Economie

Organizarea Contabilitatii de Gestiune Si a Calculatiei Costurilor

Byadmin ianuarie 1, 2024

CAP I. Locul și rolul informațiilor privind costul producției în activitatea de conducere a S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța

CAP II Probleme de bază privind organizarea contabilității de gestiune și calculația costurilor la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța

Caracteristici tehnice și organizatorice ale S.C. Ind Complex

CF-S.A. Constanța

2.2 Factori de organizare a contabilității de gestiune și calculația costurilor

2.3 Principiile teoretice și metodologice ale organizării contabilității de gestiune și calculației costurilor

2.4 Clasificarea cheltuielilor care formează costul de producție la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța

Prezentarea metodei de contabilitate de gestiune și calculația costurilor folosită la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța

CAP III. Antecalculul costului de producție S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța

3.1 Elaborarea antecalculațiilor costurilor privind producția de bază, respectiv de construcții

3.2 Elaborarea antecalculațiilor costului unitar de producție la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța

CAP IV Organizarea contabilității de gestiune și calculației costurilor la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța

Organizarea postcalcului și sistemului de documente primare

Organizarea contabilității de gestiune privind cheltuielile directe de producție

Organizarea contabilității cheltuielilor cu materii prime și materiale directe

Organizarea contabilității cheltuielilor privind salariile directe, CAS-ul, și protecția socială

Organizarea contabilității de gestiune privind cheltuielile indirecte

Organizarea contabilității de gestiune privind cheltuielile indirecte de producție

Organizarea contabilității de gestiune privind cheltuielile generale de administrație

4.4 Decontarea contravalorii producției secțiilor auxiliare pentru producția de bază

4.5 Repartizarea cheltuielilor indirecte de producție

4.6 Repartizarea cheltuielilor generale de administrație

4.7 Calculul costului efectiv al producției obținute în secțiile de bază și decontarea acestuia

CAP V. Analiza indicatorilor privind costurile de producție la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța

5.1 Analiza situației generale a principalilor indicatori privind costurile de producție

5.2 Analiza factorială a rentabilitații și a ratei rentabilitații în funcție de preț, cost și produs

Bibliografie

=== calculatia costurilor-proiect ===

Organizarea contabilității de gestiune și a calculației

costurilor în condițiile aplicării metodei pe comenzi la

S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța

CAP I. Locul și rolul informațiilor privind costul producției în activitatea de conducere a S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța

CAP II Probleme de bază privind organizarea contabilității de gestiune și calculația costurilor la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța

Caracteristici tehnice și organizatorice ale S.C. Ind Complex

CF-S.A. Constanța

2.2 Factori de organizare a contabilității de gestiune și calculația costurilor

2.3 Principiile teoretice și metodologice ale organizării contabilității de gestiune și calculației costurilor

2.4 Clasificarea cheltuielilor care formează costul de producție la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța

Prezentarea metodei de contabilitate de gestiune și calculația costurilor folosită la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța

CAP III. Antecalculul costului de producție S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța

3.1 Elaborarea antecalculațiilor costurilor privind producția de bază, respectiv de construcții

3.2 Elaborarea antecalculațiilor costului unitar de producție la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța

CAP IV Organizarea contabilității de gestiune și calculației costurilor la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța

Organizarea postcalcului și sistemului de documente primare

Organizarea contabilității de gestiune privind cheltuielile directe de producție

Organizarea contabilității cheltuielilor cu materii prime și materiale directe

Organizarea contabilității cheltuielilor privind salariile directe, CAS-ul, și protecția socială

Organizarea contabilității de gestiune privind cheltuielile indirecte

Organizarea contabilității de gestiune privind cheltuielile indirecte de producție

Organizarea contabilității de gestiune privind cheltuielile generale de administrație

4.4 Decontarea contravalorii producției secțiilor auxiliare pentru producția de bază

4.5 Repartizarea cheltuielilor indirecte de producție

4.6 Repartizarea cheltuielilor generale de administrație

4.7 Calculul costului efectiv al producției obținute în secțiile de bază și decontarea acestuia

CAP V. Analiza indicatorilor privind costurile de producție la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța

5.1 Analiza situației generale a principalilor indicatori privind costurile de producție

5.2 Analiza factorială a rentabilitații și a ratei rentabilitații în funcție de preț, cost și produs

CAPITOLUL I

Locul și rolul informațiilor privind costul de

producție în activitatea de conducere a

S.C. Ind Complex CF-S.A.

Acțiunea de determinare a costului producției are un rol deosebit datorită funcțiilor pe care le îndeplinește acest indicator economic în întreprinderi, centrale industriale și alte unități similare pentru optimizarea deciziilor.

Conducerea societăților comerciale și a întreprinderilor în general necesită cunoașterea permanentă a cheltuielilor de producție și pe această bază, a costului producției obținute. În acest mod, ea își poate da seama de eficiența economică a activității sale și poate acționa în vederea adoptării deciziilor pentru creșterea activității desfășurate.

Informațiile în legătură cu nivelul costurilor de producție arată cum sunt gospodărite resursele materiale și bănești ale întreprinderii, în fiecare fază și operație a procesului tehnologic, la fiecare loc de cheltuieli sau centre de costuri, în cadrul fiecărei activități desfășurate de întreprindere, sau pentru fiecare produs, lucrare sau serviciu ce se obține în cadrul activității de producție și desfacere a întreprinderii.

Nivelul costurilor de producție determinate prin calcul constituie un criteriu economic de bază care condiționează perfecționarea neîntreruptă a proceselor tehnologice, introducerea raționalizărilor, inovațiilor și investițiillor în procesul de fabricație, organizarea științifică a muncii și producției în general și a cărei reducere exprimă valoric eficiența promovării acestora în economia întreprinderii.

În același timp informațiile în legătură cu nivelul costurilor de producție prezintă o mare importanță pentru conducerea întreprinderii întrucât îi oferă posibilitatea să cunoască cât din valoarea produsului obținut reprezintă valoarea mijloacelor de producție consumate pentru producerea și desfacerea produsului respectiv, cât și valoarea nou creată.

Calcularea cu exactitate a diferitelor feluri de cheltuieli care intră în structura costurilor de producție impune cu necesitate aplicarea celor mai adecvate metode și tehnici de contabilitate, de gestiune și calculație a costurilor, capabile să furnizeze informațiile necesare pentru urmărirea pe parcurs “din mers” și în mod operativ a abaterilor de la cheltuielile bugetare sau standard, pe baza analizei cauzelor care au determinat abaterile respective, conducerea la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța va putea adopta deciziile cele mai corespunzătoare în vederea desfășurării activității viitoare.

Contabilitatea de gestiune contribuie la procesul de gestiune al întreprinderii, acumulând și tratând informațiile asupra consumurilor de resurse și transmițându-le organelor de decizie pentru a facilita alegerea unui plan de acțiune în cadrul analizei cost-beneficiu.

Motivațiile actuale ale managerilor S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța ca principali utilizatori a informatiei contabile devin tot mai complexe, ținând seama de evoluțiile mediului economico-social al întreprinderii, de forma de proprietate a acesteia, ceea ce amplifică domeniul de definire și obiectivele contabilității de gestiune.

În acest context, contabilitatea de gestiune cuprinde: “ansamblul elementelor de identificare, măsurare, stocare, analiză, prelucrare, interpretare și comunicare a informațiilor utilizate de management pentru a proviziona, evalua și controla, în interiorul unui organism și pentru a garanta utilizarea corespunzătoare și responsabilă a resurselor sale”.

Eficiența metodelor respective de contabilitate, de gestiune și de calculație a costurilor depinde, de asemenea de operativitatea cu care ele furnizează informațiile necesare conducerii pentru ca aceasta să poată adopta deciziile în timp util.

Localizat la nivelul societății comerciale, perfecționarea sistemului informatic, economic și implicit a contabilității de gestiune și calculației costurilor, ca parte componentă a acestuia se impune cu atât mai mult cu cât lărgirea autonomiei funcționale a acestuia este însoțită de crearea condițiilor de a exercita pe un plan superior atribuțiile de conducere.

Informațiile privind nivelul costurilor de producție prezintă o mare importanță pentru controlul activității interne, a gestiunii interne a întreprinderii.

Pornind de la consinderentul că o coordonată esențială a perfecționării activiității în toate domeniile și ramurile economiei naționale constituie crearea unui sistem informational operativ, la societatea comercială S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța s-au elaborat și implementat programe de perfecționare a acestuia, în special prin dotarea întreprinderii cu tehnică de calcul perfecționată.

Măsurile proprii inițiate pentru perfecționarea sistemului informational economic impun intensificarea preocupărilor și eforturilor pentru aplicarea de noi metode evoluate care să asigure o urmărire operativă a costurilor de producție și să ridice pe o treaptă superioară rolul calculației ca sursă informațională de bază în procesul decizional, printr-o legătură permanentă a informațiilor din domeniul costurilor, între furnizorii informațiilor și factorii

decidenți.

Activitatea cea mai laborioasă o reprezintă calculația costurilor, care constituie instrumentul de comensurare a procesului de producție în toată complexitatea lui.

În cadrul acestei activități se distinge:

calculația pe tipuri de conturi, care reprezintă unul din aspectele formale cele mai importante ale contabilitătii de gestiune, în cadrul căreia se asigură colectarea costurilor de producție. Organizarea colectării costurilor pe tipuri de costuri nu are un caracter strict limitat, fiind dependentă de organizarea unității, de structura producției și a costurilor. Din acest punct de vedere organizarea colectării costurilor cuprinde: costuri directe, indirecte, variabile, fixe, ale producției de bază, ale producției auxiliare.

calculația pe locuri de costuri, care reprezintă un aspect de bază al calculației costurilor de producție. Locul de cost nu trebuie privit numai ca aspect organizatoric al calculației costurilor. Latura de bază rezidă în realizarea unor locuri de cost care să asigure individualizarea costurilor și în mod deosebit urmărirea constituirii acestora în cadrul fiecărui compartiment de producție sau funcțional, a evidențierii abaterilor și a responsabilităților.

calculația pe purtători de costuri care pot fi: produsul, grupele de produse, lucrarea, serviciul.

Pentru realizarea scopului calculației, furnizarea de date și informații din domeniul costurilor în cadrul S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța trebuie să se acorde o importanță deosebită modului de organizare a calculației de care depinde în cea mai mare măsură furnizarea celor mai relevante și exacte informații.

Informațiile privind nivelul costurilor se obțin numai după ce diferitele feluri de cheltuieli (materiale, salariale, amortizări) au parcurs în procesul de evidență o serie de etape cum sunt: colectarea lor pe destinații, adică pe fiecare activitate (de bază, auxiliară și de deservire, de desfacere, administrativ-gospodărească și de conducere), iar în cadrul acestora în funcție de posibilitățile de identificare, pe fiecare produs, fază, operație tehnologică, loc de cheltuială sau centre de costuri; calculul și decontarea cheltuielilor activității auxiliare și de deservire; în măsura în care intervin prestațiile reciproce de lucrări și servicii, calculul și decontarea cheltuielilor auxiliare către activitatea de bază și celelalte activități din cadrul întreprinderii pentru lucrările și serviciile furnizate de aceasta; calculul și repartizarea cheltuielilor ce nu s-au indentificat încă pe produse din momentul colectării lor, ca purtători finali de cheltuieli, adică a cheltuielilor indirecte de producție și dacă este cazul a cheltuielilor de desfacere și a celor administrative și de conducere; determinarea cantitativă și valorică a producției în curs de execuție și decontarea acesteia; calculul costului efectiv al producției terminate (finite) și decontarea acesteia; calculul și decontarea diferențelor (abaterilor) dintre costul efectiv și cel standard și bugetat al producției finite.

Costul constituie un element important care condiționează înfãptuirea conducerii atât pe ansamblu cât și pe fiecare secție și atelier în parte, pe baza principiilor autogestiunii.

Organizând calculația costurilor la nivelul întregii producții a întreprinderii, dar mai ales pe fiecare produs fabricat se crează posibilitatea urmăririi acestora în dinamică, precum și a comparării cu costul aceluiași produs sau al altor produse similare fabricate de alte unități, cu scopul de a desprinde din această comparație gradul de organizare a producției, nivelul său de înzestrare tehnică, gradul de utilizare a fondului de timp, gradul de calificare a forței de muncă, modul de gospodărire a întreprinderii.

Obținerea unei producții cu cheltuieli minime, constituie de fapt scopul plenar al exercitării funcției de conducere sub aspectul prevederii, organizării raționale, informării, analizei, deciziei prompte și controlului permanent.

Prin organizarea calculației anticipate a costurilor se crează un instrument de prim ordin pentru planificarea financiară din întreprindere. Determinând anticipat costul producției globale și marfă pe calea planificării cheltuielilor de producție și desfacere ale întreprinderii se asigură posibilitatea a stabilirii unor indicatori cu caracter financiar, cum ar fi: beneficiul, rata rentabilității.

Pentru a îndeplini un asemenea rol în cadrul întreprinderii, calculația nu trebuie privită ca un scop în sine, ci ca un instrument de legătură sintetică între latura tehnică și latura valorică a activității productive, ca un mijloc de conducere și de cunoaștere a ei.

Calculația costurilor este necesară și pentru determinarea eficienței importului și exportului diferitelor mărfuri, privite din prisma cheltuielilor pe care le suportă fabricația lor.

În opinia profesorului Jaques Richard, “contabilitatea de gestiune are ca obiect, în esență, analiza costurilor și produselor pe bază de activități, funcții, centre de responsabilitate, piete. Ea reprezintă un instrument fundamental al controlului de gestiune având un pronunțat caracter dinamic și specific”. 1)

Contabilitatea de gestiune are ca obiect reprezentarea analitică a proceselor interne ale întreprinderii care produc transformări cantitative și calitative în masa patrimoniului. Informația construită este destinată întreprinzătorului ca beneficiar intern de informații, care trebuie să răspundă la întrebarea cum să aloce și să utilizeze resursele încredintațe de investitori pentru a realiza performanță.

1) J. Richard – Comptabilites et practiques comptables

În consecință, modelarea costurilor trebuie să organizeze sarcinile elementare pentru identificarea activităților și să definească legile de comportament al cheltuielilor care le sunt corelate. La rândul lor pertinența și fiabilitatea calculului costului presupun utilizarea acestuia, care se bazează pe:

existența unor obligații de calcul al costurilor;

necesarul de informații pentru elaborarea deciziilor;

principiul de utilitate al valorii informației, supus astfel unei restricții, în sensul în care costul informației utile trebuie să fie inferior avantajului pe care îl produce.

Pentru a indentifica activitățile de luat în seamă în rețeaua de calcul, noțiunea de informație utilă prezintă două restricții importante. Pe de o parte, activitate este un mijloc de alocare a costurilor la produse, iar pe de altă parte, activitatea este obiect de decizie. Obiectivul este de a corela costurile și performanțele fiecărei activitați, ceea ce înseamnă de fapt optimizarea acesteia.

Construirea unei informații structurate și utilizabilă privind costurile, înseamnă opțiunea de a efectua regrupări care să facă lizibilă informația pentru utilizatori. Este necesară în acest context construirea unei rețele de analiză a costurilor care corelează mijloacele consumate, (cheltuieli elementare) cu finalitățile care justifică aceste consumuri.

O reală contabilitate de gestiune se bazează pe ideea analizei cuplului “costuri-performanțe”. A administra costurile nu este însă sinonim cu minimizarea sau reducerea lor, ci mult mai mult și anume cu cercetarea nivelului de cost “cel mai bine adaptat” îndeplinirii strategiei dorite de manageri.

Informațiile oferite de calculația costurilor prezintă o importanță deosebită pentru S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța, pentru că este o unitate productivă, această activitate având influențe semnificative atât în ceea ce privește stabilirea rezultatelor, dar și a celorlalte obiective ale contabilității de gestiune cum sunt: stabilirea rentabilității produselor, lucrărilor și serviciilor executate, întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli pe feluri de activități, urmărirea și controlul acestora.

Informațiile privind costul de producție pot fi apreciate și valorificate la un nivel ridicat de eficiență de orice manager care dorește să realizeze în condiții de risc minim, desfăsurarea și orientarea activității, în vederea fabricării acelor produse care au prețuri de vânzare și implicit costuri de producție competitive pe piața internă și/sau externă.

Deși este evidentă influența benefică pe care o pot avea informațiile amintite, iar în literatura de specialitate au fost prezentate în acest sens numeroase lucrări cu caracter teoretic sau metodologic, agenții economici, în cea mai mare parte a lor, au manifestat și manifestă în continuare o anumită reținere sau superficialitate în legătură cu organizarea riguroasă a calculației costurilor .

Agenții economici, îndeosebi cei nou înființati, au interpretat în mod greșit prevederile legii contabilității numărul 82/1991, în sensul că obligația organizării contabilității de gestiune și calculației costurilor a fost confundată cu libertatea adoptării unei asemenea forme de realizare a acesteia, care să corespundă specificului activității și necesității proprii de informare. În acest sens se poate semnala și lipsa unei metodologii legale, chiar orientativă, care pe de o parte, ar fi contribuit la evitarea confuziei amintite, iar pe de altă parte, putea facilita organizarea calculației costurilor de către cei interesați.

Datorită volumului suplimentar de muncă pe care îl ocazionează, agenții economici nu au fost interesați să-și organizeze în mod corespunzător calculația costurilor, deoarece nu au sesizat că este important să apeleze, în mod constant, la informațiile de această natură; deși au avut efecte favorabile reduse, au creat impresia falsă că au fost eficiente, iar în cazul organelor fiscale, în cadrul verificărilor efectuate, au acordat relativ puțină atenție problemei costului de producție.

Nu este cazul S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța, care având o activitate foarte variabilă și realizând produse de serie mică și uneori chiar unicate, trebuie să determine un cost de producție în antecalcul, în vederea participării la licitații pentru obținerea de comenzi și încheierea de contracte.

S-a manifestat, de asemenea o preocupare reală pentru organizarea adecvată și cunoașterea în detaliu a costului efectiv de producție pe total și pe categorii de cheltuieli, acționându-se acolo unde s-a simțit nevoia în sensul reducerii sale. S-a căutat obținerea unor produse de calitate superioară cu prețuri reduse, astfel încât să poată concura în orice moment cu cele provenite din import. În acest sens s-a avut în vedere penuria la unele produse și implicit lipsa concurenței sau fabricarea altor produse subvenționate în mod indirect, care au mărit stocurile. Această situație este temporară întrucăt procesul de privatizare se accentuează, iar concurența se amplifică atât sub aspectul calității produselor, cât și al prețului de vânzare fapt ce impune, printre altele, optimizarea costurilor de producție, deziderat posibil de realizat numai prin cunoașterea și analiza în cunoștință de cauză a tuturor consumurilor efective pe total produs și în mod deosebit, pe feluri de cheltuieli în vederea depistării cu exactitate a rezervelor de reducere a acestora.

Contabilitatea de gestiune, ca de altfel și calculația costurilor, este considerată o problemă internă a unității patrimoniale, cu influență asupra contabilității financiare, fapt ce impune necesitatea organizării sale pe baza unei metodologii riguroase și cu caracter de permanență.

Oricât de “liberalizată” ar părea decizia cu privire la organizarea internă a contabilității analitice a exploatării, pentru fiecare agent economic, calculația costurilor rămâne o problemă ce nu poate fi subestimată, datorită faptului că ea trebuie să răspundă, înainte de toate, unor întrebări inevitabile: care este costul producției finite?; cât sunt de mari cheltuielile generatoare de venituri?; cum se justifică prin cheltuieli gestiunea valorilor materiale din diverse secții și sectoare de activitate, de producție?

“Tehnologia” de calculație a costurilor este foarte variată și cunoaște diverse procedee, tehnici, metode, a căror aplicare corectă și utilitate în practica curentă depinde de o serie de principii și factori cum ar fi:

specificul procesului tehnologic și a modului de organizare al producției determină un anume flux al costurilor, propriu fiecărei unități de producție;

delimitarea în timp a cheltuielilor de așa manieră încât pentru un anume “segment” al perioadei să se poată compara cu exactitate veniturile cu cheltuielile corespunzătoare în vederea stabilirii rezultatelor financiare;

alegerea corectă a obiectului calculații (denumiri și purtători de cheltuieli) și a unității de calcul, deoarece punctul final al calculației îl formează tocmai comensurarea cheltuielilor pentru o anumită activitate sau o componentă a fabricației, până la operația finală;

separarea clară, pe tot parcursul fluxului costurilor, a cheltuielilor după structura-cadru a componentelor primare conform nomenclatorului unic al acestora.

La nivelul unei societăți comerciale există un sistem de evidență, analiză și reglare prin costuri, ce operează cu informații financiare privind măsurarea stocurilor, costurilor, veniturilor, profitului.

Activitatea oricărei întreprinderi presupune combinarea în anumite proporții și după anumite reguli a factorilor de producție (forță de muncă, mijloace și obiecte ale muncii) în scopul realizării de produse și/sau servicii. În aceste condiții firma trebuie permanent să decidă asupra răspunsului la întrebarea: ce bunuri trebuie să producă, în ce cantități și cum trebuie combinați factorii utilizați în producerea bunurilor respective?

Indiferent de alternativa de decizie și varianta la care societatea comercială se va opri , consumul de factori de producție este inevitabil. Întotdeauna se va pune întrebarea: cât costă producerea bunului seviciului respectiv?

Dacă bilanțul este una din atribuțiile echipei manageriale a firmei doar la închiderea exercitiului financiar, costul activității sale constituie cel mai adesea, subiectul preocupărilor sale permanente de-a lungul întregului an.

În ciuda eforturilor de nominalizare a tehnologiilor, identificarea conceptelor cheie, în materie de costuri nu este în întregime clar realizată, în spiritul practicienilor și utilizatorilor contabilității clasice.

Costul de producție se apreciază drept un indicator sintetic care, alături de productivitatea muncii și rentabilitatea, caracterizează calitatea, eficiența activității economice, modul în care sunt gospodărite fondurile bănești și reprezintă o parte din valoarea producției, care include cheltuielile cu mijloacele de producție consumate, cu salarizarea muncii.

Din fluxograma informațiilor privind costurile de producție 1 rezultă că pe baza informațiilor furnizate de contul 921 “Cheltuielile activității de bază” și într-o anumită măsură de contul 922 “Cheltuielile activității auxiliare” – în situația în care secțiile auxiliare efectuează lucrări sau prestează servicii și pentru alte întreprinderi, se urmărește și se controlează nivelul costurilor ocazionate de producția globală sau a exercițiului precum și costul efectiv al producției finite și al producției în curs de execuție pe întreaga întreprindere și pe fiecare obiect de calculație.

Tot din analiza fluxogramei, pe baza informațiilor furnizate de contul 902 “Decontări interne privind producția obținută” și respectiv contul 931 “Costul producției obținute” se urmărește și se controlează atât modul de realizare al programului de producție al întreprinderii pe total și pe fiecare produs, determinându-se abaterile în cifre absolute (economii sau depășiri) față de costul stabilit în antecalcul, cât și de modul de determinare a costurilor ocazionate de producția programată, ceea ce oferă posibilitatea de a controla prin conturi realizarea programului de producție al întreprinderii și de a adopta decizii privind conducerea laturii valorice a procesului de producție.

Studiind rulajele contului 903 “Decontări interne privind diferențele de preț” conducerea S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța are posibilitatea să cunoască pe parcursul desfășurării activiității, în mod operativ, profitul sau pierderea potențială, fie la nivelul întregii activități, fie doar pe un produs, o comandă. În acest mod se pot descoperi rezervele interne de reducere a costurilor de producție, care constau în economisirea cheltuielilor materiale de producție și a celor salariale. Iată de ce, bugetarea, evidența și calculul costurilor de producție, precum și a economiilor provenite din reducerera acestora respectiv a depășirilor, trebuie să ocupe un rol important în sistemul informațional al întreprinderii, știut fiind faptul că informațiile furnizate de contabilitate de gestiune sunt destinate managerilor de la diferite nivele ierarhice pentru adoptarea deciziilor privind conducerea activității interne de gestiune de la nivelul respectiv.

Analizând informațiile din contul 923 “Cheltuieli indirecte de producție”, conducerea secțiilor principale de producție poate efectua controlul bugetar al cheltuielilor indirecte pe sectoare, pe feluri de cheltuieli și în special pe cele trei grupe de cheltuieli: cheltuieli cu întreținerea și funcționarea utilajelor, cheltuieli generale ale secției, și cheltuieli neeconomicoase. Făcând diferența între costul stabilit în antecalcul și costul efectiv se determină abaterile pentru fiecare fel de cheltuială. Studiind aceste abateri, în special pentru ultima grupă de cheltuieli, conducerea obține informații prețioase în vederea adoptării deciziilor de mobilizare a rezervelor de reducere a costurilor de producție.

Informațiile oferite de contul 924 “Cheltuieli generale de administrație” permit conducerii întreprinderii să efectueze atât controlul bugetar asupra cheltuielilor ocazionate de sectorul administrativ și de conducere al acesteia, cât și adoptarea deciziilor de reducere a cheltuielilor administrativ-gospodărești, ca una din cele mai importante căi de reducere a costurilor de producție.

Existența unor astfel de cheltuieli care nu contribuie direct la procesul de producție are ca urmare mărirea nejustificată a costului de producție și deci micșorarea profitului, ceea ce constitue o pierdere nu numai pentru întreprindere și acționarii acesteia, dar și pentru economia natională.

Conducerea S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța caută să reducă la minim sau chiar să elimine aceste cheltuieli.

Analizând evoluția cheltuielilor neeconomicoase din categoria celor menționate, dar și a celor privind pierderile din rebuturi, conducerea întreprinderii ia cunoștință de ineficiența organizării producției și a muncii, ineficiență care conduce la pierderi din întreruperi și deteriorarea materialelor și producției în curs de execuție în secții, la pierderea din rebuturi, din neîndeplinirea la timp a obligațiilor contractuale ce atrag după sine plata de penalități, de amenzi și uneori chiar rezilierea contractelor și pierderea unor beneficiari importanți.

Trebuie cunoscute cauzele care produc creșterea acestor cheltuieli pentru adoptarea celor mai bune decizii de reducere continuă și sistematică a acestora, până la eliminarea definitivă și deci creșterea beneficiilor prin eliminarea pierderilor.

Colectarea cheltuielilor de producție cu ajutorul conturilor de calculație precizate anterior, dă contabilității de gestiune posibilitatea să furnizeze conducerii, informații în legătură cu cheltuielile ocazionate de principalele sectoare de activități ale întreprinderii –de producție (de bază și auxiliare), de administrație, de conducere și de desfacere -pentru controlul activității fiecărui sector în parte și să delimiteze cheltuielile în cadrul acestor sectoare în funcție de destinația lor, iar în cadrul sectoarelor respective pe locurile care le-au ocazionat, ca locuri de cheltuieli.

Trebuie avut în vedere în permanență că locul de cheltuieli trebuie să constitue un element de legătură nemijlocită între procesul de conducere și procesul de producție, el trebuie înteles în primul rând ca loc de acțiune și apoi ca obiect de informare a nivelelor superioare de conducere. Acesta este motivul pentru care contabilității de gestiune îi revine un rol deosebit în furnizarea informațiilor respective pe baza cărora, conducerea are posibilitatea să analizeze deficiențele și cauzele acestora pentru o completă edificare asupra lor.

