.organizarea Contabilitatii Cheltuielilor Si Veniturilor Si Analiza Economico Financiara

CUPRINS

CAPITOLUL 1. ABORDĂRI CONCEPTUALE ALE CHELTUIELILOR ȘI VENITURILOR

1.1. OBIECTIVELE INFORMAȚIEI FINANCIARE………………………..pagina 3

CALITĂȚILE INFORMAȚIEI FINANCIARE…………………………..pagina 5

REGLEMENTĂRI JURIDICE ROMÂNEȘTI REFERITOARE LA STRUCTURILE DE CHELTUIELI ȘI VENITURI…………………….pagina 7

DEFINIȚIA CHELTUIELILOR ȘI VENITURILOR ÎN CADRUL CONCEPTUAL AL CONTABILITĂȚII …………………………………..pagina 15

PRINCIPII CE STAU LA BAZA RECUNOAȘTERII VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR……………………………………………………………………pagina 15

CRITERII DE CLASIFICARE A CHELTUIELILOR ȘI VENITURILOR

………………………………………………………………………………………………………………….pagina 19

CAPITOLUL 2. STANDARDELE INTERNAȚIONALE DE CONTABILITATE REFERITOARE LA CHELTUIELI ȘI VENITURI

………………………………………………………………………………………………………………….pagina 23

CAPITOLUL 3. PREZENTAREA SOCIETĂȚII COMERCIALE

3.1. PROFILUL ACTIVITĂȚII DESFĂȘURATE ÎN CADRUL DIRECȚIEI DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV ………………………………………………pagina 29

STRUCTURA DE ORGANIZARE…………………………………………….pagina 30

ATRIBUȚIILE COMPARTIMENTULUI DE CONTABILITATE PRIVIND CHELTUIELILE, VENITURILE ȘI REZULTATUL………………..pagina 33

CAPITOLUL 4. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR ȘI

VENITURILOR

4.1. PROBLEME DE BAZĂ PRIVIND ORGANIZAREA CHELTUIELILOR, VENITURILOR ȘI REZULTATULUI AGENȚILOR ECONOMICI……….

………………………………………………………………………………………………………………….pagina 34

4.2. DOCUMENTE DE EVIDENȚĂ ȘI CALCUL A CHELTUIELILOR ȘI VENITURILOR………………………………………………………………………..pagina 36

4.3. PREZENTAREA ȘI CARACTERISTICILE CONTURILOR DE CHELTUIELI ȘI VENITURI…………………………………………………….pagina 36

4.3.1. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR……………………….pagina 36

4.3.2. CONTABILITATEA VENITURILOR……………………………pagina 68

4.4. DETERMINAREA REZULTATULUI CONTABIL…………………..pagina 92

REPARTIZAREA PROFITULUI………………………………………………pagina 99

CAPITOLUL 5. ANALIZA CHELTUIELILOR ȘI VENITURILOR LA

D.Tc. BRAȘOV

5.1. ANALIZA CHELTUIELILOR AFERENTE VENITURILOR……pagina 101

5.2. ANALIZA CHELTUIELILOR DE EXPLOATARE…………………..pagina 104

5.3. ANALIZA CHELTUIELILOR AFERENTE CIFREI DE AFACERI…………

………………………………………………………………………………………………………………….pagina 105

5.4. ANALIZA EFICIENȚEI CHELTUIELILOR SALARIALE………pagina 108

ANALIZA CORELAȚIEI DINTRE DINAMICA

PRODUCTIVITĂȚII MUNCII ȘI DINAMICA SALARIULUI

MEDIU…………………………………………………………………………..pagina 109

5.5. ANALIZA PROFITULUI AFERENT CIFREI DE AFACERI……pagina 111

5.6. ANALIZA FACTORIALĂ A REZULTATULUI EXPLOATĂRII……………..

………………………………………………………………………………………………………………….pagina 112

CAPITOLUL 6. UTILIZAREA CALCULATORULUI ÎN

CONTABILITATEA CHELTUIELILOR ȘI VENITURILOR

6.1. SISTEM DE TRATARE A INFORMAȚIE………………………………..pagina 115

APLICAȚIE INFORMATICĂ PRIVIND CHELTUIELILE ȘI

VENITURILE LA D.Tc. BRAȘOV…………………………………………….pagina 116

CONCLUZII ȘI PROPUNERI………………………………………………………………..pagina 119

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………..pagina 122

ANEXE

CAPITOLUL 1

ABORDĂRI CONCEPTUALE ALE CHELTUIELILOR ȘI VENITURILOR

OBIECTIVELE INFORMAȚIEI FINANCIARE

1.1.1. Obiectivul principal al informării financiare este acela de a fi utilă diferiților utilizatori în procesul de luare a deciziilor.

În viziunea organismului internațional de normalizare contabilă International Accounting Standards Committee (IASC) în 1989 în studiul “Framework for the Preparation and Presentation of Financial Statements” “Obiectivul situației financiare ale unei întreprinderi este să furnizeze o informare asupra situației, performanței și evoluției situației financiare care să fie utilă unei game largi de utilizatori, atunci când aceștia iau deciziile lor economice”.

Contabilitatea financiară își propune să comunice o informație utilă pentru bunăstarea societății, ea realizând această finalitate, grație unei utilizări și repartizări optimale a resurselor.

Obiectivele derivate ale informării financiare

a. Limitele, natura, funcțiile și restricțiile contabilității financiare

a1. Contabilitatea nu este un scop în sine. Informația financiară reprezintă numai un mijloc de a atinge un obiectiv, și anume de a lua cele mai bune decizii și de a ajunge la cea mai bună alocare a resurselor.

a2. Contabilitatea, ca și obiectivele, postulatele, normele, definițiile care decurg din ea sunt imuabile, deoarece acestea nu-și au sursa în acțiunea legilor naturii, ci în mediul economic, politic și social aflat într-o perpetuă evoluție.

Obiectivele informării financiare și normele contabile enunțate sunt puternic influențate de sistemul politic, economic și social al diferitelor țări, de unde derivă și particularitățile diferitelor modele contabile.

a3. Contabilitatea nu are ca obiectiv determinarea “valorii” unei întreprinderi în ansamblul său, dar informațiile produse de aceasta pot constitui un ajutor prețios în determinarea valorii întreprinderilor. Contabilitatea permite determinarea “bogăției” întreprinderii, ceea ce presupune evaluarea individuală a bunurilor acesteia.

a4. Contabilitatea financiară produce informații la nivelul întreprinderilor individuale sau grupurilor de societăți, nefiind operațională la nivel de ramură sau economie națională.

a5. Contabilitatea financiară și documentele de sinteză vizează, prin producția de informații, întreprinderea ca ansamblu, nu și sectoarele, centrele, secțiile și serviciile sale.

a6. Informația financiară publicată de întreprindere reflectă sau măsoară evenimente, fenomene și fapte cuantificabile.

b. Caracteristicile și sfera de cuprindere a informării financiare

b1. Informația publicată este înainte de toate de natură financiară și este în principal exprimată în etalon monetar.

b2. Informația financiară reflectă, în general, efectul tranzacțiilor și evenimentelor trecute.

b3. Documentele de sinteză (situațiile financiare) reprezintă numai o componentă a conceptului de informare financiară, o modalitate de a comunica informația financiară.

În viziunea nord-americană, cele trei documente de sinteză (situații financiare) sunt:

a) bilanțul care redă resursele economice, datoriile și capitalurile proprii ale entității;

b) tabloul de finanțare care prezintă evoluția resurselor economice, datoriilor și capitalurilor proprii ale entității;

c) contul de profit și pierdere care redă performanța economică a entității.

b4. Informația financiară are un cost atât pentru emitent și receptor, cât și pentru profesia contabilă și societate. În general, costul producerii, verificării, analizei și interpretării informației financiare este destul de ridicat.

b5. Informația financiară este de natură generală, servind mai multor grupuri de utilizatori și mai multor scopuri, în același timp, și nu unor necesități particulare.

În lumea piețelor financiare dezvoltate, informația financiară servește cu prioritate necesităților investitorilor și creditorilor, inclusiv consilierilor și reprezentanților acestora (analiști financiari, bancheri, contabili).

CALITĂȚILE INFORMAȚIEI FINANCIARE

Caracteristicile informațiilor financiare garantează calitatea și utilitatea informațiilor financiare în vederea luării deciziilor.

Utilizatorii interni ai situațiilor financiare preferă să pună accentul asupra pertinenței (relevanței) informației decât asupra fiabilității sale, iar pentru utilizatorii externi, fiabilitatea informației este mai importantă. Deci, în contabilitatea de gestiune pertinența (relevanța) informației prevalează asupra obiectivității sau fiabilității, în timp ce, în contabilitatea financiară, întâietatea este acordată obiectivității.

Pentru ca o informație să fie utilă, trebuie să conțină un minim din următoarele structuri:

Inteligibilitate

Relevanță: Importanță relativă (mărime semnificativă)

Fiabilitate: Imagine fidelă, primordialitatea conținutului economic asupra formei juridice, neutralitate, prudență, exhaustivitate

Comparabilitate.

Situațiile financiare trebuie să fie inteligibile imediat de utilizatori. Informațiile care relevă situații complexe, incluse în documente de sinteză, din motive de pertinență, nu trebuie excluse pentru simplul motiv că ele sunt prea puțin inteligibile pentru anumiți utilizatori.

O informa]ie este pertinentă (relevantă) atunci când ea influențează deciziile economice ale utilizatorilor, facilitând evaluarea de către aceștia a evenimentelor trecute, prezente și viitoare și confirmând sau corectând evaluările trecute.

Informațiile privind situațiile financiare și performanțele trecute, sunt utilizate ca bază de previziune a situațiilor financiare și performanțelor viitoare, dar și pentru previziunea în alte domenii de mare interes pentru utilizatori, precum: plata salariilor și a dividendelor, evoluția prețurilor, valorilor mobiliare și capacitatea întreprinderii de a face față angajamentelor, la scadență.

O informație este fiabilă atunci când nu conține erori sau elemente care să conducă la interpretări eronate iar utilizatorii pot avea încredere în ea în vederea reprezentării fidele a tranzacțiilor sau a celorlalte evenimente.

Pentru a fi fiabilă, o informație trebuie să prezinte în mod fidel tranzacțiile și alte evenimente pe care ea vizează să le reprezinte.

Pentru ca informația să reprezinte fidel tranzacțiile sau alte evenimente este necesar ca acestea să fie contabilizate și prezentate în acord cu substanța și realitatea lor economică și nu numai conform formei lor juridice.

De exemplu, o întreprindere poate să vândă unui terț un activ în condițiile unor acorduri contractuale prin care întreprinderea să beneficieze de avantaje economice viitoare generate de acest activ. Contabilitatea vânzării nu va reprezenta fidel tranzacția convenită.

Neutralitatea este o condiție a fiabilității. Pentru a fi neutră, o informație trebuie să fie lipsită de subiectivitate. Situațiile financiare nu sunt neutre dacă prin modul de selecție și prezentare a informațiilor influențează luări de decizii care să conducă la un rezultat predeterminat.

Prudența presupune luarea în cont a unui grad de precauție privind estimările în condiții de incertitudine (posibilitatea de încasare a creanțelor incerte, durata de viață utilă probabilă a imobilizărilor corporale, numărul de reclamații privind produsele care se vând în garanție) astfel încât activele și veniturile să nu fie evaluate în plus față de costurile istorice, iar pasivele și cheltuielile, în minus față de aceste valori.

Exhaustivitatea (integralitatea, caracterul complet). Pentru a fi fiabilă, o informație conținută în situațiile financiare trebuie să fie exhaustivă în măsura în care aceasta este permisă de mărimea semnificativă (importanța relativă) și de costuri. Absența unor elemente poate să falsifice informația, inducând în eroare utilizatorul.

Comparabilitatea

Utilizatorilor trebuie să li se asigure comparabilitatea în timp a documentelor de sinteză, astfel încât aceștia să poată identifica tendințele situației financiare și performanțele întreprinderii. Totodată comparabilitatea se referă și la documentele de sinteză ale diferitelor întreprinderi, elementele urmărite fiind:ii deciziilor.

Utilizatorii interni ai situațiilor financiare preferă să pună accentul asupra pertinenței (relevanței) informației decât asupra fiabilității sale, iar pentru utilizatorii externi, fiabilitatea informației este mai importantă. Deci, în contabilitatea de gestiune pertinența (relevanța) informației prevalează asupra obiectivității sau fiabilității, în timp ce, în contabilitatea financiară, întâietatea este acordată obiectivității.

Pentru ca o informație să fie utilă, trebuie să conțină un minim din următoarele structuri:

Inteligibilitate

Relevanță: Importanță relativă (mărime semnificativă)

Fiabilitate: Imagine fidelă, primordialitatea conținutului economic asupra formei juridice, neutralitate, prudență, exhaustivitate

Comparabilitate.

Situațiile financiare trebuie să fie inteligibile imediat de utilizatori. Informațiile care relevă situații complexe, incluse în documente de sinteză, din motive de pertinență, nu trebuie excluse pentru simplul motiv că ele sunt prea puțin inteligibile pentru anumiți utilizatori.

O informa]ie este pertinentă (relevantă) atunci când ea influențează deciziile economice ale utilizatorilor, facilitând evaluarea de către aceștia a evenimentelor trecute, prezente și viitoare și confirmând sau corectând evaluările trecute.

Informațiile privind situațiile financiare și performanțele trecute, sunt utilizate ca bază de previziune a situațiilor financiare și performanțelor viitoare, dar și pentru previziunea în alte domenii de mare interes pentru utilizatori, precum: plata salariilor și a dividendelor, evoluția prețurilor, valorilor mobiliare și capacitatea întreprinderii de a face față angajamentelor, la scadență.

O informație este fiabilă atunci când nu conține erori sau elemente care să conducă la interpretări eronate iar utilizatorii pot avea încredere în ea în vederea reprezentării fidele a tranzacțiilor sau a celorlalte evenimente.

Pentru a fi fiabilă, o informație trebuie să prezinte în mod fidel tranzacțiile și alte evenimente pe care ea vizează să le reprezinte.

Pentru ca informația să reprezinte fidel tranzacțiile sau alte evenimente este necesar ca acestea să fie contabilizate și prezentate în acord cu substanța și realitatea lor economică și nu numai conform formei lor juridice.

De exemplu, o întreprindere poate să vândă unui terț un activ în condițiile unor acorduri contractuale prin care întreprinderea să beneficieze de avantaje economice viitoare generate de acest activ. Contabilitatea vânzării nu va reprezenta fidel tranzacția convenită.

Neutralitatea este o condiție a fiabilității. Pentru a fi neutră, o informație trebuie să fie lipsită de subiectivitate. Situațiile financiare nu sunt neutre dacă prin modul de selecție și prezentare a informațiilor influențează luări de decizii care să conducă la un rezultat predeterminat.

Prudența presupune luarea în cont a unui grad de precauție privind estimările în condiții de incertitudine (posibilitatea de încasare a creanțelor incerte, durata de viață utilă probabilă a imobilizărilor corporale, numărul de reclamații privind produsele care se vând în garanție) astfel încât activele și veniturile să nu fie evaluate în plus față de costurile istorice, iar pasivele și cheltuielile, în minus față de aceste valori.

Exhaustivitatea (integralitatea, caracterul complet). Pentru a fi fiabilă, o informație conținută în situațiile financiare trebuie să fie exhaustivă în măsura în care aceasta este permisă de mărimea semnificativă (importanța relativă) și de costuri. Absența unor elemente poate să falsifice informația, inducând în eroare utilizatorul.

Comparabilitatea

Utilizatorilor trebuie să li se asigure comparabilitatea în timp a documentelor de sinteză, astfel încât aceștia să poată identifica tendințele situației financiare și performanțele întreprinderii. Totodată comparabilitatea se referă și la documentele de sinteză ale diferitelor întreprinderi, elementele urmărite fiind: situațiile financiare, performanțele și evoluțiile situațiilor lor financiare.

Pentru asigurarea comparabilității trebuie să se respecte o permanență a metodelor în timp și normele contabile internaționale (IASC).

REGLEMENTĂRI JURIDICE ROMÂNEȘTI REFERITOARE LA STRUCTURILE DE CHELTUIELI ȘI VENITURI

Aspecte contabile

În Legea Contabilității se prevede ținerea contabilității cheltuielilor și veniturilor pe feluri, după natura lor (astfel: din activitatea de exploatare, din operații financiare, din operații excepționale).

Veniturile din vânzarea produselor, mărfurilor, lucrărilor și serviciilor prestate se înregistrează în momentul predării bunurilor către cumpărători, al livrărilor pe baza facturii sau în alte condiții prevăzute în contract, care atestă transferul de proprietate al bunurilor respective asupra clienților.

Conform regulamentului contabil românesc, cheltuiala este recunoscută în momentul consumului (ieșirii bunului din depozit), în contrapartidă fiind conturile de stocuri, cheltuiala exercițiului fiind dată de suma acestor cheltuieli consumate.

Conturile de cheltuieli și venituri se închid provizoriu prin rezultatul exercițiului pentru a stabili lunar profitul sau pierderea.

Rezultatul exercițiului se determină ca diferență între veniturile și cheltuielile exercițiului, indiferent de data încasării sau plății lor. Rezultatul exercițiului cuprinde rezultatul curent, rezultatul excepțional și impozitul pe profit.

Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinații prevăzute de dispoziții legale.

În ceea ce privește contabilitatea de gestiune, cheltuielile de exploatare sunt grupate în funcție de destinația lor.

Cheltuielile financiare nu se includ în costul de producție, cu excepția dobânzilor aferente împrumuturilor, la unitățile cu ciclu lung de fabricație care pot fi repartizate asupra costurilor de producție ale produselor respective.

Cheltuielile excepționale nu se includ în costul de producție.

Evaluarea veniturilor și cheltuielilor

Regulamentul de aplicare a Legii Contabilității la art. 100 prevede că:

veniturile din vânzarea produselor, mărfurilor, lucrărilor executate și din serviciile prestate se înregistrează în momentul predării bunurilor către cumpărător, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiții prevăzute în contract, care atestă transferurile de proprietate a bunurilor respective asupra clienților;

veniturile din producția stocată se înscriu, alături de celelalte venituri în contul de profit și pierdere, cu semnul plus (sold creditor) sau minus (sold debitor);

veniturile din producția de imobilizări se înregistrează ca active imobilizate corporale și necorporale;

veniturile realizate în avans nu se consideră venituri ale perioadei exercițiului, acestea înregistrându-se în contabilitate într-un cont distinct, care se reflectă în bilanț;

cheltuielile efectuate și veniturile realizate în perioada curentă, dar care privesc perioadele sau exercițiile următoare, precum și cheltuielile de repartizat pe mai multe exerciții se înregistrează distinct în contabilitate, prin folosirea conturilor de regularizare;

cheltuielile și veniturile sunt înregistrate în conturi, în condițiile practicării unei contabilități de angajamente, respectiv cheltuielile în faza de angajare, iar veniturile în faza de creare a creanțelor, indiferent de data plății cheltuielilor sau încasării veniturilor;

cheltuielile cu materiile prime și materialele se calculează prin înmulțirea cantității cu prețul pe unitatea respectivă (kg., buc.);

cheltuielile cu energia și apa, cheltuielile de întreținere și reparații și alte cheltuieli efectuate de terțe persoane sunt evaluate în baza contractelor încheiate de aceștia;

cheltuielile poștale și taxele de telecomunicații, cheltuielile cu serviciile bancare și asimilate sunt evaluate la prețul zilei având la bază contractele încheiate cu aceștia;

cheltuielile cu remunerațiile personalului se evaluează la numărul de ore lucrate, ponderate cu tariful pe oră;

cheltuielile cu protecția și asigurările sociale suportate de unitate sunt evaluate la procentul legal aplicat fondului de salarii realizat;

cheltuielile din diferențe de curs valutar se întâlnesc atunci când cursul unei monede scade, iar unitatea are creanțe exprimate în acea monedă sau când cursul crește și avem datorii exprimate în acea monedă;

cheltuielile cu sconturile acordate reprezintă valoarea obținută prin aplicarea unui procent asupra bunurilor vândute (inclusiv TVA);

cheltuielile cu amortizarea se stabilesc în funcție de metoda acceptată (amortizare liniară, degresivă, accelerată) ca fiind valoarea imobilizării raportată la durata de utilitate (ani, luni);

cheltuielile cu provizioanele apar în cazul deprecierilor reversibile și se stabilesc ca diferență între prețul de piață (actual) și valoarea contabilă la care este înregistrat activul respectiv.

Aspectele Legii 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 54/1997.

Capitalul imobilizat supus amortizării cuprinde 2 grupe:

Activele corporale supuse amortizării sunt:

1) investițiile pentru amenajarea terenurilor;

2) mijloacele fixe.

În cadrul mijloacelor fixe supuse amortizării sunt considerate și:

a) investițiile efectuate la mijloacele fixe luate cu chirie;

b) capacitățile puse în funcțiune parțial, pentru care nu s-au întocmit formele de

înregistrare ca mijloace fixe;

c) investițiile efectuate în vederea valorificării de substanțe minerale utile;

d) investițiile efectuate la mijloacele fixe pentru îmbunătățirea parametrilor tehnici

inițiali, în scopul modernizării acestora și care majorează valoarea de intrare a mijloacelor fixe.

Activele necorporale aferente capitalului imobilizat cuprind:

a) cheltuielile de constituire;

b) cheltuielile de cercetare-dezvoltare;

c) cheltuielile cu descoperirea rezervelor de substanțe minerale utile, neconcretizate

în mijloace fixe, la zăcămintele puse în exploatare;

d) concesiunile, brevetele și alte drepturi și valori asimilate;

e) alte imobilizări necorporale, inclusiv programe informatice.

Amortizarea mijloacelor fixe se stabilește prin aplicarea cotei de amortizare asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe și se include în cheltuielile de exploatare.

Amortizarea mijloacelor fixe se calculează începând cu luna următoare punerii în funcțiune, până la recuperarea integrală a valorii de intrare, conform duratelor normale de funcționare.

Amortizarea mijloacelor fixe concesionate, închiriate sau date în locație de gestiune este în sarcina proprietarului acestora.

Cheltuielile de constituire și cheltuielile de cercetare-dezvoltare se amortizează în maximum 5 ani.

Amortizarea mijloacelor fixe se calculează utilizând unul dintre următoarele regimuri de amortizare:

Amortizarea liniară se determină prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporțional cu numărul de ani și cu duratele normale de utilizare a mijloacelor fixe.

Amortizarea degresivă constă în multiplicarea cotei de amortizare liniară cu unul dintre coeficienții următori:

a) 1,5 dacă durata normală de utilizare a mijloacelor fixe este între 2 și 5 ani;

b) 2,0 dacă durata normală de utilizare a mijloacelor fixe este între 5 și 10 ani;

c) 2,5 dacă durata normală de utilizare a mijloacelor fixe este mai mare de 10 ani.

Amortizarea accelerată constă în includerea în primul an de funcționare, în cheltuielile de exploatare, a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv. Valoarea rămasă după primul an de funcționare se recuperează prin includerea în cheltuielile de exploatare în regim liniar, în funcție de durata de utilizare rămasă.

Agenții economici, indiferent de forma de organizare și de tipul de proprietate, au obligația evidențierii în contabilitate, în conturi distincte, a mijloacelor fixe și a amortizării acestora.

Amortizarea inclusă în costuri reprezintă sursa proprie de finanțare, la dispoziția agenților economici.

Contribuția pentru asigurările sociale. Obiectul impunerii îl constituie câștigul brut realizat de salariații cu contract de muncă încheiat, pe durată nedeterminată sau determinată indiferent de forma de salarizare și forma de proprietate.

Contribuția se datorează și pentru premiile acordate salariaților din fondul de salarii.

