/2002 privind sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenții, în anul 2002, producătorilor agricoli din sectorul animalier, pentru creșterea producției de carne și a efectivelor de animale publicată în M.O. nr. 71/31 ianuarie 2002

Obiectivele care se au în vedere prin acordarea acestei alocații sunt:11

sprijinirea înfiintării și dezvoltării exploatațiilor agricole

b) creșterea graduala a numărului de tractoare, combine de recoltat, mașini și utilaje agricole, pentru îmbunătățirea înzestrării tehnice din agricultură;

c) crearea de noi locuri de muncă și atragerea tinerilor pentru îmbrățișarea meseriei de mecanizator agricol;

d) capitalizarea și facilitarea accesului la credite al producatorilor agricoli.

Ministerul Agriculturii, Alimentatiei și Pădurilor, pe baza solicitarilor D.G.A.I.A., corespunzator utilajelor livrate, conform facturilor fiscale emise de furnizorii de utilaje și proceselor-verbale de recepție, alimentează conturile deschise din contul fondului "Dezvoltarea agriculturii romanești";

În vederea sprijinirii producătorilor de lapte se acordă stimulente :12

în valoare de 1.400 lei pentru fiecare litru de lapte livrat, pentru prelucrare la agenții economici specializați în procesare, cu licență de fabricație, al cărui conținut minim de grăsime este de 3,5% unități de grăsime;

– valoarea stimulentului pentru laptele livrat, în aceleași condiții de calitate, de către producătorii de lapte din localitățile situate în zona montană este de 1.800 lei pentru fiecare litru de lapte livrat.

Beneficiarii stimulentelor din zona de munte sunt producătorii de lapte din localitățile ce vor fi aprobate prin ordin al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor, care livrează lapte pentru procesare.

Primele pe produs în sectorul vegetal, au fost stabilite pentru 13 culturi. Printre cele mai importante, sunt și următoarele:

la grâu și secară 283000 lei (avans 85000 lei);

la rapiță 350000 lei (avans 90000 lei);

la porumb 150000 lei (avans 45000 lei);

la floarea soarelui 133000 lei (avans 40000 lei);

la sfecla de zahăr 250000 lei (avans 75000 lei);

la fânul obținut exclusiv din culturi însămânțate 118000 lei

Sumele amintite reprezintă echivalentul unei tone de produs. De subvenții beneficiază toți producătorii agricoli persoane fizice și juridice care fac dovada că lucrează 110 hectare, în zona de șes, 50 de hectare în zona de deal și 25 de hectare în zona de munte.

3.10. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR PRIVIND ASIGURĂRILE SOCIALE ȘI A DECONTĂRILOR PRIVIND CONTRIBUȚIA LA CONSTITUIREA FONDUL DE ȘOMAJ

Contul 233 ”Decontări privind asigurările sociale” ține evidența contribuției instituției și a angajatorilor la formarea fondului pentru asigurări sociale și contribuția instituției și a personalului pentru constituirea fondului asigurărilor sociale de sănătate.

Contribuția la asigurările sociale se calculează lunar prin aplicarea unei cote procentuale stabilite prin lege de 35%, 40%, 45% asupra fondului de salarii brut realizat și constituie o cheltuială ce se suportă în proporție de două treimi de instituția publică (adică 23,33%) pentru condiții normale de muncă și o treime (adică 11,67%) de către angajați.

Din contribuția la asigurările sociale astfel calculată, se deduc ajutoarele materiale de asigurări sociale achitate la locul de muncă în luna respectivă, iar soldul rămas se varsă cu Dispoziția de plată

11Ordinul nr. 221/2002 pentru aprobarea programului privind sprijinirea producătorilor agricoli pentru achiziționarea de tractoare, combine de recoltat, mașini și utilaje agricole noi, publicat în M.O. nr. 382 din iunie.2002

12 Ordonanța de urgență nr. 29/2000 privind sprijinul acordat producătorilor de lapte, M.O. nr. 16 din aprilie.2000

tip CAS în contul Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, deschis la unitățile Trezoreriei statului, odată cu ridicarea chenzinei a II-a.

Angajatorii au obligația să participe la constituirea fondului inițial de asigurări sociale de sănătate în cotă de 7% aplicată asupra fondului de salarii brut realizat. În contabilitate, contribuția de 7% datorată se înregistrează în debitul conturilor 410 și creditarea contului 233.03 “decontări cu fondul inițial de asigurări sociale de sănătate ”.

Asigurații datorează contribuția pentru asigurări sociale de sănătate în cotă de 7% aplicată asupra veniturilor salariale brute realizate lunare, ce se înregistrează în debitul contului 230 și creditarea contului 233.04 “Decontarea asiguraților cu fondul inițial de asigurări sociale de sănătate”. Fondul inițial de asigurări sociale de sănătate format din contribuția angajatorului și a asigurațiilor se virează cu ordin de plată odată cu ridicare chenzinei a II-a la Casa Județeană de Asigurări sociale de Sănătate.

Contul 233 este un cont de pasiv care se creditează cu contribuția instituției la asigurările sociale, precum și cu contibuția la asigurările sociale de sănătate datorate prin debitul conturilor 410 potrivit formulei:

410 “ Cheltuielile instituției = 233 “Decontări privind asigurările sociale” 100.000.000

de la buget” an: 11;14 an. 01: “Decontări privind contribuția

instituției la asigurările sociale”

an. 03: Decontări privind contribuția

angajatorului la fondul de

asigurări sociale de sănătate”

Contul se mai creditează cu contribuția de11,67% a salariaților la asigurările sociale și contibuția de 7% a asiguraților pentru fondul de asigurări sociale de sănătate, potrivit formulei:

230 “Decontări cu salariații” = 233 “Decontări privind asigurările sociale” 17.000.000

an. 02: “Decontări privind contribuția

asiguraților la asigurările sociale” 10.000.000

an. 04: Decontări privind contribuția 7.000.000

asiguraților la fondul de

asigurări sociale de sănătate”

Contul 233 se debitează cu sumele virate sau plătite în contul asigurărilor sociale de stat cu dispoziția de plată tip CAS odată cu ridicarea chenznei a II-a la Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, precum și cu contribuția la fondul de asigurări socialede sănătate virată la Casa Județeană de Asigurări Sociale de Sănătate prin creditul contului 700.