Determinarea cantitativă dar și valorică a producției în curs de execuție, este o altă etapă a contabilității de gestiune și calculației costurilor, care oferă conducerii întreprinderii informații pentru controlul cheltuielilor încorporate în această producție, informații pe care le furnizează atât conturile de calculație 921 “ Cheltuielile activității de bază”, 922 “Cheltuielile activității auxiliare”, cât și contul 933 “Costul producției în curs de execuție”.

Determinarea producției în curs de execuție, atât cantitativ cât și valoric, este foarte importantă pentru calcularea reală a costului producției. Supraevaluarea producției în curs de execuție, are ca efect reducerea nejustificată a costului producției finite, în timp ce asupra rezultatului exercițiului, se reflectă prin mărirea artificială a profitului întreprinderii.

O astfel de situație determină, în ultimă instanță, calculul unui impozit pe profit mai mare și pentru aceasta vărsăminte în plus la bugetul statului; calculul și repartizarea unor sume mai mari în contul dividendelor cuvenite acționarilor, dar și pentru constituirea diferitelor fonduri și toate acestea, în condițiile inexistenței în realitate a profitului respectiv și deci, o diminuare a activelor circulante ale întreprinderii care reprezintă în realitate o decapitalizare a acesteia, situație ce repercutează în continuare negativ asupra activității întreprinderii respective.

Pe de altă parte, subevaluarea producției în curs de execuție, conduce de asemenea, la denaturarea costului producției finite și a profitului, situație care influențează tot negativ, activitatea întreprinderii, efectul însă fiind în sens invers.

Un rol important în activitatea de conducere, prin costuri, îl are cunoașterea informațiilor cu privire la costurile variabile sau operaționale precum și la cele fixe sau de structură. Pe baza informațiilor cu privire la costurile unei anumite perioade, conducerea poate să prevadă suma lor pentru orice nivel de activitate, întrucât volumul costurilor respective se modifică odată cu variația volumului activității, iar capacitățile de producție și costurile aferente lor, adică cele fixe, rămân neschimbate. Aceasta permite adoptarea deciziilor pe termen scurt.

Cheltuielile de structură, care sunt în general fixe pentru un anumit volum de activitate și pentru o anumită perioadă de timp, prezintă importanță, deoarece creșterea sau scăderea volumului de activitate față de un nivel mediu, conduce la modificarea în sens invers a costului producției, ceea ce impune o deosebită atenție în adoptarea deciziilor pe viitor ca urmare a dificultăților de prevedere a unui nivel de activitate optim, considerat normal. Pe baza informațiilor oferite de analiza cheltuielilor, se adoptă decizii pe termen lung, cum sunt cele privitoare la investiții care au ca efect modificarea capacităților de producție.

Deoarece domeniile în care trebuie adoptate decizii pe termen scurt sunt multiple și deci dețin cea mai mare pondere, ceea ce înseamnă că informațiile cu privire la costurile variabile, au cea mai mare importanță în totalul informațiilor cu privire la costurile de producție ce se folosesc la fundamentarea deciziilor.

Pe baza informațiilor cu privire la costurile de producție, conducerea poate adopta decizii și în alte direcții cum ar fi: stabilirea prețului de vânzare al produselor, controlul eficienței economice a centrelor de activitate, organizarea și desfășurarea procesului de producție. Prin urmare, informațiile cu privire la costurile de producție, sunt elemente strict necesare pentru munca de conducere, întrucât pe baza lor se asigură controlul desfășurării activității economice, se fundamentează deciziile pentru ca activitatea viitoare să se realizeze în condiții optime și se controlează modul de aplicare a deciziilor bune.

CAPITOLUL II

Probleme de bază privind organizarea

contabilității de gestiune și calculației costurilor

2.1. Caracteristici tehnice și organizatorice ale

S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța

S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța a început activitatea, prin efectuarea de consolidări la podurile metalice, evoluând pe parcurs până la execuția integrală a podurilor metalice nituite, asimilând reparații de plăci turnate, instalații de ridicat, stâlpi metalici pentru înaltă tensiune. Se trece de asemenea la fabricarea traverselor din beton precomprimat pentru calea ferată, întreprinderea devenind un important producător de construcții, mașini, utilaje și instalații pentru ramurile de transporturi și telecomuncații, și mai ales important creator de unicate și produse nou asimilate în aceste ramuri.

S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța se încadrează în ramura construcțiilor de mașini executând în general produse pentru Ministerul Transporturilor. Realizările societății se încadrează într-un înalt grad de tehnicitate ce a solicitat în permanență personalul tehnic să țină pasul cu progresul tehnic din domeniu, fapt pentru care de-a lungul timpului s-au realizat invenții și inovații contribuind efectiv la dezvoltarea performanțelor, soluțiilor de proiectare, cât și a soluțiilor de execuție.

Societatea are ca obiect de activitate:

realizarea și comercializarea de:

poduri metalice de cale ferată normală și îngustă;

mașini, utilaje și instalații;

prefabricate din beton;

instalații de ridicat de orice tip;

confecții metalice, civile, industriale și de transmisie;

piese de oțel turnat carbon obișnuit slab aliat și austenitic;

piese de schimb pentru instalații și utilaje din producția proprie;

servicii de proiectare, tehnologie, service, analize laborator în domeniul betoane, oțeluri, suduri;

producerea și comercializarea oxigenului;

producerea și comercializarea podurilor de sosea;

operațiuni de import-export cu produse și servicii ce intră în obiectul

de activitate al societății;

asistența socială (cazare, cantine, grădinițe, alimentație);

asigurarea pregătirii, perfecționării și policalificării forței de muncă, proprii sau pe bază de contract de la alte unități.

Societatea s-a confruntat în 1990 cu impactul tranziției la economia de piață, cunoscând un regres în ceea ce privește utilizarea capacitățiilor de producție, a forței de muncă, a celorlalte resurse și de aici evoluția indicatorilor tehnico-economici.

Principalii indicatori economico-financiari urmăriți:

Rata rentabilității economice =

Lichiditatea patrimonială =

Solvabilitatea patrimoniului =

Gradul de îndatorare =

Rata profitului =

Productivitatea muncii = .

Din datele prezentate se observă o scădere a ratei rentabilității economice cu 9,356%, datorită creșterii mai rapide a activului circulant față de nivelul profitului.

Lichiditatea s-a situat la un nivel apropiat de cel optim care este intervalul 2-2,5, înregistrând o ușoară scădere în 2002 datorită contractării unui împrumut pe termen scurt. Lichiditatea patrimonială reflectă posibilitatea componentelor patrimoniale curente de a se transforma într-un termen scurt în lichidități pentru a satisface obligațiile de plată exigibile.

Solvabilitatea patrimonială reprezintă gradul în care unitățile patrimoniale pot face față obligațiilor de plată și reprezintă ponderea surselor proprii în totalul pasivului. Deși solvabilitatea patrimonială a înregistrat o scădere cu 17,497%, este considerată bună în continuare înregistrând un nivel mai mare de 30%. Legat de sovabilitate, gradul de îndatorare a înregistrat o creștere semnificativă, nivelul datoriilor apropiindu-se de cel al capitalului propriu.

Rata profitului s-a mentinut la un nivel ridicat, profitul reprezentând peste un sfert din cifra de afaceri.

Productivitatea muncii a înregistrat o creștere semnificativă deși numărul de salariați, s-a redus doar cu 25 de persoane, aceasta datorându-se îmbunătățirii condițiilor de muncă.

Societatea și-a propus prin obiective strategice să crească cifra de afaceri implicit volumul producției în următorii ani.

Sporul de producție și implicit creșterea, a eficacității pe ansamblul ei se va obține prin:

stabilirea unor obiective concrete pe activități și lucrări și revederea Fiselor de Post pe bază de norme de personal, cu acordarea de sarcini după competență și nevoi;

creșterea pregătirii profesionale și stabilirea forței de muncă, recrutarea și menținerea unor meseriași capabili de care societatea are nevoie;

extinderea activității de informatică;

restructurarea și modernizarea mijloacelor tehnice printr-o politică de dotare cu mijloace de producție, de mică mecanizare în concordanță cu tipurile de produse contractate și potențial contractate și cu structura de meserii, care să permită atingerea unor randamente mai bune și implicit îmbunățirea calității;

dotarea cu aparatură de măsură și control pentru asigurarea calității conform proiectelor, normativelor, standardelor.

Ținând seama, pe de altă parte de dificultățile actuale privitoare la scăderea volumului de investiții la clienții tradiționali, de creșterea numărului de concurenți de instabilitatea prețurilor la principalele resurse materiale utilizate de societate, de lipsa capacității de plată a clienților, de blocaje economice, societatea caută să-și asigure desfacerea producției prin:

execuția de produse cu tehnologii modernizate care să satisfacă condițiile de calitate, scurtarea duratelor de execuție și să asigure pe ansamblu menținerea programului de profit propus;

extinderea execuției la alte produse necesare pieței actuale sau altor piețe;

asocierea cu alte societăți comerciale, specializate în lucrări complementare, pentru a participa la licitație;

creșterea anuală a productivității muncii prin introducerea de tehnologii noi, modernizate, prin dotări corespunzătoare, prin organizarea execuției, specializarea personalului.

În urma procesului de privatizare din anul 1994 au avut loc:

o aplatizare a piramidei manageriale prin reducerea numărului de nivele ierarhice, în vederea apropierii sistemului decizional de cel operativ;

organizarea secțiilor pentru a fi coordonate și conduse de conducerea societății prin metoda bugetelor de venituri și cheltuieli;

3. elaborarea unui program privind cerințele de perfecționare a pregătirii profesionale atât a personalului de conducere, cât și a celui de execuție.

Dintre realizările mai deosebite remarcăm: macarale turn pivotante, portainere, transtainere, poduri rulante, macarale Portal, macarale Derrick, scuturi mecanizate pentru săpat tunele CF. și metrou, poduri metalice de cale ferată și șosea de orice tip, turnuri metalice pentru radio și televiziune, traverse de beton armat și precomprimat.

Colaborările cu străinătatea s-au materializat în încheierea de contracte pentru realizarea: instalații mecanizate pentru încărcat fosfați în navă, poduri rulante siderurgice, electromecanisme de macaz, traverse din beton armat precomprimat, piese din oțel turnat pentru franelor automate, poduri.

Ca urmare a colaborărilor cu străinătatea s-a realizat:

– asimilarea proiectării și execuției franelor automate pentru triaje;

– execuția construcțiilor metalice ale podurilor rulante;

– asimilarea proiectării și tehnologiei de execuție pentru construcții antenă portantă parabolică de comunicații prin satelit.

Clienții cei mai importanți sunt cei din țară și anume cei din cadrul Ministerului Transporturilor. Ceea ce se remarcă pe piața de desfacere a societății, este faptul că cerințele clienților sunt bine definite prin proiecte și prescripții tehnice, prevăzute prin documentațiile de oferte, iar pe de altă parte există o stabilitate în ceea ce priveste profilul activității de bază.

Lista principalilor clienți:

– Regionala CFR 50%

– GSTPM București 0,7%

– MTSPS 1,3%

– GSPD Timișoara 9,6%

– Elecromontaj București 0,5%

– PPC Franța 4%

Activitatea de aprovizionare tehnico-materială se realizează prin compartimentul de aprovizionare care răspunde de mobilizarea și punerea în valoare a resurselor materiale, de asigurarea ritmică cu materii prime și materiale necesare, de preîntâmpinarea formării de stocuri supranormative și introducerea în circuit a celor disponibile, încheierea de contracte cu respectarea prevederilor legislativelor actuale, asigurarea transportului auto.

Compartimentul aprovizionare este organizat ca serviciu și este subordonat directorului comercial. Principalele activității ale compartimentului sunt:

Asigurarea bazei materiale

Gestionarea stocurilor

Disciplina contractuală

Negociere prețuri

Transport auto.

Atribuțiile compartimentului de aprovizionare sunt:

stabilirea necesarului de mijloace de producție sub aspect cantitativ, calitativ și sortimentelor pentru asigurarea derulării normale a procesului de producție;

stabilirea măsurilor de utilizare rațională și eficiență a mijloacelor de producție prin aplicarea normelor de consum și menținerea stocurilor în limite strict necesare;

organizarea activității de recepție cantitativă și calitativă a resurselor materiale, precum și depozitarea acestora;

asigurarea planificării aprovizionării tehnico-materiale;

gospodărirea stocurilor existente;

asigurarea recepției, ambalării și manipulării materialelor, stabilind și locul lor de depozitare;

analizarea cererii și ofertei;

realizarea negocierilor cu furnizorii;

elaborarea de comparații între oferte, stabilirea ofertei celei mai bune;

încheierea de contracte economice cu furnizorii, asigurarea respectării termenelor de livrare;

răspunde de aplicarea disciplinei contractuale;

propune aplicarea furnizorilor penalizările prevăzute de actele normative pentru abateriale de la disciplina contractuală;

informează secțiile de producție despre situația materialelor aprovizionate;

organizarea activității de exploatare a parcului auto propiu;

răspunde de asigurarea transportului auto și de funcționarea parcului de transport auto;

răspunde de gestionarea și păstrarea mijloacelor de transport.

Lista principalilor furnizori:

Prin strategia sa societatea este și rămâne competitivă pe piața internă.

Producția de bază

Structura producției se încadrează în profilul “Construcției de Mașini și Construcții Industriale” pentru obiective din cadrul Ministerul Transporturilor.

În producția de bază predomină:

produse necesare M.T. –în special traversele din beton armat precomprimat pentru suprastructura căilor ferate, dar și poduri metalice pentru calea ferată și drumurile naționale;

mijloace de ridicat, poduri rulante, macarale portal;

reparații ale utilajelor produse de societate precum și a diferitelor mijloace de ridicat de la diverși beneficiari.

Reducerea nivelului investițiilor din cadrul M.T. a condus la o diminuare a producției fizice și implicit a reducerii gradului de folosire a capacităților de producție.

Din analiza inventarului de Fonduri Fixe rezultă:

varietatea categoriilor de utilaje cu care este dotată societatea și numărul lor dă garanția realizării în continuare a produselor specifice societății și chiar diversificarea acestora;

existența unui grad de uzură de peste 50% pe total societate, ceea ce constituie un dezavantaj;

societatea dispune la anumite categorii de utilaje, de un număr mai mare decăt necesarul aferent volumului de producție contractat;

gradul de amortizare nu reflectă fidel gradul de uzură fizică și morală a fondurilor fixe.

Se impune în această situație:

redarea capacității inițiale a mijloacelor fixe;

reînoirea dotării pe principalele grupe de utilaje, urmărindu-se achiziționarea celor cu performanțe superioare în concordanță cu volumul producției;

majorarea înzestrării cu scule și dispozitive;

modernizarea utilajelor din dotare.

Vânzare și Marketing

Vânzarea produselor se realizează pe bază de comenzi/contracte prin regimul practicat uzual în relațiile comerciale.

Prețurile practicate la vânzarea producției, sunt cele fundamentate pe baza unei tehnologii interne elaborate de compartimentul marketing, având la bază documentațiile tehnice și tehnologice, analizele economico-financiare.

Societatea se confruntã cu o dificultate majoră în procesul de vãnzare (realizate conform contractelor) și anume cu “întârzierea încasărilor”, fenomen ce aduce consecințe ca:

imposibilitatea cumpărării resurselor materiale pentru menținerea continuității sau a ritmului de producție;

întârzieri în plata obligațiilor fiscale și de aici plata unor penalități suplimentare;

angajarea societății în credite bancare.

Climatul general al societății dă garanția menținerii unei stabilități în relație cu reprezentanții sindicatului și cu salariații nesindicali.

Nu se poate spune că s-au găsit formulele cele mai potrivite și pentru toate situațiile, de similare și de motivare a personaluului muncitor și nici că întreg personalul muncitor este conștient de răspunderile ce îi revin în realizarea indicatorilor tehnici și economici (cantitate, calitate, termene, economii).

Trebuie acordată o mare atenție politicii de recrutare, selectare, integrare în muncă și salarizare pe de o parte, iar pe de altă parte creșterii importanței și autorității conducătorilor locurilor de muncă, până la directorii de resort.

Structura organizatorică este de tip piramidal, ierarhic și functional constituită pe mai multe nivele decizionale, dintre care cel mai important este reprezentat de Adunarea Generală a Acționarilor.

Alte organe de conducere: Consiliul de Administrație, Directorul general.

Numărul și structura personalului reprezintă pentru prezent, dar și pentru viitor o garanție privind atingerea obiectivelor strategice:

99,9% din personal este utilizat în activitatea de bază;

din 88% cât reprezintă muncitorii din total personal aproape 95% sunt calificați;

81,7% din totalul personalului reprezintă bărbați, o structură adaptată specificului activității.

În stabilirea structurii organizatorice se au în vedere următoarele considerente economice:

numărul optim de nivele ierarhice;

dimensionarea optimă a departamentelor;

optimizarea circuitelor informaționale;

economia de legături ierarhice și funcționale;

economia de personal și realizarea unui grad rațional de preocupare.

Conform organigramei în cadrul societății sunt patru departamente conduse de către un director, conduși de directorul general.

Compartimentele de producție și funcționale sunt conduse de șefii lor, iar compartimentele cu atribuțiuni înrudite ori complementare, coordonarea este asigurată unitar de către funcțiile de directori.

Unele posturi care au în autoritate și responsabilitate, atribuțiuni, sarcini distincte și complexe sunt repartizate direct în subordonarea directorilor.

Structura organizatorică a fost aprobată de Consiliul de Administrație pe baza propunerilor primite de la compartimentul personal-organizare. Pe baza acestei structuri aprobate sunt create posturi. Pentru fiecare post prevăzut în structura organizatorica se întocmește fișa postului. Fișa postului este principalul document ce caracterizează postul și-i stabilește caracteristicile. Fișele postului se emit pentru toate posturile ocupate sau nu, la un moment dat.

Directorul general aprobă fișerele pentru posturile de director, posturile de șefi de secție și compartimente și posturile de execuție din subordinea directă.

Un compartiment este format din secții, ateliere, birouri, servicii. O secție se compune din formații de lucru de maiștrii precum și de personal de specialitate: ingineri, tehnicieni. Funcțiunea societății constă în ansamblul activităților omogene, asemănătoare sau complementare, efectuate de salariații din diferite compartimente de o anume specialitate cu utilizarea unor metode și tehnici specifice orientate spre realizarea acelorași obiective. În cadrul acestei societăți există cinci funcțiuni: cercetare-dezvoltare, comercială, producție, financiar-contabilă, personal. Pentru rezolvarea unei activități din cadrul unei funcțiuni, participă salariații din mai multe compartimente subordonate diferitelor direcții.

În procesul de grupare a activităților pe funcțiuni s-a ținut seama de legăturile dintre obiective, funcțiuni și activități precum și de anumite criterii:

criteriul de identitate -care cere ca gruparea unor activități identice ca natură să țină seama și de necesitatea utilizării unor tehnici specializate de lucru în același domeniu precum și de volumul de lucru care să justifice hotărârea lor distinctă.

criteriul de complementaritate –care solicită gruparea unor activități diferite ca natură, dar cu legături indinspensabile ceea ce impune activităților respective raportul de completare reciprocă sau auxiliaritate.

criteriul de convergență –care are în vedere gruparea activităților diferite ca natură, care solicită tehnici specializate deosebit de diferite, dar care converg spre realizarea acelorași obiective.

Funcțiunea de cercetare-dezvoltare

Grupează totalitatea activităților prin care se studiază, se concepe, se elaborează și se realizează cadrul tehnic, tehnologic al societății. Funcțiunea de cercetare-dezvoltare are un caracter complex, trăsătură pusă în evidență de activitățile cuprinse de aceasta:

cercetarea produselor, lucrărilor, serviciilor și tehnologiilor de realizare a acestora;

proiectarea produselor;

pregătirea tehnologică a produselor, lucrărilor și serviciilor;

organizarea conducerii, a producției și a muncii;

realizarea și încercarea prototipurilor;

dezvoltarea capacităților de producție;

invențiile, inovațiile, raționalizările;

elaborarea normelor de consum de materii prime, materiale, combustibil și energie;

elaborarea normativelor și a normelor de munca.

Funcțiunea de producție

Totalitatea activităților legate de fluxul material și de transformările succesive ale materiei prime, obținerea produsului sau lucrării finite constitue funcțiune de producție, principală din punct de vedere al rezultatelor și al existenței unității.

Pe plan organizatoric problemele producției nu sunt în exclusivitate tehnice sau tehnologice, ele fiind în același timp, umane și economice.

Cuprinde activitățile:

programarea, lansarea în execuție și urmărirea realizării producției și a celorlalte activități;

transformarea obiectelor muncii din momentul scoaterii acestora din magazie sau depozit și până la realizarea produsului finit și predarea acestuia la magazinul sau depozitul de expediție;

controlul tehnic de calitate al materiilor prime, semifabricatelor, subansamblelor pe întregul flux de fabricație, precum și al produselor finite potrivit metodelor, frecvenței și cu mijloacele prevăzute în documentația tehnică;

întreținerea și reparația instalațiilor mașinilor și clădirilor;

exploatarea instalațiilor de oxigen, abur tehnologic, aer comprimat;

asigurarea unor condiții corespunzătoare de securitate și de igienă a muncii;

efectuarea transportului și a manipulărilor de materii prime, materiale, semifabricate, produse pe parcursul fabricației și până la magazia de produse finite.

Funcțiunea comercială

Funcționarea comercială cuprinde activitățile prin care se asigură materiile prime și materialele necesare producției, conservarea acestora și a produselor realizate, transportul lor, precum și desfacerea, comercializarea produselor.

Cuprinde trei activități principale:

aprovizionarea tehnico-materială prin care se asigură la timp, ritmic, complet și complex mijloacele de producție necesare desfășurării procesului de producție;

desfacerea pe piața internă și externă a produselor, precum și încasarea contravalorii acestora, adică trecerea produselor din sfera producției în sfera circulației;

marketingul, studiul pieței cu scopul de a descoperi necesitățile consumatorilor pe baza cărora se orientează producția proprie în vederea satisfacerii acestor necesități.

Funcțiunea financiar-contabilă

Cuprinde activitățile de asigurare a mijloacelor financiare necesare desfășurării normale a producției, studierea utilizării lor eficiente și profitabile, înregistrarea cheltuielilor făcute, semnalizarea fenomenelor care influențează negativ creșterea profitului, reducerea prețului de cost.

Organizarea activității financiar-contabile se sprijină pe două sectoare principale:

activitatea financiară cu atribuții de previziune, mai ales în privința asigurării de fonduri, de control privitor la modul de respectare a disciplinei financiare, inclusiv a celei de relație cu băncile, furnizorii și beneficiarii, precum și atribuțiile operative de stabilire a drepturilor salariale, operațiuni de încasări și plăți, urmărirea și încasarea debitelor;

activitatea contabilă cu atribuții de control postoperativ și control ierarhic operativ curent de evidență, analiza activității economice în general a prețului de cost, de asigurare a fondurilor care să reflecte situația mijloacelor și a resurselor.

Funcțiunea de personal

Cuprinde activitatea prin care se asigură resursele umane necesare realizării obiectivelor societății comerciale, utilizarea rațională a acestor resurse, dezvoltarea competenței profesionale, soluționarea problemelor salariale și sociale.

Biroul contabilitate are rol important în activitatea de calculație a costurilor și a contabilității de gestiune.

Încadrat în funcția financiar-contabilă, compartimentul contabilitate asigură aducerea la îndeplinire a sarcinilor, atribuite de conducerea societății în domeniul contabilității. Compartimentul contabilitate este subordonat directorului economic.

În activitatea sa răspunde de organizarea și funcționarea în bune condiții a contabilității patrimoniului, cunoașterea în orice moment a gradului de realizare a indicatorilor din bilanț și modul în care se gospodăresc fondurile materiale și bănești puse la dispoziția societății.

Principalele activității ale serviciului contabilitate sunt:

Contabilitatea mijloacelor fixe;

Contabilitatea investițiilor;

Contabilitatea valoriilor materiale;

Contabilitatea semifabricatelor, ambalajelor, tuturor cheltuielilor, veniturilor și rezultatelor contabilității de gestiune.

În domeniul contabilității de gestiune are ca atribuții:

verificarea documentelor primare de la furnizorii, compartimentele funcționale, gestiuni, în care se reflectă modificarea patrimoniului societății, verificarea conținutului, firmei și datelor cantitative și valorice înscrise;

contarea documentelor prin înscrierea conturilor debitoare și creditoare în care urmează a se evidenția operațiunea;

înregistrarea în contabilitate analogic și sistematic și introducerea datelor în calculator în vederea obținerii de documente centralizatoare;

gruparea operațiunilor economice în registre contabile (registru jurnal, registru inventar și Cartea mare, fișe de consum pentru operațiuni diverse, fișe de cont șah);

calcularea și repartizarea pe secții a amortismentului mijloacelor fixe.

Biroul contabilitate este cel care înregistrează:

notele de recepție și constatare de diferență primite de la gestiunile de materiale după verificarea fișelor de magazie a înregistrărilor cantitative a materialelor primite, cu respectarea codurilor, tipodimensiunilor, caracteristicilor tehnice;

bonurile de consum pentru materialele primite de la gestiuni, pentru materialele consumate după verificarea acestora cu fișele de magazii;

bonurile de predare, transfer, restituire primite de la gestiuni și secții pentru produse finite, semifabricate, transfer de bunuri între gestiuni, restituire de către secții la magazii a materialelor neconsumate, după ce în prealabil s-a efectuat verificarea lor cu fișele de magazie;

dispozițiile de livrare primite de la magazii pentru vânzări de materiale, semifabricate vândute terților;

introducerea datelor din documentele de intrări-ieșiri de materiale pe calculator în vederea obținerii de documente centralizatoare;

confruntarea Registrului stocurilor pe gestiuni cu fișele de magazie ale gestionarelor;

verificarea listelor de inventariere întocmite de comisiile de inventariere și organele de control în vederea înregistrării eventualelor plusuri și minusuri în gestiune;

introducerea de jurnale și note contabile la: intrări-ieșiri de materiale, intrări-ieșiri de semifabricate, intrări-ieșiri de produse finite;

întocmirea situațiilor producției în curs de execuție și transmiterea lor la secțiile de producție;

introducerea pe calculator a costurilor efective, a deconturilor acestora pe secții și pe comenzi în vederea obținerii costului final al produselor fabricate;

întocmirea notelor contabile pentru repartizarea cheltuielilor de regie ale secțiilor și ale societății pe comenzi;

întocmirea balanței de verificare pentru contabilitatea de gestiune;

În cadrul produselor finite obținute, un loc foarte important îl ocupă traversele de cale ferată normală și îngustă, ocupând peste 50% din comenzile sociatății. Acestea se obțin în cadrul secției de prefabricate.

Obiectul de activitate al acestei secții îl constituie execuția de traverse din beton armat precomprimat pentru cale normală și îngustă, extragerea și scoaterea agregatelor de balastieră. În activitatea sa, secția prefabricate asigură utilizarea capacităților de producție, verificarea resurselor umane și materiale de care dispune. Pentru realizarea atribuților ce-i revin, colaborează cu celelalte secții și compartimente funcționale ale societății.

Principalele activități desfășurate aici sunt:

activitatea de tehnologie și organizare a fabricației;

activitatea de producție;

activitatea de întreținere, reparații și gospodărire a resurselor

energetice;

activitatea de personal, salarizare, financiar.

Cele mai importante atribuții revin acestei secții în activitatea de tehnologie și organizarea fabricației, dar și în cea de producție.

