Organizarea Contabilitatii la Consiliul Mun

CUPRINS

Bibliografie

[1] Dr. Aleodor Șoșdean, Contabilitatea instituțiilor publice, Editura MIRTON, Timișoara, 2001

[2] Dr. Aleodor Șoșdean, Gestiunea financiară a instituțiilor publice, Editura INTERGRAF, Reșița, 1996

[3] Dr. Aleodor Șoșdean, Contabilitatea primăriilor în economia de piață, Editura AMACORD, Timișoara, 2000

[4] Horia Cristea, Gestiunea financiară a intreprinderilor, Editura MIRTON, Timișoara, 1996

[5] Ioan Talpoș, Finanțele intreprinderii, Editura SEDONA, Timișoara, 1996

[6] Mihaile Epuran, Valeria Băbăiță, Teoria generală a contabilității, Editura Mirton, Timișoara, 2000

[7] Anton Trăilescu, Drept administrativ, Editura PRESA UNIVERSITARĂ ROMÂNĂ, 1999

[8] ***, Manual de instruire în domeniul finanțelor publice

[9] ***, Ord. Urg. Nr. 213 din 17 noi. 1998, publicată în M.O. nr. 448 din 24 noi. 1998

[10] ***, Ord. Urg. Nr. 245 din 30 noi. 2000, publicată în M.O. nr. 640 din 8 dec 2000

[11] ***, Legea administrației publice locale, publicată în M.O. nr. 204 din 23 apr. 2001

[12] ***, Ord. Urg. Nr. 62 din 28 dec. 1998, publicată în M.O. nr. 517 din 30 dec. 1998

[13] ***, Colecția “Economie și administrație locală”, Editura TRIBUNA ECONOMICĂ, 2000-2001

[14] ***, Colecția Tribuna Economică, 2000-2001

=== CAP1 ===

CAPITOLUL I

Considerații privind reforma în domeniul administrației publice

1.1. Unele direcții ale reformei în domeniul administrației publice

Administrația publică locală din România a pășit pragul mileniului trei împovărată de diverse servituți, de vaste și complexe sarcini, atribuții, responsabilități. Soluționarea competentă, eficientă și operativă a acestora, așa cum se cere unei administrații moderne, nu este de conceput fără o reală reformă în domeniu. Sunt demne de apreciat obiectivele fundamentale ale reformei la care ne referim și anume:

restructurarea profundă a administrației publice centrale și locale;

schimbarea de fond a raportului dintre administrație și cetățean;

descentralizarea serviciilor publice și consolidarea autonomiei administrative și financiare;

demilitarizarea treptată a unor servicii comunitare;

depolitizarea structurilor administrației publice; eliminarea clientelismului politic;

stoparea birocrației;

coerența actului administrativ; perfecționarea managementului în administrație;

aplicarea unor politici raționale de dezvoltare și modernizare a localităților rurale și urbane;

întărirea autorității statului și a răspunderii acestuia;

armonizarea cadrului legislativ cu reglementările Uniunii Europene; asigurarea coerenței și stabilității acestuia.

Nu ne propunem acum acest lucru, ci doar vom prezenta, în cele ce urmează, unele considerații privind o parte din obiectivele invocate mai sus, referindu-se în mod special la modalitățile de transpunere a lor în fapt.

În aplicarea prevederilor Constituției și a Legii nr. 69/1991 republicată cu modificările ulterioare, reforma A.P.L. presupune păstrarea, în administrația proprie, numai a acelor activități care nu pot fi îndeplinite decât la nivel central.

Guvernul, ca administrator, este necesar să poarte un dialog permanent cu acele segmente ale societății civile care reprezintă interese ale grupurilor sociale, urmărind evoluția și soluționarea problemelor acestora.

La nivelul organizării structurii administrației publice centrale se urmărește să se păstreze un aparat flexibil, restructurat, care să aibă capacitatea de a interveni eficient în propriul program, în funcție de modificările apărute în sfera necesităților și cerințelor corpului social. Totodată, se urmărește să se acționeze în sensul debirocratizării care va genera elaborarea și aplicarea unor criterii de performanță și delegarea autorității, chiar către unele unități private, cu scopul sporirii operativității și eficienței mecanismului administrativ. În limita resurselor alocate și a strategiei adoptate, funcționarul public va avea libertatea de a-și alege tactici și proceduri de lucru, cu condiția evaluării periodice a relației “resurse-obiective strategice-rezultate”.

În acest mod, administrația publică va deveni un prestator de servicii de calitate pentru cetățeni, ceea ce implică îmbunătățirea managementului resurselor umane. Pentru realizarea acestui obiectiv, se propune o deconcentrare și descentralizare a politicilor de resurse umane în favoarea agențiilor și departamentelor specializate de stat și private și a administrației publice locale, respectiv îmbunătățirea managementului funcționarilor publici, lansarea unor politici flexibile în domeniul salarizării și al condițiilor de angajare a funcționarilor publici specializați.

Reforma administrației publice are în vedere obiective majore, cum sunt consolidarea descentralizării și a autonomiei locale susținută financiar.

Descentralizarea este o dimensiune primordială a reformei administrației publice, urmărind conștientizarea și implicarea crescândă a colectivităților locale în gestionarea problematicii regionale și locale. Aceasta semnifică și trebuie să marcheze transferul treptat de competențe și autoritate dinspre stat spre colectivitățile locale, administrația publică centrală devenind suplă și cu un număr redus de personal.

De asemenea, reforma urmărește în egală măsura deconcentrarea deciziei și a acțiunii administrative de la nivelul administrației centrale la nivelul serviciilor publice specializate din teritoriu.

Pentru realizarea acestor două deziderate majore, apare necesitatea de a se menține în administrația publică funcționari profesioniști, onești, corecți și responsabili, având în vedere ca aceștia sunt în contact direct cu cetățenii și ca de modul în care își îndeplinesc atribuțiile depinde, în mare măsură, imaginea instituției respective.

În vederea păstrării în administrația publică a funcționarilor cu înalt profesionalism, considerăm necesar ca aceștia să se bucure de stabilitate în funcție potrivit principiului carierei, de inamovibiltate, cu respectarea răspunderii juridice în cazul încălcării obligațiilor de serviciu, precum și de o salarizare mult îmbunătățită.

Gospodărirea atentă și rațională a aportului potențial al persoanelor cu vârsta de peste 50 ani conduce la sporirea eficienței în general prin noi valori create. Astăzi, societatea românească nu-și poate permite să renunțe la un asemenea capital uman în administrația publică, potențial de progres, singurul în măsură să-i amplifice creațiile de valoare. Singura măsură de motivare a acestora o constituie acordarea de salarii cât mai substanțiale.

În egală măsură, o atenție deosebită este necesar să fie acordată salariaților mai tineri care practic susțin vitalitatea și ritmul de desfășurare a proceselor administrative. Formarea și perfecționarea profesională a acestora reprezintă o cerință de bază a progresului și este bine să fie definite printr-o strategie corectă, bazată pe responsabilitate socială.

Dacă nivelul agenților economici (societățile comerciale și regii autonome) responsabilitatea socială privind resursele umane revine consiliilor de administrație, în ceea ce privește personalul din administrația publică locală această responsabilitate trebuie să revină unui organism bine definit care să poată iniția și determina misiunile și opțiunile strategice pe niveluri ierarhice, să evalueze și să influențeze opțiunile unor strategii, politici de programe, precum și să monitorizeze dezvoltarea tendințelor din mediul intern și extern al sistemului pentru a formula propuneri privind adaptarea la noi cerințe.

Valoarea resurselor umane crește odată cu gradul de perfecționare a personalului. Cu cât se investește mai mult în acest domeniu, cu atât rezultatele sunt mai bune, iar competența profesională a personalului din administrația publică se înscrie într-o dinamică ascendentă. Pregătirea și perfecționarea profesională trebuie să devină o activitate de bază care se desfășoară continuu în scopul însușirii de cunoștințe teoretice și deprinderi practice, de un anumit gen și nivel, în măsură să asigure îndeplinirea calificată de către executanți a sarcinilor și atribuțiilor ce le revin în exercitarea atribuțiilor ce le-au fost repartizate.

Succesul în valorificarea resurselor umane îl reprezintă motivarea personalului, care practic antrenează personalul oferindu-i satisfacții profesionale și materiale.

În strânsă legătură cu interesele materiale este necesar să fie avute în vedere și alte elemente, cum sunt: comportamentul, stima, siguranța, apartenența la colectiv, autorealizarea etc. Motivarea personalului nu trebuie abordată global, ci ca un proces cu un pronunțat caracter particular, deoarece ea este complexă și are o serie de particularități. De asemenea, motivarea personalului nu înseamnă numai salarii mari sau alte avantaje materiale. Așadar, motivarea poate avea în vedere securitatea și siguranța, posibilitatea manifestării cu propuneri, acces la cât mai multe informații, statut social onorabil fundamentat pe stimă și considerație etc.

Activitatea de apreciere a personalului are la bază, de regulă, evidențierea potențialului resurselor umane existente și stabilirea perspectivei profesionale în vederea promovării salariaților. Un rol deosebit de important îl ocupă “bilanțul profesional individual” care în mod real și practic reprezintă un diagnostic al dinamicii profesionale, care permite să se anticipeze evoluția profesională a unui salariat.

De regulă, compartimentele de resurse umane din administrația publică au în vedere, în principal, numai integrarea personalului angajat din exterior, ceea ce de fapt reprezintă un cumul al procedeelor, metodelor și tehnicilor prin care se urmărește apropierea sau suprapunerea, în conținutul lor compatibil și complementar, a intereselor individuale ale personalului ce cele ale instituției. După angajarea personalului, compartimentul de resurse umane nu se mai ocupă de personalul din instituție, aspect total necorespunzător.

Soluționarea favorabilă a intereselor personale ale angajaților, în interesul instituției, nu se poate realiza decât prin promovarea unei conduite demne și realiste în legătură cu valoarea și valorificarea permanentă a resurselor umane existente. Este mai eficient și mai sigur să valorifici mai bine potențialul de resurse umane de care dispui, decât să “cumperi” personal din exterior, fie chiar și recomandat, deoarece cel existent este cunoscut atât cu părțile lui bune și rele, pe când cel angajat prin concurs este total necunoscut și poate crea probleme în perioadele viitoare.

În concluzie, reforma în administrația publică locală este necesar să aibă în vedere întreaga problematică a resurselor umane existente, să promoveze principiul carierei și să angajeze ca funcționari publici numai acele persoane care au vocație în acest domeniu sau cărora vocația le poate fi cultivată, în timp, prin cursuri intensive de perfecționare profesională.

Schimbările produse astfel, la nivelul administrației publice din România se resimt în ambele planuri, corespunzătoare accepțiunilor conceptului de administrație publică.

În plan formal – organizatoric, structurile administrative componente, fundamentate pe relații și raporturi adecvate noilor realități, au dobândit mai multă flexibilitate, ajustându-se mijloacele financiare, materiale și de personal, în mod corespunzător sarcinilor existente ce le revin la un anumit moment dat, dar și sarcinilor suplimentare ce decurg, în mod firesc, din fenomenul multiplicării, complexității și diversității serviciilor publice ce se impun a fi asigurate.

În plan material – funcțional, legat organic de altfel, de precedentul plan, necesitatea satisfacerii intereselor generale ale societății, atât la nivel național(central), cât și la cel local, a determinat implicarea autorităților administrative în noi domenii de activitate prin conferirea competențelor legale, respectiv a instrumentelor corespunzătoare, necesare realizării scopurilor și a obiectivelor fixate.

Departe însă de atingerea unor standarde înalte, racordate exigențelor internaționale, ce se impun actualmente, organizării și funcționării administrației publice românești, putem constata, deși modeste, unele progrese reale produse în sistemul administrației publice.

Din perspectiva unui asemenea tablou administrativ, ne găsim astăzi în fața unei alte mari provocări, anume integrarea României în structurile Uniunii Europene. Cu alte cuvinte, ne punem problema de a ști dacă configurația actuală a sistemului românesc de administrația publică, este aptă din punct de vedere structural și funcțional să se racordeze exigențelor comunitare în materie.

Este cunoscut faptul că în accepțiunea Uniunii Europene, organizarea și funcționarea administrației publice, în general, nu sunt supuse unor rigori stricte, constatându-se inexistența unor norme juridice comunitare opozabile sistemelor de drept naționale ale statelor membre ale Uniunii Europene, astfel că problematica în discuție este rezervată reglementările naționale. Așadar, dacă reglementarea administrațiilor publice de la nivelul statelor membre ține exclusiv de competența autorităților lor naționale – atribut al suveranității naționale, problema preocupantă, în opinia noastră, se rezumă la evaluarea capacității administrative a României necesare punerii în aplicare a acquis-ului comunitar, din perspectiva aderării țării noastre la Uniunea Europeană.

Este, dealtfel, una dintre chestiunile fundamentale ce preocupă Comisia Europeană, încă de la încheierea Acordului European instituind o asociere între România, pe de o parte, Comunitățile europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte, problematica fiind cu atât mai actuală și de mai mare interes din momentul prezentării cererii României de aderare la Uniunea Europeană. Acuitatea acesteia este cu atât mai mare, dacă avem în vedere recenta invitație adresată României de a începe negocierile de aderare, formulată în cadrul summit-ului Consiliului European de la Helsinki din decembrie 1999.

Dacă în termenii Acordului European, prevăzuți în art. 98, cu referire la administrația publică, figură doar o exprimare sumară și laconică, de genul “părțile vor promova cooperarea dintre autoritățile administrației publice, inclusiv inițierea de programe de schimb, în vederea îmbunătățirii cunoașterii reciproce a structurilor și funcționării sistemelor lor respective”, actualmente, chestiunea este abordată de o manieră diferită, vizându-se în special, din partea Comisiei Europene, o serie de aspecte ce pun în discuție inclusiv, capacitatea administrației publice românești de a răspunde dezideratelor europene de ordin comunitar.

Aplicarea acestui organ al Uniunii Europene asupra evaluării capacității administrative de aplicare a acquis-ului comunitar, se constituie într-o adevărată radiografie a administrației românești analizele efectuate asupra acesteia prezentând un caracter cvasi-exhaustiv. Constatările și respectiv, recomandările Comisiei Europene în materie se regăsesc în Rapoartele periodice ale Comisiei asupra progreselor realizate de România pe calea aderării, în cadrul unor capitole ce surprind prin profunzimea analizelor, prin aspectele critice învederate față de unele carențe și dificultăți sesizate în contextul fenomenului administrativ, dar mai cu seamă prin întinderea și diversitatea câmpului de investigație. Comisia Europeană identifică domeniului-cheie relevante pentru punerea în aplicare a acquis-ului comunitar, învederând necesitatea adaptării structurilor administrației publice, în special a funcționării acestora, în concordanță cu exigențele Uniunii Europene.

Printre acestea, menționăm spre exemplificare: crearea pieței unice, concurența, telecomunicațiile, serviciile audio-vizuale, fiscalitatea, agricultura, pescuitul, energia, politica socială, politica regională, protecția mediului, protecția consumatorului, vama, controlul financiar, justiția și afacerile interne etc.

Consiliul European de la Madrid, din decembrie 1995, a insistat asupra necesității de creare a condițiilor optime pentru integrare progresivă și armonioasă a țărilor candidate, în special în direcția adaptării structurilor lor administrative. Reluând aceeași temă, Agenda 200 – document comunitar relevant, a subliniat importanța integrării legislației comunitare în legislația națională, dar întotdeauna sub condiția punerii ei corecte în practică, prin intermediul structurilor administrative și judiciare corespunzătoare.

În vederea elaborării raportului său din 1999, Comisia Europeană a continuat colaborarea cu statele candidate în scopul stabilirii componenței Listei în care să figureze, cu prioritate ,organele naționale abilitate cu punerea în aplicare a domeniilor-cheie ale acquis-ului comunitar, în contextul cărora fiecare administrație publică trebuind să decidă asupra repartiției resurselor umane și financiare disponibile, astfel încât să se asigure structurilor lor administrative, o capacitate suficientă realizării acquis-ului neexistând un nivel ideal al acesteia.

În raportul din 1998, Comisia concluziona că “în ciuda faptului că, în numeroase domenii s-au luat măsurile necesare pentru a statua asupra cadrului juridic privind crearea instituțiilor responsabile cu aplicarea acquis-ului, crearea lor efectivă nu a avansat practic”. Același tip de constatări se regăsesc și în Raportul periodic din anul 1999, în cadrul căruia Comisia UE menționează că, în pofida caracterului prioritar al reformei administrației publice, evidențiat atât de programul de guvernare, cât și de programul național al adoptării acquis-ului, reformele administrative nu au început efectiv. S-au reținut în principal, aspecte generate de absența unei reglementări aplicabile funcționarilor publici care să statueze asupra legalității, responsabilității și independenței profesionale a funcționarilor publici, reglementare în lipsa căreia funcția publică rămâne excesiv de politizată, la nivele de încadrare superioară și intermediară. Apreciindu-se, în continuare, că o asemenea lege constituie una dintre condițiile prealabile ale oricărei reforme semnificative a administrației publice, se conchide prin a spune că întârzierea în adoptarea acesteia reprezintă un impediment major al declanșării reformei.

Totodată, în același context, s-au mai reținut o serie de aspecte legate de problematica gestionării resurselor de personal din cadrul administrației publice, față de care s-a relevat necesitatea înființării unei Agenții guvernamentale însărcinate cu politica și gestiunea personalului – condiție actualmente îndeplinită prin prevederile Legii nr. 188-1999, precum și unele chestiuni referitoare la restructurarea guvernamentală și implicațiile sale asupra mecanismelor, respectiv a eficacității coordonării de către primul ministru a unor departamente sau agenții guvernamentale, asupra relațiilor existente dintre organismele guvernamentale, a căror bună derulare reclamă susținerea permanentă și activă a primului ministru.

Progresele României au fost receptate de către Comisia Europeană, mai cu seamă în domeniul descentralizării funcțiilor guvernamentale, exemplificându-se noua lege a finanțelor publice locale, prin care se face posibilă creșterea accentuată a gradului autonomiei financiare.

Din perspectiva îndeplinirii criteriilor politice de către România, în privința respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, atingând deopotrivă și planul organizatoric și funcțional al administrației publice, Comisia apreciază ca imperios necesară reconsiderarea, în ansamblul ei, a administrației însărcinate cu protecția copilului.

Dincolo de aceste considerații, ce pun în lumină exigențele și recomandările Uniunii Europene în materia reformării sistemului românesc de administrație publică, strict legat de organizarea și funcționarea acestuia, putem spune că centrul de greutate al cerințelor comunitare se cantonează în zona întăririi capacității administrative a României de punere în practică a acquis-ului.

Dată fiind abordarea problematicii în contextul fenomenului administrativ, avem în vedere în special, procesul de inițiere, elaborare, avizare și adoptare a actelor normative circumscris activității de organizare a executării legii la nivelul structurilor guvernamentale, ministeriale și al celorlalte organe centrale de specialitate ale administrației. Mai mult, apreciem că problema în discuție se poate prelungi și în planul teritorial al administrației publice, cu conotații deosebite în cadrul administrației publice locale, fundamentate pe principiul autonomiei locale, și care pune în evidență activitatea de executare concretă a legii.

Deși aflată doar în faza de preaderare la Uniunea Europeană, în acord cu obligațiile asumate până în prezent, România a făcut deja primii pași în aceste direcții, îmbogățindu-și de curând zestrea legislativă cu noi acte normative ce vin să sublinieze caracterului prioritar al procesului de preluare și adaptare, în legislația națională, a normelor juridice comunitare.

Aceste condiții sunt statuate, cu caracter general, în cadrul Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, în al cărei art. 11 consacrat problematicii integrării proiectului în ansamblul legislației din cap. II – Sistematizarea și unificarea legislației, lit. c), se prevede că proiectul de act normativ trebuie corelat cu reglementările comunitare și cu tratatele internaționale la care România este parte.

Așadar, întreaga administrație publică românească, de la nivel central spre cel teritorial, în promovarea interesului general, național ori local, de la structurile administrative cu competență materială la cele cu competență de specialitate, par a fi în contact nemijlocit cu problematica aplicării dreptului comunitar, față de care atât în planul conceptual – al pregătirii și organizării executării deciziei comunitare, cât și în planul executiv – al punerii efective a acesteia în practică, România trebuie să se pregătească încă de pe acum, asigurându-și mijloacele și instrumentele necesare.

Importantă ni se pare a fi astăzi, cel puțin punerea problemei la nivel local, în sensul familiarizării reprezentaților colectivităților locale cu problematica dreptului comunitar, generând o preocupare constantă din partea autorităților administrației publice locale autonome pentru preîntâmpinarea valului comunitar.

Totodată, se impune conștientizarea integrării dreptului comunitar în dreptul național la nivelele administrative superioare, încercându-se constituirea unor centre de polarizare și ulterior, de propagare spre eșaloanele inferioare, a modalităților și mijloacelor adecvate, cristalizate la nivel central, în direcția aplicării uniforme și coerente a normelor dreptului comunitar de către administrația publică din România.

Pornind de la acele probleme ce țin de la înțelegerea corectă a fenomenului comunitar în sistemul administrației publice, continuând cu aspectele privitoare la dezideratul flexibilizării și adaptabilității continue a structurilor administrative la actualele și viitoarele realități, fără a se omite problemele legate de necesitatea formării și perfecționării funcționarilor publici în spiritul comunitar, precum și a acelora ce determină regândirea modului de gestionare a resurselor materiale și financiare ale administrației publice, iată numai câteva dintre lucrurile ce ar trebui să preocupe în prezent factorii decizionali competenți din domeniul integrării europene.

Nu în ultimul rând, considerăm de o importanță deosebită pentru funcționarii publici angrenați direct în acest domeniu, în special a celor cu pregătire juridică sau administrativă, schimbarea și adaptarea mentalităților, mai cu seamă prin transformarea gândirii juridice, din spațiul exclusiv al spațiului național spre cel european, în considerarea valorilor comunitare, promovate de către instituțiile Uniunii Europene, a căror realizare este posibilă și efectivă, numai prin conectarea și aplicarea nemijlocită a sistemului normelor juridice europene, integrate dreptului comunitar.

1.2. Rolul consiliilor locale în asigurarea administrației publice

Potrivit articolului 120 din Constituție, consiliile locale sunt autorități ale administrației publice deliberative prin care se realizează autonomia locală, având rolul de a rezolva treburile publice din comune și orașe, în condițiile prevăzute de lege.

Administrația publică locală concepută ca activitate are două componente:

o componentă executiv-dispozitivă prin care administrația publică organizează executarea și execută în concret legile adoptând, în acest scop, acte administrative de autoritate.

o componentă de prestare de servicii publice prin care administrația publică înființează, organizează și ia toate măsurile pentru asigurarea bunei funcționări a serviciilor publice. În acest scop administrația publică încheie diverse acte juridice bilaterale sau multilaterale, săvârșește diferite fapte materiale și execută anumite operațiuni tehnico-materiale.

Administrația publică locală își desfășoară activitatea prin acte administrative, fapte materiale juridice și operațiuni tehnico-materiale.

Actele administrative sunt manifestări de voință făcute pentru exercitarea funcției executive a statului în scopul de a produce efecte juridice a căror realizare este garantată la nevoie, prin forța coercitivă a statului.

Faptele materiale juridice constau în transformări în lumea materială și produc in acesta efecte juridice independent de existența unei manifestări de voință în acest scop Operațiunile tehnico-materiale reprezintă anumite activități pe care le realizează autoritățile administrației publice locale în vederea realizării sarcinilor lor și nu produc, prin ele însele, efecte juridice. Prin intermediul acestor activități administrația publică prestează, totodată, diferite servicii publice.

Serviciul public a fost definit ca fiind acea activitate a autorităților administrației publice care are ca scop satisfacerea unei nevoi de interes general și care trebuie îndeplinită regulat și continuu.

Competențele autorităților administrației publice locale se stabilesc numai prin lege. Aceste competențe sunt depline și exclusive, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.

Autonomia locală conferă autorităților administrației publice locale dreptul ca, în limitele legii să aibă inițiative în toate domeniile cu excepția celor care sunt date în mod expres în competența altor autorități publice. Exercitarea competențelor și atribuțiilor stabilite prin lege revin autorităților administrației publice locale care se găsesc cel mai aproape de cetățean.

Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale, comunale și orășenești, ca autorități deliberative și primarii ca autorități executive.

