.organizarea Contabilitatii Cheltuielilor Si Veniturilor

=== 72. Cuprins ===

CUPRINS

CUPRINS

=== anexa 1 ===

Anexa 1

Posibilitati de utilizare a calculatorului in contabilitatea

cheltuielilor, veniturilor si rezultatelor

Procesul de adaptare a contabilitatii la cerintele noi ale economiei de piata este necesar sa fie insotit de imbunatatiri substantiale pe linia utilizarii tehnicii moderne de calcul.

Folosirea calculatoarelor electronice in procesul de prelucrare a datelor, da posibilitatea reliefarii facilitatilor de informare a contabilitatii prin exactitate si operativitate, grad de detaliere etc.

Utilizarea produselor informatice in domeniul contabilitatii presupune optarea pentru una din variantele:

Realizarea de produse informatice prin efort propriu, la comanda, in functie de specificul prelucrarilor ( softul clientului)

Procurarea de produse informatice generalizate, pregatite de unitati specializate ( soft la cheie)

Elaborarea programelor prin efort propriu este un proces dificil si se poate concretiza intr-o mare pierdere de timp si resurse.Datorita numeroaselor si variatelor obiective de realizat, intregul proces presupune o disciplina deosebita si un control permanent.

Softul la cheie, scris de catre producatorii specializati, este vandut pe piata pentru o mai mare diversitate de utilizatori cu cerinte similare. Pentru a raspunde mai bine cerintelor unitatii, softul la cheie poate fi modificat. Modificarile pot fi facute de catre cel ce a livrat softul, de catre personalul unitatii sau de catre alta companie furnizoare de soft.

Indiferent de modalitatea de obtinere a produselor informatice, o importanta deosebita trebuie acordata calitatii acestora si nu pretului de achizitionare, deoarece pot sa apara pe parcursul exploatarii neajunsuri cum ar fi:

aparitia unei erori de prelucrare si, de aici, cerinta de a se apela, in paralel, la unele prelucrari manuale;

realizarea unui dialog nefiresc intre om si calculator;

nerespectarea cerintelor de continut a unor documente sau lucrari contabile.

Pentru aprecierea calitatii unui produs informatic este necesara cunoasterea in profunzime a respectivului produs si a tuturor facilita tilor de lucru

O importanta deosebita trebuie acordata programelor de validare a datelor de intrare ce trebuie supuse mai multor verificari, de exemplu:

corespondenta intre conturi poate fi un criteriu de acceptare sau respingere de catre calculator a unei inregistrari contabile, cu atasarea explicatiei respective;

folosirea cifrelor de control;

corelatia intre datele partiale si datele totale;

corespondenta intre simbol si denumire;

corelatia intre diferiti indicatori la lucrarile de sinteza.

O alta problema care trebuie urmarita in aprecierea produselor informatice este modul in care dialogul om- calculator este firesc si cat mai clar.

In general, analiza variantelor de prelucrare automata a datelor urmareste daca sunt obtinute toate situatiile periodice. La analiza calitatii produselor informatice este util sa se urmareasca posibilitatile de informare operativa intr-un dialog firesc.

Alt aspect important este si acela al posibilitatii asigurarii in timp real, adica informarea intr-un termen care sa permita elaborarea deciziilor in timp util.

Tehnica moderna de calcul " ofera posibilitatea obtinerii unor situatii mai complexe, mai analitice, contabilitatea devenind astfel tot mai accesibila si creand premisele operativitatii in relizarea procesului de productie". Folosirea rationala a mijloacelor moderne de calcul, simplifica tehnica de inregistrare a operatiunilor economice si mareste posibilitatile de cunoastere si control, usurand totodata munca fizica a personalului de specialitate economico- financiar. Dimensiunea si structura extrem de mare a productiei, determina si pentru procesul de intocmire a declaratiei de impozit pe profit un volum de informatii deosebit de amplu, care nu poate fi vehiculat si prelucrat de un sistem informational ce foloseste in cea mai mare parte munca manuala. Aceasta tehnica moderna de calcul este singura in masura sa afiseze un volum impresionant de date, care, pe baza unor algoritmi contabili, a metodologiei si normativelor in vigoare sa raspunda cu rapiditate, acuratete si exactitate problemelor ivite.

Introducerea sistemului de prelucrare a datelor este " determinata de necesitatea efectuarii unui control sistematic, operativ si eficient. Potrivit legislatiei actuale prin utilizarea sistemului de prelucrare automata a datelor, trebuie sa se asigure respectarea normelor contabile, stocarea, pastrarea sub forma suportilor tehnici si controlul datelor inregistrate in contabilitate. Acest sistem de prelucrare automata a datelor permite, in orice moment, reconstituirea elementelor si a continutului conturilor utilizate, a listelor, informatiilor supuse verificarii, pornind fie de la datele de intrare, fie in ordine inversa, de la continutul sintetic al conturilor, listelor si informatiilor, pe baza carora se pot determina datele de intrare". Posibilitatile pe care le ofera sistemul electronic de calcul, conduc la necesitatea organizarii unui sistem informational integrat, unde introducerea si furnizarea informatiilor privite din punct de vedere teoretic reprezinta o baza de date.

In aplicarea sistemelor informatice financiar- contabile trebuie respectate cateva conditii fundamentale si anume:

orice informatie intrata intr-un sistem informatic trebuie sa poata fi controlata si sa faca obiectul unei liste imprimate;

sa existe posibilitatea obtinerii de situatii imprimate, in limita prescriptiilor legale, care prezinta pozitia conturilor la un moment dat.

La S.C Foraj Sonde Zemes S.A prelucrarea datelor se efectueaza de catre oficiul de calcul cu ajutorul calculatoarelor de tip I.B.M Pentium II

Descrierea aplicatiei

Aplicatia informatica se refera la intocmirea declaratiei de impozit pe profit. Este realizata in FoxPro2 si are ca scop usurarea intocmirii acestei liste.

Date de intrare

Datele de intrare sunt culese de pe documentele tipizate din contabilitatea primara, pornind de la valorile inregistrate in rulajele conturilor de venituri si cheltuieli ( 600- 700**).

Cu ajutorul acestor date se pot obtine situatii ( date de iesire) ce pot interesa la un anumit moment pe cel ce contabilizeaza mai departe, sau organele de control.

Date de iesire

Datele de iesire se compun din listele obtinute atat pe ecran cat si la imprimanta privind declaratia de impozit pe profit.

Lansarea aplicatiei

Sistemul informatic se porneste prin apelarea programului FOXPRO fie de la tastatura sau prin dublu click pe pictograma acestuia. Dupa intrarea in sistemul FOXPRO se lanseaza programul de baza, prin tastarea in fereastra de comenzi a comenzii " do dec_imp".

Ca urmare a lansarii programului pe ecranul calculatorului va aparea o prima fereastra cu un menu vertical dupa cum urmeaza:

Apelarea oricarei functiuni de pe ecran se realizeaza prin apelarea tastei ENTER sau dublu click pe obtiunea dorita.

La apelarea obtiunii << INTRODUCERE RULAJE >> se deschide o noua fereastra in care sunt solicitate introducerea rulajelor conturilor de venituri si cheltuieli. Aceste valori odata introduse sunt inregistrate in baza de date numite RULAJE. DBF cu urmatoarea structura:

Cont Numeric 6 caractere

Rulaj Numeric 13 caractere

Introducerea urmatorului cont se realizeaza prin tastarea literei "D"de la tastatura si continuarea operatiunii pana cand se vor introduce toate conturile si rulajele corespunzatoare. La terminarea introducerii acestor rulaje se tasteaza "N", avand ca efect iesirea din fereastra respectiva.

La alegerea obtiunii << LISTE>>, se va deschide un nou menu prin care se solicita daca declaratiile se vor vizualiza pe ecran ( alegerea obtiunii<< DECLARATIE ( ecran )>>) sau daca acestea se vor lista la imprimanta ( alegerea obtiunii ( << DECLARATIE ( imprimanta) >>).

La alegerea oricarei obtiuni de liste ( pe ecran sau imprimanta ) se va deschide o fereastra in care se solicita datele de identificare a societatii, respectiv: denumirea societatii, codul fiscal, adresa etc. Dupa transmiterea acestor date se va deschide o fereastra in care se poate vizualiza forma declaratiei de impozit pe profit in forma finala. La alegerea obtiunii de listare la imprimanta a declaratiei, se va solicita verificarea functionarii acesteia, dupa care se va tipari la imprimanta.

Iesirea din aplicatie se face prin apelarea functiunii <<TERMINARE>>.

=== anexa_3 ===

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

incheiat la 31.XII.2000

(se completeaza cumulat de la inceputul anului)

=== cap_1 ===

CAPITOLUL I

REGLEMENTARI LEGALE PRIVIND SISTEMUL

CONTABIL DIN ROMANIA

Reglementarile privind veniturile si cheltuielile potrivit Legii contabilitatii nr. 82/1991 si H.G. 704/ 14 decembrie 1993 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare al Legii contabilitatii

Organizarea si functionarea contabilitatii in unitatile patrimoniale se realizeaza in conformitate cu normele generale unitare prin care se asigura o reglementare unitara a contabilitatii la scara intregii economii.Prin aceste norme se asigura urmarirea si raportarea unitara a indicatorilor economico- financiari, cuprinsi in planul national de dezvoltare economico- sociala, in vederea administrarii eficiente a intregii avutii nationale.

Normarea contabila se realizeaza de catre Ministerul de Finante. Obiectivele normarii contabile privesc:

– uniformizarea nomenclaturii conturilor prin planul de conturi general, care va putea fi completat cu planuri de conturi profesionale pe ramuri de activitate;

– tipizarea principalelor documente si registre contabile de uz general;

Modelele registrelor contabile si formularelor comune privind activitatea financiara si contabila se utilizeaza de catre toate unitatile patrimoniale, conform normelor metodologice prevazute in regulamentul Legii contabilitatii.

– precizarea formelor de inregistrare contabila;

– uniformizarea continutului si structurii situatiilor de sinteza si raportare financiar- contabila, etc.

Modelele bilanturilor contabile se stabilesc de Ministerul Finantelor. Normele metodologice privind utilizarea acestora cuprind: reguli referitoare la intocmirea bilantului contabil, corelatiile ce trebuie respectate intre indicatorii prevazuti in continutul acestora, verificarea si depunerea acestora la organele in drept, modul de centralizare a bilanturilor pana la nivelul economiei nationale.

Ministerul Finantelor are, potrivit legii, obligatia de a actualiza permanent reglementarile contabile, pe baza actelor normative ce se vor adopta ulterior.

In conformitate cu Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii, adaptarea la specificul unor ramuri si sectoare de activitate a planului de conturi general si a normelor de utilizare a acestuia se face cu avizul Ministerului Finantelor, iar dezvoltarea in analitic a conturilor sintetice intra in competenta fiecarei unitati patrimoniale, in functie de specificul activitatii si necesitatile proprii

Prevederile Planului de conturi general si ale normelor de utilizare a acestuia servesc numai la inregistrarea operatiunilor economico- financiare in contabilitate. Ele nu constituie temei legal pentru efectuarea unor operatii. Acestea se efectueaza numai in concordanta cu prevederile actelor normative care le inregistreaza.

Potrivit prevederilor Legii contabilitatii nr.82/ 1991, veniturile reprezinta sumele sau valorile incasate ori de incasat si includ:

venituri din exploatare, respectiv venituri din vanzarea produselor, lucrarilor executate si serviciilor prestate, din productia stocata, din productia de imobilizari, din subventii de exploatare, precum si alte venituri din exploatarea curenta;

venituri financiare, respectiv venituri din participatii, din alte imobilizari financiare, din creante imobilizate, din titluri de plasament, din diferente de curs valutar, din dobanzi, din sconturi obtinute, creante imobilizate si alte venituri financiare.

Veniturile financiare inregistrate conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilitatii nr. 82/ 1991 se iau in calcul la determinarea profitului impozabil, de la data obtinerii lor, indiferent de obiectul de activitate al contribuabilului;

venituri exceptionale, respectiv venituri din operatiuni de exploatare, din operatiuni de capital si alte venituri exceptionale.