Mărimea contribuției la asigurări sociale se determină diferențiat, astfel: 45% pentru condiții speciale de muncă care se aplică asupra câștigului brut realizat de salariați în procent de 11,67% și 33,33% asupra fondului de salarii suportat de contribuabil, 40% pentru condiții deosebite de muncă care se aplică asupra câștigului brut realizat de salariați în procent de 11,67% și 28,33% asupra fondului de salarii suportat de contribuabil, și 35% pentru condiții normale de muncă, aplicat în procent de 11,67% asupra câștigului brut realizat de salariați și 23,33% asupra fondului de salarii suportat de contribuabil.

Contribuția pentru ajutorul de șomaj de 5% asupra fondului de salarii, conform Legii 1/2001 cu modificările ulterioare, se datorează de societățile comerciale române și străine cu sediul în România care angajează, pe bază de contract de muncă, personal român și 1% asupra câștigului brut se datorează de salariați.

În categoria cheltuielilor privind contribuția unității la asigurările sociale este inclusă și suma rezultată din aplicarea procentului de 7% asupra fondului de salarii realizat, reprezentând fondul de sănătate.

Unitatea mai suportă pe cheltuieli și alte contribuții:

3% din salariul realizat pentru fondul de risc, pentru persoanele handicapate;

2% din salariul realizat pentru fondul de învățământ;

0,75% din salariul realizat pentru fondul la Camera de Muncă.

Aspecte fiscale

Ordonanța Guvernului 70/1994 privind impozitul pe profit, modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 217/1999.

Cota de impozit pe profit este de 25% cu excepțiile prevăzute în prezenta ordonanță:

Contribuabilii care obțin venituri din activitatea barurilor de noapte, a cluburilor de noapte și a cazinourilor plătesc o cotă adițională de impozit de 25% asupra părții din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor înregistrate din aceste activități în volumul total al veniturilor.

În cazul BNR, cota de impozit pe profit este de 80% și se aplică asupra veniturilor rămase după scăderea cheltuielilor deductibile și a fondului de rezervă, potrivit legii.

Orice majorare a capitalului social efectuată prin încorporarea rezervelor, precum și a profiturilor, cu excepția rezervelor legale și a diferențelor favorabile din reevaluarea patrimoniului, se impozitează cu o cotă de 5%.

Obligația reținerii și vărsării impozitului revine societății comerciale o dată cu înregistrarea la Registrul Comerțului a modificărilor respective.

Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile din livrarea bunurilor mobile, serviciilor prestate și lucrărilor executate, din vânzarea bunurilor imobile, inclusiv din câștiguri din orice sursă, și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile.

Pentru determinarea profitului impozabil, veniturile neimpozabile sunt:

a) dividendele primite de către o persoană juridică română de la o altă persoană juridică, rămână sau străină;

b) diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune ori prin compensarea unor

creanțe la societatea la care se dețin participațiile;

c) veniturile, respectiv cheltuielile, rezultate din anularea datoriilor sau din încasarea creanțelor, după caz, ca urmare a transferului de acțiuni sau de părți sociale de la fondul Proprietății de Stat, conform convențiilor;

d) rambursările de cheltuieli nedeductibile, precum și veniturile rezultate din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere sau veniturile realizate din stornarea ori recuperarea unor cheltuieli nedeductibile.

Pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile nedeductibile sunt:

a) cheltuielile cu impozitul pe profit, inclusiv cele reprezentând diferența din anii precedenți

sau din anul curent, precum și impozitele plătite în străinătate. Sunt deductibile și impozitele cu reținere la sursă plătite în numele persoanelor fizice și juridice nerezidente pentru veniturile realizate din România;

b) amenzile, confiscările, majorările de întârziere și penalitățile datorate către autoritățile române, potrivit prevederilor legale, altele decât cele prevăzute în contractele economice. Amenzile, penalitățile sau majorările datorate către autorități străine sau în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România sunt cheltuieli nedeductibile;

c) cheltuieli cu protocol care depășesc limita de 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor și cheltuielilor aferente, inclusiv accizele, mai puțin cheltuielile cu impozitul pe profit și cheltuielile de protocol înregistrate în cursul anului;

cheltuieli cu diurna care depășesc limitele legale stabilite pentru instituțiile publice;

sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limita legală, cu excepția celor create de bănci în limita a 2% din soldul creditelor acordate și a fondului de rezervă potrivit Legii bancare nr. 58/1998, a rezervelor tehnice ale societăților de asigurare și reasigurare create conform prevederilor legale în materie, precum și a fondului de rezervă în limita a 5% din profitul contabil anual, până când acesta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris și vărsat. Sunt nedeductibile și sumele utilizate pentru constituirea sau pentru majorarea rezervelor de către societățile de asigurare și reasigurare pentru contractele cedate în reasigurare;

f) sumele pentru constituirea provizioanelor peste limitele legale;

g) sumele care depășesc limitele cheltuielilor considerate deductibile, conform legii bugetare anuale;

h) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsă din gestiune sau degradate și neimputabile, precum și pentru activele corporale pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, T.V.A. aferentă acestor cheltuieli, T.V.A. aferentă bunurilor, altele decât cele din producția proprie, acordate salariaților sub forma unor avantaje în natură, precum și T.V.A. nedeductibilă aferentă cheltuielilor care depășesc limitele prevăzute de lege;

i) orice cheltuieli făcute în favoarea acționarilor sau asociaților, inclusiv dobânzile plătite în cazul contractelor civile, în situația în care nu sunt impozitate la persoana fizică;

j) sumele angajate la nivelul contractului de asociere în participațiune în favoarea partenerului contractual, sub forma unor sume fixe sau cote procentuale raportate la venit, altele decât cele rezultate pe baza decontului întocmit;

k) cheltuielile de conducere și cheltuielile de administrare, înregistrate de un sediu permanent care aparține unei persoane fizice sau juridice străine, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află sediul permanent sau în altă parte, care depășesc 10% din salariile impozabile ale sediului permanent din România;

l) cheltuielile înregistrate în contabilitate pe baza unor documente care nu îndeplinesc, potrivit legii contabilității nr. 82/1991, cu modificările ulterioare, condițiile de document justificativ;

m) cheltuieli înregistrate de societățile agricole, constituite în baza Legii nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, pentru dreptul de folosință a terenului agricol adus de membrii asociați peste cota de distribuție din producția realizată din folosința acestuia, prevăzută în contractul de societate sau de asociere;

cheltuielile de sponsorizare peste limitele prevăzute de normele legale în vigoare;

cheltuielile cu dobânzile aferente creditelor, altele decât cele acordate de bănci și de alte persoane juridice autorizate potrivit legii care depășesc dobânzile active medii ale băncilor, comunicate de B.N.R.;

p) cheltuielile cu serviciile, inclusiv de management sau consultanță, în situația în care nu sunt justificate de un contract scris și pentru care nu pot fi verificați prestatorii în legătură cu natura acestora. Nu sunt deductibile serviciile facturate de persoane fizice și juridice nerezidente, în situația în care plata acestora determină pierdere la nivelul unui exercițiu financiar sau în situația în care aceste servicii nu sunt aferente activității entității din România.

În același sens vor fi analizate și furnizările de bunuri și de servicii între persoanele juridice controlate în comun sau care participă sub orice formă la conducere ori la controlul beneficiarului acestora;

q) cheltuieli determinate de diferențele nefavorabile de valoare ale titularilor de participare, înregistrate la societatea la care se dețin participațiile, cu excepția celor determinate de vânzarea-cumpărarea acestora.

Limitele cheltuielilor deductibile se aplică lunar astfel încât la finele anului fiscal să se încadreze în prevederile dispozițiilor legale în vigoare.

Profitul impozabil și impozitul pe profit se calculează și se evidențiază lunar, cumulat de la începutul anului fiscal.

Pierderea anuală, stabilită prin declarația de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii 5 ani.

Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial până la data de 25 inclusiv a lunii următoare.

În cursul anului fiscal, contribuabilii au obligația de a depune declarația de impunere până la termenul de plată al impozitului pe profit pe baza datelor din bilanțul contabil anual și declarația de impunere pentru anul fiscal expirat până la termenul de plată prevăzut pentru depunerea bilanțului contabil.

În cazul în care orice sumă reprezentând o obligație fiscală nu este plătită la data stabilită prin prezenta ordonanță, contribuabilul este obligat să plătească majorări de întârziere la această sumă.

DEFINIȚIA CHELTUIELILOR ȘI VENITURILOR ÎN CADRUL CONCEPTUAL AL CONTABILITĂȚII

Cheltuielile reprezintă valorile plătite sau de plătit în contrapartidă cu stocurile, lucrările și serviciile cumpărate, obligațiile consimțite a fi plătite la bugetul statului și alte organisme publice, precum și amortizările privind imobilizările.

Veniturile reprezintă valorile primite sau care urmează să fie primite de întreprindere, de obicei ca echivalent al vânzării bunurilor materiale, serviciilor, lucrărilor.

Realizarea bunurilor sau prestațiilor sub formă de venit necesită consum de cheltuieli, diferența dintre cele două mărimi conducând la formarea unui rezultat. Pentru ca rezultatul să fie corect, se impune ca:

toate cheltuielile al căror consum este necesar la executarea obligațiilor vânzătorului să fi fost contabilizate

costurile antrenate de realizarea obligațiilor vânzătorului trebuie să fie contabilizate în aceeași perioadă cu veniturile corespunzătoare sau să se găsească în producția stocată la sfârșitul exercițiului precedent.

În contabilitatea românească, conectarea cheltuielilor la venituri se realizează prin recunoașterea cheltuielilor numai în momentul consumului.

Veniturile generatoare de profit nu sunt constatate decât atunci când obligațiile vânzătorului sunt îndeplinite. Venituri generatoare de pierderi sunt constatate încă din momentul în care sunt probabile, constituindu-se în acest sens un provizion.

PRINCIPII CE STAU LA BAZA RECUNOAȘTERII VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR

1 Principiul recunoașterii (constatării) veniturilor. Conform acestui principiu, un profit trebuie să fie constatat în momentele în care întreprinderea realizează o operație cu un terț, un schimb de bunuri și servicii. Teoria, doctrina și practica dovedesc că recunoașterea veniturilor este o operație cu mult mai multe interpretări și soluții. Acest principiu se concentrează în mod direct asupra recunoașterii veniturilor și în mod indirect asupra măsurării veniturilor și mai ales momentul în care trebuie contabilizat venitul.

Venitul poate fi definit ca o compensare primită sub formă de active pentru serviciile prestate sau ca urmare a vânzării de bunuri.

Venitul se măsoară prin valoarea monetară a bunurilor și serviciilor schimbate.

În legătură cu momentul realizării venitului, teoretic, LAUZON precizează că venitul ar trebui contabilizat pe parcursul procesului de exploatare având în vedere repartizarea venitului de exploatare în mod echitabil, în timpul perioadei în care sunt constatate “eforturile” (cheltuielile) pentru realizarea acestuia. Practic, recunoașterea venitului se face, în general, în momentul vânzării, contabilii protejându-se astfel împotriva incertitudinii și a riscului.

Doctrina și practica țărilor din Europa continentală demonstrează că recunoașterea veniturilor se face și în momentul producției.

Recunoașterea unui venit se face când sunt îndeplinite 2 condiții: fabricarea să fi fost încheiată și încasarea contravalorii venitului să fi fost sigură.

Literatura nord-americană se concentrează asupra a 3 excepții:

Constatarea veniturilor în funcție de avansarea lucrării. Această practică permite determinarea beneficiului pe baza unui procentaj privind gradul de avansare a lucrărilor. Are însă dezavantajul că din punct de vedere tehnic nu a avut loc transferul riscurilor.

În cazul în care nu se poate face o măsurare rațională a prețurilor, costurilor și gradului de avansare a lucrărilor, constatarea veniturilor trebuie reportată până la data terminării lucrărilor. Această metodă se întâlnește în cazul contabilității lucrărilor de construcții pe termen lung, pentru a putea oferi investitorului informații de care are nevoie în vederea luării deciziei de investire. Sfidează postulatul independenței exercițiilor prin grija accentuată de aplicare a prudenței – recunoașterea venitului în cazul vânzării.

Constatarea venitului în funcție de producție se întâlnește în cazul terminării fabricației când prețul și cantitatea nu stau sub spectrul incertitudinii (doctrina și practica anglo-saxonă). Aici putem întâlni cazul extracției de minereuri (pentru aceste bunuri există o piață și un preț determinat încă din momentul în care ele au fost extrase), produsele agricole (al căror preț este garantat de stat).

Constatarea venitului în funcție de încasări. Această situație este acceptată numai atunci când este imposibil să se determine mărimea venitului la data vânzării având în vedere că decontarea contravalorii sumelor este incertă.

Această metodă vizează contractele în care încasarea creanței se efectuează pe baza unor vărsăminte, eșalonate pe o perioadă lungă (bunuri cumpărate cu plata în rate), riscul de neîncasare este atât de mare încât vânzarea nu constituie o probă suficientă ca ambele criterii de constatare a veniturilor să fie satisfăcute. În fond, dacă o vânzare este efectuată, venitul trebuie să se constate.

Institutul canadian al contabililor agreați (ICCA) remarcă faptul că “veniturile sunt, în general, constatate atunci când fabricația este terminată și când măsurarea și încasarea contrapartidei veniturilor este destul de sigură. Câștigurile sunt, în general, constatate în momentul realizării lor”.

Profesorul francez Jacques Richard acceptă sub termenul de venituri atât producția ce poate căpăta mai multe expresii, de unde și mărimi diferite ale veniturilor, cât și transferul de valoare pe care unii terți le-au făcut în favoarea întreprinderii (subvenții).

În funcție de tipul de producție luat în considerare, implicit al veniturilor aferente și simultaneitatea înregistrării acestora cu rezultatul, întâlnim:

Cazul în care rezultatele și veniturile sunt înregistrate în momentul vânzării (în contul de profit și pierdere):

Vânzări (producția vândută) – Costul vânzării = Rezultat.

Acest caz răspunde aplicării principiului prudenței (neincluzând decât producția vândută) realizând totodată, o omogenitate în măsurarea veniturilor (toate veniturile fiind exprimate la nivelul prețului de vânzare).

Cazul în care rezultatul și veniturile sunt înregistrate în momentul producției:

Producția vândută încasată – Costul producției vândute încasate = Rezultat.

Se constată creșterea gradului de prudență în raport cu cazul 1.

Rezultatul și veniturile sunt înregistrate în momentul producției:

Producția globală exprimată – Costul producției globale = Rezultat.

la nivelul prețului de vânzare

Producția stocată și vândută este inclusă în calculul rezultatului.

Aceste trei cazuri operează o conectare a conceptelor de venit și rezultă un al patrulea caz care presupune o discordanță între momentul înregistrării veniturilor și cel al înregistrării rezultatelor. Acest caz conduce atât la un avantaj oferit de cunoașterea întregului efort productiv al perioadei cât și la dezavantajul generat de o evaluare eterogenă a producției.

Producția stocată (în cost de producție) + Producția vândută (evaluată la preț de vânzare) – Costul producției globale (stocată și vândută) = Rezultat.

Principiul conectării cheltuielilor cu veniturile este o “continuare” firească la primul și,

solicită constatarea veniturilor (din exploatare) exercițiului; iar apoi înregistrarea cheltuielilor care sunt conectabile veniturilor, în vederea deducerii cheltuielilor din venituri și a determinării rezultatului net.

Conform principiului independenței exercițiilor este necesar ca fiecărui exercițiu să i se impute veniturile și cheltuielile corespunzătoare. Dificultățile apar atunci când unele cheltuieli sunt angajate pentru mai multe exerciții. Într-o astfel de situație problema care se pune este determinarea părții din cheltuieli care a servit la obținerea venitului anului curent. Partea din cheltuieli ajunsă la scadență este o cheltuială în timp ce partea din cheltuieli neajunsă la scadență este un activ. Dacă o parte din cheltuieli nu poate fi conectată cu veniturile viitoare, ele constituie o pierdere (uzura morală înainte de termen).

Principiul conectării cere ca o cheltuială să nu fie constatată nici în momentul plății, nici în momentul cumpărării sau prestării de servicii și nici la terminarea producției, ci în momentul în care bunul sau serviciul contribuie la constatarea unui venit.

Corecta conectare a cheltuielilor la venituri solicită delimitarea cheltuielilor încorporabile de cheltuieli neincorporabile. Cheltuielile încorporabile sunt costuri angajate în fabricație și sunt încorporate în “costul stocurilor (înregistrate în activ) fără să fie înscrise imediat la cheltuieli”.

În acest mod, aceste cheltuieli (consum de materii prime, manopera, o parte a cheltuielilor indirecte) sunt reportate exercițiului următor dacă produsul nu este realizat decât în exercițiul următor.

Relația cheltuieli-venituri. În situația unei legături directe, plățile sunt înscrise la cheltuieli, în momentul în care veniturile corespunzătoare sunt contabilizate.

Dacă venitul este contabilizat în momentul producției, diferitele costuri sunt înscrise la cheltuieli în aceeași fază (intrarea în stocuri de producție neterminată). Este cazul modelului francez și românesc.

Dacă venitul este contabilizat în momentul vânzării, diferitele costuri sunt înscrise la cheltuieli în faza de vânzare. În fapt, cheltuielile sunt recunoscute în momentul înregistrării ieșirilor din stoc de produse finite (anglo-saxon).

În situația unei legături indirecte, decontarea cheltuielilor asupra veniturilor se face pe baza unor calcule convenționale.

Exemplu: Cheltuielile generate de utilizarea unui utilaj sunt decontate asupra veniturilor fie în funcție de durata sa de utilizare, fie în funcție de numărul de produse fabricate cu ajutorul acestora.

1.6. CRITERII DE CLASIFICARE A CHELTUIELILOR ȘI VENITURILOR

În cadrul contabilității financiare se utilizează mai multe criterii de grupare a cheltuielilor și veniturilor, dintre care, cele mai importante sunt:

În funcție de felul activității pe care o desfășoară întreprinderea:

cheltuieli și venituri din activitatea de exploatare;

cheltuieli și venituri din operațiuni financiare;

cheltuieli și venituri din operațiuni excepționale;

și în componența lor pe natură, astfel întâlnim:

a) Cheltuieli și venituri din activitatea de exploatare

a1. cheltuieli și venituri ocazionate de activitățile productive și comerciale de bază.

Felurile de cheltuieli din această grupă sunt:

cheltuieli privind consumurile de materii prime, materiale auxiliare, combustibil, ambalaje, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, furaje și alte materiale consumabile, costul de achiziție al obiectelor de inventar consumate sau uzura acestora, costul de achiziție al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor, costul de achiziție al energiei și apei consumate, costul de achiziție al animalelor și păsărilor și costul mărfurilor vândute.

În planul de conturi, această structură se regăsește la grupa de conturi:

60 „cheltuieli cu materii prime, materiale și mărfuri”

cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți (întreținere și reparații), redevențe, locații de gestiune și chirii, studii și cercetare, cheltuieli cu alte servicii executate de terți (colaboratori, comisioane, onorarii, cheltuieli și protocol, reclamă, publicitate, transportul de bunuri și personal, deplasări, detașări și transferuri, poștă și taxe de telecomunicații, servicii bancare și altele) strict necesare desfășurării în bune condiții a activității productive și/sau comerciale de bază.

În planul contabil general, această structură se regăsește la grupa de conturi:

61 „cheltuieli cu servicii și lucrări executate de terți”

cheltuieli privind serviciile prestate de terți, cu caracter general, provocate de activitatea de conducere, organizare și administrare de ansamblu a întreprinderii.

La nivelul grupelor de conturi, această structură se prezintă la grupa de conturi:

62 „cheltuieli cu alte servicii executate de terți”

cheltuieli cu impozite, taxe si vărsăminte asimilate impuse întreprinderii de legislația fiscală și bugetară (impozitul suplimentar pe salarii, impozitul pe clădiri, alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate).

63 „CHELTUIELI CU IMPOZITE, TAXE, VĂRSĂMINTE ASIMILATE”

cheltuieli privind remunerarea muncii salariaților (salariile și alte drepturi de personal, asigurările și protecția socială, contribuția societății la asigurările sociale și pentru ajutorul de șomaj, cheltuielile cu pregătirea și perfecționarea profesională și alte cheltuieli cu personalul suportate de unitatea patrimonială).

64 „CHELTUIELI CU PERSONALUL”

alte cheltuieli de exploatare.

„ALTE CHELTUIELI DE EXPLOATARE”

Veniturile din această grupă, delimitate pe feluri, sunt:

venituri din vânzarea produselor fabricate și a mărfurilor ce formează obiectul principal de activitate, venituri din executarea de lucrări și prestarea de servicii ce fac fie obiectul, fie profilul principal de activitate, fie obiectul unor activități anexe.

„VENITURI DIN VÂNZĂRI DE PRODUSE, MĂRFURI, SERVICII PRESTATE ȘI DIN ALTE ACTIVITĂȚI”

venituri din producția stocată, reprezentând variația în plus sau în minus între valoarea la cost de producție a stocurilor de produse și producția în curs de la finele perioadei și valoarea stocurilor inițiale ale produselor și producția în curs, neluând în calcul provizioanele pentru depreciere constituite pentru acestea.

„VENITURI DIN PRODUCȚIA STOCATĂ”

venituri din producția de imobilizări necorporale sau corporale realizată în regie proprie.

„VENITURI DIN PRODUCȚIA DE IMOBILIZĂRI”

venituri din subvenții de exploatare reprezentând subvențiile primite pentru acoperirea diferențelor de preț și pentru acoperirea pierderilor, precum și alte subvenții (finanțarea activității de cercetare și alte finanțări) de care beneficiază unitatea patrimonială din partea statului, a colectivităților publice sau a altor unități patrimoniale.

74 „VENITURI DIN SUBVENȚII DE EXPLOATARE”

alte venituri de exploatare, cuprinzând veniturile din creanțe recuperate și alte venituri din exploatare.

„ALTE VENITURI DE EXPLOATARE”

a2. Cheltuieli și venituri ocazionate de alte activități curente, care nu sunt legate direct de desfășurarea în bune condiții a activității productive sau comerciale care sunt însă incluse în activitatea de exploatare. De regulă cheltuielile și veniturile din această categorie sunt corelative, atât cheltuiala cât și venitul fiind generate de una și aceeași operație economică.

a3. Cheltuieli și venituri cu, și din amortizare și provizioane.

a4. Alte cheltuieli și venituri ce privesc activitatea de exploatare curentă nu sunt corelative decât pe ansamblul unității.

b) Cheltuieli și venituri din operațiuni financiare

În această categorie sunt cuprinse acele cheltuieli care sunt generate de operațiile de atragere de capital și venituri din plasarea de capital. Aceste cheltuieli și venituri sunt corelative, în sensul că fiecărui element de cheltuială financiară îi corespunde un element de venit financiar cu un conținut economic similar, ele fiind marcate, de regulă, de aceeași operație economică.

Astfel întâlnim:

cheltuieli generate de dobânzile plătite pentru împrumuturile primite de la unitățile beneficiare sau alți agenți economici (666) și venituri din dobânzile încasate pentru împrumuturile acordate (766);

cheltuieli și venituri din vânzarea titlurilor de plasament (664, 764);

cheltuieli și venituri privind sconturile (667, 767);

cheltuieli și venituri din diferențe de curs valutar (665, 765);

cheltuieli și venituri din participații (663, 761);

alte cheltuieli și venituri financiare (668, 768).

c) Cheltuieli și venituri din operațiuni excepționale

În această categorie se cuprind acele elemente de cheltuieli și venituri care, prin conținutul și natura lor economică, au un caracter întâmplător, fără o legătură directă cu activitatea curentă a întreprinderii. Această categorie de cheltuieli și venituri are două structuri și anume:

cheltuieli excepționale privind operațiile de gestiune (671);

cheltuieli privind operații de capital (672);

venituri din operații de gestiune (771);

venituri din operații de capital (772).