Consiliile locale și primarii se aleg în condițiile prevăzute de Legea privind alegerile locale. Consiliile locale și primarii funcționează ca autorități deliberative și primarii ca autorități executive. Consiliile locale sunt compuse din consilieri aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în condițiile stabilite de Legea privind alegerile locale.

Consiliul local se alege pentru un mandat de patru ani, și își exercită mandatul de la data constituirii până la data declarării ca legal constituit a consiliului nou-ales.

Consiliul local se întrunește în ședințe ordinare, lunar, la convocarea primarului. Consiliul local se poate întruni și în ședințe extraordinare la cererea primarului sau cel puțin o treime din numărul membrilor consiliului. Convocarea consiliului local se face în scris, prin intermediul secretarului unității administrativ-teritoriale, cu cel puțin cinci zile înaintea ședințelor ordinare sau cu cel puțin trei zile înainte de ședințele extraordinare.

Ședințele consiliului local sunt legal constituite dacă e prezentă majoritatea consilierilor în funcție. Dezbaterile din ședințele consiliului local, precum și modul în care și-a exercitat votul fiecare consilier se consemnează într-un proces-verbal. Ordinea de zi a ședințelor de aprobă de consiliului local la propunerea celui care, a cerut întrunirea consiliului. Modificarea ordinii de zise poate face numai pentru probleme urgente și numai cu votul majorității consilierilor prezenți.

În exercitarea mandatului consilierii sunt în serviciul colectivității locale.

Autoritățile administrației publice centrale nu pot stabili sau impune nici un fel de responsabilități autorităților administrației publice locale în procesul de descentralizare a unor servicii ori al creării de noi servicii publice, fără asigurarea mijloacelor financiare corespunzătoare pentru realizarea respectivelor responsabilități.

În cadrul politicii economice naționale, comunele, orașele și județele au dreptul la resurse proprii, pe care autoritățile administrației publice locale le gestionează potrivit atribuțiilor ce le revin în condițiile legii. Resursele financiare ale autorităților publice locale trebuie să fie proporționale cu competențele și cu responsabilitățile prevăzute de lege. Autoritățile administrației publice locale administrează sau, după caz, dispun de resursele financiare, precum și de bunurile proprietate publică sau privată ale orașelor în conformitate cu principiul autonomiei locale.

Autoritățile administrației publice locale pot încheia între ele acorduri și pot participa, inclusiv prin alocare de fonduri, la inițierea și realizarea unor programe de dezvoltare regională. Consiliile locale din unitățile administrativ-teritoriale limitrofe zonelor de frontieră pot încheia acorduri de cooperare transfrontalieră cu autoritățile similare din țările vecine, în condițiile legii. Aceste acorduri se vor încheia numai în domeniile ce sunt de competența consiliilor locale cu respectarea legislației interne și a angajamentelor internaționale asumate de statul român.

Consiliile locale pot hotărî asupra participării cu capital sau cu bunuri, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, la constituirea de societăți comerciale sau la înființarea unor servicii de interes public local ori județean, după caz.

Controlul administrativ și controlul financiar al autorităților administrației publice locale se exercită în limitele și în condițiile prevăzute de lege.

În exercitarea atribuțiilor ce îi revin consiliul local adoptă hotărâri cu votul majorității membrilor prezenți, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul de organizare și funcționare a consiliului cere o altă majoritate.

Hotărârile privind contractarea de împrumuturi în condițiile legii, administrarea domeniului public și privat al comunei, sau al orașului, participarea la programe de dezvoltare județeană, regională, zonală sau de cooperare transfrontalieră, organizarea și dezvoltarea urbanistică ma localităților și amenajarea teritoriului, precum și cele privind asocierea sau cooperarea cu alte autorități publice, cu organizații neguvernamentale, cu persoane juridice române sau străine se adoptă cu votul a cel puțin două treimi din numărul consilierilor în funcție.

Hotărârile privind bugetul local, precum și cele prin care se stabilesc impozite și taxe locale se adoptă cu votul majorității consilierilor în funcție.

Consiliul local poate stabili ca unele hotărâri să fie luate prin vot secret. Hotărârile cu caracter individual cu privire la persoane vor fi luate întotdeauna prin vot secret, cu excepțiile prevăzute de lege.

Hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii și produc efecte de la data aducerii lor la cunoștința publică, iar cele individuale de la data comunicării lor.

1.3. Atribuțiile consiliului local

Consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități publice, locale sau centrale.

Consiliul local îndeplinește următoarele atribuții principale:

alege din rândul consilierilor viceprimarul, după caz; stabilește, în limitele normelor legale, numărul de personal din aparatul propriu;

aprobă statutul comunei sau al orașului, precum și regulamentul de organizare și funcționare a consiliului;

avizează sau aprobă, după caz, studii, prognoze și programe de dezvoltare economico-socială, de organizare și amenajare a teritoriului, documentații de amenajare a teritoriului și urbanism, inclusiv participarea la programe de dezvoltare județeană, regională, zonală și de cooperare transfrontalieră, în condițiile legii;

aprobă bugetul local, împrumuturile, virările de credite și modul de organizare a rezervei bugetare; aprobă contul de închidere a exercițiului bugetar, stabilește tace și impozite locale, precum și taxe speciale, în condițiile legii;

aprobă, la propunerea primarului, în condițiile legii, organigrame, statul de funcții, numărul de personal și regulamentul de organizare și funcționare a aparatului propriu de specialitate, ale instituțiile și serviciilor publice, precum și ale regiilor autonome de interes local;

administrează domeniul public și domeniul privat al comunei sau orașului;

hotărăște darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei sau orașului, după caz, în condițiile legii;

hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei sau orașului, după cat, în condițiile legii;

înființează instituții publice, societăți comerciale și servicii publice de interes local; urmărește, controlează și analizează activitatea acestora; instituie, cu respectarea criteriilor generale stabilite prin lege, norme de organizare și funcționare pentru instituțiile și serviciile publice de interes local; numește și eliberează din funcție, în condițiile legii, conducătorii serviciilor publice de interes local, precum și pe cei ai instituțiilor publice din subordinea sa; aplică sancțiuni disciplinare, în condițiile legii, persoanelor pe care le-a numit;

hotărăște asupra înființării și reorganizării regiilor autonome de interes local; exercită, în numele unității administrativ-teritoriale, toate drepturile acționarului la societățile comerciale pe care le-a înființat; hotărăște asupra privatizării acestor societăți comerciale; numește și eliberează din funcție, în condițiile legii, membrii consiliilor de administrație a regiilor autonome de sub autoritatea sa;

analizează și aprobă, în condițiile legii, documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism ale localităților, stabilind mijloacele materiale și financiare necesare în vederea realizării acestora; aprobă alocarea de fonduri din bugetul local pentru acțiuni de apărare împotriva inundațiilor, incendiilor, dezastrelor și fenomenelor meteorologice periculoase;

stabilește măsurile necesare pentru construirea, întreținerea și modernizarea drumurilor, podurilor, precum și a întregii infrastructuri aparținând căilor de comunicații de interes local;

aprobă, în limitele competențelor sale, documentațiile tehnico-economice pentru lucrările de investiții de interes local și asigură condițiile necesare în vederea realizării acestora;

asigură, potrivit competențelor sale, condițiile materiale și financiare necesare pentru buna funcționare a instituțiilor și serviciilor publice de educație, sănătate, cultură, tineret și sport, apărarea ordinii publice, apărarea împotriva incendiilor și protecția civilă, de sub autoritatea sa; urmărește și controlează activitatea acestora;

hotărăște, în localitățile cu medici sau cu personal sanitar, în număr insuficient, acordarea de stimulente în natură și în bani, precum și de alte facilități, potrivit legii, în scopul asigurării serviciilor medicale pentru populație; asemenea facilități pot fi acordate și personalului didactic;

contribuie la organizarea de activități științifice, culturale, artistice, sportive și de agrement;

hotărăște cu privire la asigurarea ordinii publice; analizează activitatea gardienilor publice, poliției, jandarmeriei, pompierilor și a formațiunilor de protecție civilă în condițiile legii și propune măsuri de îmbunătățire a activității acestora;

acționează pentru protecția și refacerea mediului înconjurător, în scopul creșterii calității vieții; contribuie la protecția, conservarea, restaurarea și punerea în valoare a monumentelor istorice și de arhitectură, a parcurilor, și rezervațiilor naturale, în condițiile legii;

contribuie la realizarea măsurilor de protecție și asistență socială; asigură protecția drepturilor copilului, potrivit legislației în vigoare; aprobă criteriile pentru repartizarea locuințelor sociale; înființează și asigură funcționarea unor instituții de binefacere de interes local;

înființează și organizează târguri, piețe, oboare, locuri și parcuri de distracție, baze sportive și asigură buna funcționare a acestora;

atribuie sau schimbă, în condițiile legii, denumiri de străzi, de piețe și de obiective de interes public local;

conferă persoanelor fizice române sau străine cu merite deosebite titlul de cetățean de onoare al comunei sau al orașului;

hotărăște în condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine, cu organizații neguvernamentale și cu alți parteneri sociali, în vederea finanțării și realizării în comun a unor acțiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local; hotărăște înfrățirea comunei sau orașelor cu unități administrativ-teritoriale similare din alte țări;

hotărăște, în condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte autorități ale administrației publice locale din țară sau din străinătate precum și aderarea la asociații naționale și internaționale ale autorităților administrației publice locale în vederea promovării unor interese comune;

sprijină, în condițiile legii, activitatea cultelor religioase;

asigură libertatea comerțului și încurajează libera inițiativă, în condițiile legii;

Consiliul local exercită și alte atribuții stabilite prin lege.

1.4. Structura organizatorică a consiliului municipal și implicațiile asupra organizării contabilității

Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale – ca autorități deliberative – și primarii – ca autorități executive. Consiliile locale și primarii se aleg în condițiile prevăzute de lege și funcționează ca autorități administrative autonome rezolvând problemele publice.

În fiecare județ se alege un Consiliu Județean ca autoritate a administrației publice, care coordonează activitatea consiliilor locale în vederea realizării serviciilor publice de interes județean. Consiliul Județean alege din rândul membrilor săi pe președinte, pe vicepreședinte și delegația permanentă. Relația dintre administrația publică județeană și cea locală se bazează pe principiile autonomiei, legalității ți colaborării. În rezolvarea problemelor comune nu există raporturi de subordonare. Pentru asigurarea autonomiei locale autoritățile administrației publice din comune , orașe și județe elaborează și aprobă bugete de venituri și cheltuieli și au dreptul să instituie și să perceapă impozite și taxe locale în condițiile prevăzute de Legea finanțelor publice.

Consiliul local este ales pe un mandat de patru ani, care poate fi prelungit prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă. Consiliul local se întrunește în ședință ordinară, lunar la convocarea primarului. Acesta se poate întruni în ședințe extraordinare, ori de câte ori este necesar, la cererea primarului sau cel puțin 1/3 din numărul membrilor consiliului. Ședințele consiliului sunt publice, cu excepția cazurilor în care consilierii decid, cu majoritate de voturi ca acestea să se desfășoare cu ușile închise.

Consiliile locale sunt compuse din consilieri aleși prin vot universal, egal, secret și liber exprimat în condițiile stabilite de Legea privind alegerile locale. Numărul membrilor fiecărui consiliu local se stabilește prin ordin al prefectului, în funcție de populația comunei sau a orașului, raportată de Institutul Național de Statistică și Studii Economice la data de 1 ianuarie a anului în curs sau, după caz, la data de 1 iulie a anului care precedă alegerile. Numărul consilierilor din municipiul Timișoara este de 27. Calitatea de consilier este incompatibilă cu: funcția de prefect și de subprefect

funcția de manager sau membru în consiliul de administrație al regiilor autonome ori de conducător al societăților comerciale înființate de consiliile locale sau de consiliile județene;

calitatea de primar;

calitatea de senator, deputat, ministru, secretar de stat, subsecretar de stat și cele asimilate acestora;

Primarul îndeplinește funcția de ordonator principal de credite. În exercitarea atribuțiilor sale, primarul emite dispoziții care devin executorii după ce sunt aduse la cunoștința persoanelor interesate. Primarul participă la ședințele consiliului local și are dreptul să își exprime punctul de vedere asupra tuturor problemelor supuse dezbaterii.

Primarul îndeplinește o funcție de autoritate publică. El este șeful administrației publice locale și al aparatului propriu de specialtate al autorităților administrației publice locale pe care în conduce și îl controlează. De asemenea el răspunde de buna funcționare a administrației publice locale. Primarul îndeplinește următoarele atribuții principale:

asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției, precum și punerea în aplicare a legilor, a decretelor Președintelui României, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului;

asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local;

poate propune consiliului local consultarea populației prin referendum, cu privire la problemele locale de interes deosebit;

întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local;

asigură ordinea publică și liniștea locuitorilor, prin intermediul poliției, jandarmeriei, gardienilor publici, pompierilor și unităților de protecție civilă, care au obligația să răspundă solicitărilor sale;

Consiliul local organizează comisii de specialitate în principalele domenii de activitate . consiliile de specialitate avizează proiectele de hotărâri din domeniul lor de activitate. Fiecare comună, oraș sau municipiu are un secretar salarizat din bugetul local care îndeplinește atribuțiile stabilite în condițiile legii. Serviciile publice ale orașului se organizează de către consiliul local, în principalele domenii de activitate, potrivit specificului și nevoilor locale, cu respectarea prevederilor legale și în limita mijloacelor financiare de care dispune fiecare consiliu local.

Structura organizatorică a direcției economice este prezentat în următoarele paragrafe.

Obiectul de activitate al direcției economice cuprinde:

gestionarea cu eficiență maximă a patrimoniului Consiliului Local;

întocmirea proiectului bugetului de venituri și cheltuieli;

asigurarea cu resurse financiare atât din bugetul local, cât și transferuri din bugetul de stat;

urmărirea și încasarea veniturilor, evidențierea și controlul cheltuielilor;

încadrarea strictă a acestora în nivel prevăzut pe capitole și subcapitole ale bugetului aprobat de către Consiliul Local;

Asigurarea desfășurării în bune condițiuni a activităților de licitație și încheiere a contractelor;

analizarea și verificarea prețurilor și tarifelor la produsele și serviciile de interes local.

Organizare, atribuții, relații funcționale

Director

coordonează activitatea direcției

Un referent și o dactilografă

asigură munca de secretariat și dactilografie a direcției

Contabil Șef

coordonează activitatea serviciilor contabilitate, buget și persoane fizice. Se subordonează nemijlocit directorului economic.

Serviciul contabilitate

Are ca și obiect de activitate:

evidențierea mișcărilor patrimoniale;

ordonanțarea la plată a facturilor și înregistrarea în fișele bugetare a acestora;

întocmirea ordinelor de plată pentru cheltuieli privind autorități executive;

calculul și înregistrarea drepturilor salariale, ajutoare sociale și indemnizații consilieri și de naștere, a reținerilor, a obligațiilor față de bugetul de stat, al asigurărilor sociale și al fondurilor speciale, evidențierea mișcării bunurilor materiale și ale obiectelor de inventar

urmărirea, controlul, decontarea și înregistrarea avansurilor spre decontare și a cheltuielilor de deplasare;

încasări și plăți în numerar;

sintetizarea tuturor actelor și faptelor economice menționate mai sus în cadrul notelor contabile, atât în conturi sintetice, cât și analitice;

întocmirea balanței de verificare, al dării de seamă contabile și al anexelor aferente acesteia.

Organizarea serviciului de contabilitate:

Serviciul are în componență nouă persoane: un șef de serviciu, doi inspectori, cinci referenți și un casier.

șeful de serviciu coordonează activitatea personalului din subordine, conduce evidența sintetică a conturilor Primăriei Municipiului Timișoara și a activităților autofinanțate, întocmește balanțele de verificare, darea de seamă contabilă proprie, și centralizată a Consiliului Local, contul de execuție și anexele la bilanț.

Inspectorii și referenții conduc și după caz ți evidența sintetică și analitică a conturilor ce le-au fost repartizate de șeful ierarhic în conformitate cu fișa postului.

Relații funcționale interne:

este subordonat nemijlocit Contabilului Șef

colaborează cu toate compartimentele Primăriei

Relații funcționale externe:

colaborează cu Trezoreria Municipiului Timișoara, cu Banca Comercială Română, cu Regiile și Societățile Comerciale de interes local.

Serviciul buget

Are în obiectul de activitate:

asigurarea cu resurse atât din venituri proprii, sume defalcate din impozitul pe salarii și transferuri de la Bugetul Administrației Centrale de Stat;

elaborarea proiectului de buget în concordanță cu solicitările unităților subordonate și al Direcțiilor de Specialitate din cadrul Primăriei Municipiului Timișoara precum și urmărirea încadrării cheltuielilor pe capitole și subcapitole ale clasificației bugetare în conformitate cu bugetul aprobat de către Consiliul Local.

Organizarea serviciului de contabilitate:

Serviciul are în componență nouă persoane: un șef de serviciu, trei inspectori de specialitate, patru inspectori și un operator calculator.

șeful de serviciu organizează, coordonează, conduce și verifică activitatea inspectorilor de specialitate, a inspectorilor și a operatorului, având permanent în vedere asigurarea resurselor financiare și încadrarea cheltuielilor în limitele bugetare;

inspectorii de specialitate, inspectorii și operatorul își desfășoară activitatea sub conducerea nemijlocită a șefului de serviciu și în conformitate cu atribuțiile ce le revin din fișa postului.

Relații funcționale interne:

este subordonat nemijlocit Contabilului Șef

colaborează cu toate compartimentele Primăriei

Relații funcționale externe:

colaborează cu Trezoreria Municipiului Timișoara, cu Banca Română de Dezvoltare, BRCE, cu Regiile și Societățile Comerciale de interes local, cu centrele bugetare din învățământ și sănătate, cu instituțiile de asigurări asistență socială, precum și alte instituții și organizații privind soluționarea solicitărilor de finanțare a diferitelor acțiuni

2.3.3. Serviciul persoane fizice

Are în obiectul de activitate:

evidența, urmărirea și încasarea debitelor persoanelor fizice în conformitate cu taxele și impozitele locale stabilite prin legea 27/1994, astfel încât bugetul local să fie alimentat în mod sistematic și la termenele stabilite de lege sau după caz în contractele înregistrate la Primăria Municipiului Timișoara precum și a majorărilor de întârziere aferente debitelor nestinse la termen.

Organizarea serviciului de contabilitate:

Serviciul are în componență treisprezece persoane: un șef de serviciu, șase inspectori de specialitate și șase inspectori.

șeful de serviciu organizează, coordonează, conduce și verifică activitatea personalului din subordine. Verifică actele de impunere și contravenție și le supune spre aprobare Contabilului Șef și Directorului Economic. Face analiza și întocmește toate situațiile prevăzute de lege privind impozitele și taxele locale și le înaintează organelor în drept la termene stabilite. Asigură debitarea în rolurile nominale și partida centralizată a debitelor stabilite, precum și comunicarea către contribuabile a sumelor datorate bugetului local. Întocmește lucrările privind propunerile pentru veniturile bugetare din impozite și taxe pentru anul următor. Controlează modul de rezolvare a cererilor, reclamațiilor și sesizărilor contribuabililor în termenul legal. Asigură verificarea gestionară a inspectorilor din subordine și ia toate măsurile ce se impun privind combaterea evaziunii fiscale.

inspectorii de specialitate și inspectorii își desfășoară activitatea sub conducerea nemijlocită a șefului de serviciu și în conformitate cu atribuțiile ce le revin din fișa postului.

Relații funcționale interne:

este subordonat nemijlocit Contabilului Șef

colaborează cu toate compartimentele Primăriei

Relații funcționale externe:

colaborează cu Direcția Generală a Finanțelor Publice, Trezoreria Municipiului Timișoara, și cu contribuabilii.

Serviciul economic

organizează, conduce și verifică activitatea următoarelor birouri:

Biroul Patrimoniu și Evaluare;

Biroul Licitații;

Biroul Urmărire;

Biroul Prețuri;

Biroul Patrimoniu și Evaluare

Obiectul de activitate al acestui birou cuprinde:

întocmește referate, proiecte de hotărâri și ordine de repartizare cu privire la acordarea spațiilor pentru organizații și fundații nonprofit și pentru beneficiarii legii nr. 42/1990;

întocmește în baza documentațiilor referatele privind schimbarea de destinație ale spațiilor;

pregătește documentația necesară privind încheierea contractelor de publicitate și cele privind ocuparea domeniului public precum și actele adiționale aferente contractelor mai sus menționate, atunci când este cazul;

Organizarea biroului Patrimoniu și Evaluare:

Biroul are în componență 10 persoane, un șef de birou, șase inspectori de specialitate, doi subingineri constructori și un inspector.

Șeful de birou organizează, coordonează, conduce și verifică activitatea personalului din subordine asigurând totodată și colaborarea cu celelalte servicii din cadrul Primăriei Municipiului Timișoara, analizează solicitările pentru închirieri de spații și licitații, confirmă caietele de sarcini și semnează procesul verbal de adjudecare a ofertelor desfășurând și alte activități în conformitate cu fișa postului. Șeful de birou își desfășoară activitatea sub conducerea nemijlocită șefului de serviciu;

Inspectorii de specialitate, subinginerii și inspectorul își desfășoară activitatea sub conducerea nemijlocită a șefului de birou în conformitate cu fișa postului.

Relații funcționale interne:

este subordonat nemijlocit șefului serviciului economic

colaborează cu toate compartimentele Primăriei.

Relații funcționale externe:

colaborează cu toate instituțiile cu care are relația Primăria Municipiului Timișoara precum și cu persoane fizice și juridice conform specificului activității.

Biroul Licitații

Obiectul de activitate constă în:

Întocmirea regulamentul de licitație, caietul de sarcini, iar după adjudecare, titlul de dobândire.

Asigurarea publicitatea licitațiilor și transmiterea datelor privind debitele create la Administrația Financiară;

De asemenea ia măsuri pentru recuperarea costurilor privind organizarea licitațiilor precum și achitarea garanției de participare la licitație.

Organizarea biroului Licitații:

Biroul are în componență patru persoane, un șef de birou și trei inspectori.

Șeful de birou organizează, coordonează, conduce și verifică activitatea întregului birou luând măsuri de punere în aplicare a HCL referitoare la licitații, întocmește referate și note de constatare care sunt solicitate la nivelul biroului său, răspunzând de legalitatea actelor întocmite. Se subordonează nemijlocit șefului serviciului economic.

Inspectorii își desfășoară activitatea sub conducerea nemijlocită a șefului de birou în conformitate cu fișa postului.

Relații funcționale interne:

este subordonat nemijlocit șefului serviciului economic;

colaborează cu toate compartimentele Primăriei;

Relații funcționale externe:

colaborează cu toate instituțiile cu care are relația Primăria Municipiului Timișoara precum și cu persoane fizice și juridice conform specificului activității.

Biroul Urmărire

Obiectul de activitate cuprinde:

în urma încheierii diferitelor contracte între Primăria Municipiului Timișoara și diverse persoane fizice și juridice preia și urmărește încasarea debitelor, întocmește dosare în condițiile prevăzute de lege pentru înaintarea în instanță a debitelor care nu și-au achitat obligațiile în termenele contractuale.

Organizarea biroului Urmărire:

Biroul are în componență opt persoane, un șef de birou, cinci inspectori de specialitate și doi inspectori.

Șeful de birou organizează, coordonează, conduce și verifică activitatea personalului din subordine. Urmărește situația la zi a debitorilor și aduce în scris la cunoștința acestora sumele datorate ajunse la scadență și ia toate măsurile legale în cazul nerespectării clauzelor contractuale. Întocmește corespondența către Direcția Drept-Ordine privind acționare în instanță a debitorilor rău platnici. De asemenea va aduce la îndeplinire toate atribuțiile ce-i revin în conformitate cu fișa postului.

Inspectorii de specialitate și inspectorii își desfășoară activitatea sub conducerea nemijlocită a șefului de birou în conformitate cu fișa postului.

Relații funcționale interne:

este subordonat nemijlocit șefului serviciului economic;

colaborează cu toate compartimentele Primăriei;

Relații funcționale externe:

colaborează cu toate instituțiile cu care are relația Primăria Municipiului Timișoara precum și cu persoane fizice și juridice conform specificului activității.