La randul lor, cheltuielile reprezinta, conform legii, sumele sau valorile platite ori de platit, dupa natura lor, care sunt aferente realizarii veniturilor, astfel cum sunt inregistrate in contabilitatea contribuabililor.

Cheltuielile efectuate in cursul exercitiului financiar, dar care se refera la perioade sau la exercitii financiare viitoare, se inregistreaza in cheltuielile curente ale perioadelor sau exercitiilor financiare viitoare. In aceasta categorie se incadreaza si sumele platite pentru obtinerea unor autorizatii de functionare sau pentru achizitionarea unor drepturi de folosinta, pentru incheierea de contracte de concesiune sau pentru obtinerea de licente care se repartizeaza pe intreaga perioada de valabilitate.

In cadrul cheltuielilor efectuate pentru realizarea veniturilor se includ:

cheltuieli de exploatare, respectiv cheltuieli cu materii prime, materiale si marfuri, cheltuieli cu lucrarile si serviciile executate de terti, cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu impozitele, taxele si varsamintele asimilate, cheltuieli cu amortizarea capitalului imobilizat, cheltuieli cu primele de asigurare care privesc activele corporale fixe si circulante, cheltuieli cu primele de asigurare pentru personal impotriva accidentelor de munca, contributiile care conditioneaza organizarea si functionarea activitatilor respective potrivit normelor legale in vigoare, alte cheltuieli de exploatare;

cheltuieli financiare, respectiv cheltuieli privind titlurile de plasament cedate, cheltuieli din diferente de curs valutar, cheltuieli cu dobanzile pierderi din creante legate de participatii, alte cheltuieli financiare;

cheltuieli exceptionale, respectiv cheltuielile privind operatiunile de gestiune.

Inregistrarea veniturilor si cheltuielilor in evidenta contabila se va efectua conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilitatii nr. 82/ 1991

1.2 Reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele de Contabilitate Internationale

Reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele de Contabilitate Internationale sunt structurate astfel:

volumul I, care cuprinde Cadrul general de armonizare a reglementarilor contabile cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele de Contabilitate Internationale;

volumul II, care cuprinde Cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare elaborat de Comitetul pentru Standarde de Contabilitate Internationale 1).

Aceste reglementari se aplica pentru situatiile financiare ale anului 1999 pe un esantion reprezentativ de societati comerciale cotate la Bursa de Valori si de intreprinderi de interes national.

Pentru perioada 2000-2005 programul de implementare a prezentelor reglementari cuprinde:

In primul an de aplicare, situatiile financiare ale unitatilor care intra sub incidenta acestor reglementari ce vor fi intocmite in conformitate cu acestea, cat si pe baza Regulamentului pentru aplicarea Legii contabilitatii nr. 82/ 1991, aprobat prin Hotararea Guvernului nr.704/ 1993, cu modificarile si completarile ulterioare.

Pe baza concluziilor desprinse ca urmare a aplicarii acestor reglementari la esantionul de societati, prevederile cuprinse in Volumul I vor putea avea obiectul unor eventuale completari.

Societatile comerciale cotate la Bursa de Valori si celelalte intreprinderi care vor intra sub incidenta prezentelor reglementari au obligatia auditarii situatiilor financiare potrivit regulilor de auditare care privesc aceasta categorie de unitati.

Pentru implementarea corespunzatoare a prezentelor reglementari, in semestrul II al anului 1999 se va initia un program national de formare si perfectionare profesionala in domeniu

Reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele de Contabilitate Internationala cuprinde in volumele sale urmatoarele:

Volumul I- Cadrul general de armonizare a reglementarilor contabile cu Drectiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele de Contabilitate Internationale.

Capitolul 1- Reglementari privind contabilitatea si situatiile financiare ale intreprinderii.

Capitolul 2- Planul de conturi general.

Capitolul 3- Formatul conturilor anuale.

Capitolul 4- Corespondenta Planului de conturi general cu formatul conturilor anuale.

Capitolul 5- Explicarea unor termeni utilizati.

Volumul II- Cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare, elaborat de Comitetul pentru Standarde de Contabilitate Internationale:.

Prefata

Introducere

Obiectivul situatiilor financiare

Concepte de baza

Caracteristici calitative ale situatiilor financiare.

Structurile situatiilor financiare.

Recunoasterea structurilor situatiilor financiare.

Evaluarea structurilor situatiilor financiare.

Conceptele de capital si de mentinere a nivelului capitalului.

Prezentele reglementari privesc intocmirea, prezentarea, aprobarea si publicarea situatiilor financiare ale intreprinderii.

Pentru situatiile financiare ale anului 2000, aplicarea acestor reglementari priveste trei categorii de unitati, grupate astfel:

Categoria I – Intreprinderi cotate la Bursa de Valori.

Categoria a II-a – Regii autonome, companii, societati nationale si alte intreprinderi de interes national.

Categoria a III-a – Categorii specifice de intreprinderi ce opereaza pe piata de capital.

In primul an de aplicare, intreprinderile vor prezenta situatiile financiare atat in conformitate cu prezentele reglementari, cat si pe baza Regulamentului pentru aplicarea Legii contabilitatii nr.82/1991, aprobat prin Hotararea Guvernului nr.704/1993, cu modificarile si completarile ulterioare.

Conform reglementarilor privind contabilitatea si situatiile financiare, fiecare intreprindere are obligatia sa intocmeasca situatii financiare anuale, care sa cuprinda:

Bilantul

Contul de profit si pierdere

Situatia fluxurilor de trezorerie

Note la conturile anuale

Contul de profit si pierdere cuprinde: cifra de afaceri neta, veniturile si cheltuielile exercitiului, grupate dupa natura lor, precum si rezultatul exercitiului (profit sau pierdere).

Formatul cerut pentru contul de profit si pierdere este urmatorul:

cifra de afaceri neta;

variatia stocurilor de produse finite si produse in curs de executie;

productia efectuata in scopuri proprii si capitalizate;

alte venituri din exploatare;

cheltuieli cu materiile prime, consumabilele si alte cheltuieli din afara;

cheltuieli cu personalul;

ajustarea valorii imobilizarilor corporale si necorporale si ajustarea valorii activelor circulante;

alte cheltuieli de exploatare( profitul sau pierderea din exploatare);

venituri din interese de participare;

venituri din alte investitii financiare si imprumuturi ce fac parte din activele imobilizate;

venituri din dobanzi si alte venituri similare;

profitul sau pierderea din activitatea curenta;

venituri extraordinare;

cheltuieli extraordinare;

profitul sau pierderea din activitatea extraordinara;

impozitul pe profit;

alte impozite ce nu apar in elementele de mai sus;

rezultatul exercitiului financiar.

Situatiile financiare ale intreprinderii furnizeaza informatii despre pozitia financiara, performantele si modificarile pozitiei financiare, care sunt utile unei sfere largi de utilizatori. Ele prezinta ,de asemenea , rezultatele administrarii intreprinderii de catre conducator, inclusiv modul de gestionare de catre acestia a resurselor incredintate.

Partile componente ale situatiilor financiare se interrelationeaza, deoarece ele reflecta diferite aspecte ale acelorasi tranzactii sau ale altor evenimente. Desi fiecare situatie ofera informatii diferite, este probabil ca nici unul sa nu serveasca unui singur scop sau sa ofere toate informatiile impuse de necesitatile specifice ale utilizatorilor. De exemplu, contul de profit si pierdere ofera o imagine incompleta a performantei daca nu este folosit impreuna cu bilantul si situatia modificarilor pozitiei financiare.

Profitul este frecvent utilizat ca o masura a performantei sau ca baza de referinta pentru alti indicatori, cum ar fi rentabilitatea investitiei sau rezultatul pe actiune. Veniturile si cheltuielile constituie elemente direct legate de masurarea profitului.

Veniturile sunt fie cresteri de lichiditati si echivalente de lichiditati sau alte cresteri de activ ale unei intreprinderi, fie achitari de datorii, ce rezulta din livrarea sau productia de bunuri, din executarea de lucrari, din prestarea de servicii sau din realizarea altor operatii presupuse de activitatile intreprinderii.

Cheltuielile sunt fie iesiri de lichiditati si echivalente de lichiditati sau alte forme de utilizare a elementelor de activ, fie cresteri de datorii, ce rezulta din livrarea sau productia de bunuri, din executarea de lucrari, din prestare de servicii, sau din realizarea altor operatii presupuse de activitatile intreprinderii.

In contul de profit si pierdere veniturile sunt recunoscute atunci cand are loc o crestere a beneficiilor economice viitoare aferente cresterii unui activ sau diminuarii unei datorii, modificare ce poate fi evaluata credibil. Aceasta presupune ca recunoasterea veniturilor se realizeaza simultan cu recunoasterea cresterii activelor sau reducerii datoriilor.

De asemenea, cheltuielile sunt recunoscute in contul de profit si pierdere atunci cand a avut loc o reducere a beneficiilor economice viitoare, aferente diminuarii unui activ sau cresterii unei datorii, modificare ce poate fi evaluata credibil. De fapt, aceasta inseamna ca recunoasterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoasterea cresterii datoriilor sau reducerii activelor.

Astfel, aceasta evaluare va determina modelul contabil utilizat pentru elaborarea situatiilor financiare. Ca si in alte domenii, managementul trebuie sa caute un echilibru intre diferitele grade de relevanta si credibilitate prezentate de diversele modele contabile. In prezent, Consiliul I.A.S.C nu are intentia de a prescrie un anumit model, in afara de cazuri in care intreprinderile raporteaza in moneda unei economii hiperinflationiste.

1.2.1 Litera si spiritul normelor contabile internationale I.A.S 19 " Costul prestatiilor implicate de pensionare"

Sistemul contabil romanesc corespunzator anului 2001 trebuie sa devina un sistem performant, ceea ce nu se poate realiza fara a fi construit pe o baza conceptuala solida. De asemenea, este necesar sa rezolve problemele cu ajutorul unor norme contabile distincte, detaliate, clare si sa fie in acord cu tendintele de evolutie pe plan european si international. Modelarea activitatii intreprinderilor romanesti, care sunt roase de tranzitie si saracie, se poate realiza cu ajutorul unor concepte si norme contabile, cu alte cuvinte a unui tot inseparabil.

Norma contabila fixeaza felul de prezentare a situatiilor financiare, lista conturilor precum si regulile lor de functionare. Ea este, de fapt, un plan contabil general.

Normele contabile internationale se refera, in general, la evaluarea, prezentarea si comunicarea informatiilor, relative la situatiile financiare ale intreprinderii.

Organismul romanesc de normalizare contabila ar trebui sa se orienteze spre obiectivul de detasare a contabilitatii de caracterul sau instrumentalist, in serviciul statului, devenind astfel un sistem de informare privind intreprinderea si pentru intreprindere. In ultimul timp, sistemul contabil romanesc pare sa intre intr-un nou stadiu al reformei sale. S-au deschis cai catre investitori prin fenomenele de privatizare si de restructurare a economiei, s-a largit activitatea pietei financiare, toate acestea dand sperante reformei.

Cadrul contabil conceptual al Comisiei internationale a standardelor contabile (International Accounting Standards Committee: I.A.S.C) vizeaza satisfacerea necesitatilor informationale ale unui complex de 7 categorii de utilizatori: investitorii, salariatii, creditorii, furnizorii si alti creditori, clientii, guvernele si administratiile si publicul 2).

Criteriul calitativ al normalizarii este constituit de imaginea fidela a intreprinderii,( in esenta, suportul reglementarii contabile) si reprezinta punctul de plecare al diferitelor posibilitati de evolutie a reglementarii.

Norma contabila I.A.S 19 reglementeaza contabilizarea costurilor generate de pensionare in situatiile financiare ale angajatorului. In principiu, norma contabila I.A.S 19 a fost supusa unei noi revizuiri, votata de I.A.S.C in ianuarie 1998, cu obiectivul de a prescrie contabilizarea si informarea in materie de prestatii datorate salariatilor si prevede contabilizarea unei datorii si a unei cheltuieli pentru toate prestatiile pe care le varsa intreprinderea salariatilor, in momentul cand ea beneficiaza de serviciile acestora.