Cheltuielile și veniturile excepționale sunt corelative, fiind de regulă, provocate de aceeași operație economică.

Pe lângă această structurare a cheltuielilor și veniturilor pe activități și pe feluri, o situație specială o prezintă cheltuielile cu amortizările și provizioanele și respectiv, veniturile din provizioane. Aceste cheltuieli după natura lor economică semnifică deprecieri ale activelor cu caracter ireversibil sub forma cheltuielilor cu amortizările și deprecieri ale activelor cu caracter reversibil sub forma cheltuielilor cu provizioanele. După destinație ele corespund activității de exploatare, financiare, excepționale, astfel:

68 „CHELTUIELI CU AMORTIZĂRILE ȘI PROVIZIOANELE”

681 „Cheltuieli de exploatare privind amortizările și provizioanele”

686 „Cheltuieli financiare privind amortizările și provizioanele”

687 „Cheltuieli excepționale privind amortizările și provizioanele”

și respectiv

78 „Venituri din provizioane”

781 „Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare”

786 „Venituri financiare din provizioane”

787 „Venituri excepționale din provizioane”

O ultimă structură a cheltuielilor în planul de contabilitate o reprezintă 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit” care se calculează pe baza rezultatului obținut.

2. Un alt criteriu de clasificare al cheltuielilor este cel în funcție de destinația acestora.

În contabilitatea de gestiune cheltuielile de exploatare ale întreprinderii (conturile 600 la 658 – 681) se urmăresc în funcție de destinația lor pe locuri de cheltuieli sau centre de responsabilitate, respectiv pe secții (principale, auxiliare), servicii de desfacere, de administrare, iar în cadrul acestora pe produse, pe lucrări, pe faze și comenzi.

Cheltuielile pot fi grupate astfel:

a) cheltuieli directe;

b) cheltuieli indirecte (comune secției);

c) cheltuieli de desfacere;

d) cheltuieli generale ale administrației.

Această grupare a cheltuielilor dă posibilitatea calculării costului produsului, lucrărilor, serviciilor activității și determinarea rezultatelor analitice prin compararea costului produselor cu prețul lor de vânzare, previziunea cheltuielilor și veniturilor firmei prin întocmirea bugetelor respective.

CAPITOLUL 2

STANDARDELE INTERNAȚIONALE DE

CONTABILITATE REFERITOARE LA CHELTUIELI ȘI VENITURI

Conform Standardului Internațional de Contabilitate IAS 1 „Prezentarea situațiilor financiare”, contul de profit și pierdere trebuie să menționeze cel puțin următoarele posturi:

Venituri;

Rezultatul exploatării;

Dobânzi plătite;

Partea în rezultatele participațiilor puse în echivalență;

Cheltuieli privind impozitul pe profit;

Profitul sau pierderea din activități ordinare;

Elemente extraordinare;

Interesele minoritare;

Profitul sau pierderea netă a exercițiului.

Standardului Internațional de Contabilitate IAS 8 „Profit net sau pierderea netă, erori fundamentale și modificări ale politicilor contabile”, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1995, prezintă rezultatul activității ordinare și prezentarea elementelor extraordinare din contul de profit și pierdere, cât și contabilizarea schimbărilor de estimări contabile, erori fundamentale și schimbări de metode contabile.

Elementele extraordinare sunt venituri sau cheltuieli rezultate din evenimente sau tranzacții în mod distinct de activități ordinare ale întreprinderii și care nu au un caracter frecvent sau regulator.

Activitățile ordinare sunt oricare din activitățile desfășurate de întreprindere ca parte a obiectului de activitate și activitățile adiționale în care se implică întreprinderea pentru continuarea activităților de bază sau derivând din acestea.

Conform Standardului Internațional de Contabilitate IAS 18 „Venituri”, intrat în vigoare începând de la 1 ianuarie 1995, veniturile reprezintă creșteri de avantaje economice, intervenite în cursul exercițiului financiar, în urma intrărilor sau măririi valorii activelor, sau diminuării ale obligațiilor care duc la creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele obținute prin contribuții de la deținătorii de capital.

În categoria veniturilor sunt incluse acele venituri ce provin din activități ordinare (vânzări, comisioane, chirii, redevențe, dobânzi, dividende) cât și câștigurile (plusuri de valoare din reevaluarea activelor, profituri din cedarea imobilizărilor).

Un venit este contabilizat în contul de profit și pierdere atunci când s-a produs o creștere de avantaje economice viitoare ce poate fi măsurată în mod fiabil.

Acest standard se aplică pentru contabilizarea veniturilor ce provin din următoarele operații sau evenimente:

Vânzarea bunurilor;

Prestarea serviciilor;

Utilizarea de către terți a activelor societății, producătoare de dobânzi, redevențe și dividende.

Venitul trebuie să fie măsurat la valoarea justă a elementelor primite sau de primit. Valoarea justă este suma la care poate fi tranzacționat un activ sau decontată o datorie, între părți, în cadrul unei tranzacții în care prețul este determinat obiectiv.

Determinare mărimii venitului este mai dificilă atunci când este vorba despre un bun sau serviciu, spre deosebire, când elementele în contrapartidă se prezintă sub formă de lichidități sau echivalent de lichidități.

În caz de schimb sau de troc, principiile sunt următoare:

când bunurile sau serviciile schimbate sunt de natură și de valoare similare, nu se contabilizează nici un venit;

în cazul unui schimb contra unor bunuri sau servicii diferite, veniturile corespund valorii juste a bunurilor sau serviciilor primite corectată cu suma lichidităților;

atunci când valoarea bunurilor sau serviciilor primite nu poate fi măsurată în mod fiabil, valoarea bunurilor sau serviciilor cedate servește drept referință.

Vânzarea bunurilor trebuie să fie contabilizată atunci când ansamblul următoarelor condiții au fost satisfăcute:

societatea a transferat la cumpărător riscurile și avantajele inerente proprietății;

societatea a nu gestionează bunurile vândute și nici nu mai deține controlul efectiv asupra lor;

mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod fiabil;

este probabil ca avantajele viitoare asociate operației să fie în beneficiul întreprinderii;

costurile tranzacției pot fi evaluate în mod rezonabil.

Riscurile și avantajele de proprietate coincid cu transferul dreptului de proprietate sau livrare.

Prestarea serviciilor

Atunci când rezultatul operației ce implică prestarea de servicii poate fi estimat în mod fiabil, venitul asociat tranzacției trebuie să fie constatate în măsura executării contractului la date închiderii bilanțului, atunci când sunt satisfăcute condițiile:

mărimea venitului poate fi estimată în mod fiabil;

este probabil ca avantajele economice asociate tranzacției să aducă beneficii întreprinderii;

stadiul de execuție a contractului la data închiderii bilanțului poate fi evaluat în mod rezonabil;

costurile angajate și costurile de angajat pentru încheierea tranzacției poate fi măsurat în mod rezonabil.

Atunci când rezultatul unei operații de prestări de servicii nu poate să fie estimat în mod fiabil, venitul corespunzătoare nu sunt contabilizate decât până la nivelul costurilor recuperabile angajate. În acest caz operația nu degajă nici un beneficiu.

În cazul în care recuperarea costurilor angajate este improbabilă, nu se contabilizează nici un venit.

Dobânzi, redevențe și dividende

În măsura în care avantajele economice asociate operației aduc beneficii întreprinderii, ele se contabilizează astfel:

dobânzile: în funcție de timpul scurs;

redevențele: pe măsură ce sunt achiziționate, conform dispozițiilor;

dividendele: atunci când este stabilit dreptul acționarului la dividende.

În cazul primei de rambursare (diferența dintre valoarea rambursabilă la scadență și valoarea contabilă inițială a activului) aceasta este contabilizată la venituri, la nivelul proratei dobânzii angajate.

Regulile americane de contabilitate a veniturilor impun ca principiu general, veniturile să fie înregistrate în momentul vânzării.

Directiva a IV-a europeană precizează că mărimea cifrei de afaceri se determină prin deducerea reducerilor privind vânzările, fără a preciza dacă este vorba de reduceri comerciale sau fiscale.

Nucleul conceptului de venit este cifra de afaceri, ea fiind măsura cea mai uzitată a activității întreprinderii. De aceea, întreprinderea trebuie să evite variații semnificative ale rezultatelor lor, deoarece cu cât acestea sunt mai volatile, cu atât riscurile investitorilor cresc.

Cheltuielile sunt definite de cadrul Standardelor Internaționale de Contabilitate ca diminuări de avantaje economice, în cursul unui exercițiu financiar, sub forma diminuării activelor sau creșterii pasivelor și care duc la scăderi ale capitalurilor proprii, altele decât cele obținute prin contribuții de la deținătorii de capital.

Putem distinge cheltuieli propriu-zise rezultate din activitatea curentă (costul vânzărilor, cheltuieli de personal, amortizări) și pierderi și minusuri de valori (catastrofe naturale, vânzarea activelor imobilizate, variația cursului valutar) care pot rezulta din activități curente ale întreprinderii.

O cheltuială este contabilizată în contul de profit și pierdere atunci când s-a produs o diminuare a avantajelor economice viitoare și poate fi măsurată în mod fiabil.

Pentru ca rezultatul să măsoare corect performanțele întreprinderii este necesar respectarea principiului conectării cheltuielilor la venituri, adică din momentul contabilizării unui venit trebuie să se contabilizeze și toate cheltuielile care au contribuit la obținerea acelui venit.

Atunci când avantajele economice sunt așteptate pe mai multe exerciții și asocierea lor cu cheltuielile corespunzătoare nu sunt determinate decât vag, cheltuielile sunt înscrise în contul de rezultate pe baza procedurilor sistematice și raționale de alocare.

Dacă o plată nu produce nici un avantaj economic viitor este contabilizată imediat ca o cheltuială.

Obiectivul Standardului Internațional de Contabilitate IAS 12 „Impozitul pe profit” intrat în vigoare începând de la 1 ianuarie 1998, este prescrierea tratamentului contabil pentru impozitul pe profit, felul cum se contabilizează consecințele fiscale și viitoare ale:

recuperări (lichidări) viitoare a valorii contabile a activelor (datoriilor) ce sunt recunoscute în bilanțul unei societăți; și

tranzacțiile și a altor evenimente ale perioadei curente ce sunt recunoscute în situațiile financiare ale unei întreprinderi.

Impozitul pe profit include totalitatea impozitelor autohtone și străine care se stabilesc asupra profiturilor impozabile. Mai include contribuții, cum ar fi impozite reținute, care sunt plătite de către o filială societate asociată sau societate mixtă la repartizarea către întreprinderea raportoare.

Conform standardului, profitul contabil este profitul net sau pierderea pe o perioadă înainte de scăderea cheltuielilor cu impozitul.

Profitul impozabil (pierderea fiscală) este profitul (pierderea) pe perioada exercițiului, determinat în concordanță cu reguli stabilite de autoritatea fiscală, pe baza cărora impozitul pe profit este plătibil (recuperabil).

Cheltuielile cu impozitul (venituri fiscale) reprezintă valoarea globală inclusă în determinarea profitului net sau a pierderii pe perioada exercițiului în ceea ce privește impozitul curent și pe cel amânat.

Impozitul curent este valoarea impozitului pe profit plătibil (recuperabil) în raport cu profitul impozabil (pierdere fiscală) pe o perioadă.

Datoriile cu impozitul amânat sunt reprezentate de valorile impozitului pe profit, plătibile în perioadele contabile viitoare, în ceea ce privește diferențele temporare impozabile.

Creanțe privind impozitul amânat sunt reprezentate de valorile impozitului pe profit, recuperabile în perioadele contabile viitoare, în ceea ce privește:

diferențele temporare deductibile;

reportare pierderilor fiscale nefolosite;

reportarea creditelor fiscale nefolosite.

Baza impozabilă a unui activ sau a unei datorii este valoarea atribuită acelui activ sau acelei datorii în scopuri fiscale.

Cheltuielile cu impozitul (venitul fiscal) cuprind cheltuieli cu impozitul curent (venitul cu impozitul) și cheltuieli cu impozitul (venitul cu impozitul amânat).

Contul de profit și pierdere

Impozitul curent și cel amânat trebuie să fie recunoscut ca venit sau ca și cheltuială în profitul net sau pierderea netă aferentă perioadei, cu excepția cazului în care acel impozit apare din:

o tranzacție sau un eveniment care să fie recunoscut direct în capitalul propriu, în aceeași perioadă sau în una diferită;

combinări de întreprinderi care sunt reprezentate de o achiziție.

Componentele principale ale cheltuielilor (veniturilor) cu impozitul pe profit pot include:

cheltuieli (venituri) cu impozitul curent;

orice ajustare recunoscută în cursul perioadei curente sau în perioadele anterioare pentru impozitul curent;

valoare cheltuielilor (veniturilor) cu impozitul amânat aferente înregistrării inițiale și reluării diferențelor temporare;

valoare cheltuielilor (veniturilor) cu impozitul amânat aferente modificărilor survenite asupra ratelor de impozitare sau impunerea noilor impozite;

valoare beneficiului apărut dintr-o pierdere fiscală anterioară nerecunoscută, dintr-un credit fiscal sau dintr-o diferență temporară a unei perioade anterioare folosită în scopul de a reduce cheltuiala cu impozitul curent ;

valoare beneficiului apărut dintr-o pierdere fiscală anterioară nerecunoscută, dintr-un credit fiscal sau dintr-o diferență temporară a unei perioade anterioare folosită în scopul de a reduce cheltuiala cu impozitul amânat;

cheltuiala cu impozitul amânat apărută din reducerea valorică sau reluarea unei reduceri anterioare a unui activ privind impozitul amânat;

valoarea cheltuielilor (veniturilor) cu impozitul aferentă acelor modificări în politicile contabile și acelor erori fundamentale ce sunt incluse în determinarea profitului net sau a pierderii nete pentru perioada respectivă.

CAPITOLUL 3

PREZENTAREA DIRECȚIEI DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV

3.1. PROFILUL ACTIVITĂȚII DESFĂȘURATE ÎN CADRUL DIRECȚIEI DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV

Regia Autonomă Direcția de Telecomunicații Brașov cu sediul în Brașov, str. Eroilor nr. 23, este înmatriculată în Registrul Comerțului la nr. J.08/1745 din 23.12.1997, având codul fiscal R10188808.

Direcția de Telecomunicații Brașov este una din direcțiile regionale subordonate Direcției generale de Telecomunicații București, fiind înființată la 1 iulie 1991 conform H.G. nr. 448/1991, prin desprinderea din Direcția de poștă și telecomunicații Brașov.

Etapele parcurse de la înființare și până în prezent, au fost:

anul 1935, este marcat de începutul activității constând în organizarea, întreținerea și exploatarea mijloacelor de comunicare prin poștă, telegraf, telefon, când se dă în funcțiune prima centrală telefonică normală cu 3000 linii;

în 1936, începe construcția clădirii pentru centrala telefonică automată dată în funcțiune în anul 1938;

în 1964 se construiește actualul sediu al D.Tc. Brașov și stația de frecvență, telexul;

în 1972 se pune în funcțiune centrala PC 2-3 cu 2000 linii, în 1978 se construiește centrala PC 4 cu 5000 linii, apoi în 1982 centrala telefonică PC 6 cu 10000 linii, iar în 1987 se dă în funcțiune centrala PC 8 amplasate lângă Spitalul Județean cu 15000 linii.

În paralel cu dezvoltarea rețelei telefonice din municipiul Brașov se extinde și rețeaua telefonică din celelalte localități ale județului Brașov.

Astfel în 1965 se instalează centrala telefonică din orașul Victoria și cea din Făgăraș, ambele cu 5000 linii. În 1966 se instalează o nouă centrală telefonică la Codlea, în 1973 la Rupea, în 1975 la Săcele, în 1979 la Râșnov, în 1981 la Bran, în 1982 la Zărnești, în 1983 la Poiana Brașov.

Astfel, în urma acestui amplu proces de extindere a rețelei telefonice, în județul Brașov numărul abonaților telefonici a ajuns la 90000, ca după punerea în funcțiune a centralei internaționale de 15000 linii amplasată în cartierul „ASTRA”, să se ajungă la peste 110000 de abonați.

în anul 1994 se introduc noile posturi publice cu cartelă și cu taste, însă în proporții restrânse;

în ceea ce privește activitatea de investiții în 1992 s-a început construcția noului sediu al Direcției de Telecomunicații Brașov, finalizată în 1995;

în anul 1995 a beneficiat de un program de dezvoltare în valoare de 4864582 mii lei, fiind realizate obiective importante ca:

construcție clădire centru II Brașov

Rețea 15000 linii – CID Astra Brașov

CID 20000 linii Brașov

Începând cu data de 01.11.1997 R.A. ROMTELECOM a fost transformată în societate Națională de Telecomunicații, ca societate pe acțiuni, supusă procesului de privatizare, începând cu luna septembrie 1998.

Capitalul social inițial înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului București a fost de 51575811 mii lei.

Obiectul de activitate

Prin activitate desfășurate, Direcția de Telecomunicații Brașov este o unitate de prestări de servicii de telecomunicații pentru agenții economici și populație.

Pe lângă serviciile de telefonie, telegraf, D.Tc. Brașov mai desfășoare și o serie de alte activități în proporție foarte mici (lucrări de proiectare – comercializare aparatură specială).

3.2. STRUCTURA DE ORGANIZARE

Activitatea de conducere este organizată în conformitate cu normele de structură și personal așa cum rezultă din organigramă.

Unitatea are un număr de 1503 de angajați care își desfășoară activitatea într-un singur schimb, numai în cadrul anumitor servicii unde este necesară asigurarea în permanență a supravegherii aparaturii se lucrează și în schimburi (ture).

Membrii conducerii

Denumirea principalilor furnizori ai societății:

OCA BUCUREȘTI

S.C. AZOMUREȘ TG. MUREȘ

S.C. IUS S.A. BRAȘOV

S.C. RESORT S.R. L. BRAȘOV

S.C. IMPRIM S.R.L. BRAȘOV

Denumirea principalilor beneficiari ai societății:

RULMENTUL S.A.

TRACTORUL S.A.

ROMAN S.A.

ICIM S.A.

S.C. POIANA

KRAFT IACOBS SUCHARD

INTERNAT. BUSSINES COMPANY

INTR. MATERIAL RULANT

POLIȚIA BRAȘOV

3.3. ATRIBUȚIILE COMPARTIMENTULUI DE CONTABILITATE PRIVIND CHELTUIELILE, VENITURILE ȘI REZULTATUL

Compartimentul de contabilitate funcționează în baza unui regulament în care sunt precizate atribuțiile acestuia.

Printre aceste atribuții se enumără și cele care privesc ținerea și organizarea contabilității cheltuielilor și veniturilor și rezultatului dintre care:

înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor și veniturilor în momentul angajării acestora în baza documentelor care atestă acest lucru;

calcularea lunară a cheltuielilor cu amortizarea;

regularizarea cheltuielilor și veniturilor aferente altor exerciții;

periodic trebuie făcută inventarierea și deci constatarea plusurilor și minusurilor de inventar și înregistrarea acestora;

stabilirea diferențelor de curs valutar și înregistrarea în contabilitate a acestora;

constatarea deprecierilor și constituirea, dacă e cazul, de provizioane;

analizarea permanentă a creșterilor nejustificate a cheltuielilor și cauzele acestora, precum și stoparea acestora;

analiza cheltuielilor și veniturilor prin comparare cu perioadele anterioare;

stabilirea profitului fiscal, a impozitului pe profit precum și a rezultatului net;

repartizarea rezultatului net ținând cont de statutul societății și de nevoile curente ale acesteia și cu aprobarea celorlalte compartimente.

CAPITOLUL 4

CONTABILITATEA CHELTUIELILOR ȘI VENITURILOR

PROBLEME DE BAZĂ PRIVIND ORGANIZAREA CHELTUIELILOR, VENITURILOR ȘI REZULTATULUI AGENȚILOR ECONOMICI

În vederea reprezentării cheltuielilor și veniturilor se pornește de la caracterul de proces al activităților consumatoare de resurse ș producătoare de rezultat, consumurile reprezintă cheltuielile întreprinderii. Bunurile ș serviciile obținute în urma activități desfășurate reprezintă din punct de vedere financiar, venituri, ca unică sursă de a acoperi cheltuielile și de realizare a unui profit suficient pentru a asigura dezvoltarea și mărirea capitalului.

Atât cheltuielile cât și veniturile au o strânsă legătură cu structurile patrimoniului agenților economici, ele reprezentând mișcări și transferuri ale acestora ca urmare a participării lor la circuitul economic.

Relația dintre conturile de cheltuieli și venituri și conturile de bilanț

Din acest punct de vedere cheltuielile sunt reprezentate de toate operațiile economice care afectează patrimoniul întreprinderii, prin diminuarea activului (cum ar fi consumul de materii prime și materiale) sau prin mărirea pasivului (utilitățile și serviciile facturate de terți înregistrate ca obligații, neachitate – apă, gaz etc.).

Veniturile sunt reprezentate de toate operațiunile care afectează patrimoniul întreprinderii prin mărirea activului (dacă se înregistrează în prealabil drepturile asupra clienților) sau prin diminuarea pasivului (diminuarea provizioanelor dacă acestea rămân fără obiect).

DOCUMENTE DE EVIDENȚĂ ȘI CALCUL A CHELTUIELILOR ȘI VENITURILOR

Înregistrarea cheltuielilor și veniturilor în contabilitate se face pe bază de documente contabile. Astfel, în conturile de cheltuieli înregistrarea se face cel mai adesea pe baza datelor din factură, atunci când cheltuiala a generat o datorie către un terț sau alte documente externe cum sunt: extras de cont, borderouri de bancă, polițe de asigurare, chitanță, facturi, bonuri de consum.

Alte cheltuieli sunt contabilizate plecând de la documentele interne (centralizatoare): state de plată a salariilor, situații de calcul a amortismentelor și provizioanelor și contracte (de locații de gestiune, cu colaboratorii, de vânzare-cumpărare).

Pentru conturile de venituri, documentul principal utilizat la înregistrare este factura de vânzare la care se adaugă alte documente externe (extras de cont, borderouri bancare, declarații vamale) și documente interne (pentru producția stocată și producția imobilizată – procese verbale de predare-primire, fișe de magazie).

PREZENTAREA ȘI CARACTERISTICILE CONTURILOR DE CHELTUIELI ȘI VENITURI

4.3.1. Contabilitatea cheltuielilor

În planul contabil general, clasa 6 “Conturi de cheltuieli” are în structura sa 10 grupe de conturi iar în cadrul lor, conturi divizionare cu 3 cifre (conturi sintetice de gradul I) sau 4 cifre (conturi sintetice de gradul II).

Toate aceste conturi din clasa 6 sunt conturi cu funcțiune de activ care se debitează cu cheltuielile efective ale perioadei, conform documentelor contabile și se creditează la sfârșitul lunii prin transferul soldului la contul de calcul al rezultatului exercițiului 121 “Profit și pierdere”.

În ordinea conturilor, delimitării în planul contabil general, operațiunile privind contabilitatea cheltuielilor sunt următoarele:

a) Contabilitatea cheltuielilor ocazionate de activitatea de exploatare

Activitatea de exploatare a unui agent economic presupune consumul de resurse pentru activitățile diverse de producție și comerciale desfășurate în scopul realizării obiectivului propus. În cadrul operațiunilor de exploatare sunt incluse și operațiuni privind investițiile prin care se realizează producția și construcția proprie de mijloace fixe. În funcție de natura resurselor utilizate, operațiile privind constatarea cheltuielilor sunt evidențiate cu ajutorul celor 6 grupe de conturi astfel:

grupa 60 “Cheltuieli cu materii prime, materiale și mărfuri”

Din această grupă fac parte conturile:

600 “Cheltuieli cu materii prime”

601 “Cheltuieli cu materiale consumabile”

602 “Cheltuieli privind obiectele de inventar”

603 “Cheltuieli privind baracamentele și amenajările provizorii”

604 “Cheltuieli privind materialele nestocate”

605 “Cheltuieli privind energia și apa”

606 “Cheltuieli privind animale și păsări”

607 “Cheltuieli privind mărfurile”

608 “Cheltuieli privind ambalajele”.