Biroul Prețuri:

Obiectul de activitate al biroului cuprinde:

analizează și verifică prețurile și tarifele la produsele de interes local și a situațiilor de lucrări întocmite de persoane fizice și juridice cu care Consiliul Local colaborează sau cu care are relații contractuale.

Organizarea biroului Prețuri:

Biroul are în componență un șef de birou și doi inspectori de specialitate.

Șeful de birou organizează, coordonează, conduce și verifică activitatea personalului din subordine având permanent în vederea realizarea veniturilor proprii al Consiliului Local, presupunând în același timp măsuri de majorare a prețurilor și tarifelor pe care le supun aprobării Consiliului Local. Verifică și avizează toate situațiile de lucrări întocmite ale persoanelor fizice și juridice care colaborează cu Consiliul Local.

Inspectorii de specialitate își desfășoară activitatea sub conducerea nemijlocită a șefului de birou în conformitate cu fișa postului.

Relații funcționale interne:

este subordonat nemijlocit șefului serviciului economic;

colaborează cu toate compartimentele Primăriei;

Relații funcționale externe:

colaborează cu toate instituțiile cu care are relația Primăria Municipiului Timișoara precum și cu persoane fizice și juridice conform specificului activității.

Totalul personalului din direcția economică este șaizeci și șase.

1.5. Atribuțiile compartimentului financiar-contabil

Prin bugetele locale se înțelege bugetele de venituri și cheltuieli al unităților administrativ-teritoriale compuse din comune, orașe și județe. Potrivit legislației în vigoare, fiecare unitate administrativ teritorială, comună oraș, municipiu, sector al Municipiului București, județ, își întocmește bugetul local în condiții de autonomie.

Între aceste bugete nu există relații de subordonare. Ordonatorii principali de credite elaborează și prezintă odată cu proiectul anual al bugetului local, o prognoză a acestuia pe următorii 3 ani, precum și programul de investiții publice, detaliat pe obiective și pe ani de execuție. Bugetele locale se aprobă de către consiliile locale, consiliile județene și Consiliul general al Municipiului București, iar bugetele instituțiilor și serviciilor publice finanțate integral din venituri extrabugetare, de către organul de conducere al acestora, cu avizul ordonatorului principal de credite, în termen de maxim 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii de stat, aprobat de Parlament.

Veniturile și cheltuielile prevăzute în bugetul local se repartizează pe trimestre în funcție de termenele legale de încasare a veniturilor și de perioada în care este necesară efectuarea cheltuielilor și se aprobă de către ordonatorul principal de credite al bugetului local și bugetele instituțiilor și serviciilor publice subordonate în termen de 15 zile de la aprobare.

Contabilitatea bugetelor locale se organizează și se conduce la nivelul județelor și al municipiului București, municipiilor și sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor, potrivit normelor stabilite de Ministerul Economiei și Finanțelor, care să asigure înregistrarea operațiunilor privind :

veniturile încasate și plățile efectuate în executarea bugetelor locale și a fondurilor cu destinație specială, constituite potrivit legii;

evidența transferurilor din bugetul de stat și a fondului de tezaur, constituit în condițiile legii;

instituțiile de stat de subordonare locală, care au personalitate juridică și ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite, organizează și conduc contabilitatea veniturilor și cheltuielilor potrivit bugetului aprobat .

Contabilitatea execuției bugetelor locale se organizează la serviciile sau birourile de contabilitate din cadrul Consiliilor orășenești municipale și județene și au următoarele atribuții principale :

întocmește proiectul de buget de venituri și cheltuieli;

înregistrează în contabilitate veniturile cuvenite bugetelor locale pe structura clasificației bugetare;

înregistrează cotele defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale;

înregistrează zilnic în contabilitate încasările și plățile prin casierie sau prin conturi deschise la trezorerie;

întocmește zilnic contul de execuție al bugetului local pe baza ordinelor de plată și a extraselor de cont primite de la Trezoreria statului;

efectuează deschiderea de credite bugetare pe structura clasificației economice pentru necesități proprii și al instituțiilor și serviciilor publice subordonate primăriei;

întocmește acte justificative și documente contabile cu respectare regulilor de întocmire;

organizează circuitul documentelor justificative și înregistrează în mod cronologic documentele respective în contabilitate,

organizează și exercită controlul financiar preventiv;

întocmește statele de plată pentru salariații primăriei și pentru consilieri și efectuează plata acestora;

urmărește încadrarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare aprobate;

organizează și conduce contabilitatea sintetică și analitică pentru toate activitățile;

organizează și asigură realizarea inventarierii patrimoniului primăriei;

întocmește lunar balanțe de verificare sintetice și analitice, iar trimestrial și anual dările de seamă contabile asupra execuției bugetare;

asigură păstrarea în bune condiții a arhivei financiar-contabile asupra execuției bugetare;

Organizarea contabilității execuției bugetelor locale se face în baza planului de conturi pentru consiliile locale orășenești, municipale și consiliile județene, elaborat de Ministerul Finanțelor.

Contabilitatea se conduce în partidă dublă, iar pentru conturile de ordine și evidență în afara bilanțului în partidă simplă care evidențiază creditele bugetare aprobate potrivit bugetului local aprobat. Consiliile locale comunale, unitățile de cult, asociațiile familiale și persoanele fizice autorizate să desfășoare activități independente pot conduce contabilitatea în partidă simplă cu ajutorul registrelor de contabilitate, cu condiția să asigure:

înregistrarea cronologică și sistematică în contabilitate a operațiilor patrimoniale în funcție de natura lor în mod unilateral, numai în debitul sau creditul unor conturi, fără utilizarea unui cont corespondent ;

stabilirea totalului debitului și al creditului, precum și al soldului fiecărui cont corespondent;

Forma de înregistrare utilizată în consiliile locale este “maestru șah”, iar înregistrarea operațiilor se face cronologic și sistematic pe baza documentelor justificative.

=== CAP2 ===

CAPITOLUL II

Evaluarea veniturilor și cheltuielilor la consiliul municipal Timișoara

2.1. Evaluarea veniturilor administrației publice locale

Administrațiile locale își obțin sursele de finanțare din impozite și taxe pe care populația și agenții economici trebuie să le plătească și din alte sume (concesiuni, închirieri, venituri din capital).

Modificările aduse legii 27/1994 republicată în 1998 au produs schimbări esențiale începând cu 1999 în sensul creșterii substanțiale a gradului de autonomie a autorităților locale și a sumelor de care dispun pentru bugetul local.

Evaluarea veniturilor bugetelor locale se poate realiza cu ajutorul următoarelor metode:

regula anului penultim;

Metoda evaluării directe.

Regula anului penultim presupune evaluarea veniturilor probabile ale exercițiului bugetar viitor pe baza rezultatelor efective ale ultimului buget executat, ceea ce reprezintă, raportat la bugetul anului viitor, penultimul buget, care era reținut ca bază de valoare. Având în vedere că, valorile astfel evaluate erau de regulă inferioare, veniturilor efectiv realizate, se corectează veniturile preconizate prin utilizarea de “fracțiuni de majorare” care constau în adăugarea la veniturile previzionate, rezultate din penultimul an, a mediei plusurilor veniturilor înregistrate în ultimii cinci an, potrivit relației:

VBPi+1=VBRj-1+∑(VBRi-j-VBPi-j)/5

Unde: VBP =venituri bugetare previzioanate

VBR =venituri bugetare realizate

i =exercițiu bugetar

j =număr ani;

∑ este de la j=1 până la 5

Această metodă de previziune bugetară este simplă și nu necesită un volum mare de calcule, dar previziunea veniturilor este imprecisă în perioada de depreciere monetară și de recesiune economică.

b. Metoda evaluării directe constă în evaluarea randamentului probabil. În calculul previzional intervin trei elemente fundamentale:

ultimele cifre cunoscute despre randamentele fiscale;

creșterea previzionată a PIB în anul în curs

efectele modificărilor legislații fiscale intervenite în anul în curs

Evaluarea directă a impozitelor pe venit se face astfel: suma impozitului este calculată asupra veniturilor încasate pe durata anului elaborării proiectului de buget. În acest sens, se pornește de al execuți a certă a veniturilor pe primele 4-5 luni ale anului în care se elaborează proiectul de buget, iar pe restul lunilor se estimează veniturile probabile prin progresia medie a veniturilor pentru întregul an. La aceste venituri probabile, se aplică randamentele probabile ale impozitelor, obținându-se încasările fiscale ale anului în care se elaborează proiectul de buget. Acestea sunt corectate cu procentul de creștere a impozitelor pentru a se obține volumul încasărilor bugetare pentru anul viitor, potrivit relației:

IFi+1=[CrfxRvii-1xVIi] x √(IFi-1/IFi-6)

unde VIi =∑VIinx=∑VI(i-1),n/VI(j-1),n

în care: IF =încasări fiscale

Crf =coeficient de corecție a randamentului fiscal

Rvi =randamentul fiscal al venitului impozabil

VI = venit impozabil

I= anul elaborării proiectului legii bugetului

n= luna din cadrul anului

– se însumează de la 1 până la 6

Această metodă de evaluare a veniturilor bugetelor locale este mai apropiată realității, dar necesită multe calcule și cheltuieli importante pentru aplicarea sa. Alăturat veniturilor curente unitățile administrativ teritoriale mai primesc, pentru echilibrarea bugetelor respective, cote și sume defalcate din impozitul pe salarii și pe venit pe baza criteriilor de determinare pe județe. Ele se vor utiliza și în repartizarea pe unitățile administrativ teritoriale din cadrul județului în funcție de condițiile specifice fiecărei localități, de situația economică, socială, și demografică a acestora.

I. Venituri proprii

Veniturile proprii se definesc ca fiind:

veniturile curente fiscale din taxe și impozite locale au suferit sub aspectul modului de fundamentare următoarele schimbări:

taxele și impozitele locale au fost actualizate în funcție de inflația ultimilor ani, (în unele cazuri s-a depășit această actualizare; de exemplu, impozitul pe clădiri plătit de persoane fizice a crescut în medie de 20 ori față de 1998)

se permite autorităților locale să actualizeze permanent în raport cu inflația anuală, impozitele și taxele în sumă fixă și anexa pe baza căreia se calculează impozitul pe clădiri la persoane fizice – termenul limită al acestei actualizări este data de 30 noi. a fiecărui an

se permite realizarea unei politici fiscale pe plan local prin posibilitatea pe care o au autoritățile locale de a stabili unele impozite locale între anumite limite și de a reduce sau crește toate impozitele și taxele locale cu 50% față de prevederile legii – termenul limită pentru a face aceste modificări este data de 31 oct. a fiecărui an.

A. Impozitul pe clădirile proprietatea persoanelor fizice se calculează prin aplicarea cotei de 0.2% asupra valorii stabilite potrivit criteriilor și normelor de evaluare, astfel:

VI=VI/m2xSc, de unde rezultă IC=VIx0.2%

IC = impozit pe clădire

VI = valoare impozabilă

VI/m2= valoare impozabilă pe m2 date de Ministerul Finanțelor, care sunt în funcție dotările construcției(apă, canalizare, electrice, încălzire) prevăzută la anexa nr.1.

Calcularea impozitului pe a unei clădiri din beton cu instalații de apă, canalizare electrice, încălzire construită în anul 1976 se face astfel:

Exemplu:

Sc= 50,75m2

VI/m2=6456222 lei/m2

IC =ScxVI/m2x95%x0.2%

IC =50.75x6456222x95%x0.2%= 622541 Lei

B. Impozitul pe clădire datorat de către persoanele juridice se calculează prin aplicarea cotei de 1% asupra valorii la care sunt înscrise clădirile în evidența acestora, indiferent de locul, unde sunt situate acestea.

Exemplu:

ICPJ= VIx1%, unde

ICPJ= impozitul pe clădire persoane juridice

VI= valoarea de inventar

VI=468479609

ICPJ=468479609×1%=4684796 lei/an

C. Impozitul pe teren persoane fizice și juridice se stabilește anual, în sumă fixă pe m2 diferențiat pe zone după cum urmează:

Astfel:

IT =S x TMP, unde

IT = impozit pe teren

S =suprafața terenului

TMP= taxa pe m2

Exemplu:

Pentru o suprafață de 732 m2 situată în zona B, impozitul pe teren stabilit este de:

732 m2x3228 Lei/m2= 2362896 lei/an

La suprafețele de teren situată în zona D, impozitul se calculează pentru 1000 m2, iar se datorează un impozit pe venit agricol la Ministerul Finanțelor. Nu se datorează impozit pentru suprafața de teren construită.

IT=(S-Sc) x TMP

IT =impozit pe teren

S = suprafață teren

Sc= suprafață construită

TMP =taxă pe m2

D. Taxa asupra mijloacelor de transport

Taxa asupra mijloacelor cu tracțiune mecanică aparținând persoane fizice, se stabilește în funcție de capacitatea cilindrică a motorului, pentru fiecare 500 cmc sau fracțiune de capacitate sub 500 cmc și felul mijlocului de transport:

TMT = Fr500cmcx651650

Fr500 cmc =CC:500, unde

TMT= taxa mijloacelor de transport

CC= capacitatea cilindrică

Fr500 cmc = fracțiune de capacitate sub 500 cmc

Exemplu:

Dacia 1310 are capacitatea cilindrică 1289 cmc rezultă o

TMT = CC:500×51650 = 1289:500×51650=

154950 lei/an

E. Alte impozite și taxe de la populație

Taxa de concesionare pentru terenul aflat în proprietatea CL și folosit de către persoane fizice: 35721 lei/m2

Taxă înmatriculare mijloace de transport, (134250), taxă în funcție de felul mijlocului respectiv(pentru autoturism obișnuit 134254 lei)

Taxă firmă 171000 lei/m2

Taxa pentru utilizarea temporară a locurilor publice pentru depozitarea de diverse materiale este de 3000lei/m2/zi

Taxa pentru utilizare temporară a domeniului public pentru desfășurarea temporară de activități economice este de 6000 lei/m2/zi, făcând excepție “zona A” a municipiului Timișoara, unde taxa este de 10.600 lei/m2/zi

Contribuabilii, care beneficiază de servicii, de reclamă și publicitate sub diverse forme au obligația să încheie contracte în acest sens ș datorează bugetului local o taxă de reclamă și publicitate, care este de 2% din valoarea contractului, exclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă.

Persoanele fizice și juridice, care efectuează reclama și publicitatea în nume propriu, prin diferite mijloace(bannere, calcane, afișe, copertine) datorează bugetului local o taxă de 715.000 lei/m2/an. Taxa se datorează în funcție de dimensiuni și perioadă de folosire a mijlocului de reclamă și publicitate în cursul unui an fiscal. Pentru firmele instalate la locul exercitării, taxa este de 171.000 lei/m2/an.

F. Impozitul pe spectacole

Persoane fizice și persoane juridice, care organizează, cu plată, spectacole, manifestări artistice sau sportive, activități artistice și distractive de videotecă și discotecă datorează impozit pe spectacole, calculat în cote procentuale asupra încasărilor din vânzarea biletelor de intrare și a abonamentelor, mai puțin valoarea timbrelor, după cum urmează:

Spectacole:

de teatru, operă, operetă, filarmonică, cinematografie, alte spectacole muzicale și de circ 2%

festivaluri, concursuri, cenacluri, serate, recitaluri sau alte asemenea manifestări artistice sau distractive care au un caracter ocazional 5%

Competiții sportive

) interne 2%

) internaționale 5%

Activități cu caracter distractiv sau artistic organizate de videoteci sau discoteci, 10%

Impozitul pe spectacole se plătește lunar, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare.

G. Taxe și tarife pentru eliberarea de licență și autorizații de funcționare

Certificatele, avizele și autorizațiile în domeniul construcțiilor eliberate persoanelor fizice sau juridice sunt supuse unor taxe diferențiate, în funcție de valoarea construcțiilor sau a instalațiilor, de suprafața terenurilor și de natura serviciilor prestate.

Acestea în cadrul Consiliului Municipal Timișoara pentru anul 2001 sunt prevăzute de HCL nr. 104/28.11.2000 prezentate în anexa 2.

veniturile din capital sunt destul de reduse și au un caracter mai mult excepțional. Sumele rezultate din vânzarea locuințelor proprietate de stat sunt în scădere atât ca valoare nominală, cât mai ales în termeni reali. O oportunitate o reprezintă vânzarea spațiilor comerciale construite din fondurile statului conform H.G. 505/1998 dar de care beneficiază în speciali orașele foarte mari.

veniturile cu destinație specială reprezintă un capitol nou introdus în structura bugetului local. Din punct de vedere al provenienței, există două mari categorii de venituri cu destinație specială:

din surse atrase (ministere, alte instituții de stat sau particulare, programe internaționale, donații, sponsorizări)

din surse proprii (taxe speciale, amortizarea mijloacelor fixe, din vânzarea unor bunuri din domeniul privat al consiliului local)

Veniturile cu destinație specială pot constitui o parte importantă a surselor unui buget local. Sumele din aceste fonduri se acordă pe bază de proiecte. Accesul la aceste fonduri este important nu numai pentru proiectele de investiții ce pot fi astfel finanțate, ci și pentru că astfel scade presiunea asupra utilizării fondurilor bugetare proprii.

Veniturile cu destinație specială preiau funcțiunea conturilor extrabugetare de “Fonduri cu destinație specială” și respectiv “Mijloace extrabugetare”, diferența fiind aceea că sumele reprezentând venituri precum și cele reprezentând cheltuieli se înregistrează în conturi distincte din interiorul bugetului.

II. Cota din impozitul pe salarii

Cota din impozitul pe salarii o sursă foarte importantă a bugetelor locale și asigură în mare măsură autonomia lor financiară.

Managementul financiar al acestei surse atât de importante pentru bugetul propriu, ridică unele probleme specifice:

nivelul cotei din impozitului pe salarii fixat în legea nr. 189/1998 art. 8 și O.U.G. nr. 216/1999 (35% la bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, 15% la bugetul propriu al județului respectiv și 10% la dispoziția Consiliului Județean pentru echilibrarea bugetelor comunelor, orașelor, municipiilor și județului pe baza criteriilor stabilite prin legea bugetului de stat), ceea ce micșorează gradul de predictibilitate al sumelor ce vor fi încasate de către bugetul local.

evaluarea sumelor ce revin unui consiliu local din cota din impozitul de salariu, se face pornind de la următoarele elemente:

numărul de agenți economici ce își desfășoară activitatea pe raza teritorială a unei administrații locale: autoritățile locale trebuie neapărat să inventarieze agenții economici care au cel puțin 25 de salariați permanenți și ale căror virări către bugetele locale trebuie permanent monitorizate

volumul impozitului pe salarii încasat în anii anteriori și debitele existente;

nivelul încasărilor efective raportat la obligațiile de plată ale agenților economici;

rata inflației prevăzută în legea bugetului pe anul respectiv și procentul din această rată care va fi acoperit prin indexări salariale;

volumul reeșalonărilor la plată a impozitului pe salarii și modul de acțiune în acest sens al M.F. și al D.G.F.P.S. din fiecare județ; colaborarea dintre autoritățile locale și D.G.F.P.S este extrem de importantă pentru evaluarea corectă și monitorizarea acestei surse de venit a autorităților locale;

compensarea pe care o realizează Ministerul de Finanțe, între cota din impozitul pe salarii și TVA deductibil aferent exportului agenților economici din zona respectivă reprezintă un aspect important. Pe de o parte, această compensare implică o întârziere de aproximativ o lună în încasarea cotei aferente Consiliilor Locale. Pe de altă parte, compensarea implică un nivel de siguranță mai ridicat pentru autoritatea locală, deoarece riscul de neplată este mai mare în cazul în care viramentul se face direct de către agentul economic;

vărsămintele aferente cote din impozitul pe salarii au un efect de liniarizare a încasărilor veniturilor bugetelor locale: sumele sunt relativ constante în fiecare lună.

III. Cotele adiționale la unele venituri ale bugetului de stat

Potrivit legii 189/1998 art.8 alin 4 și 5 Consiliile Locale și cele Județene pot stabili nivelul cotelor adiționale la unele venituri ale bugetului de stat ce se constituie venit la bugetele locale și a căror limite au fost stabilite prin legi speciale. Acest mecanism nu a fost aplicat în anul 1999, dar se așteaptă utilizarea lor pe măsură ce vor apărea noile legi care să reglementeze în mod specific diversele venituri ale bugetului de stat.

Sistemul cotelor adiționale prezintă unele avantaje și dezavantaje.

Avantaje: crește veniturile administrațiilor locale

Dezavantaje: poate crește nivelul fiscalității și așa destul de ridicat în România; dacă principiul lor de colectare și distribuire este cel administrativ-teritorial; discrepanțele inter-regionale și intra-regionale nu vor scădea ci dimpotrivă vor crește.

IV. Sumele de echilibrare

Sumele de echilibrare a bugetelor locale sunt:

sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și

transferurile cu destinație specială.

Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat au rolul de a acoperi deficitul rezultat în urma evaluării veniturilor bugetului local (venituri proprii plus cote din impozitul pe salarii) și a cheltuielilor prevăzute;

Aceste sume de echilibrare se adresează cu precădere zonelor și localităților (orașe mici, comune) cu o slabă dezvoltare economică ce afectează atât încasările din venituri proprii cât și pe cele din impozitul pe salarii.

2.2. Evaluarea cheltuielilor bugetelor locale potrivit clasificației bugetare

Având în vedere existența autonomiei locale, elaborarea bugetelor se face pornind de la politica promovată de executivul și legislativul unității administrativ-teritoriale. Problema centrală a întregului management bugetar o constituie punerea în concordanță a cerințelor de resurse financiare cu posibilitatea de asigurare a acestora. Stabilirea concordanței între “ce se vrea” și “ce se poate” impune în final “ajustarea” programelor și obiectivelor sau chiar restrângerea lor până la renunțare.

Autoritățile locale trebuie să elaboreze un buget de funcționare în echilibru, în care nu trebuie subestimate cheltuielile și nici supraestimate veniturile.

Deși este cealaltă parte a procesului bugetar, partea de cheltuieli reprezintă rațiunea și motivația finală a procesului de colectare a veniturilor bugetare, de care este legată direct și esențial.

Dat fiind impactul pe care volumul și calitatea acestora îl au asupra consumatorului de servicii publice locale, care este și potențialul alegător, autoritățile locale sunt motivate și interesate să-și stabilească cât mai eficient obiectivele, direcțiile de acțiune, prioritățile și oportunitățile.

Stabilirea cheltuielilor bugetare reprezintă rezultatul procesului de evaluare a cheltuielilor.

2.2.1. Criterii de evaluare a cheltuielilor:

baza legală a cheltuielilor – nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetul local, sau finanțată prin acesta dacă nu este reglementată prin lege, și fără asigurarea resurselor financiare corespunzătoare

limitele maxime ale cheltuielilor – cheltuielile aprobate prin bugetele locale sunt limite maxime ce nu pot fi depășite, modificarea lor fiind posibilă doar prin virări de credite sau rectificări bugetare conform legii

destinația cheltuielilor – cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată

documentele de justificare – efectuarea cheltuielilor bugetare se face pe bază de documente justificative

analiza și studierea comparativă a cheltuielilor – acesta se va efectua atât pe total cât și în structură, la un moment dat și în dinamică. Astfel, propunerile de cheltuieli prevăzute în bugetele locale vor fi rezultatul evaluărilor directe, prin efectuarea de calcule pentru fiecare categorie de cheltuială, în cadrul fiecărui capitol.

analiza prețurilor și tarifelor – este necesară o analiză a diferitelor bunuri și servicii care au consecințe directe asupra dimensiunii și evoluției cheltuielilor bugetare locale. Acesta reprezintă în ultimul timp factorul cel mai imprevizibil în evoluția diferitelor categorii de cheltuieli întrucât își pune amprenta caracterul inflaționist al economiei naționale.

eficiența – serviciile publice locale vor fi stabilite și prestate urmărindu-se eficientizarea acestora (în beneficiul cetățenilor dar și al administrației publice locale). Astfel unele dintre acestea vor fi gândite încă de la înființarea lor doar în măsura în care se vor putea autofinanța

elaborarea programelor – este necesară introducerea metodologiei întocmirii bugetului pe programe la nivelul administrației publice locale.

elaborarea prognozei – este necesară întocmirea unor prognoze realiste, prin care să se analizeze pe cel puțin 3 ani costurile integrale ale serviciilor publice locale furnizate și totodată al instituțiilor publice;

existența unei baze de date – este necesară folosirea unei baze de date exacte și pertinente, care să facă posibilă analizarea sistemului de cheltuieli publice;

un sistem de stabilire a priorităților în efectuarea cheltuielilor, atât cele operaționale, cât mai ales cu privire la investiții; în acest din urmă domeniu trebuie evitată începerea multor proiecte fără posibilitatea de a finaliza, acest lucru mărind excesiv și nejustificat prețul investițiilor, utilitatea lor publică fiind nulă.