Activitatea de tehnologie și organizare a fabricației:

răspunde de aplicarea tehnologiilor de fabricațiilor proiectate și face propuneri de îmbunătățire a acestora;

ia măsuri pentru cunoașterea pe fiecare loc de muncă a tehnologiei de execuției;

răspunde de respectarea standardelor, a normelor interne, a prescripțiilor privind asigurarea calității, precum și a altor condiții prevăzute;

răspunde de aplicarea și extinderea produselor tehnologice noi;

participă la omologarea produselor și tehnologiilor noi, pentru cunoașterea și însușirea acestora;

răspunde de respecatrea consumurilor normate de materii prime, materiale, combustibili, energie și manoperă, propune măsuri de îmbunătățire a acestora;

studiază ciclul de fabricație pe produse la nivelul secției și face propuneri pentru scurtarea acestuia (unde este cazul);

participă la analiza privind cauzele rebuturilor și propune măsuri de eliminare a acestora;

elaborează propuneri pentru modernizarea utilajelor și dotarea acestora cu dispozitive speciale;

) răspunde de pregătirea utilajelor,instalațiilor și de organizarea formațiilor și schimburilor de lucru în concordanță cu cerințele programului de fabricație;

) organizarea transportului intern în scopul asigurării mișcării de timp a produselor între locurile de muncă; ia măsuri de folosire rațională a mijloacelor de transport în cadrul secției;

) răspunde de asigurarea stocului minim necesar desfășurării ritmice a fabricației; asigură respectarea normelor de consum pe unitatea de produs;

) solicită și ia măsuri de echipare a utilajelor și instalațiilor cu aparatură de măsură și control prevăzută în prescripțiile tehnice, precum și de menținere a acesteia în stare de funcționare;

În activitatea de producție, secția de prefabricate are ca atribuții:

ia măsuri în funcție de comenzile existente pentru încărcarea corespunzătoare a utilajelor, precum și a forței de muncă, dar și pentru înlăturarea strangulărilor și a utilizării disponibilului de capacitate;

asigură realizarea programelor de fabricație la termenele prevăzute; asigură executarea produselor de calitate;

răspunde de asigurarea securității și integrității materialelor și semifabricatelor existente în magaziile secției, pe fluxul tehnologic sau în asteptare între operații; răspunde de respectarea parametrilor tehnici și tehnologici ai utilajelor și instalațiilor;

răspunde de colectarea și verificarea deșeurilor de materii prime și materiale, de gospodărire și refolosirea ambalajelor;

asigură evidența operativă a realizării producției și raportează periodic stadiul acesteia, răspunde de predarea ritmică a produselor finite în conformitate cu termenele prevăzute în programele de fabricație;

verifică și răspunde de întreținerea și buna funcționare a aparaturii și dispozitivelor utilizate în procesul de producție.

Secția Prefabricate se află în subordinea directă a Directorului Tehnic cu Producția.

Pentru buna desfășurare a activității de producție, la secția Prefabricate trebuie să existe o continuitate a acesteia, iar acest lucru nu se poate realiza dacă utilajele și instalațiile din dotare nu se află în stare de funcționare, dacă combustibilul și energia necesare nu sunt asigurate. Toate acestea sunt grupate în activitatea de întreținere și reparații și gospodărire a resurselor.

În cadrul secției are loc: efectuarea la termen a reviziilor tehnice a mașinilor, utilajelor și instalațiilor, a reparației acestora; urmărirea sistematică a comportării în exploatare a principalelor mijloace fixe; elaborarea în colaborare cu compartimentele specializate ale societății a propunerilor de norme de combustibil, lubrefianți și energie, urmărindu-se reducerea continuă a consumurilor specifice; aplicarea măsurilor necesare pentru creșterea randamentelor la instalațiile consumatoare de energie și combustibili și eliminarea risipei.

Un rol important în activitatea de producție a acestei secții îl are și gradul de calificare al factorului uman. Referitor la resursa umană se impun mai multe căi de urmat în vederea asigurării unei structuri optime și eficiente:

creșterea ponderii meseriilor în concordanță cu structura lucrărilor; de mentionat că producția contractată pentru 2003 va crea unele dezechilibre între categoriile de salariați;

reducerea personalului indirect productiv, de deservire, prin organizarea superioară a activității de depozitare a resurselor materiale și activității administrative;

creșterea gradului de mecanizare a lucrărilor prin achiziționarea unor utilaje cu performanțe tehnice superioare, fapt ce ar duce la creșterea productiviății muncii.

Societatea își propune în cadrul strategiei de viitor să-și mențină profilul de activitate în domeniul transporturilor cu diversificarea obiectului de activitate în lucrări industriale și cu orientarea structurii de producție în funcție de cerințele pieții, astfel încât societatea să înregistreze permanent profit.

Referitor la resursa umană societatea caută să elaboreze un program privind perfecționarea pregătirii profesionale atât a personalului de conducere, cât și a celui de execuție.

Societatea pleacă de la ideea dezvoltării capacității actuale de producție cu menținerea unui număr de personal apropiat de cel existent în 2002 și prin înlocuirea unor categorii de mijloace tehnice cu altele mai performante pentru a face față competitivității, satisfacerii noii structuri de producție.

2.2. Factorii de organizare a contabilității

de gestiune și calculației costurilor la

S.C. Ind Complex CF SA.

Organizarea contabilității de gestiune și a calculației costurilor este influențată de o serie de factori, dintre care cei mai importanți sunt: tehnologia producției, tipul de producție și modul de organizare a acesteia, structura organizatorică a unității, mărimea întreprinderii, continuitatea procesului de producție, gradul de mecanizare și automatizare a producției.

Din analiza procesului tehnologic la producția de bază de S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța se poate trage concluzia că aceasta se încadrează în categoria producției simple, întrucât produsul finit se obține prin combinarea diferitelor materii prime (ciment, nisip, tirfoane, plăci metalice).

Particularitățile tehnologiei producției influențează în special documentația primară a cheltuielilor de produse, stabilirea purtătorilor de costuri și unității de calculație, precum și modul de organizare a contabilității analitice și sintetice a cheltuielilor de producție.

Astfel, felul producției privit din punct de vedere al tehnologiei de fabricație are influență asupra numărului și felului documentelor de completat referitoare la cheltuielile de producție și la producția obținută; deoarece la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța procesul tehnologic este relativ simplu, numărul documentelor respective de completat este mai scăzut.

Specificul tehnologiei producției are o influență deosebită și asupra modului de organizare a bugetării, urmăririi și calculării costului de producție. Privit din punctul de vedere al contabilității cheltuielilor de producție, particularitățile tehnologiei de fabricație influențează atât organizarea contabilității sintetice, cât mai ales a celei analitice. În cazul producției simple (cum este cazul producției de bază de la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța) unde cheltuielile ocazionate de fabricarea acesteia se bugetează și se contabilizează pe principalele etape ale procesului tehnologic, iar costul semifabricatelor și produselor finite se calculează prin simpla însumare a acestor cheltuieli.

Acest factor influențează și ordinea în care urmează să se facă calculațiile pe produs. În cadrul S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța calculațiile se fac în ordinea succesivă a prelucrării materiei prime pentru obținerea produsului finit.

Tot particularitățile tehnologiei producției sunt acelea care influențează asupra stabilirii purtătorilor de costuri și unității de calculație. În cazul S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța, purtătorul de costuri îl constituie, în principal, faza de fabricație (obținerea traversei din beton precomprimat și placarea), ca purtător intermediar și produsul finit, ca purtător final, iar unitatea de calculație este reprezentată printr-o unitate de măsură naturală corespunzătoare însușirilor fizice pe care le exprimă, în speță ale produselor finite ca purtători finali. Unitatea de calculație poate fi reprezentată atât printr-o unitate de măsură naturală, cât și printr-una convențională.

Se poate arăta că particularitățile tehnologiei producției influențează și asupra perioadei și asupra momentului efectuării calculației. Astfel, în cazul producției simple, perioada de efectuare a calculației, coincide cu calculația de gestiune, iar perioada de producție este mult mai mare, ceea ce imprimă calculației un caracter periodic.

Cunoașterea particularităților tehnologiei producției, are importanță pentru determinarea consumurilor de materii prime, de materiale auxiliare, pentru fiecare operație în parte, consumuri care evaluate în bani constituie cheltuieli de producție, ce fac obiectul bugetării, contabilității și calculației costurilor.

O deosebită importanță în ceea ce privește bugetarea, contabilitatea de gestiune și calculația costurilor o are și tipul de producție (individuală, de serie sau de masă), precum și modul de organizare al acesteia (în flux, pe comenzi sau unicate).

Analizată din acest punct de vedere, producția de bază de S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța se încadrează în tipul producției de serie mică și mijlocie, iar modul de organizare a acesteia este pe comenzi.

Tipul de producție și modul de organizare al acesteia condiționează alegerea metodei de calculație a costurilor, a purtătorilor de costuri și a unității de calculație, a perioadei la care trebuie efectuată calculația costurilor, a modului de organizare a contabilității de gestiune și a cheltuielilor de producție și în special a contabilității analitice a acestora, precum și a documentelor privind lansarea și urmărirea cheltuielilor de producție și a producției obținute, a ordinii de prelucrare și control a datelor cuprinse în documente.

Și modul de organizare a producției condiționează alegerea metodei de contabilitate de gestiune și calculație a costurilor. Astfel, la producția organizată pe bază de unicate sau pe comenzi, cum este S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța, se aplică metoda de contabilitate de gestiune și calculație a costurilor pe comenzi.

În ceea ce privește influența pe care o are tipul de producție și modul de organizare al acesteia asupra organizării contabilității se poate spune că ea se manifestă în special asupra contabilității analitice a cheltuielilor de producție.

Astfel, în cazul producției individuale sau de serie mică, cum este cazul S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța, contabilitatea analitică a cheltuielilor de producție se organizează pe comenzi, ca purtători de costuri, respectiv obiecte de calculație, iar cadrul acestora se detaliază pe părțile componente ale comenzii, ca obiecte de calculație parțiale și pe secții. În concluzie se poate spune cu cât numărul comenzilor și respectiv a părților componente ale acestora este mai mare cu cât și numărul conturilor analitice de gestiune utilizate la înregistrare și urmărirea cheltuielilor de producție pe comenzi este mai mare.

O influență deosebită o are tipul și modul de organizare a producției și asupra documentelor privind lansarea și urmărirea cheltuielilor de producție și a producției obținute, aceasta se referă la felul și criteriile de întocmire a documentelor primare, ca purtători de informații, precum și la adaptarea documentelor respective și a circuitului lor, la tipul și modul de organizare a producției. Astfel, se poate asigura un anumit mod de culegere, prelucrare și valorificare a informațiilor în strictă concordanță cu cerințele contabilității de gestiune și a calculației costurilor.

Un alt factor cu influență deosebită asupra organizării bugetării, contabilității de gestiune și calculației costurilor îl constituie structura organizatorică (de producție și concepție, funcțională) a întreprinderii. Structura de producție și concepție se referă la divizarea întreprinderii în secții și ateliere, ce pot fi de bază sau auxiliare în raport cu care se sectorizează atât cheltuielile de producție cât și producția care le-a ocazionat.

Acestă influență se manifestă prin locul unde se emit documentele primare la cheltuielile primare privitoare la cheltuielile de producție și verigele prin care trebuie să treacă ele pe linia fluxului informațional până la faza finală de prelucrare și înregistrare în conformitate cu necesitățile de bugetare și contabilitate.

În al doilea rând această influență se manifestă prin aceea că înregistrarea și determinarea volumului cheltuielilor de producție se face atât pe total, în raport cu felul producției ce se fabrică în întreprindere (de bază, auxiliară) în conturi sintetice diferite, cât și pe fiecare secție și în adâncime, pe centre de costuri, ca locuri de cheltuieli, cu ajutorul conturilor analitice dechise pe această structură.

Deci, cu cât producția este mai complexă, iar nomenclatura ei este mai largă, cu atât și secțiile de producție și centrele de costuri în cadrul cărora se realizează o astfel de producție și care constituie în același timp locurile de cheltuieli vor fi mai numeroase, ceea ce are drept urmare deschiderea unui număr mare de conturi analitice în contabilitatea de gestiune pentru urmărirea cheltuielilor ocazionate de fabricarea producției în secțiile respective, va fi mai mare.

Dacă în cazul sectorului productiv al întreprinderii contabilitatea analitică se adâncește foarte mult și permite urmărirea cu mai mare exactitate a rentabilității fiecărui loc de cheltuieli, ca centru de costuri, în cadrul sectorului administrativ și de conducere pentru a simplifica volumul de muncă, aceasta se organizează la nivelul întregului sector, cu defalcare pe feluri de cheltuieli și nu pe fiecare serviciu, birou în parte, ca centre de costuri distincte. În acest mod, se crează posibilitatea aplicării pricipiului gestiunii economice în interiorul societății și se întărește responsabilitatea managerilor centrelor respective de costuri, se raționalizează fluxul informational al cheltuielilor de producție, ce are drept consecință directă micșorarea volumului de muncă necesar pentru înregistrarea și urmărirea documentelor primare privitoare la cheltuielile de producție, ca purtători de informații, dar se reduce și numărul conturilor analitice deschise pentru înregistrarea cheltuielilor de producție pe centre de costuri.

Un alt factor de care depinde organizarea contabilității de gestiune și calculația costurilor îl constituie mărimea întreprinderii. Astfel, în raport de mărimea întreprinderii de care depinde volumul operațiunilor economico-financiare, precum și alți factori, cum ar fi: particularitățile procesului economic și structura organizatorică a întreprinderii, gradul de pregătire a personalului financiar-contabil, nivelul de raționalizare și informatizare a lucrărilor de evidență în general, contabilitatea de gestiune se poate organiza fie sub formă centralizată, fie sub formă descentralizată.

La S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța contabilitatea de gestiune se tine centralizat, deoarece numărul secțiilor de fabricație este redus, iar gestiunea economică se aplică la nivelul întregii unități. Toate operațiile economice privitoare la cheltuielile de producție ce au loc în cadrul întreprinderii se consemnează în documente la locul și pe măsura producerii lor, după care apoi, se înregistrează în conturi, în cadrul unui singur compartiment de contabilitate pe întreaga întreprindere. Tot aici are loc și calculația costurilor.

Deoarece la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța se folosesc mijloace informatice, este mai indicat să se utlizeze organizarea contabilității în forma centralizată, întrucât asigură reducerea cheltuielilor ocazionate de munca de contabilitate, folosirea cât mai rațională a personalului din compartimentul contabil.

Organizarea bugetării, contabilității de gestiune și calculației costurilor este influențată și de caracterul activității întreprinderii în raport de perioada de funcționare a unităților productive în cursul anului, adică de continuitatea procesului de producție.

Activitatea S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța este continuă, desfășurăndu-se tot timpul anului, având procesul de fabricație întrerupt pentru zilele libere de la sfârșitul săptămânii. Caracterul activității întreprinderii influențează modul de includere a cheltuielilor de producție în costul produselor, lucrărilor și serviciilor obținute. Astfel, toate unitățile industriale cu activitate continuă, înregistreză și includ în costul producției fabricate în perioada respectivă de gestiune, toate cheltuielile de producție efectuate.

Gradul de mecanizare și automatizare este un alt factor cu o influență importantă asupra contabilității de gestiune și calculației costurilor. O dată cu mecanizarea și automatizarea proceselor de producție se modifică nomenclatura producției fabricate prin creșterea complexității și divesificării, ceea ce influențează organizarea bugetării și contabilității cheltuielilor de producție, în special a celei analitice.

În cazul unui grad ridicat de mecanizare și automatizare a producției are loc schimbarea nomenclaturii cheltuielilor de producție în sensul că o parte din articolele de cheltuieli indirecte, în special cele cu întreținerea și funcționarea utilajelor, devin directe și se modifică ponderea cheltuielilor pe unitatea de produs, crescând cele legate de întreținerea și funcționarea utilajelor în detrimentu celor cu salarii.

Asupra organizării contabilității de gestiune a cheltuielilor de producție, influența mecanizării și automatizării producției se resimte atât asupra modului de colectare, cât și asupra procedeelor utilizate la repartizarea cheltuielilor în cauză.

În ceea ce privește calculația costurilor, influența mecanizării și automatizării producției își pune amprenta asupra metodelor de calculație utilizate.

Astfel, ca urmare a stabilității regimului tehnologic în condițiile automatizării procesului de fabricație, există un grad mare de stabilitate și în ceea ce privește consumurile de muncă vie și muncă trecută.

Mecanizarea și automatizarea procesului tehnologic are influență asupra stabilirii volumului producției în curs de execuție în sensul că simplifică munca de determinare a acesteia. În acest caz inventarierea se efectuează cu mai multă exactitate datorită dotării utilajelor cu aparate de măsură care contribuie la îmbunătățirea posibilităților de identificare și de calcul a acesteia.

La rândul ei, mecanizarea și automatizare contabilității are influență asupra documentelor primare ca purtători inițiali de informații în sensul reducerii volumului acestora și al simplificării muncii de completare a lor.

În unitățile industriale cu proces de producție mecanizat complex sau automatizat sunt supravegheați cu ajutorul aparatelor, nu numai parametrii de fabricație ci și cantitățile de materii prime și materiale intrate în secții, precum și semifabricatele și produsele finite obținute. Procesele automate care se desfășoară în aparatură închisă pledează în favoarea micșorării numărului de calculații intermediare necesare pentru determinarea costului produsului.

La S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța majoritatea utilajelor sunt depășite din punct de vedere fizic, dar mai ales moral, acest factor (gradul de automatizare și mecanizare) având o influență inversă față de situația prezentată. Un grad ridicat de automatizare este în cadrul biroului financiar-contabil, ceea ce reduce simțitor munca personalului încadrat aici, pentru întocmirea documentelor pentru fiecare calculație în parte.

Rezultă din toate cele prezentate că organizarea bugetării, contabilității de gestiune și calculației costurilor la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța este condiționată de influența a o serie de factori care țin de particularitățile tehnico-organizatorice și economice ale întreprinderii. Influența factorilor respectivi se conjugă sau acționează contradictoriu, motiv pentru care, de la caz la caz capătă importanță mai mare sau mai mică, unul sau altul dintre aceștia, în funcție de scopul urmărit.

Totuși, pentru o bună organizare a contabilității cheltuielilor de producție, în vederea calculării cât mai reale a costului producției obținute, trebuie să se aibă în vedere influența tuturor factorilor prezentați, indiferent de importanța lor.

2.3. Principiile teoretice și metodologice ale

organizării contabilității de gestiune și calculației costurilor.

Calculația, ca procedeu al metodei contabilității, reprezintă un ansamblu de operații matematice utilizate pe tot parcursul ciclului de prelucrare a datelor și informațiilor furnizate de contabilitate, începând cu prelucrarea documentelor primare și încheind cu calculul rezultatelor financiare și a indicatorilor de eficiență economică din unitățile patrimoniale.

Astfel, calculația se utilizează la valorizarea bunurilor economice în documentele primare pentru înregistrarea acestora în conturi, la stabilirea rulajului, totalului sumelor și soldurilor conturilor, cu ocazia întocmirii balanței de verificare și în lucrările de inventariere a patrimoniului unităților economico-sociale, la întocmirea bilantului contabil și a contului de profit și pierdere, la analiza situației economico-financiare a unităților patrimoniale, având deci legături cu toate procedeele metodei contabilității.

Calcularea cât mai exactă a costului producției fabricate și exercitarea controlului bugetar al costurilor, impun atât pentru necesitatile antecalculației, cât și pentru cele de contabilitate de gestiune, respectarea cu strictețe a unor principii teoretice și metodologice care trebuie să stea la baza determinării costurilor. Aceasta se realizează prin includerea în costuri numai a cheltuielilor efectuate de întreprindere pentru fabricarea și desfacerea producției, precum și prin organizarea contabilității de gestiune în concordanță cu celelalte forme de calcul economic.

Pentru realizarea acestui deziderat, este de preferat ca înainte de calcularea costurilor, indiferent de ce calculație este vorba (antecalculul sau postcalculul), să se procedeze la o analiză complexă a cheltuielilor de producție în vederea selectării și delimitării lor pe principalele activități ale întreprinderii, pe centrele de cost care le-au ocazionat, după oportunitatea și gradul de finisare a producției, precum și în funcție de perioada de timp în care se fabrică producția ce ocazionează cheltuielile respective astfel încât, în fiecare perioada de calcul (luna), în costul producției să se includă numai acele cheltuieli care sunt legate direct sau indirect de fabricarea produselor obținute în perioada respectivă, indiferent de momentul efectuării lor.

Calcularea cât mai exactă a costului producției fabricate are la bază următoarele principii:

a) Determinarea obiectivului calculației, reprezintă punctul de plecare în organizarea calculației și este delimitat prin elementul pentru care se efectuează calculația. Acesta diferă în raport de particularitățile și organizarea activității care necesită calculația resprectivă. Astfel, în sectorul producției, obiectul calculației poate fi un produs sau grupa de produse, o lucrare, un serviciu, o comandă, un loc de cheltuieli, producția în ansamblul ei.

Cunoașterea obiectului calculației are importanță deosebită în scopul determinării volumului cheltuielilor pe care le ocazionează o anumită entitate pentru care se calculează costul.

b) Alegerea metodei de calculație, reprezentând o problemă cu implicații deosebite în determinarea conținutului și indicatorilor care constituie obiecte de calculație. Datorită marii diversități a indicatorilor economico-financiari care se calculează în contabilitate și metodele de calculație prin care se determină indicatorii în cauză sunt diferite. Astfel, pentru calculul costului producției fabricate, de exemplu, se pot utiliza diverse metode în funcție de particularitățile procesului tehnologic, al dotărilor tehnice de care dispune întreprinderea, de conținutul costului unitar al producției.

c) Principiul separării cheltuielilor. Aplicarea acestui principiu presupune separarea cheltuielilor privind activitatea industrială de cheltuielile ocazionate de restul activității desfășurate de întreprindere. Ca urmare acestui principiu, în costul producției industriale nu se pot include acele cheltuieli care nu sunt legate de fabricarea sau desfacerea producției, cum ar fi: cheltuielile privind executarea în regie a lucrărilor de investiții, care nu au legătură cu activitatea obișnuită de producție a întreprinderii; amortizarea și reparațiile clădirilor și altor fonduri fixe date în folosintă gratuit (creșelor, grădinițelor de copii); cheltuielile privind întreținerea și funcționarea cantinelor-restaurant; cheltuielile pentru uzanțele de protocol la primirea unor delegați.

Potrivit acestui principiu nu pot fi incluse în costul producției industriale nici cheltuielile legate de: întreținerea întreprinderilor sau a unor sectoare ale acesteia pe timpul cât se află în conservare; prevenirea și lichidarea urmărilor calamităților naturale, precum și pagubele cauzate de ele. De asemenea, nu pot fi cuprinse în costuri nici pierderile din anularea datoriilor cu termene de urmărire prescrise, pierderile din anularea debitorilor insolvabili, ele se trec în totalitate asupra rezultatelor finale ale întreprinderii.

Nerespectarea acestui principiu determină denaturarea costului producției și duce în unele cazuri (trecerea cheltuielilor de transport-aprovizionare privind materialele destinate producției, asupra materialelor și prefabricatelor destinate lucrărilor de investiții) la ascunderea unor deficiențe ale întreprinderii.

d) Principiul delimitării cheltuielilor în timp. Potrivit acestui principiu, includerea cheltuielilor de producție în costuri trebuie efectuată în perioada de gestiune atunci când are loc obținerea produselor, de care sunt legate independent de perioada când s-au efectuat aceste cheltuieli.

Luând ca principal criteriu de clasificare acest principiu, cheltuielile de producție se împart în trei grupe: cheltuieli anticipate, cheltuieli ale perioadei curente și cheltuieli preliminate.

Cheltuielile anticipate sunt cele efectuate în perioada de gestiune care o precede pe aceea în care se fabrică producția la care se referă ele. Din această grupă fac parte:

chiriile plătite anticipat pentru mijloace fixe (utilaje, teren, clădiri) luate cu chirie;

costul abonamentelor la publicațiile periodice de specialitate plătite anticipat;

cheltuieli de întreținere ale întreprinderilor cu activitate sezonieră în perioada când nu lucrează.

Aceste cheltuieli se includ în costul producției viitoare sub formă de cote calculate pentru fiecare caz în parte în raport cu suma totală, cu numărul perioadelor de gestiune care trebuie să le suporte și dacă este cazul chiar cu efectul lor economic.

Cheltuieli curente sunt acelea care se efectuează în perioada de gestiune, atunci când se fabrică producția la care se referă. Majoritatea cheltuielilor de producție fac parte din categoria celor curente.

Cheltuielile preliminate sunt acelea care se includ în costul producției din perioada curentă pe calea constituirii de rezerve, dar care practic, se efectuează în perioadele viitoare de gestiune suportându-se din rezervele create. Din această categorie fac parte: preliminările pentru reparații capitale, revizii tehnice și reparații curente la mijloace fixe, preliminările pentru remedierea defecțiunilor ivite la produsele finite în perioada de garanție.

Deși respectă acest principiu, întreprinderile includ în costul producției din perioada de gestiune când au fost indentificate unele lipsuri și pierderi (pierderile totale de materii, materiale, producție neterminată, semifabricate din producția proprie și produse finite), constatată cu ocazia inventarierelor și care se încadrează în normele legal stabilite, precum și pierderile produsele rebutate în perioadele trecute.

Datorită inexistenței unui criteriu de delimitare a acestor pierderi în timp ele sunt incluse în costul producției dintr-o perioadă de gestiune dată, indiferent de cea în care s-au petrecut efectiv.

Nerespectarea principiului delimitării în timp a cheltuielilor de producție lipsește calculația de exactitate, împiedicând urmărirea dinamicii lor pe mai multe perioade de gestiune consecutive. Acest principiu este forma de manifestare în domeniul costurilor a principiului independenței exercițiului.

e) Principiul delimitării cheltuielilor (de exploatare) în spațiu.

Aplicarea acestui principiu presupune cunoașterea activității curente a întreprinderii care generează delimitarea cheltuielilor pe procesele care le-au generat și anumite: aprovizionare, fabricație, desfacere și administrație. Ca urmare a acestei delimitări vom întâlni următoarele categorii de cheltuieli: cheltuieli de aprovizionare, cheltuieli de fabricație propriu-zise, cheltuieli de administrație și cheltuieli de desfacere.

În cazul cheltuielilor de fabricație, delimitarea în spațiu se adâncește, în primul rând, la nivelul secțiilor, făcându-se distincție în acest sens între secțiile de bază și secțiile auxiliare, secțiile de deservire și secțiile neindustriale.

În cadrul secțiilor, delimitarea cheltuielilor după criteriul spațial, se adâncește pe ateliere, linii tehnologice, centre de producție și de responsabilitate.

În acest scop se folosesc analiticele corespunzătoare sectoarelor de cheltuieli în cadrul conturilor 921 “Cheltuielile activității de bază”, 923 “Cheltuieli indirecte de producție”, 922 “Cheltuieleile activității auxiliare” și alte conturi din clasa 9.

f) Delimitarea cheltuielilor privind producția finită de cheltuieli aferente producției neterminate.

În metodolgia calculației costurilor, acest principiu este valabil pentru întreprinderile a căror producție se prezintă parțial la sfârșitul perioadei de gestiune în diverse stadii de transformare, cantitatea și valoarea acesteia fiind diferită de la o perioadă la alta.