In noua sa versiune, norma I.A.S 19 se refera la toate prestatiile varsate salariatilor in schimbul serviciilor prestate de acestia si acopera urmatoarele domenii:

prestatii pe termen scurt( pana la 12 luni) cum sunt: salarii si cheltuieli sociale, concedii de odihna si de boala, participarea salariatilor la profit, avantaje in natura acordate salariatilor in activitate;

prestatii posterioare perioadei de angajare sub forma de pensii si alte prestatii acordate dupa pensionare cum sunt asistenta medicala, asigurari etc.

Norma contabila I.A.S 19 defineste regimul de pensionare ca fiind " o conventie prin care intreprinderea furnizeaza prestatii in favoarea salariatilor sai in momentul sau dupa incetarea activitatii lor, sub forma unei rente anuale sau unui capital" 3).

Pensiile pot fi considerate ca o contrapartida a serviciilor prestate de salariati in cursul vietii lor profesionale. Conform principiului conectarii cheltuielilor cu veniturile,costurile prestatiilor legate de pensionare trebuie sa fie inregistrate in cheltuielile perioadelor in care salariatul a lucrat, nu in momentul platii pensiilor.

Regimurile de pensionare pot fi: regimuri cu contributii( cotizatii) definite si regimuri cu prestatii definite.

In regimul de pensionare cu cotizatii definite suma pensiilor acordate beneficiarilor depinde numai de capitalul constituit prin cotizatiile varsate in perioada vietii profesionale si de veniturile obtinute din plasarea acestui capital.

Intr-un regim de pensionare cu prestatii definite pensiile sunt determinate in avans, cel mai adesea, sub forma unui procent din salariu in momentul incetarii activitatii salariatului.

Astfel, intr-un regim de pensionare cu cotizatii definite, intreprinderea este degrevata de obligatiile ce-i revin o data cu varsarea cotizatiilor sale.Acestea, fiind proportionale cu salariile perioadei, constituie o estimare buna a costurilor serviciilor produse de salariati in cursul exercitiului, fiind suficienta contabilizarea cotizatiilor in cheltuielile exercitiului cand ele se aplica.

Intr-un regim de pensionare cu prestatii definite, cotizatiile varsate de intreprindere in cursul unui exercitiu nu sunt neaparat cheltuieli imputabile acelui exercitiu( se impune o distinctie intre contabilizarea costurilor prestatiilor legate de pensionare).

Intr-un regim de pensionare cu prestatii definite, calculul costului serviciilor prestate in cursul exercitiului este mai dificil fata de regimurile de pensionare cu contributii definite. De aceea, este necesar ca angajamentul intreprinderii sa fie supus periodic unei evaluari actuariale pentru a constata capacitatea acesteia de a-si onora obligatiile.

Pentru evaluarea angajamentelor rezultate din regimurile de pensionare, I.A.S 19 prezinta doua categorii de metode: metodele retrospective si metodele prospective.

Metodele retrospective de evaluare actuariala estimeaza costul prestatiilor ce se vor acorda participantilor la un regim de pensionare in functie de anii lor de serviciu pana la data evaluarii actuariale.

De mentionat faptul ca un regim de pensionare prevede ca fiecare salariat va avea dreptul , pentru un an de serviciu, la o pensie anuala reprezentand 3% din media salariilor obtinute in cursul ultimilor sai trei ani de activitate.

Conform acestei metode, costul serviciilor prestate creste pe masura ce salariatul se apropie de varsta de pensie, datorita actualizarii.

Metodele prospective de evaluare actuariala calculeaza prestatiile de pensii datorate nu numai in functie de serviciile prestate in momentul evaluarii, ci si in functie de serviciile ce vor fi prestate de salariat pana la plecarea sa la pensie.

Organismul international de normalizare contabila I.A.S.C isi exprima preferinta pentru metodele retrospective de evaluare actuariala. Astfel, dupa tratamentul de referinta al normei I.A.S 19, costul pensiilor pentru un regim cu prestatii definite trebuie sa fie evaluat dupa o metoda retrospectiva.

Evaluarea angajamentelor de pensii trebuie sa se bazeze, conform normei contabile I.A.S 19, pe o serie de ipoteze actuariale, care trebuie sa fie pertinente si coerente. Cele mai utilizate ipoteze actuariale sunt:

rata de actualizare folosita pentru a calcula valoarea actuala a prestatiilor legate de pensionare;

previziunile salariilor viitoare care trebuie sa tina cont de inflatie, de promovari si de primele susceptibile care trebuie sa fie acordate pana la plecarea la pensie;

cresterile automate ale prestatiilor legate de pensionare.

Conform prevederilor normei I.A.S 19, in cazul unui regim de pensionare cu cotizatii definite, intreprinderea trebuie sa prezinte urmatoarele informatii:

o descriere generala a fiecarui regim, cu mentionarea grupelor de salariati la care se refera;

suma contabilizata in cheltuielile exercitiului;

oricare alt element susceptibil sa afecteze comparabilitatea cu exercitiul precedent.

In schimb, pentru regimurile de pensionare cu prestatii definite, aceeasi norma contabila prevede furnizarea unui volum de informatii mai mare, fiind necesara, pe langa descrierea generala, cu specificarea categoriilor de salariati la care se refera si mentionarea metodelor contabile utilizate pentru evaluarea costului prestatiilor legate de pensionare.

=== cap_2 ===

CAPITOLUL II

PROBLEME METODOLOGICE PRIVIND ORGANIZAREA CONTABILITATII

CHELTUIELILOR SI A VENITURILOR

Contabilitatea include in obiectul sau evidenta, calculul, analiza si controlul miscarilor interne si transformarilor suferite de elementele patrimoniale in urma operatiunilor desfasurate de catre unitatea economica.

De regula cheltuielile si veniturile nu sunt egale intre ele si ca urmare, se inregistreaza o modificare a volumului patrimoniului.

Cheltuielile desemneaza in expresie valorica operatiunile patrimoniale referitoare la cumpararea si utilizarea bunurilor economice.

Ocazionarea cheltuielilor se deruleaza de obicei in patru etape, dupa cum urmeaza:

a. angajarea intervine in timpul cumpararii cand se creaza obligatia baneasca fata de furnizori de a plati bunurile sau serviciile primite de la acestia;

b. plata consta in achitarea unei sume de bani ca echivalent in cadrul relatiilor comerciale sau de transfer in cadrul relatiilor financiare 4); Astfel, achitarea obligatiilor fata de un furnizor reprezinta o plata ca echivalent, iar achitarea unui impozit datorat reprezinta un transfer fara echivalent;

c. consumul este specific utilizarii efective a bunurilor economice in vederea satisfacerii unor nevoi ale unitatii patrimoniale;

d. incorporarea este o etapa strict contabila in cadrul careia cheltuielile sunt decontate asupra rezultatelor exercitiului.

Aceste etape derulate in formarea cheltuielilor pot fi succesive sau simultane astfel:

1. aprovizionari cu furnizorii;

2.plati catre firnizori;

3. consumul din stoc;

4. consumul de bunuri nestocabile;

5. plati care asunt concomitent si cheltuieli.

Nu toate cheltuielile iau nastere in urma parcurgerii acestor etape, unele dintre cheltuieli ce presupun o plata, sunt consecinta unui joc contabil. Aceste cheltuieli calculate sunt determinate de deprecierile ireversibile pe care le sufera elementele patrimoniale, asa cum s-a aratat. In acelasi timp, unele plati se suprapun cu cheltuielile corespunzatoare, cum este cazul dobanzilor bancare.

Etapele ocazionarii cheltuielilor si crearii veniturilor influenteaza nemijlocit modul de reflectare a acestora in contabilitate.

2.1. Criterii de clasificare a cheltuielilor si veniturilor

Prin cheltuiala intelegem orice consum de munca vie si materializata, indiferent de natura, marimea, varietatea ei, indreptata spre aservirea numai anumit proces economic productiv sau comercial, pentru indeplinirea unor sarcini sau pentru realizarea unor importante obiective economice, culturale, sociale.

Indicatiile cheltuielilor asupra starii financiare sunt diverse. De multe ori momentul cand un asemenea consum sau plata devin cheltuiala constitue o problema.

De asemenea, trebuie sa se tina cont de continutul si natura economica a consumatorulor, care se pot grupa astfel:

cheltuieli de exploatare;

cheltuieli financiare;

cheltuieli exceptionale;

cheltuieli cu impozitul pe profit.

Colectarea, respectiv blocarea in conturile specifice din clasa 6 a cheltuielilor se face pe masura aparitiei lor si consemnarii sau calcularii acestora in documente specifice, retinandu-se impactul metodologic de organizare contabila propriu fiecarui agent economic, cum ar fi:

cele mai numeroase cheltuieli pot fi atestate direct asa cum rezulta din documente;

altele se masoara efectiv pe cale indirecta;

valoarea efectiva a productiei in curs raportata din perioada precedenta devine cheltuiala urmatorului exercitiu numai printr-o formula contabila specifica;

sunt cheltuieli ce nu reprezinta consumuri, prezerve contra devalorizarii;

impozitul pe profit este considerat cheltuiala, etc

Veniturile intreprinderii, se diferentiaza, ca si cheltuielile, pe feluri de activitati-exploatare, financiara si extraordinara. Aceste venituri fac obiectul contabilitatii financiare a intreprinderii, iar in acest sens, planul de conturi a rezervat o clasa anume de conturi, respectiv clasa7 –conturi de venituri, in cadrul careia conturile au fost grupate corespunzator activitatilor intreprinderii-financiara, extraordinara si in plus, o grupa a fost destinata “veniturilor din provizioane”.

In functie de criteriul de clasificare a cheltuielilor avem:

cheltuieli directe si indirecte:

cheltuieli directe variabile;

cheltuieli directe fixe;

cheltuieli indirecte variabile;

cheltuieli indirecte fixe.

cheltuieli variabile si fixe:

cheltuieli variabile directe;

cheltuieli variabile indirecte;

cheltuieli fixe directe;

cheltuieli fixe indirecte;

In determinarea costului produsului trebuie sa se tina seama si de cuprinderea, regasirea cheltuielilor in costul produsului finit.

In acest sens distingem:cheltuieli eficiente care se regasesc in costul produsului, fiind aferente productiei respective si cheltuieli neeficiente, cele aferente rebuturilor, pierderilor peste norme.

Pentru calcularea costurilor de productie cheltuielile, dupa natura lor, inregistrate in contabilitatea generala, pot fi grupate astfel:

1. cheltuieli directe (materii prime, remuneratii directe, etc.);

2. cheltuieli indirecte de productie (cheltuieli comune ale sectiei);

3. cheltuieli de desfacere;

4. cheltuieli generale de administratie.

Cheltuielile directe plus cele indirecte de productie, repartizate rational asupra produselor fabricate, lucrarilor executate si serviciilor prestate, formeaza costurile de productie ale acestora.

Cheltuielile generale de administratie si cheltuielile de desfacere sunt excluse din costul de productie, in afara de cazul cand conditiile specifice de exploatare justifica luarea lor in consideratie.

Cheltuielile financiare nu se includ in costul de productie, cu exceptia dobanzilor aferente imprumuturilor, la unitatile cu ciclu lung de productie, care pot fi repartizate asupra costurilor de productie ale produselor respective.

Cheltuielile exceptionale nu se includ in costul de productie.

2.2. Evaluarea cheltuielilor si veniturilor

In etapa actuala, in care intreaga economie se afla intr-un permanent proces de autoreglare, evaluarea apare ca o necesitate.

In perioada tranzitiei la economia de piata evaluarea intreprinderii este necesara in procesul de privatizare datorita necunoasterii valorii intreprinderii, intrucat documentele care sunt puse la dispozitia evaluarilor evidentiaza doar valorile patrimoniale existente, de regula la sfarsitul exercitiului contabil, trecutul fiind nesemnificativ sub aspectul randamentului, al capacitatii intrprinderii de a degaja profit viitor. Acesta nu poate fi stabilit prin extrapolarea valorilor existente la un moment dat, deoarece obtinandu-se aceleasi profituri nu ar exista o motivatie pentru transferul proprietatii. In acest caz potentialul cumparator nu va investi pentru trecut, ci pentru ceea ce el va primi prin gestionarea patrimoniului in perioada viitoare.