Urmărirea acestor criterii va contribui la stabilirea programelor prioritare în funcție de nevoile comunitare, dezvoltarea unui mecanism de luare a deciziilor în vederea satisfacerii nevoilor reale ale cetățenilor și finalmente la consolidarea administrației publice locale.

2.2.2. Structura cheltuielilor

În conformitate cu Legea 189/1998, art.7., cheltuielile publice se grupează conform clasificației bugetare elaborate de Ministerul Finanțelor și cuprinde părți, capitole, subcapitole, titluri și articole, precum și alineate, după caz.

Această grupare după indicatorii bugetari a cheltuielilor este unitară și obligatorie pentru toate instituțiile și serviciile publice inclusiv pentru cele finanțate extrabugetar și se utilizează în toate fazele procesului bugetar (elaborare, aprobare, execuție, analiză și sinteză, control). Părțile, capitolele și subcapitolele clasificației bugetare grupează cheltuielile în funcție de obiectivul sau caracterul public căruia îi sunt destinate, rezultând clasificația funcțională, iar titlurile și articolele după caracterul economic al operațiunilor, respectiv clasificația economică.

Structura funcțională a cheltuielilor

Analiza structurii funcționale ne conduce la inventarierea serviciilor publice generale ce pot fi finanțate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale (municipii, orașe, comune) și de către consiliile județene. Din acest punct de vedere se remarcă caracterul extrem de permisiv al noii legi, putându-se astfel finanța toate tipurile cheltuieli ce se adresează strict colectivităților în ansamblu sau pe părți, (ex. servicii administrative cu caracter statal, învățământ, sănătate, cultură, religie, sport, asistență socială, dezvoltare publică, locuințe, mediu, ape, agricultură și silvicultură, transporturi, diverse acțiuni economice). Pentru o bună evidență și gestiune a cheltuielilor, legea și întregul sistem de indicatori bugetari ai Ministerului Finanțelor prevede în cadrul fiecărui capitol ce funcții publice se finalizează (ex: capitolul “sănătatea” cuprinde subcapitole “creșe” și “alte instituții și acțiuni sanitare” – care prin legea bugetară de stat se individualizează în “centre și transfuzii de sânge”)

Unele din aceste funcții au caracter obligatoriu pentru bugetele locale

(ex: învățământ, sănătate, agricultură), iar altele facultative (ex: religie, sport), astfel că opțiunea de a le include sau nu în bugetele locale este o problemă strictă de politică bugetară.

Structura funcțională este asemănătoare cu cea prevăzută de legislația anterioară, cu câteva diferențe:

consiliile locale pot finanța servicii specializate de protecția copilului, culte religioase, activități cultural – sportive;

consiliile locale trebuie să includă obligatoriu la capitolul “agricultură și silvicultură” acțiunile privind combaterea dăunătorilor și bolilor din sectorul vegetal, puncte de însămânțare artificială, circumscripții sanitar – veterinare

apare un capitol absolut nou “cheltuieli cu destinație specială”, pe care le voi detalia mai jos, dat fiind elementul lor de noutate care creează multe confuzii în toate etapele procesului bugetar.

Structura economică a cheltuielilor

Din acest punct de vedere, aceste cheltuieli apar la toate capitolele și subcapitolele de buget, gruparea pe diferite tipuri fiind determinată numai de conținutul lor economic, astfel:

cheltuieli curente: – de personal

materiale și servicii

subvenții

transferuri

de capital

Dat fiind caracterul lor strict comensurabil, evaluarea cheltuielilor se face în această expresie. Astfel, pentru fiecare instituție publică sau serviciu public descentralizat finanțat din bugetul local se preconizează, aprobă și execută cheltuielile necesare în această structură.

2.2.3. Evaluarea cheltuielilor bugetare

Evaluarea cheltuielilor de personal

Cheltuielile de personal vizează plata drepturilor salariale ale personalului angajat, precum și ale personalului care desfășoară activități pe bază de puncte, programe sau obiective a obligațiilor aferente fată de bugetul statului, bugetul local, bugetul de asigurări sociale, asigurări de sănătate, fond de șomaj. De asemenea, se adaugă drepturile de delegare, detașare și transfer în interesul serviciului.

Cheltuielile de personal se vor stabili ținând seama de dimensionarea la strictul necesar al personalului de specialitate, administrativ și auxiliar finanțat de la buget, în concordanță cu programele și atribuțiile pe care le are de realizat fiecare compartiment funcțional prin aplicarea corespunzătoare a legislației în domeniul salarizării.

Având în vedere implicațiile economice și sociale pe care le poate determina o evaluare necorespunzătoare a acestor cheltuieli (cu atât mai mult cu cât nu pot fi majorate alocațiile pentru cheltuieli de personal aprobate prin virări de credite bugetare ci numai corectate prin rectificări bugetare), procesul de evaluare este meticulos și destul de laborios.

Ministerul Finanțelor a creat un set de formulare a căror corectă completare conduce la stabilirea justă a acestui titlu de cheltuieli pentru anul de bază și cu protecție pe următorii 3 ani, după cum urmează:

date de evaluare a numărului de personal și a fondului de salarii de bază lunar

evaluarea numărului și a fondului de salarii pentru personalul care desfășoară activități pe bază de proiecte, programe sau obiective

evaluarea cheltuielilor privind plata drepturilor de deplasare, detașare și transfer în interesul serviciului

Datele cuprinse în aceste formulare de evaluare se analizează și se sintetizează la nivelul fiecărei instituții sa serviciu public descentralizat finanțat local în formularul “evaluarea cheltuielilor de personal” care vor deveni apoi sume absolute propuse în proiectul de buget.

Cheltuielile cu salariile cuprinde următoarele alineate a căror evaluare o vom descrie în continuare.

Salarii de bază (Fd. Sb.) reprezintă necesarul de fonduri pentru salarizarea angajaților primăriei orășenești și se determină pe baza următoarelor elemente:

numărul mediu de salariați (N)

salariul mediu din anul de bază modificat cu influența majorărilor de salarii previzionate pentru anul de plan (Smb)

Evaluarea acestor cheltuieli se face potrivit relației:

Fd.Sd. = Ni x Smb x 12 luni

Fd.Sd. = 285 x 2000000 lei x 12 luni =6.840.000.000

Indemnizațiile de conducere reprezintă drepturile bănești cuvenite persoanelor care îndeplinesc funcții de conducere în cadrul primăriei și se calculează în funcție de :

numărul persoanelor cu funcții de conducere (Nc);

indemnizația medie de conducere realizată în anul de bază influențată cu eventualele modificări prevăzute în anul în curs (Imc);

Relația de calcul este:

IC = Nc x Imc x 12 luni

IC = 27 x 178.000 lei x 12 luni = 57.672.000 Lei

Spor de vechime (Spv) pentru vechimea în muncă salariații benficiază de un spor de vechime de până la 15%, calculat la salariul de bază.

Cheltuielile ocazionate cu sporuri de vechime sunt în funcție de vechimea personalului angajat și cuantumul sporului de vechime afrent acestuia iar cheltuielile estimate pentru anul curent sunt de 98.258.500 lei.

Fond de premii (Fd.p) cuprinde premiile cuvenite salariaților sub formă de garanții anuale, determinate în funcție de :

salariile tarifare aferente salariaților (Fd.Sb.);

cotele de acordare a gratificațiilor(C%);

Relația de calcul este următoarea:

Fd.p.=Fd.Sb.xC%

Fd.p.=6.840.000.000 x 18,9%=122.760.000 Lei

Alte drepturi salariale cuprinde sumele cuvenite consilierilor primăriei, sub formă de indemnizații, care pe anul curent se estimează la 86.450.000

Totalul general al salariilor la nivelul Consiliului local rezultă pe baza indicatorilor din tabelul nr.1 :

Contribuții pentru asigurări sociale de stat (CAS) reprezintă contribuția Consiliului local la constituirea fondului pentru asigurările sociale și se determină în funcție de :

cheltuieli cu salariile(Chs);

cota de C:A:S: de 35%

Formula de calcul este:

C.A.S.= Chs x cota de 35%

C.A.S.= 7.205.140.500 x 35%=2.521.799.175 Lei

Din care CAS suportat de angajator = 7.205.140.500 x 23.33% = 1.680.959.278 lei

CAS suportat de salariat = 7.205.140.500 x 11.67% = 840.839.896 lei

Cheltuieli pentru constituirea fondului pentru plata ajutorului de șomaj (Cfd) reprezintă contribuția Consiliului local la constituirea fondului de șomaj și se determină în funcție de :

cheltuieli cu salariile (Chs);

cota de 5% reprezentând contribuția la fondul de șomaj;

Se utilizează următoarea formulă de calcul :

Cfd șomaj = Chs x cota de 5%

Cfd șomaj = 1.218.509.000 x 5% = 60.925.450 Lei

Deplasări, detașări, transferuri(D) cuprinde fondurile bănești necesare acoperirii cheltuielilor ocazionate de aceste deplasări în țară și în străinătate în interesul serviciului. Aceste fonduri se fundamentează în funcție de :

numărul de persoane care se deplasează(Nr);

numărul de zile de deplasare(Nzi);

costul transportului pe o persoană(Ktr);

costul diurnei pentru o persoană pe o zi (KD);

costul de cazare pentru o persoană (Kcaz).

Relația de calcul este urătoarea:

Cheltuieli de deplasare (D) = Nr x Nzi x Ktr x KD x Kcaz

La nivelul consiliului local nivel previzionat al acestor cheltuieli de deplasare este 79.645.366 Lei .

Evaluarea cheltuielilor materiale și de servicii

Cheltuielile materiale și de servicii sunt în principal cheltuielile de întreținere și gospodărire a sediilor și spațiilor unde își desfășoară activitatea primăria sau consiliul județean, instituțiile publice subordonate și alte instituții a căror cheltuieli de acest tip se finanțează din bugetul local (iluminat, încălzire, apă, canal, salubritate, telefon, poștă, furnituri de birou, materiale de curățenie, diverse prestări servicii, obiecte de inventar, reparații curente, cărți-publicații), dar și alte cheltuieli specifice (calificare – specializare personal, protocol, protecția muncii, alte cheltuieli autorizate de lege, hrană, reparații străzi, drumuri, poduri etc.).

Alocațiile pentru instituțiile publice ale căror cheltuieli materiale și de prestări servicii se asigură potrivit legii din venituri extrabugetare sau din bugetele locale se vor evalua în funcție de programul de activitate ale acestora, analizându-se: necesitatea, oportunitatea și eficiența fiecărei cheltuieli, asigurându-se condiții normale de funcționare pentru fiecare instituție.

Evaluarea acestor cheltuieli se face în raport cu indicatorii specifici fiecărei acțiuni, utilizându-se și de această dată formularele întocmite de Ministerul Finanțelor, dar și orice alte date aflate în baza de date proprie, astfel:

evaluarea cheltuielilor pentru hrană în centrele de plasament familiar și centrele de primire a copilului din cadrul serviciilor publice specializate pentru protecția copilului

evaluarea cheltuielilor de hrană în creșe

evaluarea cheltuielilor pentru drepturi cu caracter social

Cheltuieli pentru întreținere și gospodărire cuprinde fondurile bănești necesare pentru buna funcționare a Consiliului Local, reprezentând plățile pentru încălzit, iluminat și forță motrică, apă, canal, salubritate, poștă, telefon, telex, furnituri de birou, materiale pentru curățenie și alte materiale și prestări de servicii necesare Consiliului Local.

Iluminatul și forța motrică cuprinde cheltuieli care se vor efectua pentru plata energiei electrice, evaluate conform devizului:

Articolul apă, canal, salubritate cuprinde fondurile bănești necesare pentru plata furnizorilor, de apă menajeră, achitarea taxelor de canalizare și gunoi, evaluându-se potrivit devizului:

Articolul poștă, telefon, telex, radio, cuprinde cheltuielile necesare pentru plata abonamentelor telefonice, radio și a cheltuielilor pentru corespondență ce se evaluează, potrivit devizului:

Articolul furnituri de birou cuprinde fondurile bănești necesare achiziționării rechizitelor de birou și se evaluează conform borderouri:

Articolul materiale pentru curățenie cuprinde fondurile bănești necesare achiziționării de materiale pentru curățenie, evaluate conform devizului:

Articolul alte materiale și prestări servicii cuprinde costul serviciilor de deratizare și dezinsecție, materiale pentru apărarea locală antiaeriană și prevenirea incendiilor, materiale și plata lucrărilor pentru întreținerea și amenajarea spațiilor verzi, serviciile prestate de gardienii publici și alte cheltuieli de întreținere a mașinilor de calcul de birou, de multiplicat, a mașinilor de scris, care se evaluează conform devizului:

Articolul materiale și prestări servicii cu caracter funcțional cuprinde fondurile bănești necesare pentru achiziționarea carburanților și lubrifianților pentru autovehicule, piese de schimb, și diverse alte materiale pentru întreținerea mijloacelor de transport și a utilajelor, conform devizului:

Articolul obiecte de inventar de scurtă durată cuprinde fondurile bănești necesare pentru achiziționarea de obiecte cu caracter funcțional sau de uz administrativ-gospodăresc, lenjerie și accesorii de pat, echipament, scaune, fețe de masă, mobilier birou, aspiratoare praf, covoare, extinctoare, furtuni PSI și alte obiecte de inventar, care se fundamentează conform devizului:

Articolul reparații curente cuprinde fondurile pentru efectuarea reparațiilor la mijloacele fixe din patrimoniul primăriei conform devizului pentru reparații curente:

Articolul Reparații capitale se fundamentează pe baza devizelor pentru reparații capitale la imobilele Consiliului Loca la perioadele stabilite prin actele normative în vigoare.

Articolul Cărți și publicații (ChCP) cuprinde fondurile necesare preocupării de reviste și publicații de specialitate: Revista Finanțe-credit, Contabilitate, Tribuna Economică, Impozite și Taxe, Economia și Administrația Locală, care se fundamentează în funcție de:

numărul necesar de publicații de diferite specialități (P);

cheltuiala medie anuală cu abonamentele la publicații (Cha).

Relația de calcul este următoarea:

ChCp = P x Cha

ChCp = 20 x 2.200.000 = 44.000.000

Articolul Alte cheltuieli cuprinde fondurile necesare desfășurării unor acțiuni pentru calificarea , perfecționarea și specializarea profesională a salariaților, cheltuieli de protocol, cheltuieli ocazionate cu protecția muncii și alte cheltuieli autorizate prin dispoziții legale:

Evaluarea subvențiilor și transferurilor

Decizia privind acordarea subvenției pentru acoperirea prețului de producție și distribuție a energiei termice pentru populație și respectiv transportul urban de călători, precum și cuantumul acesteia revine în cea mai mare parte executivului și legislativului, fiind o problemă de politică bugetară.

Datele de evaluare vor fi legate de următoarele informații:

cantitate de Gcal produsă și distribuită

preț de producție și/sau distribuție

preț suportat de populație

diferență de acoperit prin subvenții

Transferuri neconsolidabile cuprind necesarul de fonduri privind bursele pentru elevii din învățământul preuniversitar și ajutoarele sociale acordate persoanelor defavorizate, alte ajutoare, alocații, indemnizații.

Cuantumul și frecvența cu care ele vor fi acordate vor fi stabilite în funcție de măsura în care fac sau nu fac parte din programul social al aleșilor și de sursele financiare posibil de mobilizat în această direcție.

Evaluarea cheltuielilor de capital

Față de celelalte categorii de cheltuieli, cheltuielile de capital se caracterizează prin faptul că:

sunt utilizate în scopuri foarte bine determinate;

conduc la creșterea patrimoniului public al colectivității;

favorizează dezvoltarea economică locală;

au ca rezultat realizări tehnico – edilitare fără constrângeri în ceea ce privește rentabilitatea financiară ( ex. construcția și modernizarea școlilor, instituțiilor de cultură sau asistență socială, baze sportive, etc.)

au un mare impact asupra cheltuielilor bugetare, necesitând sume cu ponderi mari în buget;

implică financiar, de regulă, perioade care depășesc nu numai anul bugetar de debut, dar chiar mandatul electoral în care s-a luat decizia;

au efecte sociale și economice propagate.

Este periculos să se utilizeze sau chiar previzioneze pentru finanțarea investițiilor surse de finanțare mai mult sau mai puțin speculative

( de exemplu: cofinanțări cu firme neverificate suficient).

Articolul Investiții al instituțiilor publice cuprinde fondurile bănești necesare obiectivelor de investiții noi și dotările independente, după cum rezultă din următorul deviz:

Din bugetele locale ale unităților administrativ-teritorială se finanțează și unele cheltuieli de investiții pentru construcția podurilor noi de pe tronsoanele de drumuri comunale, cheltuieli pentru alimentarea cu apă a satelor, stații de epurare pentru ape uzate, stații de pompare pentru racordări la rețeaua de gaze naturale sau lucrări de îmbunătățire a instalaților de încălzire la instituțiile publice din domeniul învățământului preuniversitar, sănătate, și asistența socială.

În vederea asigurării derulării în condiții normale a procesului de finanțare a cheltuielilor de capital, prevăzute în bugetele locale, este necesar ca la întocmirea listelor de investiții să se stabilească acele obiective care au asigurată baza materială și forța de muncă necesară pentru respectarea volumelor fizice și valorice ale lucrărilor de executat și a termenelor depunere în funcțiune a obiectivelor. Acest lucru se impune pentru asigurarea eficienței economice și sociale a investițiilor și eliminarea fenomenului de dispersare nejustificată a fondurilor bugetare.

Evaluarea cheltuielilor instituțiilor publice în subordine locală și a serviciilor publice descentralizate

În Legea 189/1998 sunt prezentate posibilitățile de realizare a serviciilor publice locale, adică prin intermediul instituțiilor publice subordonate sau a serviciilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul local, și/sau mijloace extrabugetare.

La evaluarea, dimensionarea și repartizarea cheltuielilor publice locale pe destinații și ordonatori de credite, se vor avea în vedere următoarele:

atribuțiile ce le vor reveni și prioritățile stabilite de aceștia în vederea funcționării lor în interesul comunității respective;

serviciile publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice vor utiliza în mod obligatoriu taxele încasate în scopul pentru care au fost finanțate;

administrarea resurselor în condiții de eficiență;

conceperea și aplicarea unei politici tarifare pentru acele servicii publice la care se pretează;

să se asigure funcționarea continuă a serviciilor, eventualele întreruperi putând fi cauzate doar de situații de forță majoră;

să fie un serviciu public real – să se manifeste efectiv și concret, să fie cuantificabil pentru a se efectua o măsurare rapidă și corectă, să fie mobil, posibil de adaptat la solicitarea consumatorului final, să se asigure un preț cât mai scăzut, fără însă a afecta eficiența economică.

2.3 Întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli

Bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, în calitate de planuri financiare publice cu titluri executorilor, asigură dezvoltarea economico-socială într-un cadru echilibrat cuantificând totodată asigurarea echilibrului pe toată durata anului.

Bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale sunt componente principale ale finanțelor publice, care grupată procedeele și mijloacele de constituire și întrebuințare a fondurilor bănești de interes public la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale. Parte integrantă a sistemului bugetar-național, bugetele locale îndeplinesc u rol complex de stabilire, coordonare și autorizare a veniturilor și cheltuielilor anuale pe plan local. Acest bugete se constituie de conducere, care ține cont de numeroasele implicații socio-politice ale veniturilor și cheltuielilor bugetare.

Totodată, bugetul local este un act intervenționist al statului pe plan local, datorită acțiunii sale asupra structurii economice, sociale, culturale a localității. Bugetul local îndeplinește rolul financiar de mobilizare a resurselor și de redistribuire a acestora în funcție de sarcinile ce revin fiecărei unități administrativ-teritoriale.

Procedura de întocmire a bugetelor de venituri și cheltuieli, a orașelor, județelor și comunelor este guvernată de principiul autonomiei locale prevăzută atât în Legea finanțelor, cât și de Legea administrației publice locale. La fel în cazul bugetelor ministerelor și celorlalte organe centrale de stat, metodologia elaborării și execuției bugetelor locale este stabilită de ministerul Finanțelor, ceea ce conduce la efectuarea acestor acte și operațiuni în mod uniform și oferă posibilitatea concentrării exacte a bugetelor tuturor unităților administrativ-teritoriale, ca ansamblul autonom față de bugetul statului.

Elaborarea proiectelor bugetelor locale este de competența primarilor în ce privește bugetele comunale și orășenești și a președinților consiliilor județene în ceea ce privește bugetele județelor. În exercitarea acestor atribuții, primarii comunelor și orașelor ca și președinții consiliilor județene sunt ajutați de funcționarii de specialitate financiar contabilă din comune, și municipiilor iar pentru județ de Direcțiile Generale ale finanțelor publice și controlul financiar de stat.

Elaborare proiectelor bugetelor locale este supusă cerințelor de “dimensionare” a cheltuielilor bugetare în funcție de necesitățile reale, corelat cu resursele bugetare în funcție de necesitățile reale, corelat cu resursele bugetare posibile de mobilizat.

Subordonată acestor cerințe, elaborarea proiectelor de bugete locale începe în etapele prevăzute de normele metodologice ale Ministerul Finanțelor concomitent pentru fiecare unitate administrativ-teritorială, precum și pentru fiecare serviciu public și instituție publică aflată în relație de finanțare cu bugetul localității în care își are sediul, ori cu bugetul județean.

Echilibrul între veniturile și cheltuielile bugetelor locale constituie o preocupare permanentă a factorilor de decizie din domeniul financiar. Echilibrul bugetar, ca principiu așezat la baza evaluării bugetare, presupune, că veniturile să acoperă cheltuielile atât pe total, cât și pe fiecare unitate administrativ-teritorial împarte.

Veniturile bugetare se întocmesc cu ajutorul datelor concentrate de către percepțiile din comune și serviciile de impozite și taxe din cadrul circumscripțiilor și administraților financiare orășenești și municipale, respectiv din direcțiile județene ale finanțelor publice și controlului financiar de stat.

Bugetele unităților administrativ teritoriale se întocmesc pe baza proiectelor de bugete ale administrației proprii și ale instituțiilor publice în subordine, la termenele stabilite de organul județean de decizie.

Pentru asigurarea derulării în cele mai bună condiții a lucrărilor de elaborare, aprobare și depunere la organele în drept a proiectelor și bugetelor proprii, potrivit dispozițiilor legale, în condițiile autonomie, consiliile locale și județene vor întocmi programul de desfășurare a acestor lucrări în strânsă conlucrare cu organele de specialitate ale Ministerului Finanțelor.

Programul de desfășurare a lucrărilor menționate mai sus, trebuie să fie astfel întocmit încât să asigure timpul necesar analizării amănunțite a proiectelor și bugetelor locale respective.

Programul de desfășurare a lucrărilor de întocmire, aprobare și depunere la organele în drept a proiectelor și bugetelor locale pe ansamblul județului se întocmește de către Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat și va fi analizat și aprobat în comisia administrativă a prefecturii potrivit Legii administrației publice locale.

Aprobarea bugetelor locale este de competența exclusivă a consiliilor comunale, orășenești și județene din fiecare unitate administrativ-teritoriale, fiind supuse aprobării de către primari, iar proiectelor bugetelor județene sunt supuse aprobării consiliilor județene de către președinții acestor consilii.

Fiecare buget local se aprobă pe ansamblu, pe capitole, articole și ordonatori de credite.

Bugetele locale se aprobă sau adoptă prin hotărâri ale Consiliilor comunale, orășenești și județene care la fel ca hotărârile privind stabilirea de impozite și taxe locale, administrarea domeniului public și privat și alte probleme de competența acestor consilii se adoptă cu votul a cel puțin două treimi din numărul membrilor consiliului.

După aprobarea bugetului de către consilii, bugetele comunelor, orașelor și municipiilor se trimit direcțiilor de finanțe publice ale județelor care le grupează pe aceste categorii de unități administrativ-teritoriale și le alătură bugetului propriu al județului, alcătuindu-se astfel bugetele pe ansamblul fiecărui județ.