Utilizarea acestor conturi pentru înregistrarea cheltuielilor trebuie să țină seama de natura lor, de metodele de evidență a stocurilor și de procedeele de evaluare utilizate.

Contabilitatea cheltuielilor cu materiile prime

Se consideră materii prime acele sortimente destinate consumului productiv care constituie substanța produselor finite.

Cheltuielile cu materii prime sunt formate din:

prețul de înregistrare al materiilor prime date în consum;

prețul de înregistrare al materiilor prime constatate lipsă la inventariere;

diferențele de preț aferente materiilor prime date în consum sau constatate lipsa la inventariere.

Contul de cheltuieli la care se înregistrează materiile prime date în consum ori constatate lipsă la inventariere este 600 “Cheltuieli cu materii prime”.

Înregistrarea cheltuielilor cu materiile prime se face diferit în funcție de metoda utilizată pentru gestiunea stocurilor.

I. Astfel, în cazul utilizării metodei inventarului permanent: materiile date în consum se înregistrează în contabilitate la preț de înregistrare pe măsura eliberării lor din magazie; materiile lipsă constatate la inventariere, neimputabile sau imputabile se înregistrează în baza actului de constatare a minusului de inventar prin formula contabilă:

Dacă prețurile de înregistrare a materiilor prime date în consum ori constatate lipsă la inventariere sunt altele decât costul de achiziție, diferența dintre aceste prețuri se înregistrează la sfârșitul de lună în roșu sau negru prin formula contabilă:

II. În cazul utilizării metodei inventarului intermitent care poate fi aplicată în unitățile patrimoniale din categoria celor mici sau mijlocii, intervin următoarele înregistrări privitoare la consumul de materii prime:

Pentru materiile prime existente în stoc la începutul perioadei, preluate la cheltuieli:

Cumpărările de materii prime în cursul perioadei, consemnate în facturi întocmite de furnizori:

materiile prime neconsumate până la sfârșitul perioadei, consemnate în inventar, pentru care se diminuează cheltuielile (înregistrate în roșu):

Contabilitatea cheltuielilor cu materiale consumabile

Se consideră materiale consumabile acele materiale care se folosesc în procesul de producție alături de materiile prime și care, de regulă, nu se regăsesc în substanța produsului finit.

Fac obiectul contului de gradul I, 601 “Cheltuieli cu materiale consumabile”.

Unitățile mari folosesc conturile de gradul II formate din detalierea contului 601 “Cheltuieli cu materiale consumabile” și anume:

6011 “Cheltuieli cu materialele auxiliare”

6012 “Cheltuieli cu combustibilii”

6013 “Cheltuieli privind materialele pentru ambalat”

6014 “Cheltuieli privind piesele de schimb”

6015 “Cheltuieli privind semințele și materialele de plantat”

6016 “Cheltuieli privind furajele”

6018 “Cheltuieli privind alte materiale consumabile”

La DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV au fost folosite materiale consumabile în luna decembrie 2000 în valoare de 7.840.042.607 lei:

materiale de bază și auxiliare 3.874.878.042

combustibili 222.046.687

materiale de ambalat 186.534

piese de schimb 2.349.081.400

alte materiale consumabile

(rechizite, imprimate, cartele telefonice) 1.393.849.944

În contabilitate se reflectă sub forma următoarelor înregistrări:

Au fost achiziționate materiale consumabile în sumă de 7.536.711.709 lei:

materiale de bază 848.112.897

materiale și utilaje pentru investiții 4.504.911.674

combustibili 182.424.159

materiale de ambalat 2.884.377

piese de schimb (anvelope și camere auto, piese specifice telecomunicațiilor, aparate telefonice) 1.290.967.935

alte materiale consumabile

(rechizite, imprimate, cartele telefonice) 654.149.081

– stocuri procurate prin OCA (transfer între subunități) 53.261.586

Achitarea furnizorilor.

Contabilitatea cheltuielilor privind obiectele de inventar

Cheltuielile privind obiectele de inventar sunt reprezentate de uzura acestora, determinată de darea lor în folosință.

Uzura obiectelor de inventar se determină prin două modalități:

Integral, la darea în folosință. Uzura lor înregistrându-se asupra cheltuielilor la nivelul prețului de înregistrare a obiectelor de inventar, reflectat la contul 321 “Obiecte de inventar”.

Eșalonat, pe durata a cel mult 3 exerciții financiare. În acest caz se utilizează scadența cheltuielilor în care uzura lunară se determină prin raportarea prețului de înregistrare a obiectelor de inventar date în folosință la numărul de luni stabilite pentru eșalonarea în timp a includerii în cheltuieli a acestora.

Indiferent de modalitatea utilizată, uzura obiectelor de inventar date în folosință se înregistrează la contul 602 “Cheltuieli privind obiectele de inventar”.

Pentru un obiect de inventar dat în folosință înregistrarea uzurii se face o singura dată la darea în exploatare a acestuia (în cazul metodei integrale) sau în fiecare lună pe durata stabilită (în cazul metodei de eșalonare în timp).

În cazul în care prețurile de înregistrare ale obiectelor de inventar, reflectate în contabilitate la contul 321 “Obiecte de inventar” sunt altele decât costul de procurare, situații în care diferențele de preț fac obiectul contului 328 “Diferențe de preț la obiectele de inventar”, la scoaterea din folosință a acestora, cu diferențele de preț aferente se mai face formula contabilă:

La DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV s-au înregistrat obiecte de inventar în luna decembrie 2000 în valoare de 686.530.986 lei:

Concomitent se înregistrează uzura obiectelor de inventar.

Darea în folosință a obiectelor de inventar.

Contabilitatea cheltuielilor privind baracamentele și amenajările provizorii

Cheltuielile privind baracamentele și amenajările provizorii sunt formate din:

valoarea la cost de achiziție a baracamentelor și amenajărilor provizorii vândute;

valoarea baracamentelor și amenajărilor provizorii demolate, din care se recuperează materialele;

valoarea baracamentelor și amenajărilor provizorii constatate lipsă la inventariere.

În timp ce baracamentele și amenajările provizorii existente în unitate sunt reflectate la contul 323 “Baracamente și amenajări provizorii”, cheltuielile legate de ieșirea acestora fac obiectul contului 603 “Cheltuieli privind baracamentele și amenajările provizorii”.

Alături de înregistrarea acestor cheltuieli mai are loc reflectarea în contabilitate a veniturilor generate de vânzarea baracamentelor și amenajărilor provizorii, materialelor recuperate din demolarea acestora sau a creanțelor provenite din imputarea unor lipsuri constatate la inventariere.

Contabilitatea cheltuielilor privind materialele nestocate

Materialele nestocate sunt acele materiale consumabile, nestocate de unitatea economică, care nu trec printr-un cont de gestiune (de stocuri) și care se înregistrează pe măsura aprovizionării lor asupra cheltuielilor de exploatare (de exemplu imprimatele).

În luna decembrie 2000, la DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV s-au înregistrat cheltuieli cu tichetele de masă în sumă de 523.040.000 lei:

Contabilitatea cheltuielilor privind energia și apa.

Consumurile de energie și apă, indiferent de destinația lor, pe măsura facturării lor de către furnizori se înregistrează la contul 605 “Cheltuieli privind energia și apa”.

În luna decembrie 2000, DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV a înregistrat cheltuieli cu energia electrică în valoare de 471.812.967 lei, energia termică 2.078.694 lei, consum gaze 153.369.140, consum apă potabilă 10.744.823 lei:

Contabilitatea cheltuielilor cu animalele și păsările

La ieșirea din unitate a animalelor și păsărilor, reflectate în contabilitate la grupa 36 “Animale”, se înregistrează cheltuielile ocazionate de diminuarea activului patrimonial.

Cheltuielile cu animalele și păsările ieșite din unitate se reflectă asupra contului 606 “Cheltuieli cu animalele și păsările”

Alături de înregistrarea cheltuielilor generate de ieșirea din unitate a animalelor și păsărilor se mai înregistrează asupra conturilor de venituri prețul de vânzare (fără T.V.A.) a animalelor și păsărilor vândute, precum și eventualele recuperări din lipsurile constatate la inventariere imputate vinovaților. Animalele și păsările vândute, care provin din producția proprie, nu se trec asupra cheltuielilor. Pentru acestea se face doar scoaterea din evidență prin formula contabilă:

De asemenea, animalele și păsările care se vând ca mărfuri rezultate, de regulă după sacrificare se trec mai întâi asupra contului de mărfuri și apoi se vând ca atare.

În aceste ultime cazuri nu intervine contul 606 “ Cheltuieli cu animale și păsările”.

Contabilitatea cheltuielilor privind mărfurile

Asemenea cheltuieli apar numai la unitățile care vând mărfuri cu ridicata sau amănuntul.

Sunt formate din prețul de cumpărare al mărfurilor vândute sau constatate lipsă la inventariere și fac obiectul contului 607 “Cheltuieli privind mărfurile”.

În contabilitate cheltuielile privind mărfurile se înregistrează diferit, în funcție de metoda utilizată pentru gestiunea lor.

I. Astfel, în cazul utilizării metodei inventarului permanent pot apare două variante de înregistrare a cheltuielilor privind mărfurile, și anume:

Dacă unitatea economică ține evidența mărfurilor la preț de vânzare în care este inclus adaosul comercial și T.V.A. neexigibil, cheltuiala cu mărfurile apare, de regulă, la sfârșitul de lună, când se descarcă gestiunea de mărfuri, prin formula contabilă:

Dacă unitatea economică ține evidența mărfurilor la preț de cumpărare, cheltuiala cu mărfurile apare tot la descărcarea gestiunii pentru mărfurile vândute și se înregistrează în contabilitate astfel:

Aceleași înregistrări contabile se fac și în cazul lipsurilor de mărfuri constatate la inventariere.

II. În cazul utilizării metodei inventarului intermitent de către unitățile economice mici și mijlocii au loc următoarele înregistrări contabile:

Mărfurile existente în stoc la începutul perioadei preluate la cheltuieli; mărfuri nevândute până la sfârșitul perioadei, consemnate în listele de inventariere, pentru care se diminuează cheltuielile (printr-o înregistrare în roșu):

Cumpărări de mărfuri pe baza de facturi:

În luna decembrie 2000, la DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV s-au achiziționat mărfuri (aparate telefonice) în valoare de 686.608.274 lei:

Scăderea din gestiune a mărfurilor:

Mărfuri primite de la alte subunități: D.Tc. București 312168559 lei, Bihor 27132343 lei, D.Tc. Buzău 3028885 lei, D.Tc. Covasna 12405919 lei, D.Tc. Mureș 23865733 lei, D.Tc. Prahova 1106000 lei, DTC Sibiu 132000 lei:

Contabilitatea cheltuielilor privind ambalajele

Cheltuielile privind ambalajele, ce fac obiectul contului 608 “Cheltuieli privind ambalajele”, sunt formate din:

Valoarea la preț de înregistrare a ambalajelor vândute, pentru care au fost întocmite la livrarea facturii; valoarea la preț de înregistrare a ambalajelor constatate lipsă la inventariere și consemnate în documentele de inventariere, în ambele cazuri se face înregistrarea prin formula contabilă:

Diferența de preț aferentă ambalajelor vândute sau constatate lipsă la inventariere:

Valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, nerestituite furnizorilor din cauza degradării lor:

Pentru ambalajele vândute și pentru ambalajele lipsă constatate la inventariere imputate persoanelor vinovate se fac înregistrările corespunzătoare cu folosirea conturilor de venituri.

grupa 61 “Cheltuieli cu lucrări și servicii executate de terți”

În structura serviciilor generale prestate de terți se cuprind acele lucrări și servicii care sunt nemijlocit ocazionate de desfășurarea activității de ansamblu a unui agent economic, cum sunt:

întrețineri și reparații;

redevențe, locații de gestiune și chirii;

prime de asigurare;

studii și cercetări.

Asemenea cheltuieli sunt reflectate în conturi sintetice de gradul I ce fac parte din grupa 61 “Cheltuieli cu lucrări și servicii executate de terți”:

“Cheltuieli de întreținere și reparații”

“Cheltuieli cu redevențe, locații de gestiune, chirii”

“Cheltuieli cu prime de asigurare”

“Cheltuieli cu studii și cercetări”.

Contabilitatea cheltuielilor de întreținere și reparații

La DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV, cheltuielile de întreținere și reparații în luna decembrie 2000 au fost în sumă de 2.848.390.174 lei:

întreținerea clădirilor 5.019.645 lei,

reparația clădirilor 447470906 lei,

întreținere mașini, utilaje, instalații 1904315601 lei,

reparații mașini, utilaje, instalații 349773012 lei,

întreținerea aparatelor de măsură și control 600000 lei,

întreținere mașini de transport 4838127 lei,

reparații mașini de transport 40577532 lei,

întreținere mobilier 87108691 lei,

reparații mobilier 8686660 lei.

Acordarea de avansuri furnizorilor:

Decontarea avansurilor acordate furnizorilor:

Contabilitatea cheltuielilor cu redevențele, locațiile de gestiune și chiriile

Redevențele reprezintă obligații de plată datorate de o unitate economică care a preluat în concesiune imobilizările pentru a le exploata în scopuri productive.

Locațiile de gestiune reprezintă o modalitate de preluare pentru exploatare de spații productive pe o perioadă limitată de timp pe bază de contracte de locație. Unitatea care a preluat spațiile productive în locație de gestiune, numită locatar, datorează unității care a predat activele respective sub aceasta formă de taxe lunare care se vor considera cheltuieli de exploatare.

Chiriile reprezintă obligații de plată datorate de o unitate economică pentru folosirea unor imobilizări ce sunt proprietatea altora și care sunt închiriate pe timp determinat pentru a putea fi exploatate în diferite scopuri.

La DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV, cheltuielile cu redevențele, locațiile de gestiune și chiriile în luna decembrie 2000 au fost în sumă de 574.125.385 lei:

cheltuieli aferente contractelor în leasing 324737406 lei,

chiriile pentru spații 31731727 lei,

chiriile pentru utilaje 147469730 lei,

chiriile pentru stâlpi rețele de telecomunicații 70186522 lei.

Contabilitatea cheltuielilor cu primele de asigurare

Primele de asigurare se datorează diferitelor societăți comerciale pentru asigurarea unor bunuri ale unității economice pe bază de contracte de asigurare.

La DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV, s-au înregistrat cheltuieli cu prime de asigurare în valoare de 242.761.594 lei:

Contabilitatea cheltuielilor cu studiile și cercetările

Se consideră cheltuieli cu studiile și cercetările acele acțiuni care se fac pentru interesul general al producției și marketingului producției fabricate și comercializate.

Cheltuielile aferente sunt reflectate la contul 614 “Cheltuieli cu studiile și cercetările”.

De menționat că acele cheltuieli ce se referă la cercetările aplicative se consideră imobilizări necorporale și se înregistrează în contabilitate ca atare.

grupa 62 “Cheltuieli cu alte servicii executate de terți”

În structura altor servicii prestate de terți se cuprind acele lucrări și servicii care sunt indirect legate de desfășurarea activității de ansamblu a unui agent economic.

Cheltuielile generate de asemenea lucrări și servicii sunt reflectate în conturi aparținătoare grupei 62 “Cheltuieli cu alte servicii executate de terți”:

“Cheltuieli cu colaboratorii”

“Cheltuieli cu comisioane și onorarii”

“Cheltuieli cu protocol, reclamă și publicitate”

“Cheltuieli cu transportul de bunuri și persoane”

“Cheltuieli cu deplasări, detașări, transferări”

“Cheltuieli cu taxe poștale și de telecomunicații”

“Cheltuieli cu servicii bancare și asimilate”

“Alte cheltuieli cu servicii executate de terți”

Contabilitatea cheltuielilor cu colaboratorii

Cheltuielile cu colaboratorii sunt reprezentate de sumele datorate colaboratorilor externi pentru prestațiile efectuate și fac obiectul contului 621 “Cheltuieli cu colaboratorii”.

Pentru asemenea remunerații agenții economici datorează contribuția la fondul pentru ajutorul de șomaj de 5% și la fondul special pentru ajutorarea persoanelor handicapate de 3 %, care se înregistrează la alte conturi de cheltuieli.

Din remunerațiile datorate se reține impozitul cuvenit, calculat ca impozit pe salarii, care se înregistrează ca o reținere din sumele brute calculate.

Contabilitatea cheltuielilor privind comisioanele și onorariile

În categoria cheltuielilor ce fac obiectul contului 622 “Cheltuieli privind comisioanele și onorariile” se cuprind:

comisioane datorate pentru cumpărarea sau vânzarea titlurilor de valoare imobilizate;

comisioane datorate pentru cumpărarea sau vânzarea titlurilor de plasament;

comisioane de intermediere;

onorari de conciliere;

onorari de contengios;

expertize de specialitate;

alte cheltuieli similare.

În luna decembrie 2000, DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV a înregistrat cheltuieli cu expertiza contabilă, intabulare teren în sumă de 142.094.789 lei:

Contabilitatea cheltuielilor de protocol, reclamă și publicitate

În luna decembrie 2000 s-au înregistrat cheltuieli cu reclamă, publicitate în sumă de 3.896.645 lei, cheltuieli cu protocol 75.847.343 lei:

Contabilitatea cheltuielilor cu transportul de bunuri și personal

În categoria cheltuielilor cu transportul de bunuri și persoane se cuprind acele prestații efectuate de terți pentru:

transportul produselor fabricate;

transportul mărfurilor vândute;

transportul altor bunuri;

transporturi colective de persoane la și de la locul de muncă.

Aceste cheltuieli sunt reflectate la contul 624 “Cheltuieli cu transportul de bunuri și de personal”. La acest cont nu se cuprind cheltuielile privind cumpărări de materii prime, materiale, mărfuri, care fac parte din costul de achiziție al acestora și se înregistrează la conturile corespunzătoare de stocuri.

În luna decembrie 2000, DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV a decontat avansul privind cheltuielile transport bunuri 25.210 lei, cheltuielile privind transportul persoanelor 21.924.436 lei:

În luna decembrie 2000 s-a acordat un avans spre decontare în valoare de 187366110 lei:

Contabilitatea cheltuielilor cu deplasări, detașări și transferări

Fac parte din această categorie următoarele cheltuieli:

deplasări în interes de serviciu: diurna, cazare, transport.

detașări pe perioade limitate de timp în interes de serviciu pentru care se plătesc diurne, cazare, transport.

drepturi cuvenite angajaților și familiei acestora transferați sau mutați împreună cu unitatea în alta localitate.

În luna decembrie 2000, la DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV s-au decontat cheltuielile cu diurna de 60.604.660 lei, cheltuielile cazare transport 19.143.428 lei:

Contabilitatea cheltuielilor poștale și a taxelor de telecomunicații

Sunt considerate cheltuieli poștale și de telecomunicații acele cheltuieli de poștă, telegraf, telefon, interfon, radio, televizor etc. care se fac în interes general al unității.

Ele se colectează la contul 626 “Cheltuieli poștale și de telecomunicații”.

Decontarea cheltuielilor prestații telecomunicații 8.103.796 lei, cheltuielilor poștale 98.396.561 lei:

Înregistrarea cheltuielilor poștale 218.722.122 lei:

Contabilitatea cheltuielilor cu serviciile bancare și asimilate

Se consideră servicii bancare acele servicii prestate de bănci, care nu au un caracter de cheltuieli financiare pentru:

comisioane bancare pentru efectuarea operațiilor de decontare din conturile curente;

cheltuieli pentru procurarea de titluri prin intermediul băncilor;

comisioane și cheltuieli pentru emisiuni de împrumuturi;

cheltuieli de efecte;

alte cheltuieli și comisioane pentru prestații de servicii.

La DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV în luna decembrie 2000 s-au înregistrat cheltuieli cu comisioane în sumă de 76.133.210 lei:

Contabilitatea altor cheltuielilor cu serviciile executate de terți

Acele servicii efectuate de terți care sunt indirect legate de desfășurarea activității unității ce nu pot fi delimitate pe conturile 621 – 627, se consideră alte cheltuieli cu serviciile executate de terți și se înregistrează la contul 628 “Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți”.

La DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV în luna decembrie 2000 s-au înregistrat alte cheltuieli cu terții în sumă de 2.370.131.970 lei (baze de date 17.275.699 lei, alte cheltuieli 2.325.416.271 lei, cheltuieli cu imprimarea tichetelor de masă 27.440.000 lei), cheltuieli cu SVA DTc-uri 122.507.816 lei:

grupa 63 “Cheltuieli cu impozite, taxe, vărsăminte asimilate”

Contabilitatea acestor cheltuieli este structurată pe feluri de impozite, taxe și vărsăminte asimilate și se realizează cu ajutorul conturilor ce fac obiectul grupei de conturi 63 “Cheltuieli cu impozitele taxele și vărsămintele asimilate”:

“Cheltuieli cu impozitul pe salarii”

635 “Cheltuieli cu alte impozite, taxe, vărsăminte asimilate”

Contabilitatea cheltuielilor cu impozitul pe salarii

În legislația financiară a României impozitul pe salariile achitate de agenții economici poate fi grupat astfel:

Impozit pe salariile cuvenite personalului și colaboratorilor externi care se reține și se decontează cu bugetul statului din drepturile brute cuvenite acestora. Deoarece drepturile brute pentru salarii se înregistrează, ca atare, în conturile de cheltuieli distincte, reținerile de impozit pe salarii nu se mai înregistrează ca și cheltuieli.

Impozitul suplimentar datorat, potrivit legii, bugetului statului, pentru depășirea fondului de salarii admisibil. Acesta nu se reține din drepturile salariale, ci se suportă de unitatea economică ca o cheltuială.

În contabilitate sumele datorate bugetului statului, reprezentând impozitul suplimentar pentru depășirea fondului de salarii admisibil se face lunar prin formula contabilă:

Contabilitatea cheltuielilor cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate

Unitățile economice înregistrează cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate datorate bugetului statului sau altor organisme publice care fac obiectul contului 635 “Cheltuieli

cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate”.

În categoria acestor cheltuieli se cuprind:

a) suportarea pe cheltuieli a T.V.A.-ului deductibil aferent produselor, lucrărilor și serviciilor scutite de impozitare. Se calculează ca diferență între T.V.A. deductibil înregistrate în contabilitate pentru cumpărările de mărfuri, bunuri și servicii la contul 4426 “T.V.A. deductibil” și T.V.A. ce se deduce efectiv, ținând seama de operațiile scutite. În acest scop în decontul de T.V.A. se stabilește prorata prin raportarea operațiilor de ieșiri de bunuri și servicii diminuat cu operațiile scutite de T.V.A., la totalul acestor operații. Cu diferența de prorată se corectează T.V.A.-ul deductibil aferent doar bunurilor și serviciilor procurate pentru nevoile unității economice rezultând T.V.A.-ul înregistrat inițial ca deductibil, dar care, în final, nu se deduc din T.V.A.-ul datorat bugetului statului, și se suportă de unitate ca o cheltuială.

b) Taxa pe valoarea adăugată colectată aferentă bunurilor și serviciilor folosite în scop personal sau predate cu titlu gratuit, cea aferentă lipsurilor peste normele legale, precum și cea aferentă bunurilor și serviciilor acordate salariaților sub forma avantajelor în natură.

c) impozite, taxe și vărsăminte asimilate, datorate bugetului statului (diferențe de preț la gaze și țiței obținute din producția internă, impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat etc.).

d) datorii și vărsăminte de efectuat, conform prevederilor legale, către alte organisme publice (contribuția la constituirea fondului special pentru cercetare – dezvoltare, fond special pentru ajutorarea persoanelor handicapate, fondul de asigurări sociale a țărănimii etc.).

La DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV în luna decembrie 2000 s-au înregistrat impozitul pe clădiri în sumă de 833.785.395 lei, taxa pentru mijloacele de transport 1.650.202 lei, taxa timbru judiciar 24.272.450 lei, alte taxe și impozite 1.353.671 lei, prorata din T.V.A. deductibilă -42683729 lei, fondul de risc 3% (cheltuieli aferente fondului special pentru persoane handicapate) 424.024.068 lei, fondul de învățământ 2% (cheltuieli aferente fondului special de învățământ) 282.682.711 lei, T.V.A. aferent convorbirilor 356.061.665 lei:

Plata impozitului pe clădiri, a taxei pentru mijloacele de transport, a fondurilor speciale:

grupa 64 “Cheltuieli cu personalul”

“Cheltuieli cu remunerațiile personalului”

645 “Cheltuieli cu asigurările și protecția socială”

Pentru munca prestată de personalul angajat, unitățile economice datorează acestuia salarii. Ele se calculează și se prevăd în contracte de munca încheiate cu salariații. Pe lângă salariile cuvenite se mai plătesc salariaților și prime sau sporuri de diferite feluri.

Toate datoriile către personal se stabilesc lunar și reprezintă pentru unitățile economice cheltuieli de personal ale exercițiului financiar în curs.

Pe lângă salarii, unitățile economice calculează și datorează statului și altor organisme sociale diferite impozite și taxe, care pot fi considerate cheltuieli patronale asupra salariilor.

Cheltuielile cu personalul fac obiectul grupei de conturi 64 “Cheltuieli cu personalul”. În cadrul acesteia funcționează conturi cu ajutorul cărora se înregistrează salariile personalului sau cheltuielile cu asigurările sau protecția socială.

Contabilitatea cheltuielilor cu remunerațiile personalului

Cheltuielile cu remunerațiile personalului sunt formate din salariile și alte drepturi cuvenite personalului pentru munca prestată. Ele se înregistrează în contabilitate lunar, pe baza statelor de plată, la nivelul drepturilor salariale brute, cu ajutorul contului 641 “Cheltuieli cu remunerațiile personalului”.

La DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV în luna decembrie 2000 s-au înregistrat cheltuieli cu salariile în sumă de 14.104.187.331 lei:

Reținerile din salarii.

Achitarea salariilor nete.

Ridicarea de numerar pentru plata avansurilor personalului.

Plata avansurilor.

Contabilitatea cheltuielilor privind asigurările și protecția socială

Cheltuielile privind asigurările și protecția socială fac parte din cheltuielile patronale, pe care unitățile economice le calculează și le datorează statului sau altor organisme sociale. Ele fac obiectul contului 645 “Cheltuieli privind asigurările și protecția socială”, care se defalcă pe următoarele conturi de gradul II:

6451 “Cheltuieli privind contribuția unității la asigurările sociale”

6452 “Cheltuieli privind contribuția unității pentru ajutorul de șomaj”

6458 “Alte cheltuieli privind asigurările și protecția socială”

Se înregistrează cheltuielile privind asigurările și protecția socială astfel: 30% din fondul de salarii brute reprezintă contribuția unității la asigurările sociale 4.281.502.699, 5% din fondul de salarii brute reprezintă contribuția unității la ajutorul de șomaj 706.390.336, 7% reprezintă fondul de sănătate 982.110.005 lei

Virarea datoriei către terți.

Grupa 65 “Alte cheltuieli de exploatare”

Activitatea de exploatare presupune și alte cheltuieli ce nu pot fi individualizate pe conturile de cheltuieli amintite. Ele fac obiectul contului 658 “Alte cheltuieli de exploatare”.

În structura altor cheltuieli de exploatare pot fi cuprinse :

diferențe din lichidarea unor creanțe și datorii;

valoarea reparațiilor capitale efectuate cu forțe proprii, considerate cheltuieli anticipate în exercițiul financiar precedent, repartizate asupra cheltuielilor curente în perioadele următoare, conform scadențarului.

La DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV în luna decembrie 2000 s-au înregistrat pierderi din creanțe (clienți incerți, garanții pension) în sumă de 1.404.201.181 lei, alte cheltuieli de exploatare 78.428.244 lei:

b) Contabilitatea cheltuielilor financiare

În categoria cheltuielilor financiare se cuprind acele cheltuieli care sunt legate de activitatea financiară a întreprinderii și se referă la:

pierderi din creanțe legate de participații;

cheltuieli privind titlurile de plasament cedate;

cheltuieli din diferențe de curs valutar;

cheltuieli privind dobânzile;

cheltuieli privind sconturile acordate;

alte cheltuieli financiare.

Contabilitatea cheltuielilor financiare se realizează cu ajutorul unor conturi de gradul I ce fac parte din grupa 66 “Cheltuieli financiare”.

Contabilitatea cheltuielilor privind creanțele legate de participații

În practica economiei de piață, adeseori societățile comerciale “mamă” îsi ajută societățile comerciale “fiice” cu împrumuturi pe termen mijlociu și lung în vederea redresării situației economico-financiare precare acelor din urmă. În acest mod societatea comercială ”mamă” dobândește drepturi de creanță asupra societății comerciale “fiice”.

Cum situația economico-financiară a societății comerciale “fiice” poate evolua spre faliment, poate apărea situația în care societatea comercială ”mama” nu mai poate recupera ajutoarele financiare acordate și eventual dobânzile aferente. În acest caz, în limita prevederilor legale, societatea comercială “mamă” poate include pierderile din aceste creanțe legate de participații în cheltuielile sale financiare. Contul care reflectă aceste cheltuieli este 663 “Pierderi din creanțe legate de participații”.

Contabilitatea cheltuielilor privind titlurile de plasament

În categoria titlurilor de plasament sunt cuprinse acțiunile, obligațiunile și alte titluri asimilate, procurate de agentul economic deținător cu scopul de a realiza prin vânzarea lor un câștig financiar. Aceste titluri, sunt de regulă, negociabile la bursă, asigurând pentru deținător lichiditatea și securitatea tranzacțiilor.

Dacă agentul economic nu va putea vinde aceste titluri nici măcar la valoarea de achiziție, el va realiza din aceste operațiuni o pierdere. Diferențele nefavorabile dintre valoarea contabilă a titlurilor de plasament și prețul de cesiune (vânzare) al acestora se va înregistra la contul 664 “Cheltuieli privind titlurile de plasament cedate”, cu prețul încasat din vânzarea titlurilor de plasament la care au fost înregistrate, prin debitarea conturilor de trezorerie.

Contabilitatea cheltuielilor din diferențe de curs valutar

Agenții economici țin evidența operațiilor de import-export în lei, dar decontările efective ale acestor operațiuni se fac într-o valută străină. Cum cursurile valutare ale valutei străine față de moneda țării noastre fluctuează de regulă zilnic, pot apărea diferențe între cursul valutar la care s-a înregistrat în contabilitate importul-exportul care poate fi cursul din ziua negocierii, cursul din ziua acceptării comenzii, cursul de la data transferului dreptului de proprietate, cursul de la data facturării sau cursul din ziua contabilizării facturii, și cursul valutar la care se face decontarea acestuia.

Dacă cursul valutar de la data decontării unei creanțe în valută este mai mic decât cursul valutar de la data efectuării și înregistrării operației de export, diferența va reprezenta o pierdere de schimb valutar și se va înregistra în contul 665 “Cheltuieli din diferențe de curs valutar”.

De asemenea, la contul 665 “Cheltuieli din diferențe de curs valutar” se mai înregistrează diferențele nefavorabile de curs valutar aferente disponibilităților bancare în devize, a disponibilităților în devize existente în casierie, precum și existentul în conturile de acreditive în devize. Operațiunile privind disponibilitățile în devize se încasează în contabilitate la cursul zilei sau la un curs fix. La închiderea exercițiului, disponibilitățile în devize se evaluează la cursul de schimb în vigoare la aceea data, iar diferențele de curs rezultate se înregistrează în contabilitate ca venituri sau cheltuieli financiare, după caz.

Pentru sumele încasate din lichidarea creanțelor se vor credita conturile de creanțe și se vor debita conturile de trezorerie corespunzătoare.

Contabilitatea cheltuielilor privind dobânzile

În totalul patrimoniului deținut de agentul economic, capitalurile împrumutate și datoriile asimilate pot ocupa ponderi relativ ridicate. În aceasta situație, agentul economic beneficiar al împrumuturilor și datoriilor asimilate se va afla în postura de plătitor de dobânzi, care pentru el va reprezenta o cheltuială financiară reflectata cu ajutorul contului 666 “Cheltuieli privind dobânzile”.

Mărimea acestor cheltuieli este determinată de felul dobânzii (simplă sau compusă), mărimea creditului și durata de rambursare.

Dacă se aplică dobânda simplă, relația de calcul a dobânzii (D) este:

, unde:

C capitalul împrumutat

t timpul de rambursare

r rata dobânzii

În debitul contului 666 ”Cheltuieli privind dobânzile” se înregistrează:

dobânzile datorate, aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate, prin creditul contului 168 ”Dobânzi aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate”;

dobânzile datorate, aferente împrumuturilor încasate în cadrul grupului, prin creditul contului 451”Decontări în cadrul grupului”;

dobânzile cuvenite asociaților pentru disponibilitățile depuse la unitate, prin creditul contului 455”Asociații – conturi curente”;

dobânzile plătite, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente, prin creditul contului 512 “Conturi curente la bănci”;

dobânzile aferente creditelor bancare pe termen scurt, prin creditul contului 5186 “Dobânzi de plătit”;

dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt, care majorează valoarea acestor credite, prin creditarea contului 519 ”Credite bancare pe termen scurt”.

Contabilitatea privind sconturile acordate

Sconturile reprezintă reduceri de prețuri acordate de furnizor cumpărătorului, ca urmare a plății anticipate de către cumpărător vânzătorului, înainte de scadența prevăzută în contract.

Mărimea scontului este egală cu :

, unde:

VN valoarea nominală a creanței

t timpul în zile

r rata scontului

Cheltuielile privind sconturile acordate fac obiectul contului 667 “Cheltuieli privind sconturile acordate”, ocazionând următoarele formule contabile:

Sconturi acordate unor clienți:

Sconturi acordate unor debitori ai unității:

Sconturi acordate pentru creanțe reprezentate de efecte comerciale de primit:

Contabilitatea altor cheltuieli financiare

În categoria altor cheltuieli financiare se cuprind acele cheltuieli financiare care nu se pot înregistra la conturile corespunzătoare din grupa 66 “Cheltuieli financiare”. Ele fac obiectul contului 668 “Alte cheltuieli financiare”.

c) Contabilitatea cheltuielilor excepționale

În categoria cheltuielilor excepționale se cuprind acele elemente de cheltuieli care prin conținutul și natura lor economică au un caracter neobișnuit, extraordinar, în raport cu activitățile curente de exploatare sau financiare.

Cheltuielile excepționale se împart în două categorii, și anume: cheltuieli ocazionate de operațiile de gestiune și cheltuieli ocazionate de operații de capital, ambele reflectate cu ajutorul unor conturi din grupa 67 “Cheltuieli excepționale”.

Contabilitatea cheltuielilor privind operațiile de gestiune

Cheltuielile excepționale privind operațiunile de gestiune sunt formate din:

despăgubiri, amenzi și penalități datorate sau plătite;

debite prescrise sau debitori insolvabili scoși din evidență;

cheltuieli privind sponsorizările;

pierderi din calamități;

donații și subvenții acordate.

Contabilitatea unor asemenea cheltuieli se realizează cu ajutorul contului 671 “Cheltuieli excepționale privind operațiile de gestiune” care se dezvoltă pe următoarele conturi de gradul II:

6711 “Despăgubiri, amenzi și penalități”

6712 “Donații și subvenții acordate”

6714 “Pierderi din debitori diverși”

6718 “Alte cheltuieli excepționale privind operațiile de gestiune”

La DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV în luna decembrie 2000 valoarea penalităților datorate reprezenta 10.893.194 lei, acțiuni sociale 263.400.000 lei, pierderi din debitori diverși 100 lei.:

Contabilitatea cheltuielilor privind operațiile de capital

Cheltuielile excepționale privind operațiile de capital sunt formate din:

valoarea neamortizată a imobilizărilor necorporale, corporale sau financiare vândute;

valoarea neamortizată a imobilizărilor necorporale, corporale sau financiare scoase din evidența prin clasare, demolare, etc.;

pierderile determinate de răscumpărarea propriilor acțiuni;

cheltuieli determinate de încetarea unor activități;

alte cheltuieli extraordinare.

Contabilitatea acestor cheltuieli se realizează cu ajutor unor conturi sintetice de gradul II aparținătoare contului sintetic 672 “Cheltuieli privind operațiile de capital”, care se dezvoltă pe următoarele conturi sintetice gradul II:

6721 “Cheltuieli privind activele cedate”

6728 “Alte cheltuieli excepționale privind operațiile de capital”.

Înregistrări contabile:

scoaterea din patrimoniu a unor imobilizări corporale vândute, amortizate parțial:

Alături de această formulă contabilă se înregistrează și veniturile obținute din vânzarea imobilizărilor.

Scoaterea din activitate a unor programe informatice neamortizate integral care nu se mai utilizează de unitate:

Diferența dintre valoarea nominală și valoarea de pe piață a unor acțiuni proprii răscumpărate în scopul diminuării capitalului social:

d) Contabilitatea cheltuielilor cu amortizările și provizioanele

Amortizările și provizioanele generează pe măsura constituirii lor cheltuieli care în contabilitate se urmăresc cu ajutorul unor conturi distincte după natura lor economică, adică pe elemente primare.

Aceste cheltuieli sunt reflectate la grupa 68 “Cheltuieli cu amortizările și provizioanele” din care fac parte următoarele conturi de gradul I:

681 “Cheltuieli de exploatare privind amortizările și provizioanele”

686 “Cheltuieli financiare privind amortizările și provizioanele”

687 “Cheltuieli excepționale privind amortizările și provizioanele”

Unitățile economice mici și mijlocii vor folosi conturile sintetice de gradul I abordate mai sus.

Unitățile economice mari trebuie să utilizeze conturi sintetice de gradul II pe care se defalcă conturile sintetice de gradul I de mai sus.

Contabilitatea cheltuielilor de exploatare privind amortizările și provizioanele

Cheltuielile de exploatare privind amortizările și provizioanele sunt formate din:

amortizarea aferentă imobilizărilor necorporale și corporale;

provizioane constituite pentru riscuri și cheltuieli ce privesc activitatea de exploatare;

provizioane pentru deprecierea imobilizărilor, a stocurilor și producției în curs de execuție;

provizioane constituite pentru creanțe neîncasabile, clienți dubioși, rău platnici sau în litigiu, precum și pentru deprecierea altor active circulante.

Contabilitatea acestor cheltuieli se realizează cu ajutorul contului 681 “Cheltuieli de exploatare privind amortizările și provizioanele” care se desfășoară pe următoarele conturi sintetice de gradul II:

6811 “Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor”

6812 “Cheltuieli de exploatare privind provizioane pentru riscuri și cheltuieli”

6813 “Cheltuieli de exploatare privind provizioane pentru deprecierea

imobilizărilor”

6814 “Cheltuieli de exploatare privind provizioane pentru deprecierea activelor

circulante”

DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV în luna decembrie 2000 a înregistrat următoarele cheltuieli de exploatare privind amortizarea și provizioanele:

Se înregistrează amortizarea lunară aferentă imobilizărilor necorporale și corporale:

Constituirea de provizioane pentru riscuri și cheltuieli în sumă de 23.970.000 lei, pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de execuție 355.817.368 lei, creanțe-clienți 3.663.279.249 lei.

Achiziționarea de licențe 24.932.100 lei, programe informatice 354.875.344 lei.

Achiziționarea de utilaje în valoare de 1.926.670.496 lei, aparate 1.103.930.904 lei, mijloace de transport 320.087.694 lei, construcția unei clădiri 28.787.837.589 lei.

Contabilitatea cheltuielilor financiare privind amortizările și provizioanele

În categoria cheltuielilor financiare privind amortizările și provizioanele se cuprind:

provizioane pentru riscuri și cheltuieli ce privesc activitatea financiară;

primele pentru rambursarea obligațiunilor amortizate;

provizioane pentru deprecierea imobilizărilor financiare și a altor active de natură financiară.

Pentru contabilizarea cheltuielilor de această natură se folosește contul 686 “Cheltuieli financiare privind amortizările și provizioanele”.

Întreprinderile mari vor defalca acest cont pe următoarele conturi sintetice de gradul II:

6862 “Cheltuieli financiare privind provizioane pentru riscuri și cheltuieli”

6863 “Cheltuieli financiare privind provizioane pentru deprecieri”

6868 “Cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de rambursare a

obligațiunilor”.

Contabilitatea cheltuielilor excepționale privind amortizările și provizioanele

Se consideră cheltuieli excepționale privind amortizările și provizioanele:

provizioane constituite pentru riscuri și cheltuieli când acestea au caracter excepțional;

constituirea provizioanelor reglementate;

amortizări și provizioane aferente imobilizărilor necorporale și corporale ce privesc activitatea excepțională;

provizioane constituite cu caracter excepționale legate de creanțe–debitori diverși.

În contabilitate cheltuielile respective sunt reflectate cu ajutorul contului 687 “Cheltuieli excepționale privind amortizările și provizioanele”. Acesta se defalcă de către unitățile mari pe următoarele conturi sintetice de gradul II.:

6871 “Cheltuieli excepționale privind amortizarea imobilizărilor”

6872 “Cheltuieli excepționale privind provizioanele pentru riscuri și cheltuieli”

6873 “Cheltuieli excepționale privind provizioanele pentru depreciere”

6874 “Cheltuieli excepționale privind provizioane reglementate”

Delimitarea și înregistrarea distinctă a acestei categorii de cheltuieli de exploatare, financiare și excepționale se întemeiază pe calitatea lor de componentă a capacității de autofinanțare. Sunt cheltuieli care nu generează plăți pentru activitatea de trezorerie. Ca o componentă a “cash-flow”-ului, ele reprezintă o sursă de autofinanțare pentru investiții. De aceea se mai numesc și cheltuieli calculate. De asemenea și venituri din amortizări și provizioane sunt venituri calculate.

DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV în luna decembrie 2000 a înregistrat următoarele cheltuieli excepționale privind amortizarea și provizioanele:

Constituirea provizioanelor excepționale pentru deprecierea creanțelor-debitori diverși în sumă de 27.453.479 lei, provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale 7.080.635.405 lei:

e) Contabilitatea cheltuielilor privind impozitul pe profit

Impozitul pe profit reprezintă pentru agentul economic o cheltuială de natură fiscală ce se are în vedere la stabilirea profitului net.

Reflectarea în contabilitate a cheltuielilor cu impozitul pe profit se realizează cu ajutorul contului 691 “Cheltuieli cu impozitul pe profit”.

Calculul impozitului pe profit se face potrivit principiilor și regulilor legislației fiscale în vigoare (O.G. 217/1999) în exercițiul financiar în care s-a realizat profitul impozabil.

Baza de calcul a impozitului pe profit o constituie profitul impozabil. Pentru determinarea profitului impozabil se compară veniturile obținute de agenții economici cu cheltuieli efectuate (aferente). Din punct de vedere contabil acest lucru presupune ca veniturile înregistrate pe creditul conturilor de venituri să fie decontate pe creditul contului 121 “Profit și pierdere”, iar în sens invers se procedează și cu conturile de cheltuieli. Prin compararea debitului și creditului contului 121 “Profit și pierdere” se obține rezultatul contabil. În cazul în care se obține sold creditor este profit, iar în cazul în care se obține sold debitor – pierdere. La aceasta se adaugă deducerile fiscale, dacă este cazul, obținându-se rezultatul fiscal.

Asupra rezultatului fiscal se aplică cota legală de impozit 25% și se obține impozitul pe profit exigibil la închiderea exercițiului financiar. Cheltuielile cu impozitul pe profit sunt suportate la nivelul întregii activități a agentului economic și se înregistrează lunar prin formula contabilă:

După această operațiune și cheltuielile cu impozitul pe profit se decontează, se virează asupra contului de rezultate 121 “Profit și pierdere” pentru determinarea profitului net, după formula contabilă:

f) Contabilitatea decontării cheltuielilor

În vederea determinării lunare a profitului sau pierderii, conturile de cheltuieli se închid provizoriu prin rezultatul exercițiului.

Rezultatul exercițiului, respectiv profitul sau pierderea se determină ca diferență între veniturile și cheltuielile exercițiului, indiferent de data încasării sau plății lor.

Închiderea lunară a conturilor de cheltuieli are în vedere soldul acestora la sfârșitul fiecărei perioade.

În cursul lunii, colectarea cheltuielilor presupune debitarea conturilor de cheltuieli. Dar apar și operații economice care presupun diminuarea, respectiv rectificarea cheltuielilor colectate anterior.

În contabilitate diminuarea sau rectificarea de cheltuieli colectate anterior se poate face prin două modalități:

Înregistrarea diminuărilor de cheltuieli în creditul conturilor de cheltuieli cu sume în negru. O asemenea modalitate influențează rulajul debitor al conturilor de cheltuieli în sensul că el nu exprimă cheltuielile perioadei, cu cele efectuate care pot să sufere diminuări. Pentru determinarea cheltuielilor perioadei ce trebuiesc avute în vedere la completarea raporturilor fiscale, trebuie să scadă, în mod extracontabil, din rulajul debitor al conturilor de cheltuieli, rulajul debitor al acestora format înaintea închiderii conturilor respective.

Înregistrarea diminuărilor de cheltuieli în debitul conturilor de cheltuieli cu sume în roșu, deci ca o stornare în roșu.

În acest mod rulajul debitor al conturilor de cheltuieli exprimă și mărimea cheltuielilor perioadei.

Exemplificăm câteva operații economice ce reprezintă diminuări de cheltuieli:

Diminuarea cheltuielilor cu materii prime, materiale și mărfuri la sfârșitul perioadei cu stocurile de astfel de valori, trecute la procurare pe cheltuieli, dar neutilizate sau vândute, în cazul unităților mici care aplică metoda inventarului intermitent:

Rectificarea unor cheltuieli înregistrate asupra cheltuielilor perioadei, și care aparțin perioadelor următoare: de exemplu, prime de asigurare ce se referă la perioadele următoare:

Plusuri constatate la inventarierea stocurilor de materii prime materiale și mărfuri:

După diminuarea cheltuielilor cu acele cheltuieli care nu aparțin perioadei curente se procedează la închiderea, la sfârșit de perioadă, a conturilor de cheltuieli, și anume, se închid conturile de cheltuieli care concură la diminuarea rezultatului financiar brut, ce trebuie avut în vedere la calcularea impozitului pe profit. Este cazul tuturor conturilor de cheltuieli, mai puțin contul 691 “Cheltuieli cu impozitul pe profit”.

Închiderea conturilor de cheltuieli la D.Tc. Brașov în luna decembrie 2000:

Contabilitatea veniturilor

În planul contabil general clasa 7 “Conturi de venituri” are în structura sa 8 grupe de conturi iar în cadrul lor, conturi divizionare cu 3 cifre (conturi sintetice de gradul I) sau 4 cifre (conturi sintetice de gradul II).

Cu ajutorul conturilor din clasa 7 “Conturi de venituri” se ține evidența veniturilor perioadei obținute care prin comparare cu cheltuielile aceleiași perioade ne dă posibilitatea stabilirii rezultatului obținut.

Toate conturile din aceste grupe sunt conturi de pasiv care încep a funcționa prin creditare, în funcție de specificul fiecăruia și se debitează prin transferarea soldului asupra contului 121 “Profit și pierdere”.