Contul se mai debitează prin creditul conturilor:

13 cu ajutoarele materiale plătite în numerar salariațiilor beneficiari de ajutoare materiale din contul asigurărilor sociale;

231 cu ajutoarele de asigurări sociale neridicate;

232 cu impozitul aferent ajutoarelor materiale acordate salariaților, potrivit formulei:

233 “Decontări privind asigurările sociale” = % 51.000.000

an. 01 700 “Finanțare de la buget

an. 02 privind anul curent” 30.000.000

an. 03 13 ”Casa” 15.000.000

an. 04 231 “Creditori” 2.000.000

232 “Decontări cu bugetul statului 4.000.000 Soldul creditor al contului reflectă contribuția la asigurările sociale nedecontate la sfârșitul perioadei.

Contul 235 “Decontări privind contribuția la constituirea fondului de șomaj” ține evidența constituirii fondului pentru ajutorul de șomaj prin contribuția D.G.A.I.A de 5% aplicată asupra fondului de salarii brut realizat lunar și a salariaților de 1% din totalul veniturilor brute realizate de salariați în fiecare lună.

Contul 235 este un cont de pasiv, care se creditează cu contricuția instituției de 5% și a salariaților de 1% la constituirea fondului pentru ajutorul de șomaj prin debitul conturilor 410, 230, potrivit formulei:

% = 235 “Decontări privind contribuția 12.000.000

410 “Cheltuielile instituției la constituirea fondului de șomaj ” 10.000.000

de la buget” an. 12

230 “Decontări cu salariații” 2.000.000

Contul 235 se debitează cu sumele virate la Agenția Județeană pentru ocuparea forței de muncă din contul de disponibilități ale instituției:700, potrivit formulei:

235 “Decontări privind contribuția la = 700 “Fnanțare de la buget 50.000.000

constituirea fondului de șomaj” privind anul curent”

Soldul creditor al contului reflectă contribuția la constituirea fondului pentru ajutorul de șomajneachitată de către instituție la finele perioadei.

Contabilitatea analitică a contului 235 se desfășoară astfel:

235.01 “Contribuția unității la fondul de șomaj”

235.02 “Contricuția salariaților la fondul de șomaj”

3.11. CONTABILITATEA OPERAȚIILOR PRIVIND MATERIALELE

Contabilitatea materialelor la instituțiile publice se ține cu ajutorul conturilor clasa 6 “Materiale”

În activitatea lor, instituțiile publice folosesc cantități însemnate de materiale pe care le procură din fondurile ce sunt puse la dispoziție de la buget.

Materialele ce se utilizează de instituțiile bugetare sun de diferite feluri în funcție de specificul activității pe care o desfășoară, astfel, instituțiile de învățămănț folosesc mai mult materiale didactice și de laborator, instituțiile medicale utilizează medicamente și materiale sanitare, etc.

Materialele puse la dispoziția instituțiilor publice, constituie o componentă însemnată a patrimoniului, fapt ce impune o bună păstrare și o corectă gestionare a acestora. Contabilitatea bugetară trebuie să fie un instrument al asigurării integrității valorilor materiale din aceste unități.

Valorile materiale intră în gestiunea instituțiilor pe mai multe căi, și anume:

achiziționarea de la furnizori;

rezultate din prelucrare, din activitatea propie a instituției;

din casarea mijloacelor fixe sau scoatera din folosință a obiectelor de inventar de mică valoare sau scurtă durată;

din plusurile constatate la inventar;

Materialele achiziționate se predau la magazie, cu anumite excepții cum sunt: materialele de uz gospodăresc procurate în cantități mici și rechizite de birou care se dau direct în consum, nu se mai înregistrează în conturile materiale, ci direct în conturile: 410 “Cheltuielile instituției”, respectiv 420 “Cheltuielile instituției publice finanțate din venituri extrabugetare” pe baza documentelor justificative-facturi fiscale, avize de expediție etc., confirmate de compartimentele consumatoare.

Primirea materialelor în gestiunea instituțiilor se face pe baza documentelor însoțitoare, astfel:

materialele procurate de la furnizori se înregistrează pe baza facturilor, avizelor de expediție, scrisori de trăsură, notă de recepție și constatare de diferențe;

materialele provenite de la alte unități în cadrul acțiunilor centralizate, transferate între depozite, rezultate din activitatea instituției, materiale ridicate în plus sau nefolosite restituite magaziei, se înregistrează pe baza “Bon de predare-transfer, restituire”;

materialele rezultate din casarea mijloacelor fixe sau obiectelor de inventar se înregistrează pe baza “Procesului verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe de declasare a unor bunuri materiale”;

plusurile de inventar se înregistrează pe baza “Procesului verbal întocmit de comisia de inventariere”;

Eliberarea materialeleor din magaziile instituțiilor bugetare se face pe baza:

bon de consum pentru consumul curent, materiale destinate lucrărilor de investiții și reparații curente și capitale;

lista zilnică de alimente pentru alimentele necesare preparării hranei la unitățiile de învățământ, spitale, sanatorii, preventorii, cantine pentru elevi și studenți, case de copii, etc.;

dispoziții de livrare-aviz de expediție pentru materialele destinate vânzării, trimise pentru prelucrare la terți, în custodie sau spre păstrare.

Evidența operativă a intrărilor și ieșirilor de materiale se organizează la locurile de depozitare de către gestionari, cantitativ, pe feluri de materiale, sortimente, calități și dimensiuni – cu ajutorul “fișei de magazie” sau”fișei de evidență a materialelor și obiectelor de inventar pe locuri de folosință” în cadrul subunităților fără contabilitate propie din cadrul instituțiilor publice.

După ce au fost înregistrate, în evidența operativă a magaziei, documentele de intrare și eliberare a materialeleor se predau zilnic la compartimentul financiar-contabil pentru înregistrare.

Contabilitatea sintetică a materialelor se ține cu ajutorul contului 600 “Materiale” ce evidențiază operațiile de primire, eliberare de materiale în gestiunea instituțiilor publice.

Materialele aprovizionate de la furnizori se înregistrează în contabilitate la prețurile de achiziție prevăzute în documentele justificative primite, materialele rezultate din producția propie, materialele refolosibile, recuperate la scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe și din declasarea unor bunuri altele decât mijloacele fixe, plusurile de inventar și resturile menajere ale cantinelor se înregistrează la prețurile de înregistrare stabilite potrivit dispozițiilor legale.