Bugetele pe ansamblu ale județelor și Municipiului București se trimit Ministerului Finanțelor pentru utilizarea datelor din cuprinsul lor la elaborarea actelor de sinteză financiară generală din economia națională.

Repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetului local se aprobă de către organul executiv al fiecărui Consiliu Județean ori Consiliu Local pentru bugetul propriu, supă obținerea aprobării de la Ministerul Finanțelor a repartizării pe trimestre a sumelor defalcate din impozitul pe salarii și a transferului din bugetul de stat pe cele două destinații, respectiv pentru asigurarea protecției sociale a populației pentru energia termică și transport urban de călători și pentru investiții.

În cadrul anexei voi reda Bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2001 al municipiului Timișoara.

=== CAP3 ===

CAPITOLUL III

Organizarea contabilității la consiliul municipal Timișoara

3.1. Organizarea contabilității creditelor bugetare și alimentării cu mijloace bănești a consiliului local

Punerea mijloacelor bugetare la dispoziția instituțiilor are loc după o tehnică diferită, după cum finanțarea se face de la bugetul administrației centrale de stat sau bugetul local. Finanțarea de la bugetul administrației centrale de stat se face pe calea deschiderilor de credite, iar finanțarea de la bugetele locale a instituțiilor subordonate primăriilor se realizează sub forma alimentării cu mijloace bănești a conturilor lor de disponibil. Alimentarea conturilor se face periodic pe baza cererilor aprobate prin bugetele de venituri și cheltuieli precum și de disponibilitățile existente în contul unității administrativ-teritoriale respective. Creditele bugetare aprobate sunt înregistrate în contul din afara bilanțului 940 “Credite bugetare aprobate” utilizat de instituțiile de stat finanțate din bugetul administrației centrale de stat.

Creditele bugetare aprobate dau dreptul ordonatorilor de credite să primească finanțarea de la bugetele locale și să folosească mijloacele bănești primite pentru efectuarea plăților de casă. Asigurarea cu mijloace bănești a instituțiilor de subordonare locală se face în două etape. În prima etapă se alimentează direct conturile de disponibil ale ordonatorilor principali de credite, separat pe cele două destinații, pentru cheltuieli proprii și pentru repartizări la instituțiile subordonate. În a doua etapă ordonatorii principali alimentează conturile de disponibil a ordonatorilor secundari și terțiari.

Instituțiile publice indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, efectuează operațiunile de încasări și plăți prin unitățile teritoriale ale trezoreriei statului în raza cărora își au sediul și unde au deschise conturile de disponibilități, fiind interzis instituțiilor publice să efectueze astfel de operațiuni prin băncile comerciale.

În conformitate cu prevederile Legii privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate prin Bugetul Administrației Centrale de Stat, pot fi folosite la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite sau alimentarea cu fonduri de către Ministerul Finanțelor Publice a conturilor deschise pe seama acestora.

La solicitarea acordării fondurilor din Bugetul Administrației Centrale de Stat, ordonatorii principali de credite vor avea în vedere următoarele:

solicitarea fondurilor se va face în limita creditelor bugetare și potrivit destinației aprobate – cheltuieli curente și cheltuieli de capital -, în raport cu gradul de utilizare a resurselor puse la dispoziție anterior;

asigurarea utilizării cu eficiență a fondurilor alocate de la buget și numai pentru cheltuielile strict necesare îndeplinirii acțiunilor autorizate prin dispozițiile legale în vigoare

efectuarea cheltuielilor bugetare numai pe baza de acte justificative întocmite, vizate și aprobate de persoanele autorizate

Ordonatorii principali de credite vor solicita Ministerului Finanțelor Publice deschiderea creditelor bugetare pentru activitatea proprie și a unităților subordonate, pentru cheltuieli curente și cheltuieli de capital “în baza cererii de deschidere a creditelor bugetare” întocmită în trei exemplare.

Creditele bugetare privind cheltuielile aprobate pe capitole în bugetele ordonatorilor principali de credite de deschid trimestrial în două tranșe astfel:

prima tranșă, între 20-25 din ultima lună a trimestrului în curs pentru primele două luni ale trimestrului următor, fără a depăși 65% din prevederile trimestriale;

a doua tranșă pentru diferența de 35% din prevederile trimestriale între 20-25 din a doua lună a trimestrului în curs pentru creditele bugetare aferente ultimei luni a trimestrului

Din creditele bugetare deschise ordonatorii principali își rețin sumele necesare pentru cheltuielile proprii care au fost înscrise pe verso-ul cererii și repartizează în termen de trei zile unităților din subordine creditele bugetare pe baza documentului “dispoziție bugetară” care se întocmește și se depune la trezorerie în trei exemplare. Din creditele bugetare deschise și respectiv repartizate pentru cheltuieli de capital, ordonatorii de credite virează sumele necesare pentru finanțarea investițiilor în conturile speciale deschise la unitățile trezoreriei statului în fucție de necesitățile stricte de finanțare stabilite pe baza listelor și situaților de lucrări, documentaților privind livrarea și montarea utilajului, mobilierului și alte obiecte de investiții.

Finanțarea de la Bugetul Administrației Centrale de Stat asigură instituțiilor necesarul de mijloace pentru desfășurarea activității în fiecare an în baza creditelor bugetare aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli. Mijloacele puse la dispoziția instituțiilor publice pe calea finanțării, servesc la acoperirea unor nevoi cu caracter permanent, fiind de regulă nerambursabile. Finanțarea nu se face în mod automat ci pe măsura realizării acțiunilor previzionate și în raport cu gradul de folosire a resurselor puse la dispoziție anterior.

Instituțiile de subordonare centrală sunt finanțate din Bugetul Administrației Centrale de Stat pe calea deschiderilor de credite bugetare iar cele de subordonare locală pe calea alimentării cu fonduri.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt președinții consiliilor județene, primarul general al Municipiului București și primarii orașelor și comunelor. Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate prin bugetele locale pe unități ierarhic inferioare, în raport cu sarcinile acestora, cuprinse în bugetele respective, și aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii cu respectarea dispozițiilor legale.

Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate pe unități ierarhic inferioare ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite și aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii cu respectarea dispozițiilor legale. Ordonatori terțiari de credite utilizează creditele bugetare care au rămas numai pentru nevoile unităților pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate.

Ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor sau a serviciilor publice respective, în concordanță cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează efectuarea cheltuielilor respective.

Ordonatorii principali de credite întocmesc trimestrial dări de seamă contabile asupra execuției bugetare, care se depun la Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat. După verificare, acestea la centralizează și întocmesc darea de seamă contabilă centralizată la nivel județean asupra execuției bugetelor locale și o depun la Ministerul Finanțelor la termenele stabilite de minister.

Pentru evidențierea operațiunilor legate de finanțarea bugetară la instituțiile publice de subordonare locală se folosesc conturile:

105 “Disponibil al instituției”

”Disponibil pentru sume de mandat și sume în depozit”

115 “Disponibil pentru investiții”

118 “Disponibil din contravaloarea în lei a sumelor încasate în valută”

119 “Disponibil din fonduri cu destinație specială”

120 “Disponibil al instituției publice finanțate din venituri extrabugetare”

700 “Finanțarea de la buget privind anul curent”

702 “Finanțarea de la buget privind anii precedenți și alte surse”

Contul 105 “Disponibil al instituției” funcționează la ordonatorii de credite principali și terțiari finanțați din bugetele locale și evidențiază mijloacele bănești virate la dispoziția lor pentru efectuarea cheltuielilor aprobate prin bugetele de venituri și cheltuieli.

Este un cont de activ de mijloace bănești care se debitează în evidența ordonatorului principal de credite cu sumele primite de la bugetul local drept alimentări cu mijloace bănești pentru efectuarea cheltuielilor proprii și pentru alimentarea cu mijloace bănești a conturilor de disponibil ale ordonatorilor secundari și terțiari și se exemplifică prin formula:

Contul se debitează cu retragerile de sume de la ordonatorii terțiari rămase neutilizate la sfârșitul anului, potrivit formulei:

Contul se debitează cu sumele încasate prin creditul conturilor: 13 “Casa” cu sumele depuse în numerar în contul de disponibil la trezoreria statului; 150 “Acreditive” cu soldul rămas neutilizat la sfârșitul anului virat în contul de disponibil al instituției la trezoreria statului; 220 “Debitori” cu sumele încasate de la diverși debitori cu care se reconstituie mijloacele bănești; 231 “Creditori” cu mijloacele bănești primite de la bugetul administrației centrale de stat pentru plata alocației de stat pentru copii; 232 “Decontări cu bugetul statului” cu sumele reprezentând venituri cuvenite bugetului local pentru care nu se stabilesc anticipat debite; 510 “Veniturile instituției” cu veniturile proprii încasate în cursul anului, destinate acoperirii cheltuielilor, aprobate prin bugetul propriu.

Se creditează cu sumele virate instituțiilor subordonate reprezentând alimentări cu mijloace bănești pentru efectuarea cheltuielilor aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli potrivit relației :

Se creditează cu retragerile de sume la bugetul local din contul de disponibil al ordonatorului principal potrivit formulei :

Contul se creditează cu toate plățile din mijloacele bănești obținute la nivelul fiecărui ordonator principal, secundar și terțiari pentru aprovizionări de materiale, salariile personalului, lucrări executate sau servicii prestate prin debitul conturilor:

13 “Casa” cu sumele ridicate din contul de disponibil de la trezoreria statului pentru efectuarea plăților în numerar ;

150 “Acreditive” cu sumele virate din contul de disponibil pentru deschiderea unui “acreditiv” la dispoziția unui anumit furnizor pentru achitarea materialelor livrate a serviciilor prestate și lucrărilor executate;

220 “Debitori cu sumele ce urmează a fi recuperate de la diverși debitori proveniți din plăți făcute eronat din contul de disponibil;

231 “Creditori” cu sumele virate altor instituții agenți economici și persoane fizice care au fost reținute în prealabil de personalul instituției, precum și cu sumele reprezentând valoarea materialelor rezultate din casarea mijloacelor fixe reținute de instituție;

232 “Decontări cu bugetul statului” cu sumele virate bugetului statului reprezentând impozite reținute precum și alte venituri încasate pentru bugetul statului”

233 “Decontări privind asigurările sociale” la finele lunii cu soldul contribuției de asigurări sociale virate în contul Casei Județene de Pensii care gestionează bugetul asigurărilor sociale de stat și cu fondul de asigurări sociale de sănătate virat la Casa Județeană de Asigurări Sociale de Sănătate ;

234 “Furnizori” cu sumele plătite furnizorilor pentru materialele aprovizionate sau pentru lucrări executate și servicii prestate ;

235 “Decontări privind contribuția la constituirea fondului de șomaj” cu contribuția de 5% a instituției și de 1% a salariaților la constituirea fondului de șomaj virată la Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă ;

Soldul contului 105 este debitor și reprezintă disponibilul bănesc existent în cont la trezoreria statului la finele perioadei.

Alimentare cu mijloace bănești a conturilor ordonatorilor de credite constituie o plată de casă la nivelul bugetului local ce materializează finanțarea bugetară iar utilizarea de către ordonatorii de credite a sumelor primite pe calea virărilor sau ridicărilor de sume din conturile de la trezoreria statului reprezintă plăți de casă la nivelul acestora. În vederea evidențierii concordanței dintre creditele bugetare aprobate, plățile de casă și cheltuielile efective, contul 105 disponibil al instituției în evidența ordonatorilor principali secundari și terțiari se dezvoltă analitic pe articole și aliniate, folosind în acest scop “fișa pentru operații bugetare”. Această fișă permite urmărirea modului în care plățile de casă se fac în limita creditelor bugetare aprobate pentru fiecare articol și aliniat în parte asigurând un control operativ al respectării disciplinei bugetare.

Contul 700 “finanțare de la buget privind anul curent” funcționează numai în contabilitatea ordonatorilor principali finanțați din bugetele locale, fiindcă numai aceștia au relații directă cu bugetul.

Este un cont de pasiv care se creditează în cursul anului cu sume virate de organele financiare locale în conturile de la trezoreria statului, ordonatorilor principali pentru alimentările cu mijloace bănești prin debitul contului 105.

Se debitează în cursul anului cu sumele retrase de la bugetul local din contul de disponibil al ordonatorului principal prin creditul contului 105, iar la sfârșitul anului cu soldul cheltuielilor efectuate în cursul anului pentru închiderea exercițiului prin creditul contului 410. În urma acestei operațiuni, contul 700 rămâne de regulă cu soldul creditor care se închide prin creditul contului 702, potrivit formulei:

Contul 702 “Finanțare de la buget privind anii precedenți și alte surse” funcționează la ordonatorii principali finanțați din bugetele locale evidențiind sursele mijloacelor bugetare provenite din finanțarea anilor precedenți.

Este un cont de pasiv care se creditează cu soldul creditor al contului 700 la sfârșitul anului cât și cu ocazia preluării unor valori materiale și alte active de la alte instituții cu ocazia comasării acestora, prin debitul conturilor de debitori și materiale. De asemenea, se va credita cu valoarea animalelor tinere și la îngrășat 610 și a animalelor pentru experiență 611 din prăsila proprie, potrivit formulei:

Contul 702 se debitează prin creditul conturilor: 220 pentru scădere din evidență a debitelor ca urmare a insolvabilității; 600 cu prețul de înregistrare al materialelor degradate și distruse din cauza calamităților; 610 cu valoarea animalelor tinere trecute la mijloace fixe; 611, cu animalele pierdute în urma calamităților, potrivit formulei:

Soldul creditor al contului 702 reprezintă sursele mijloacelor bugetare provenite din finanțarea anilor precedenți la finele perioadei.

3.2. Organizarea contabilității domeniului public și privat al unității administrativ teritoriale

Dreptul de proprietate publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale, asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public. Statul sau unitățile administrativ-teritoriale exercită posesia, folosința și dispoziția asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public, în limitele și în condițiile legii.

Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin.(4) din Constituție, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din legea nr.213/1998 și din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege.

Domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele prevăzute la pct. I din anexa, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public național, declarate ca atare prin lege.

Domeniul public al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexa și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean.

Domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată. Dreptul de proprietate privată a statului sau al unităților administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul prival este supus regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel.

Dreptul de proprietate publică se dobândește:

pe cale naturală

prin achiziții publice efectuate în condițiile legii;

prin expropriere pentru cauza de utilitate publică;

prin acte de donație sau legate, acceptate de Guvern, de consiliul județean sau de consiliul local, după caz, dacă bunul în cauză intră în domeniul public;

prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauza de utilitate publică;

Trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unității administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a Consiliului Județean, respectiv a consiliului local. Hotărârea de trecere a bunurilor poate fi atacată, în condițiile legii, la instanța de contencios administrativ competență în a cărei rază teritorială se află bunul. Trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societăților comerciale la care statul sau o unitate administrativ teritorială este acționar, se poate face numai cu plat și cu acordul adunării generale a acționarilor societății comerciale respective.

Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, după cum urmează:

nu pot fi înstrăinate; ele pot fi date numai în administrare, concesionate sau închiriate, în condițiile legii;

nu pot fi supuse executării silite și asupra lor nu se poate constituite garanții reale

nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credință asupra bunurilor mobile

Bunurile din domeniul public pot fi date , după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a administrației publice centrale și locale, a altor instituții publice de interes național, județean sau local. Darea în administrare se realizează, după caz, prin hotărâre a Guvernului, sau a consiliului județean, sau a consiliului local. Titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul și să dispună de acesta în condițiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare. Dreptul de administrare va putea fi revocat numai dacă titularul său nu-și exercită drepturile și nu-și execută obligațiile născute din actul de transmitere.

În litigiile privitoare la dreptul de administrare, în instanță titularul acestui drept va sta în nume propriu. În litigiile privitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, titularul dreptului de administrare are obligația să arate instanței cine este titularul dreptului de proprietate, potrivit prevederilor Codului de Procedură Civilă. Titularul dreptului de administrare răspunde, în condițiile legii, pentru prejudiciile cauzate ca urmare a neîndeplinirii acestei obligații. De asemenea, neîndeplinirea acestei obligații poate atrage revocarea dreptului de administrare.

Servituțile asupra bunurilor din domeniul public sunt valabile numai în măsura în care aceste servituți sunt compatibile cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate bunurile afectate.

Închirierea bunurilor proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale se aprobă, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, sau a consiliului local, iar contractul de închiriere va cuprinde clauze de natura să asigure exploatarea bunului închiriat, potrivit specificului acestuia. Contractul de închiriere se poate încheia, după caz, cu orice persoană fizică sau juridică română sau străină, de către titularul dreptului de proprietate sau de administrare.

Cesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică se face prin licitație publică, în condițiile legii. Sumele încasate din închirierea sau din concesionarea bunurilor proprietate publică se fac, după caz, venit la bugetul de stat sau la bugetele locale. În cazul în care contractul de închiriere se încheie de titularul dreptului de administrare acesta are dreptul să încaseze din chirie o cotă-parte între 20-50%, stabilit, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, sau a consiliului local prin care s-a aprobat închirierea. Statul și unitățile administrativ-teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor, în folosință gratuită pe termen limitat persoanelor juridice fără scop lucrativ care desfășoare activitate de binefacere sau de utilitate publică, ori serviciilor publice.

Domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor este alcătuit din

următoarele bunuri:

drumurile comunale, vicinale și străzile;

piețele publice, comerciale, târgurile, oboarele și parcurile publice, precum și zonele de agrement;

lacurile și plajele care nu sunt declarate de interes public național sau județean;

rețele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, gaze, stațiile de tratare și epurare a apelor uzate, cu instalațiile, construcțiile și terenurile aferente;

terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea consiliului local și primăria, precum și instituțiile publice de interes local, cum sunt: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile și altele asemenea;

locuințele sociale;

statuile și monumentele, dacă nu au fost declarate de interes public național;

bogățiile de orice natură ale subsolului, în stare de zăcământ, dacă nu au fost declarate de interes public național;

terenurile cu destinație forestieră, dacă nu fac parte din domeniul privat al statului și dacă nu sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridice de drept privat;

cimitirele orășenești și comunale;

Evidența contabil-financiară a bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităților administrativ teritoriale se ține distinct în contabilitate, potrivit normelor metodologice elaborate de Ministerul Finanțelor și aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Contul 308 “Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unității administrativ-teritoriale” reflectă la consiliilor locale, primăriilor comunale, orășenești și municipale evidența bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unității administrativ-teritoriale, potrivit legii.

Este un cont de pasiv care se creditează cu sursa bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unității administrativ-teritoriale prin debitul conturilor: 310, cu valoarea bunurilor existente în patrimoniu pe baza inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al unității administrativ-teritoriale; 011, cu valoarea terenurilor intrate care alcătuiesc domeniul public al unității administrativ-teritoriale; 012 cu valoarea amenajărilor de terenuri, intrate în patrimoniu public local; 013, cu valoarea construcțiilor și a celorlalte bunuri de natura mijloacelor fixe intrate în patrimoniu, potrivit formulei:

Contul 306 se mai creditează la expirarea termenului de concesiune cu înregistrarea bunurilor care au rezultat în urma investițiilor impuse prin caietul de sarcini, ca: modernizări la bunurile concesionate prin debitul contului 013; alte investiții materializate în bunuri care aparțin domeniului public al unității locale, prin debitul contului 013; la expirarea termenului de concesionare, cu înregistrarea bunurilor preluate care au aparținut concesionarului și au fost utilizate de către acesta pe durata concesiunii, prin debitul conturilor 011.01.

Se debitează cu diminuarea surselor ca urmare a ieșirii din patrimoniu a bunurilor care alcătuiesc domeniul public local, prin creditul conturilor: 011, cu valoarea terenurilor ieșite din patrimoniu; 012, cu valoarea amenajărilor de terenuri ieșite; 013, cu valoarea construcțiilor și a celorlalte bunuri de natura mijloacelor fixe ieșite din patrimoniu, potrivit formulei.

Soldul creditor al contului reprezintă sursa bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului la in moment dat.

Contul 309 “Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al unității administrativ-teritoriale” reflectă la consiliilor locale, primăriilor comunale, orășenești și municipale evidența bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al unității administrativ-teritoriale, potrivit legii.

Este un cont de pasiv care se creditează cu sursa din domeniul privat al unității administrativ-teritoriale locale, prin debitul conturilor: 310, cu valoarea bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al comunității locale existente în patrimoniu; 011, cu valoarea terenurilor intrate în patrimoniu care alcătuiesc domeniul privat al comunității locale; 012, cu valoarea amenajărilor de terenuri intrate în patrimoniul privat al comunității locale; 013, cu valoarea construcțiilor și a celorlalte bunuri de natura mijloacelor fixe intrate în patrimoniul privat al unităților administrativ-teritoriale, astfel:

Se debitează cu diminuarea surselor ca urmare a ieșirii din patrimoniu a bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al statului, prin creditul conturilor: 011, cu valoarea terenurilor ieșite din patrimoniu; 013, cu valoarea construcțiilor și a celorlalte bunuri de natura mijloacelor fixe ieșite din patrimoniu, potrivit formulei:

Soldul creditor al contului reprezintă sursa bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al unității administrativ-teritoriale la un moment dat.

3.3. Salarizarea funcționarilor publici

Funcționarii publici sunt angajații organismelor și structurilor administrației publice centrale și locale, care au abilitatea legală de a îndeplini atribuțiile stabilite prin acte normative, respectiv competența să elaboreze acte juridice, să efectueze operațiuni administrative în vederea și pentru aplicarea legilor.

Sistemul de salarizare a funcționarilor publici, stabilit conform prevederilor legale, are în vedere următoarele:

crearea unui sistem unitar de salarizare aplicabil tuturor funcționarilor publici;

necesitatea de a restrânge costurile administrației publice, în condițiile în care funcționarii publici competenți trebuie motivați și recompensat în mod corespunzător;

crearea unei ierarhii a sistemului de salarizare, pe categorii, clase și grade

stabilirea unui raport just între partea fixă și partea variabilă a salariului, care să țină seama de activitatea depusă și de importanța ei.

Pentru activitatea depusă funcționarii publici au dreptul la salariu, care se compune dintr-o parte fixă, reprezentând salariul de bază, și o parte variabilă, compusă din sporuri și indemnizații la salariul de bază.

Funcționarii publici beneficiază de premii, stimulente și recompense din fonduri constituite în condițiile legii.

Fondurile bugetare destinate cheltuielilor cu salariile se alocă anual fiecărui ordonator principal de credite prin legile privind bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurile speciale, în raport cu numărul funcționarilor publici debutanți și definitivi, precum și cu numărul de personal încadrat pe baza contractului individual de muncă din cadrul autorității sau instituției publice, pe baza obiectivelor, proiectelor, programelor sau altor activități stabilite potrivit atribuțiilor autorității sau instituției publice respective.

La fundamentarea fondurilor bugetare destinate cheltuielilor cu salariile, necesare în vederea realizării obiectivelor, proiectelor, programelor sau, după caz, activităților stabilite potrivit atribuțiilor autorității sau instituției publice respective, ordonatorii principali de credite vor previziona volumul de muncă, perioadele de realizare, numărul maxim de posturi aferente funcțiilor publice și numărul persoanelor angajate pe baza de contract individual de muncă, precum și salariile individuale aferente. Fondurile bugetare destinate cheltuielilor cu salariile se corectează periodic, potrivit legii, în raport cu creșterea estimată a prețurilor de consum și cu evoluția salariilor din alte sectoare de activitate.

În limita fondurile bugetare alocate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale ordonatorii principali de credite defalchează pentru aparatul propriu și pentru unitățile subordonate sumele destinate cheltuielilor salariale, în vederea realizării sarcinilor programate.

Salariile de bază și celelalte elemente ale sistemului de salarizare se stabilesc de ordonatorul principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare alocate anual și în numărul de posturi stabilit prin legile privind bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurile speciale.

Salariile de bază se stabilesc în mod diferențiat, avându-se în vedere realizarea unei ierarhii juste și motivate în sistem de cariera, în raport cu natura competențelor, cu activitatea depusă și cu importanța ei, corespunzător cerințelor nivelului studiilor absolvite.