În ordinea conturilor, delimitării în planul contabil general, operațiunile privind contabilitatea cheltuielilor sunt următoarele:

a) Contabilitatea veniturilor din exploatare

Sunt considerate venituri realizate în funcție de care se determină rezultatul numai veniturile din stadiul de vânzare, adică din faza în care are loc transferarea dreptului de proprietate.

În modelul continental de contabilitate, implicit în cel din țara noastră, criteriul de delimitare și înregistrare a veniturilor din activitatea de exploatare este cel începând cu obținerea

producției și se continuă cu vânzarea aceleiași producții sau a mărfurilor cumpărate.

Din cadrul acestei clase de conturi fac parte 5 grupe de conturi care definesc activitatea de exploatare:

Grupa 70 “Venituri din vânzări de produse, mărfuri, servicii prestate și din alte activități”, cu următoarele conturi:

“Venituri din vânzarea produselor finite”

“Venituri din vânzarea semifabricatelor”

“Venituri din vânzarea produselor reziduale”

“Venituri din lucrări executate și servicii prestate”

“Venituri din studii și cercetări”

“Venituri din redevențe, locații de gestiune, chirii”

“Venituri din vânzarea mărfurilor”

“Venituri din activități diverse”

Veniturile din vânzări de produse, mărfuri, servicii prestate și din alte activități se consideră venituri generate de activitatea de bază, ele fiind legate direct sau indirect de profilul principal de activitate al agenților economici.

Contabilitatea veniturilor din vânzarea produselor finite

Veniturile din vânzări de produse finite se compun din prețul de vânzare negociabil al acestora fără TVA.

Contabilitatea veniturilor din vânzarea produselor finite se realizează cu ajutorul contului 701 “Venituri din vânzarea produselor finite”.

Contabilitatea veniturilor din vânzarea semifabricatelor

Semifabricatele sunt produse al căror proces tehnologic a fost într-o fază de fabricație și care trec în continuare în procesul tehnologic al altei faze de fabricație. Deci ele sunt destinate continuării preluării lor în unitatea care le-a produs.

În anumite cazuri, semifabricatele destinate producției interne se pot livra terților, situație în care se înregistrează ca venituri cu ajutorul contului 702 “Venituri din vânzarea semifabricatelor”.

Contabilitatea venituri din vânzarea produselor reziduale

Produsele reziduale sunt reprezentate de rebuturile, materialele recuperabile și deșeurile

obținute din procesul de producție. Când acestea se vând vor fi reflectate în contabilitate ca venituri și se vor înregistra în contul 703 “Venituri din vânzarea produselor reziduale”.

De menționat că vânzările din produse reziduale sunt scutite de TVA.

Contabilitatea veniturilor din vânzarea produselor reziduale se realizează cu ajutorul contului 703 “Venituri din vânzarea produselor reziduale”.

În cazul unităților economice care folosesc pentru gestiunea stocurilor de produse metoda inventarului permanent, alături de înregistrări de vânzare a acestora se va face și descărcarea gestiunii produselor, așa cum se va arăta la contabilitatea veniturilor din producția stocată.

Contabilitatea veniturilor din lucrări executate și servicii prestate

Lucrările executate și serviciile prestate pentru terți se consideră venituri ale activității de exploatare.

Ele se decontează terților fie pe baza devizelor antecalculate sau postcalculate (cazul lucrărilor executate), fie pe bază de tarife (cazul serviciilor prestate).

Contabilitatea veniturilor din lucrări executate și servicii prestate se realizează cu ajutorul contului 704 “Venituri din lucrări executate și servicii prestate”.

La DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV în luna decembrie 2000 s-au înregistrat venituri din vânzarea cartelelor telefonice către terți în valoare de 2.204.545.389 lei:

Scăderea din gestiune a cartelelor telefonice.

Venituri facturate din prestări telefonice și înregistrarea abonamentelor din luna precedentă.

Încasări abonamente telefon.

Încasarea avansurilor de la clienți.

Decontarea avansurilor primite de la clienți.

Contabilitatea veniturilor din studii și cercetări

În veniturile activității de exploatare se cuprind studiile și cercetările efectuate pentru terți pe bază de contracte de cercetare, de comenzii sau prin alte modalități de decontare.

Pe măsura terminării lor și recepționării de către terți, ele se decontează cu aceștia, de regulă, pe bază de facturi, fiind purtătoare de TVA.

DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV a înregistrat în luna decembrie 2000 venituri din cercetarea și proiectarea telecomunicațiilor în valoare de 79.935.648 lei.

Contabilitatea veniturilor din redevențe, locații de gestiune și chirii

Redevențele, locațiile de gestiune și chiriile generează pentru agenții economici, care le datorează, cheltuieli care au făcut obiectul contului 612 “Cheltuieli cu redevențele, locațiile de gestiune și chirii”.

Unitățile economice care beneficiază (încasează) asemenea redevențe, locații de gestiune și chirii, le vor considera venituri și se înregistrează la contul 706 “Venituri din redevențe, locații de gestiune și chirii”.

DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV a încasat în luna decembrie 2000 venituri din chirii în valoare de 52.334.026 lei.:

Contabilitatea veniturilor din vânzarea mărfurilor

Vânzările de mărfuri se întâlnesc la unitățile cu profil comercial, dar și la alte unități cu alt profil decât cel comercial, care dispun de depozite de mărfuri cu ridicata sau de unitățile de desfacere cu amănuntul a mărfurilor.

În funcție de natura vânzărilor de mărfuri, acestea pot fi:

vânzări de mărfuri cu ridicata, care se referă la livrările de mărfuri către terți în partizi mari;

vânzări de mărfuri cu amănuntul, care se referă la desfacerea de mărfuri către populație.

Indiferent de natura relațiilor, acestea fac obiectul contului 707 “Venituri din vânzarea mărfurilor”. În creditul acestui cont se înregistrează prețul de vânzare a mărfurilor (exclusiv TVA), format din prețul de cumpărare și adaosul comercial (pentru unitatea cu ridicata sau cu amănuntul).

De menționat că agenții economici care țin evidența stocurilor de mărfuri prin folosirea metodei inventarului permanent trebuie să înregistreze în contabilitate, alături de realizarea veniturilor, și descărcarea gestiunii mărfurilor ieșite.

La DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV s-au înregistrat în luna decembrie 2000 venituri din vânzarea pachetelor COSMOROM în valoare de 221.771.442 lei.

Încasarea de la clienți a facturii de prestații (pachetele COSMOROM și cartelele telefonice).

Contabilitatea veniturilor din activități diverse

Se consideră venituri din activități diverse, ce intră în categoria veniturilor din exploatare, următoarele:

comisioane primite;

servicii prestate în interesul personalului;

punere la dispoziția terților a personalului unității contra plată;

venituri din valorificarea ambalajelor;

alte venituri realizate din relații cu terții.

Contabilitatea acestora se realizează cu ajutorul contului 708 “Venituri din activități diverse”.

DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV a înregistrat în luna decembrie 2000 venituri din activități diverse în valoare de 6.354.692 (facturat clienților 1.691.243 lei, altele 4.663.449 lei).:

Înregistrarea efectelor comerciale primite, depuse și încasate.

grupa 71 “Venituri din producția stocată”

Sistemul de contabilitate aplicabil de agenții economici din România de la 1 Ianuarie 1994, consideră venituri atât producția vândută ce se reflectă în creditul conturilor ce fac parte din grupa 70, cât și variația stocurilor de produse fabricate și comenzi în curs de execuție de la finele perioadei față de cele de la începutul perioadei.

Veniturile din exploatare, avute în vedere la stabilirea rezultatelor financiare se raportează organelor fiscale, se calculează influiențând aceste venituri cu creșterea sau descreșterea stocurilor de produse fabricate și comenzii în curs de execuție de la sfârșitul perioadei față de cele de la începutul perioadei:

Venituri din exploatare = Venituri reflectate în grupele de conturi 70, 72, 74, 75, 78 + (-) creșterile (descreșterile) de stocuri de produse fabricate și comenzi în curs de execuție.

Pentru urmărirea variației stocurilor de produse fabricate și comenzi în curs de execuției se folosește contul 711 “Venituri din producția stocată”.

Prin urmare, acest cont apare numai la unitățile economice care obțin producție depozitată sau au producție nedepozitată în curs de execuție.

Funcția lui diferă față de cea a celorlalte conturi de venituri. În cazul acestui cont asupra rezultatului exercițiului se trece numai soldul lui, debitor sau creditor. În cazul celorlalte conturi de venituri asupra rezultatului exercițiului se trec rulajele creditoare ale acestora.

De asemenea, există deosebiri în utilizarea acestui cont la unitățile mici și mijlocii și respectiv unitățile mari.

Unitățile mici și mijlocii care aplică pentru gestiunea stocurilor metoda inventarului intermitent, înregistrează la acest cont doar stocuri de produse fabricate și comenzile în curs de execuție de la sfârșitul perioadei care nu au fost vândute (facturate).

Unitățile mari care aplică pentru gestiunea stocurilor metoda inventarului permanent înregistrează la acest cont întreaga producție fabricată și respectiv vândută în cursul perioadei precum și comenzile în curs de execuție de la sfârșitul perioadei.

Înregistrări contabile la unitățile mici și mijlocii:

Stornarea în roșu, a produselor existente în stoc (nevândute) la sfârșitul perioadei precedente; produse existente în stoc (nevândute) la sfârșitul perioadei curente (înregistrare în negru):

Reluarea, în luna curentă, printr-o înregistrare în roșu, a producției, lucrărilor și serviciilor în curs de execuție existente la sfârșitul perioadei precedente; producția, lucrările și serviciile în curs de execuție (neterminate) la sfârșitul perioadei curente (înregistrare în negru):

Înregistrări contabile la unitățile mari:

Reluarea, în luna curentă, printr-o înregistrare în roșu, a producției, lucrărilor și serviciilor în curs de execuție la sfârșitul perioadei precedente; producția, lucrări și serviciile în curs de execuție (neterminate) la sfârșitul perioadei curente (înregistrare în negru):

Prețul de înregistrare al semifabricatelor, produselor reziduale obținute, precum și diferențele între prețul prestabilit și costul de producție:

Costul de producție al baracamentelor și amenajărilor provizorii, obținute din producție proprie:

Prețul de înregistrare al animalelor și păsărilor obținute din producția proprie, precum și diferențele de preț aferente:

Valoarea semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, animalelor și păsărilor vândute sau constate lipsă la inventar:

În cazul lipsurilor de inventar a stocurilor mai sus menționate se înregistrează concomitent, cheltuieli ocazionate cu aceste lipsuri, precum și venituri pentru acele stocuri care se impută persoanelor vinovate.

Prezentăm în cele ce urmează, delimitarea și înregistrarea veniturilor din activitatea de exploatare, reprezentate de cele ce privesc obținerea producției și respectiv cele obținute în procesul de vânzare a producției la o unitate care aplică metoda inventarului permanent.

Exemplu:

Producția în stoc la începutul perioadei:

La cost de producție 10 000 000 lei;

La preț de livrare, considerat preț de înregistrare în contabilitate 11 000 000 lei;

Diferențe de preț favorabile 1 000 000 lei.

Producția obținută în cursul perioadei:

La cost de producție 100 000 000 lei;

La preț de livrare 110 000 000 lei;

Diferența de preț favorabilă 10 000 000 lei.

Producția vândută în cursul perioadei:

Ipoteza A

La cost de producție 100 000 000 lei;

La preț de livrare 110 000 000 lei;

Diferența de preț favorabilă 10 000 000 lei.

Ipoteza B

La cost de producție 105 000 000 lei;

La preț de livrare 115 500 000 lei;

Diferența de preț favorabilă 10 500 000 lei.

Ipoteza C

La cost de producție 95 000 000 lei;

La preț de livrare 104 500 000 lei;

Diferența de preț favorabilă 9 500 000 lei.

Transmiterea acestui exemplu în T-uri care reflectă rezultatul înregistrărilor efectuate la o unitate economică care aplică metoda inventarului permanent se prezintă astfel:

Ipoteza A

345 348

701 711

Ipoteza B

345 348

701 711

Ipoteza C

345 348

701 711

Corelația între veniturile din vânzare, variația stocurilor și veniturilor din exploatare:

CONCLUZII:

Variația stocurilor nu se cuprinde în cifra de afaceri. Aceasta este formată numai din rulajul creditor al contului 701.

Veniturile din exploatare sunt egale cu veniturile din vânzare numai în ipoteza A, când produsele fabricate sunt egale cu cele vândute. În ipoteza B veniturile din exploatare 110500000 lei sunt formate din produsele obținute vândute integral (110000000 lei) plus profitul aferent vânzărilor din stoc (500000 lei). În ipoteza C veniturile din exploatare (109500000 lei) sunt formate din produsele obținute (110000000 lei) minus profitul aferent nevânzării unor produse din cele obținute (500000 lei).

Profitul se formează numai în stadiul de vânzare al produselor finite, în sensul că profitul potențial pentru produsele obținute se corectează cu profitul creșterilor sau descreșterilor de

stocuri, după cum rezultă din tabelul de mai jos:

Prin urmare, creșterea stocurilor de produse finite duce la majorarea veniturilor din exploatare față de veniturile din vânzare, dar are ca efect diminuarea profitului obținut față de cel aferent producției fabricate în perioada respectivă. În schimb, diminuarea stocurilor de produse finite duce la diminuarea veniturilor din exploatare față de veniturile din vânzare, dar are ca efect majorarea profitului obținut față de cel aferent producției fabricate în perioada respectivă.

În cazul în care unitatea economică ar aplica metoda inventarului intermitent, concluziile exemplului de mai sus nu se schimbă. Se ajung la aceleași venituri din exploatare și respectiv la același rezultat financiar.

grupa 72 “Venituri din producția de imobilizări”

Veniturile din producția imobilizată sunt formate din:

costul de producție al imobilizărilor corporale și necorporale realizate în regie proprie și înscrise ca atare în activul imobilizat;

totalul cheltuielilor auxiliare efectuate de întreprindere cu procurarea și punerea în stare de folosință a imobilizărilor corporale și necorporale procurate de la terți, cum ar fi: cheltuieli de transport, de instalare, de montaj, efectuate în regie proprie.

La finele perioadelor și respectiv la punerea în funcțiune a imobilizărilor, costul de producție al imobilizărilor create în regie proprie și totalul cheltuielilor auxiliare efectuate de întreprindere cu achiziționarea și punerea în funcțiune a imobilizărilor cumpărate de la terți fac obiectul unei contabilizări distincte sub dublu aspect:

Pe de-o parte, ca imobilizări în curs, dacă lucrările sunt neterminate, cu ajutorul conturilor din grupa 23 “Imobilizări în curs” sau ca imobilizări terminate, dacă sunt recepționate, cu ajutorul conturilor din grupele 20 “Imobilizări necorporale” și 21 “Imobilizări corporale”.

Pe de altă parte, ca venituri din producție proprie de imobilizări, evidențiate cu ajutorul conturilor din grupa 72 “Venituri din producția de imobilizări”.

De menționat că astfel de venituri nu intră în cifra de afaceri, dar se raportează ca venituri din exploatare.

Contabilitatea veniturilor din producția de imobilizări necorporale

În categoria imobilizărilor necorporale sunt cuprinse:

lucrări pentru constituirea unității;

lucrări de cercetare și dezvoltare;

concesiuni brevete și alte drepturi și valori similare;

programe informatice, etc.

Contabilitatea acestor venituri se realizează cu ajutorul contului 721 “Venituri din producția de imobilizări necorporale”.

Contabilitatea veniturilor din producția de imobilizări corporale

În categoria veniturilor din producția de imobilizări corporale se cuprind:

mijloace fixe obținute din producția proprie;

lucrări de punere în funcțiune a mijloacelor fixe procurate de la terți;

amenajările de terenuri realizate în regie proprie.

Contabilitatea acestor venituri se realizează cu ajutorul contului 722 “Venituri din producția de imobilizări corporale”.

La DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV s-a realizat în luna decembrie 2000 efectuarea unei investiții cu forțe proprii în valoare de 185.747.900 lei:

grupa 74 “Venituri din subvenții de exploatare”

Subvențiile de exploatare de care beneficiază unitatea patrimonială din partea statului, a colectivităților publice sau a altor unități patrimoniale sunt considerate venituri din exploatare.

Ele se acordă pentru:

acoperirea diferențelor de preț la produse fabricate cu cheltuieli mai mari decât prețul de livrare, ce sunt subvenționate;

acoperirea pierderilor obținute din activitatea economică desfășurată în anumite perioade de timp;

finanțare unor activități de cercetare.

Contabilitatea subvențiilor de exploatare primite se realizează cu ajutorul contului 741 “Venituri din subvenții de exploatare”.

Înregistrări contabile:

Primirea unui aviz de aprobare a unei subvenții de exploatare, ce ulterior se virează în contul deschis la bancă:

Primirea de subvenții de exploatare fără avizarea prealabilă a acestora:

grupa 75 “Alte venituri de exploatare”

Aceste venituri din exploatare care nu pot fi nominalizate în conturile distincte de venituri ale acestei activități se reflectă în contabilitate cu ajutorul conturilor din grupa 75 “Alte venituri din exploatare”.

Contabilitatea veniturilor din creanțe reactivate

Creanțele unității patrimoniale care devin din motive diferite incerte și nu se mai pot încasa sunt trecute asupra cheltuielilor (654 “Pierderi din creanțe”) influiențând nefavorabil rezultatul exercițiului.

În situația în care acestea revin la o stare de solvabilitate, ele se reactivează, adică se reintroduc în activul unității. Reactivarea lor va influența favorabil rezultatul exercițiului, motiv pentru care se consideră venituri, chiar dacă se vor încasa ulterior, și se înregistrează la contul 754 “Venituri din creanțe reactivate”, astfel:

Reactivare unor clienți reveniți la o stare de solvabilitate:

Reactivarea unor debitori pentru care au apărut posibilități de încasare ulterior:

Contabilitatea altor venituri din exploatare

În categoria altor venituri din exploatare, reflectate la contul 758 “Alte venituri din exploatare” se cuprind:

sume datorate de personal privind debite provenite din imputații, remunerații, sporuri sau adaosuri necuvenite și avansuri nejustificate;

sume datorate de diverși debitori, ca urmare a pagubelor produse de către aceștia;

sume încasate reprezentând venituri din exploatarea curentă pentru care nu au fost înregistrate anterior creanțele;

valoarea reparațiilor capitale efectuate cu forțe proprii, constatate la închiderea exercițiului ca fiind aferente exercițiilor anterioare.

DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV a încasat în luna decembrie 2000 alte venituri din exploatare (tichete de masă, debitori diverși) în valoare de 344.550.560 lei:

b) Contabilitatea veniturilor financiare

În categoria veniturilor financiare se cuprind acele venituri care sunt strict legate de activitatea financiară a întreprinderii.

În general, veniturile financiare sunt corelative cu cheltuielile financiare, în sensul că elementelor de venituri financiare le corespund elemente de cheltuieli financiare, ambele fiind generate, de regulă, de aceeași operație economică.

Veniturile financiare, corelate cu cheltuielile financiare sunt următoarele:

venituri din participații la capitalul social al altor societăți comerciale pentru care pot să apară cheltuieli privitoare la pierderile din creanțe legate de participații;

venituri din alte imobilizări financiare și din creanțe imobilizate, pentru care cheltuielile, dacă apar, se trec la alte cheltuieli financiare;

venituri din titluri de plasament ce sunt corelative cu cheltuielile privind titlurile de plasament cedate;

veniturile din diferențe de curs valutar pentru care există un cont de cheltuieli din diferențe de curs valutar;

venituri din dobânzi și respectiv cheltuieli privind dobânzile;

venituri din sconturi obținute, respectiv cheltuieli privind sconturile acordate;

alte venituri financiare și respectiv alte cheltuieli financiare.

În timp ce contabilitatea cheltuielilor financiare se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 66 “Cheltuieli financiare”, pentru contabilitatea veniturilor financiare se folosesc conturile din grupa 76 “Venituri financiare”.

Contabilitatea veniturilor din participații

Participațiile constau din deținerea de către un agent economic de titluri de participare ce reprezintă drepturi sub formă de acțiuni sau alte titluri de valoare în capitalul altor unități patrimoniale.

Titlurile de participare asigură unității patrimoniale deținătoare:

exercitarea unui control sau a unei influențe notabile în luarea deciziilor de importanță majoră ale altor unități patrimoniale;

realizarea unui profit sub formă de dividende, care se stabilesc la sfârșitul exercițiului financiar din rezultatul exercițiului.

Dividendul aferent titlurilor de participare cuvenit unităților economice care dețin asemenea titluri reprezintă venit financiar și se înregistrează la contul 761 “Venituri din participații” astfel:

Dividende aferente titlurilor de participare ale unei unități în capitalul social al altei unități din cadrul aceluiași grup:

Dividende ce urmează a fi încasate de la alte unități economice:

Dividende încasate prin cont bancar pentru care nu s-a efectuat anterior o creanță:

Contabilitatea veniturilor din alte imobilizări financiare

În categoria altor imobilizări financiare se cuprind, printre altele, titlurile imobilizate ale activității de portofoliu, pentru care unitățile economice ce le dețin beneficiază de dividende anuale.

Dividendele aferente acestor imobilizări reprezintă pentru unitatea economică beneficiară venituri financiare ce fac obiectul contului 762 “Venituri din alte imobilizări financiare” și se înregistrează în contabilitate astfel:

Crearea dreptului de a încasa dividendul cuvenit:

Încasarea prin cont la bancă a dividendului fără înregistrarea creanței aferente:

Contabilitatea veniturilor din creanțe imobilizate

În categoria creanțelor imobilizate se cuprind:

creanțele legate de participații;

împrumuturi acordate pe termen lung;

alte creanțe.

Ele reprezintă valori date temporar acelor persoane fizice sau juridice cu scopul de a obține venituri financiare sub forma de dobânzi. Dobânzile cuvenite pentru creanțele imobilizate se înregistrează la contul 763 “Venituri din creanțe imobilizate”, în felul următor:

Dacă dobânzile majorează creanțele imobilizate urmând a fi încasate ulterior:

Dacă dobânzile se încasează prin bancă în perioada curentă:

Contabilitatea veniturilor din titluri de plasament

Prin vânzarea la bursa a titlurilor de plasament la prețuri mai mari decât valoarea lor de achiziție, agenții economici realizează venituri financiare. Ele constau în diferența favorabilă dintre prețul de cesiune (vânzare) al titlurilor de plasament (acțiuni, obligațiuni și alte titluri asimilate) și valoarea contabilă a lor. Se înregistrează la contul 764 “Venituri din titluri de plasament” prin următoarele formule contabile:

Diferențe favorabile de preț ce urmează a se încasa de la cumpărători incluse în prețul de vânzare al unor acțiuni proprii:

Contabilitatea veniturilor din diferențe de curs valutar

Pentru decontarea unor operații de import-export înregistrate în contabilitate în valută, apar și cazuri de diferențe favorabile de curs valutar. Este cazul decontării unor datorii contractate în valută al căror curs valutar de la data plății este mai mic decât cursul valutar de la data apariției și înregistrării în contabilitate a obligației de plată. Asemenea diferențe favorabile de curs valutar reprezintă venituri financiare și se înregistrează la contul 765 “Venituri din diferențe de curs valutar” astfel:

Diferențe favorabile de curs valutar rezultate în urma plății unor furnizori:

Diferențele favorabile de curs valutar rezultate în urma lichidării împrumuturilor și datoriilor în valută ale unității:

Alături de aceasta înregistrare se mai face și debitarea conturilor respective de datorii (161 la 168, 403 la 405, 419, 451, 456, 462) prin creditarea conturilor de trezorerie (512, 531) pentru activele bănești plătite stabilite la cursul valutar (mai mic) existent la data decontării.