În situațiile în care în prețul de achiziție se cuprinde și T.V.A. valoarea materialelor achiziționate cuprinde și această taxă, deoarece instituțiile publice nu sunt plătitoare de T.V.A..

Cheltuielile efectuate cu transportul și aprovizionarea materialeleor de la depozitul furnizorului și până la instituție, cheltuielile cu manipularea materialelor se înregistrează direct în contul 410 sau 420.

Contul 600 “Materiale” este un cont de activ care se debitează cu materialele intrate în magazie prin creditul conturilor:

13, cu materialele achiziționate și plătite în numerar;

159 cu carburanți procurați pe bază de bonuri cantități fixe;

220 cu materialele achiziționate din avansuri spre decontare ;

231, cu materialele rezultate din scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe;

234, cu materialele și ambalajele primite de la furnizori;

337, cu prețul materialelor primite ca donație;

531, cu materialele rezultate din scoaterea din folosință a obiectelor de inventar;

702, cu prețul de înregistrare al materialelor preluate prin comasarea instituțiilor precum și diferențele de preț rezultate din reevaluarea stocurilor de materiale din magazie care măresc valoarea acestora la instituțiile publice finanțate din B.A.C.S.-potrivit formulei:

600”Materiale” = % 35.100.000

13”Casa” 600.000

159”Alte valori” 2.400.000

220”Debitori” 800.000

231”Creditori” 1.500.000

234”Furnizori” 18.000.000

337”Fonduri cu destinație specială” 2.000.000

531” Venituri de realizat” 900.000

702”Finanațare de la buget privind anii precedenți și alte surse” 8.900.000

Contul 600 se creditează cu materialele elibarate pentru consum sau alte destinații prin debitul conturilor:

220, cu materialele constatate lipsă sau degradate imputate;

225, cu prețul de înregistrare al materialelor vândute și facturate;

337, cu prețul de înregistrare al materialelor din donații consumate;

410, cu prețul de înregistrare al materialelor consumate efectiv;

601 cu prețul de înregistrare al materialelor date spre prelucrare;

702, cu prețul de înregistrare al materialelor degradate sau distruse din cauza calamnităților, cu diferențele de preț rezultate din reevaluarea stocurilor de materiale aflate în magazie care micșorează valoarea acestora la instituțiile publice finanțate din B.A.C.S., potrivit formulei:

% 600 “Materiale” 30.600.000

220”Debitori” 600.000

225”Clienți” 2.000.000

337”Fonduri cu destinație specială” 1.500.000

410”Cheltuielile instituției de la buget” 10.000.000

601”Materiale în prelucrare” 15.000.000

702”Finanțare de la buget privind anii precedenți și alte surse” 1.500.000

Soldul contului este debitor și reprezintă valoarea materialeleor aflate în stoc la preț de înregistrare.

3.12. CONTABILITATEA OBIECTELOR DE INVENTAR

Din categoria obiectelor de inventar de mică valoare sau scurtă durată fac parte unele bunuri cu caracter funcțional sau uz administrativ-gospodăresc cu o valoare individuală mai mică decât limita prevăzută de lege pentru mijloacele fixe (8.000.000 lei), indiferent de durata lor de serviciu sau cu o durată mai mică de un an indiferent de valoarea lor.

Rolul contabilității obiectelor de inventar este de a reflecta cantitativ și valoric obiectele aflate în magazie și a celor predate în folosință pe fiecare loc în parte până la scoaterea din serviciu definitivă sau casarea lor.

Evidența operativă a obiectelor de inventar aflate în magazie se conduce numai cantitativ cu ajutorul “Fișei de magazie pe feluri de obiecte de inventar”. Evidența operativă a obiectelor de inventar în folosință se organizează pe locuri și persoane responsabile cu ajutorul formularului”Fișă nominală pentru evidența obiectelor de inventar, a echipamentului de protecție și a mijloacelor fixe în folosință”.

Contabilitatea analitică a obiectelor de inventar aflate în magazie se conduce cantitativ și valoric cu ajutorul fișei de cont analitice pe feluri sau grupe de obiecte de inventar și pe magazii.

Contul 602 “Obiecte de inventar în magazie” reflectă stocurile de obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată și mișcarea acestora în magazieele instituției publice. Este un cont de mijloace circulante materiale, de activ, care se debitează cu obiectele de inventar intrate în magazie provenite dinaprovizionări, din producție propie, din donații sau plusuri de inventar prin creditul conturilor:

311, cu valoarea la preț de înregistrare a obiectelor de inventar intrate în instituție (concomitent se înregistrează la cheltuieli valoarea obiectelor procurate prin formula 410.art26=234);

604, cu prețul de înregistrare al obiectelor de inventar intrate de la terți, potrivit formulei:

602”Obiecte de inventar în magazie” = % 13.500.000

311”Fondul obiectelor de inventar” 13.000.000

604”Obiecte de inventar aflate la terți” 1.500.000

Concomitent se înregistrează la cheltuieli valoarea obiectelor de inventar achiziționate de la furnizori potrivit relației:

410”Cheltuielile instituției bugetare de la buget” = 234”Furnizori” 13.500.000

an:26

Se achită factura furnizorului prin Trezoreria Statului, potrivit formulei:

234 “Furnizori” = 700 “Finanțarea de la buget privind anul curent” 13.500.000

Contul 602 se creditează cu obiectele de inventar ieșite din magazie prin debitul conturilor:

311, cu prețul de înregistrare al obiectelor de inventar declasate, cu cele constatate lipsă sau degradate imputate persoanelor vinovate. Concomitent, pentru cele imputate se face înregistrarea 220.03 “Debitori” = 531 “Venituri de realizat”;

603, cu prețul de înregistrare al obiectelor de inventar date în folosință;

604, cu prețul de înregistrare al obiectelor de inventar predate terților pentru reparare, recondiționare sau prelucrare, potrivit formulei:

% = 602 “Obiecte de inventar în magazie” 13.000.000

311”Fondul obiectelor de inventar” 500.000

603 “Obiecte de inventar în folosință” 11.000.000

604 “Obiecte de inventar aflate la terți” 1.500.000

Soldul debitor al contului 602 reprezintă valoarea obiectelor de inventar aflate în stoc la preț de înregistrare, la finele perioadei.

Contul 603 “Obiecte de inventar în folosință” ține evidența obiectelor de inventar aflate în folosința instituțiilor publice..