Indemnizațiile de conducere pentru funcțiile publice de conducere și salariile de bază pentru funcțiile publice de execuție, pe categorii, clase și grade profesionale, corespunzătoare domeniilor de activitate ale autorităților și instituțiilor publice, sunt prevăzute în anexele nr. 1-4 la prezența ordonanța de urgență.

Funcționarii publici care ocupă funcții publice specifice, aprobate potrivit legii sunt salarizați prin asimilare cu funcțiile publice prevăzute în anexele la ordonanța de urgență nr. 245/2000, stabilită prin ordin sau prin dispoziție a conducătorului autorității publice sau instituției publice respective, cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Stabilirea asimilării salarizării funcționarii publice care ocupă funcții publice specifice se face în raport cu natura competențelor, cu activitatea depusă și cu importanța ei, corespunzător cerințelor nivelului studiilor absolvite.

Salariul de bază pentru funcționarii publice de conducere este cel corespunzător funcției publice de execuție, categoriei, clasei și gradului ierarhic, la care se adaugă o indemnizație de conducere, diferențiată în raport cu complexitatea și răspunderea ce revin funcției de conducere, care face parte din salariul de bază.

Indemnizațiile de conducere sunt stabilite în procente din salariul de bază corespunzător funcției publice de execuție.

Funcția publică de execuție corespunzătoare funcției publice de conducere, de secretar general al Guvernului, secretar general al Senatului, secretar general al Camerei Deputaților, secretar general adjunct al Guvernului, secretar general adjunct al Senatului și secretar general adjunct al Camerei Deputaților este funcția publică de consilier clasa I gradul 1sau de consilier juridic clasa I gradul 1, după caz din cadrul autorităților sau instituțiilor publice respective.

Funcția publică de execuție corespunzătoare funcției publice de conducere, de secretar general și secretar general adjunct al ministerelor și al celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate, secretar general al prefecturii, secretar al județului, al municipiului București și secretar al municipiului, sectorului municipiului București, orașului și comunei este funcția publică de consilier clasa I gradul 1sau de consilier juridic clasa I gradul 1, după caz din cadrul autorităților sau instituțiilor publice respective.

Fiecărui grad din structura carierei funcționarului public îi corespunde un nivel al salariului de bază din grila de salarizare.

În cariera profesională, funcționarul public beneficiază, în urma rezultatelor obținute la evaluarea performanțelor profesionale individuale, de drepturi de a avansa în grad, respectiv în clasă, potrivit legii.

Funcționarii publici definitivi care avansează în categorie potrivit legii, în urma dobândirii unei diplome de studii de nivel superior vor fi numiți în noua funcție publică, potrivit pregătirii profesionale , în clasa și gradul care le asigură cel puțin salariul de bază avut în categoria inferioară.

Pentru rezultate deosebite obținute în activitatea desfășurată, ordonatorul principal de credite bugetare poate acorda, în limita a 20% din numărul total al funcționarilor publici prevăzut în statul de funcții un salariu de merit lunar de 20% din salariul de bază care face parte din acesta și care constituie baza de calcul pentru sporuri și alte drepturi care se acordă în raport cu salariul de bază.

Funcționarii publici care beneficiază de salariul de merit se stabilesc o dată pe an, de regulă după aprobarea bugetului, pe baza rezultatul obținute în activitatea desfășurată.

Funcționarii publici debutanți nu pot beneficia de salariu de merit.

Funcționarii publici beneficiază de un spor de vechime în muncă de până la 25% calculat la salariul de bază, în raport cu vechimea efectivă în muncă, corespunzător timpului lucrat în programul normal de lucru astfel:

Sporul de vechime în muncă se plătește cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea în muncă.

Sporul de vechime în muncă se ia în calcul la stabilirea pensiilor și a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă.

Funcționarii publici care au o vechime de cel puțin 3 ani în funcții publice primesc lunar un spor de stabilitate de 5% calculat la salariul de bază, care face parte din acesta și care constituie baza de calcul pentru sporuri și alte drepturi care se acordă în raport cu salariul de bază.

Pentru fiecare perioadă de 3 ani de vechime neîntreruptă în funcții publice, care depășește pragul inițial de 3 ani, la procentul prevăzut în paragraful anterior se adaugă câte două procente.

Sporul de stabilitate acordat în condițiile de mai sus nu poate depăși 15% din salariul de bază.

Sporul de stabilitate se acordă cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea neîntreruptă în funcții publice.

Activitate depusă în cadrul autorităților sau instituțiilor publice până la numirea într-o funcție publică potrivit art. 97 din legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările ulterioare, constituie vechime în funcții publice și se ia în calcul la acordarea sporului de stabilitate.

Funcționarii publici care au titlul științific de doctor în specialitatea în care activează, beneficiază de un spor de 15%, calculat asupra salariului de bază.

Pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției funcționarii publici primesc lunar un spor de confidențialitate până la 15% calculat la salariul de bază. Categoriile de funcționari publici care beneficiază de acest spor și procentul concret al acestuia se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare a autorității sau instituției publice respective.

Pentru orele lucrate din dispoziția conducătorului autorității sau instituției publice peste durata normală a timpului de lucru, sau în zilele de sărbători legale ori declarate ca zile nelucrătoare, stabilita potrivit legii, funcționarii publici de execuție au dreptul la recuperare sau la plata majorată cu un spor de 100% din salariul de bază. Numărul de ore plătite cu sporul de 100% nu poate depăși 360 într-un an.

Funcționarii publici pot beneficia de premii în cursul anului dintr-un fond de premiere, care se aprobă prin buget, în limita unei cote de până la 20%, aplicată asupra cheltuielilor cu salariile aferente acestei categorii. Din acest fond, pot fi acordate premii funcționarilor publici care au obținut rezultate deosebite în activitate. Cuantumul premiilor individuale se aprobă de către conducătorul autorității sau instituției publice, în limita sumelor alocate cu această destinație.

Pentru activitate desfășurată, funcționarii publici au dreptul la sfârșitul anului calendaristic la un premiu anual egal cu salariul de bază brut din ultima lună a anului pentru care se face premierea.

Pentru funcționarii publici care nu au lucrat tot timpul anului premiul se acordă proporțional cu perioada în care au lucrat luându-se în calcul salariul de bază brut din ultima lună de activitate.

Funcționarii publici au dreptul la stimulente și recompense din fonduri constituite potrivit legii.

Funcționarii publici au dreptul la concediul de odihnă și la alte concedii, în condițiile legii.

La plecare în concediul de odihnă, funcționarii publici au dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.

În cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat, potrivit legii prima prevăzută la paragraful anterior se acordă o dată cu indemnizația de concediu cuvenită pentru fracțiunea cea mai mare.

Funcționarii publici care în cursul anului calendaristic nu au putut efectua concediul de odihnă, și beneficiază de compensarea acestuia în bani, în condițiile legii pe lângă valoarea compensației beneficiază și de prima prevăzută anterior.

Funcționarii publici care au efectuat integral sau parțial concediul de odihnă cuvenit pentru anul 2000, până la data intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 245/2000, beneficiază de acordarea primei de vacanță; prima de vacanță se va acorda în acest caz cel mai târziu la data de 31 decembrie 2000 în limita creditelor bugetare aprobate.

Pentru funcționarii publici care nu au lucrat tot timpul anului în cadrul autorităților sau instituțiilor publice, prima de concediu se acordă proporțional cu perioada în care au lucrat în cadrul acestora luându-se în calcul salariul de bază brut din ultima lună de activitate anterioară plecării în concediu.

În perioada concediului de odihnă, funcționarii publici beneficiază, o singură dată pe an, de transport gratuit pe calea ferată, dus – întors între localitate de domiciliu și localitatea din țară în care își petrec concediul de odihnă. Gratuitate transportului se acordă la trenuri tip rapid, clasa I.

În situația în care funcționarii publici se deplasează cu alte mijloace de transport decât trenul, beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport efectuate la nivelul costului călătoriei pe distanța respectivă, cu trenuri tip rapid, clasa I.

Decontarea cheltuielilor se face de către autoritatea sau instituția publică pe baza documentelor de călătorie sau pe baza unei declarații date de funcționarul public pe propria răspundere.

Funcționarii publici au dreptul la concedii de studii. Concediul de studii se acordă pentru o perioadă de 30 zile lucrătoare anual. Acesta poate fi efectuat și în două etape. În cazul în care conducătorul autorității sau instituției publice apreciază ca studiile sunt utile autorității sau instituției publice în care funcționarul public își desfășoară activitatea, pe perioada concediului de studii acordat, funcționarului public respectiv i se plătesc salariul de bază corespunzător funcției îndeplinite și după caz, sporul de vechime, dacă acesta se angajează, în scris.

Funcționarii publici care urmează o formă de specializare sau perfecționare pe o durată mai mare de 3 luni dar nu mai mult de un an, și primesc pe această perioadă drepturile salariale, sunt obligați să se angajeze în scris că vor lucra de la 1 la 5 ani în autoritatea sau instituția publică respectivă. În cazul nerespectării acestui angajament aceștia vor suporta cheltuielile autorității sau instituției publice cu drepturile salariale proporțional cu timpul rămas până la împlinirea termenului cu excepția cazului în care funcționarii publici respectivi nu mai dețin funcțiile publice din motive neimputabile acestora sau în cazul transferului în interesul serviciului.

În afara concediului de odihnă, funcționarii publici au dreptul, în condițiile legii, la zile de concediu plătit, în cazul următoarelor evenimente familiale deosebite:

căsătoria funcționarului public – 5 zile lucrătoare;

nașterea sau căsătoria unui copil – 3 zile lucrătoare;

decesului soțului, sau al unei rude ori afin până la gradul III al funcționarului public – 3 zile lucrătoare

Funcționarii publici beneficiază de tichete de masă potrivit legii.

Pe perioada delegării, în condițiile legii, funcționarul public, își păstrează funcția publică, clasa, gradul și drepturile salariale, iar autoritatea sau instituția publică care îl deleagă este obligată să suporte costul legal al transportului, cazării și al indemnizației de delegare. Funcționarii publici trimiși în delegație beneficiază, pentru fiecare zi, de o indemnizație de delegare egală cu salariul cuvenit pentru 8 ore de muncă.

Pe perioada detașării funcționarul public își păstrează funcția publică, clasa, gradul și drepturile salariale. Dacă salariul corespunzător funcției publice pe care este detașat este mai mare, el are dreptul la acest salariu. Funcționarii publici detașați beneficiază de o indemnizație de detașare. Pe timpul detașării în altă localitate, autoritatea sau instituția publică beneficiară este obligată să îi suporte costul legal al transportului, dus-întors, cel puțin o dată pe lună, al cazării și al indemnizației de detașare.

Nivelul indemnizației de detașare și condițiile concrete de acordate a drepturilor de delegare și detașare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 245/2000.

Aparatul propriu al autorităților administrației publice locale

Indemnizații de conducere

Salarii de bază pentru funcții publice de execuție

NOTĂ

Salariile de bază și indemnizațiile de conducere prevăzută în prezenta anexă sunt aplicabile și funcționarilor publici din instituțiile subordonate autorităților administrației publice locale.

Pentru secretarul municipiului București indemnizația de conducere este de 75%. Pentru secretarul municipiului reședințe de județ, și secretarul sectorului municipiului București indemnizația de conducere este de 65%.

In cazul secretarului comunei sau orașului având sub 35.000 de locuitori, care în mod excepțional, potrivit legii, are studii superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă, sau studii medii, liceale sau postliceale, absolvite cu diplomă, indemnizația de conducere este de30%, respectiv 20%.

Funcțiile publice de conducere de șef departament, arhitect șef, director general și director general adjunct se utilizează numai la nivelul aparatului propriu al consiliilor județene, Consiliului General al Municipiului București și consiliilor locale ale municipiilor reședință de județ, și sectoarelor municipiului București.

3.4. Organizarea contabilității mijloacelor bănești la consiliul local

Mijloacele bănești ale bugetului local provin din veniturile proprii încasate și din veniturile de echilibrare primite de la Bugetul Administrației Centrale de Stat a căror evidență se conduce cu ajutorul conturilor din clasa I “Mijloace bănești” deschise la trezoreria statului .

103 “Disponibil al bugetului local la trezoreria statului”

103.01 “Disponibil din fondul de rulment al bugetului local”

13 “Casa”

104 “Disponibil din venituri cu destinație specială”

106 “Disponibil din cote defalcate din impozitul pe venit”

109 ”Disponibil din fondul de tezaur”

Contul 103 “Disponibil al bugetului local la trezoreria statului” ține evidența încasărilor și plăților efectuate de către consiliile locale orășenești, municipale respectiv ale sectoarelor municipiului București, Consiliile Județene și Consiliul General al Municipiului București prin contul de disponibil al bugetului local deschis la trezoreria statului.

Este un cont activ care se debitează cu încasările veniturilor cuvenite bugetului local din impozite și taxe potrivit bugetului aprobat prin creditul conturilor: 103.01 cu sumele utilizate la finele anului din fondul de rulment constituit în anii precedenți pentru acoperirea definitivă a deficitului bugetar; 13 cu sumele depuse la trezorerie, reprezentând venituri încasate în numerar de la contribuabili; 104 cu sumele utilizate la finele anului din excedentul constituit în anii precedenți pentru acoperirea deficitului bugetar; 400 cu sumele primite reprezentând rambursarea împrumuturilor în anul în care au fost acordate; 500 cu veniturile proprii încasate, sume și cote defalcate și subvenții primite de la bugetul de stat; 502 cu veniturile cu destinație specială încasate, potrivit formulei :

Se creditează cu plățile de casă reprezentând cheltuieli ale bugetului local prin debitul conturilor: 103.01 la finele anului cu sumele virate la fondul de rulment propriu(concomitent se face înregistrarea 57.01=339); 104 la finele anului cu sumele virate reprezentând excedentul bugetului local din venituri cu destinație specială(concomitent se face înregistrarea 57.02=338); 400 cu plățile de casă reprezentând cheltuieli curente ale bugetului local; 402 cu plățile de casă reprezentând cheltuieli cu destinație specială ale bugetului local; 500 cu restituiri de venituri destinație specială ale bugetului local; 57.01 cu împrumuturi din anii precedenți nerambursate la scadență potrivit formulei:

Soldul debitor al contului reprezintă disponibilitățile bănești ale bugetului local aflate la trezoreria statului la finele perioadei .

Contul 103.01”Disponibil din fondul de rulment al bugetului local” ține evidența încasărilor și plăților efectuate de către consiliile locale orășenești, municipale, respectiv ale sectoarelor municipiului București, Consiliile Județene și consiliul general al Municipiului București, din disponibilul din fondul de rulment al bugetului local deschis la trezoreria statului.

Este un cont de activ care se debitează cu sumele repartizate din contul de disponibil al bugetului local pentru constituirea fondului de rulment prin creditul contului 103, potrivit formulei:

Concomitent se face și înregistrarea:

Se creditează cu sumele utilizate la finele anului din fondul de rulment constituit în anii precedenți pentru acoperirea definitivă a deficitului bugetar prin debitul contului 103 potrivit formulei:

Soldul debitor al contului reprezintă disponibilul din fondul de rulment aflat la trezoreria statului la finele perioadei .

Contul 13”Casa” ține evidența încasărilor și plăților făcute în numerar de consiliile locale.

Este un cont de activ de mijloace bănești care se debitează cu încasările efectuate în numerar reprezentând veniturile ale bugetului local de la contribuabili prin creditul conturilor: 500 cu veniturile curente ale bugetului local încasate în numerar potrivit formulei :

Se creditează cu sumele depuse la trezoreria statului reprezentând veniturile bugetului local încasate în numerar prin debitul contului 103, potrivit formulei:

Soldul debitor al contului reprezintă disponibilitățile bănești ale bugetului local existente în casierie la finele perioadei.

Contul 104 “Disponibil din venituri cu destinație specială” ține evidența disponibilului excedentului constituit din venituri cu destinație specială deschis la trezoreria statului.

Este un cont de activ care se debitează la finele anului prin creditul contului 103 cu sumele virate din contul de disponibil reprezentând excedentului bugetului local din venituri cu destinație specială, potrivit formulei:

Concomitent se face și înregistrarea:

Se creditează prin debitul contului 103 cu sumele utilizate la finele anului din excedentul constituit în anii precedenți pentru acoperirea definitivă a deficitului bugetar, potrivit formulei :

Soldul debitor al contului reprezintă disponibilul din excedentul constituit din venituri cu destinație specială aflat la trezoreria statului la finele perioadei.

Contul 106 “Disponibil din cote defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale” ține evidența încasărilor și plăților efectuate de Consiliile Județene și Consiliul General al Municipiului București din contul de disponibil, din cote defalcate din impozitul pe venit deschis la trezoreria statului.

Este un cont de activ care se debitează cu încasările de cote defalcate din impozitul pe venit prin creditul contului 335, potrivit formulei:

Se creditează prin debitul contului 335 cu plățile efectuate din contul de disponibil reprezentând cote defalcate din impozitul pe venit, alocate comunelor, orașelor, municipii și Județului pentru echilibrarea bugetelor locale respective, potrivit formulei:

Soldul debitor al contului reprezintă disponibilul din cote defalcate existente în contul deschis la trezoreria statului la finele perioadei.

Contul 109”Disponibil din fondul de tezaur” evidențiază la Consiliile Județene și Consiliul General al Municipiului București disponibilul constituit din vărsămintele efectuate din excedentul anual al bugetelor unităților administrativ teritoriale.

Este un cont de activ care se debitează cu sume încasate la fondul de tezaur prin creditul conturilor: 201 cu împrumuturile rambursate de unitățile cărora le-au fost acordate; 334 cu vărsămintele efectuate de unitățile administrativ teritoriale și cu dobânzile încasate, potrivit formulei :

Se creditează cu împrumuturile acordate prin debitul contului 201 și cu sumele acordate unităților administrativ teritoriale pentru realizarea de investiții publice de interes județean prin debitul contului 434, potrivit formulei:

Soldul debitor al contului reprezintă disponibilul din fondul de tezaur la trezoreria statului la finele perioadei .

3.5. Organizarea contabilității decontărilor cu furnizorii, creditorii și cu bugetul statului și bugetul asigurărilor sociale

Contul 231 “Creditori” ține evidența relațiilor de decontare cu o serie de creditori care pot fii regii autonome, societăți comerciale sau persoane fizice provenind din:

sume reținute din salarii pe baza hotărârilor instanțelor judecătorești în favoarea altor instituții, agenți economici și persoane fizice;

salarii și burse neridicate în termenele legale de plată;

sume reținute pentru achitarea ratelor la locuințe proprietate personală și la unități comerciale;

sume reținute pentru constituirea garanțiilor materiale;

contribuția la costul biletelor de tratament balnear și odihnă;

sume primite de la alte instituții pentru efectuarea operațiunilor de mandat;

imputațiile pentru mijloacele fixe constatate lipsă;

sumele primite pentru plata alocației de stat pentru copii.

Contul 231 “Creditori”, este un cont de pasiv, se creditează cu obligațiile instituției față de creditori prin debitul conturilor: 105, 120, 700, 191, 192, 193 cu mijloacele bănești primite de la bugetul administrației centrale de stat pentru plata alocației de stat pentru copii și cu sumele încasate și necuvenite; 110, cu sumele primite de la alte instituții pentru efectuarea operațiilor de mandat; 13, cu sumele încasate în numerar de la personalul instituției; 220, cu sumele imputate pentru lipsuri de mijloace fixe; 230, cu sumele reținute prin statul de salarii pentru mărfuri cumpărate cu plata în rate, chirii, cu salariile neridicate la termen; 233, cu ajutoarele de asigurări sociale neridicate la plata chenzinei a II-a a salariilor; 236, cu bursele neridicate în termen; 600, cu materialele rezultate din casarea mijloacelor fixe reținute de instituție potrivit formulei:

Contul 231 se debitează, prin creditul conturilor 105,120, 700, 191, 192, 193 cu sumele plătite acestora, reținute sau prescrise potrivit dispozițiilor legale, cu sumele virate altor instituții, agenți economici, și persoanelor fizice pentru rate, chirii, popriri; 110, cu sumele rămase necheltuite după efectuarea operațiilor de mandat, virate în conturile unităților de la care s-au primit; 13, cu sumele plătite în numerar creditorilor; 232, cu sumele datorate creditorilor cuvenite bugetului statului după prescrierea lor, potrivit formulei:

Soldul contului este creditor și reflectă sumele datorate creditorilor și neachitate la finele perioadei. Contabilitatea analitică a decontărilor cu creditorii se organizează pe fișa analitică pentru fiecare instituție sau persoană fizică.

Contul 234 “Furnizori”, reprezintă o altă categorie de creditori cu care instituțiile publice au relații de decontare, fiind agenți economici, față de care au datorii temporare ocazionate de aprovizionările cu materiale și alimente, obiecte de inventar, de mică valoare sau scurtă durată, lucrări executate și servicii prestate pentru activitatea curentă.

Contul 234 “Furnizori” este un cont de pasiv, se creditează cu sumele datorate furnizorilor, prin debitul conturilor 410, 420, 491, 492, 493, cu prețul de înregistrare al obiectelor de inventar achiziționate, al serviciilor prestate și lucrărilor executate; 600, cu prețul de înregistrare al materialelor și ambalajelor primite; 610, 611, cu prețul de aprovizionare efectiv al animalelor tinere și pentru experiență primită de la furnizori, potrivit formulei:

Contul 234 se debitează cu sumele plătite furnizorilor (decontate) din disponibilitățile bănești ale instituției prin creditul conturilor 13, 105, 110, 120, 700, 191, 192, 193, cu sumele plătite furnizorilor din avansuri spre decontare; 220, 232, cu sumele datorate furnizorilor cuvenite bugetului statului după prescriere, potrivit formulei:

Soldul contului reflectă sumele datorate furnizorilor și neachitate la finele perioadei. Contabilitatea analitică se ține pe fiecare furnizor în parte, cu ajutorul fișelor sintetice.

Contul 232 “Decontări cu bugetul statului” , ține evidența sumelor cuvenite bugetului de stat ce provin din următoarele surse: veniturile cuvenite bugetului de stat; impozitul pe salarii, și a altor drepturi de personal; penalizările aplicate potrivit normelor în vigoare; sumele datorate creditorilor după expirarea termenului legal de prescripție; sumele încasate din imputații privind lipsuri în gestiune la materiale și obiecte de inventare de mică valoare sau de scurtă durată; diferența dintre valoarea de înregistrare și valoarea imputată persoanelor vinovate pentru lipsuri pentru valorile materiale, plusuri de numerar constatate cu ocazia verificării casieriei.

Contul 232, “Decontări cu bugetul statului” este un cont de pasiv, se creditează cu sumele datorate bugetului de stat prin debitul conturilor: 105, cu veniturile cuvenite bugetului local, pentru care nu se stabilesc anticipat debite; 13, cu sumele încasate în numerar pentru care nu au fost create în prealabil debite; 212, la ordonatorii terțiari finanțați din bugetul administrației centrale de stat, cu sumele încasate în anul curent de la debitori și din vânzarea materialelor care provin din finanțarea de la buget a anilor precedenți și care urmează a se vărsa la buget; 230, cu impozitul pe salarii reținut de la salariați; 231, cu sumele datorate creditorilor cuvenite bugetului după prescriere; 233, cu impozitul aferent ajutoarelor acordate salariaților în contul asigurărilor sociale; 234, cu sumele datorate furnizorilor cuvenite bugetului după prescriere; 531, cu sumele încasate din imputații și din venituri pentru care au fost create în prealabil debite; 702, la ordonatorii principali, secundari și terțiari finanțați din bugetul administrației centrale de stat, și la ordonatorii principali finanțați din bugetele locale cu sumele încasate de la debitori și din vânzarea materialelor, potrivit formulei:

Contul 232 se debitează cu vărsămintele efectuate în contul bugetului prin creditul conturilor: 105, 120, 13, 700, 191, 192, și 220 cu sumele virate direct la buget de către debitori potrivit formulei:

Soldul creditor al contului reflectă sumele datorate bugetului statului și neachitate de instituție. Contabilitatea analitică a contului 232 se ține pe subdiviziunile cadrului general al clasificației bugetare.

Contul 233 “Decontări privind asigurările sociale” ține evidența contribuției instituției și angajaților la formarea fontului pentru asigurările sociale și contribuția instituției și a personalului permanent sau având calitatea de colaborator pentru constituirea fondului asigurărilor sociale de sănătate.