Evaluarea intreprinderii este o activitate deosebit de laborioasa si cu mare grad de responsabilitate. Evaluatorii trebuie sa cunoasca atat baza teoretica necesara pentru estimarea valorilor intreprinderii, cat si gama extrem de diversificata de metode de evaluare fundamentate de stiinta economica.

Plecand de la etimologia cuvantului evaluare = din limba franceza, sensul extins in domeniul economic si financiar conduce in esenta la a aprecia, a stabili in mod cvasiprecis pretul, valoarea sau numarul de lucruri sau exprimarea pur si simplu a unitatilor valorice (unitati banesti prin care se exprima in cel mai inalt grad valoarea unor bunuri operatii sau valori).

Rolul evaluarii se constituie in sine statator, o radiografie a intregii activitati economico-financiare pentru o anumita intreprindere, atunci cand ea se extinde la intregul continut de elemente tangibile si intangibile proprii.

Legat strans de evaluare este “subiectul”, adica cel care efectueaza evaluarea si “obiectul” supus evaluarii.

Evaluarea se face necesara prin aceea ca asupra elementelor structurale actioneaza constant o serie de factori care modifica valorile initiale ale acestora. Asa, de exemplu, asupra mijloacelor fixe actioneaza uzura fizica si uzura morala, diminuand valorile initiale, pe de o parte, in sensul micsorarii acestora, iar pe de alta parte, valoarea crescuta a inflatiei poate duce la majorarea pretului de achizitie si in final, la cresterea valorii ramase si, de cele mai multe ori, peste valoarea de intrare sau de inventar.

Evaluarea intreprinderii nu reprezinta doar evaluarea unor bunuri luate separat, ci evaluarea intregii afaceri, aspect care incupa evaluarea patrimoniala sau evaluarea neta patrimoniala. Iata, se pune conditia: daca o intreprindere este aducatoare de profit si, la cat se ridica marimea acestuia.

Aprecierea unei intreprinderi se face distinct pentru elementele de activ, astfel incat intotdeauna mijloacele circulante ridica mai putine probleme decat mijloacele fixe. De ce? Mijloacele fixe au o perioada mai lunga de intrebuintare, deci exista o mobilitate mai mare in apreciere si acestea isi transmit in mod esalonat valoarea asupra “n” cicluri de productie.

Regulile generale ale cunoasterii prin contabilitate au statornicit de-a lungul timpului necesitatea evaluarii patrimoniale a capitalului, obligatiilor si angajamentelor la pretul/costul efectiv platit sau cheltuit, indiferent cat, cand si din ce s-a format acesta.

Se poate spune ca valoarea monetara poate avea o “exprimare generala”:

unde:

V=valoarea monetara dorita;

q=cantitatea fizica;

p=pretul.

Pretul depinde de natura elementelor patrimoniale, de tipul operatiilor din care deriva, de necesitatea respectarii principiului permanentei metodelor de evidenta. Se ajunge la concluzia ca rezolvarea evaluarii trebuie privita sub aspectul posibilitatilor, si de asemenea, sub aspectul interesului conventiilor contabile si de informatii urmarit.

Un al doilea aspect se refera la interesul informational si solutionarea corecta de contabilizare a componentelor valorice pe o cale indirecta, cel putin pentru valorile materiale, adica:

Valoarea/pretul=pretul de inregistrare+/-diferentele de pret

Se foloseste deci un pret predeterminat-“pretul de inregistrare” si se urmareste obligatoriu printr-un cont rectificativ “diferenta de pret” comparativ cu pretul/costul efectiv. Aceasta evaluare efectiva indirecta este de fapt o tehnica de lucru specifica, prin care se urmareste circulatia interna a elementelor patrimoniale, sistemele de operare contabile prin conturi separate destinate evidentierii de valoare.

Conform regulilor generale ale generalizarii bilantiere, evaluarea patrimoniului sub dublul sau aspect trebuie sa se faca la pretul sau real. Se considera ca rezolvarea corecta a problemei evaluarii operationale si de inventar intr-o masa de elemente patrimoniale infinit mai vasta s-ar putea asigura respectand urmatoarele reguli:

Documentele contabile oficiale-bilantul contabil, cartea mare, registrul jurnal si registrul inventar, potrivit legii, se tin in limba romana si in moneda nationala-astfel ca ocolirea corecta a evaluarii nu ne avantajeaza.

La data intrarii in patrimoniu, bunurile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare, denumita valoare contabila.

Evaluarea elementelor patrimoniale, la inchiderea exercitiului financiar. Se reflecta in bilantul contabil la valoarea de intrare in patrimoniu, pusa de acord cu rezultatele inventarierii.

Valoarea de intrare determinata se compara cu valoarea de utilitate stabilita pe baza inventarierii:

Pentru elementele de activ, diferentele constatate in plus intre valoarea actuala sau de utilitate si valoarea de intrare, in principiu nu se inregistreaza in contabilitate, aceste elemente mentinandu-se la valoarea lor de intrare. Totusi diferentele constatate in minus intre valoarea actuala sau de utilitate stabilita la inventariere si valoarea de intrare a elementelor de activ se inregistreaza in contabilitate pe seama amortizarii, in cazul cand deprecierea este ireversibila sau se constituie un provizion, atunci cand deprecierea este revesibila, valoarea acestor elemente mentinandu-se la valoarea lor de intrare.

Valoarea de inregistrare a activelor societatii poate fi:

costul de achizitie pentru bunuri cumparate;

costul de productie pentru bunuri din productie proprie;

costul de utilitate pentru bunuri primite gratuit.

Pentru elementele de pasiv, diferentele constatate in minus intre valoarea actuala sau de utilitate si valoarea de intrare nu se inregistreaza in contabilitate, aceste elemente mentinandu-se la valoarea lor de intrare. Dar si in acest caz diferentele constatate in plus intre valoarea stabilita la inventariere si valoarea de intrare a elementelor de pasiv se inregistreaza in contabilitate prin constituirea unui provizion, valoarea acestor elemente mentinandu-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.

Evaluarea venitului va tine cont si de evaluarea castigului societatii pe perioada respectiva.

In aceasta relatie se poate pune intrebarea: cand exista castig? Raspunsul se poate da: atunci cand procesul de obtinere a castigului este incheiat si cand marimea de venit inregistrata este obtinuta efectiv.

2.3. Regimul juridic al cheltuielilor si veniturilor

Cheltuielile unitatii patrimoniale reprezinta sumele sau valorile platite sau de platit, pentru:

consumurile, lucrarile executate si serviciilor prestate de care beneficiaza unitatea patrimoniala;

cheltuieli cu personalul;

executarea unor obligatii legale sau contractuale de catre unitatea patrimoniala;

cheltuieli exceptionale.

Pentru determinarea rezultatului exercitiului se cuprind, in cadrul cheltuielilor:

amortizarile si provizioanele constituite;

valoarea contabila a activelor cedate, distruse sau disparute.

Potrivit Legii contabilitatii nr. 82/1991, contabilitatea cheltuielilor se tine pe feluri de cheltuieli, dupa natura lor, astfel:

Cheltuieli de exploatare:

cheltuieli cu lucrarile si serviciile executate de terti;

cheltuieli privind consumul de materii prime, materiale auxiliare, combustibil, etc;

cheltuieli cu impozitele, taxele si varsamintele asimilate suportate de unitatea patrimoniala;

cheltuieli de personal;

alte cheltuieli de exploatare.

Cheltuieli financiare:

pierderile din vanzarea titlurilor de plasament, diferente nefavorabile de curs valutar din operatiile si disponibilitatile in devize;

dobanzile aferente imprumuturilor primite;

sconturile acordate clientilor;

alte cheltuieli financiare.

Cheltuieli exceptionale – sunt acele cheltuieli care nu sunt legate de activitatea normala, curenta a unitatii patrimoniale si se refera la operatii de gestiune.

Cheltuieli cu amortizarile si provizioanele, grupate in functie de natura

cheltuielilor, prevazute la literele a, b, c.

Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli; provizioane privind deprecierea

Imobilizarilor, provizioane pentru deprecierea stocurilor si productiei in curs de executie, provizioane pentru deprecierea creantelor si provizioanelor, pentru deprecierea titlurilor de plasament, provizioane reglementate.

Cheltuieli cu impozitul pe profit calculat potrivit legii.

Cheltuielile privind sumele platite pentru contractele de cercetare care nu se include in costuri, comisioanele platite agentilor economici cu activitate de comert exterior, taxa pentru folosirea terenurilor, taxa asupra mijloacelor de transport, cheltuielile cu pregatirea si perfectionarea profesionala, prelevarile si donatiile facute in scopuri umanitare care, potrivit legii, se scad din venituri, se inregistreaza distinct in conturi analitice, in cadrul conturilor specifice de cheltuieli.

In ceea ce priveste veniturile unitatii patrimoniale sunt sumele sau valorile incasate sau de incasat, din:

livrarile de bunuri, executarea de lucrari, prestarea de servicii;

executarea unei obligatii legale sau contractuale din partea tertilor;

venituri exceptionale.

In cadrul veniturilor pentru determinarea rezultatului exercitiului se cuprind de

asemenea, veniturile din:

productia stocata;

productia imobilizata;

diminuarea sau anularea provizioanelor.

Cifra de afaceri, conform regulamentului de aplicare a Legii contabilitatii se

calculeaza prin insumarea veniturilor rezultate din livrarile de bunuri, executarea de lucrari si prestarea de servicii, alte venituri de exploatare, mai putin reducerile acordate clientilor.

Potrivit legii, contabilitatea veniturilor se tine pe categorii de venituri, dupa natura lor. Acestea se grupeaza astfel:

Venituri din exploatare, care cuprind:

venituri din vanzarea produselor, marfurilor, lucrarilor executate si din servicii prestate; In contabilitate, aceste venituri se inregistreaza in momentul predarii bunurilor catre cumparatori, al livrarii lor pe baza facturii sau in alte conditii prevazute in contract, care atesta transferul de proprietate a bunurilor respective asupra clientilor.

venituri din productia stocata, care se inscriu, alaturi de celelalte venituri, in contul de profit si pierdere, cu semnul plus(sold creditor) sau minus(sold debitor);

venituri din productia de imobilizari;

venituri din subventii de exploatare;

alte venituri din exploatarea curenta;

venituri realizate in avans, reprezentand incasari sau creante aferente unor

bunuri nelivrate, a unor lucrari cu prestatii neefectuate, nu se considera venituri ale exercitiului , acestea inregistrandu-se in contabilitate intr-un cont distinct care se reflecta in bilant;

Veniturile financiare, care cuprind:

venituri din participatii;

venituri din alte imobilizari financiare;

venituri din creante imobilizate;

venituri din titluri de plasament;

venituri din diferenta de curs valutar;

venituri din dobanzi.

Veniturile exceptionale, reprezentand veniturile care nu sunt legate de

activitatea normala, curenta a activitatii patrimoniale si se refera la operatii de exploatare;

Venituri din diminuarea sau acumularea provizioanelor.

Cheltuielile si veniturile determinate de operatiile asocierilor in participatii

se contabilizeaza distinct de catre unul din asociati, conform prevederilor contractului de asociere.

La sfarsitul perioadei de raportare, cheltuielile si veniturile inregistrate pe naturi se se transmit pe baza de decont fiecarui asociat in vederea inregistrarii acestora in contabilitatea proprie.

Potrivit art. 19, alin. 1 din lege, in contabilitate, profitul sau pierderea se stabilesc lunar.

In acest sens, conturile de cheltuieli si conturile de venituri in care se inregistreaza, in functie de natura lor, cheltuielile respectiv veniturile, se inchid, provizoriu, prin rezultatul exercitiului.

Rezultatul exercitiului, respectiv profitul sau pierderea, se determina ca diferenta intre veniturile si cheltuielile exercitiului, indiferent de data incasarii sau platii lor.