Diferențele favorabile de curs valutar aferente disponibilităților în devize existente în sold la sfârșitul exercițiului, când cursul valutar al acestora a crescut:

Contabilitatea veniturilor din dobânzi

Dacă agenții economici care au contractat împrumuturi sau au datorii asimilate plătesc pentru ele dobânzi ce se consideră cheltuieli financiare, în situația în care aceștia acordă împrumuturi beneficiază de dobânzi ce se consideră venituri financiare.

De asemenea, agenții economici obțin venituri financiare din dobânzile cuvenite pentru disponibilitățile din conturile bancare (inclusiv cele pentru investiții).

Dobânzile de aceasta natură de care beneficiază agenții economici se înregistrează în creditul contului 766 “Venituri din dobânzi” prin debitul următoarelor conturi:

451 “Decontări în cadrul grupului”, cu dobânzile cuvenite aferente împrumuturilor acordate în cadrul grupului;

461 “Debitori diverși”, cu dobânzile aferente sumelor datorate de către debitori diverși;

512 “Conturi curente la bănci” cu dobânzile primite, aferente disponibilităților aflate în conturi curente;

518 “Dobânzi”, cu dobânzile de primit aferente disponibilităților aflate în conturi curente”;

472 “Venituri înregistrate în avans” , cu dobânzile încasate în avans care se fac venituri ale exercițiului în curs.

DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV a înregistrat dobânzi bancare în luna decembrie 2000 în sumă de 2.070.239 lei:

Contabilitatea veniturilor din sconturi obținute

În cadrul relațiilor de decontare dintre agenții economici, aceștia pot intra în posesia mijloacelor bănești mai repede decât scadența stabilită sau pot plăti mai repede unele datorii.

Atunci când un agent economic încasează o creanță mai repede decât termenul stabilit, el va acorda un scont clienților, care se va considera o cheltuială financiară.

Agentul economic care va plăti suma respectivă înainte de termenul stabilit va beneficia de un scont, care se va considera venit financiar.

Contabilitatea veniturilor din sconturile obținute de la furnizori și alți creditori se realizează cu ajutorul contului 767 “Venituri din sconturi obținute”.

La DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV valoarea sconturilor obținute în luna decembrie 2000 a fost în valoare de 8.478.266 lei:

La fel se înregistrează și plățile unor furnizori din imobilizări sau creditări ce se fac înainte de termen, motiv pentru care plătitorii beneficiază de sconturi obținute (se vor debita conturile 404 “Furnizori de imobilizări” sau 462 “Creditori diverși”).

Contabilitatea altor venituri financiare

Se consideră alte venituri financiare acele venituri financiare care nu se pot înregistra la

conturile corespunzătoare din grupa 76 “Venituri financiare”. Ele se înregistrează la contul 768 “Alte venituri financiare”.

c) Contabilitatea veniturilor excepționale

În activitatea agenților economici apar venituri ce nu sunt legate direct nici de activitatea de exploatare și nici de activitatea financiară, care se numesc venituri extraordinare sau excepționale.

Aceste venituri se împart în venituri excepționale din operații de gestiune și venituri excepționale din operații de capital.

Contabilitatea acestor venituri se realizează cu ajutorul unor conturi din grupa 77 “Venituri excepționale”.

Contabilitatea veniturilor excepționale din operații de gestiune

În categoria veniturilor excepționale din operații de gestiune se cuprind acele venituri care nu sunt legate de activitatea normală, curentă, a unității patrimoniale, dar se referă la operații de exploatare cum sunt:

despăgubiri și penalități primite de la persoane fizice și juridice;

active circulante (materiale, mărfuri, ambalaje) primite cu titlu gratuit;

active de trezorerie primite gratuit în numerar sau prin depunere în conturi bancare;

bunuri de natura activelor circulante rezultate din dezmembrarea unor imobilizări;

drepturi de personal neridicate, care după un număr de ani se prescriu;

sume cuvenite unității, datorate de către bugetul statului, altele decât impozitele și taxele.

Contabilitatea acestor venituri se realizează cu ajutorul contului 711 “Venituri excepționale din operații de gestiune”, dezvoltat pe următoarele conturi sintetice de gradul II:

7711 “Venituri din despăgubiri și penalități”

7718 “Alte venituri excepționale din operații de gestiune”.

DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV în luna decembrie 2000 a înregistrat valori primite reprezentând venituri din activitatea excepțională în valoare de 104.493.384 lei:

Contabilitatea veniturilor din operații de capital

Se consideră venituri din operații de capital:

subvențiile pentru investiții virate la venituri, care se eșalonează în acest scop pe toată perioada de utilizare (respectiv de amortizare) a imobilizărilor procurate pe seama subvențiilor primite;

veniturile provenite din cedarea (vânzarea) imobilizărilor, reprezentate de prețul negociat cu cumpărătorii acestora.

Contabilitatea veniturilor respective se realizează cu ajutorul contului 772 “Venituri din operații de capital”, care se dezvoltă pe următoarele conturi sintetice de gradul II:

7721 “Venituri din cedarea activelor”

7727 “Subvenții pentru investi]ii virate la venituri”

7728 “Alte venituri excepționale din operații de capital”.

În luna decembrie 2000, la DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV s-au înregistrat subvenții virate la venituri în valoare de 51.717.687 lei.

d) Contabilitatea veniturilor din provizioane

Veniturile din provizioane sunt obținute din anularea sau diminuarea provizioanelor constituite anterior.

Anularea provizioanelor are loc în cazurile în care acestea rămân fără obiect. Pentru provizioanele de depreciere, ele rămân fără obiect atunci când elementele patrimoniale pentru care s-au constituit ies din patrimoniul unității prin vânzare, consum intern, etc. Diminuarea provizioanelor are loc la sfârșitul exercițiilor financiare când provizioanele constituite anterior se reajustează, în sensul că se reduc la situația concretă nou intervenită. Diminuarea provizioanelor pentru depreciere are loc în cazul în care la sfârșitul unui exercițiu financiar deprecierea constatată pentru elementele patrimoniale inventariate este inferioară deprecierii anterioare, respectiv provizionului constituit la finele exercițiului financiar precedent.

Atât anularea provizioanelor cât și diminuarea provizioanelor generează aceeași operație contabilă, adică micșorarea de provizioane și concomitent o creștere a veniturilor.

În cazul anulării provizioanelor, veniturile obținute sunt egale cu întreaga suma a provizioanelor constituite anterior.

În cazul diminuării provizioanelor, veniturile obținute sunt reprezentate numai de diferența cu care se reduc provizioanele constituite anterior.

Contabilitatea veniturilor din provizioane se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 78 “Venituri din provizioane și anume:

781 “Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare”

786 “Venituri financiare din provizioane”

787 “Venituri excepționale din provizioane”

Unitățile economice mici și mijlocii vor folosi conturile sintetice de gradul I menționate mai sus.

Unitățile economice mari trebuie să utilizeze conturi sintetice de gradul II, pe care se defalcă conturile sintetice de gradul I de mai sus.

De menționat că între conturile de venituri privind provizioanele și conturile de cheltuieli există o strânsă legătură, deoarece orice cheltuială legată de provizioane poate deveni ulterior un venit din provizioane. Ca atare, avem aceleași conturi de venituri din provizioane ca și conturile de cheltuieli privind provizioanele. În simbolul lor întâlnim ca primă cifră: 6, în cazul conturilor de cheltuieli privind provizioanele și 7, în cazul conturilor de venituri privind provizioanele.

Contabilitatea veniturilor din provizioane privind activitatea de exploatare

Veniturile din provizioane privind activitatea de exploatare sunt formate din:

anularea sau diminuarea provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli;

pentru deprecierea imobilizărilor;

pentru deprecierea activelor circulante.

Contabilitatea acestor venituri se realizează cu ajutorul contului 781 “Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare”, care se dezvoltă de unitățile mari pe următoarele conturi sintetice de gradul II:

7812 “Venituri din provizioane pentru riscuri și cheltuieli”

7813 “Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor”

7814 “Venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante”

DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV a înregistrat diminuarea provizioanelor constituite pentru riscuri și cheltuieli în sumă de 38540000 lei, provizioane pentru deprecierea imobilizărilor 8010506143 lei, creanțe-clienți 2.038.629.938 lei:

Contabilitatea veniturilor financiare din provizioane

Veniturile financiare din provizioane sunt formate din:

anularea sau diminuarea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli;

anularea sau diminuarea provizioanelor privind deprecierea imobilizărilor financiare;

anularea sau diminuarea provizioanelor privind deprecierea creanțelor (decontări în cadrul grupului si cu asociații);

anularea sau diminuarea provizioanelor privind deprecierea titlurilor de plasament.

Pentru contabilizarea veniturilor de această natură se folosește contul 786 “Venituri financiare din provizioane”.

Întreprinderile mari vor defalca acest cont pe următoarele conturi sintetice de gradul II:

7862 “Venituri din provizioane pentru riscuri si cheltuieli”

7863 “Venituri din provizioane pentru deprecieri”

Contabilitatea veniturilor excepționale din provizioane

Veniturile excepționale din provizioane sunt cele provenite din:

anularea și diminuarea provizioanelor reglementate;

anularea și diminuarea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli;

anularea și diminuarea provizioanelor pentru deprecierea creanțelor (debitori diverși);

anularea și diminuarea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor necorporale și corporale ce privesc activitatea excepțională.

În contabilitate, veniturile respective sunt reflectate cu ajutorul contului 787 “Venituri excepționale din provizioane”. Acesta se defalcă la unitățile mari pe următoarele conturi sintetice de gradul II:

7872 “Venituri excepționale din provizioane pentru riscuri și cheltuieli”

7873 “Venituri excepționale din provizioane pentru deprecieri”

7874 “Venituri excepționale din provizioane reglementate”

DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV a înregistrat diminuarea provizioanelor din activitatea excepțională, constituite pentru deprecierea creanțelor-debitori diverși:

e) Contabilitatea decontării veniturilor

Pentru determinarea lunară a profitului sau pierderii, conturile de venituri, la fel ca și conturile de cheltuieli, se închid provizoriu prin rezultatul exercițiului.

Principiul noncompensării impune ca veniturile perioadei să nu poată fi compensate cu cheltuielile perioadei, prin înregistrări contabile de debitare a conturilor de venituri și creditare a conturilor de cheltuieli.

În consecință, decontarea veniturilor, respectiv închiderea conturilor de venituri se face numai în corespondență cu contul 121 “Profit și pierderi” la sfârșitul fiecărei luni. Distingem, în această privință, decontarea a două categorii de venituri, și anume: decontarea veniturilor din producția stocată și decontarea celorlalte venituri.

În ce privește decontarea veniturilor din producția stocată s-a reținut faptul că la sfârșitul lunii contul 711 “Venituri din producția stocată” poate avea sold creditor sau debitor.

Soldul creditor al acestui cont reprezintă veniturile obținute din creșterea stocurilor de produse fabricate și comenzi în curs de execuție la sfârșitul perioadei față de începutul perioadei.

Acest sold se va lua în considerare la raportările fiscale, în sensul că se va adăuga la celelalte venituri din exploatare.

Soldul debitor al contului 711 “Venituri din producția stocată” reprezintă o diminuare a veniturilor curente datorită descreșterii stocurilor de produse fabricate și comenzi în curs de execuție la sfârșitul perioadei față de începutul perioadei și se încheie prin înregistrarea contabilă în roșu:

În ce privește decontarea celorlalte venituri ale perioadei curente, la sfârșitul fiecărei luni, soldul creditor al conturilor de venituri se închide prin transfer la contul 121 “Profit si pierdere”.

Închiderea conturilor de venituri la D.Tc. Brașov în luna decembrie 2000:

La sfârșitul perioadei de impozitare are loc regularizarea T.V.A.

4.4. DETERMINAREA REZULTATULUI CONTABIL

Determinarea lunară a rezultatului contabil presupune în prealabil, efectuarea următoarelor lucrări contabile specifice unei asemenea calculații:

contabilizarea cheltuielilor angajate în cursul lunii și a veniturilor generate care constă în debitarea conturilor de cheltuieli și creditarea conturilor corespondente;

calculul și contabilizarea unor provizioane deductibile la impozitare cum sunt cele privind bunurile livrate, lucrările executate și serviciile prestate în cursul lunii respective ce au ca perioadă de garanție perioada următoare;

calculul și contabilizarea lunară a amortizării imobilizărilor necorporale și corporale;

contabilizarea drepturilor de plată și veniturilor de realizat. Prin cheltuieli de plată se înțelege consumurile constatate efectiv pentru care nu s-a primit până la închiderea exercițiului documentele de angajare și plată sau a căror perioadă de decontare este mai mare de o lună, cum ar fi:

cheltuieli privind indemnizațiile de concediu;

impozite și taxe datorate;

dobânzi datorate.

Veniturile de realizat sunt venituri realizate efectiv în exercițiul curent și încorporate în rezultatul aceluiași exercițiu pentru care nu s-au întocmit facturi până la închiderea exercițiului.

delimitarea lunară a cheltuielilor și veniturilor înregistrate în avans, iar aici putem întâlni mai multe cazuri:

cheltuieli privind reparațiile neprevizibile ce se realizează pe parcursul mai multor exerciții:

Dacă reparația s-a executat cu forțe proprii, valoarea decontată la sfârșitul financiar ca fiind aferentă exercițiilor financiare următoare se contabilizează astfel:

cheltuieli constatate la închiderea exercițiului ca fiind aferente exercițiului următor, și cota scadentă de cheltuieli preluate în exercițiul precedent:

Venituri înregistrate în avans la conturile de regularizări și transferate asupra exercițiului curent, și venituri înregistrate în avans în conturile de venituri și transferate la închiderea exercițiului conturilor de regularizare:

La închiderea exercițiului financiar orice agent economic își calculează rezultatul obținut.

Rezultatul unei societăți se poate prezenta sub 3 forme:

Rezultat contabil

Rezultat fiscal

Rezultat pe solduri intermediare de gestiune

În ceea ce privește rezultatul contabil, Legea contabilității prevede modul de calcul al acestuia, ca fiind diferența dintre veniturile realizate: veniturile din livrarea bunurilor mobile, a bunurilor imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, serviciile prestate și lucrările executate, inclusiv din câștiguri de orice natură, și cheltuieli angajate pentru realizarea veniturilor.

Rezultatul exercițiului, respectiv profitul sau pierderea, se stabilesc lunar (conform Legii 82/1991 republicată) și cumulat de la începutul anului fiscal (conform O.G. 217/1999) astfel încât la sfârșitul anului să se poată prezenta calculul global și final al rezultatului obținut.

Rezultatul contabil = suma globală a profitului sau pierderii exercițiului financiar ce figurează în contul 121 “Profit și pierdere” înainte de impozitare.

Din punct de vedere contabil, pentru a stabili rezultatul exercițiului se procedează la închiderea contului de cheltuieli și venituri prin notele contabile specifice:

pentru soldurile debitoare ale conturilor de cheltuieli și pentru soldurile creditoare ale conturilor de venituri:

DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV a înregistrat în luna decembrie 2000 un profit brut în sumă de 3.100.415.942 lei.

Profit contabil = Venituri – Cheltuieli = 57329897606 – 54229271664 = 3100415942 lei

Rezultatul fiscal

Rezultatul fiscal reprezintă profitul impozabil sau pierderea fiscală a exercițiului, stabilit potrivit regulilor fiscale și în funcție de care se calculează volumul impozitelor exigibile.

Conform O.G. 217/1999, privind impozitul pe profit, masa profitului impozabil se determină pe baza relației:

Din punct de vedere fiscal, cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării veniturilor și cheltuielilor considerate deductibile conform prevederilor legale în vigoare.

Modelul de calcul al rezultatului fiscal, implicit impozitarea profitului ce stă la baza declarației de impunere se poate prezenta astfel:

1. Venituri din exploatare, financiare și excepționale

(-) cheltuieli aferente veniturilor din exploatare, financiare, excepționale

(=) rezultatul brut contabil

(-) deduceri fiscale

(=) Profitul impozabil (pierderi) înainte de reportarea pierderii

(-) Pierderi de recuperat din anii precedenți

(=) Profitul impozabil (pierderi)

2) Impozitul pe profit = Profit impozabil x 25%

(-) creditul fiscal

(-) Reduceri pentru modernizarea tehnologiei de fabricație, extinderea activității în scopul obținerii de profituri suplimentare și protecția mediului înconjurător

(=) Impozitul pe profit datorat

(-) Impozitul pe profit pentru anul curent, plătit cumulat de la începutul anului

(=) Impozitul pe profit de plată

Determinarea rezultatului privind tabloul soldurilor intermediare de gestiune

Structura contului de profit și pierderi, în funcție de natura activității, permite întocmirea soldurilor intermediare de gestiune.

Definirea soldurilor intermediare de gestiune și relațiile de calcul sunt următoarele:

1)

Marja comercială exprimă performanța activității de cumpărare pentru vânzare sub forma diferenței dintre prețul de vânzare și costul de cumpărare al mărfurilor vândute.

Se referă la activitatea comercială desfășurată de întreprindere, atât a întreprinderii de distribuție cât și la partea pur comercială a întreprinderii producătoare. Este denumită și marja brută și se mai exprimă ca procent din cifra de afaceri.

2)

Producția exercițiului arată performanța activității de producție sub forma producției vândute, producției de imobilizări și producției stocate. Ea are un caracter eterogen, deoarece producția vândută este exprimată la nivelul prețului de vânzare, în timp ce producția stocată și imobilizată este estimată la nivelul costului de producție.

3)

Valoarea adăugată exprimă creșterea sau crearea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producție peste valoarea consumurilor de materii prime, materiale și servicii furnizate de terți. De aici rezultă o a doua metodă de determinare a valorii adăugate, metoda adiționării:

4)

Excedentul brut din exploatare exprimă resursa rezultată din activitatea de exploatare destinată menținerii și dezvoltării potențialului productiv al întreprinderii, remunerării capitalurilor utilizate și a statului.

Excedentul brut din exploatare exprimă surplusul monetar potențial degajat de activitatea de exploatare, adică capacitatea de autofinanțare a investițiilor. Acest sold nu este influențat nici de sistemul de amortizare practicat și nici de activitatea financiară a întreprinderii, fapt ce determină să fie considerat ca indicator esențial în analizele de gestiune și în efectuarea analizelor comparative între trimestre.

5)

Rezultatul din exploatare evaluează rentabilitatea economică a unei întreprinderi și corespunde activității normale și de bază privind producția, inclusiv operațiunile efectuate în exercițiile anterioare dar aferente exercițiului curent. Acest rezultat este utilizat în compararea performanțelor întreprinderilor ce au politici financiare diferite.

6)

Rezultatul curent al exercițiului este marja care definește rentabilitatea activității normale și curente (de exploatare și financiară) excluzând operațiunile excepționale.

7)

Rezultatul excepțional sintetizează rezultatul sub formă de profit sau pierdere degajat de activitatea cu caracter de excepție a întreprinderii, care se referă la operațiuni de gestiune sau de capital.

8)

Rezultatul exercițiului reprezintă soldul final al contului de profit și pierdere supus repartizării.

Acești indicatori sunt redați astfel în tabloul soldurilor intermediare de gestiune:

Tabloul soldurilor intermediare de gestiune

– mii lei –

REPARTIZAREA PROFITULUI

În urma calculării rezultatului bilanțier, la sfârșitul anului, se procedează la repartizarea profitului pe destinații, conform prevederilor legale.

La societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat dividendele ce urmează a fi supuse impozitării se determină prin deducerea din profitul rămas, după plata impozitului aferent, a unei părți reprezentând fondul de participare a salariaților la profit, a sumelor destinate modernizării, retehnologizării, creșterii resurselor proprii de finanțare.

Putem întâlni următoarele situații de repartizare a profitului:

Constituirea de rezerve legale, rezerve statutare și alte rezerve:

Acoperirea pierderilor din anii precedenți:

Surse proprii de finanțare a activității societății:

Constituirea fondului de participare a salariaților la profit. Procentul se aplică la profitul net contabil diminuat cu distribuțiile la fondul de rezervă și la acoperirea pierderilor.

și concomitent:

iar ulterior la întocmirea statelor de plată:

Dividende în cazul societăților comerciale sau vărsăminte la buget în cazul regiilor autonome:

Acordarea dividendelor se face în raport cu acțiunile subscrise și vărsate, fiind supuse impozitării prin reținerea la sursă, în procente din suma acestora.

Impozitul pe dividende:

Sumele reprezentând indemnizațiile plătite membrilor în cursul anului:

La sfârșitul anului se face operațiunea:

CAPITOLUL 5

ANALIZA CHELTUIELILOR ȘI VENITURILOR LA D.Tc. BRAȘOV

ANALIZA CHELTUIELILOR AFERENTE VENITURILOR

Analiza cheltuielilor aferente veniturilor are rolul de a evidenția evoluția acestora, factorii care influențează nivelul lor, precum și identificarea rezervelor care pot fi puse în valoare pentru reducerea lor sau menținerea în limitele de eficiență care concură la performanța economico-financiară a întreprinderii.

Foarte des agenții economici, în tendința de maximizare a rezultatelor, optează pentru reducerea costului în condițiile menținerii constante a prețului sau pentru reducerea costului și a prețului în condițiile vânzării unei cantități mai mari de produse. Dar la un moment dat această opțiune poate avea efecte inverse celor dorite deoarece prin reducerea costurilor poate fi afectată calitatea produselor.

Pentru urmărirea cheltuielilor aferente veniturilor se utilizează indicatorul numit “rata de eficiență a cheltuielilor totale” (RCHT)

semnifică cheltuieli înregistrate de întreprindere pentru un venit de 1000 lei.

În analiza factorială a ratei de eficiență a cheltuielilor totale se are în vedere existența celor trei categorii de venituri în cadrul veniturilor totale și totodată pentru fiecare categorie de venit în parte.

n numărul de categorii de venituri incluse în veniturile totale

gi ponderea categoriei de venituri în veniturile totale

r chi rata de eficiență a cheltuielilor pe categorii

– mii lei –

lei

Din analiza datelor rezultă că în perioada curentă s-a înregistrat o scădere a nivelului ratei de eficiență a cheltuielilor totale cu 105,75 lei la 1000 lei venituri totale printr-o creștere mai rapidă a veniturilor a față de cea a cheltuielilor. Majorarea veniturilor se datorează creșterii volumului de prestații specifice atât activității de telefonie ca urmare creșterii volumului prestațiilor în urma instalării de noi posturi și a creșterii tarifelor, cât și creșterii volumului de venituri din alte activități.

Pentru a exemplifica modificarea nivelului ratei de eficiență a cheltuielilor totale se impune efectuarea unei analize de tip factorial. Pornind de la modelul de analiză

factorii care acționează sunt: structura veniturilor (gi) și cheltuielile la 1000 lei venituri pe grupări operaționale în structurarea contului “Profit și pierderi”.

Scăderea ratei de eficiență cu 105,75 lei a cheltuielilor totale față de nivelul ratei anului precedent se explică prin:

Influența modificării structurii veniturilor asupra ratei de eficiență a cheltuielilor totale:

Influența modificării ratei de eficiență a cheltuielilor pe categorii asupra ratei de eficiență a cheltuielilor totale:

Verificare:

Scăderea nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri totale de 105,75 lei se datorează ambilor factori direcți. Modificarea structurii veniturilor are ca rezultat scăderea nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri totale cu 7,29 lei, iar modificarea factorului calitativ, a ratelor de eficiență pe tipuri de activitate a contribuit la reducerea cu 98,46 lei a cheltuielilor la 1000 lei venituri totale.

Modificarea structurii veniturilor, influența nefavorabilă exercitată asupra ratei de eficiență a cheltuielilor totale poate fi justificată prin creșterea ponderii veniturilor caracterizate de o rată de eficiență a cheltuielilor mai mică decât media înregistrată de întreprindere în perioada precedentă sau prin scăderea ponderii veniturilor caracterizate de o rată de eficiență a cheltuielilor mai mare decât media.