Contribuția la asigurările sociale se calculează lunar, prin aplicarea unei cote procentuale stabilite prin lege de 35%, 40%, 45% asupra fondului de salarii brut realizat și constituie o cheltuială ce se suportă în proporție de două treimi de instituția publică (23,33%), pentru condiții normale de muncă și o treime (adică 11,67%) de către angajați.

Din contribuția la asigurările sociale astfel calculată se deduc ajutoarele materiale de asigurări sociale achitate la locul de muncă în luna respectivă, iar soldul rămas se varsă cu “Dispoziție de plată tip CAS” în contul Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, deschis la unitățile Trezoreriei Statului, odată cu ridicarea chenzinei a II-a.

Angajatorii – persoanele fizice și juridice care angajează personal salariat cu contract individual de muncă precum și alte forme asociative au obligația să participe la constituirea Fondului inițial de asigurări sociale de sănătate în cotă de 7% aplicată asupra fondului de salarii brut realizat.

În contabilitatea instituțiilor publice, contribuția de 7% datorată se înregistrează în debitul conturilor 410, 420, 421, 491 și creditarea contului 233.03 “Decontări cu Fondul inițial de asigurări sociale de sănătate”.

Asigurații – datorează contribuția pentru asigurări sociale de sănătate în cotă de 7% aplicată asupra veniturilor salariale brute (în bani și în natură) realizate lunar ce se înregistrează în debitul contului 230 și creditarea contului 233.04 “Decontarea asiguraților cu Fondul inițial de asigurări sociale de sănătate”. Fondul inițial de asigurări sociale de sănătate format din contribuția angajatorului și a asiguraților se virează cu ordin de plată o dată cu ridicarea chenzinei a II-a la Casa Județeană de Asigurări Sociale de Sănătate.

Contul 233 este un cont de pasiv care se creditează cu contribuția instituției la asigurările sociale, incluse în cheltuielile instituției publice finanțate din bugetul de stat sau local, din venituri extrabugetare sau fonduri speciale, din finanțarea de bază a instituțiilor de învățământ superior, precum și cu contribuția pentru asigurările sociale de sănătate datorate prin debitul conturilor: 410, 420, 421, 491, potrivit formulei:

Contul 233 se creditează cu contribuția de 11,67% a salariaților la asigurările sociale și contribuția de 7% a asiguraților pentru fondul de asigurări sociale de sănătate potrivit formulei:

Contul 233 se debitează cu sumele virate sau plătite în contul asigurărilor social de stat, cu Dispoziția de plată tip CAS odată cu ridicarea chenzinei a doua la Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale precum și cu contribuția la Fondul de asigurări sociale virată la Casa Județeană de Asigurări Sociale de Sănătate prin creditul conturilor: 700, 120, 119, 191.

Contul 233 se mai debitează prin debitul conturilor 13, cu ajutoarele materiale plătite în numerar salariaților beneficiari de ajutoare din contul asigurărilor sociale; 231 cu ajutoarele de asigurări sociale neridicate; 232, cu impozitul aferent ajutoarelor materiale acordate salariaților, potrivit formulei:

Soldul creditor al contului reflectă contribuția la asigurările sociale nedecontate de instituție la finele perioadei.

Contabilitatea analitică a contului 233 se desfășoară astfel:

233.01 “Decontări privind contribuția instituției la asigurări sociale”

233.02 “Decontări privind contribuția asiguraților la asigurările sociale”

233.03 “Decontări privind contribuția angajatorului la fondul de asigurări sociale de sănătate”

233.04 “Decontări privind contribuția asiguraților la fondul de sănătate”

Contul 235 “Decontări privind constituirea fondului de șomaj” ține evidența constituirii fondului pentru ajutorul de șomaj prin contribuția instituției publice de 5% aplicat la fondul de salarii brut realizat lunar și a salariaților de 1% din totalul veniturilor brute realizate de salariați în fiecare lună.

Contul 235 este un cont de pasiv care se creditează cu contribuția instituției de 5% și a salariaților de 1% la constituirea fondului pentru ajutorul de șomaj prin debitul conturilor 410, 420, 421, 491, 230 potrivit formulei:

Contul 235 se debitează cu sumele virate la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă din conturile de disponibilități ale instituției publice: 700, 120, 119, 191 potrivit formulei.

Soldul creditor al contului reflectă contribuția la constituirea fondului pentru ajutorul de șomaj neachitată de către instituție la finele perioadei.

Contabilitatea analitică a contului 235 se desfășoară astfel:

235.01 “Contribuția unității la fondul de șomaj”

235.02 “Contribuția salariaților la fondul de șomaj”

3.6. Contabilitatea salariilor la Consiliul Local

Salarizarea personalului din unitățile bugetare se face în funcție de specificul fiecărui domeniu de activitate; unități de învățământ, unități de cercetare specifică fundamentală și avansată și de proiectare, unități de informatică, unități sanitare și asistență socială, unități de cultură, unități de sport precum și alte unități finanțate de la bugetul public național.

Salariile personalului din cadrul Consiliilor Locale cuprind:

salariul de bază, se stabilește în raport cu răspunderea și complexitatea sarcinilor, precum și cu nivelul de pregătire necesar funcției ocupate;

sporuri la salariul de bază: pentru vechimea în muncă și în funcție de rezultatele obținute; pentru condiții în care se desfășoară activitatea; pentru munca desfășurată peste programul normal de lucru; pentru munca în timpul nopții; pentru îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază;

premii pentru rezultate deosebite obținute în activitatea individuală, precum și un premiu anual pentru contribuția la realizările pe ansamblul unității;

premii speciale stabilite în valoare fixă, în raport cu valoarea sau cu importanța rezultatelor obținute.

Pe lângă drepturile de salarii, personalul din cadrul Consiliului Municipal mai poate beneficia și de alte drepturi ce se acordă în natură: tichete de masă gratuite, transport de la domiciliul la locul de muncă, și de la locul de muncă la domiciliu, suportate integral sau parțial pe unitate, locuințe de serviciu și altele.

Sistemul de salarizare a funcționarilor publici are în vedere următoarele:

crearea unui sistem unitar de salarizare aplicabil tuturor funcționarilor publici

necesitatea de a restrânge costurile administrației publice în condițiile în care funcționarii publici competenți trebuie motivați și recompensați în mod corespunzător

crearea unei ierarhii a sistemului de salarizare pe categorii, clase, și grade;

stabilirea unui raport just între partea fixă și partea variabilă a salariului, care să țină seama de activitatea depusă și de importanța ei.

Pentru activitatea depusă funcționarii publici au dreptul la salariu, care se compune dintr-o parte fixă, reprezentând salariul de bază, și o parte variabilă compuse din sporuri și indemnizații la salariul de bază.

Fondurile bugetare destinate cheltuielilor cu salariile se alocă anual fiecărui ordonator principal de credite prin legile privind bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale în raport cu numărul de personal încadrat în cadrul autorității sau instituției publice. În limita fondurilor bugetare alocate, ordonatorii principali de credite defalcă pentru aparatul propriu și pentru unitățile subordonate sumele destinate cheltuielilor salariale în vederea realizării sarcinilor programate.

Salariile sunt brute și impozabile, potrivit legii, acestea pot fi actualizate, prin legile bugetare anuale, prin hotărâri ale Guvernului, în raport cu creșterea prețurilor de consum și cu evoluția salariilor din alte sectoare de activitate.

Contul 230 “Decontări cu salariații” ține evidența drepturilor de salarii, inclusiv sporurile la salariul de bază și premiile de orice fel cuvenite salariaților instituțiilor publice. Salarizarea personalului instituțiilor publice se face de regulă după timp, iar salariul de bază stabilit pe lună se acordă acestuia pentru timpul efectiv lucrat la realizarea integrală a sarcinilor de serviciu, conform fișei postului.

Necesarul de personal al instituțiilor bugetare se stabilește prin statele de funcțiuni aprobate de organele competente. Drepturile de salarii cuvenite personalului se calculează la finele lunii când se întocmesc statele de salarii.

Drepturile de salarii sa achită de regulă chenzinal, în cote egale de circa 50% din salariul de bază.

Este un cont de pasiv de surse atrase, care își începe funcționarea prin a se debita cu achitarea chenzinei I-a cuvenită personalului pe baza listelor de avans prin formula:

Se creditează la finele lunii pe baza statelor de salarii, cu drepturile cuvenite personalului prin debitul conturilor 410, 420, 491, potrivit formulei:

Se debitează la finele lunii cu plata chenzinei a II-a cuvenită personalului instituției prin creditul contului 13; precum și cu reținerile din salarii efectuate în cazul imputațiilor prin creditul contului 220;cu sumele reținute în favoarea altor unități pentru chirii, mărfuri cumpărate cu plata în rate; cât și în favoarea altor persoane fizice pe baza prevederilor legale, acte executorii, salarii neridicate la termen prin creditul contului 231; cu impozitul pe salarii datorat și reținut de la salariați prin creditul contului 232, cu contribuția de 11,67 a personalului pentru asigurările sociale, și a contribuției de 7% pentru constituirea fondului inițial de asigurări sociale de sănătate, reținută prin creditul contului 233; 235 cu contribuția de 1% a salariaților la constituirea fondului de șomaj, după cum rezultă din formula:

Se înregistrează virarea sumelor cuvenite creditorilor, bugetului statului și bugetului asigurărilor sociale, potrivit formulei:

Soldul contului este creditor și reprezintă sumele datorate personalului și neachitate la sfârșitul lunii.

Plata salariilor pentru instituțiile bugetare se face pentru chenzina I-a între 16-20 ale lunii iar pentru chenzina a doua între 1 și 5 ale lunii următoare. În vederea efectuării plății drepturilor de salarii aferent lunii decembrie în primele zile ale lunii ianuarie, și potrivit principiului anualității bugetare sumele neachitate până la finele anului bugetar își pierd valabilitatea și se anulează. În acest scop, pentru a putea efectua plata chenzinei a II-a a lunii decembrie, premiile cuvenite personalului și alte drepturi legale ce urmează a fi efectuate în anul următor, se virează în ultima zi lucrătoare a anului într-un cont de “sume de depozit”, deschis la unitățile Trezoreriei statului. În contabilitatea instituțiilor bugetare acesta este contul 110 “Disponibil pentru sume de mandat și sume în depozit” care se va debita cu aceste drepturi cuvenite personalului prin creditul conturilor 700 sau 105, după caz, potrivit formulei:

În luna ianuarie a anului următor se ridică suma cuvenită chenzinei a II-a și se achită personalului, conform formulelor:

Sumele cuvenite diverșilor creditori, în favoarea bugetului statului și a fondului de asigurări sociale se virează în ultimele zile ale anului fără a mai fi trecute în contul 110.

3.7. Contabilitatea materialelor și obiectelor de inventar

Contabilitatea materialelor la instituțiile publice se ține cu ajutorul conturilor din clasa 6 “Materiale” desfășurate pe următoarele conturi de gradul II astfel:

În activitățile lor, instituțiile publice folosesc cantități însemnate de materiale pe care le procură din fondurile ce sunt puse la dispoziție de la buget.

Materialele ce se utilizează de instituțiile bugetare sunt de diferite feluri în funcție de specificul activității pe care o desfășoară astfel, instituțiile de învățământ folosesc mai multe materiale didactice și de laborator, instituțiile sanitare utilizează medicamente și materiale sanitare etc.

Materialele puse la dispoziția instituțiilor publice constituie o componentă însemnată a patrimoniului, fapt ce impune o bună păstrare și o corectă gestionare a acestora. Contabilitatea bugetară trebuie să fie un instrument al asigurării integrității valorilor materiale din aceste unități.

Valorile materiale intră în gestiunea instituțiilor pe mai multe căi, și anume:

achiziționarea de la furnizori;

rezultate din prelucrare, din activitatea proprie a instituției;

din casarea mijloacelor fixe sau scoaterea din folosință a obiectelor de inventar de mică valoare sau scurtă durată;

din plusurile constatate la inventar.

Materialele achiziționate se predau la magazie, cu anumite excepții cum sunt: materialele de uz gospodăresc procurate în cantități mici și rechizite de birou care se dau direct în consum, nu se mai înregistrează în conturile de materiale, ci direct în conturile 410 “Cheltuielile instituției” respectiv 420 “Cheltuielile instituției publice finanțare din venituri extrabugetare” pe baza documentelor justificative – facturi fiscale, avize de expediție etc., confirmată de compartimentele consumatoare.

Primirea materialelor în gestiunea instituțiilor se face pe baza documentelor însoțitoare astfel:

materialele procurate de la furnizori se înregistrează pe baza facturilor: avizelor de expediție, scrisori de trăsură, notă de recepție și constatare de diferențe;

materialele provenite de la alte unități în cadrul acțiunilor centralizate, transferate între depozite, rezultate din activitatea instituției, materiale ridicate în plus sau nefolosite restituite magaziei, se înregistrează pe baza “Bon de predare-transfer, restituire”;

materialele rezultate din casarea mijloacelor fixe sau a obiectelor de inventar se înregistrează pe baza: “Procesului verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe de declasare a unor bunuri materiale”;

plusurile de inventar se înregistrează pe baza “Procesului verbal” întocmit de comisia de inventariere.

Eliberarea materialelor din magaziile instituțiilor bugetare se face pe baza:

bonului de consum, pentru consumul curent, materiale destinate lucrărilor de investiții și reparații curente și capitale;

listei zilnice de alimente, pentru alimentele necesare preparării hranei la unitățile de învățământ, spitale, sanatorii, preventorii, cantine pentru elevi și studenți, case de copii;

dispoziției de livrare – aviz de expediție pentru materialele destinate vânzării, trimise pentru prelucrare la terți, în custodie sau spre păstrare.

Evidența operativă a intrărilor și ieșirilor de materiale se organizează la locurile de depozitare de către gestionari, cantitativ, pe feluri de materiale, sortimente, calități și dimensiuni – cu ajutorul “Fișei de magazie” sau “Fișei de evidență a materialelor și obiectelor de inventar pe locurile de folosință” în cadrul subunităților fără contabilitate proprie din cadrul instituțiilor publice.

După ce au fost înregistrate în evidența operativă a magaziei, documentele de intrare și eliberare a materialelor se predau zilnic la compartimentul financiar-contabil pentru înregistrare.

Contabilitate sintetică a materialelor se ține cu ajutorul contului 600 “Materiale” ce evidențiază operațiile de primire, eliberare de materiale în gestionarea instituțiilor publice.

Materialele aprovizionate de la furnizori se înregistrează în contabilitate la prețurile de achiziție prevăzute în documentele justificative primite, materialele rezultate din producția proprie, materialele refolosibile, recuperate la scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe și din declasarea unor bunuri altele decât mijloacele fixe, plusurile de inventar și resturile menajere ale cantinelor se înregistrează la prețurile de înregistrare stabilite potrivit dispozițiilor legale.

În situațiile în care în prețul de achiziție se cuprinde și TVA, valoarea materialelor achiziționate cuprinde și această taxă deoarece instituțiile publice nu sunt plătitoare de TVA.

Cheltuielile efectuate cu transportul și aprovizionarea materialelor de la depozitul furnizorului până la instituție, cheltuielile cu manipularea materialelor se înregistrează direct în contul 410 sau 420.

Contul 600 “Materiale” este un cont de activ care se debitează cu materialele intrate în magazie prin creditul conturilor: 13, cu materialele achiziționate și plătite în numerar; 159, cu carburanți procurați pe bază de bonuri cantități fixe; 212 la ordonatorii de credite terțiari ai bugetelor locale cu prețul materialelor preluate prin comasarea și diferențele de preț din reevaluarea stocurilor de materiale din magazie; 213, cu prețul materialelor primite de la instituția superioară; 220, cu materialele achiziționate din avansuri spre decontare; 231, cu materialele rezultate din scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe; 234, cu materialele și ambalajele primite de la furnizori; 337, cu prețul materialelor primite ca donație; 520 cu materialele recuperate de la decorurile și costumele scoase din uz; 531, cu materialele rezultate din scoaterea din folosință a obiectelor de inventar; 601, cu prețul de înregistrare a produselor, în urma sacrificării animalelor; 702, cu prețul de înregistrare al materialelor preluate prin comasarea instituțiilor precum și diferențele de preț rezultate din reevaluarea stocurilor de materiale din magazie care măresc valoare acestora la instituțiile publice finanțate din BACS, potrivit formulei:

Contul 600 se creditează cu materialele eliberate pentru consum sau alte destinații prin debitul conturilor: 212, la ordonatorii terțiari finanțați din bugetele locale, cu prețul de înregistrare al materialelor degradate, distruse din cauza calamităților; 213, cu materialele transmise instituțiilor finanțate din alte bugete; 220, cu materialele constatate lipsă sau degradate imputate; 225, cu prețul de înregistrare al materialelor vândute și facturate; 337, cu prețul de înregistrare al materialelor din donații consumate; 410 și 420, cu prețul de înregistrare al materialelor consumate efectiv; 520, cu prețul de înregistrare al materialelor degradate; 601, cu prețul de înregistrare al materialelor date spre prelucrare; 610, cu prețul de aprovizionare efectiv al furajelor consumate pentru întreținerea animalelor tinere și la îngrășat; 702, cu prețul de înregistrare al materialelor degradate sau distruse din cauza calamităților; cu diferențele de preț rezultate din reevaluarea stocurilor de materiale aflate în magazie care micșorează valoarea acestora la instituțiile publice finanțate din BACS potrivit formulei:

Soldul contului este debitor și reprezintă valoare materialelor aflate în stoc la preț de înregistrare.

Contabilitatea analitică a materialelor se ține pe feluri sau categorii de materiale grupate pe magazii (gestiuni) potrivit metodei folosite – operativ-contabilă, cantitativ-valorică, global-valorică și pe conturi analitice:

01 “Medicamente și materiale sanitare”;

02 “Materiale de întreținere și gospodărire”;

03 “Alimente și furaje”;

04 “Materiale cu caracter funcțional”;

09 “Alte materiale”

10 “Materiale rezerve de stat”

11 “Ambalaje pentru rezerve de stat”

15 “Materiale și utilaje pentru investiții”

În contabilitatea materialelor intervin și unele conturi de ordine și evidență în afara bilanțului care funcționează în partidă simplă astfel:

Contul 902 “Valori materiale primite în custodie” este un cont de activ, de ordine și evidență, care se debitează cu prețul de înregistrare al materialelor refuzate cu ocazia recepției, neachitate furnizorilor și rămase în custodia instituției pe baza documentelor încheiate.

Contul 902 se creditează cu valoarea materialelor restituite furnizorilor sau altor beneficiari indicați de furnizori.

Soldul debitor al contului evidențiază valoare materialelor în custodie la finele perioadei.

Contul 905, “Ambalaje de restituit” este un cont de activ, de ordine și evidență, care se debitează cu prețul de înregistrare al ambalajelor primite de la furnizori, nefacturate și necuprinse în prețul materialelor aprovizionate cu obligația de a le restitui la termenele prevăzute prin contract și la prețurile legale stabilite.

Contul 905 se creditează cu prețul ambalajelor restituite furnizorilor.

Soldul debitor al contului reprezintă valoarea ambalajelor de restituit existente în stoc la finele perioadei.

Contabilitatea analitică se ține pe furnizori și pe feluri de ambalaje de restituit.

Contul 906, “Materiale primite gratuit de la comitetul de părinți” est un cont de activ, de ordine și evidență, care se debitează, cu valoarea materialelor primite gratuit pe baza procesului verbal al comitetului de părinți pentru efectuarea unor lucrări de reparații la clădiri, mobilier școlar, garduri și instalații din cadrul școlilor.

Contul 906 se creditează cu valoarea materialelor utilizate pentru executarea lucrărilor preconizate.

Soldul debitor al contului reprezintă valoarea materialelor în stoc la finele perioadei.

Contabilitatea analitică se ține pe sortimente și materiale primite.

Contul 601 “Materiale în prelucrare” evidențiază materialele și produsele aflate în prelucrare în cadrul instituției sau la terți. Tot în acest cont se înregistrează contravaloarea animalelor tinere sau la îngrășat date spre sacrificare sau prelucrare. Cheltuielile de transport, manipulare cât și cele de prelucrare se înregistrează direct în conturile 410 sau 420 după caz, în timp ce cheltuielile de prelucrare facturate de terți se înregistrează în debitul conturilor de materiale rezultate din prelucrare prin creditul contului 234.

Contul 601 este un cont de activ care se debitează cu valoarea materialelor date la prelucrare prin creditul conturilor 600, cu prețul de înregistrare al materialelor predate spre prelucrare; 610, cu costul efectiv al animalelor tinere și la îngrășat predate terților pentru sacrificare potrivit formulei:

Contul 601 se creditează cu valoarea materialelor rezultate din prelucrare prin debitul conturilor: 220, cu prețul de înregistrare al materialelor predate pentru prelucrare constatate lipsă; 225, cu prețul de înregistrare al materialelor utilizate în prelucrare la terminarea lucrărilor efectuate pentru alte instituții sau populație; 410 și 420, cu prețul de înregistrare al materialelor utilizate în prelucrare la terminarea lucrărilor; 600, cu prețul de înregistrare al produselor rezultate în urma sacrificării animalelor potrivit formulei:

Soldul contului este debitor și reprezintă valoarea materialelor aflate în prelucrare la finele perioadei.

Contul 903 “Valori materiale primite spre prelucrare sau reparare” este un cont de activ, de ordine și evidență care se debitează cu prețul de înregistrare al materialelor și alte valori materiale aparținând terților primite pentru prelucrare, finisare sau reparare pe bază de contract.

Contul 903 se creditează cu prețul de înregistrare al materialelor prelucrate, finisate sau reparate, restituite titularilor.

Soldul debitor al contului reprezintă valoarea materialelor primite spre prelucrare existente în stoc la finele perioadei.

Contabilitatea analitică a materiale primite se ține pe titulari de la care s-au primit cantitativ și valoric.

În cazul când din prelucrare au rezultat bunuri de natura mijloacelor fixe sau a obiectelor de inventar de mică valoare sau scurtă durată și produse, se înregistrează și intrarea acestora în patrimoniul instituției, potrivit formulelor:

pentru mijloacele fixe obținute:

pentru obiectele de inventar de mică valoare sau scurtă durată obținute:

pentru produsele obținute și folosite de instituție:

Contabilitatea analitică a contului 601 se desfășoară astfel:

601.01 “Materiale date spre prelucrare în instituție”

601.02 “Materiale date spre prelucrare la terți”

601.02 “Animale date spre sacrificare și prelucrare la terți”

Din categoria obiectelor de inventar de mică valoare sau scurtă durată fac parte unele bunuri cu caracter funcțional sau de uz administrativ-gospodăresc cu o valoare individuală mai maică decât limita prevăzută de lege pentru mijloace fixe (8.000.000 lei) indiferent de durate lor de serviciu sau cu o durată mai mică de un an indiferent de valoarea lor.

Din această categorie, la instituțiile administrației publice fac parte:

echipamentul de protecție, echipamentul de lucru, îmbrăcămintea specială, echipamentul salvamont inclusiv schiuri, echipamentul ce se acordă copiilor din casele de protecție a copiilor, elevilor, studenților, asistaților din căminele-spital;

aparate de măsură și control, scule și instrumente folosite în ateliere;

truse medicale și chirurgicale utilizate în unitățile sanitare;

băncile, scaunele, cuierele din sălile de clasă, perdelele etc.

lenjeria și accesoriile de pat: – saltele, pături, perne, cearșafuri etc.

Nu fac parte din categoria obiectelor de inventar fiind considerate materiale următoarele bunuri: anvelopele și camerele din cauciuc auto, procurate pentru schimbarea celor uzate (deci ca piese de schimb), sticlăria de laborator și jucăriile folosite în unitățile de învățământ preșcolar. Unele obiecte se înregistrează în evidența operativă în etaloane naturale, iar în contabilitate numai la cheltuieli cum sunt: indicatoarele de direcție pe drumurile publice sau în parcuri, vaze cu flori, coșuri de gunoi, bănci, etc.

Rolul contabilității obiectelor de inventar este de a reflecta cantitativ și valoric obiectele aflate în magazie și a celor predate în folosință pe fiecare loc în parte până la scoaterea definitivă din serviciu sau casarea lor.

Evidența operativă a obiectelor de inventar aflate în magazie se conduce numai cantitativ cu ajutorul “Fișei de magazie pe feluri de obiecte de inventar”. Evidența operativă a obiectelor de inventar în folosință se organizează pe locuri și persoane responsabile cu ajutorul formularului “Fișă nominală pentru evidența obiectelor de inventar, a echipamentului de protecție și a mijloacelor fixe în folosință”.