Contul 603 este un cont de activ, care se debitează cu obiectele de inventar date în folosință prin creditul contului 602, potrivit relației:

603 “Obiecte de inventar în folosință” = 602 “Obiecte de inventar în magazie” 11.000.000

Contul 603 se creditează cu obiectele de inventar scoase din folosință ajunse la limita maximă de utilizare prin debitul contului 311, potrivit relației:

311 “Fondul obiectelor de inventar” = 603 “Obiecte de inventar în folosință” 6.000.000

Pe baza procesului verbal de declasare a valorilor materiale se înregistrează materiale recuperabile de 500.000 lei care se valorifică clienților, cu factură:

600.09 “Materiale” = 531 “Venituri de realizat” 500.000

225 “Clienți” = 600.09 “Materiale” 500.000

Soldul contului este debitor și reprezintă valoarea obiectelor de inventar în folosință la preț de înregistrare la finele perioadei.

3.13. CONTABILITATEA MIJLOACELOR FIXE ȘI TERENURILOR

Potrivit legislației în vigoare, se consideră mijloc fix, obiectul singular sau complexul de obiecte, care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

are o valoare nominală de intrare mai mare decât limita stabilită de lege (8.000.000 lei);

are o durată normală de utilizare mai mare de un an;

Instituțiile publice nu calculează uzura și nu amortizează mijloacele fixe din gestiunea lor, întrucât alcătuiesc propietatea publică ce aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale, cu excepția servicilor publice de interes local care desfășoară activități de natură economică ce au obligația să calculeze, înregistreze și recupereze uzura și amortizarea mijloacelor fixe aferente acestor activități prin tarif sau preț.

Înlocuirea acestora cu ocazia scoaterii din funcțiune se face prin finanțarea bugetară de la bugetul de stat sau local, în funcție de subordonare sub forma creditelor bugetare pentru cheltuielile de capital sau din venituri extrabugetare.

Căile de intrare a mijloacelor fixe în instituțiile publice sunt: prin înzestrare de la stat la inființarea instituției; prin investiții; prin transfer cu titlu gratuit de la alte instituții sau regii autonome; prin plusuri de inventar; prin donație; prin luare în chirie.

Intrările de mijloace fixe se consemnează în documente justificative ce diferă în funcție de calea de intrare în instituție, astfel: proces verbal de recepție, proces-verbal de recepție preliminară; proces-verbal de punere în funcțiune; proces-verbal de transformare; proces-verbal de inventariere; proces-verbal de închiriere;

Căile de ieșire a mijloacelor fixe din instituțiile publice, sunt:prin scoatere din funcțiune; prin transferare; minusuri de mijloace fixe constatate cu ocazia inventarierii; prin calamnități naturale; prin concesionare; prin închirirere potrivit legii;

Documentele de ieșire a mijloacelor fixe sunt: proces-verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe de declasare a unor bunuri materiale; proces-verbal pentru constatare calamnităților, întocmite de organele abilitate.

Înregistrarea în contabilitate a mijloacelor fixe la instituțiile publice se face la valoarea de intrare (valoare contabilă) care diferă în funcție de modalitatea de achiziționare.

Bunurile mobile și imobile de natura mijloacelor fixe pot aparține propietății publice sau private a statului sau unităților administrativ-teritoriale potrivit Constituției României art. 135. Bunurile din această categorie nu pot face obiectul actelor de vânzare-cumpărare, donații sau alte forme de schimbare a propietății, ci pot fi concesionate sau închiriate temporar de către unitățile deținătoare.

Concesionarea sau închirierea bunurilor propietate publică se face prin licitație publică în condițiile legii.

Bunurile din propietate publică a statului sau unităților administrativ-teritoriale sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile.

Bunurile propietate privată ale instituțiilor publice sunt supuse regimului juridic de drept comun. Bunurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome, prefecturilor, a autorităților administrației publice centrale și locale, a altor instituții publice de interes național, județean sau local.

Mijloacele fixe intrate în patrimoniul instituțiilor publice se înregistrează în contabilitate cu ajutorul contului 01 “Mijloace fixe și terenuri”

Contul 011.01 “Terenuri care alcătuiesc domeniul public al statului” evidențiază terenurile aflate în administrarea instituțiilor publice pe baza Hotărârii Guvernului care atestă apartenența terenurilor la domeniul public al statului, precum și intrarea, respectiv ieșirea, din patrimoniu. Este un cont de activ care se debitează prin creditul contului 306 cu valoarea terenurilor care alcătuiesc domeniul public al statului intrate în patrimoniu, potrivit relației:

011.01 “Terenuri care alcătuiesc domeniul = 306 “Fondul bunurilor care alcătuiesc 25.000.000

public al statului” domeniul public al statului”

Contul 011.01 se creditează prin debitul contului 306 cu valoarea terenurilor care alcătuiesc domeniul public al statului, ieșite din patrimoniu, potrivit legii, după cum rezultă din relația:

306 “Fondul bunurilor care alcătuiesc = 011.01 “ Terenuri care alcătuiesc 10.000.000

domeniul public al statului” domeniul public al statului”

Soldul debitor al contului 011.01 reprezintă valoarea terenurilor aflate în administrarea instituțiilor publice la finele perioadei.

Contul 011.02 “Terenuri care alcătuiesc domeniul privat al statului” evidențiază terenurile aflate în administrarea instituțiilo publice . Este un cont de activ care se debitează prin creditul contului 307 cu valoarea terenurilor care alcătuiesc domeniul privat al statului, intrate în patrimoniu, potrivit relației:

011.02 “Terenuri care alcătuiesc domeniul = 307 “Fondul bunurilor care alcătuiesc 10.000.000

privat al statului” domeniul privat al statului”

Contul 011.02 se creditează prin debitul contului 307 cu valoarea terenurilor care alcătuiesc domeniul privat al statului ieșite din patrimoniu, potrivit relației:

307 “Fondul bunurilor care alcătuiesc = 011.02 “Terenuri care alcătuiesc 5.000.000

domeniul privat al statului” domeniul privat al statului”

Soldul debitor al contului 011.02 reprezintă valoarea terenurilor la finele perioadei existente în administrarea instituțiilor publice.