Din punct de vedere al producției neterminate, aceasta trebuie determinată mai întâi calitativ și apoi valoric în conformitate cu acest principiu.

Este necesară aplicarea acestui principiu pentru determinarea cu exactitate a producției neterminate, pentru asigurarea unei corecte calculații a costurilor efective ale producției finite.

Subevaluarea producției în curs de execuție majorează în mod nereal costul producției finite și diminuează beneficiul întreprinderii pe respectiva perioadă de gestiune; la rândul său supraevaluarea producției neterminate duce la diminuarea artificială a costului producției finite și deci la majorarea beneficiului, ceea ce presupune impozitarea unui profit nerealizat care poate duce în final la o situație financiară critică a întreprinderii.

Pe lângă principiilile amintite se mai utilizează principiul documentării sau al fundamentării calculației pe documente justificative. Potrivit acestui principiu întreaga calculație trebuie să se bazeze pe documente justificative din care să rezulte consumurile productive exprimate cantitativ și valoric.

Specialiștii în materie mai definesc și principiul delimitării în timp a cheltuielilor și rezultatelor o transpunere a principiului independenței exercițiilor din contabilitatea financiar. El presupune ca fiecărei perioade de gestiune să se i se atribuie numai acea cotă-parte de cheltuieli care se corelează prin efectul său cu rezultatul obținut.

Trebuie remarcat că între principiile contabilității financiare și cele ale contabilității de gestiune trebuie să existe o convergență totală. Orice întreprindere, ca entitate patrimonială este cunoscută în contabilitate în două laturi:

latura globală -caracterizată prin raporturile întreprinderii cu ceilalți agenți economici;

latura analitică -care se ocupă de consecințele interne ale raporturilor externe, precum și cu evenimentele ce survin în interiorul întreprinderii.

Aceste două laturi țin de aceeasi realitate economică, aceea a activității întreprinderii. În consecință principiile fundamentale ale evaluării și calculației costurilor și rezultatelor trebuie să fie aceleași.

Respectând aceste principii, calculația devine un instrument eficace de planificare și urmărire a cheltuielilor care compun costul producției de influențare a lui în timp, în sensul reducerii datorită măsurilor pe care le poate sugera.

2.4. Clasificarea cheltuielilor care formează costul de producție

la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța

Organizarea contabilității de gestiune a cheltuielilor de producție, este strâns legată de necesitățile calculației costurilor producției obținute, ca unul dintre indicatorii sintetici de cea mai mare importanță economică, prin care se reflectă condițiile de desfășurare a activității de producție la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța. Având caracter de indicator sintetic, costul este folosit de către întreprindere ca unul din instrumentele cele mai importante pentru exercitarea controlului asupra modului de utilizare a factorilor de producție, respectiv a resurselor materiale și bănești de care dispune aceasta.

Pentru calcularea corectă a costului producției este necesar ca la înregistrarea cheltuielilor ocazionate de aceasta, să se țină seama de destinația și importanța ei, de locurile de producție care au ocazionat cheltuielile respective, de felul lor, de particularitățile care le prezintă.

Astfel, după destinație și importanță, producția S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța este de trei feluri: producție (activitate) de bază, producție (activitate) auxiliară și producție (activitate) anexă.

Producția de bază este aceea care formează obiectul activității principale a întreprinderii și constă în obținerea de produse finite, semifabricate, lucrări și servicii care nu sunt destinate în majoritatea cazurilor, vânzării libere pe piața internă și externă. Obținerea ei are loc în cadrul secțiilor principale de producție ale întreprinderii, care se mai numesc din acest motiv secții de bază. În contabilitate acestea sunt cunoscute sub denumirea de locuri (centre) principale de producție sau de cheltuieli.

Producția auxiliară este aceea care asigură desfășurarea normală a producției de bază, din această cauză se mai numește și producție ajutătoare și cuprinde fabricarea de produse secundare sau executarea de lucrări și servicii cum ar fi: producția centralei electrice, de abur, atelierului de întreținere și reparații, a coloanei auto.

În contabilitate, locul unde se obține această producție, respectiv secțiile ajutătoare, este cunoscut sub denumirea de loc secundar de producție sau de cheltuieli, respectiv de gestiune.

Producția anexă este acea activitate care nu are nici o legătură directă cu activitatea de bază a întreprinderii, având ca scop satisfacerea anumitor nevoi sociale și de trai al personalului încadrat în unitate.

În această categorie se încadrează căminele de nefamiliști și locuințele de serviciu, cantina. Ca și secțiile auxiliare și cele anexe sunt considerate în contabilitate locuri secundare de producție, respectiv de gestiune.

Această clasificare reprezintă o importanță deosebită pentru organizarea contabilității cheltuielilor de producție și calculul cu exactitate al costului acestuia de producție, în sensul că determinarea, delimitarea și înregistrarea cheltuielilor pe secțiile și locurile de producție care le-au organizat în continuare pe produsele fabricate în cadrul secțiilor și locurilor respective, folosind conturi diferite în raport de felul producției și posibilitățile de identificare a cheltuielilor la nivelul produselor sau al secțiilor. Astfel, devine necesară gruparea cheltuielilor în funcție de scopul urmărit, deci clasificarea lor.

În literatura de specialitate, se prezintă diferite criterii de clasificare a cheltuielilor de producție: natura și conținutul lor economic, componența (structura) sau omogenitatea conținutului lor, importanța pe care o au în procesul de producție și legătura lor cu procesul tehnologic, modul de repartizare în costul producției care le-a ocazionat, comportamentul lor față de evoluția volumului fizic al producției, scopul urmărit, respectiv necesitățile de bugetare și postcalcul, modul de participare a acestora la crearea de noi valori, modul de includere (încorporare) în costul producției, momentul efectuării și cel al includerii în costul producției.

Prezintă importanță clasificarea cheltuielilor după criteriile:

1) Din punct de vedere al naturii, respectiv al conținutului economic, cheltuielile de producție se clasificã în: cheltuieli materiale de producție sau de muncă materializată și cheltuieli salariale sau de muncă vie.

Cheltuielile materiale de producție sunt reprezentate prin consumurile de mijloace de producție și de obiecte ale muncii. Consumul de mijloace de muncă se materializează în cheltuielile cu amortizarea imobilizărilor (corporale și necorporale), uzura obiectelor de inventar, iar consumul de obiecte ale muncii în aceea de cheltuieli de materii prime, materiale auxiliare, combustibili, energie, apă și alte utilități.

Cheltuielile de muncă vie sunt cele determinate de remunerarea personalului întreprinderii. Ele îmbracă forma de cheltuieli cu remunerațiile cuvenite personalului pentru munca prestată cu contribuțiile la asigurările sociale, la fondul de somaj.

Clasificarea cheltuielilor de producție după acest criteriu prezintă o deosebită importanță, întrucât ponderea celor două mari categorii de cheltuieli în structura costului de producție arată gradul de mecanizare și automatizare a producției, de utilare tehnică a unității patrimoniale, aceasta indicând și principală cale de reducere a costurilor în vederea creșterii profitului și a eficienței economice.

O consecință a gradului ridicat de mecanizare și automatizare a producției, este pragul scăzut al cheltuielilor materiale de producție. Dacă dimpotrivă există un grad scăzut de mecanizare, cheltuielile cu salariile vor crește ajungând la o pondere ridicată în totalul cheltuielilor.

Cheltuiala cu ponderea cea mai mare în structura costurilor de producție, indică și calea cea mai importantă de reducere a acestora.

În timp ce reducerea cheltuielilor salariale are loc prin creșterea produc-tivitãtii muncii, reducerea cheltuielilor materiale se realizează prin reducerea consumurilor specifice la materii prime și materiale consumabile, energie, apă, aburi și alte utilități, eliminarea pierderilor prin manipularea și depozitarea necorespunzătoare, reducerea cheltuielilor de transport-aprovizionare sau prin utilizarea integrală a capacităților de producție.

2) După modul de repartizare în costul producției care le-a ocazionat, cheltuielile de producție se împart în cheltuieli directe și cheltuieli indirecte.

În grupa cheltuielilor directe sunt incluse acele cheltuieli care pot fi identificate pe un anumit obiect de calculație (produs, servicii, lucrare, comandă, fază) încă din momentul efectuării lor și care se include în mod direct în costul obiectului respectiv.

Având în vedere faptul că aceste cheltuieli se pot atribui nemijlocit diferitelor produse care le-au generat, ele se mai numesc și cheltuieli individuale sau specifice. În această categorie se încadează cheltuielile cu consumul de materii prime, de energie, de combustibil și alte utilități în scopuri tehnologice, salariile de bază ale muncitorilor direct productivi calculate pentru munca prestată și protecția socială aferente acestora. Aceste cheltuieli sunt reflectate direct în structura costului pe produs (pe obiect de calculație).

Cheltuielile indirecte cuprind acele cheltuieli care nu pot fi identificate pe fiecare produs fiind afernte mai multor produse, comenzi sau servicii, faze.

Aceste cheltuieli nu se pot include direct în costul unui obiect de calculație (produs, lucrare, serviciu, comandă), ci indirect prin repartizarea lor pe baza unor criterii convenționale, după ce mai întâi au fost colectate pe centrele care le-au ocazionat.

Deoarece privesc întreaga producție a unei secții sau chiar a întreprinderii se mai numesc și cheltuieli comune.

Din această categorie fac parte: cheltuielile cu întreținerea și funcționarea utilajelor și cheltuielile generale ale secției care la un loc formează cheltuielile comune ale secției sau indirecte de producție, ce sunt directe față de secțiile care le-au ocazionat și pe care le colectează și indirecte față de produsele fabricate în secțiile respective, precum și cheltuielile generale de administratie, care sunt indirecte atât față de secțiile de producție, cât și față de produsele rezultate în cadrul acestora. Înregistrarea lor în contabilitate se face după criteriul locurilor de cheltuieli.

Această clasificare a cheltuielilor de producție, prezintă importanță pentru organizarea contabilității de gestiune și calculației costurilor, întrucât crează premizele delimitării cheltuielilor pe obiectele de calculație, precum și pentru faptul că modificarea volumului producției impune recalcularea lor care are loc după o anumită metodologie.

Astfel, cheltuielile directe se modifică proporțional cu modificarea volumului fizic al producției, în timp ce cheltuielile indirecte sunt relativ constante și deci nu se modifică proporțional cu modificarea volumului fizic al producției. Ca urmare a acestui fapt, suma totală a cheltuielilor directe pe unitatea de produs, va rămâne aceeași sau aproape aceeași, având o pondere stabilă sau aproape stabilă în volumul total al cheltuielilor directe, pe când cota de cheltuieli indirecte pe unitatea de produs, se modifică invers proportional cu volumul fizic al producției, adică va fi mai mare dacă volumul fizic al producției este mai mic și invers, având deci o pondere variabilă în volumul total al cheltuielilor indirecte.

Modificările suferite de cele două categorii de cheltuieli pe total și pe unitatea de produs, se reprezintă în figura următoare1:

Cheltuieli totale Cheltuieli unitare

y y

directe

indirecte indirecte

directe

Volumul producției x Volumul producției x

3) Din punct de vedere al scopului urmărit, al necesităților de bugetare și postcalcul, cheltuielile de producție se pot clasifica după natura lor pe elemente de cheltuieli și după destinație pe articole de calculație.

După natura lor, cheltuielile pe elemente se clasifică în cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare și cheltuieli excepționale. Din categoria cheltuielilor de exploatare fac parte: cheltuielile privind consumurile de materii prime, materiale auxiliare, combustibili, piese de schimb, energie și apă, uzura obiectelor de inventar, cheltuielile cu lucrările și serviciile executate de terți, cheltuielile cu impozite, taxe și alte vărsăminte asimilate, suportate de unitatea patrimonială, cheltuieli cu personalul privind salariile, asigurările și protecția socială, adică totalitatea cheltuielilor care privesc activitatea curentă de exploatare.

La rândul lor aceste cheltuieli se clasifică, pentru necesitățile de analiză și calculație a costurilor pe elemente primare de cheltuieli, nomenclatura acestora fiind:

I. Cheltuieli materiale care se împart în:

Materii prime și materiale total din care:

Materii prime și materiale din țară

Materii prime și materiale din recuperări

Materii prime și materiale din import

Produse și semifabricate din cooperare;

Combustibil, energie și apă;

Amortizarea mijloacelor fixe;

Cheltuielile cu reparațiile și alte lucrări și servicii executate de terți.

II. Cheltuieli cu munca vie din care:

Salarii;

Contribuții la asigurările sociale;

Protecția socială.

III. Contribuții la fondul de cercetare-dezvoltare.

IV. Impozit pe clădiri, taxe și alte cheltuieli prevăzute de lege.

Din categoria cheltuielilor financiare fac parte numai pierderile din creanțe legate de participații, pierderile din vânzarea titlurilor de plasament, diferențele nefavorabile de curs valutar din operațiuni curente și disponibilitățile în devize, dobânzi aferente împrumuturilor primit, sconturile acordate clienților, deci cheltuielile cu caracter financiar care privesc activitatea curentă a unității patrimoniale.

Cheltuielile excepționale nu sunt legate de activitatea curentă a unității patrimoniale și ele se reflectă fie la operațiile de gestiune: despăgubiri, amenzi, perisabilități și lipsuri la inventar, donații și subvenții acordate, pierderi din debitori diverși, fie la operații de capital (valoarea contabilă a imobilizărilor cedate).

Clasificarea cheltuielilor de producție pe elemente primare se utilizează cu ocazia proiectării noilor capacități de producție în structurile comparative ale structurii costurilor de producție pentru capacitățile proiectate cu aceea din unitățile existente, precum și în scopul determinării unor indicatori de eficiență economică a noilor investiții: producția la 1000 lei investiții, cheltuieli la 1000 lei investiții.

Această structurare asigură posibilitatea cunoașterii atât a volumului total al fiecărui element de cheltuieli în cifre absolute, cât ponderea lui în totalul cheltuielilor de producție, adică structura costurilor de producție.

Cunoașterea structurii costurilor de producție pe elemente primare de cheltuieli oferă posibilitatea să se determine un raport exact între cheltuielile salariale și cele materiale. În funcție de această structură se vor stabili principalele căi de urmat în vederea diminuării costului producției.

Prin centralizarea datelor pe verticală, de la întreprindere ca organ economic situat pe treapta inferioară a piramidei ierarhice, până la nivelul ramurii (în cazul nostru –construcții de mașini) și al întregii economii naționale ca organism situat pe treapta superioară a acestei piramide, clasificarea cheltuielilor de producție pe elemente primare, oferă posibilitatea să se determine costurile aferente produsului intern brut, precum și a structurii acestora pe ramuri și pe întreaga economie națională.

În aceste condiții clasificarea pe elemente primare de cheltuieli asigură cunoașterea pe total a celor trei factori de producție și anume natura, capitalul și munca, aceștia regăsindu-se în costuri prin cheltuielile ocazionate cu dobândirea terenurilor pe care se desfășoară activitatea întreprinderii (cost de achiziție), respectiv prin valoarea stabilită conform legii în funcție de diverse criterii, dar și prin valoarea costului de producție a amenajărilor realizate pe cont propriu sau prin investiții. Este cazul factorului cel mai greu de evidențiat în stabilirea costului de producție, natura.

Capitalul participă la procesul productiv, fie sub formă de mijloace de muncă și este reprezentat în costuri sub forma cheltuielilor cu amortizarea, fie sub formă de obiecte ale muncii, caz în care apare înclus în costuri sub forma cheltuielilor cu materiale și alte obiecte ale muncii.

Munca apare reprezentată în costuri prin cheltuielile salariale.

Aceasta însemnă că gruparea cheltuielilor pe elemente primare își găsește aplicarea și în determinarea și studierea raportului dintre cheltuielile salariale și cele materiale, în care se oglindește nivelul de înzestrare tehnică a întreprinderii, în determinarea produsului național brut și în calcularea venitului național.

Principalele avantaje oferite de această clasificare: determinarea exactă a mijloacelor economice ce s-au consumat și care este volumul cheltuielilor organizate de fabricarea producției pe total. Aceasta nu indică nimic cu privire la destinația cheltuielilor respective, la ce locuri de cheltuieli sau centre de costuri s-au produs consumurile, pentru fabricarea căror produse au fost efectuate acestea.

Se impune ca pentru conducerea întreprinderilor, pentru aplicarea principiului eficienței economice care presupune compararea cheltuielilor efectuate cu veniturile obținute pentru controlul întreprinderii, a indicatorilor de eficiență prevăzuți în antecalculații și mai ales pentru calculul rentabilității, calculul costului de producție pe fiecare obiect de calculație în parte (produs, serviciu, comandă, activitate).

În scopul calculării, analizei și controlului costurilor pe obiecte de calculație, cheltuielile de producție și desfacere grupate după natura lor înregistrate în contabilitatea generală, se clasifică în raport de destinație pe articole de calculație astfel:

cheltuieli directe care cuprind materii prime și materiale, remunerațiile personalului direct productiv, contribuția privind asigurările și protecția socială și alte cheltuieli directe;

cheltuieli indirecte de producție sau cheltuielile comune ale secției cuprind cheltuieli cu întreținerea, funcționarea utilajelor și cheltuielile generale ale secției;

cheltuielile generale de administrație determinate de administrarea și conducerea unității în ansamblul ei;

cheltuieli de desfacere care sunt organizate de vânzarea produselor fabricate.

Această clasificare foloseste pentru organizarea contabilității de gestiune și calculul costului unitar al produselor și lucrărilor.

Dacă la cheltuielile directe, se adaugă cheltuielile indirecte de producție repartizate rațional asupra produselor fabricate sau lucrărilor executate, se obține costul de producție al acestora.

Dacă la costul de producție, adăugăm cheltuielile generale de administrație și de desfacere, se obține costul complet al producției.

Nomenclatura minimală a cheltuielilor de producție pe articole de calculație, este și ea obligatorie permițând centralizarea cheltuielilor de producție pe articole de calculație, ocazionate de întreaga producție marfă, pe întreprinderi, ramuri, pe întreaga industrie, precum și calcularea unor indicatori de eficiență: cheltuieli variabile și fixe la 1000 lei venituri din exploatare, respectiv cifra de afaceri.

4. Din punct de vedere al includerii cheltuielilor în costurile de producție, acestea se grupează în cheltuieli încorporabile și cheltuieli neîncorporabile.

Cheltuielile încorporabile, sunt acelea care se includ în mod normal în costul producției fabricate, fiind ocazionate de desfășurarea normală a activității curente a unității (ciment, sârmă, tirfoane –în acest caz). Aici se includ cheltuielile cu consumurile de materii prime și materiale consumabile directe, remunerațiile directe, contribuția privind asigurările și protecția socială, alte cheltuieli directe de producție, dar și cheltuielile indirecte de producție repartizate rațional ca fiind legate de fabricația acestor produse.

Cheltuielile neincorporabile sunt acelea, care în mod normal nu sunt incluse și nu trebuie incluse în costul producției fabricate, întrucât nu sunt legate de activitatea curentă a întreprinderii. Aici se include cheltuielile generale de administrație, cheltuielile de desfacere, cheltuielile financiare, excepționale care de obicei nu se includ în costul producției.

Costul subactivității nu este inclus în costul producției. Toate aceste cheltuieli se reflectă direct în rezultatul exercitiului. Costul subactivității se calculează după formula:

Csa – Costul subactivității

Chf – Cheltuielile fixe

Nra – Nivelul real al activității

Nna – Nivelul normal al activității

Nivelul de activitate se poate calcula, în funcție de volumul producției sau de numărul de ore de funcționare al utilajelor sau de gradul de utilizare al capacității de producție. În acest cost se includ și pierderile din rebuturi.

Dacă activitatea unei întreprinderi, se situează sub normal, în costul producției obținute, se impută numai o parte din cheltuielile fixe, cealaltă parte (costul subactivității) trecându-se direct asupra rezultatului.

5. După comportamentul lor față de evoluția volumului fizic al producției, cheltuielile de producție se împart în cheltuieli variabile și cheltuieli convențional –constante sau fixe.

Cheltuielile variabile, sunt acelea care pe total își modifică volumul odată cu modificarea volumului fizic al producției. Având în vedere că aceste cheltuieli sunt legate de operațiile de obținere a producției, mai poartă denumirea și de cheltuieli operaționale sau ale activității. Aici se includ: consumul de materii prime și materiale de bază, de combustibil, de energie electrică, de apă, aburi în scopuri tehnologice, salariile de bază ale muncitorilor direct productivi, calculate pentru munca prestată în producție, impozitul și CAS-ul aferente acestora.

Din evoluția acestor costuri, deducem că pe unitatea de produs aceste cheltuieli rămân neschimbate, adică sunt convențional–constante sau fixe.

Deoarece mărimea și evoluția cheltuielilor variabile de producție este influențată în mod direct de mărime și evoluția volumului fizic al producției care le ocazionează, putem spune că cheltuielile de producție variabile sunt funcții ale volumului fizic al producției. Privite din acest punct de vedere, cheltuielile de producție variabile totale (Chv) și cele variabile unitare (chv) în raport de volumul fizic al producției (x) se pot exprima astfel:

Chv=f(x) – pentru cheltuieli variabile totale

Chv= – pentru cheltuieli variabile unitare

Cheltuielile convențional-constante sau cheltuielile fixe, sunt acelea a căror mărime, rămâne relativ neschimbată sau se modifică în cazul creșterii sau micșorării volumului producției, dar în proporții neînsemnate.

Ele nu sunt legate direct de volumul fizic al producției, ci de asigurarea și menținerea capacității întreprinderii de a produce și vinde, fiind în funcție de timp. De aceea se mai numesc și cheltuieli de capacitate, ale perioadei sau de structură. Aici se includ: cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor (calculată după sistemul cotelor proporționale în timp) sau chiriile plătite pentru acestea, retribuția personalului de conducere, tehnic, economic, administrativ și de deservire al secției și al întreprinderii, cheltuieli pentru întreținerea și repararea clădirilor, cele pentru încălzit, iluminat și forță motrice în scopuri administrativ-gospodărești.

Pe unitatea de produs cheltuielile convențional constante variază în raport invers proporțional, deși nu se modifică în raport cu volumul producției.

Mărimea cheltuielilor de producție fixe (Chf) depinzând în mare măsură de factorul timp se poate exprima prin relația:

Chf=f(t)

Mărimea cheltuielilor totale de producție fiind influențată atât de mărimea volumului fizic al producției (x), cât și de mărimea perioadei de timp (t) rezultă că cheltuielile totale (Ch) se exprimă sub forma funcției:

Ch=f(x,t) sau Ch=Chv+Chf

Cheltuielile pe unitatea de produs se obțin prin raportarea cheltuielilor totale la cantitatea de producție X:

ch= sau

Pentru cheltuielile variabile, pentru cele fixe și pentru cheltuielile totale se pot scrie relațiile:

Chv=

Chf=

Ch=

j –reprezintă diferitele feluri de cheltuieli fixe care iau valori de la 1 la m.

i –reprezintă diferitele feluri de cheltuieli variabile care iau valori de la 1 la n.

Pe lângă mărimea și evoluția volumului fizic al producției și a perioadei de timp care se consideră, trebuie ținut cont și de caracterul cheltuielilor respective în clasificarea lor în variabile și fixe.

Dacă influența hotărâtoare asupra mărimii și evoluției cheltuielilor de producție atât la nivelul întregii producții cât și pe unitatea de produs o au mărimea și evoluția volumului fizic al producției, în ceea ce priveste mărimea perioadei de timp pe care o luăm în considerare avem două alternaltive:

dacă perioada de timp considerată este lungă cheltuielile de producție sunt variabile;

pe o perioadă scurtă de timp cheltuielile devin fixe.

Pentru exprimarea cifrică a comportamentului cheltuielilor față de modificarea volumului producției care le-a ocazionat se folosește indicele de variabilitate a cheltuielilor.

Pentru o cheltuială de producție oarecare, acesta se calculează astfel:

;

Ch1 -cheltuielile totale din perioada curentă, care se iau în calcul;

Ch0 –cheltuielile totale din perioada de bază (precedentă);

x –volumul fizic al producției în perioada curentă

x –volumul fizic al producției din perioada precedentă

Acest indiciu se calculează ca raport, între modificarea procentuală a cheltuielilor în cauză și modificarea procentuală a volumului fizic al producției.

Indicele de variabilitate al unei cheltuieli de producție, nu rămâne constant. El se modifică în timp, ca urmare a mai multor factori: volumul fizic al producției, durata perioadei de timp în cadrul căreia se analizează.

Dacă se face o comparație între cheltuielile variabile și cele directe, pe de o parte și cheltuielile fixe și cele indirecte, pe de altă parte rezultă că cheltuielile variabile nu reprezintă unul și același lucru cu cheltuielile directe, întrucât în categoria cheltuielilor variabile se cuprind și cheltuielile cu întreținerea și funcționarea utilajelor care nu sunt cheltuieli directe, după cum nici cheltuielile fixe nu reprezintă unul și același lucru cu cheltuielile indirecte, întrucât o serie de cheltuieli indirecte, cum sunt cheltuielile cu întreținerea și funcționarea utilajelor nu sunt fixe, ci variabile. În concluzie, între cheltuielile variabile și cele directe, pe de o parte și cheltuielile fixe și cele indirecte pe de altă parte, nu se poate pune semnul egal, deoarece nu se supun ca mărime și conținut și nici nu trebuie confundate între ele.

Analizând cheltuielile variabile prin prisma indicelui de variabilitate (sau a modificării volumului cheltuielilor în raport cu modificarea volumului producției), putem distinge categoriile: cheltuieli variabile proporționale, cheltuieli variabile progresive, cheltuieli de producție variabile degresive, cheltuieli variabile regresive și cheltuieli variabile flexibile.

Cheltuielile variabile proporționale, cuprind acele cheltuieli de producție și desfacere , care se modifică direct proporțional cu volumul fizic al producției.

În practică, două categorii de factori determină modificarea lor:

factori care determină scăderea cheltuielilor tehnologice: reducerea consumurilor specifice prin promovarea unui regim rațional de economii și prin reproiectarea produselor, reducerea cheltuielilor de transport și aprovizionare, înlocuirea unor materiale scumpe cu unele ieftine și de calitate superioară.

factori care duc la creșterea cheltuielilor de bază: creșterea prețurilor la materii și materiale, creșterea salariilor, creșterea tarifelor de transport.

Cheltuielile variabile progresive, al căror ritm de creștere, este superior ritmului de creștere al volumului fizic al producției care le-a ocazionat. Se mai numesc cheltuieli variabile supraproporționale sau peste proporțional.

Indicele lor de variabilitate, este întotdeauna supraunitar. Cheltuielile progresive, sunt în primul rând cheltuieli de bază.

Cresterea progresivă a cheltuielilor de producție reduce beneficiile întreprinderii, de aceea trebuie reduse la minim perioadele de timp în care cheltuielile de producție evoluează progresiv, sau dacă această evoluție este determinată de factori naturali, să mențină progresivitatea lor în limite raționale.

Cheltuielile variabile degresive cresc odată cu creșterea volumului producției, dar într-o proporție mai mică decât aceasta. Se mai numesc și cheltuieli variabile subproporționale. Cheltuielile degresive prezintă tendință de inerție, reacționând la modificări mai mari ale volumului de producție și nu la fiecare unitate de produs, așa cum evoluează cheltuielile variabile proporționale. Un asemenea comportament, au consumurile de materiale auxiliare, alte cheltuieli de întreținere a spațiului productiv, cheltuielile de retribuire a lucrătorilor auxiliari.