Contabilitatea analitică a obiectelor de inventar aflate în magazie se conduce cantitativ și valoric cu ajutorul fișei de cont analitice pe feluri sau grupe de obiecte de inventar și pe magazii.

Contabilitatea sintetică a obiectelor de inventar se ține cu ajutorul următoarelor conturi:

Contul 602 “Obiecte de inventar în magazie” reflectă stocurile de obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată și mișcarea acestora în magaziile instituției publice. Este un cont de mijloace circulante materiale, de activ, care se debitează cu obiectele de inventar intrate în magazie provenite din aprovizionări, din producție proprie, din donații sau plusuri de inventar, prin creditul conturilor 311, cu valoarea la preț de înregistrare a obiectelor de inventar intrate în instituție (concomitent se înregistrează la cheltuieli valoarea obiectelor procurate prin formula 410.art. 26=234); 604, cu prețul de înregistrare a obiectelor de inventar intrate de la terți potrivit formulei:

Concomitent se înregistrează la cheltuieli valoarea obiectelor de inventar achiziționate de la furnizori potrivit relației:

Se achită factura furnizorului prin Trezoreria Statului, potrivit formulei:

Contul 602 se creditează: cu obiectele de inventar ieșite din magazie prin debitul conturilor: 311, cu prețul de înregistrare al obiectelor de inventar declasate, cu cele constatate lipsă sau degradate imputate persoanelor vinovate. Concomitent, pentru cele imputate se face înregistrarea 220.03 “Debitori” = 531 “Venituri de realizat”; 603, cu prețul de înregistrare al obiectelor de inventar date în folosință; 604, cu prețul de înregistrare al obiectelor de inventar predate terților pentru reparare, recondiționare sau prelucrare, potrivit formulei:

Soldul debitor al contului 602 reprezintă valoare obiectelor de inventar aflate în stoc la preț de înregistrare la finele perioadei.

Contul 603 “Obiecte de inventar în folosință” ține evidența obiectelor de inventar aflate în folosința instituțiilor publice. Contul 603 în analiticul 01 “Baracamente și amenajări provizorii” înregistrează la prețul de deviz baracamentele și amenajările provizorii care reprezintă bunuri achiziționate sau construite pentru executarea lucrărilor și prestațiilor de construcții, precum și lucrările de organizare a șantierelor de natura construcțiilor provizorii. Baracamentele se demontează și demolează la terminarea și lichidarea șantierelor.

Contul este un cont de activ care se debitează cu obiectele de inventar date în folosință prin creditul contului 602, potrivit relației:

Contul 603 se creditează cu obiectele de inventar scoase din folosință ajunse la limita maximă de utilizare, prin debitul contului 301 potrivit relației:

Pe baza procesului verbal de declasare a valorilor materiale se înregistrează materiale recuperabile de 500.000 care se valorifică clienților, cu factură:

Soldul contului este debitor și reprezintă valoarea obiectelor de inventar în folosință la preț de înregistrare la finele perioadei.

Contul 604 “Obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată aflate la terți” ține evidența obiectelor de inventar predate terților pentru reparare sau recondiționare. Este un cont de activ care se debitează cu valoarea obiectelor de inventar aflate la terți spre reparare prin creditul contului 602, potrivit relației:

Contul se creditează cu obiectele intrate în magazie înapoiate de la terți prin debitul conturilor: 220, cu prețul de înregistrare al obiectelor de inventar predate terților reclamate de aceștia; 602, cu prețul de înregistrare al obiectelor de inventar înapoiate în urma reparării intrate în magazie potrivit relației:

Soldul contului este debitor și reprezintă valoarea obiectelor de inventar aflate la terți pentru reparare sau recondiționare.

3.8. Contabilitatea investițiilor

Investițiile reprezintă totalitatea cheltuielilor ocazionate de achiziționarea de noi fonduri fixe și neproductive, înlocuirea celor uzate, dezvoltarea și perfecționarea celor existente constituind calea principală pentru dezvoltarea rapidă a bazei tehnico-materiale a instituțiilor publice.

Propunerile acțiunilor de investiție au la bază Nota de fundamentare prezentată de instituția publică, în care se motivează necesitatea și oportunitatea propunerii construirii unor spații, laboratoare, cabinete, ateliere, cămine pentru cazare, spații de învățământ, spitale, clinici, sedii administrative etc.

Achizițiile de bunuri și investiții publice se face pe baza conținutului cadru al proiectelor pe faze de proiectare a investițiilor publice, ce cuprind :

Date generale privind denumirea obiectului de investiții, ordonatorul principal de credite, amplasamentul, tema cu fundamentarea necesității și oportunității investiției;

Evaluări pentru proiectarea studiului de prefezabilitate și studiul de fezabilitate ce conțin: valoarea totală estimativă a obiectivului de investiții; cheltuieli pentru obținerea avizelor legale necesare elaborării studiilor de prefezabilitate și fezabilitate; cheltuielile cu prezentarea documentelor privind organizarea licitației, prezentarea ofertelor și adjudecarea proiectării investiției .

Date tehnice ale investiției :

suprafața și situația juridică a terenului ce urmează a fi ocupată de obiectivul de investiții;

caracteristicile principele ale construcțiilor etc.

Finanțarea investiției la instituțiile publice se face din :

surse proprii;

fondurile bugetului de stat sau ale bugetului local;

fondurile special constituite prin lege;

credite externe contractate și garantate de stat;

venituri extrabugetare;

Cheltuielile pentru investițiile instituțiilor publice și alte cheltuieli de investiții se finanțează din bugetul de stat și din bugetele fondurilor speciale se cuprind în proiectele acestor bugete, pe baza istei se investiții cu desfășurarea acestora pe obiective atât fizic cât și valoric, elaborată de fiecare ordonator principal de credite și anexată la bugetul propriu .

În listele de investiții se nominalizează obiectivele de investiții în “continuare” și “obiectivele noi”, iar într-o poziție globală denumită “alte cheltuieli de investiții” se cuprind dotările cu mijloace fixe independente, consolidările la imobile, cheltuielile de proiectare pentru elaborarea studiilor de prefezabilitate și a studiilor de fezabilitate aferente obiectivelor de investiții și alte cheltuieli asimilate investițiilor.

Ordonatorii principali de credite stabilesc prioritățile în realizarea obiectivelor de investiții și repartizarea sumelor pe fiecare obiectiv înscris în listele de investiții, în limita fondurilor cuprinse în proiectul de buget la titlul: cheltuieli de capital .

Finanțarea investițiilor publice se asigură în cadrul trezoreriei statului de către “Serviciul sau compartimentul de verificare și decontarea cheltuielilor instituțiilor publice pe bază de bugete” prin salariatul care administrează contul de finanțare bugetară și de disponibil al instituției respective. Pentru fiecare instituție se întocmește un dosar distinct de către trezoreria statului, care cuprinde:

listele de investiții;

cererea de admitere la finanțare;

aprobarea admiterii la finanțare;

nota de fundamentare;

corespondența în legătură cu evidența plăților pe obiective “noi” și în “continuare” cu ajutorul cu ajutorul fișei de evidență.

Pentru a oglindi lucrările de investiții în evidența instituțiilor publice și organelor financiare locale cu principalele operațiuni economico-financiare s-au introdus următoarele conturi:

115 “Disponibil pentru investiții”

220.20 “Debitori pentru investiții”

230.02 “Decontări cu salariații pentru investiții”

231.10 “Creditori pentru investiții”

234.02 “Furnizori și antreprenori pentru investiții”

415 “Cheltuieli pentru investiții în continuare”

528.02 “Venituri din anii precedenți aferente investițiilor în continuare”

600.15 “Materiale și utilaje pentru investiții”

700 “Finanțări de la buget privind anul curent”

702 “Finanțare de la buget privind anii precedenți aferente investițiilor în continuare”

Contul 115 “Disponibil pentru investiții” ține evidența existentului și mișcării mijloacelor bănești pentru cheltuielile de capital la trezoreria statului.

Este un cont activ de mijloace bănești care se debitează cu sumele încasate din alocații de la buget necesare finanțării investițiilor în limita prevederilor aprobate pe baza listelor de investiții și situațiilor de lucrări, documentațiilor privind livrarea și montajul utilajelor, mobilierului și aparatura birotică prin creditul următoarelor conturi: 105,119,120,700 cu sumele virate din conturile de disponibilități pentru acoperirea plăților scadente pentru lucrări de investiții, 220.20 cu sumele rămase nefolosite, restituite de restituite de titularii de avansuri, sume încasate în plus de furnizori sau antreprenori din anul curent, potrivit formulei:

Se creditează cu plățile efectuate pentru lucrări de investiții efectuate, achiziționări de utilaje, pentru investiții prin debitul conturilor:105; 119; 120; 700; la sfârșitul anului cu disponibilitățile bănești neutilizate di contul de disponibil pentru investiții virate în conturile pentru activitatea pentru activitatea curentă; 220/20 cu sumele ridicate în numerar de către mandatari pentru plata salariilor, a avansurilor spre decontare și cele acordate antreprenorilor în cazul lucrărilor de investiții efectuate în antrepriză; 231/10 cu diverse sume privind activitatea de investiții datorată terților; 234/02 cu sumele plătite furnizorilor pentru materiale și instrumente primite, serviciile prestate precum și antreprenorilor în cazul lucrărilor efectuate în antrepriză; 410; 420; 421 cu plățile din contul de disponibil pentru achiziționarea de instrumente și alte mijloace fixe independente. Concomitent pe baza procesului verbal de recepție a mijloacelor fixe, se face înregistrarea: 01 = 306, după cum rezultă din formula :

Soldul debitor al contului reprezintă mijloacele bănești existente în cont la finele perioadei.

Contul 415 “Cheltuieli pentru investiții în continuare” ține evidența cheltuielilor pentru investiții care nu au fost terminate și recepționate până la finele anului și care se reportează în anul următor.

Este un cont de activ care se debitează cu cheltuielile aferente investițiilor neterminate la finele anului care se continuă în anul următor, prin creditul conturilor: 410; 420; 421; 491; 492; potrivit formulei:

Se creditează cu investițiile terminate recepționate puse în funcțiune și înregistrate la mijloace fixe prin debitul conturilor: 337; 528/02; 701/01; 702/02; 703/02;712/02; la sfârșitul anului cu valoarea lucrărilor de investiții rămase neterminate la finele anului precedent, care în anul curent au fost recepționate, puse în funcțiune pe baza procesului-verbal de recepție potrivit formulei:

Soldul debitor al contului reprezintă cheltuielile pentru investiții ce se execută în continuare la finele lunii.

Contabilitatea analitică a contului 415 se conduce pe obiecte de investiții grupate pe surse de finanțare :

alocații de la buget ;

venituri proprii ;

fonduri speciale ;

din venituri extrabugetare ;

din donații sau sponsorizări și din ajutoare externe nerambursabile ;

Concomitent, pe baza procesului-verbal de recepție se înregistrează mijloacele fixe realizate prin investiții finanțate din cheltuieli de capital, în patrimoniul instituției publice potrivit relației :

3.9. Monografie cu principalele operațiuni pe luna martie 2001

3.10. Întocmirea balanței de verificări și a dării de seamă asupra execuției bugetare

Dare de seamă contabilă la data de 31.03.2001

=== CAP5 ===

CAPITOLUL V

Concluzii și propuneri

Concluziile privesc anumite disfuncționalități și cauze privind metodele de organizare și executare a sarcinilor, precum și aspecte privind relațiilor organizatorice, motivarea personalului și fundamentarea deciziilor.

În cadrul compartimentului financiar-contabil am constatat un climat organizațional acceptabil, dar am constatat și anumite deficiențe în ceea ce privește climatul organizațional aceasta se datorează adoptării unui stil de conducere autoritar, indiferent de situație, de asemenea un grad redus de motivare a funcționarului public. Evident acest lucru conduce la nerealizarea obiectivelor propuse pe ansamblul instituției și accentuarea caracterului formal al relațiilor umane.

Insuficiența motivării funcționarilor publici se datorează din păcate în mare parte a resurselor financiare limitate. De neglijat și aspectul prin care o parte a funcționarilor publici cu funcții de conducere nu dispun de suficiente calități și disponibilități motivaționale. Aceste insuficiențe conduc la slaba implicare a funcționarilor publici la reușita reformei în sistemul administrativ, ca și la o fluctuație mare a personalului din administrația publică locală.

În legătură cu sursele considerate ca fiind cele mai necesare pentru a comunica funcționarii publici consideră, că ponderea cea mai mare trebuie să o aibă colegii, lucru, care în cadrul instituțiilor Administrației Publice Locale, este foarte normal. După colegi importanța li se mai acordă, în ordine următoarelor categorii:

șefilor

subordonaților

cetățenilor (locul ocupat este alarmant)

mass-mediei

În cadrul unei anchete funcționarii publici chestionați în legătură cu numărul persoanelor, care sunt implicate în luarea deciziilor funcționarii publici sunt de acord cu un management participativ, considerând, că în luarea unei decizii, trebuie implicate mai multe persoane, fiecare dintre acestea având un rol important în adoptarea deciziei.

Acest lucru este foarte necesar pentru administrației publică, care se dorește a fi eficientă deoarece :

duce la fundamentarea superioara deciziilor

crește gradul de informare a funcționarilor publici, cu efecte benefice asupra cunoștințelor și dezvoltării lor profesionale

se diminuează rezistența la schimbare și sporește receptivitatea personalului față de inovare

se amplifică gradul de motivare a funcționarilor publici

În ceea ce privește adecvarea legislației la problemele administrației publice locale și ale cetățenilor se poate considera, că actuala legislației neclară dând naștere la prea multe interpretări.

Legislația din domeniul administrației publice locale este câteodată ruptă de realitate, uneori inaplicabilă, concepută de teoreticieni lipsiți de simțul practic, sau compilată din alte legi. De asemenea tot în cadrul respectivei anchetei s-a constatat, că nici o persoană nu se declară foarte mulțumită de legislația existentă, dar majoritatea recunoaște efortul legislativ făcut în domeniu. Puține probleme importante fiind nereglementate și foarte puțini dintre cei chestionați apreciază legislația, ca fiind neadecvată. În principiu se poate spune, că legislația este neclară, stufoasă, și că este inoperantă.

În ceea ce privește probleme importante nereglementate legal, situația se prezintă astfel:

legea funcționarului public

legea patrimoniului public

legea administrației publice locale

descentralizarea serviciilor publice

legea urbanismului

legea privatizării

Din păcate aceste insuficiențe legislative conduc la imposibilitatea realizării cu succes a multor obiective ale reformei administrației publice.

O altă disfuncționalitată constatată se referă la un formalism accentuat în definirea sarcinilor pe care normal un funcționar public ar trebui să le aibă. Aceasta are ca cauze o organizare necorespunzătoare în cadrul instituției, insuficienta preocupare pentru reproiectarea structurii organizatorice.

Foarte mulți funcționari consideră convingerea cea mai utilă metodă de executare deoarece prin crearea convingerii, că toți funcționarii publici, din administrație trebuie să participe la executarea deciziilor administrative de bunăvoie, conștienți fiind, că acționează în propriul interes se poate ajunge la rezultate mult mai bune decât prin constrângere. De asemenea există unele păreri prin care se consideră cointeresarea cea mai utilă metode de executare, metodă, ce presupune acordarea unor recompense materiale pentru atragerea și implicarea funcționarilor publici în executarea deciziilor administrative.

O altă disfuncționalitate constatată se referă la slaba colaborare și consultare în interiorul organizații între funcționari și aleși pe de o parte și între președinte/primar și consilier pe de altă parte precum și slaba colaborare între diversele niveluri ale autorităților locale.

Aceasta disfuncționalitate are ca cauză principală lipsa unor sarcini, competențe și responsabilități clar legiferată precum și a unui sistem informațional clar pe verticală și orizontală. De asemenea și lipsa unei sinergii în acțiunile de interes comunitar.

Aceste deficiențe în ceea ce privește colaborarea și consultarea în interiorul organizației pot avea efecte grave în realizarea sarcinilor organizației ca și necorelări și imposibilitatea fundamentării unor decizii pe informații complete și corecte

Se recomandă ca principală modalitate de creștere a eficacității muncii funcționarilor publici, formarea și perfecționarea profesională a funcționarilor care își desfășoară activitatea la Consiliul Municipal Timișoara.

Pregătirea și perfecționarea vizează asigurarea continuității și perfecționării funcționarilor cu un stagiu mai mare în activitatea specifică administrației dar cu o pregătire necorespunzătoare postului pe care îl ocupă, pe de o parte, și creșterea performanței categoriei de funcționari cu studii corespunzătoare, pe de altă parte.

În România, perfecționarea este percepută ca o necesitate, dar nu constituie încă o prioritate. În perioada actuală de schimbări rapide prin care trece țara noastră, formarea și perfecționarea ar trebui să devină un proces continuu și organizat (regularizarea pregătirii funcționarului public).

Un program de pregătire va da rezultate numai dacă se bazează pe o analiză atentă a necesităților administrației. Succesul programului va depinde de măsura în care se știe ce trebuie predat, de ce, pentru cine și în ce mod, cerința de bază fiind ca orice formă de perfecționare urmată de funcționarii publici să se reflecte în îmbunătățirea exercitării funcțiilor pe care aceștia le ocupă.

Însă, eficiența proceselor de formare și perfecționare este în funcție de preocuparea pentru aplicarea în practică a ceea ce s-a învățat. În cazul în care nu se reușește aplicarea, formarea și perfecționarea nu au nici o valoare.

Pentru amplificarea eficacității comunicării se recomandă următoarele:

perfecționarea aleșilor și funcționarilor din cadrul Consiliului Municipal Timișoara, în deosebi în ceea ce privește comunicațiile și mecanismele de transmitere și receptare a acestora în cadrul instituției, cadrul și climatul organizațional etc.

perfecționarea capacității de exprimare și ascultare, îndeosebi la conducătorii instituției publice, corelarea organizării formale cu cea informală;

promovarea cu predilecție a unor stiluri participative de management ce reclamă folosirea pe scară largă a ședinței și delegării cu o puternică descentralizare a procesului decizional;

perfecționarea structurii organizatorice, atât în ceea ce privește flexibilizarea, cât și în ceea ce privește aplatizarea sa;

raționalizarea sistemului informațional astfel încât acesta să faciliteze transferul rapid și eficace al informațiilor de la emițător la destinatar, necesare fundamentării deciziilor și acțiunilor.

Se recomandă, de asemenea, și informatizarea Consiliului Municipal Timișoara, în special prin creșterea gradului de folosire a calculatorului electronic în tratarea informațiilor și valorificarea acestora în procese decizionale corespunzătoare. Informatizarea asigură conducerii posibilitatea soluționării la un nivel superior a majorității problemelor cu care este confruntată.

Tot pentru creșterea eficacității și eficienței în munca funcționarilor publici se recomandă ca în această instituție publică să se dezvolte un sistem adecvat de recrutare, selecție și angajare a personalului, prin care să fie posibilă obținerea unor persoane potrivite pe posturi potrivite, la momente potrivite.

Restructurarea administrației publice și în particular, a administrației publice locale, implică acordarea de noi competențe și responsabilități autorităților publice locale în rezolvarea problemelor publice din colectivitatea locală.

Pentru îndeplinirea acestor noi responsabilități este nevoie de un amplu proces de schimbare a mentalităților, de creare a unei noi atitudini a funcționarului public față de cetățean și față de noile colectivități locale pe care le deservește.

Schimbarea are mai multe șanse de reușită atunci când ea este dorită și susținută de toți actorii și nu impusă de conducători, care nu pot, datorită locului lor în sistem, să cunoască și să înțeleagă dificultățile reale cu care sunt confruntați oamenii în teren (o schimbare reușită este o schimbare împărtășită).

Pentru a reuși schimbarea trebuie îndeplinite șase condiții care se întrepătrund reciproc. Acestea sunt:

1. Cunoașterea. Este esențial, înainte de a angaja o schimbare, de a avea toate informațiile care să permită aprofundarea, într-o manieră obiectivă a lipsurilor organizației respective, a principalelor cauze de insatisfacție a cetățenilor, a beneficiarilor, dar și a salariaților și a partenerilor(servicii publice, alte colectivități locale, asociații, etc.) Cunoașterea situației existente, ne conduce implicit la cea de-a doua condiție: crearea unui climat de încredere în jurul procesului evolutiv.

2. Încrederea. Este inutil să se spere în obținerea unor informații fiabile asupra stării reale a unei organizații, dacă persoanele care o compun se tem că disfuncționalitățile identificate le pot aduce necazuri. Încrederea se poate crea astfel:

responsabilii trebuie să-și recunoască propriile greșeli;

disfuncționalitățile identificate, sunt de cele mai multe ori urmarea unei insuficiente organizări și nu vina personalului. Este important să se insiste asupra faptului că se încearcă îmbunătățirea organizării și nu identificarea vinovaților;

încrederea este legată și de capacitatea conducătorilor de a răspunde rapid și de a sprijini și susține sugestiile și propunerile făcute de actorii sistemului;

pentru a face credibilă schimbarea, conducătorul trebuie să fie primul care să își schimbe comportamentul.

3. Consultanții. Auditul, metodele de diagnostic, animarea grupurilor, alegerea unei strategii de dezvoltare, fac apel la competențe specifice. În acest scop se poate recurge la consultanți externi sau la formarea unor membrii ai organizației în meseria de consultant.

Coerența. Schimbarea angajează inevitabil contradicții în interiorul organizației ca întreg, al serviciilor, contradicții între obiectivele finale și funcționarea actuală cum ar fi: distribuirea bugetelor, sistemul de relații ierarhice, etc. Incoerențele cel mai de resimțite de actori sunt cele care privesc exprimarea și comportamentele.

4. Cheia reușitei unei schimbări constă și în asigurarea coerenței între dorința exprimată de a asocia toți actorii la definitivarea obiectivelor finale ale sistemului și comportamentul care să permită în mod real această asociere. Modul de a se comporta se poate învăța prin intermediul formării sau perfecționării și apoi exersa în practică.

5. Bunavoința/Disponibilitatea. Serviciile publice, colectivitățile locale, teritoriale nu pot avea ca finalitate unică obținerea de beneficii. Ajutorul social, distribuirea bunurilor colective, dezvoltarea activităților culturale sau sociale nu sunt activități comerciale și nu produc profit, dar ele sunt necesare și inevitabile. De aceea Consiliului Municipal îi revine responsabilitatea de a găsi modalități și surse de finanțare și de a se implica în organizarea lor.

6. Co-evaluarea. Schimbarea devine credibilă dacă actorii ei înțeleg și percep legăturile între:

așteptările mediului extern față de sistem și strategia dezvoltării acestuia;

definirea rolului fiecăruia în această strategie, a libertății de inițiativă și inovație și sistemele de retribuire, formare și dezvoltare profesională.

Dacă eforturile nu sunt răsplătite, dacă perspectivele de dezvoltare nu există, nu sunt examinate în fiecare an cu responsabilii, orice încercare și voință vor fi descurajate.

Sarcinile și competențele deosebite pe care le are Consiliul Municipal Timișoara, impun existența unei politici de personal coerente care să aibă în vedere calitatea și competența profesională a personalului, deoarece eficiența și eficacitatea activității administrației depind și de modul în care cei care lucrează în administrație înțeleg și reușesc să-și îndeplinească atribuțiile și sarcinile care le revin.

Este necesară o analiză a următoarelor activități: planificarea resurselor umane; recrutarea și selecția resurselor umane; analiza și evaluarea posturilor; salarizarea și motivarea; formarea și perfecționarea resurselor umane în cadrul Consiliului Municipal; evaluarea resurselor umane și gestiunea carierei; comunicarea, stilul de conducere și creativitatea. Abordarea corespunzătoare a fiecăreia dintre aceste activități, în cadrul Consiliului Municipal, ar aduce un plus de performanță fiecărei funcții publice și ar oferi elemente și soluții pentru:

elaborarea unei politici flexibile de personal;

atragerea, conservarea și dezvoltarea personalului competent;

a face mai atractivă profesia de funcționar public;

a răspunde așteptărilor salariaților legate de avansare în cariere și motivare,

a defini cu claritate misiunile unui post;

a fi capabil de a transmite și a comunica informații.