2.4. Probleme actuale si de perspectiva, orientari in domeniul cheltuielilor si veniturilor

Intreprinderi din intreaga lume intocmesc situatii financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor externi. Astfel de situatii finaciare pot parea similare de la o tara la alta, dar exista diferente care pot fi cauzate de o varietate de factori sociali, economici si juridici, precum si de faptul ca anumite tari, in momentul stabilirii cerintelor nationale, au avut in vedere necesitatile diversilor utilizatori ai situatiilor financiare.

Acesti factori au condus la utilizarea de diverse definitii ale structurilor situatiilor financiare, cum sunt: active, datorii, capital propriu, venituri si cheltuieli. Totodata acesti factori au contribuit la utilizarea unor criterii diferite pentru recunoasterea structurilor din situatiile financiare si la optiunea pentru diferite baze de evaluare. Aria de aplicabilitate si informatiile prezentate in situatiile financiare au fost, de asemenea, influentate.

Comitetul pentru Standardele de Contabilitate Internationale (IASC) considera ca armonizarea se realizeaza punandu-se accent pe intocmirea situatiilor financiare ce au ca scop furnizarea unor informatii utile pentru adoptarea deciziilor economice. De asemenea, consiliul IASC considera ca situatiile financiare intocmite cu acest scop raspund necesitatilor comune majoritatii utilizatorilor.

Utilizatorii de situatii financiare includ investitorii prezenti si potentiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii si alti creditori comerciali, clientii, Guvernul si institutiile acestuia, precum si publicul.

Acestia folosesc situatiile financiare pentru a-si satisface o parte din diversele lor necesitati de informatii, cum sunt de exemplu, investitorii. In acest caz ofertantii de capital si consultantii lor sunt preocupati de riscul inerent al tranzactiilor si de beneficiul adus de investitiile lor. Ei au nevoie de informatie pentru a decide daca sa cumpere, sa pastreze sau sa vanda. Actionarii sunt interesati si de informatii care sa le permita sa evalueze capacitatea intreprinderii de a plati dividende.

Guvernul si institutiile sale sunt interesate de alocarea si de activitatea intreprinderilor. Solicita informatii si pentru reglementarea activitatii intreprinderilor, pentru a determina politica fiscala si ca baza pentru calculul venitului national. La randul lor intreprinderile influenteaza publicul sub forma contributiei la economia locala, in multe moduri, avand in vedere numarul de angajati si colaborarea cu furnizorii locali. Sunt oferite, cu ajutorul situatiilor financiare, informatii despre evolutia recenta si tendintele legate de prosperitatea intreprinderii si a sferei activitatii acesteia.

Desi nu toate necesitatile de informatie ale utilizatorilor pot fi satisfacute de situatiile financiare, exista cerinte comune tuturor utilizatorilor. Intrucat investitorii sunt ofertantii de capital de risc ai intreprinderii, furnizarea de situatii financiare, care satisfac necesitatile lor, va satisface majoritatea necesitatilor altor utilizatori.

Un element care corespunde definitiei unei structuri a situatiei financiare trebuie recunoscut in cazul in care:

Este probabil ca orice beneficiu economic viitor asociat sa intre sau sa iasa in/sau din intreprindere;

Elementul are un cost sau o valoare care poate fi evaluata in mod credibil.

Deci prin recunoastere se intelege procesul incorporarii in bilant

sau in contul de profit si pierdere a unui element. De exemplu:

Cheltuielile sunt recunoscute in contul de profit si pierdere atunci cand a avut loc o reducere a beneficiilor economice viitoare, aferente diminuarii unui activ sau cresterii unei datorii modificare ce poate fi evaluata credibil. Deci, recunoasterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoasterea cresterii datoriilor sau reducerii activelor. Cheltuielile sunt recunoscute in contul de profit si pierdere pe baza asocierii directe intre costurile implicate si obtinerea elementelor specifice de venit. Aceasta conectare a costurilor la venituri implica recunoasterea simultana sau combinata a veniturilor si cheltuielilor care rezulta direct si concomitent din aceleasi tranzactii sau alte evenimente.

Un alt exemplu il constituie veniturile care sunt recunoscute in contul de profit si pierdere atunci cand a avut loc o crestere a beneficiilor economice viitoare aferente cresterii unui activ sau unei datorii, modificare ce poate fi evaluata credibil. Acest lucru presupune ca recunoasterea veniturilor se realizeaza simultan cu recunoasterea cresterii activelor sau reducerii datoriilor. Procedurile adoptate in practica conduc, in general, la limitarea recunoasterii ca venituri numai a acelor elemente ce pot fi evaluate credibil si care au un grad suficient de certitudine.

Evaluarea reprezinta procesul prin care sunt determinate valorile la care structurile situatiilor financiare vor fi recunoscute in bilant in contul de profit si pierdere.

Valoarea realizabila reprezinta valoarea la care activele sunt inregistrate in numerar sau echivalente ale numerarului, care poate fi obtinuta in prezent prin vanzarea normala a activelor. Datoriile sunt inregistrate la valoarea lor de decontare; aceasta reprezinta valoarea lor neactualizata in numerar sau echivalente ale numerarului, care trebuie platita pentru a achita datoriile potrivit cursului normal al afacerilor.

Cand activele sunt inregistrate la valoarea in numerar sau echivalente ale numerarului care ar trebui platita daca acelasi activ sau unul asemanator ar fi achizitionat in prezent avem de a face cu costul prezent. Datoriile sunt inregistrate la valoarea neactualizata in numerar sau echivalente ale numerarului, necesara pentru a deconta in prezent obligatia.

In elaborarea situatiilor financiare, majoritatea intreprinderilor adopta conceptul financiar al capitalului. Conform acestui concept, spre exemplu banii investiti sau puterea de cumparare investita, capitalul este sinonim cu activele nete sau cu capitalul propriu al intreprinderii.

Pentru ca o intreprindere sa aleaga cel mai potrivit concept privitor la capital trebuie sa aiba la baza necesitatile utilizatorilor situatiilor financiare. Astfel, se adopta conceptul financiar al capitalului in cazul in care utilizatorii situatiilor financiare sunt preocupati in primul rand de mentinerea capitalului nominal investit sau a puterii de cumparare a capitalului investit. Daca principala preocupare a utilizatorilor este capacitatea de exploatare a intreprinderii, trebuie utilizat un concept care indica obiectivul urmarit in determinarea profitului, chiar daca apar dificultati de evaluare la punerea in practica a conceptului.

Adoptarea acestor concepte prezentate pana acum conduc la aparitia urmatoarelor concepte de mentinere a nivelului capitalului, si anume:

Conceptul privind mentinerea capitalului financiar, conform caruia profitul se obtine doar daca valoarea financiara a activelor nete la sfarsitul perioadei este mai mare decat valoarea financiara a activelor nete de la inceputul perioadei, dupa excluderea oricaror distribuiri catre proprietari si a oricaror contributii din partea proprietarilor in timpul perioadei analizate. Mentinerea capitalului financiar poate fi evaluata, atat in unitati monetare nominale, cat si in unitati cu putere constanta de cumparare.

Conceptul de mentinere a nivelului capitalului ia in considerare modul in care o intreprindere defineste capitalul pe care doreste sa-l mentina.

Aceasta asigura legatura intre conceptele de capital si cele de profit, deoarece ofera punctul de referinta fara de care profitul nu poate fi masurat. Este o conditie esentiala pentru distinctia intre rentabilitatea intreprinderii si rambursarea capitalului sau. Astfel profitul este valoarea care ramane dupa ce cheltuielile au fost deduse din venituri. Daca cheltuielile depasesc veniturile, valoarea reziduala este o pierdere neta.

Conceptul de mentinere a capitalului fizic necesita adoptarea costului curent ca baza de evaluare. Conceptul de mentinere a capitalului financiar nu impune folosirea unei anumite baze de evaluare. Selectarea bazei in cazul acestui concept depinde de tipul capitalului financiar pe care intreprinderea doreste sa-l mentina. De asemenea, capitalul este definit in termenul unitatilor monetare nominale, profitul reprezinta cresterea capitalului monetar nominal de-a lungul perioadei. Astfel, cresterile preturilor activelor, cunoscute sub numele de castiguri din detinerea de active, reprezinta profit. Astfel, doar acea parte a cresterii preturilor activelor care depaseste cresterea nivelului general al preturilor se considera profit.

Restul cresterii reprezinta o ajustare pentru mentinerea capitalului, deci reprezinta o parte a capitalului propriu.

Toate modificarile de preturi care afecteaza activele si datoriile intreprinderii sunt privite ca modificari in masurarea capacitatii productive fizice a acesteia, deci ele sunt tratate ca fiind ajustari de mentinere a nivelului capitalului.

Modelul contabil utilizat de o intreprindere in elaborarea situatiilor financiare este determinat de alegerea bazelor de evaluare si de conceptul de mentinere a nivelului capitalului. Acest cadru general se aplica unei game de modele contabile si ofera recomandari pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare elaborate sub modelul ales.

=== cap_3 ===

CAPITOLUL III

CONTABILITATEA CHELTUIELILOR SI VENITURILOR

3.1 Sistemul de documente utilizat pentru reflectarea cheltuielilor si veniturilor

O experienta de o viata a confirmat ca "singura solutie" pentru ca o operatie economico-financiara patrimoniala, care apare zi de zi in activitatea agentilor economici, sa poata fi introdusa in procesul de prelucrare contabila, o constituie atestarea sa prealabila pe baza unui document justificativ intocmit si pus in circulatie dupa reguli si "canoane" foarte severe.

Atestarea documentara a operatiilor economice este o cerinta minim necesara in orice "miscare patrimoniala", cu atat mai ferm atunci cand este vorba de valori materiale, financiare, judiciare sau banesti, crearea de drepturi si obligatii etc., cand intervin cel putin doi parteneri economici si de afaceri si devine absolut obligatorie daca respectivele informatii acroseaza circuitul de prelucrare contabila.

In acest spirit, regulile financiare generale si in speta Legea contabilitatii prevad ca "orice operatie patrimoniala se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un inscris ce sta la baza inregistrarilor contabile, dobandind prin aceasta calitatea de document justificativ. Existenta acestor documente angajeaza deopotriva raspunderea persoanelor care le-au intocmit, vizat si aprobat, ori inregistrat in contabilitate, dupa caz."

In ansamblul lui, sistemul documentelor contabile este foarte complex, cu numeroase particularitati de continut si restrictii de completare si circulatie: unele se intocmesc de unitate, altele vin sau pleaca spre exterior, unele inscrisuri au caracter de dispozitie, altele de executie si justificare etc., in functie de " tratarea" si complexitatea lor, retinand totusi existenta in practica curenta a trei mari categorii si anume:

Documente justificative prin intermediul carora se atesta efectuarea ca atare a operatiilor economice si care formeaza de fapt masa covarsitoare a acestora;

Documente de evidenta si prelucrare contabila;

Documente de sinteza si raportare contabila si financiar-fiscala.

La randul lor, documentele justificative pot fi:

documente primare intocmite la locul si in momentul desfasurarii evenimentului patrimonial, pe care il "fotografiaza" pe o macheta specifica fiecarui gen de operatii;

documente centralizatoare obtinute prin sortarea documentelor primare pe operatii, exprimarea in etalon monetar a marimii operatiilor economice si financiare, deci prin cumularea si centralizarea datelor consemnate initial in documentele primare, spre a facilita prelucrarea lor contabila ulterioara. Dat fiind ca la baza intregului sistem al documentatiei contabile sta – asa cum se observa- documentul justificativ, se intelege ca, in spiritul unor reglementari financiar-fiscale absolut necesare dar si al "consensului" de recunoastere al partenerilor de afaceri, fiecare agent economic are interesul de a-si construi propriul " sistem documentar primar" in functie de specificul economic si organizatoric, mijloacele si performantele birotice la care are acces, distributia patrimoniului pe gestiuni etc., in conformitate cu cerintele de prelucrare primara si finala, cu necesitatile de informatii manageriale, cu imperativele "alinierii" la legislatia financiara si fiscala, cu interesul de control si autocontrol permanent.

De altfel, in acest spirit se inscrie "tipizarea" de continut si reglementarea circuitelor documentelor primare si centralizatoare, care practic s-a incetatenit ca o regula financiar- contabila unanim acceptata.