Indicele lor de variabilitate, e cuprins între 0 și 1, deci avem de-a face cu un indice de degresiune al acestora (Id).

Cheltuielile variabile regresive, scad într-o perioadă de timp, deși procesul de fabricație se desfășoară normal, volumul fizic al producției obținute menținându-se într-o usoară creștere sau rămânând relativ constant. De aceea se mai numesc cheltuieli invers proporționale.

Cheltuielile variabile flexibile în evoluția lor, se comportă instabil în raport cu evoluția volumului fizic al producției. Aceste cheltuieli își schimbă caracterul evoluției față de modificarea volumului fizic al producției în mod relativ, crescând cu aceeași amplitudine în anumite perioade și cu o amplitudine mai mare sau mai mică în altele.

Deși cheltuielile convențional-constante sunt considerate fixe, în practică s-a observat o ușoară reacție a acestora, față de evolutia nivelului producției care le clasifică în: cheltuieli fixe propriu-zise și cheltuielile relativ fixe.

Cheltuielile fixe propriu-zise, sunt acelea care nu se modifică valoric, rămânând deci constante în cadrul unei capacități de producție date. Aici se includ amortizările, primele de asigurare-cheltuieli ocazionate de simpla existență a întreprinderii, având un caracter rigid.

Cheltuielile relativ fixe sunt acelea care manifestă o ușoară sensibilitate față de modificările volumului fizic al producției, respectiv față de modificarea gradului de utilizare a capacității de producție a întreprinderii.

Trebuie cunoscut volumul cheltuielilor fixe, pentru că se poate determina greutatea lor specifică pe unitatea de produs (pe măsură ce volumul producției crește, aceasta scade). Informațiile furnizate de contabilitate în legătură cu aceasta, trebuie să fie exacte pentru a se adopta măsurile necesare în vederea reducerii acestor cheltuieli la minim și deci a costului unitar al producției.

În condițiile progresului tehnic, al mecanizării și automatizării procesului de producție, cresc nu numai cheltuielile cu întreținerea și funcționarea utilajelor, dar și cheltuielile generale ale secției și cele generale de administrație.

Creșterea acestor categorii de cheltuieli, se datorează creșterii cheltuielilor cu organizarea, administrarea și conducerea proceselor economice care necesită un personal de înaltă calificare, capabil de o bună organizare și conducere a activității.

Progresul tehnic influențează nivelul cheltuielilor fixe totale în sensul creșterii lor, dar odată cu introducrea progresului tehnic, crește și capacitatea de producție a întreprinderii, ceea ce permite obținerea unui volum sporit de producție și ca urmare o reducere relativă a cheltuielilor fixe.

Din aceste motive, evoluția cheltuielilor fixe nu este perfect liniară, datorită unor factori ca: schimbările intervenite în capacitățile de producție care sunt urmarea creșterii volumului investițiilor sau a unor redistriburi sau a scăderii capacității existente, în funcție de cum o cer necesitățile întreprinderii la un anumit moment.

Sub aspect economic, cheltuielile de producție fixe prin mărimea lor totală, solicită întreprinderea la o exploatare cât se poate mai completă a mașinilor și utilajelor, a spațiului de producție. O exploatare optimă a capacității de producție are ca efect repartizarea unor cote de cheltuieli fixe corespunzătoare pentru fiecare unitate de produs, iar cheltuielilor variabile le conferă un caracter proporțional.

În concluzie, se poate spune că cheltuielile cu administrarea, organizarea și conducerea proceselor economice, se adaptează lent la modificarea volumului producției, ca de altfel și cheltuielile legate de creșterea capacității de producție a întreprinderii, care suferă modificări la perioade mari și al cheltuielilor de producție ocazionate de investițiile suplimentare efectuate în cadrul aceleiași întreprinderi pentru capacitățile noi de producție în secțiile existente sau pentru crearea de noi secții de bază, constituie cheltuielile fixe ale întreprinderii, chiar dacă unele dintre ele au un caracter mai mult sau mai puțin constante.

Existența acestor categorii de cheltuieli, impune fenomenul de remanență a costurilor în sensul creșterii mai lente a costului producției în raport cu creșterea volumului fizic al acesteia, dar să se mențină mai ridicat pe măsură ce scade volumul fizic al producției.

Costul unitar al producției, se reduce sensibil pe măsură ce crește volumul fizic al acesteia, datorită mărimii capacității de producție, nivelului general al prețurilor, gradului de mecanizare și automatizare a procesului de producție (cheltuielile sunt mai mici cu cât gradul e mai mare și invers), mărimea întreprinderii, tehnologia de fabricație. Cunoașterea acestor factori și a mărimii influențelor, prezintă importanță pentru adoptarea deciziilor de reducere a costurilor de producție.

După înregistrarea în contabilitatea de gestiune a cheltuielilor de producție, după destinația lor pe locuri care le-au organizat și pe obiecte de calculație, în raport cu identificarea în momentul efectuării acestora, urmează la sfârșitul lunii, calculul costului efectiv al producției obținute în cursul lunii din procesul de fabricație.

2.5. Prezentarea metodei de contabilitate

de gestiune și calculația costurilor folosită la

S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța

S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța, se încadrează în grupa întreprinderilor industriale cu producție individuală sau de serie mică, unde organizarea producției se face pe comenzi. Dat fiind acest lucru, se aplică meto-da de calculație pe comenzi, una din metodele de tip total sau absorbant, numite și metode clasice de contabilitate de gestiune și calculația costurilor.

Metodele clasice de contabilitate de gestiune și calculația costurilor, au caracteristic faptul că prin intermediul lor, se calculează la nivel de purtători de costuri, costul total luând în calcul atât cheltuielile directe, identificate direct pe produs, lucrare, serviciu, cât și cheltuielile indirecte afectate purtătorilor de costuri prin repartizare, folosindu-se diferite criterii și procedee de reprtizarizare.

În conformitare cu regulamentul de aplicare a legii contabilității, cheltuielile de desfacere și cheltuielile generale de administrație sunt considerate în totalitatea lor, ca fiind aferente perioadei, astfel se impută direct rezultatului perioadei, nerepartizându-se asupra purtătorilor de costuri, asupra acestora repartizându-se numai o parte din cheltuielile indirecte, respectiv cheltuielile indirecte de producție, calculându-se costul de producție și nu costul complet.

O altă caracteristică a acestor metode este aceea că, prin ele înșele nu se asigură un sistem propriu de control și analiză a costurilor și ca atare, apare necesitatea elaborării după aceeași metodologie a două calculații privind costul producției.

Stabilirea abaterilor

Un primul rând de calculații, este acela care se efectuează înainte de desfășurarea procesului de producție propriu-zis, iar cel de-al doilea, se efectuează după terminarea procesului de producție.

În prima etapă, se elaborează un buget al costurilor, aceasta numindu-se și bugetarea costurilor sau antecalculației, iar în a doua etapă, are loc determinarea efectivă a costului produsului, lucrării sau serviciului pe baza datelor din conturile din gestiune și poartă denumirea de postcalcul.

Postcalculul reprezintă stadiul final prin care se încheie urmărirea și înregistrarea cheltuielilor de producție, potrivit naturii și destinației lor și după care se efectuează raportarea către organele interesate. Elaborarea celor două rânduri de calculații, crează premizele comparației periodice a indicatorilor efectivi cu cei previzionați în buget.

Obiectivul central al calculației potrivit metodelor de tip “full-costing”, trebuie să fie urmărirea cheltuielilor de producție în scopul reducerii sistematice a costurilor și creșterii rentabilității producției. În cadrul acestor metode, se urmăresc de către organele tehnico-economice din secții, consumurile de materii prime, materiale auxiliare și alte consumuri comparativ cu normele de consum specifice dar și retribuțiile directe prin respectarea normelor de muncă.

În cazul metodei pe comenzi, obiectul calculației este produsul în antecalcul și comanda în postcalcul.

Organizarea calculației după această metodă presupune folsirea în cadrul contului 921 “Cheltuielie activității de bază” a analiticelor pe comenzi, iar în cadrul fiecărei comenzi, pe locuri de ocazionare (secții) și pe articole de calculație. În contul 923 “Cheltuielile indirecte de producție” se vor deschide analitice pe locuri de ocazioanare, deci zone (sectoare) de cheltuieli (secții), de unde apoi se vor repartiza asupra comenzilor executate în secțiile respective, concret asupra analiticelor contului 921 “Cheltuielile activității de bază”.

Costul efectiv pe comandă se determină după terminarea comenzii prin însumarea cheltuielilor efectuate pentru comanda respectivă. Costul pe unitatea de produs se calculează prin raportarea sumei totale a cheltuielilor de producție la numărul unităților de produse ce fac parte din comandă.

În aplicarea metodei de calculație pe comenzi la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța se parcurg mai multe etape metodologice de calcul a costului unitar: colectarea cheltuielilor directe pe secții și pe fiecare comandă în parte; colectarea cheltuielilor indirecte ale secției; repartizarea cheltuielilor indirecte pe secții și pe fiecare comandă; dacă este cazul (de obicei comanda este terminată atunci când are loc postcalculul) se determină cantitativ și valoric producția în curs de execuție; determinarea costului unitar.

Deoarece societatea S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța are ca obiect de activitate pe lângă producerea traverselor de cale ferată (producție ce se încadrează în producția de serie) și producerea podurilor metalice ce se constituie în unicate (fiecare pod având propriile caracteristici tehnice), o comandă poate avea ca obiect un produs finit sau un lot de produse identice. De regulă, lansarea ca atare în execuție a comenzilor primite de la clienți, se face după însușirea caracteristicelor tehnice de execuție în cazul producției individuale, iar pentru produsele fabricate în serie se lansează comenzi care se formează prin centralizarea solicitărilor primite de clienți pentru același produs.

În cazul producției de poduri, se utilizează varianta cu semifabricate a metodei de calculație pe comenzi pentru determinarea costului unitar:

, unde

Cu –costul unitar,

Cup –costul unitar al unui semifabricat din producție proprie sau de la terți,

Chda –cheltuieli directe de asamblare

Chia –cheltuieli indirecte de asamblare

Q –producția; în cazul nostru fiind unicat Q=1

q –consumul de piese

x= –reprezintă articolele de calculație de cheltuieli directe,

y=–reprezintă articolele de calculație de cheltuieli indirecte,

În cazul producției de prefabricate din beton precomprimat (traverse), se utilizează metoda pe comenzi în varianta “fără semifabricate”. Costul unitar al comenzii se calculează astfel:

S=1 la k -reprezintă secția

Lansarea comenzilor la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța, se face pentru cantități ce se execută în cursul unei luni ca perioadă de gestiune, în cazul prefabricatelor din beton precomprimat, și câte trei luni până la un an, în cazul podurilor metalice. În aceste condiții, contabilitatea de gestiune are un caracter periodic, lunar (deoarece predomină producția de serie cu ciclul scurt de fabricație).

Fiecare comandă lansată în producție, primește un simbol format din șase cifre, care se înscrie în registrul de comenzi, prima cifră semnificând simbolul secției.

Pe baza normelor de consum pentru materii prime și materiale și pentru manopera de timp extrase din fișele tehnologice, se întocmesc documentele primare privind principalele consumuri ocazionate de procesul de fabricație al comenzilor respective și anume: bonuri de consum, fișa limită de consum.

Pentru înregistrarea corectă în contabilitate a cheltuielilor, dar mai ales pentru determinarea corectă a costului de producție, toate documentele primare referitoare la o comandă, respectiv documentele de lansare și urmărire a cheltuielilor de productie, trebuie să aibă înscris pe ele simbolul comenzii pentru care se efectuează.

Odată cu lansarea în producție a comenzilor, se deschid în postcalcul fișe și situații analitice în care se înregistrează cheltuielile de producție ocazionate de fabricarea comenzilor respective și aceste documente trebuie să aibă înscrise pe ele, simbolul comenzii la care se referă. Cheltuielile indirecte se colectează pe secții. Lipsa de unitate între obiectul de gestiune folosit obligatorii în planificare (produsul) și cel utilizat pentru urmărirea și înregistrarea cheltuielilor de producție (comandă), nu permite comparație directă pe parcurs a cheltuielilor de producție efective cu cele planificate, fiind necesare în acest scop calcule suplimentare, în cadrul cărora costurile unitare planificate se ponderează cu numărul produselor care constituie comanda.

Dacă pe parcursul perioadei de gestiune se predau clienților produse ce fac parte dintr-o comandă (înainte ca ea să se fi terminat), aceste produse se evaluează la cost planificat (antecalcul) sau în funcție de costul efectiv al unor produse similare fabricate în perioadele de gestiune precedente.

La S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța producția în curs de execuție, de determină la sfârșitul lunii, folosindu-se metoda contabilă sau indirectă prin gruparea comenzilor terminate de cele în curs de execuție pe baza fișelor de postcalcul.

Din însumarea pe baza fișelor de postcalcul a cheltuielilor aferente comenzilor terminate, se obține costul efectiv al produsului finit, iar din însumarea cheltuielilor aferente comenzilor neterminate, se determină costul producției în curs.

În general la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța, se respectă termenele de livrare stabilite cu beneficiarii, mai ales pentru producția de poduri, produse cu ciclu lung de fabricație și care în contabilitatea de gestiune și calculația costurilor, reprezintă costul producției în curs, în lunile ce preced perioada de finalizare a lucrărilor.

În cazul comenzilor pentru prefabricate din beton precomprimat, la sfârșitul lunii nu există producție neterminată, aferentă unei comenzi.

Datorită faptului că există două momente de calculație, antecalcul în care se determină un cost prestabilit (standard) și postcalcul (determinarea costului efectiv), se pot înregistra abateri între acestea două. Urmărirea și controlul abaterilor de la aceste costuri, este o etapă foarte importantă în luarea măsurilor de înlăturare a aspectelor negative.

Colectivul de specialiști tehnici și economici, este obligat să utilizeze soluții care să nu afecteze calitatea lucrărilor pentru obținerea de economii pe fiecare articol de calculație (material, manopera, utilaj), prețul de deviz fiind costul maxim dintre costul antecalculat și cel efectiv.

Deși nu sunt destinate în exclusivitate celor care asigură managementul întreprinderii, informațiile contabilității de gestiune și calculației costurilor, stau la baza înregistrărilor din contabilitatea financiară și de aceea trebuie să fie cât mai exacte și să respecte principiul dublei înregistrări și dublei reprezentări.

CAPITOLUL III

Antecalculul costului de producție

la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța

Orice întreprindere care funcționează în economia de piață, urmărește să-și desfășoare activitatea în condiții cât mai bune în vederea maximizării profitului, a creșterii rentabilității, a îndeplinirii obiectivelor propuse.

Pentru societate, conducerea societăților necesită cunoașterea pe de o parte a obiectivelor urmărite, de îndeplinit, iar pe de altă parte a resurselor necesare pentru îndeplinirea lor. Modalitatea specifică prin care atât stabilirea obiectivelor fundamentale și derivate, cât și organizarea, coordonarea, antrenarea, controlul și evaluarea rezultatelor obținute din punct de vedere financiar-contabil o reprezintă bugetul ca instrument de gestiune, metodă de management. Prin buget se previzionează obiectivele de realizat și cheltuielile ocazionate de înfăptuirea lor, respectiv veniturile de obținut sau resursele financiare alocate, precum și responsabilitățile pentru realizarea celor prevăzute în bugetul în cauză.

Bugetul reprezintă previzionarea pe termen scurt, în unități de măsură monetare sau naturale, a tuturor operațiunilor dintr-o întreprindere, în vederea programării și controlului activității viitioare, adică o previziune cifrată a tuturor elementelor corespunzătoare unui program al activității ulterioare.

Elaborarea bugetului are în vedere schema:

În același timp, bugetul este un instrument de analiză a activității economico-financiare desfășurate, asigurând compararea prevederilor cu datele contabilității, precum și stabilirea abaterilor, dar și responsabilităților pe această linie și luarea deciziilor de eliminare a acestor nereguli, astfel înfăptuindu-se controlul bugetar al activității respective.

Schema etapelor de control bugetar

Utilizarea bugetelor în cadrul întreprinderilor, presupune existența unui sistem de norme și normative sau standarde economico-financiare bine pus la punct, fundamentate știintific, în baza căruia să se dimensioneze veniturile și cheltuielile cât mai aproape de realitate în faza de elaborare a bugetelor și să efectueze controlul bugetar pe baza datelor contabilității.

Aceste norme se referă la standardele de consum pentru materii prime și materiale consumabile, standardele de timp, prețurile de aprovizionare și tarifele de cheltuieli și de salarizare normate sau standard, productivitatea muncii, normele privind utilizarea utilajelor.

Elaborarea bugetului costurilor producție prevăzute în programul de activitate al întreprinderii în anul următor cu defalcarea pe trimestre, reprezintă scopul principal al antecalculației costurilor la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța.

În cadrul unei întreprinderi, se pot elabora mai multe tipuri de bugete, acestea diferențiindu-se în raport cu sfera de cuprindere, obiectivul activității bugetate, nivelul de activitate pentru care se întocmesc, periodicitatea întocmirilor, scopul pentru care se întocmesc.

Principalele subtitluri care alcătuiesc bugetul costurilor care reprezintă, de fapt, tipurile de bugete, sunt:

bugetul costurilor privind activitatea de producție;

bugetul costului unitar.

Elaborarea antecalculațiilor costului

privind producția de bază

Bugetul costurilor privind activitatea de producție, cuprind totalitatea cheltuielilor de exploatare necesare fabricării producției globale a întreprinderii, grupate după continuțul lor economic, pe elemente de cheltuieli, indiferent de locul de ocazionare și purtătorul de costuri, inclusiv cheltuielile generale de administrație și cele de desfacere, care de cele mai multe ori nu intră în costul de producție, ci numai în costul complet, fiind cheltuieli ale perioadei.

Cu ajutorul bugetului producției, se determină cantitatea ce urmează a se fabrica pe produse și perioade, precum și costurile previzionale (variabile și fixe, directe și indirecte) ale diverselor produse fabricate.

Elaborarea bugetului costurilor de producție, presupune parcurgerea mai multor etape:

previziunea producției ce urmează a fi realizată;

antecalculația costurilor de producție.

Planul de producție are ca principal obiectiv armonizarea prevederilor bugetului vânzărilor cu capacitatea de producție a societății în conditiile satisfacerii cât mai complete a prevederilor comerciale și a utilizării cât mai depline a capacității factorilor de producție.

La S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța sistemul de bugete privind costurile de producție, are în vedere principalele funcțiuni ale unității patrimoniale: producția, aprovizionarea, administrația și desfacerea. Separat se elaborează bugetul costului unitar pe produs, care stă la baza stabilirii prețului de vânzare al produsului.

Schema bugetului costului producției la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța.

Antecalculațiile costului de producție se realizează în mai multe etape:

elaborarea bugetului de cheltuieli ale secției;

elaborarea bugetului cheltuielilor generale de administrație ale întreprindeii;

elaborarea bugetului cheltuielilor de aprovizionare;

elaborarea bugetului cheltuielilor de desfacere;

elaborarea bugetului general al cheltuielilor de exploatare.

Elaborarea bugetului de cheltuieli ale secției, presupune cunoașterea procesului tehnologic a programului de producție pe perioade până la un an, a normelor de consum la materii prime și materiale, care se extrag din listele de consumuri specifice și din fișele tehnologice, a tarifelor de salarizare, a listelor de prețuri de aprovizionare.

Elaborarea bugetului de cheltuieli ale secției, presupune parcurgerea etapelor:

elaborarea bugetului cheltuielilor cu materii prime și materiale directe;

elaborarea bugetului cheltuielilor cu manopera directă;

elaborarea bugetului cheltuielilor indirecte.

a) Elaborarea bugetului cheltuielilor cu materii prime și materiale directe.

Cheltuielile cu materiile prime și materialele directe, se determină pe baza normelor de consum stabilite pe feluri de materii prime și materiale directe, separat pentru fiecare produs ce se dorește a se fabrica și a prețurilor unitare ale materiilor prime și materialelor.

Calitatea și valoarea materiei prime pentru producția previzionată, trebuie să corespundă cu valoarea din programul de aprovizionare în vederea calculării necesarului de mijloace circulante. Fundamentarea valorilor materiilor prime antecalculate pe an, se face prin înmulțirea producției fizice alcătuită din articole de construcții (prefabricate, poduri) cu costul unitar al materii prime. Cantitatea de materii prime necesare, se stabilește prin norme de consum. Cheltuielile de transport-aprovizionare ce se cuprind în antecalculația de costuri, se stabilesc în anul curent pe baza cotei medii realizate în anul de bază la materiile prime.

Ponderând normele de consum cu prețurile unitare ale materiilor prime, materialelor directe și cu cantitatea de produse prevăzută, se obține totalul cheltuielilor cu materiile prime și materialele directe aferente întregii producții. Însumând aceste totaluri, se obține totalul acestei categorii de cheltuieli pe întreprinderi.

b) Elaborarea bugetului cheltuielilor cu manopera directă.

Fundamentarea salariilor directe pe unitatea de produs pentru articolele cuprinse în programele de producție, se face pe baza “desfășurătorului salariilor directe pe faza de fabricație”.

Volumul anual al salariilor la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța, se determină prin ponderea producției fizice programate (lucrări de construcții de poduri sau producție de prefabricate), pe grupe de produse cu manopera pe unitatea de produs..

Contribuția la asigurările sociale, fondul de șomaj, fondul de sănătate se antecalculează prin aplicarea cotelor legale în vigoare.

Salariații secției “Prefabricate” pentru care se întocmește antecalculul au grupa a doua de muncă.

c) Elaborarea bugetului cheltuielilor indirecte de producție ale secției

În cadrul cheltuielilor indirecte de producție, sunt cuprinse două mari categorii de cheltuieli:

cheltuieli de interes general ale secției;

cheltuieli administrativ-gospodărești cu întreținerea și funcționarea utilajelor.

Având caracter indirect, acestea nu se pot indentifica direct pe fiecare produs în parte, deci vor fi supuse unui proces de repartizare.

Pentru bugetarea acestor cheltuieli, se pot folosi două metode: metoda analitică și metoda globală.

Metoda analitică, presupune determinarea cheltuielilor de la fiecare poziție în parte pe bază de standarde cu fundamentare tehnică, iar metoda globală presupune determinarea cheltuielilor respective în raport cu anul de bază. Deoarece la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța condițiile de fabricație nu se schimbă substanțial de la un an la altul, se utilizează pentru bugetarea cheltielilor indirecte ale secției, metoda globală.

Cheltuielile cu întreținerea și funcționarea utilajelor, având un caracter complex sau dificil de previzionat. Folosirea metodei globale la întocmirea acestui buget, presupune aplicarea acestuia la delimitarea cheltuielilor pentru reviziile tehnice, reparațiile curente, reparațiile capitale precum și a celor cu întreținerea utilajelor și mijloacelor de transport din cadrul secțiilor principale, prin amplificarea raportului dintre astfel de cheltuieli și valoarea utilajelor și mijloacelor de transport respective pe o perioadă anterioară, cu valoarea medie a utilajelor și mijloacelor de transport corespunzătoare anului pentru care se elaborează bugetul.

În ceea ce privește bugetarea cheltuielilor cu uzura, întreținerea și reparatul sculelor, instrumentelor, dispozitivelor, verificatoarelor și a altor obiecte de inventar ale secției prin metoda globală, se realizează prin efectuarea raportului dintre cheltuielile respective și cheltuielile totale cu întreținerea și funcționarea utilajelor din anul precedent (considerat perioada de bază), corectat cu procentul mediu de reducere al costurilor de producție, astfel ca raportul respectiv să fie îmbunătățit reflectând o reducere a cheltuielilor de întreținere față de perioada anterioară.

În cadrul cheltuielilor administrativ-gospodărești, sunt incluse o serie de cheltuieli considerate ca fiind fixe: cheltuielile cu furniturile de birou, cu deplasările, cărți, reviste, abonamente, energie pentru iluminat, încălzirea. Previzionarea lor se face folosind metoda globală și principiile utilizate în cazul cheltuielilor cu uzura, întreținerea și repararea obiectelor de inventar. Ar fi recomandabil utilizarea metodei analitice, pentru determinarea bugetului acestor cheltuieli. Se pornește de la ideea că, calcularea bugetului pe baza acestei metode, ține seama de o serie de standarde cu fundamentare tehnică.

Potrivit metodei analitice, bugetarea se face pe baza devizelor de cheltuieli pentru reparații de tot felul și pe baza graficului de efectuare a reparatiilor. La rândul lor devizele de cheltuieli, se întocmesc pe baza diferitelor standarde de consum pentru materiale, tarife standard de salarizare.

În ceea ce privește cheltuielile cu uzura, întreținerea și reparația obiectelor de inventar aflate în cadrul secțiilor de bază, se bugetează în funcție de numărul și durata lor de viață.

Prin folosirea metodei analitice, cheltuielilor indirecte ale secției se stabilesc cât mai aproape de realitate. Acest lucru ar fi benefic în S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța având în vedere că bugetarea unor cheltuieli cât mai aproape de realitate ar permite utilizarea metodei de calculație standard-cost, ceea ce ar duce la o îmbunătățire a contabilității de gestiune și calculației costurilor.

d) Elaborarea bugetului cheltuielilor generale de administrație

Elaborarea acestui are un caracter funcțional, se efectuează după aceeași metodologie și folosind aceleași procedee ca și în cazul elaborării bugetului cheltuielilor indirecte ale secției.

Cheltuielile generale de administrație, cuprind trei categorii de cheltuieli:

cheltuielile de cercetare-dezvoltare și pentru inovații;

cheltuielile pentru protecția muncii cu caracter general;

cheltuielile administrativ-gospodărești.

La rândul lor acestea includ: cheltuielile materiale, cheltuielile cu energia și apa pentru încălzire și iluminat, cheltuielile cu amortizarea, cheltuielile cu manopera directă, CAS , fondul de șomaj, fondul de sănătate.

În cadrul cheltuielilor administrativ-gospodărești apar:

cheltuielile cu furniturile de birou, cărți, reviste, abonamente și publicații;

cheltuielile cu poșta și telefonul;

cheltuielile cu deplasări, detașări și transferări în țară;

cheltuielile cu reviziile anuale;

cheltuielile cu uzura, întreținerea și repararea obiectelor de inventar.

Pornindu-se de la mărimea acestor cheltuieli în anul precedent, folosind metoda globală, care presupune determinarea cheltuielilor respective, în raport cu anul de bază, cu luarea în considerare a procentului mediu de reducere a costurilor de producție și a eventualelor modificări previzibile în anul pentru care se elaborează bugetul. Avându-se în vedere și caracterul lor (de cheltuieli fixe sau variabile), se elaborează bugetul cheltuielilor generale de administrație.

Prin repartizarea acestor cheltuieli utilizându-se ca bază de repartiție cheltuielile cu manopera, se obțin cheltuieli generale de administrație pe fiecare produs, operație utilă în determinarea bugetului costului unitar pentru fiecare grupă de produse.

3.2. Elaborarea antecalculațiilor costului unitar de

producție la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța

Antecalculul costului unitar, se întocmește pentru fiecare produs, lucrare sau serviciu cuprinse în structura producției marfă S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța, sub forma bugetului de cheltuieli.

Acest buget, se întocmește desfășurat pe articole de calculație, după structura costului de producție prevăzută în Regulamentul de aplicare a Legii Contabilității.