Ministerele sau alte organe de specialitate ale administrației publice centrale și consilile județene, consilile locale sau instituțiile publice de interes local, care potrivit Legii nr. 213/1998 privind propietatea publică și regimul juridic al acesteia și a Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, pot concesiona, potînchiria sau pot da în folosință gratuită bunuri propietate publică ori privată a statului, respectiv a unității administrativ-teritoriale, având obligația înregistrării acestora în conturi corespunzătoare de imobilizări, analitic distinct.

Contul 012 “Amenajări de terenuri” ține evidența amenajărilor de terenuri – împrejmuiri, lucrări de acces etc., – realizate în limita creditelor aprobate prin buget, care alcătuiesc domeniul public sau privat al statului intrate în patrimoniu, respectiv ieșite. Este uncont de activ care se debitează prin creditul conturilor 306 și 307, după caz, cu valoarea amenajărilor de terenuri intrate în patrimoniu, potrivit relației:

012 “Amenajări de terenuri” = % 27.000.000

306 “Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul 15.000.000

public al statului”

307 “Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul 12.000.000

privat al statului”

Contul 012 se creditează prin debitul conturilor 306 și 307, cu valoarea amenajărilor de terenuri care alcătuiesc domeniul public sau privat al statului, ieșite din patrimoniu, potrivit relației:

306 “Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul = 012 “Amenajări de terenuri” 18.000.000

public al statului” 10.000.000

307 “Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul 8.000.000

privat al statului”

Soldul debitor al contului 012 reprezintă valoarea amenajărilor de terenuri aflate în administrarea instituțiilor publice la finele perioadei.

Contul 013 “Mijloace fixe” este un cont de activ, care se debitează prin creditul conturilor 306 și 307, după caz cu valoarea construcțiilor și a celorlalte bunuri de natura mijloacelor fixe care alcătuiesc domeniul public sau privat al statului, intrate în patrimoniu, de la furnizori, construite, confecționate în atelierele proprii, primite prin transfer sau prin donație, sponsorizare, potrivit normelor în vigoare; cu valoarea mijloacelor fixe constatate plus cu ocazia inventarierii, precum și cu valoarea investițiilor efectuate la mijloacele fixe luate în chirie; cu valoarea completăriilor, îmbunătățirilor, modernizărilor efectuate la mijloacele fixe, precum și cu alte modificări aduse valorii de intrare prin reevaluare, potrivit Hotărârii Guvernului; cu valoarea mijloacelor fixe rezultate din dezmembrarea altor mijloace fixe scoase din funcțiune, sau preluate de la debitori în contul creanțelor; cu valoara animalelor tinere ajunse la maturitate și trecute la mijloace fixe – animale de producție, de reproducție și de muncă.

Înregistrarea în patrimoniul instituției se face potrivit relației:

013 “Mijloace fixe” = % 100.000.000

306 “Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul 60.000.000

public al statului”

307 “Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul 40.000.000

privat al statului”

Concomitent, pentru mijloacele fixe achiziționate de la furnizori, se mai face înregistrarea:

410 “Cheltuielile instituției de la buget = 234.02 “Furnizori și antreprenori pentru 100.000.000

an: 74 “Investiții ale instituțiilor investiții”

publice și activităților autofinanțate”

Contul 013 se creditează prin debitul conturilor 306 și 307 cu valoarea construcțiilor și celorlalte bunuri de natura mijloacelor fixe care alcătuiesc domeniul public sau privat al statului, ieșite din patrimoniu, prin casare, transferare, distruse sau constatate lipsă cu ocazia inventarierii – se înregistrează potrivit relației:

% = 013 “Mijloace fixe” 30.000.000

306 “Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul 16.000.000

public al statului”

307 “Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul 14.000.000

privat al statului”

Soldul debitor al contului 013 reprezintă valoarea mijloacelor fixe aflate în administrarea instituțiilor publice la finele perioadei.

Contabilitatea analitică a contuluoi 013 se desfășoară pe domeniul public și privat al statului, iar în cadrul acestora, pe cele 6 categorii de mijloace fixe.

Bunurile care, potrivit legii, alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale, neevaluate în expresia bănească, se înregistrează în evidența tehnic-operativă, în unități naturale sau natural-convenționale, după caz.

Bunurile propietate publică aflate în administrarea regiilor autonome, respectiv a ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale și a instituțiilor publice de interes național sau local, se inventariază annual pe liste de inventariere distincte. Persoanele juridice care, potrivit legii, au în concesiune, închiriere sau în folosință gratuită bunuri din domeniul public ori privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale au obligația inventarierii anuale a bunurilor respective, pe liste de inventariere distincte, care se transmit și titularului dreptului de administrare.

3.14. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR DE CAPITAL

Cheltuielile de capital reprezintă cheltuielile efectuate pentru dezvoltarea bazei materiale a instituțiilor publice prin investiții în construcții noi, dotări, achiziții de echipamente, precum și cele pentru asigurarea siguranței în exploatare a clădirilor prin consolidări.

Dimensionarea alocațiilor bugetare se face în conformitate cu prevederile Legii Finanțelor Publice, iar alocațiile anuale în funcție de Legea Bugetului de Stat pe anul respectiv.

Propunerilor acțiunilor de investiții au la bază Nota de fundamentare prezentată de instituția publică, în care se motivează necesitatea și oportunitatea propunerii construirii unor spații, laboratoare, cabinete, ateliere, cămine pentru cazare, spații de învățământ, spitale, clinici, sedii administrative etc.

Achizițiile de bunuri și investiții publice se face pe baza conținutului cadru al proiectelor, pe faze de proiectare a investițiilor publice, ce cuprinde:

Date generale privind denumirea obiectului investiției, ordonatorul principal de credite, amplasamentul, tema cu fundamentarea necesității și oportunității investiției.

Evaluări pentru proiectarea studiului de prefezabilitate și studiului de fezabilitate ce conțin: valoarea totală estimativă a obiectului de investiții; cheltuieli pentru obținerea avizelor legale necesare elaborării studiilor de prefezabilitate și fezabilitate; cheltuieli cu prezentarea documentelor privind organizarea licitațiiei, prezentarea ofertelor și adjudecarea proiectelor investiției.

Date tehnice ale investiției: suprafața și situația juridică a terenului ce urmează a fi ocupată de obiectivul de investiții, caracteristicile principale ale construcțiilor etc.

Lista cheltuielilor de investiții defalcată pe categorii de bunuri, la Direcția Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară este prezentată în anexa numărul 1.