Sintetizand lucrarile, cateva constatari sunt demne de semnalat in vederea atestarii documentelor primare:

Investigarea "codului" sistemului documentelor, ca si "vizualizarea" unora din componentele lui, ne conduce la concluzia ca orice document trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele elemente:

denumirea documentului;

denumirea unitatii care a intocmit documentul;

numarul de ordine al documentului;

data si locul intocmirii;

felul operatiei, cu indicarea elementelor cantitative si calitative;

valoarea in moneda (scrisa in cifre si litere pentru documentele bancare si de casa);

semnatura persoanelor implicate in efectuarea operatiilor, aprobarea si confirmarea datelor inscrise in documente;

semnatura de autorizare prin control a legalitatii operatiilor prevazute.

Anumite documente mai pot cuprinde si alte elemente ce imbogatesc continutul sau usureaza prelucrarea, dar cele mai sus mentionate raman indispensabile.

b)Pentru toate categoriile de documente exista obligativitatea pastrarii(arhivarii) acestora, in limita unor termene stabilite prin lege, clasarii si sistematizarii lor de asa maniera incat sa faciliteze accesul retroactiv si controlul situatiei desfasurate, la momentul dorit;

c)se retine de asemenea obligatia respectarii cu strictete a metodologiei de intocmire si circulatie a documentelor primare si introducerea lor in procesul de prelucrare contabila dupa reguli si folosind procedeele cele mai potrivite specificitatii organizatorice si pretentiilor manageriale ale fiecarui agent economic.

In principiu, inregistrarea in contabilitate a operatiilor economice se face frecvent cu document primar dar si pe baza documentelor centralizatoare care de fapt sistematizeaza datele din documentele primare al caror continut se refera la operatii de aceeasi natura si cu referire la aceeasi perioada gestionara.

Cresterea complexitatii economiei si, implicit, a fenomenelor si proceselor economico-financiare ce se desfasoara la nivelul fiecarei firme, concomitent cu activitatea captarii si vehicularii unui volum tot mai mare de informatii au condus la o adevarata explozie in domeniul documentelor de evidenta, cu toate consecintele sale negative: atenuarea caracterului operativ al informatiei, un mare volum de munca administrativa, cheltuieli suplimentare etc.

De aceea, intre obiectivele generale ale conducerii si organizarii fiecarui agent economic, exercitarea functiei financiar-contabile presupune si reorganizarea moderna, rationalizarea si simplificarea sistemului si circuitului documentatiei primare corespunzator specificului unitatii, prevederilor normative financiar-bancare si fiscale, necesitatilor si mijloacelor de prelucrare finala a operatiilor.

Pentru ca aceasta decizie sa asigure eficienta corespunzatoare, se considera necesara atingerea cel putin a urmatoarelor obiective:

fiecare document considerat necesar pentru uzul contabilitatii sa aiba concomitent caracterul unei piese componente in reteaua informationala complexa a agentului economic si, ca atare, sa fie corelata cu celelalte piese ale retelei;

prin conceptia si structura sa (liniatura, ordine de succesiune a informatiilor etc.) orice document sa calauzeasca pe operator in activitatea de identificare si prelucrare a datelor intr-o asemenea masura incat efortul acestuia sa fie minim, iar randamentul sa fie continuu. In acest sens sunt unanim recunoscute avantajele sistemului de dispunere a datelor, rubricilor etc. in formulare, in functie de ordinea de succesiune urmata in procesul prelucrarii si inregistrarii lor, ordine determinata adesea si de performantele mijloacelor tehnice folosite in acest scop;

fiecare document sa releve datele de baza ale operatiei sau faptului pentru care este completat si sa contina, in acest scop, numai informatiile minim necesare, de natura sa satisfaca atat cerintele contabilitatii, cat si pe cele de control si de decizie operative;

textul fiecarui document sa sugereze circuitul datelor intr-un flux unic de transmitere a acestora, cu stabilirea punctelor obligatorii de trecere pentru necesitatile de inregistrare ale contabilitatii, precum si pentru cele de informare operativa a factorilor interesati.

In ansamblul de "piese sau suporturi materiale ale contabilitatii" sunt incluse urmatoarele documente contabile:

JURNALUL PENTRU VANZARI – care serveste ca:

jurnal auxiliar pentru inregistrarea vanzarilor de valori materiale sau a prestarilor de servicii;

document de stabilire lunara a taxei pe valoare adaugata colectata;

document de control al operatiilor inregistrate in evidenta contabila.

Acest document se intocmeste intr-un singur exemplar, avand paginile numerotate, in care se inregistreaza elementele necesare pentru determinarea corecta a T.V.A colectate datorate, fara stersaturi si spatii libere, zilnic sau lunar.

Acest jurnal se completeaza pe baza documentelor tipizate comune si specifice, cum ar fi: facturi sau documente inlocuitoare privind vanzarile de valori materiale sau de servicii.

JURNALUL PENTRU CUMPARARI

Acest jurnal serveste ca:

jurnal auxiliar pentru inregistrarea cumpararilor de valori materiale sau a prestarilor de servicii;

document de stabilire lunara a taxei pe valoare adaugata deductibila;

document de control al operatiunilor inregistrate in evidenta contabila.

Acest jurnal se intocmeste tot intr-un singur exemplar, avand paginile numerotate, in care se inregistreaza zilnic, fara stersaturi si spatii libere, elementele necesare pentru determinarea corecta a taxei pe valoare adaugata deductibila.. Se intocmeste un jurnal separat pentru cumparari de bunuri si servicii pentru nevoile proprii si separat pentru cumparari de bunuri care se vand ca atare. Acest jurnal se completeaza pe baza documentelor tipizate privind cumpararile de valori materiale sau de servicii.

CHITANTA

Chitanta este un formular cu regim special de tiparire, inseriere si numerotare. Este tiparit in carnete cu cate 100 file. Acest document serveste ca:

document justificativ pentru depunerea unei sume in numerar la casierie;

document justificativ de inregistrare in Registrul- jurnal de incasari si plati si in contabilitate. Se intocmeste in doua exemplare, pentru fiecare suma incasata, de catre contribuabilul sau casierul numit si se semneaza de acesta pentru primirea sumei. Exemplarul 1 circula la depunator, iar exemplarul 2 ramane in carnet, fiind folosit ca document de verificare a operatiunilor efectuate in Registrul- jurnal de incasari si plati. Chitanta se arhiveaza dupa utilizarea completa a carnetului (exemplarul 2).

FACTURA SI FACTURA FISCALA

Factura este un formular cu regim special de tiparire, inseriere si numerotare. Este tiparit in blocuri cu cate 150 file, formate din 50 de seturi cu cate 3 file in culori diferite: albastru- exemplarul 1, rosu- exemplarul 2, verde- exemplarul 3. Acest formular serveste ca:

document pe baza caruia se intocmeste documentul de decontare a produselor si marfurilor livrate, a lucrarilor executate sau a serviciilor prestate;

document de insotire a marfii pe timpul transportului;

document de incarcare in gestiunea primitorului;

document justificativ de inregistrare in contabilitate a furnizorului si a cumparatorului.

Factura se intocmeste manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, in 3 exemplare, la livrarea produselor si a marfurilor, la executarea lucrarilor si la prestarea serviciilor, de catre compartimentul desfacere, pe baza dispozitiei de livrare sau a avizului de insotire a marfii. Circula la cumparator- exemplarul 1, la desfacere- exemplarul 2, iar pentru inregistrarea in contabilitate- exemplarul 3.

BONUL DE COMANDA- CHITANTA

Bonul de comanda este un formular cu regim special de tiparire, inseriere si numerotare. Este tiparit in carnete cu cate 75 file. Serveste ca document pentru: contractarea serviciilor, confirmarea primirii si evaluarea obiectului de executat sau de reparat, dupa caz, incasarea sumei de la client, determinarea volumului serviciilor prestate si a materialelor consumate.

Acest document se intocmeste in 3 exemplare de catre contribuabil.

MONETARUL

Monetarul este un formular cu regim special de tiparire, inseriere si numerotare. Este tiparit in carnete cu cate 100 file. Acest formular serveste ca:

document justificativ pentru evidentierea la sfarsitul zilei a numerarului existent in casierie, corespunzator marfurilor comercializate;

document justificativ pe baza caruia se preda contribuabilului numerarul incasat prin casa de catre casier, respectiv de vanzator.

Valoarea inscrisa in monetar trebuie sa corespunda valorii inscrise in raportul de gestiune. Se intocmeste in doua exemplare de catre casier sau de persoana imputernicita, la sfarsitul zilei, prin inventarierea numerarului pe categorii de bancnote si de monede.

Exemplarul 1 este pentru inregistrarea in Registrul- jurnal de incasari si plati, cel de-al 2-lea ramane in carnet.

BONUL DE CONSUM

Acest formular serveste ca:

document de eliberare din magazie pentru consum a unui singur material, respectiv mai multor materiale, dupa caz;

document justificativ de scadere din gestiune;

document justificativ de inregistrare in evidenta magaziei si in evidenta contabila.

Acest formular se intocmeste in doua exemplare, pe masura lansarii, respectiv eliberarii materialelor din magazie pentru consum. Bonul de consum se poate intocmi intr-un exemplar in conditiile utilizarii tehnicii de calcul. In principiu, bonul de consum (colectiv) se intocmeste pe formulare separate pentru materialele din cadrul aceleiasi grupe de materiale, aceluiasi loc de depozitare si loc de consum. In cazul in care materialul solicitat lipseste din depozit, se procedeaza in felul urmator:

in cazul bonului de consum, se completeaza spatiul urmator cu denumirea materialului inlocuitor, dupa ce, in prealabil, pe verso-ul formularului se obtin semnaturile persoanelor autorizate sa aprobe folosirea altor materiale decat cele prevazute

in cazul bonului de consum (colectiv), se taie cu o linie denumirea materialului inlocuit si se semneaza de aprobare a inlocuirii. Dupa inscrierea denumirii materialului inlocuitor, se intocmeste un bon de consum separat.

Contribuabilii pot utiliza toate formularele prevazute in prezentele norme metodologice sau numai o parte din acestea, in functie de elementele specifice activitatii desfasurate. .

3.2.Contabilitatea cheltuielilor si veniturilor din exploatare:

Cheltuielile de exploatare cuprind mai multe feluri de cheltuieli, astfel:

Cheltuieli privind consumurile de materii prime, materiale auxiliare, conbustubil, ambalaje, piese de schimb, materiale consumabile, costul de achizitie al obiectelor de inventar consumate sau uzura acestora, costul de achizitie al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor, costul de achizitie al energiei si apei consumate;

Cheltuieli cu lucrarile si serviciile executate de terti: intretinere si reparatii, locatii de gestiune si chirii, studii si cercetari inclusiv sumele platite pentru contractele de cercetare, cheltuielile cu alte servicii executate de terti;

Cheltuieli cu impozitele, taxele si varsamintele asimilate, suportate de unitatea patrimoniala ca: impozitul suplimentar pe salarii, impozitul pe cladiri, alte impozite, taxe si varsaminte asimilate;

Cheltuieli cu personalul ca: salariile si alte drepturi de personal, asigurarile si protectia sociala, contributia unitatii la asigurarile sociale si pentru ajutorul de somaj, cheltuielile cu pregatirea si perfectionarea profesionala si alte cheltuieli cu personalul suportate de unitatea patrimoniala;

Din grupa 60 “Cheltuieli cu materii prime, materiale si marfuri” fac parte:

Contul 600 “Cheltuieli cu materii prime”. Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta cheltuielilor cu materii prime. In debitul acestui cont se inregistreaza valoarea la pret de inregistrare a materiilor prime date in consum, constatate lipsa la inventariere, precum si diferentele de pret aferente (300, 308);

Contul 601 “Cheltuieli cu materiale consumabile”. Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta cheltuielilor cu materialele consumabile. In debitul acestui cont se inregistreaza valoarea la pret de inregistrare a materialelor consumabile date in consum, constatate lipsa la inventariere, precum si diferentele de pret aferente (301, 308);

Contul 602 “Cheltuieli privind obiectele de inventar”. Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta uzurii obiectelor de inventar, inclusa pe cheltuieli, integral la darea in folosinta sau esalonat, pe durata mai multor exercitii. In debitul contului 602 “Cheltuieli privind obiectele de inventar” se inregistreaza uzura obiectelor de inventar inclusa pe cheltuieli (322).