Pentru activitatea de exploatare a crescut foarte puțin ponderea veniturilor din exploatare, de la 99,65% la 99,69% în condițiile în care rata de eficiență a cheltuielilor totale (599,46) este mai mică decât media din perioada precedentă (705,21).

A crescut ponderea veniturilor financiare de la 0,01% la 0,02% în condițiile în care din această activitatea se degajă pierderi financiare.

Pentru activitatea excepțională ponderea veniturilor excepționale a scăzut de la 0,34% la 0,29% în condițiile în care și din această activitate se degajă pierderi.

Se observă influența favorabilă asupra ratei de eficiență a cheltuielilor totale determinată de scăderea ratei de eficiență a cheltuielilor pe categorii de la 658,35 la 566,04 pentru activitatea de exploatare și de la 14527,09 la 12275,86 pentru activitatea excepțională, având o influență pozitivă asupra ratei de eficiență a cheltuielilor totale care a scăzut de la 705,21 la 599,46.

Scăderea cheltuielilor la 1000 lei venituri totale se concretizează în creșterea profitului brut astfel:

mii lei

Se constată că prin scăderea cheltuielilor de la 1000 lei venituri totale cu 105,75 lei față de perioada precedentă profitul brut a crescut cu 56183105,12 mii lei.

ANALIZA CHELTUIELILOR DE EXPLOATARE

– mii lei –

Din analiza structurală a cheltuielilor de exploatare se constată creșterea ponderii cheltuielilor cu materialele în 2000 față de 1999 de la 12,10% la 12,44%. Aceasta se datorează creșterii nivelului cheltuielilor cu materialele consumabile cu 3001604 mii lei, a cheltuielilor cu energia și apa cu 1889936 mii lei și a creșterii altor cheltuieli materiale cu 5406784 mii lei.

În 2000 ponderea cheltuielilor cu materialele consumabile a scăzut cu 14,39%, în schimb a crescut ponderea altor cheltuieli materiale cu 12,40%.

De asemenea, se mai constată scăderea ponderii altor cheltuieli de exploatare de la 87,75% la 86,98% și creșterea cheltuielilor privind mărfurile de la 0,15% la 0,58%.

Pe baza acestor calcule putem aprecia că majorarea cheltuielilor de exploatare s-a realizat în corelație cu cheltuielile din anul precedent existând diferențe mici. Aceasta denotă că nu s-a realizat un salt accelerat ci un salt, am putea spune, ritmic.

În vederea reducerii cheltuielilor propun următoarele căi: reducerea cheltuielilor de aprovizionare și stocare, utilizarea materialelor refolosibile.

ANALIZA CHELTUIELILOR AFERENTE CIFREI DE AFACERI

Ca principală parte componentă a cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare, cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri sunt analizate astfel:

qvi volumul fizic al producției vândute

ci costul complet unitar

pi prețul de vânzare mediu

Factorii care influențează nivelul cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri sunt:

structura cifrei de afaceri

prețul de vânzare

costul unitar

In vederea exemplificării metodologiei de analiză factorială se folosesc datele din tabelul următor:

– mii lei –

lei

Modificarea nivelului cheltuielilor la 1000 lei CA se explică prin influențele celor trei factori menționați:

a) Influența modificării structurii cifrei de afaceri:

b) Influența modificării tarifelor:

c) Influența modificării costurilor unitare:

d) Verificare:

lei 0/00

Față de perioada precedentă cheltuielile la 1000 lei CA scad cu 75,50 lei, situație favorabilă pentru întreprindere datorită implicațiilor pozitive asupra profitului și indicatorilor de eficiență ai principalilor factori de producție și capitalului, ceea ce duce la creșterea profitului brut aferent CA.

Modificarea structurii cifrei de afaceri a determinat reducerea cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri cu 56,28 lei 0/00, situație care se explică prin creșterea ponderată a vânzărilor cu o cheltuială la 1000 lei CA mai mică decât media înregistrată pe întreaga perioadă precedentă (608,31 lei 0/00 față de 664,59 lei 0/00).

Influența structurii se apreciază ca justificată întrucât a fost determinată de schimbările intervenite în structura cererii.

Tarifele au crescut față de perioada precedentă și au determinat reducerea cu 40,99 lei 0/00 a cheltuielilor la 1000 lei CA. Acest lucru este efectul îmbunătățirii calității serviciilor oferite, ca rezultat al efortului propriu al întreprinderii, poziția firmei pe piață, creșterea cererii în condițiile în care oferta crește, precum și datorită inflației.

Costurile unitare au înregistrat depășiri față de perioada precedentă și au determinat majorarea cu 21,77 lei 0/00 a cheltuielilor la 1000 lei CA. Aceasta este cauza creșterii consumurilor specifice pe unitatea de produs, creșterea salariilor anuale în mai mare măsură decât productivitatea muncii, iar efortul suplimentar făcut s-a recuperat prin tarifele care au crescut ca urmare a îmbunătățirii calității serviciilor.

Rezervele principale care pot fi avute în vedere pentru reducerea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri sunt:

Creșterea tarifelor prin îmbunătățirea calității serviciilor, dar luându-se în considerare serviciile similare de concurență, dar și puterea de cumpărare a clienților;

Scăderea costurilor unitare fără a afecta calitatea serviciilor prin folosirea eficientă a materiilor prime și materialelor și a forței de muncă;

creșterea ponderii vânzărilor cu o cheltuială la 1000 lei CA mai mică decât media înregistrată pe întreprindere în condițiile respectării cererii pe piață.

Principala consecință a modificării cheltuielilor la 1000 lei CA este cea asupra profitului aferent CA, și indirect asupra principalilor indicatori de eficiență construiți pe baza profitului:

mii lei

a) Influența modificării structurii cifrei de afaceri:

mii lei

b) Influența modificării tarifelor:

mii lei

c) Influența modificării costurilor:

mii lei

Diminuarea cu 75,50 lei 0/00 a cheltuielilor la 1000 lei CA determină creșterea sumei rezultatului exercițiului înainte de impozitare (a profitului brut) cu 38422333,99 mii lei.

ANALIZA EFICIENȚEI CHELTUIELILOR SALARIALE

Eficiența cheltuielilor salariale poate fi caracterizată cu ajutorul unui sistem de indicatori construiți ca raport între efort (măsurat cu ajutorul fondului de salarii (FS) și cheltuieli cu personalul) și efect (apreciat pe baza veniturilor din exploatare, producția exercițiului, cifra de afaceri, valoarea adăugată).

Luăm una din aceste situații și o analizăm:

lei

Se constată o creștere mică a nivelului fondului de salarii raportat la veniturile din exploatare, în anul 2000 față de 1999, cu 0,01 lei. Fondul de salarii a crescut în anul 2000 față de anul 1999 cu 50217001 mii lei, respectiv cu 58%, situație nefavorabilă pentru întreprindere, întrucât creșterea volumului de activitate, respectiv a veniturilor din exploatare a fost de 56,33%.

Influența factorialului :

lei

Influența modificării factorului :

lei

Verificare:

lei

Modificarea numărului de salariați în raport cu veniturile din exploatare se apreciază ca fiind pozitivă întrucât duce la creșterea eficienței fondului de salarii în raport cu veniturile din exploatare cu 1,38 lei, însă creșterea fondului de salarii în raport cu scăderea numărului de salariați se apreciază ca fiind negativă întrucât a determinat scăderea eficienței fondului de salarii în raport cu veniturile din exploatare cu 1,37 lei.

5.4.1. ANALIZA CORELAȚIEI DINTRE DINAMICA PRODUCTIVITĂȚII MUNCII ȘI DINAMICA SALARIULUI MEDIU

Corelația dintre productivitatea muncii și salariul mediu se reflectă în nivelul cheltuielilor cu salariile la 1000 lei venituri din exploatare, modelul de analiză fiind următorul:

– mii lei –

Prin bugetul de venituri și cheltuieli s-a prevăzut o creștere mai rapidă a salariului mediu față de productivitatea medie ținându-se seama de factorii specifici care acționează asupra productivității muncii.

Modificarea nivelului cheltuielilor cu salariile la 1000 lei venituri din exploatare se explică prin influența următorilor doi factori:

a) Influența modificării productivității medii anuale:

b) Influența modificării salariului mediu anual:

c) Verificare:

lei

Modificarea cheltuielilor cu salariile la 1000 lei venituri din exploatare se reflectă asupra rezultatului din exploatare pe baza următoarei relații:

mii lei

Creșterea mai rapidă a productivității muncii față de cea înregistrată de salariul mediu anual, în perioada curentă efectiv față de programat a determinat reducerea cu 21,25 lei a cheltuielilor cu salariile la 1000 lei venituri din exploatare și creșterea profitului cu 11254733,02 mii lei.

Sporirea productivității muncii cu 11,59% în cazul în care salariul ar fi fost la nivelul prevăzut are ca efect reducerea cu 29,04 lei a cheltuielilor cu salariile la 1000 lei venituri.

Salariul mediu a crescut cu 3,11% și a avut ca efect creșterea cu 7,79 lei a cheltuielilor cu salariile la 1000 lei venituri.

Această creștere nu este justificată integral, sporirea maximă a salariului mediu putând fi egală cu cea a productivității muncii atunci când întreaga creștere a productivității muncii este obținută pe seama folosirii forței de muncă. La sporirea productivității muncii au contribuit și diferiți factori, cum ar fi: introducerea progresului tehnic, organizarea mai bună a serviciilor oferite și a muncii, ridicarea gradului de calificare a forței de muncă.

ANALIZA PROFITULUI AFERENT CIFREI DE AFACERI

Profitul aferent cifrei de afaceri se stabilește ca diferență între valoarea cifrei de afaceri și costurile totale aferente vânzărilor.

Pentru analiza factorială a profitului pe total întreprindere se recomandă următorul model:

– mii lei –

Metodologia de analiză factorială și cuantificarea influențelor se prezintă astfel:

mii lei

a) Influența modificării volumului fizic al livrărilor

mii lei

b) Influența modificării structurii cifrei de afaceri:

c) Influența modificării costurilor unitare:

d) Influența modificării tarifelor:

e) Verificare:

Se constată creșterea profitului aferent serviciilor prestate cu 96543171 mii lei, situație posibilă pentru întreprindere întrucât se reflectă în mărimea profitului brut, net și a destinațiilor acestuia.

Din analiza factorilor direcți se constată următoarele:

creșterea volumului fizic al prestațiilor cu 41,42% a avut ca efect în condițiile date, mărirea masei profitului cu 46625345,42 mii lei, ceea ce se înseamnă că pentru serviciile prestate de întreprindere există cerere pe piață.

creșterea structurii cifrei de afaceri a fost determinată de creșterea ponderii serviciilor la care s-a prevăzut o rentabilitate superioară rentabilității medii programate pe întreprindere și a scăderii ponderii serviciilor la care s-a prevăzut o rentabilitate inferioară decât media prevăzută de întreprindere, având ca efect creșterea masei profitului cu 26705520,58 mii lei. Această situație este justificată întrucât a fost determinată de schimbările intervenite în structura cererii.

costurile unitare efective au fost mai mari decât cele prevăzute, iar această situație a avut ca efect scăderea masei profitului cu 11078622 mii lei. Situația se apreciază ca fiind justificată deoarece s-au folosit resurse materiale și umane superioare calitativ, ceea ce a condus la îmbunătățirea calității serviciilor prestate. Efortul suplimentar făcut a fost recuperat prin creșterea tarifelor serviciilor oferite, rezultă că activitatea s-a desfășurat în condiții de eficiență economică.

tarifele s-au majorat și au avut ca efect creșterea masei profitului cu 34290927 mii lei. Situația este determinată de îmbunătățirea calității serviciilor oferite, ceea ce reflectă efortul propriu al întreprinderii, precum și de acțiunea factorilor conjuncturali.

ANALIZA FACTORIALĂ A REZULTATULUI EXPLOATĂRII

Modelul general valabil de analiză factorială a rezultatului exploatării este următorul:

, unde

Re – rezultatul exploatării;

Ve – venituri din exploatare;

Che – cheltuieli din exploatare;

– profit/pierdere medie la 1 leu venit din exploatare , unde

gj – structura veniturilor din exploatare pe tipuri de activitate;

– profit/pierdere la 1 leu venit din exploatare pe tipuri de activități

– mii lei-

Metodologia de analiză și cuantificarea influențelor se prezintă astfel:

mii lei

a) Influența modificării veniturilor din exploatare:

mii lei

a1) Influența modificării forței de muncă:

a2) Influența modificării productivității medii anuale:

b) Influența modificării profitului mediu la 1 leu venit din exploatare:

mii lei

b1) Influența modificării structurii veniturilor din exploatare:

b2) Influența profitului la 1 leu venit din exploatare pe tipuri de activitate:

c) Verificare:

Creșterea veniturilor din exploatare cu 190843959 mii lei a condus la creșterea masei profitului din exploatare cu 65200720,63 mii lei. Această influență a fost determinată pe seama sporirii productivității muncii (latura intensivă a utilizării forței de muncă).

Profitul mediu la 1 leu venit din exploatare s-a majorat cu 0,09 % și a avut ca efect creșterea masei profitului din exploatare cu 48893284,37 mii lei. Această situație a fost determinată în exclusivitate de modificarea structurii veniturilor din exploatare în favoarea tipurilor de activitate la care s-a prevăzut un profit la 1 leu venituri mai redus decât profitul mediu la 1 leu venit din exploatare pe total întreprindere și-n defavoarea tipurilor de activitate la care s-a prevăzut un profit la 1 leu venit mai mare decât media programată de întreprindere.

Profitul la 1 leu venit pe tipuri de activități a avut tendința generală de creștere ceea ce a condus la sporirea masei profitului din exploatare cu 114094005 mii lei. Această situație s-a înregistrat ca urmare a sporirii eficienței resurselor consumate la principalele tipuri de activități (IVj > IChj).

CAPITOLUL 6

UTILIZAREA CALCULATORULUI ÎN CONTABILITATEA CHELTUIELILOR ȘI VENITURILOR

SISTEM DE TRATARE A INFORMAȚIEI

Sistemul informațional al unității este astfel organizat încât să asigure cantitatea și calitatea corespunzătoare de informații pentru toate treptele ierarhice din interiorul unității, cât și în afara acesteia, în vederea exercitării în bune condiții a activității manageriale. Din acest punct de vedere, trebuie menționat că sistemul informațional al D.Tc. Brașov este organizat în general în conformitate cu principiile și regulile cuprinse în actele normative ce privesc acest domeniu.

În cadrul serviciului de informatizare, Oficiul de Calcul, prelucrarea automată a datelor se face cu ajutorul a 10 calculatoare personale IBM-PC și a 12 terminale de culegere date. La acestea se adaugă un număr de 8 calculatoare repartizate altor servicii. Situațiile ce se obțin cu ajutorul calculatoarelor sunt legate de:

facturarea serviciilor telefonice,

calculul retribuțiilor salariale,

contabilitatea unității,

gestiunea materialelor și a mijloacelor fixe,

plan, statistică.

Programe utilizate:

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În lucrarea de față am efectuat un studiu privind organizarea contabilității veniturilor și cheltuielilor la DIRECȚIA DE TELECOMUNICAȚII BRAȘOV comparativ pe anii 1999-2000.

Pentru a cunoaște structura unității și organizarea acesteia, în capitolul 3 din lucrare am prezentat specificul profilului unității, structura de organizare și atribuțiile compartimentului de contabilitate privind cheltuielile, veniturile și rezultatul contabil.

În scopul efectuării analizei cheltuielilor și veniturilor, în capitolul 4 din lucrare am scos în evidență relația dintre conturile de cheltuieli și venituri și conturile de bilanț.

În același capitol am efectuat în mod detaliat rezultatul contabil.

Analiza cheltuielilor și veniturilor la nivelul D.Tc. Brașov am efectuat-o având ca sursă contul de profit și pierdere pe anii 1999-2000.

Din analiza comparativă a cheltuielilor și veniturilor pe perioada analizată a rezultat că în anul 2000 cheltuielile au crescut față de anul 1999 de la 239759112 mii lei la 318485413 mii lei, creșterea în procente fiind de 32,83%, veniturile în aceeași perioadă au crescut de la 339982901 mii lei la 531282318 mii lei, creșterea în procente fiind de 56,26%, de asemenea, și rezultatul exercițiului a crescut de la 100223789 mii lei în anul 1999 la 212796905 mii lei în anul 2000, adică cu 112,32%.

Ca efect al acestor rezultate cheltuielile aferente la 1000 lei venituri au scăzut de la 705,21 lei în anul 1999 la 599,46 lei în anul 2000, rezultând o economie de 105,75 lei la 1000 lei venituri.

În scopul aprofundării analizei cheltuielilor de exploatare am prezentat detaliat cheltuielile pe categorii din care a rezultat că ponderea cheltuielilor cu materialele consumabile în anul 1999 a fost de 81,26%, iar în anul 2000 a scăzut la 66,87%, urmare a schimbării structurii acestora folosind materiale cu prețuri mai ridicate îmbunătățindu-se nivelul calitativ al acestora.

Celelalte categorii de cheltuieli care au ponderi mai mici, s-au menținut la nivele apropiate, cu excepția cheltuielilor salariale care au crescut ca pondere de la 31,10% la 36,89% în anul 2000.

Analizând cheltuielile aferente cifrei de afaceri s-a constatat că în anul 2000 cheltuiala la 1000 lei cifră de afaceri a scăzut de la 664,59 lei în anul 1999 la 589,09 lei în anul 2000, rezultat favorabil datorită influenței pozitive a structurii cifrei de afaceri și a modificării tarifelor și costurilor unitare.

Ca urmare a creșterii volumului fizic al serviciilor prestate, a structurii cifrei de afaceri și a tarifelor, a crescut și profitul aferent cifrei de afaceri de la 112567227 mii lei în anul 1999 la 209110398 mii lei în anul 2000, respectiv cu 85,76 %.

D.Tc. Brașov, în special după privatizarea din 1998 s-a dezvoltat prin trecerea de la telefonia manuală din mediul rural și de la telefonia analogică din mediul urban la telefonia digitală, proces care și în viitor este în plină desfășurare printr-un plan de investiții coerent.

Rezultatele favorabile obținute în anul 2000 față de anul 1999 reflectă aceste schimbări care sunt combinate cu diversificarea serviciilor și îmbunătățirea calității acestora.

Dintre serviciile suplimentare oferite abonaților conectați la centrale telefonice digitale pot aminti, abonamente pentru:

repetarea ultimului număr format;

apel în așteptare (apel nou pe comunicația în curs);

redirijarea imediată a apelurilor;

apel programat;

redirecționarea cu parolă a apelurilor de plecare.

De asemenea, în ceea ce privește diversificarea serviciilor mai pot aminti și următoarele servicii:

serviciul ISDN;

serviciul de mesagerie vocală VOCES;

apelarea la numere de telefon gratuit ce încep cu 0800.

La creșterea cifrei de afaceri cu 51,63% în anul 2000 față de 1999 o pondere însemnată a avut-o coeficientul de inflație care a fost de 40,7%.

Creșterea tarifelor din cursul anului 2000 a fost de 26% care de asemenea a avut o influență importantă asupra creșterii cifrei de afaceri.

Inflația din anul 2000 față de anul 1999 a avut efect direct și asupra costurilor, cel puțin în aceeași măsură pe care au avut-o asupra veniturilor.

Faptul că D.Tc. Brașov a obținut în anul 2000 rezultate net superioare anului 1999 rezultă din compararea indicelui de inflație (40,7%) și creșterea tarifelor de numai 26%, diferența de 14,7% reflectă efortul acestei unități prestatoare de servicii în telefonia fixă și mobilă.

Strategia D.Tc. Brașov face parte din strategia ROMTELECOM București care are ca principale obiective extinderea și generalizarea telefoniei fixe digitale și dezvoltarea în paralel a rețelei telefonice celulare care a devenit un concurent foarte important pe piața telecomunicațiilor.

Pentru reducerea nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri totale recomand:

prestarea serviciilor și executarea lucrărilor cu respectarea criteriului eficienței economice, respectiv tarifele practicate să acopere costurile și să permită obținerea unui profit;

adoptarea acelei structuri de finanțare a mijloacelor economice care să permită realizarea obiectivelor pe termen lung (dezvoltarea potențialului tehnic) și a celei pe termen scurt cu cheltuieli financiare cât mai scăzute;

onorarea obligațiilor față de clienți (respectarea clauzelor contractuale), precum și a celor față de bugetul statului;

reducerea personalului, această metodă fiind aplicată pentru diminuarea cheltuielilor cu personalul și cu bugetul statului;

reducerea cheltuielilor cu reclama, publicitatea și protocolul.

BIBLIOGRAFIE

1. Vasile DOVRIC, E. DREHUȚA, C. GORBĂNESCU, V. PĂTRUȚ, A. ROTILĂ

Manualul expertului contabil și al contabilului autorizat, Ed. Agora, Bacău, 2000.

2. Niculae FELEAGĂ

Controverse contabile, Ed. Economică, București, 1996.

3. Niculae FELEAGĂ

Dincolo de frontierele vagabondajului contabil, Ed. Economică, București, 1997.

4. Niculae FELEAGĂ

Îmblânzirea junglei contabilității, Ed. Economică, București, 1996.

5. Niculae FELEAGĂ, Ion IONAȘCU

Tratat de contabilitate financiară, vol. 1 și 2, Ed. Economică, București, 1998.

6. Niculae FELEAGĂ

Sisteme contabile comparate, Ediția a II-a, vol. 2; Ed. Economică, București, 2000.

7. Pavel NĂSTASE ș.a.

Tehnologia bazelor de date, ACCESS 2000, Ed. Economică, București 2000.

8. Călin OPREA, Mihai RISTEA, Ilie VĂDUVA, Horia NEAMȚU

Bazele contabilității, E.D.P., București, 1995.

9. Mihai RISTEA, L. OLIMID, I. NIȘULESCU, A. STOIAN, V. RĂILEANU

Contabilitatea societăților comercial, Ed. CECCAR, București, 1997.

10. Mihai RISTEA

Contabilitatea întreprinderii, vol. I, Ed. Mărgăritar, 1997.

11. Vasile ROBU

Analiza economio-financiară, Ed. Omnia Uni S.A.S.T., Brașov, 2000.

12. ZAHARIA D., NĂSTASE P., ALBESCU F. ș.a.

Sisteme expert – Teorie și aplicații. Ed. Dual Tech, 1999.

13. MINISTERUL FINANȚELOR

Sistemul contabil al agenților economici, Ed. Economică, București, 2000.

14. * * *

LEGEA nr. 189 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 217/1999 pentru

modificarea și completarea O.G. nr. 70/1999 privind impozitul pe profit, publicată în M.O.

nr. 196/19 aprilie 2001.

15. * * *

ORDONANȚA de URGENȚĂ a GUVERNULUI nr. 217/1999 pentru modificarea și completarea O.G. 70/1994 privind impozitul pe profit, publicată în M.O. nr. 650/1999.

16. * * *

HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 402/2000 pentru aprobarea instrucțiunilor privind

metodologia de calcul al impozitului pe profit, publicată în M.O. nr. 262/2000.

17. * * *

ORDINUL MINISTERULUI FINANȚELOR nr. 94 pentru aprobarea reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standardele de Contabilitate Internațională – publicat în Monitorul Oficial nr. 85/20 februarie 2000.

18. * * *

Standardele Internaționale de Contabilitate, Ed. Economică, București, 2001.

=== cont de profit si pierdere 2000 ===

CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE

încheiat la 31. XII. 2000

(se completează cumulat de la începutul anului)

-mii lei-

ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,

Numele, prenumele, Numele, prenumele și

semnătura și semnătura

ștampila unității