Documentațiile tehnico-economice aferente obiectivelor noi de investiții ale căror valori nu depășesc 3 miliarde lei, se aprobă de către ordonatorii de credite cu avizul prealabil al ordonatorului principal de credite.

Cheltuielile pentru investițiile instituțiilor publice și alte cheltuieli de investiții care se finanțează din bugetul de stat și din bugetele fondurilor speciale se cuprind în proiectele acestor bugete, pe baza listei de investiții cu desfășurarea acestora pe obiective atât fizic cât și valoric, elaborată de fiecare ordonator principal de credite și anexată la bugetul propriu.

În listele de investiții se nominalizează obiectivele de investiții în “continuare” și “obiective noi”, iar într-o poziție globală denumite “alte cheltuieli de investiții” se cuprind dotările cu mijloace fixe independente, consolidările la imobile, cheltuielile de proiectare pentru elaborarea studiilor de prefezabilitate și a studiilor de fezabilitate aferente obiectivelor de investiții și alte cheltuieli asimilate investițiilor.

Ordonatorii principali de credite stabilesc prioritățile în realizarea obiectivelor de investiții și repartizarea sumelor pe fiecare obiectiv înscris în listele de investiții, în limita fondurilor cuprinse în proiectul de buget la titlul: cheltuieli de capital.

Documentațiile tehnico-economice aferente investițiilor publice finanțate din credite externe contractate sau garantate de stat, indiferent de valoarea lor, se supun aprobării guvernului numai după obținerea în prealabil a acordului Ministerului Finanțelor Publice și se include în lista de investiții anexă la bugetul ordonatorului principal de credite.

Finanțarea instituțiilor publice se efectuează de către ordonatorii de credite prin unitățiile trezoreriei statului, pe baza listei de investiții, a documentației tehnico-economice și a fondurilor aprobate pentru cheltuieli de capital și cu respectarea dispozițiilor legale privind investițiile și decontarea acestora, cuprinse în anexa la legea anuală a bugetului de stat.

Deschiderea finanțării și efectuarea plăților se face de către ordonatorii de credite în baza fondurilor aprobate pentru cheltuieli de capital prin întocmirea cereri de admitere la finanțare pentru fiecare obiectiv în parte în dublu exemplar, care se transmite trezoreriei statului.

Pe baza primirii comunicării admiterii la finanțare, ordonatorii de credite pot dispune efectuarea plăților pentru fiecare obiectiv în parte.

Finanțarea investițiilor instituțiilor publice se asigură în cadrul trezoreriei statului de către “Serviciul sau compartimentul de verificare și decontarea cheltuielilor instituțiilor publice pe bază de bugete” prin salariatul care administrează contul de finanțare bugetară și de disponibil al instituției respective. Pentru fiecare instituție se întocmește un dosar distinct de către trezoreria statului, care cuprinde: listele de investiții, cererea de admitere la finanțare, aprobarea admiterii la finanțare, nota de fundamentare, corespondența în legătură cu evidența plăților pe obiective “noi” și în “continuare” cu ajutorul fișei de evidență.

Instituțiile publice efectuează lucrările de investiții în antrepriză pe baza contractelor încheiate cu antreprenorii și în regie proprie.

Contul 115 “Disponibil pentru investiții” ține evidența existentului și mișcării mijloacelor bănești pentru cheltuielile de capital la trezoreria statului.

Este un cont de activ de mijloace bănești care se debitează cu sumele încasate din alocații de la buget necesare finanțării investițiilor în limita prevederilor aprobate pe baza listelor de investiții și situațiilor de lucrări, documentațiilor privind livrarea și montajul utilajelor, mobilierului și aparatura birotică prin creditul următoarelor contului:

700 cu sumele virate din conturile de disponibilități pentru acoperirea plăților scadente pentru lucrări de investiții;

220.20 cu sumele rămase nefolosite, restituite de titularii de avansuri, sume încasate în plus de furnizori sau antreprenori din anul curent, potrivit formulei:

115 “Disponibil pentru investiții” = % 45.000.000

700 “Finanațarea bugetară privind anul curent” 40.000.000

220.20 “Debitori pentru investiții” 5.000.000

Contul 115 se creditează cu plățile efectuate pentru lucrări de investiții efectuate, achiziționări de utilaje, instrumente și alte mijloace fixe independente, materiale și utilaje pentru investiții efectuate, achiziționări de utilaje, instrumente și alte mijloace fixe independente, materiale și utilaje pentru investiții prin debitul contului:

700 la sfârșitul anului cu disponibilitățile bănești neutilizate din contul de disponibil pentru investiții virate în conturile pentru activitatea curentă;

220/20 cu sumele ridicate în numerar de către mandatari pentru plata salariilor, avansurilor spre decontare și cele acordate antreprenorilor în cazurile lucrărilor de investiții efectuate în antrepriză;

231/10 cu diverse sume privind activitatea de investiții datorată terților;

234/02 cu sumele plătite furnizorilor pentru materiale și instrumente primite, serviciile prestate, precum și antreprenorilor în cazul lucrărilor efectuate în antrepriză;

410 cu plățile din contul de disponibil pentru achiziționarea de instrumente și alte mijloace fixe independente. Concomitent, pe baza procesului-verbal de recepție a mijloacelor fixe, se face înregistrarea: 01 – 306, după cum rezultă din formula:

% =115”Disponibil pentru investiții” 42.000.000

700”Finanțarea de la buget privind anul curent” 5.000.000

220/20”Debitori pentru investiții” 1.000.000

231/10”Creditori pentru investiții” 3.000.000

234/02”Furnizori și antreprenori pentru investiții” 8.000.000

410”Cheltuielile instituției de la buget” 25.000.000

Contul 415 “Cheltuieli pentru investiții în continuare” ține evidența cheltuielilor pentru lucrările de investiții care nu au fost terminate și recepționate până la finele anului și care se reportează în anul următor. Este un cont de activ care se debitează cu cheltuielile aferente investițiilor neterminate la finele anului care se continuă în anul următor, prin creditul contului 410 potrivit formulei:

415”Cheltuieli pentru investiții = 410”Cheltuielile instituției de la buget” 20.000.000 în continuare”

Contul 415 se creditează cu investițiile terminate, recepționate, puse în funcțiune și înregistrate la mijloace fixe prin debitul conturilor: 337; 528/02; 701/01; 702/02; 712/02 la sfârșitul anului, cu valoarea lucrărilor de investiții rămase neterminate la finele anului precedent, care în anul curent au fost recepționate, puse în funcțiune pe baza procesului-verbal de recepție, potrivit formulei:

% =415”Cheltuieli pentru investiții 80.000.000

337”Fonduri cu destinație specială” în continuare” 9.000.000

528/02”Venituri din anii precedenți

aferente investițiilor în continuare” 8.000.000

701/01”Finanțarea în baza Ordonanței

Guvernului nr.95-2000 aferente

instituțiilor în continuare” 6.000.000

702/02”Finanțare de la buget privind anii

precedenți aferente investițiilor

în continuare” 17.000.000

703/02”Finanțare în baza legii nr. 76/2000

modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 145/2000” 25.000.000

712/02”Finanțarea din Fondul Național de

solidaritate aferentă investițiilor

în continuare” 15.000.000

Soldul debitor al contului 415 reprezintă cheltuielile pentru investiții ce se execută în continuare la finele lunii.Concomitent, pe baza procesului-verbal de recepție se înregistrează mijloacele fixe realizate prin investiții finanțate din cheltuieli de capital, în patrimoniul instituției publice, potrivit relației:

01”Mijloace fixe și terenuri” = 306”Fondul bunurilor care alcătuiesc 80.000.000

domeniul public al statului”

3.15. MONOGRAFIE CONTABILĂ PRIVIND PRINCIPALELE OPERAȚII DESFĂȘURATE LA DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU AGRICULTURĂ ȘI INDUSTRIE ALIMENTARĂ

Tabelul 1.

REGISTRUL JURNAL

Balanța de verificare referitoare la operațiile efectuate anterior este prezentată în anexa 2.

CAPITOLUL 4

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND PROGRAMUL INFORMATIC UTILIZAT ÎN CADRUL COMPARTIMENTUL FINANCIAR-CONTABIL AL DIRECȚIEI AGRICOLE

Forma de contabilitate utilizată în cadrul Direcției Generale Pentru Agricultură și Industrie Alimenatră este forma informatică de contabilitate.

În cadrul compartimentului financiar-contabil, până în luna martie a anului 2002, înregistrarea operațiilor contabile precum și întocmirea situațiilor contabile prevăzute de legislația în vigoare se realiza manual, pe documente tipizate. Începând din această lună, odată cu achiziționarea unui calculator cu imprimantă și cu ajutorul unui program informatic de specialitate, s-a dorit perfecționarea sistemului de înregistrare în contabilitate prin informatizarea acestuia.

Dat fiind faptul că implementarea acestui sistem se află încă la început, o parte din munca contabilă din acest compartiment se realizează în continuare manual. Este vorba de calcularea și evidența salariilor și realizarea statelor de salarii, ținerea inventarului, urmărindu-se ca în viitor și aceste operații să fie realizate cu ajutorul calculatorului.

Implementarea sistemului informatic este de mare folos pentru angajații din cadrul compartimentului financiar-contabil pentru că ușurează mult munca acestora și scurtează timpul de lucru, realizându-se o economie însemnată de timp. Munca contabilului se reduce doar la introducerea unor note contabile, calculele propriu-zise realizându-se prin intermediul programului informatic. De asemenea se realizează și o verificare prin program a corectitudinii datelor introduse, contabilul fiind scutit de realizarea unor calcule lungi și greoaie care pot duce uneori la greșeli de calcul din partea acestuia prin introducerea greșită a unor cifre sau omiterea introducerii acestora când are de a face cu sume mari sau operații care implică un număr mare de cifre.

Programul informatic este ușor de utilizat, contabilul care folosește programul neavând nevoie de cunoștiințe bogate în domeniul informaticii datorită interfeței prietenoase a acestuia. Astfel, contabilul nu are altceva de făcut decât să completeze un ecran care are formatul registru jurnal în care i se va cere să introducă data operației, felul documentului, explicație, conturile corespondente și sumele aferente acestora. Programul informatic prelucrează datele introduse, înlocuind munca omului și pe baza datelor introduse în notele contabile realizează completarea tuturor situațiilor de ieșire prezentate mai jos. Deci apelarea uneia din opțiunile submeniului “Situații de ieșire” va avea ca efect afișează documentele gata completate. Situațiile de ieșire realizate prin program sunt:

fișa de operații diverse

jurnalul de înregistrare

balanța de verificare

fișe pentru operații

contul de execuție

De asemenea se realizează și o securitate a datelor prin faptul că nu se pot modifica datele rezultate în documentele de ieșire, iar dacă se constată erori (ex: la balanța de verificare sumele totale de la rulajele debitoare să nu fie egale cu sumele de la rulajele creditoare), utilizatorul trebuie să se întoarcă în cadrul notelor contabile pe care le-a introdus și să verifice corectitudinea introducerii cifrelor sau corectitudinea folosirii conturilor.

Dacă macheta de introducere a datelor care are formatul unui registru jurnal este, pentru simplificare, o machetă unică, în ceea ce privește bazele de bate acestea sunt mai multe. Astfel, programul crează o bază de date “Registrul jurnal” care preia datele introduse în macheta de introducere. Din punct de vedere informatic, acest fișier este organizat ca și o carte de telefon, structura acestuia fiind aceiași cu cea a machetei unice. O altă bază de date, va fi “Planul de conturi”, care va cuprinde și conturile analitice și cele sintetice. Acesta va conține câmpuri cum sunt simbol cont, denumire, funcția contului (A sau P), fișe analitice(Da/Nu), sold inițial, rulaje precedente debitoare și creditoare, rulaje curente debitoare și creditoare, soldul final.

Sumele rulajelor precum și a soldul final nu trebuie introdus, el va fi completat de calculator, reieșind în urma calculelor. În continuare voi prezenta structura bazelor de date în tabelul 1, respeciv 2.

Tabelul 1.

STRUCTURA FIȘIERULUI “REGISTRU_JURNAL”

Tabelul 2.

STRUCTURA FIȘIERULUI “PLAN DE CONTURI”

Programul recunoaște că un cont este sintetic dacă se vor introduce 4 cifre: 3 cifre pentru conturile sintetice de gradul 1 urmate de cifra 0 și 4 cifre pentru conturile sintetice de gradul 2. Pentru conturile analitice, simbolizarea se va face astfel: 4 cifre reprezentând contul analitic urmat de punct și încă 4 cifre reprezentând contul sintetic.