Bugetul costului unitar de producție, cuprinde cheltuieli ce se repartizează pe obiectul de calculație (comanda) formând cheltuielile directe și cheltuielile ce nu se repartizează direct pe obiectul de calculație, reprezentând cheltuielile indirecte.

Elaborarea bugetului costului unitar pe produs, trebuie precedată de o analiză temeinică a postcalculației din perioada de bază, cu scopul de a scoate în evidență toate aspectele negative și pozitive ale acesteia și a adopta în viitor măsurile care se impun.

La baza elaborării bugetului costului unitar pe produs, stă nomenclatura cheltuielilor de producție pe articole de calculație.

Scopul principal pentru care se elaborează acest buget, este analizarea în detaliu a costurilor în vederea calculării rentabilității, pe fiecare produs în parte, în vederea identificării posibilităților concrete de reducere a cheltuielilor de producție și a adoptării măsurilor care se impun.

Bugetarea costurilor pe unitatea de produs, permite să se cunoască volumul cheltuielilor materiale și salariale de producție, exprimate sub formă bănească, necesare pentru fabricarea fiecărui produs în parte, să se compare cu costul realizat la aceleași produse la alte unități, să se stabilească gradul de participare a diferitelor părți componente ale întreprinderii la formarea costului întregii producții și să se stabilească cota parte din fiecare fel de cheltuială ce revine pe unitatea de produs.

Foarte important pentru determinarea acestor bugete, este cunoașterea cheltuielilor indirecte: cheltuielile cu întreținerea și funcționarea utilajelor din cadrul secției, cheltuielile generale ale secției, cheltuielile generale ale întreprinderii (cheltuielile de administrație).

La elaborarea bugetului costului unitar, se începe mai întâi cu elaborarea bugetelor pentru produsele, lucrările și serviciile secțiilor auxiliare și anume ale celor a cărei producție se poate exprima printr-o unitate de măsură adecvată, indiferent dacă este vorba de producția omogenă sau eterogenă.

În metodologia de întocmire a bugetului costului unitar pe produs, intervin particularități de repartizare a cheltuielilor complexe și indirecte, cheltuielile cu întreținerea și funcționarea utilajelor, cheltuielile generale ale secției, cheltuielile generale de administrație și cheltuielile de desfacere.

Astfel, caracterul lor de cheltuieli complexe și indirecte în toate cazurile când obiectul calculației îl constituie produsul –cu ocazia bugetării pe produs, impune două momente distincte și anume: calculul acestora mai întâi pe centrul de costuri care le-a ocazionat și apoi repartizarea unei cote-părți pe fiecare produs fabricat în cadrul centrului de costuri respectiv.

În legătură cu primul moment, problema a fost prezentată cu ocazia elaborării bugetului de costuri ale secției, pentru articolul de calculație “Cheltuieli generale ale secției”.

În ceea ce privește cel de-al doilea moment, el prezintă o deosebită importanță pentru determinarea corectă a costului producției și a cunoașterii rentabilității reale pe produs, întrucât trebuie găsite cele mai juste procedee, criterii sau bază de repartizare, prin care să se stabilească cu un grad de aproximație mic, cota-parte de cheltuieli indirecte ce urmează a fi repartizată pe fiecare produs fabricat în cadrul centrului de costuri respectiv.

În cadrul acestui moment, repartizarea cheltuielilor indirecte pe produs, are loc în următoarea succesiune:

mai întâi se repartizează cheltuielile cu întreținerea și funcționarea utilajelor asupra produselor care s-au fabricat la centrul respectiv de costuri (secția respectivă) pe care s-au identificat ele;

apoi urmează repartizarea cheltuielilor generale ale secției pe produsele fabricate în secția respectivă;

în final se repartizează cheltuielile generale de administrație colectate la nivelul unității, pe produsele, lucrările și serviciile care au caracter de producție marfă.

În elaborarea bugetului costului pe produs la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța, (secția T4 -Prefabricate) s-a ținut cont de principalele cheltuieli directe pe care le ocazionează obținerea unui produs și de repartizarea cheltuielilor indirecte.

Cheltuielile directe, se calculează prin aplicarea procedeului ponderării cantităților cu prețurile sau tarifele, adică prin multiplicarea normelor cu standardele de consum și a celor de timp cu prețurile de aprovizionare sau tarifele de salarizare standard sau normate, preluate din documentația privind procesul tehnologic la secția T4.

Modelul general de calcul al acestor cheltuieli în cazul articolului de calculație “Materii prime și materiale directe” este următorul:

unde:

Chm –reprezintă cheltuielile cu materii prime și materiale directe;

Cs –costul standard;

Ps –prețul de aprovizionare standard

j –reprezintă felul materiei prime sau materialului direct

Prețul de evaluare a materialelor consumate, se poate stabili prin:

folosirea unor prețuri medii calculate pe o perioadă mai îndelungată de timp (5 – 10 ani) pentru a prinde cât mai multe fluctuații, determinate în special de modul de organizare a activității de aprovizionare;

folosirea variantei trendului, care ține seama de direcția mișcării prețurilor în perioada luată în calcul (adică prin corectarea prețului de aprovizionare din momentul respectiv, cu indicele de modificare al prețurilor), variantă folosită în perioade de mari fluctuații ale prețurilor;

folosirea datelor din perioada imediat precedentă celei pentru care se elaborează bugetul, atunci când nu există date pentru o perioadă anterioară mai mare de timp, iar prețurile nu înregistrează fluctuații mari, fiind relativ stabile.

La S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța materiile prime și materialele, se aprovizionează pe tot parcursul lunii ținându-se cont de producția estimată și evitându-se formarea unor stocuri de materiale peste necesar. Majoritatea materialelor au prețurile negociate prin contractele pe care societatea le încheie cu principalii săi furnizori. În elaborarea antecalculului costului pe unitatea de produs, se folosește varianta prețurilor din perioada precedentă.

Bugetul costului pe produs, se elaborează lunar la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța datorită instabilității mari a prețurilor.

Pentru determinarea cheltuielilor cu salariile personalului direct productiv, se folosește modelul anterior de calcul prin ponderarea consumului standard de timp de lucru măsurat în om/ore cu tariful standard de salarizare.

În ceea ce privește determinarea tarifelor de salarizare, trebuie avute în vedere mai multe elemente: calificarea muncitorilor, forme de salarizare, legislația muncii și contractul colectiv de muncă pentru diversele sporuri acordate.

Prin însumarea retribuțiilor directe cu contribuția la asigurările sociale și cota de șomaj, se obțin retribuțiile totale.

Referitor la cheltuielile indirecte, acestea se bugetează pe baza nomenclaturii pe articole de calculație prevăzute în actele normative pentru cele două articole de calculație și anume cheltuielile cu întreținerea și funcționarea utilajelor și cheltuielile generale ale secției. Caracterul complex al cheltuielilor respective, este dat de faptul că în structura lor se cuprind mai multe feluri de cheltuieli simple a căror natură și destinație economică este diferită.

Pe baza calculării cheltuielilor bugetate pe fiecare articol de calculație după metodologia prezentată, se elaborează bugetul costului unitar pe produs.

Se are în vedere că la secția T4 din cadrul S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța, nomenclatorul de produse conține mai multe categorii de traverse din beton precomprimat și că fiecare din această categorie de produse poate fi obținută prin simplul proces tehnologic sau în urma a două procese tehnologice diferite (obținerea propriu-zisă și placarea) care le reclasifică în traverse simple și traverse placate.

Datorită acestor particularități, se elaborează câte un buget de costuri unitar pe produs pentru fiecare din aceste două procese. Modelul unor astfel de bugete pentru produsele T26.60, T17.60,T18.49, T13.49, este prevăzută în tabelele următoare.

BUGETUL COSTULUI UNITAR

TRAVERSE BETON T17.60

PLACARE TRAVERSE T17.60

BUGETUL COSTULUI UNITAR

TRAVERSE BETON T26.60

PLACARE TRAVERSE T26.60

CAPITOLUL IV

Organizarea contabilității de gestiune și calculației

costurilor la S.C. Ind Complex CF S.A. Constanța

4.1. Organizarea postcalculului și a sistemului

de documente primare

Unul din obiectivele principale ale contabilității de gestiune, în cadrul S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța îl reprezintă urmărirea cheltuielilor de producție și calculul costului efectiv al acestora, obiectiv care se realizează în cadrul compartimentului de postcalcul. De aceea, după stabilirea volumului cheltuielilor bugetate pe secții și a costului complet al unui produs prin bugetul costului unitar, se ridică obligatoriu problema necesității postcalcului adică, dacă calculația de buget poate fi socotită suficientă, înlocuind astfel postcalculația, sau mai este necesară și aceasta din urmă.

Prin antecalculație (de buget, standard), se determină cheltuielile care sunt ocazionate în mod normal de desfășurarea procesului de producție și se bazează pe standardele de cheltuieli fundamentate științific reflectând condițiile concrete ale unităților patrimoniale. Antecalculația, ar putea astfel să înlocuiască calcula-ția efectivă (postcalculația).

O serie de factori cu caracter obiectiv sau subiectiv, pot perturba grav procesul de producție. Pentru ca organele de decizie să cunoască acțiunea factorilor respectiv ce conduc la economii sau depășiri de costuri față de cele bugetate care au stat la baza deciziei privind conducerea laturii valorice a procesului de producție, ele au nevoie de o serie de informații în legătură cu abaterile respective pe baza cărora să-și orienteze deciziile în etapa următoare, ceea ce impune cu necesitate existenta postcalculației.

Necesitatea postcalculației, este determinată totodată și de cerințele de control preventiv și curent al cheltuielilor de producție pentru că hotărâtoare sunt cheltuielile efective și nu cele antecalculate, care cer a fi atinse.

Obiectul principal al postcalculului, îl constituie oglindirea exactă și reală a costurilor de producție, relevând în același timp gradul de eficiență a folosirii mijloacelor de producție și a forței de muncă.

Informațiile postcalculului, pot fi un punct de plecare în executarea lucrărilor de previzionare și de stabilire a măsurilor necesare pentru reducerea sistematică a costurilor.

Necesitatea întăririi responsabilității factorilor de decizie, precum și cea a cunoașterii responsabilității pe fiecare produs de lărgire sau de restrângere a fabricației la produsul respectiv, sau de generalizare a factorilor cu acțiune pozitivă asupra reducerii costurilor de producție, sau de eliminarea a celor cu actiune negativă, pledează pentru organizarea riguroasă a postcalculației.

Pentru a putea obține rezultate optime, conducerea întreprinderii trebuie sã cunoască în orice moment, cât mai exact, real și complet, dar și la timp nivelul costurilor de producție, ceea ce ajută să orienteze prin decizii adecvate procesul de producție.

În cadrul acestui sistem, antecalculația sau bugetarea oricât ar fi de apropiată de realitate, întrucât se bazează pe calcule științifice pornindu-se de la norme bine stabilite, pentru faptul că cheltuielile se prevăd înainte de fabricarea producției, este aproape imposibil să se prevadă cu exactitate nivelul cheltuielilor, fiind o calculație a probabilităților. Datorită acestor lipsuri se impune și efectuarea calculației efective, a postcalculației, pentru că ea are loc după încheierea procesului de fabricație și deci ia în considerare cheltuielile efective ocazionate, consemnate în evidența operativă și contabilă.

La S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța postcalculația, se întocmește la sfârșitul unei perioade de gestiune (lunar), iar cheltuielile apărute se decontează pe tot parcursul acesteia, nu numai la sfârșit. Postcalculația fiind o activitate mai complexă și mai analitică necesită eforturi și cheltuieli suplimentare; totuși este necesară pentru că antecalculația nu poate face față problemelor legate de determinarea costurilor și de conducere ale întreprinderii.

La sectorul contabilității de gestiune și calculației costurilor (postcalcul) din întreprindere, se efectuează lucrări de deschidere a fișelor conturilor sintetice și analitice, se deschide fișa de postcalcul pentru fiecare obiectiv în cadrul fiecărui modul (secție) de producție, pe fiecare articol de calculație.

Se colectează cheltuielile de producție: materii prime, materiale directe, salarii, CAS aferent salariilor pentru fiecare comandă în parte, cheltuielile indirecte ale secțiilor în conturile sintetice respective pe feluri de cheltuieli. Se mai colectează cheltuielile secțiilor auxiliare, se stabilește costul produselor și se decontează costul acestora pe destinații. După colectarea cheltuielilor de producție, urmează repartizarea cheltuielilor indirecte de producție și a cheltuielilor generale de administrație.

Stabilirea corectă și la timp a tuturor cheltuielilor generate de întreprindere în ansamblul său, dar și cele ocazionate de fabricarea produselor și a costului unitar al fiecărui produs, în vederea determinării rezultatelor economice ale activității de producție a întreprinderii, nu se poate face decât printr-o bună organizare a contabilității de gestiune și a calculației costurilor, deci a postcalculului ca premiză a conducerii științifice a activității întreprinderii.

Pentru buna organizare a postcalculului la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța, sunt necesare o serie de premize care să fie particularizate în raport de condițiile tehnice și organizatorice, dar și economice, precum: sectorizarea precisă a procesului de producție pe secții, organizarea corespunzătoare-rațională a fluxului documentelor primare, ca purtători primari de informații cu privire la costurile de producție și producția obținută, organizarea corespunzătoare a controlului preventiv și curent al costurilor de producție și aplicarea corectă a principiilor teoretice și metodologice care stau la baza organizãrii contabilității de gestiune și calculației costurilor.

Pentru organizarea corespunzătoare a contabilității de gestiune și calculației costurilor trebuie să se aplice metoda de calculație care să corespundă particularităților tehnologice și organizării producției, dar și cerințelor unei conduceri eficiente.

De o reală și majoră importanță pentru organizarea corespunzătoare a postcalculului, este elaborarea unui sistem de documente primare care să reflecte întocmai cheltuielile de producție pe fiecare centru de costuri din cadrul întreprinderii și pe fiecare obiect final de calculație (produs). Asigurarea reflectării corecte a procesului de producție, precum și calcularea cu exactitate a costului efectiv și stabilirea corectă a abaterilor cheltuielilor efective de la cele prestabilirea, sunt influențate în cea mai mare măsură de organizarea circuitului documentelor primare ca purtător de informații între toate organele întreprinderii.

Organizarea controlului preventiv al costurilor de producție prezintă importanță în faza angajării cheltuielilor de producție; controlul operativ-curent, se exercită concomitent cu efectuarea cheltuielilor de producție, iar cel post operativ, se exercită pe baza datelor efective privitoare la costurile de producție, după efectuarea operațiilor.

Efectuarea controlului preventiv are ca scop angajarea răspunderii pe linia cheltuirii oportune și economicoase a mijloacelor materiale și bănești implicate în procesul de fabricație, vizarea de către organele împuternicite cu controlul preventiv a fiecărui document primar care angajează efectuarea unei anumite cheltuieli de producție din punct de vedere al oportunității și eficienței economice a cheltuielilor respective, a încadrării ei în prevederile de buget și în standardele de cheltuieli. La acordarea vizei de control preventiv se urmărește dacă materialele ce se eliberează spre consum se încadrează în consumurile standard, dacă salariile ce urmează a fi acordate se cuvin personalului încadrat pentru munca prestată în bune condiții, dacă cheltuielile administrativ-gospodărești se încadrează în limita plafoanelor valorice prevăzute în buget, evităndu-se operațiunile neeconomicoase. Odată cu acordarea vizei de control preventiv, se pot indentifica abaterile cheltuielilor efective de la cele standard și acestea se consemnează în documentele ce stau la baza înregistrării în contabilitatea de gestiune a cheltuielilor de producție.

Etapele parcurse în calcularea costului efectiv unitar, în postcalcul la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța sunt:

colectarea cheltuielilor de producție organizate de activitatea de bază a întreprinderii, atât a celor directe, cât și a celor indirecte în raport cu posibilitățile de identificare a acestora;

Cheltuielile directe se colectează pe comenzi, iar cheltuielile indirecte pe secții de producție.

colectarea cheltuielilor generate de secțiile auxiliare și anexe;

colectarea cheltuielilor ocazionate de administrarea și conducerea întreprinderii în ansamblul ei, cheltuieli numite cheltuieli generale de administrație;

colectarea cheltuielilor ocazionate cu livrarea producției de către terti, în special pe calea ferată, cheltuieli numite cheltuieli de desfacere;

calculul principalilor indicatori economici care caracterizează activitatea secțiilor, analiza factorilor care au dus la apariția rebuturilor și luarea de măsuri în vederea eliminării lor;

stabilirea și decontarea producției utilizată pentru nevoile proprii ale secțiilor auxiliare;

decontarea produselor, lucrărilor și serviciilor care au făcut obiectul prestațiilor reciproce dintre secțiile auxiliare;

calculul costului efectiv al producției auxiliare și decontarea acestuia asupra celorlalte activități din întreprindere;

calculul costurilor efective ale centrelor de costuri constituite pentru activitatea de bază;

10) repartizarea cheltuielilor indirecte ale secțiilor de producție asupra obiectelor de calculație finale din cadrul secțiilor de bază;

11) repartizarea cheltuielilor generale de administratie și conducere asupra produselor, lucrărilor și serviciilor care fac parte din structura producției marfă a întreprinderii;

12) determinarea cantitativă, dar și valorică a producției în curs de execuție;

13) calcularea costului efectiv al producției auxiliare care are caracterul de producție marfă și decontarea acesteia;

14) repartizarea cheltuielilor de desfacere asupra produselor și semifabricatelor vândute;

15) calculul costului complet unitar al produselor și semifabricatelor obținute.

Stabilirea cheltuielilor totale și unitare ocazionate de fabricarea produselor în vederea decontării producției obținute, executării controlului de gestiune asupra cheltuielilor bugetate și stabilirea eficienței activității desfășurate, constituie obiectivele principale ale contabilității de gestiune și calculației costurilor, obiective realizate prin parcurgerea etapelor anterior prezentate.

Urmărirea activității de producție prin contabilitate, atât în ceea ce privește cheltuielile efectuate, cât și producția obținută, fac necesară organizarea unui sistem de documente adaptat cerințelor și practicii contabile.

În contabilitatea de gestiune și calculația costurilor, documentele de bază folosite pentru urmărirea activității de producție și a rezultatelor la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța, se grupează în funcție de etapele procesului de fabricație în care se întocmesc, în documente privind pregătirea tehnologică a fabricației, documente privind lansarea în fabricație, documente privind urmărirea fabricației și a producției obținute.

În cadrul documentelor care se întocmesc în prima etapă a procesului de producție, de unde și particularitățile acestor documente de a nu consemna operațiile tehnologice propriu-zise, ci aspectul privind tehnologia de fabricație a cărei cunoaștere prezintă interes pentru organizarea contabilității, cheltuielile de producție se cuprind în desene, schițe, proiecte de execuție, rețete de fabricație (pentru procesele ce au ca rezultate obținerea de betoane, prefabricate, confecții metalice), nomenclatorul de piese și alte documente pe baza cărora se stabilește procesul de producție, componența produselor, materialele și manopera necesară în vederea fabricării produselor.

Documentele privind lansarea producției în fabricație, se întocmesc după ce au fost soluționate toate problemele legate de tehnologia fabricației. În acest caz, se elaborează comanda internă de fabricație cu ajutorul căreia se stabilește volumul producției pentru o perioadă dată (de regulă lunar).

Comanda internă de fabricație cuprinde date referitoare la elemente care formează costul comenzii și modul de repartizare al acestora pe secții de producție. Pe baza ei se deschid în postcalcul conturile analitice pe comenzi sau pe componente ale acesteia.

Pentru a se putea elabora comanda internă de fabricație, este necesar să se întocmească documente de eliberare a materialelor din depozit sau magazii, cum ar fi: bonurile de consum sau fișele limită de consum, documente ce privesc manopera. Documentele privind închiderea fabricației și a producției obținute cuprind pe de o parte documentele cu ajutorul cărora se urmărește modul de desfășurare a producției, iar pe de altă parte cele pentru consemnarea rezultatului producției.

Documentele privind producția obținută, se întocmesc în cadrul fiecărei secții, după ultima operație a C.T.C. Aceste documente cuprind: nota de predare produse și nota de rebut.

Nota de predare produse, atestă recepționarea și predarea în depozit sau la magazie a produselor, semifabricatelor și prefabricatelor din procesul de producție. Aceste documente reprezintă (constituie), baza înregistrării producției obținute în evidența operativă ținută la depozite și în contabilitatea analitică și sintetică.

Nota de rebut cuprinde date privind produsele rebutate definitiv și controlate de C.T.C. În vederea determinării pierderii din rebuturi și a reflectării acestora în contabilitate, în nota de rebut se înscriu între altele și cauzele rebuturilor și operațiile produse până în momentul constatării lor.

Pentru produsele sau prefabricatele ce pot fi recondiționate în urma unei operații de recondiționare, se întocmește nota de remaniere ce cuprinde cheltuielile efectuate pentru recondiționarea produselor.

Întocmirea corectă și asigurarea unei circulații raționale de la locul întocmirii la departamentul financiar-contabil, sunt cerințe esențiale impuse documentelor ce stau la baza contabilității.

4.2. Organizarea contabilității de gestiune,

privind cheltuielile directe de producție

Calcularea corectă a costului producției fabricate, impune cu necesitate ca la înregistrarea cheltuielilor organizate de aceasta, să se țină seama de importanța și destinația ei, de locurile de cheltuieli, de felul acestora și de particularitățile producției respective, aceasta pentru că determinarea, delimitarea și înregistrarea cheltuielilor, se face pe secții și pe locurile de producție care le-au ocazionat și în continuare pe comenzile și produsele fabricate în cadrul secțiilor și locurilor respective, folosind conturi diferite în funcție de felul producției și de posibilitățile de identificare a cheltuielilor la nivelul comenzilor sau al secțiilor.

Calcularea corectă a costului producției obținute, urmărirea consumului factorilor de producție, determinarea rezultatelor financiare constituie premiza înregistrării în contabilitate la timp și în totalitatea lor a cheltuielilor de producție în raport de particularitățile acestora în ceea ce privește modul de repartizare și includere în costul comenzilor care le-au ocazionat, adică dacă sunt cheltuieli directe sau indirecte.

Cheltuielile directe, sunt cele care se identifică pe un anumit obiect de calculație, în cazul S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța pe comandă încă din momentul efetuării lor și deci se includ direct în costul acestuia.

Cheltuielile indirecte, sunt acelea care privesc fie fabricarea mai multor produse, comenzi în cadrul unei secții, fie chiar întreprinderea în ansamblul ei și neidentificându-se pe un anumit obiect de calculație, în momentul efectuării lor nu se pot include direct în costul acestora, ci indirect în urma repartizării pe baza unor criterii convenționale.

În cadrul cheltuielilor directe de producție la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța, sunt incluse: consumul de materii prime și materiale directe, salarii directe și contribuția la asigurările și protecția socială. În structura cheltuielilor ocupă o pondere importantă de peste 50%.

Colectarea cheltuielilor directe, se realizează în contabilitatea de gestiune cu ajutorul contului de calculație 921 “Cheltuielile activității de bază” dezvoltat în analitice pe secții și pe articole de calculație.

Pentru fiecare comandă înscrisă în registrul comenzilor, se întocmește o fișă de programare a producției, identificată printr-un număr de înregistrare, ce reprezintă documentul justificativ ce stă la baza începerii fabricației fiecărei comenzi de către secția căreia i se adresează aceasta. Pe lângă informațiile cu privire la serviciul care lansează comanda și secția care urmează să o execute, această fișă conține și informații cu privire la obiectul comenzii (denumire, cantitate și unitate de măsură).

Fișa de programare a producției, se întocmește în două exemplare ce au următorul circuit: un exemplar împreună cu documentația tehnică de lansare merge la secția care execută comanda și pe baza căreia se începe fabricația, în timp ce celălalt exemplar merge la serviciul bugete și postcalcul, pe baza căruia se deschid analiticele contului 921 “Cheltuielile activității de bază” în care se colectează toate cheltuielile efectuate -directe și indirecte- pentru calculul costului efectiv. Documentația de lansare mai cuprinde pe lângă fișa de programare a producției, fișa limită de consum și bonurile de consum.

La sfârșitul lunii are loc închiderea contului 921 “Cheltuielile activității de bază” –calcularea costului efectiv al producției. Tot atunci are loc obținerea situațiilor centralizatoare, în condițiile utilizării mijloacelor tehnice de prelucrare a datelor, pe baza documentelor primare care se folosesc și pentru înregistrarea operațiilor în condițiile folosirii mijloacelor manuale de lucru.

4.2.1. Organizarea contabilității cheltuielilor

cu materi prime și materiale directe

Ponderea ridicată a cheltuielilor cu consumul de materii prime și materiale directe în totalul cheltuielilor de producție ale S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța, impune cu necesitate urmărirea permanentă a folosirii eficiente a acestora în vederea reducerii costului produselor obținute și creșterea pe această bază a rentabilității unității economice.

În acest scop este necesară perfecționarea contabilității de gestiune în sensul identificării operative a abaterilor cheltuielilor efective cu consumul de materii prime și materiale de la cele bugetate, determinarea factorilor care provoacă aceste diferențe și eliminarea pe cât posibil a acestora.

Materia primă la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța, este formată din: sârmă, ciment, nisip, pietriș, tablă; iar materialele directe cuprind: electrozi, dibluri, tirfoane, diverse șuruburi și șaibe.

Documentul primar care stă la baza inlcuderii consumului de materii prime și materiale directe în costul de producție, este fișa limită de consum. Aceasta se întocmește pe calculator pentru fiecare materie primă și material în parte în două exemplare: unul pentru magazie (originalul) și al doilea pentru secția în care se execută comanda.

Fișa limită de consum, cuprinde elemente de identificare atât a comenzii în care se va încorpora materialul la care se referă (numărul sau codul comenzii, denumirea produsului și cantitatea lansată), cât și elemente specifice fiecărui material (cod, denumire, caracteristici tehnice, cantitate, preț, valoare). De asemenea, fișa limită de consum mai cuprinde și o serie de elemente comune de identificare ce servesc la prelucrarea corectă a datelor, privind consumurile de materiale și respectiv costul producției obținute (data eliberării materialului, gestiunea, secția și numărul fișei).

La data eliberării din magazie a materialelor, se operează cantitatea eliberată în cele două exemplare ale fișei de consum, iar prin scădere se determină cantitatea ce urmează a se elibera spre consum în perioada următoare până la sfârșitul lunii.

Fișa limită de consum servește pentru o lună. În cazul în care în luna respectivă nu s-a executat întreaga comandă (situația unei comenzi pentru construirea unui pod) pentru care s-a întocmit fișa limită și deci în cadrul acesteia rămân materiale neeliberate din magazie pentru cantitatea respectivă de materiale, se face luna următoare o relansare, întocmindu-se o nouă fișă limită în care se înscrie cantitatea de materiale rămasă de eliberat din magazie și numărul fișei limită de consum.

Toate fișele limită de consum centralizate pentru o comandă, se înscriu în documentul “Borderou de lansare” în ordinea numărului de înregistrare. Acest borderou cuprinde în antet elemente de identificare și anume: numărul de borderou, data întocmirii, numărul comenzii la care se referă, gestiunea de materiale și secția care execută comanda, iar în conținut cuprinde elemente care se referă la materialul înscris în fișa limită, numărul acesteia, codul și denumirea materialului, cantitatea prevăzută, unitatea de măsură, prețul și evaluarea acestuia. Odată cu eliberarea materialului din magazie, fișa limită se închide, iar în borderou se bifează poziția aferentă fișei limită respective.