Contul 604 “Cheltuieli privind materialele nestocate”. Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta cheltuielilor privind materialele nestocate. Se debiteaza cu valoarea materialelor nestocate aprovizionate de la furnizori.

Contul 605 “Cheltuieli privind energia si apa”. Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta cheltuielilor privind consumurile de energie si apa. Se debiteaza cu valoarea consumurilor de energie si apa.

Din grupa 61 “Cheltuieli cu lucrarile si serviciile executate de terti” fac parte:

Contul 611 “Cheltuieli cu intretinere si reparatii”. Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta cheltuielilor cu intretinerea si reparatiile executate de terti. Se debiteaza cu valoarea lucrarilor de intretinere si reparatii executate de terti (401, 408, 471).

Contul 612 “Cheltuieli cu redeventele, locatiile de gestiune si chiriile”-se tine evidenta acestor cheltuieli. Se debiteaza cu valoarea cheltuielilor cu redeventele, locatiile de gestiune si chiriile datorate sau platite (401, 408, 471, 512, 531).

Contul 614 “Cheltuieli cu studiile si cercetarile”. Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta acestor cheltuieli.

Din grupa 62 “Cheltuieli cu alte servicii executate de terti” fac parte:

Contul 621 “Cheltuieli cu colaboratorii”. In debitul acestui cont se inregistreaza sumele datorate colaboratorilor pentru prestarile efectuate (401, 471).

Contul 622 “Cheltuieli privind comisioanele si onorariile”. Astfel se tine evidenta cheltuielilor reprezentand comisioanele datorate pentru cumpararea sau vanzarea titlurilor de valoare imobilizate sau a celor de plasament, comisioanele de intermediere, onorariile de consiliere, expertizare si altor cheltuieli similare. Se debiteaza cu sumele datorate privind comisioanele si onorariile (401, 408, 471).

Contul 623 “Cheltuieli de protocol, reclama si publicitate”. Se debiteaza cu valoarea facturilor datorate sau achitate care privesc actiunile de protocol, reclama si publicitate (401, 408, 471, 512, 531, 542).

Contul 624 “Cheltuieli cu transportul de bunuri si personal”. Se tine evidenta cheltuielilor privind transportul de bunuri si personal executat de terti.

Contul 625 “Cheltuieli cu deplasari, detasari si transferari”. Se debiteaza sumele achitate sau datorate reprezentand cheltuieli cu deplasari, detasari si transferari (inclusiv transportul) (401, 408, 471, 512, 532, 542).

Contul 627 “Cheltuieli cu serviciile bancare si asimilate”. Se debiteaza cu valoarea serviciilor bancare si asimilate platite (471, 512, 532).

O alta categorie de cheltuieli de exploatare este grupa 63 “Cheltuieli cu impozitele, taxele si varsamintele asimilate” din care fac parte:

Contul 631 “Cheltuieli cu impozitul pe salarii”. Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta cheltuielilor cu impozitul suplimentar datorat, potrivit legii, bugetului statului, pentru depasirea fondului de salarii admisibil. In debitul acestui cont se inregistreaza sumele datorate, potrivit legii, bugetului statului, reprezentand impozitul suplimentar pentru depasirea fondului de salarii admisibil (444).

Contul 635 “Cheltuieli cu alte impozite, taxe si varsaminte asimilate”. Se tine evidenta cheltuielilor cu alte impozite, taxe si varsaminte asimilate datorate bugetului statului sau altor organisme publice. Se debiteaza cu:

prorata din TVA deductibila, devenita nedeductibila (4426);

taxa pe valoare adaugata colectata aferenta bunurilor si serviciilor folosite in scop personal sau predate cu titlu gratuit, cea aferenta lipsurilor peste normele legale, precum si cea aferenta bunurilor si serviciilor acordate salariatilor sub forma avantajelor in natura (4427);

decontarile cu bugetul statului privind impozite, taxe si varsaminte asimilate, precum sunt: diferentele de pret la gaze si titei obtinute din productia interna, impozitul pe cladiri si impozitul pe terenuri, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat;

datoriile si varsamintele de efectuat, conform prevederilor legale, catre organisme publice (447).

Din grupa 64 “Cheltuieli cu personalul” fac parte:

Contul 641 “Cheltuieli cu remuneratiile personalului”. Se debiteaza cu: valoarea remuneratiile si a altor drepturi cuvenite personalului (421), drepturi de personal pentru care nu s-au intocmit statele de plata, aferente exercitiului incheiat (428).

Contul 645 “Cheltuieli privind asigurarile si protectia sociala”. Se tine evidenta cheltuielilor privind asigurarile si protectia sociala. In debitul acestui cont se inregistreaza:

sumele acordate personalului, potrivit legii, pentru protectia sociala (423);

contributia unitatii la asigurarile sociale (431);

contributia unitatii la constituirea fondului pentru ajutorul de somaj (437).

Din grupa alte cheltuieli de exploatare fac parte:

Contul 654 “Pierderi de creante”. Se debiteaza cu sumele trecute pe cheltuieli cu ocazia scaderii din evidente a clientilor incerti sau in litigii (416).

Contul 658 “Alte cheltuieli de exploatare”. Se tine evidenta altor cheltuieli de exploatare, in situatia cand acestea reprezinta operatii curente ale unitatii. Se debiteaza cu:

diferentele din achitarea datoriilor si creantelor (167, 401 la 409, 411 la 419, 421 la 428, 431 la 438, 441 la 448, 451 la 457, 461, 462);

valoarea reparatiilor capitale efectuate cu forte proprii, repartizate in perioadele urmatoare conform scadentarului (471).

Veniturile sunt reprezentate de totalitatea operatiilor economice care afecteaza patrimoniul intreprinderii prin marirea activului, daca se fac incasari in numerar ori daca se inregistreaza in prealabil creantele asupra clientilor sau prin diminuarea provizioanelor, daca acestea raman fara obiect.

Veniturile de exploatare cuprind:

Venituri din vanzarea produselor, marfurilor, lucrarilor executate si din serviciile prestate. Ele se inregistreaza in momentul predarii bunurilor catre cumparatori, a livrarii lor pe baza facturii sau in alte conditii prevazute in contract, care atesta transferul de proprietate a bunurilor respective asupra clientilor.

Veniturile din productia stocata, reprezentand variatia in plus (cresterea) sau minus (reducerea) intre valoarea la cost de productie a stocurilor de produse si a productiei in curs, de la finele perioadei si valoarea stocurilor initiale ale produselor si productiei in curs, neluand in calcul provizioanele pentru depreciere constituite.

Veniturile din subventii de exploatare, reprezentand subventiile primite pentru acoperirea pierderilor si pentru acoperirea diferentelor de pret, precum si alte subventii de care beneficiaza unitatea patrimoniala din partea statului, a colectivitatilor publice sau a altor unitati patrimoniale.

Alte venituri din exploatarea curenta, cuprinzand venituri din creante recuperate si alte venituri din exploatare.

Contul 701 “Venituri din vanzarea produselor finite”. Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta vanzarilor de produse finite. In creditul contului se inregistreaza:

pretul de vanzare al produselor finite (exclusiv TVA), livrate clientilor (411);

pretul de vanzare al produselor finite (exclusiv TVA), pentru care nu s-au intocmit facturi.

Contul 704 “Venituri din lucrari executate si servicii prestate”. In creditul contului 704 se inregistreaza:

1. tarifele lucrarilor executate si serviciilor prestate (exclusiv TVA), pentru care fost emise facturi catre clienti (411);

2. tarifele lucrarilor executate si serviciilor prestate (exclusiv TVA), pentru care nu s-au intocmit facturi (418);

3. tarifele lucrarilor executate si serviciilor prestate (exclusiv TVA), incasate in numerar (531).

Contul 707 “Venituri din vanzarea marfurilor”. In creditul contului se inregistreaza:

pretul de vanzare a marfurilor (exclusiv TVA), livrat clientilor (411);

pretul de vanzare a marfurilor (exclusiv TVA), pentru care nu s-au intocmit

facturi (418);

sumele incasate in numerar din vanzarea marfurilor (exclusiv TVA), (531).

Din grupa veniturilor din productia stocata fac parte:

Contul 711 “Venituri din productia stocata”. Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta veniturilor din productia stocata. In creditul contului se inregistreaza: la sfarsitul perioadei, costul productiei, lucrarilor si serviciilor in curs de executie (331, 332); costul de productie al baracamentelor si amenajarilor provizorii, obtinute din productie proprie (323).

Soldul creditor sau debitor al contului 711 “Venituri din productia stocata”, la sfarsitul perioadei se transfera asupra contului 121 “Profit si perdere”.

Din grupa 72 “Venituri din productia imobilizarii” fac parte:

Contul 721 “Venituri din productia de imobilizari necorporale”. In creditul acestui cont se inregistreaza:

lucrarile si proiectele de cercetare si dezvoltare efectuate pe cont propriu (203);

valoarea concesiunilor, brevetelor, licentelor si altor drepturi si valori similare,

realizate pe cont propriu (205);

valoarea altor imobilizari necorporale realizate pe cont propriu (208);

valoarea imobilizarilor necorporale in curs, realizate pentru nevoi proprii (230).

Contul 722 “Venituri din productia de imobilizari corporale”. In creditul contului se inregistreaza:

1. valoarea la cost de productie a amenajarilor de terenuri, realizate pe cont propriu (211);

2. valoarea la cost de productie a mijloacelor fixe, obtinute din productie proprie (212);

3. valoarea la cost de productie a imobilizarilor corporale in curs, obtinute din productie proprie (231).

Din grupa 74 “Venituri din subventii de exploatare” face parte:

Contul 741 “Venituri din subventii de exploatare”. Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta subventiilor primite de unitatea patrimoniala pentru acoperirea pierderilor, pentru diferentele de pret la produsele subventionate si alte subventii. In creditul contului 741 se inregistreaza:

subventii de exploatare primite sau ce urmeaza sa fie primite pentru acoperirea pierderilor si diferentelor de pret (445, 512).

Din grupa 75 “Alte venituri din exploatare” fac parte:

Contul 754 “Venituri din creante reactivate”. Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta creantelor reactivate privind clienti si debitori diversi. In creditul acestui cont se inregistreaza veniturile din creantele reactivate (411, 461).

Contul 758 “Alte venituri de exploatare”. Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta veniturilor realizate din alte surse decat cele nominalizate in conturile distincte de venituri ale activitatii de exploatare. In creditul acestui cont se inregistreaza:

sumele datorate de personal privind debite, remuneratiile, sporuri sau adausuri necuvenite si avansuri nejustificate (428);

sumele datorate de diversi debitori, ca urmare a pagubelor produse de catre acestia (461);

sumele incasate reprezentand venituri din exploatarea curenta (512, 531);

valoarea reparatiilor capitale efectuate cu forte proprii, constatate la inchiderea exercitiului ca fiind aferente exercitiilor urmatoare (471).

3.3. Contabilitatea cheltuielilor si veniturilor financiare.

Cheltuielile financiare cuprind:

pierderile de creante legate de participatie;

pierderea din vanzarea titlurilor de plasament;

diferentele nefavorabile de curs valutar, din operatiile curente si disponibilitati in devize;

dobanzile curente aferente imprumuturilor primite si altor datorii privind exercitiul in curs;

sconturile acordate clientilor;

alte cheltuieli financiare (pierderi din creante de natura financiara si altele).

Din grupa cheltuielilor financiare 66 fac parte:

Contul 663 “Pierderi din creante legate de participatii”. Astfel se tine evidenta pierderilor din creante imobilizate. In debitul acestui cont se inregistreaza valoarea pirderilor din creante imobilizate (267).

Contul 664 “Cheltuieli privind titlurile de plasament cedate”. Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta cheltuielilor privind titlurile de plasament cedate”. In debitul acestui cont se inrergistreaza diferentele nefavorabile dintre valoarea contabila a titlului de plasament si pretul de cesiune (502, 503, 506, 508).