Pentru balanța sintetică, programul va selecta numai conturile care conțin “.0000”.

Balanța analitică testează dacă partea analitică este diferită de “.0000”, iar in acest caz conturile sunt trecute în balanță.

Programul dă posibilitatea vizualizării situațiilor de ieșire pe ecran, iar dacă nu există erori, aceste situații pot fi listate la imprimantă.

În continuare voi prezenta în figura 1, organigrama de sistem a unităților de prelucrare:

Figura 1.

ORGANIGRAMA DE SISTEM

Sistemul de prelucrare automată a datelor trebuie să răspundă la următoarele criterii considerate minimale:13

a) să asigure concordanța strictă a rezultatului prelucrărilor informatice cu prevederile actelor normative care le reglementează;

să precizeze tipul de suport care asigură prelucrarea datelor în condiții de siguranță;

să precizeze cu claritate sursa, conținutul, apartenența fiecărei date, fiecare dată înregistrată în contabilitate trebuie să se regăsească în conținutul unui document scris, la care să aibe acces atât beneficiarii cât și organele de control;

să asigure listele operațiunilor efectuate în evidența contabilăpe bază de documente justificative care să fie numerotate în ordine cronologică, interzicându-se inserări, intercalări, orice eliminări sau adăugiri ulterioare;

să asigure reluarea automată în calcul a soldurilor conturilor obținute anterior;

13 Ministerul Finanțelor – Norme metodologice pentru întocmirea și utilizarea formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă și modelele acestora, Editura economică, București, 1998.

să asigure conservarea datelor pe o perioadă de timp care să respecte prevederile art. 25 din Legea contabilității nr. 82/1991;

să precizeze procedurile și suportul magnetic extern de arhivare a produselor-program, a datelor introduse, a situațiilor financiare sau a altor documente, cu posibilitatea de reintegrare în sistem a datelor arhivate;

să nu permită inserări, modificări sau eliminări de date pentru o perioadă închisă;

să asigure următoarele elemente constitutive ale înregistrărilor contabile:

data efectuării înregistrării contabile a operațiunii;

jurnalul de origine în care se regăsesc înregistrările contabile;

numărul paginii sau numărul curent al înregistrării în jurnalul de origine;

numărul documentului justificativ sau contabil;

să asigure confidențialitatea și protecția informațiilor și a programelor prin parole, cod de identificare pentru accesul la informații, copii de siguranță pentru programe și informații;

să asigure listări clare, inteligibile și complete, care să conțină următoarele elemente de identificare:

tipul documentului sau al situației;

denumirea unității patrimoniale;

perioada la care se referă informația;

datarea listărilor;

paginarea cronologică;

precizarea programului informatic și a versiunii utilizate;

să asigure listarea ansamblului de situații și documente de sinteză necesare conducerii operative a unității;

să asigure în orice moment reconstituirea conținutului conturilor, listelor și informațiilor supuse verificării. Toate soldurile conturilor trebuie să fie rezultatul unei liste de înregistrări și al unui sold anterior al acestui cont. Fiecare înregistrare trebuie să aibă la bază elemente de identificare a datelorsupuse prelucrării

să nu permită:

deschiderea a două conturi cu același număr;

modificarea numărului de cont în cazul în care au fost înregistrate date în acest cont;

suprimarea unui cont în cursul exercițiului curent sau aferent exercițiului precedent, dacă acesta conține înregistrări sau sold;

editarea a două sau mai multe documente de același tip, cu același număr și conținut diferit de informații;

să permită culegerea unui număr nelimitat de înregistrări pentru operațiile contabile;

să respecte reglementările în vigoare cu privire la securritatea datelor și fiabilitatea sistemului de prelucrare.

Utilizatorul trebuie:

să verifice dacă prestatorul de servicii informatice sau distribuitorul de produse-program are o asigurare specifică sau a extins asigurarea avută de responsabilitate civică sau profesională pentru a acoperi lipsurile în cazul unui control fiscal;

să asigure perenitatea documentației, a surselor în diferite versiuni ale produsului program în cazul dispariției prestatorului de servicii sau a distribuitorului de produse program;

să organizeze salvarea și arhivarea datelor, programelor sau produselor de prelucrare, astfel încât informațiile să poată fi reprocesate ulterior prin același lanț informatic și în condiții de exploatare reconstituite

BIBLIOGRAFIE

Emilian Drehuță, G. Neamțu, E. Voicu – Bugetul public și contabilitatea unităților bugetare, Editura Agora, Timișoara, 2000.

Mihail Epuran, Valeria Băbăiță – Teoria generală a contabilității, Editura Mirton, Timișoara, 2000.

Șoșdean Aleodor – Contabilitatea instituțiilor publice, Editura Mirton, Timișoara, 2001.

Șoșdean Aleodor, Dumitru Popovici – Contabilitatea primăriilor în economia de piață, Editura Amarcard, Timișoara 2000.

Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor – Regulamentul cadru de organizare și funcționare a Direcției Generale pentru Agricultură și Industrie Alimentară.

Ministerul Finanțelor – Norme metodologice pentru întocmirea și utilizarea formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă și modelele acestora, Editura economică, București, 1998.

Agricultura României, colecția 2000 – 2002.

Economie și administrație locală, colecția 2000 – 2002.

Gestiunea și contabilitatea firmei , colecția 2000– 2002.

Profitul agricol, colecția 2000 – 2002.

Tribuna economică, colecția 2000 – 2002.

Hotărârea guvernului nr. 54/2002 privind sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenții, în anul 2002, producătorilor agricoli din sectorul animalier, pentru creșterea producției de carne și a efectivelor de animale, M.O. nr. 71/31 ianuarie 2002

Legea contabilității nr. 82/1991, M.O. nr. 256/27.12.1991, republicată în MO nr. 20/2000.

Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, M.O. nr. 600/08.12.1999.

Ordonanța de urgență nr. 245/2000 privind sistemul de salarizare pentru funcționarii publici, M.O. nr. 250/11.04.2000.

Ordonanța de urgență nr. 29/2000 privind sprijinul acordat producătorilor de lapte, M.O. nr. 160/17.04.2000

Ordinul nr. 221/2002 pentru aprobarea programului privind sprijinirea producătorilor agricoli pentru achiziționarea de tractoare, combine de recoltat, mașini și utilaje agricole noi, M.O. nr. 382/05.06.2002