La terminarea comenzii pentru care a fost întocmit borderoul de lansare, se poate întâlni următoarea situație: în borderou pot rămâne poziții nebifate, iar diferența dintre necesarul de materiale lansat și consumul efectiv la comanda respectivă, reprezintă economiile de materiale.

Borderoul de lansare împreună cu exemplarul al doilea din fișa limită de consum și fișa de programare a producției de la secția care execută comanda respectivă, se predau la compartimentul contabilitate pentru prelucrarea informațiilor și înregistrarea acestora în contabilitatea de gestiune.

În același timp magaziile (gestiunile) de materiale, predau la sfârșitul lunii primul exemplar din fișa limită de consum la contabilitate pentru realizarea situațiilor privind consumul de materiale, situațiile centralizatoare realizându-se pe calculator.

Pentru eliberarea din magazie a materiilor prime și a materialelor, se utilizează ca document primar pe lângă fișa limită de consum și bonul de consum. Acesta se utilizează în cazul înlocuirii unor materiale prevăzute în fișa limită de consum cu altele, precum și pentru unele materiale de mai mică importanță și cu o frecvență mai redusă în procesul de producție (este cazul plăcilor metalice utilizate pentru placarea traverselor de beton (operație utilizată la un număr redus de produse).

Fișa limită de consum –document de eliberare a materiilor prime și materialelor- este supusă unui prim control de către organele de lansare a producției în cadrul compartimentului de planificări. În momentul lansării în execuție a programului de execuție, aceste organe întocmesc fișele limită de consum precum și bonurile de consum pentru întreaga cantitate de materii prime și materiale directe necesare executării producției prevăzută în programul perioadei următoare. Aceste fișe se întocmesc pe baza documentației tehnice și a standardelor cantitative de material, întocmite pentru fiecare categorie de produse de departamentul tehnic al întreprinderii. Emiterea documentelor de consum, se face pe felul de materiale, pe gestiuni și pe secții.

Procedându-se astfel, se previne ridicarea de materiale din magazie peste cantitățile stabilite pe baza consumurilor standard, întrucât în cadrul fiecărei lansări documentele de consum se emit în limita necesarului stabilit prin aplicarea relației:

,unde:

Qm –cantitatea de materiale necesare procesului de producție, în vederea fabricării cantității de produse comandate;

Qp –cantitatea de produse ce urmează a se fabrica;

Sqm –standardul cantitativ de materiale necesare pentru obținerea unei unități de produs.

Datorită gradului ridicat de uzură fizică, dar mai ales morală a utilajelor folosite la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța, pot apare rebuturi de produse finite sau pot fi necesare cantități mai mari de materiale, apărând astfel necesitatea suplimentării cantităților de materiale care vor fi eliberate din magazie pe baza întocmirii unor noi bonuri de consum. Cauzele producerii acestor abateri în sensul creșterii necesarului de materii prime și materiale, sunt multiple: folosirea unor materiale nestandardizate sau cu randament diferit în procesul de fabricație (diverși înlocuitori), utilizarea altor mașini, utilaje și scule decât cele standard, defectarea mașinilor sau sculelor. Acestea vor fi onorate numai după primirea vizei de control operativ-curent a șefului de secție sau a înlocuitorului, precum și a organelor lansării care cunosc situația reală și deci, sunt cei mai indicați pentru efectuarea unui control operativ competent. Cantitățile înscrise în aceste bonuri vor fi și ele centralizate și vor fi incluse în cheltuielile directe cu materiile prime și materialele comenzii respective.

Se poate întâlni și situația inversă, atunci când la sfârșitul perioadei de gestiune sau al comenzii (când onorarea acesteia nu coincide cu perioada de gestiune) există cantități de materiale ce nu au fost utilizate datorită unor economii. Acestea se returnează magaziilor, pe baza unei note de restituire, dacă au fost eliberate pe baza unui bon de consum. Economiile pot apare ca urmare a unor disfuncționalități majore provocate atât de factori subiectivi dar și obiectivi, care au dus la oprirea procesului de producție, neonorarea la timp a comenzilor. Materialele rămase neconsumate la sfârșitul lunii în cadrul secțiilor, pentru care s-au întocmit note de restituire, nu se mai returnează la magazie ci rămân în continuare aici, întocmindu-se pentru ele o nouă fișă limită sau bon de consum pe luna următoare. În acest mod, se evită o muncă suplimentară și efectuarea unor cheltuieli de încărcare-descărcare suplimentare.

Materiile prime și materialele sunt achiziționate de la furnizori interni, ele fiind evaluate în funcție de modalitatea lor de dobândire la costul lor istoric, identificat după caz, prin costul de achiziție.

Costul de achiziție, în viziunea IAS 2 “Stocuri” cuprinde prețul de cumpărare, inclusiv taxele de import și celelalte taxe de cumpărare, costurile de transport și manipulare, alte costuri imputabile direct, cu excepția rabaturilor, risturnelor și remizelor primite de la furnizori.

O altă problemă care se pune, este evaluarea stocurilor la ieșire. În acest sens s-au delimitat metodele:

metoda CMP (costului mediu ponderat)

metoda epuizării loturilor cu variantele:

primul intrat – primul ieșit (FIFO)

ultimul intrat – primul ieșit (LIFO)

următorul intrat – primul ieșit (NIFO)

metoda identificării specifice

La S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța pentru evaluarea la intrare, se folosește costul de achiziție care în cazul societății cuprinde prețul de achizitie, cheltuielile de transport și eventualele cheltuieli de manipulare. În costul de achiziție %, reprezintă cheltuielile de transport-aprovizionare și manipulare. Prin includerea acestor cheltuieli în costul materiei prime și materialelor consumabile, se elimină problemele legate de înregistrarea separată a lor, precum și de calcularea coeficientului de repartizare în contabilitatea financiară și a cotelor de cheltuieli ce urmează a se repartiza pe destinațiile unde s-au consumat.

Pentru produsele de carieră și balastieră folosite la executarea lucrărilor de bază, se înregistrează la valoarea de preț de facturare dacă provin din afara unității sau la preț de deviz influențat de diferențele de preț rezultate (preț de deviz – cost efectiv) atunci când sunt produse la stațiile de sortare și balastieră proprie.

La evaluarea la ieșire la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța, se utilizează metoda CMP (cost mediu ponderat), care se calculează lunar ca raport între valoarea totală a stocului inițial plus valoarea intrărilor în stoc și cantitatea existentă în stocul inițial plus cantitățile intrate în stoc:

unde: qi –cantitatea de stoc;

pi –prețul unitar pentru stocul i.

Se preferă calcularea costului mediu ponderat lunar, pentru că intrările sunt înregistrate pe parcursul lunii și nu în fiecare zi, iar calculul este relativ simplu. Principalul dezavantaj îl reprezintă imposibilitatea evaluării ieșirilor în cursul lunii.

În varianta evaluării ieșirilor din stoc la cost mediu ponderat, calculat lunar, ieșirile din cursul lunii nu sunt evaluate, ci sunt urmărite numai cantitativ sau se pot evalua la CMP al lunii precedente.

În categoria materiilor prime și materialelor consumabile, sunt incluse: nisip, pietriș, sârmă, griblură, tirfoane, plăci metalice. Din centralizatorul cheltuielilor materiale prezentată în anexă, se observă că cheltuielile directe cu materialele sunt în sumă de 1.388.780.536 lei, identificabile pe cele două comenzi din luna martie.

Înregistrarea acestor cheltuieli se face în contul 921 “Cheltuielile activității de bază” în corespondență cu contul 901 “Decontări interne privind cheltuielile” cu ajutorul formulei contabile:

921 “Cheltuielile = 901 “Decontări interne 1.388.780.536

activității de bază” privind cheltuielile” 793439584

921. 44002 595.340.952

921. 400016

După această înregistrare, sumele respective se înscriu în fișele sintetice și analitice de postcalcul ale contului 921 “Cheltuielile activității de bază”.

4.2.2. Organizarea contabilității cheltuielilor

privind salariile directe, CAS –ul și protecția socială

Salariile directe și contribuțiile la asigurările și protecția socială aferente acestor salarii, dețin o pondere importantă în structura costului de producție din secția prefabricate a S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța de %, ceea ce impune urmărirea permanentă a folosirii eficiente și judicioase a timpului de muncă pentru reducerea costului de producție și creșterea rentabilității produselor fabricate.

Este foarte important ca ponderea acestor cheltuieli să se reducă fie prin creșterea productivității muncii printr-o mai bună valorificare a timpului de lucru, fie prin creșterea gradului de înzestrare tehnică, prin utilizarea unor mașini și utilaje performante.

Documentele primare care stau la baza calculării drepturilor salariale și a includerii acestora în costurile de producție, sunt fișele de însoțire și rapoartele de producție.

Fișele de însoțire oferă informații cu privire la comanda lansată, reperul executat, cantitatea de executat, secția care execută lucrarea, operațiile tehnice care se execută, locul de muncă, norma de timp pe fiecare operație și pe total, în timp ce rapoartele de producție conțin informații privind denumirea produsului, codul, cantitatea executată. În acelasi timp pe ambele documente, trebuie să apară înscrise locul unde se execută comanda respectivă (secția), numărul de produse obținute pentru a putea identifica toate cheltuielile și producția obținută.

Pe baza documentelor respective și a pontajului zilnic realizat la nivelul fiecărei secții, se întocmesc statele de plată a salariilor pe secții, iar prin centralizarea acestora se obține centralizatorul statelor de plată care stă la baza “Situației de manoperă directă”. Această situație cuprinde pentru fiecare secție în parte salariile directe pe comenzile din fabricație, obținute prin amplificarea cantității de producție din fiecare comandă cu manoperă unitară, elemente ce sunt cuprinse în aceeași situație.

Întreprinderea calculează și virează lunar contribuția la asigurările sociale către bugetul asigurărilor de stat, precum și contribuția la fondul de șomaj și contribuția la Casa Asigurărilor Sociale de Sănătate.

Pe baza documentelor de prezență (fișe de pontaj și foaie colectivă de prezență) de la secția T4 – Prefabricate, se determină timpul lucrat în ore pe fiecare salariat, pe fiecare formație de lucru și secție, orele suplimentare, zilele de concediu de odihnă și medicale.

În fișa de însoțire, sunt înscrise pentru fiecare comandă în parte operațiile tehnologice, brigada de lucru care le execută, numărul de bucăți obținute, norma de timp pe produs și pe total operație tehnologicã, obținându-se în final norma totală de timp și manopera aferentă, manoperă ce se identifică direct pe comandă.

Un alt document primar ce se întocmește având rol centralizator pentru fiecare formație de lucru, este Concentrator Buletine de Lucru. Acest document conține informații cu privire la orele lucrate pentru executarea fiecărei comenzi și manopera directă. Se întocmește pe fiecare formație de lucru separat.

Normele de timp, sunt stabilite pe baza procesului tehnologic pe fiecare operație în parte. Manopera directă la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța, se determină făcând produsul între normele de timp și tariful orar. Toate concentratoarele buletinelor de lucru sunt centralizate la rândul lor pe total comandă (vezi anexa), aceste cheltuieli regăsindu-se înregistrate în contabilitatea de gestiune..

Înregistrarea în contabilitatea de gestiune a cheltuielilor salariale, se face în mod similar cu cea a cheltuielilor cu materii prime și materiale directe, adică prin debitarea contului 921 “Cheltuielile activității de bază” și creditarea contului 901 “Decontări interne privind cheltuielile”.

921 “Cheltuielile = 901 “Decontări interne 109.186.635

activității de bază” privind cheltuielile”

921. 440024 98.691.216

921. 440016 10.495.419

Nota contabilă pentru înregistrarea CAS, fond șomaj și CASS (Contribuția la Casa Asigurărilor Sociale de Sănătate) este:

921 “Cheltuielile = 901 “Decontări interne 51.317.718

activității de bază” privind cheltuielile”

921. Cheltuielile cu CAS 38.215.322

921. 440024 34.541.926

921. 440016 3.673.396

921. Cheltuielile cu contribuția la fond șomaj 5.459.332

921. 440024 4.934.561

921. 440016 524.771

921. Cheltuielile cu contribuția la CASS 7.643.064

921. 440024 6.908.385

921. 440016 734.679

4.3. Organizarea contabilității de gestiune

privind cheltuielile indirecte

Cheltuielile indirecte, cuprind acele cheltuieli care nu se individualizează direct pe comandă în momentul efectuării lor, ci mai întâi se calculează pe sectoare de activitate, deoarece ele sunt comune mai multor lucrări, produse, prestații.

Cheltuielile indirecte nu se pot identifica pe un obiect de calculație și ca atare nu se pot include direct în costul acestora, ci indirect prin repartizare pe baza unor criterii convenționale, după ce mai întâi au fost colectate pe locurile care le-au ocazionat.

Ținând seama de locurile și natura activităților care le-au ocazionat, cheltuielile indirecte de producție pot fi grupate în două mari categorii:

Cheltuieli indirecte de producție

Cheltuieli generale de administrație ale întreprinderii

Cheltuielile indirecte de producție au caracter direct față de secțiile care le-au ocazionat și pe care se colectează și indirecte față de produsele fabricate aici, în timp ce cheltuielile generale de administrație sunt indirecte atât față de secțiile de producție, cât și față de produsele rezultate în cadrul acestora.

4.3.1. Organizarea contabilității de gestiune

privind cheltuielile indirecte de producție

Cheltuielile indirecte de producție, sunt cunoscute în literatura de specialitate și sub denumirea de cheltuieli comune ale secției sau cheltuieli de regie ale secției, respectiv regia industrială. Aceste cheltuieli sunt ocazionate pe de o parte, de activitatea de întreținere și funcționare a utilajelor, iar pe de altă parte de activitatea de conducere și organizare a procesului de producție din secțiile principale.

La S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța în structura cheltuielilor de producție pe articole de calculație, aceste cheltuieli se găsesc grupate în două articole distincte: cheltuieli cu întreținerea și funcționarea utilajelor și cheltuieli generale ale secției.

În contabilitatea de gestiune aceste două articole de calculație, se evidențiază cu ajutorul contului 923 “Cheltuieli indirecte de producție”, având analitice distincte. Situația analiticelor contului 923 “Cheltuieli indirecte de producție”, este prezentată în anexă.

În cheltuielile cu întreținerea și funcționarea utilajelor,sunt incluse cheltuielile pentru întreținerea utilajelor, pentru revizii tehnice și reparații capitale, atât cele executate în regie proprie, cât și cele executate de terți, cheltuielile cu uzura, reparația și întreținerea sculelor, dispozitivelor și verificatoarelor cu destinație specială, energie, combustibil și alte cheltuieli cu scopuri tehnologice și motrice.

Cheltuielile generale ale secției, cuprind: salariile personalului de conducere, tehnic-productiv, CAS, fondul de șomaj, contribuția la asigurările sociale de sănătate aferentă, amortizarea clădirilor, cheltuielile cu protecția muncii, cheltuielile de cercetare, inovații, invenții.

O altă categorie de cheltuieli ce face parte din grupa cheltuielilor indirecte, o constituie cheltuielile administrativ-gospodărești care cuprind cheltuielile privind furniturile de birou, cărți, reviste, publicații și abonamente, deplasări, cheltuieli cu încălzirea, iluminatul, apa, canal, salubrizare.

Documentele primare și centralizatoare pe baza cărora se înregistrează cheltuielile indirecte de producție, sunt în general aceleași care au fost prezentate cu ocazia înregistrării cheltuielilor directe: fișa limită de consum (valorice sau cantitative), bonuri de consum, centralizatorul consumurilor de materiale, state de salarii, facturi, diverse acte pentru cheltuieli bănești, în raport cu elementul de cheltuieli simple din structura cheltuielilor indirecte respective.

În categoria cheltuielilor indirecte de producție, sunt cuprinse cheltuieli materiale și bănești care, din punct de vedere al includerii în costul de producție, au caracterul de cheltuieli directe față de secțiile care le-au generat și indirecte față de produsele fabricate aici.

Cheltuielile indirecte de producței sunt reflectate pe fiecare centru de costuri în parte (secții), deschizându-se analitice distincte pentru fiecare în parte.

Pentru reflectarea în contabilitate a mărimii acestor cheltuieli, se studiază mai întâi situația centralizatoare în care sunt reflectate acestea pentru secțiaT4 –“Prefabricate”. Înregistrarea în contabilitate a acestor cheltuieli, se face prin formula contabilă:

923 “Cheltuieli indirecte =901 “Decontări interne 438.718.067

de producție” privind cheltuielile”

Toate cheltuielile indirecte de producție se colectează deci în contul 923 “Cheltuieli indirecte de producție”, urmând ca la sfârșitul lunii să se repartizeze asupra fiecărei comenzi în parte conform unui coeficient de repartizare.

4.3.2. Organizarea contabilității de gestiune privind

cheltuielile generale de administrație

Conducerea, organizarea și desfășurarea activității oricărei întreprinderi, deci și a S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța, generează diverse cheltuieli materiale și bănești care sunt cunoscute sub denumirea de cheltuieli generale de administrație. Acestea au ca scop asigurarea bunei desfășurări a activității de conducere și administrare a întreprinderii în ansamblul său, în vederea realizării tuturor obiectivelor ce decurg din programul de activitate pe care și l-a propus.

Cheltuielile generale de administrație ca și cheltuielile indirecte de producție, au caracterul de cheltuieli complexe, fiind formate din mai multe elemente de cheltuieli simple, de natură și cu destinație economică diferită.

Cheltuielile generale de administrație au caracter indirect atât față de produsele fabricate în industrie, cât și față de centrele de costuri care le-au ocazionat.

Activitatea de administrație și de conducere are caracter general, centralizat și privește întreaga industrie și toate laturile activității acesteia și se realizează de organul de conducere și compartimentele tehnice-funcționale în scopul realizării funcțiunilor întreprinderii. Rezultă că activitatea desfășurată pentru coordonarea în compartimentele de aprovizionare, organizarea producției și a muncii, a compartimentului financiar-contabil, constituie tot atâtea laturi de activități de conducere și administrație.

Caracteristic acestei activități, este că nu se poate norma, iar eficiența ei nu se concretizează în realizarea unor venituri proprii, ci se propagă și este înglobată în eficiența activității totale a întreprinderii.

Activitatea de conducere și administrație a S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța, generează o serie de consumuri de materiale, de muncă și bănești. Aceste cheltuieli se regăsesc într-un articol de calculație distinct, fiind evidențiate în contabilitatea de gestiune cu ajutorul contului 924 “Cheltuielile generale de adminstrație”, iar mărimea lor este prezentată în anexă.

Documentele primare și centralizatoare care stau la baza înregistrării cheltuielilor generale de administrație în contabilitatea de gestiune sunt: bon de consum, fișa limită de consum, ștat de salarii, foaie colectivă de prezentă, diferite facturi și chitanțe.

Cheltuielile generale de administrație, sunt defalcate pe feluri de cheltuieli (cheltuielile cu salariile personalului din administrație și conducere, CAS, fond de șomaj, fond de sănătate aferente, cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe, energie pentru iluminat, apă și canalizare, cheltuielile cu deplasările). Aceste categorii de cheltuieli, sunt reflectate distinct în analiticele contului sintetic contului 924 “Cheltuielile generale de adminstrație” (vezi planul de conturi de gestiune al întreprinderii prezentat în anexă), numită și regie administrativă.

Situația cheltuielilor generale de administrație la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța este:

La sfârșitul lunii aceste cheltuieli se vor repartiza asupra producției obținute, corespunzător coeficientului de repartizare.

Înregistrarea contabilă, se face prin debitarea contului 924 “Cheltuielile generale de adminstrație” și creditarea contului 901 “Decontări interne privind cheltuielile”.

924 “Cheltuielile generale = 901 “Decontări interne 506089244

de administrație privind cheltuielile”

4.4. Decontarea contravalorii producției

secțiilor auxiliare pentru producția de bază

Activitățile auxiliare ale întreprinderilor industriale, se desfășoară în cadrul unor locuri secundare de producție cunoscute sub denumirea de secții auxiliare. Aceste secții au ca principal scop obținerea de produse, executarea de lucrări și prestarea de servicii, pentru buna desfășurare a activității secțiilor de bază, iar uneori și a celorlalte sectoare de activitate din cadrul întreprinderii. O parte din producția secțiilor auxiliare, este destinată pentru consumul propriu al secției auxiliare sau al altor secții auxiliare ale întreprinderii.

Numărul și nomenclatorul secțiilor auxiliare, diferă în funcție de obiectul și mărimea întreprinderii, de gradul de organizare al acesteia, de condițiile procesului de fabricație și raporturile de cooperare în care se găsește cu alte întreprinderi. În cadrul S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța, funcționează o singură secție auxiliară care execută reparațiile liniilor tehnologice în vederea bunei funcționări a acestora pentru eliminarea întreruperilor și chiar a apariției rebuturilor.

Factorul hotărâtor în organizarea contabilității de gestiune sintetice și analitice la secțiile auxiliare, rămâne același de la secțiile de bază și anume organizarea și tehnologia producției.

Activitatea secției auxiliare la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța, generează aceleași fel de cheltuieli ca și în cazul secțiilor de bază, motiv pentru care și contabilitatea de gestiune se organizează, în general, în mod similar.

Contabilitatea activității secțiilor auxiliare, se ține cu ajutorul contului

922 “Cheltuielile activității auxiliare”. În categoria acestor cheltuieli sunt inclu-se: cheltuielile cu reparațiile capitale, cheltuielile de conducere și administrație ale secției. Calculul costului producției obținute în cadrul secțiilor auxiliare, impune organizarea unei contabilități analitice a contului 922 “Cheltuielile activității auxiliare” prezentate în anexă.

Documentele primare și centralizatoare, sunt în general cele prezentate la înregistrarea cheltuielilor de producție aferente activității de bază.

Sectia T4 –Prefabricate în luna martie, nu a înregistrat prestații de la secția auxiliară, dar dacă acest lucru s-ar produce am avea înregistrarea:

înregistrarea cheltuielilor secțiilor auxiliare

922 “Cheltuielile activității = 901 “Decontări interne

auxiliare” privind cheltuielile”

repartizarea cheltuielilor activiăților auxiliare

923 “Cheltuielile indirecte = 922 “Cheltuielile activității

de producție” auxiliare”

924 “Cheltuielile generale

de administrație”

4.5. Repartizarea cheltuielilor indirecte de producție

Repartizarea cheltuielilor indirecte de producție la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța în costul produselor fabricate, se face prin folosirea unor procedee care se bazează pe diverse criterii sau chei de repartizare convenționale. La baza alegerii acestor procedee, este deosebit de important să se țină seama de faptul că între cheltuielile indirecte de repartizat și baza sau criteriul de repartizare trebuie să existe o legătură de cauzalitate motiv pentru care se impune o diversificare a procedeelor și criteriilor de repartizare a acestor cheltuieli. Această repartizare prezintă importanță atât pentru calculul costului unitar, cât și pentru calculul indicatorilor de eficiență ca profitul și rata profitului.

Pentru repartizarea cheltuielilor indirecte de producție ale întreprinderii în costul comenzilor și respectiv produselor, se utilizează procedeul suplimentării în forma sa clasică în varianta coeficientului unic, folosind drept bază de repartizare salariile directe plus contribuțiile la asigurările sociale aferente acestora.

Folosirea acestei variante prezintă cel putin două dezavantaje:

nu se realizează o legătură de cauzalitate stiințifică între cheltuielile de repartizat și baza de repartizare, știut fiind că cheltuielile cu întreținerea și funcționarea utilajelor sunt determinate de cu totul alți factori decât cheltuielile generale ale secției;

nu se asigură o structură corectă a costului unitar de producție pe articole de calculație având în vedere că cele două grupe de cheltuieli menționate mai sus se regăsesc ca articole de calculație distincte în structura costului unitar pe produs.

Pentru repartizarea cheltuielilor cu întreținerea și funcționarea utilajelor, mai indicat ar fi să se utilizeze drept criteriu de repartizare numărul de ore de funcționare al utilajelor, pentru că aceste cheltuieli sunt determinate de timpul de lucru al mașinilor, modificându-și volumul odată cu acesta, deci fiind variabile. O astfel de repartizare a cheltuielilor în cauză ar asigura localizarea mai exactă a acestor cheltuieli în funcție de timpul de lucru al utilajului, de întreținerea, uzura și valoarea lui ceea ce presupune cunoașterea cheltuielilor ocazionate de către fiecare utilaj în parte și calculul costului pe oră-mașină.

Utilizarea unui astfel de criteriu ar genera o mai bună determinare a costului, dar și o folosire rațională și eficientă a utilajelor. Totuși acest criteriu de repartizare a cheltuielilor cu întreținerea și funcționarea utilajelor necesită o activitate sporită datorită numărului mare de utilaje și mașini, precum și a greutății de indentificare a cheltuielilor respective pe fiecare dintre acestea.

În ceea ce privește repartizarea cheltuielilor generale ale secției, etapă a calculului costului efectiv al producției fabricate, aceasta se realizează în același mod ca și repartizarea cheltuielilor de întreținere și funcționare a utilajelor.

La S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța, cheltuielile cu întreținerea și funcționarea utilajelor și cheltuielile generale ale secției, formează cheltuielile indirecte de producție, care se repartizează împreună, aceste cheltuieli nefiind înregistrate separat în contabilitatea de gestiune.

Ca bază de repartizare se iau salariile directe inclusiv contribuțiile la asigurări sociale (CAS), fondul de șomaj și fondul de sănătate.

În acest scop se realizează o centralizare a cheltuielilor indirecte de producție prin documentul “Centralizatorul cheltuielilor indirecte de producție” întocmit la sfârșitul lunii, la nivelul fiecărei secții de producție, apoi se calculează coeficientul de repartizare (de suplimentare) prin raportarea totalului cheltuielilor indirecte de producție al fiecărei secției la suma salariilor directe, contribuțiile la asigurări sociale (CAS), fond șomaj, fond sănătate aferente tuturor comenzilor care s-au efectuat în secția T4 –Prefabricate în perioada de gestiune considerată.

unde:

KS – coeficient de suplimentare (de repartizare) a cheltuielilor indirecte de producție la nivelul secției;

i – comenzi executate în secție în perioada de gestiune.

Se calculează câte un coeficient de repartizare pentru fiecare secție unde se execută mai multe produse. După calcularea coeficientului de repartizare se întocmește “Situația de repartizare a cheltuielilor indirecte de producție” prin care se determină cota acestor cheltuieli ce revin fiecărei comenzi executate după formula:

Cheltuielile indirecte de = Salarii directe + CAS + fond șomaj +

producție pentru comanda i +fond sănătate ale comenzii j

Cheltuielile indirecte astfel repartizate, se adaugă la cheltuielile directe de producție în fișa de postcalcul la coloana corespunzătoare.

Pentru comenzile lansate în fabricație în luna martie la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța, repartizarea cheltuielilor indirecte de producție se face astfel:

calculul coeficientului de repartizare al cheltuielilor indirecte de producție pentru secția “Prefabricate”

repartizarea cheltuielilor indirecte de producție pe comenzi

comanda 440024:

comanda 440016:

În contabilitate se înregistrează:

921 “Cheltuielile = 923 “Cheltuielile indirecte” 438718067

activității de bază” de producție

921. 440024 396546883

921. 440016 42171184

După această operație contul 923 se soldează, adică se închide, iar prin totalizarea tuturor cheltuielilor înscrise în fișele de postcalcul, adică a cheltuielilor directe cu cheltuielile indirecte de producție primite prin repartizare, obținându-se costul de producție.

4.6 Repartizarea cheltuielilor generale de administrație

Cheltuielile generale de administrație colectate la nivelul S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța pe parcursul lunii, se repartizează la sfârșitul perioadei de gestiune asupra comenzilor executate în cadrul secțiilor de producție, utilizând același procedeu ca și la repartizarea cheltuielilor indirecte de producție (procedeul suplimentării).

În acest scop se calculează un coeficient de repartizare, iar baza de repartizare folosită este costul de producție, alegere justificată pentru că acesta reprezintă un indicator general și complex care este influențat de toți factorii care participă la procesul de producție, asigurând cea mai bună legătura de cauzalitate.

Coeficientul de repartizare se calculează prin raportarea cheltuielilor generale de administrație la costul de producție de la nivelul secțiilor aferente comenzilor din perioada de gestiune.

Costul de producție este format din totalul cheltuielilor directe de producție la care se adaugă cota de cheltuieli indirecte de producție ce revine fiecărei comenzi.

unde:

kr –coeficient de repartizare a cheltuielilor generale de administrație din

perioada de gestiune;

j –comenzile executate în cadrul întreprinderii în perioada de gestiune.

Pentru repartizarea cheltuielilor generale de administrație, se calculează un singur coeficient de repartizare pentru întreaga întreprindere și nu ca în cazul cheltuielilor indirecte de producție, unde se calculează un astfel de coeficient pentru fiecare secție.

După determinarea coeficientului de repartizare, se întocmește “Situația de repartizare a cheltuielilor generale de administrație” ce revine fiecărei comenzi executate:

Cheltuieli generale de administrație = Cost de producție

pentru comanda j al comenzii j

Repartizarea cheltuielilor generale de administrație pe comenzi se face astfel:

comanda

comanda

In contabilitate se va înregistra formula contabilă:

921 “Cheltuielile activității =924 “Cheltuielile generale 506.089.244

de bază” de administrație”

921. 440024 339.869.112

921. 440016 166.220.132

Costul de producție pe comenzi a fost obținut astfel:

4.7. Calculul costului efectiv al producției obținute

în secțiile de bază și decontarea acesteia

Calculul costului efectiv al producției obținute, se face la sfârșitul perioadei de gestiune, după ce au fost repartizate toate cheltuielile indirecte, când soldul debitor al analiticelor contului 921 “Cheltuielile activității de bază” deschise pe fiecare comandă în parte reprezintă costurile aferente producției terminate în cadrul fiecărei comenzi.

Aceste costuri reprezintă de fapt consumurile efectuate în cursul perioadei de gestiune pentru produsele finite rezultate din procesul de producție și ca atare, ele urmează să se includă integral și să se formeze costul efectiv al produselor respective.

Calculul costului efectiv unitar al producției rezultate la sfârșitul perioadei de gestiune constă în stabilirea cheltuielilor ocazionate de fabricarea unei unități de produs obținută în cadrul secției “Prefabricate” a S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța, adică a traverselor din beton precomprimat.

Pentru aceasta este necesar să se cunoască , pe lângă totalul costurilor de producție pentru perioada de gestiune la care se referă calculația costurilor, pe baza fișelor de postcalcul ale contului 921 “Cheltuielile activității de bază” deschise în analitic pe centre de costuri operaționale și pe comenzi, și cantitatea de producție rezultată din procesul de fabricație în perioada respectivă, pe baza informațiilor furnizate de evidența tehnic-operativă.

La S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța secția “Prefabricate” nu există producție neterminată, ci numai produse finite. Produsele finite sunt produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricație și nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul secției, putând fi depozitate în vederea livrării clienților. Produsele obținute aici trebuie să fie depozitate pe o perioadă de cel putin 15 zile înaintea livrării pentru atingerea calităților optime.

Produsele finite obținute sunt înregistrate în “Nota de predare produs” în care se consemnează cantitățile realizate pe fiecare produs în parte.

Pentru calcularea cu exactitate a costului unitar al producției trebuie să se țină seama de particularitățile procesului tehnologic, de cele organizatorice și economice, care impun folosirea unei anumite metode de calculație, metoda comenzii.

Calculul costului efectiv complet pe unitatea de produs la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța, se face aplicând procedeul diviziunii simple, prin raportarea pe articole de calculație și pe total a cheltuielilor de producție din perioada de gestiune respectivă pentru care se face calculația, la cantitatea de producție finită rezultată conform centralizatorului notelor de predare produse.

Conform acestui document, în luna martie la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța

s-au obținut următoarele cantități de produse finite:

comanda 440024 – 11760 bucăți;

comanda 440016 – 3729 bucăți

Formula de calcul a costului efectiv este:

Calculul costului efectiv pentru produsele obținute în cele două comenzi:

comanda 440024:

comanda 440016 :

În contabilitate se înregistrează decontarea cheltuielilor aferente costului efectiv al producției de bază al secției "Prefabricate“ astfel:

902 “Decontări interne = 921 “Cheltuielile 2.194.755.264

privind producția obținută ” activității de bază”

902. 440024 1.473.909.061

902. 440016 720.846.203

Pentru prefabricatele din beton precomprimat se înregistrează decontarea costului efectiv al acestuia:

901 “Decontări interne =931 “ Costul producției 2.194.755.264

privind cheltuielile” obținute”

După această operație toate conturile se închid.

CAPITOLUL V

Analiza îndeplinirii indicatorilor privind costurile de producție la

S.C. Ind Complex CF S.A. Constanța

5.1. Analiza situației generale a principalilor

indicatori privind costurile de producție

Desfășurarea activității S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța, necesită consumuri de resurse umane, materiale și financiare. După natura lor, după cum se realizează și gruparea în contul de profit și pierdere, cheltuielile se grupează astfel: de exploatare, financiare și excepționale.

Analiza situației indicatorilor privind costurile de producție au rolul de a evidenția evoluția acestora, factorii care influențează nivelul lor, precum și identificarea rezervelor care pot fi puse în valoare pentru reducerea lor sau menținerea în limite de eficiență care concură la performanța economico-financiară a întreprinderii.

Pentru urmărirea evoluției cheltuielilor aferente veniturilor, se utilizează indicatorul “cheltuieli la 1000 lei venituri sau cifră de afaceri” (rata de eficiență a cheltuielilor totale ).

Modelul de analiză și calcul al acestui indicator este:

unde:

–cheltuielile la 1000 lei venituri;

– cheltuieli pe cele trei grupe (exploatare , financiare , excepționale);

–venituri pe cele trei grupe;

– producția evaluată în costuri;

– producția evaluată în prețuri;

Cei mai importanți indicatori privind costurile de producție sunt:

cheltuielile la 1000 de lei producție marfă (venituri)

cheltuielile materiale la 1000 lei producție marfă

cheltuieli salariale la 1000 lei producție marfă

Se va analiza și evoluția cheltuielilor indirecte de producție. Pentru această analiză, se vor utiliza datele din tabelul prezentat anterior.

Analiza cheltuielilor la 1000 lei venituri (producție marfă), se efectuează potrivit modelului:

–producția vândută evaluată în costuri

–producție vândută evaluată în prețuri

Nivelul acestui indicator în 2001:

în timp ce în 2002 nivelul a fost:

Modificarea nivelului acestui indicator a fost de :

si se explică prin influența celor trei factori directi:

a) influența modificării structurii producției marfă:

influența modificării prețurilor de producție:

c) influența modificării costurilor unitare:

Suma influenței celor trei factori este:

Din analiza datelor rezultă că se înregistrează o creștere a nivelului cheltuielilor la 1000 lei producție marfă în anul 2002 față de 2001, fapt ce se apreciază negativ pentru că determină diminuarea masei profitului aferent cifrei de afaceri, a rezultatului exploatării și a indicatorilor de eficiență construiți pe baza lor.

Structura producției exercită o influență favorabilă, determinând reducerea nivelului cheltuielilor cu 35,192 lei ca urmare a scăderii ponderii produselor cu un nivel mai ridicat al cheltuielilor.

Costurile unitare au determinat o creștere foarte mare a nivelului cheltuielilor la 1000 de lei venituri, creștere recuperată din scăderea masivă a acestui nivel, determinată de influența prețurilor de producție. Aceast creștere a fost determinată de creșterea costului unitar la majoritatea produselor.

Reducerea nivelului cheltuielilor la 1000 lei producție marfă, se poate asigura prin înlocuirea unor materii prime mai ieftine dar de calitate superioară, eliminarea rebuturilor printr-o îmbunătățire a procesului tehnologic, reducerea consumului specific fară afectarea calității producției.

Analiza cheltuielilor materiale.

La S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța cheltuielile materiale dețin o pondere importantă în totalul cheltuielilor de exploatare . Ele include cheltuieli cu materii prime, cu materiale consumabile, cu energia și apa și alte cheltuieli materiale. Analiza acestora are ca scop relevarea tendinței pentru o seamă de bunuri. Cerința competitivității presupune scăderea lor, ca urmare a progresului tehnic materializat în scăderea consumurilor fizice, folosirii unor înlocuitori mai ieftini dar fiabili. Modelul de analiză pentru calculul cheltuielilor la 1000 lei producție marfă este:

unde : –nivelul cheltuielilor materiale la 1000 lei producție marfă;

2001:

2002:

Modificarea nivelului acestor cheltuieli materiale este:

Această modificare este determinată de factorii:

a) structura producției vândute

b) prețul de producție

costul unitar de materiale

Suma influențelor celor trei factori este:

Analizând se observă că cheltuielile materiale la 1000 lei venituri au crescut cu 17,67 lei în 2002 față de 2001, datorită influențelor exercitate de principalii factori care au acționat asupra lor în sensuri diferite.

O influență nefavorabilă a avut creșterea cheltuielilor materiale unitare , ca urmare a creșterii numărului de produse rebutate, datorită creșterii nejustificate a consumurilor specifice la majoritatea produselor. Trebuie menționată și influența favorabilă exercitată de modificarea structurii producției, determinată de creșterea ponderii, în totalul producției vândute, a acelor produse la care cheltuielile materiale au înregistrat o ușoară scădere.

Analiza cheltuielilor salariale

Cheltuielile salariale, se referă la toate cheltuielile întreprinderii privind remunerarea muncii ca factor de producție și CAS-ul și protecția socială. Aici analizăm cheltuielile cu personalul, în sensul de salarii personal și asigurări și protecție socială.

Modelul de analiză folosit este:

unde: NS –numărul mediu de salariați;

CA –cifră de afaceri;

CS –cheltuieli salariale.

Modificarea cheltuielilor salariale la 1000 lei producție marfă este:

si se datorează factorilor:

modificării numărului de salariați de la o perioadă la alta

modificarea salariului mediu pe o persoană

influența modificării numărului de salariați

Deși acest factor influențează indicatorul analizat în sensul reducerii cheltuielilor salariale la 1000 lei cifră de afaceri, apreciem că nu are o influență pozitivă pentru că acest lucru s-a realizat în baza reducerii numărului de salariați.

influența modificării salariului mediu pe un salariat

Se observă influența negativă a acestui factor, ce determină o creștere substanțială a acestor cheltuieli salariale. Creșterea salariului mediu pe o persoană, este determinată de creșterea productivității muncii, corelată cu o mai bună utilizare a timpului de lucru. Reducerea cheltuielilor cu salariile trebuie să se realizeze pe baza creșterii mai rapide a productivității muncii față de nivelul salariilor, ca efect al acțiunii factorilor stimulativi.

Analiza cheltuielilor indirecte

Modelul de analiză utilizat este:

unde: -cheltuieli indirecte de producție

-cifra de afaceri (producție marfă)

2001:

2002:

Modificarea nivelului cheltuielilor indirecte este:

și se datorează influenței factorilor:

influența modificării volumului producției marfă (cifrei de afaceri)

b) influența modificării volumului cheltuielilor indirecte de producție

`

Se constată o creștere a nivelului cheltuielilor indirecte de producție la 1000 lei cifră de afaceri cu 17,66 lei, situație nefavorabilă pentru întreprindere pentru că poate duce la creșterea costului produselor și la diminuarea rezultatelor.

Scăderea nivelului cheltuielilor indirecte la 1000 lei cifrã de afaceri, a fost determinată de creșterea nivelului cifrei de afaceri, ceea ce a făcut să revină o cotă mai mică de cheltuieli indirecte la unitatea de producție.

Creșterea volumului cheltuielilor indirecte de producție la 1000 lei cifră de afaceri determinată de modificarea structurii acestor cheltuieli este nefavorabilă, determinată în principal de creșterea prețurilor.

Analiza cheltuielilor generale de adminstrație

Această analiză, se face folosind modelul:

unde: – cheltuieli generale de administrație la 1000 lei cifra de afaceri

CA – cifra de afaceri

– cheltuieli generale de administrație

Modificarea nivelului cheltuielilor generale pe administrație:

Se observă că cheltuielile generale de administrație au înregistrat o ușoară scădere în 2002 față de 2001, scădere datorată modificării volumului producției , dar și modificării volumului cheltuielilor generale de administrație.

În vederea reducerii cheltuielilor indirecte de producție intr-o proporție însemnată, se va acționa în urmatoarele direcții: asigurarea ritmicității aprovizionării cu materii prime pentru evitarea întreruperilor procesului de producție, buna organizare a muncii, îmbunătățirea activității de întreținere și reparații, asigurarea cu piese de schimb.

5.2 Analiza factorială a rentabilității și a ratei

rentabilității în funcție de preț și cost

Rentabilitatea este definită sintetic ca fiind capacitatea întreprinderii de a realiza profit, necesar atât dezvoltării, cât și remunerării capitalului. Profitul ca indicator absolut (de mărime) al rentabilității, constituie premiza și consecința unei activități. Profitul se dimensionează în jocul prețurilor, ca urmare a raportului cerere–ofertă și al costurilor, care reflectă modul de gospodărire al resurselor.

Pentru exprimarea rentabilității, se utilizează doi indicatori: profitul și rata rentabilității. Mărimea absolută a rentabilității este oglindită în profit (indicator de volum), iar gradul în care folosirea resurselor aduce profit, este reflectat în rata rentabilității.

Pentru analiza factorială a rentabilității, în condițiile unei informații analitice asupra vânzărilor și costurilor pe produse, se poate utiliza modelul:

unde: q – cantitatea vândută

c – costul produselor

p – prețul produselor

Aplicarea modelului, necesită recalcularea veniturilor și cheltuielilor în funcție de producția vandută în perioada curentă și costurile, respectiv prețurile din perioada precedentă (baza de comparație).

Pentru analiza factorială, se folosesc datele preluate de la nivelul secției Prefabricate a S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța din anii 2001 și 2002, prezentate în tabelul de mai jos:

Rata rentabilității pe produs, reflectă profitul la 100 lei realizări, când este calculată în funcție de prețul de vânzare, sau profitul la 100 lei costuri, când este calculată în funcție de costul unitar și se poate calcula în urmatoarele moduri:

Rata rentabilității în funcție de preț:

%

%

30,61% – 26,84 %=3,77 %

Creșterea ratei rentabilității, a fost influențată de mai multi factori:

modificarea nivelului prețurilor:

30, 6 % – 50,88 % = -20,28 %

modificarea nivelului costurilor:

50,88 % – 26,8 % = 24,05 %

În mod analog, se studiază și factorii ce influențează rentabilitatea în funcție de cost.

Rata rentabilității în funcție de cost:

36,69 %

44,12 %

Din analiză, se observă că rata rentabilității are un nivel foarte ridicat, înregistrând de asemenea o creștere în 2002 față de 2001. Nivelul profitului la această secție și-a menținut un trend crescător.

Analiza cifrei de afaceri, poate fi detaliată la nivelul grupei de produse pentru a permite conducerii întreprinderii să cunoască cu exactitate care sunt produsele cu gradul cel mai ridicat de rentabilitate, cele mai solicitate pe piață și care este contribuția lor la formarea veniturilor în vederea elaborării strategiei viitoare:

Analiza factorială a rezultatului exploatării se face pe baza modelului:

Modificarea profitului a fost de :

si se explică prin influența factorilor:

modificarea cantităților vândute:

%

%

b. modificarea structurii producției vândute:

%

=

c. modificarea costului producției vândute:

d. modificarea prețurilor de vânzare:

Din analize, se observă că ponderea cea mai mare în creșterea profitului, a avut-o modificarea prețurilor de vânzare, fapt care în condițiile normale ale raportului cerere-ofertă nu poate constitui un factor care determină viabilitatea firmei. Ceilalti factori au avut influență nefavorabilă determinată de o serie de factori obiectivi.

Calcularea rentabilității este importantă pentru studierea eficienței S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța. În legătură cu corelația dintre rentabilitate și eficiența economică, este mai cuprinzătoare decât rentabilitatea; rentabilitatea constituie una dintre formele de exprimare a eficienței economice, o formă sintetică realizată cu ajutorul categoriilor valorice.

BIBLIOGRAFIE

Gheorghe Cârstea Calculația costurilor

Oprea Călin Editura Didactică și Pedagocică București

1980

Chirața Caraiani Perfecționarea contabilității cheltuielilor de producție și calculația costurilor în industria electronică –Teza de doctorat

Mihai Ristea Contabilitatea societăților comerciale

și colectiv vol II Editura C.E.C.C.A.R. 1996

Constantin Iacob Contabilitatea analitică și de gestiune

Raluca Mihaela Dracea Editura Tribuna Economică București 1998

Dumitru Mărgulescu Analiza economico-financiară a

(coordonator) întreprinderii.

Editura Tribuna Economică Bucuresti 1994

C. Stănescu Analiza economico-financiară

A. Isfănescu Editura Economică 1996

Băicuși

Oprea Călin Note de curs, an universitar 1998-1999

Oprea Călin Contabilitatea de gestiune și calculația

Chirața Caraiani costurilor –procedee,

Editura Omnia-Uni S.A.S.T. Brașov 1999

Oprea Călin Elemente de contabilitate de gestiune și Chirața Caraiani calculația costurilor

Editura Omnia-Uni S.A.S.T. Brasov 1999

–– Legea nr.82/1991. Legea contabilității Regulamentul de aplicare a legii contabilității.

ANEXE

CONTURILE INTERNE DE GESTIUNE

LA S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanța

DECONTĂRI INTERNE PRIVIND CHELTUIELILE

DECONTĂRI INTERNE PRIVIND PRODUCȚIA OBȚINUTĂ

DECONTĂRI INTERNE PRIVIND DIFERENȚELE DE PREȚ

Cheltuielile activitĂȚii DE BAZĂ

Cheltuielile activitĂȚii AUXILIARE c

Cheltuielile activitĂȚii auxiliare de REGIE

Cheltuielile activitĂȚii auxiliare REPARATII CAPITALE

922.13.0. CHELTUIELILE activitĂȚii auxiliare DE CONDUCERE Și ADMINISTRAȚIE

923. CHELTUIELI INDIRECTE DE producȚie

923.10.01. CHELTUIELI ÎNTRERȚINERE UTILAJE

923.10.02. CHELTUIELI REPARAȚII CAPITALE INTERNE

923.10.03. CHELTUIELI REPARAȚII CAPITALE EXECUTATE DE TERȚI

923.10.04. CHELTUIELI CU AMORTIZAREA UTILAJELOR DIN SECȚIE

923.10.05. CHELTUIELI CU UZURA SDV

923.10.06. CHELTUIELI CU ENERGIA, CONSUM SECȚIE

923.20.01. CHELTUIELI CU MANOPERA, CAS, AJUTOR ȘOMAJ

923.20.02. CHELTUIELI CU AMORTIZAREA SECȚIEI

923.20.03. CHELTUIELI CU CERCETARE, INOVAȚII

923.20.04. CHELTUIELI CU PROTECȚIA MUNCII

923.20.19. ALTE CHELTUIELI ALE SECȚIEI

923.21.01. CHELTUIELI FURNITURI BIROU

923.21.08. CHELTUIELI INTERNE CU DEPLASĂRILE

923.21.10. CHELTUIELI CU ÎNTREȚINEREA și GOSPODĂRIA

923.21.16. CHELTUIELI CU ÎNCĂLZIREA

923.21.17. CHELTUIELI CU ENERGIA PENTRU ILUMINAT

CHELTUIELI GENERALE DE ADMINISTRAȚIE

CHELTUIELI GENERALE CU MANOPERA, CAS, AJUTOR ȘOMAJ

924.20.05. CHELTUIELI ADMINISTRATIVE AMORTIZAREA MIJLOACELOR FIXE

924.20.06. CHELTUIELI GENERALE DE CERCETARE, INOVAȚII

924.20.10. CHELTUIELI GENERAL-ADMINISTRATIVE ȘI PROTECȚIA MUNCII

924.20.16. CHELTUIELI GENERAL-ADMINISTRATIVE OFICIUL DE CALCUL

924.20.49. ALTE CHELTUIELI GENERAL-ADMINISTRATIVE

924.21.01. CHELTUIELI GENERALE FURNITURI BIROU

924.21.02. CHELTUIELI GENERAL-ADMINISTRATIVE CU REVIZIILE ANUALE

924.21.05. CHELTUIELI GENERAL- ADMINISTRATIVE P.T.T.R.

924.21.08. CHELTUIELI GENERALE CU DEPLASĂRILE

924.21.10. CHELTUIELI GENERALE CU MATERIALELE DE ÎNTREȚINERE

924.21.15. UZURA OBIECTELOR DE INVENTAR GOSPODĂREȘTI-ADMINISTRATIVE

924.21.16. CHELTUIELI GENERAL- ADMINISTRATIVE CU ÎNCĂLZIREA

924.21.17. CHELTUIELI GENERALE CU ENERGIA PENTRU ILUMINAT

924.21.18. CHELTUIELI GENERALE APĂ ȘI CANALIZARE

924.22.09. ALTE CHELTUIELI GENERALE NEPREVĂZUTE

CHELTUIELI DE DESFACERE

COSTUL PRODUCȚIEI OBȚINUTE

933. COSTUL PRODUCȚIEI ÎN CURS DE EXECUȚIE

BUGETUL COSTULUI UNITAR

TRAVERSE BETON T13.49

PLACARE TRAVERSE T13.49

BUGETUL COSTULUI UNITAR

TRAVERSE BETON T26.60

PLACARE TRAVERSE T26.60

BUGETUL COSTULUI UNITAR

TRAVERSE BETON T17.60

PLACARE TRAVERSE T17.60

BUGETUL COSTULUI UNITAR

TRAVERSE BETON T18.49

PLACARE TRAVERSE T18.49

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Organizarea Contabilitatii de Gestiune Si a Calculatiei Costurilor (ID: 131344)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Economie

Influenta Unei Companii Multinationale de Consultanta Precum Pwc In Economia Romaniei

CОNΤENΤЅ INΤRОDUCΤIОN Rοmania iѕ a cοuntry with an οpen ecοnοmy, filled with financial prοblemѕ cauѕed by the the lοw level οf inveѕtment and high rateѕ οf unemplοyment and inflatiοn. Τοday, the rοle οf multinatiοnal cοmpanieѕ in creating value fοr develοping cοuntrieѕ iѕ widely accepted by ecοnοmiѕtѕ, inveѕtοrѕ and managerѕ. Impοrtance οf multinatiοnalѕ cοmpany iѕ ѕeen…

Read More Influenta Unei Companii Multinationale de Consultanta Precum Pwc In Economia Romaniei
Economie

Trаnѕроrtuɩ Аеriаn

INTRОDUСЕRЕ TrаnѕроrturiƖе rерrеzintǎ un dоmеniu imроrtаnt аƖ асtivitǎții есоnоmiсо-ѕосiаƖе реntru сǎ рrin intеrmеdiuƖ Ɩоr ѕе еfесtuеаzǎ dерƖаѕаrеа ȋn ѕраțiu а ƅunuriƖоr și оаmеniƖоr ȋn ѕсорuƖ ѕаtiѕfасеrii nесеѕitǎțiƖоr mаtеriаƖе și ѕрirituаƖе аƖе ѕосiеtǎții оmеnеști. DеzvоƖtаrеа, divеrѕifiсаrеа și mоdеrnizаrеа trаnѕроrturiƖоr аu fоѕt dеtеrminаtе dе еxtindеrеа și intеnѕifiсаrеа рrоduсțiеi și а сirсuƖаțiеi mǎrfuriƖоr, dе аdȃnсirеа diviziunii intеrnаțiоnаƖе а…

Read More Trаnѕроrtuɩ Аеriаn
Economie

Gandirea Economică

=== 970 === CAPITOLUL 1 GÂNDIREA ECONOMICĂ DIN ANTICHITATE 1.1.Gândirea economică din Orientul Antic Primele reflecții despre viața economică în general au apărut cu mii de ani înaintea lui Hristos. Așa cum apreciază cei mai mulți dintre cercetători, primele acțiuni de reflectare asupra realității economice s-ar fi întreprins în statele Orientului și Egiptului Antic în…

Read More Gandirea Economică
Economie

Cercetare DE Marketing LA S.c. Flanco International S.r.l

CUPRINS Introducere……………………………………………………….. pag. 4 CAP 1 NOȚIUNI GENERALE PRIVIND SERVICIILE 1.1. Serviciile comerciale – orientări actuale ……………….pag. 6 1.2. Locul serviciilor comerciale în cadrul comerțului contemporan…………………………………………………………………pag. 8 CAP. 2 CONȚINUTUL SERVICIILOR COMERCIALE 2.1. Sistemul de definire a serviciilor comerciale…………..pag. 12 2.2. Caracteristicile serviciilor comerciale……………..…pag. 15 2.2.1. Intangibilitatea……………………………………………..pag. 16 2.2.2. Inseparabilitatea……………………………………….……pag. 20 2.2.3. Variabilitatea………………………………………………….pag. 22 2.2.4….

Read More Cercetare DE Marketing LA S.c. Flanco International S.r.l
Economie

Miϲrointrерrindеrilе, Intrерrindеrilе Miϲi Si Mijloϲii

IΝΤRODUСΕRΕ În ultimii 50 dе ɑni, miϲroîntrерrindеrilе, întrерrindеrilе miϲi și mijloϲii („IΜΜ-uri”) ɑu dеvеnit ɑϲtori еϲonomiϲi vɑloroși în еϲonomiilе țărilor lumii, рrin рrismɑ loϲurilor dе munϲă ɑsigurɑtе și ɑ ϲontribuțiеi lor dirеϲtе lɑ ϲrеștеrеɑ nivеlului dе trɑi ɑl ϲomunităților în ϲɑrе oреrеɑză. Рrin dimеnsiunilе lor rеdusе, IΜΜ-urilе рotеnțеɑză ϲɑrɑϲtеrul dе ɑtomiϲitɑtе ɑl рiеțеi, rеduϲând рutеrеɑ…

Read More Miϲrointrерrindеrilе, Intrерrindеrilе Miϲi Si Mijloϲii
Economie

Finantele Publice Locale – Fundamentul Dezvoltarii Locale In Republica Moldova

FINANȚELE PUBLICE LOCALE – FUNDAMENTUL DEZVOLTĂRII LOCALE ÎN REPUBLICA MOLDOVA Cuprins Introducere Capitolul I. Aspecte teoreticeprivind finanțele publice ale unui stat 1.1 Noțiuni generale privind finanțele publice si finanțe publice locale 1.2 Funcțiile și principiile de bază finanțelor publice locale 1.3. Experiența țărilor Uniunii Europene privind gestionarea eficientă a finanțelor publice și a finanțelor publice…

Read More Finantele Publice Locale – Fundamentul Dezvoltarii Locale In Republica Moldova