Contul 665 “Cheltuieli din diferente de curs valutar”. Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta cheltuielilor privind diferentele de curs valutar. Se debiteaza cu:

diferentele nefavorabile de curs valutar, rezultate in urma lichidarii creantelor in valuta;

diferentele nefavorabile de curs valutar aferente disponibilitatilor bancare in devize, disponibilitatilor in devize existente in casierie, precum si existentului in conturile de acreditive in devize (512, 531, 541, 542).]

Contul 666 “Cheltuieli privind dobanzile”. Se debiteaza cu valoarea dobanzilor datorate, aferente imprumuturilor si datoriilor asimilate (168):

valoarea dobanzilor datorate, aferente imprumuturilor incasate in cadrul grupului (451);

valoarea dobanzilor cuvenite asociatilor pentru disponibilitatile depuse la unitate (455);

valoarea dobanzilor platite, aferente creditelor acordate de banci in conturile curente (512);

valoarea dobanzilor aferente creditelor bancare pe termen scurt (518, 519).

Contul 667 “Cheltuieli privind sconturile acordate”. Acest cont se debiteaza cu valoarea sconturilor acordate clientilor, debitorilor sau bancilor (411, 461, 511).

Contul 668 “Alte cheltuieli financiare”. Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta cheltuielilor financiare, altele decat cele inregistrate in celelalte conturi din aceasta grupa. Acest cont functioneaza similar cu celelalte conturi din grupa 66 “Cheltuieli financiare”.

Veniturile financiare cuprind: venituri din participatii, venituri din alte imobilizari financiare, venituri din alte creante imobilizate, venituri din dobanzi, venituri din sconturi obtinute si alte venituri financiare.

Din grupa veniturilor financiare fac parte:

Contul 761 “Venituri din participatii”. Astfel se tine evidenta veniturilor din titlurile de participare (451, 461, 512).

Contul 762 “Venituri din alte imobilizari financiare”. In creditul contului se inregistreaza dividendele aferente altor titluri imobilizate (461, 512).

Contul 763 “Venituri din creante imobilizate”. In creditul contului se inregistreaza dobanzile aferente creantelor imobilizate (267, 512).

Contul 764 “Venituri din titluri de plasament”. Astfel se tine evidenta veniturilor nete realizate din vanzarea titlurilor de plasament. Se crediteaza cu diferentele favorabile dintre valoarea contabila a titlurilor de plasament si pretul de cesiune (461, 512).

Contul 766 “Venituri din dobanzi”. Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta veniturilor financiare din dobanzile cuvenite pentru disponibilitatile din conturile bancare inclusiv cele pentru investitii, pentru imprumuturile acordate sau pentru livrarile de credit. In creditul acestui cont se inregistreaza:

dobanzile cuvenite, aferente imprumuturilor acordate in cadrul grupului (451);

dobanzile aferente sumelor datorate de catre debitorii diversi (461);

dobanzile primite aferente disponibilitatilor aflate in conturi curente (512);

dobanzi de primit, aferente disponibilitatilor aflate in conturi curente (518);

dobanzi incasate in avans care se fac venituri ale exercitiului in curs (472).

Contul 767 “Venituri din sconturi obtinute”. Astfel se tine evidenta veniturilor din sconturi obtinute de la furnizori sau alti creditori (401, 404, 462, 512).

Contul 768 “Alte venituri financiare”. Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta veniturilor financiare, altele decat cele inregistrate in celelalte conturi din aceasta grupa. Acest cont functioneaza similar celorlalte conturi din grupa veniturilor financiare.

3.4. Contabilitatea cheltuielilor si veniturilor exceptionale.

Cheltuielile exceptionale reprezinta acele cheltuieli care nu sunt legate de activitatea normala, curenta a unitatii se refera la:

operatii de gestiune (despagubiri, amenzi, penalitati, lipsuri de inventar, donatii si subventii acordate, inclusiv prelevarile si donatiile facute in scopuri umanitare, precum sprijinirea activitatilor sociale, culturale si sportive, pierderi din debitori diversi);

operatii de capital (valoarea contabila a imobilizarilor cedate si alte cheltuieli exceptionale).

Cheltuielile exceptionale fac parte din grupa 67 si cuprind urmatoarele conturi:

Contul 671 “Cheltuieli exeptionale privind operatiile de gestiune”. In debitul acestui cont se inregistreaza:

valoarea despagubirilor, amenzilor si penalitatilor, datorate sau platite (448,

512);

valoarea debitelor prescrise sau a debitorilor insolvabili, scosi din evidenta

(451, 461);

valoarea altor cheltuieli exceptionale privind operatiile de gestiune (512, 531);

valoarea pierderilor din calamitati (300, 301, 321, 323, 341, 345, 361, 371, 381);

valoarea donatiilor si subventiilor acordate (300, 301, 321, 323, 345, 371, 512, 531).

Contul 672 “Cheltuieli privind operatiile de capital”. In debitul acestui cont se inregistreaza valoarea neamortizata a imobilizarilor necorporale, corporale sau financiare, cedate sau scoase din evidenta (203, 205, 207, 208, 211, 212, 261, 262, 263).

In grupa veniturilor financiare, 77, fac parte urmatoarele conturi:

Contul 771 “Venituri exceptionale din operatii de gestiune”. Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta acelor venituri care nu sunt legate de activitatea normala, curenta a unitatii patrimoniale, dar se refera la operatii de exploatare. In creditul acestui cont se inregistreaza:

bunurile sau valorile primite gratuit (300, 301, 321, 323, 361, 371, 381, 512, 531);

bunurile rezultate din dezmembrarea unor imobilizari (300, 301, 321, 371);

drepturi de personal neredicate, prescrise (426);

sume cuvenite unitatii, datorate de catre bugetul statului, altele decat impozite si taxe (448).

Contul 772 “Venituri din operatii de capital”. Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta veniturilor din cedarea activelor, din subventiile pentru investitii virate la venituri, precum si alte venituri exceptionale din operatii de capital. In creditul contului 772 se inregistreaza:

cota parte a subventiilor pentru investitii virate asupra rezultatului exercitiului (131);

pretul de vanzare al activelor imobilizate cedate, exclusiv TVA (451, 461).

3.5. Constituirea de provizioane din sfera cheltuielilor si veniturilor.

Provizioanele se constituie tot pe seama cheltuielilor, la sfarsitul exercitiilor cand se constata probabilitatea producerii unor pierderi sau cheltuieli. In exercitiile financiare urmatoare, indiferent daca s-a realizat sau nu riscul sau daca cheltuiala a devenit sau nu exigibila, aceste provizioane se anuleaza prin reluarea lor la venituri.

Aceste provizioane sunt impuse de necesitatea aplicarii principiului prudentei in evaluarea patrimoniului. In exercitiul in care se constituie aceste provizioane se maresc cheltuielile iar in exercitiul urmator, cand are loc o anulare a lor se maresc veniturile, ceea ce determina o declarare in timp a impozitului pe profit si a dividendelor.

Astfel de provizioane se constitue pentru litigii; cheltuieli de repartizat pe mai multe exercitii; garantii acordate clientilor; etc.

In ceea ce priveste provizioanele pentru deprecieri, acestea se constituie cand se constata o diminuare a valorii unor elemente care compun activul patrimonial. Daca aceasta diminuare de valoare este sigura si se poate aproxima marimea ei, atunci unitatea patrimoniala constituie provizioane pentru deprecierea elementelor respective.

Provizioanele pentru deprecieri intervin in exercitiile in care se constata o reducere reversibila a valorii unor active. Ele se constituie pe seama cheltuielilor, influientand prin acesta rezultatele. Aceste provizioane asigura mijloacele necesare pentru a face fata cheltuielilor viitoare sau pentru compensarea reducerilor unor incasari.

Din punct de vedere contabil aceste provizioane sunt prezentate ca active patrimoniale rectificative care corecteaza prin scadere valoarea contabila de intrare a stocurilor, creantelor si a celorlalte elemente de activ la care se refera, desi prin continutul lor ele reprezinta o sursa de autofinantare pana la reluarea lor la venituri.

Provizioanele pentru deprecieri se calculeaza ca diferenta intre valoarea de intrare a bunului in intrepindere si valoarea sa comerciala actuala (la inventarul anual). Valoarea comerciala actuala este data de pretul presupus a fi acceptat de catre un cumparator.

Din grupa “Cheltuieli cu amortizarile si provizioanele” fac parte:

Contul 681 “Cheltuieli de exploatare privind amortizarile si provizioanele”. In debitul contului 681 se inregistreza:

valoarea provizioanelor constituite pentru riscuri si cheltuieli cand acestea privesc exploatarea (151);

amortizarea aferenta imobilizarilor necorporale si corporale (280, 281);

valoarea provizioanelor pentru deprecierea imobilizarilor necorporale sau corporale, precum si imobilizarilor in curs (290, 291, 293);

valoarea provizioanelor pentru deprecierea stocurilor si productiei in curs de excutie (390 la 398);

valoare provizioanelor constituite pentru creante neincasabile, clienti dubiosi, rau platnici sau in litigiu (491).

Contul 686 “Cheltuieli financiare privind amortizarile si provizioanele”. In debitul acestui cont se inregistreza:

valoarea provizioanelor constituite pentru riscuri si cheltuieli cand acestea privesc activitatea financiara (151);

valoarea primelor privind rambursarea obligatiunilor amortizate (169);

valoarea provizioanelor privind deprecierea imobilizarilor financiare (296);

valoarea provizioanelor constituite pentru deprecierile de natura financiara, a creantelor din conturile de decontari din cadrulo grupului sau cu asociatii (495);

valoarea provizioanelor privind deprecierea titlurilor de plasament (590).

Contul 687 “Cheltuieli exceptionale privind amortizarile si provizioanele”. Se tine evidenta cheltuielilor exceptionale privind amortizarile si provizioanelor. Se debiteza cu:

valoarea amortizarilor si provizioanelor aferente imobilizarilor corporale sau necorporale (280, 281, 290, 291, 293);

valoarea cheltuielilor privind constituirea provizioanelor reglementate (141);

valoarea provizioanelor constituite pentru riscuri si cheltuieli cand acestea au caracter exceptional (151);

valoarea provizioanelor constituite pentru deprecieri cu caracter exceptional survenite in conturile de creante-debitori diversi (496).

Din grupa veniturilor din provizioane fac parte:

Contul 781 “Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare”. Se tine evidenta veniturilor obtinute din anularea sau diminuarea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli, pentru deprecierea imobilizarilor, pentru deprecierea activelor circulante. In creditul acestui cont se inregistreaza:

sumele reprezentand anularea sau diminuarea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli (151);

sumele reprezentand anularea sau diminuarea provizioanelor pentru deprecierea imobilizarilor (290, 291, 293);

sumele reprezentand anularea sau diminuarea provizioanelor pentru deprecirea stocurilor si productiei in curs de executie (390 la 398);

sumele reprezentand anularea sau diminuarea provizioanelor pentru deprecirea crentelor-clienti (491).

Contul 786 “Venituri financiare din provizioane”. Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta veniturilor financiare din provizioane. In creditul acestui cont se inregistreaza:

sumele reprezentand anularea sau diminuarea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli (151);

sumele reprezentand anularea sau diminuarea provizioanelor privind deprecirea imobilizarilor financiare (296);

sumele reprezentand anularea sau diminuarea provizioanelor pentru deprecierea creantelor-decontari in cadrul grupului si cu asociatii (496);

sumele reprezentand anularea sau diminuarea provizioanelor pentru deprecierea titlurilor de plasament (590).

Contul 787 “Venituri exceptionale din provizioane”. Cu ajutorulul acestui cont se tine evidenta veniturilor exceptionale din provizioane reglementate, provizioane pentru riscuri si cheltuieli si provizioane pentru deprecieri. In creditul contului 787 se inregistreaza:

sumele reprezentand anularea sau diminuarea provizioanelor reglementate (141);

sumele reprezentand anularea sau diminuarea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli (151);

sumele reprezentand anularea sau diminuarea provizioanelor aferente imobilizarilor necorporale sau corporale (290, 291, 293);

sumele reprezentand anularea sau diminuarea provizioanelor pentru deprecirea creantelor-debitori diversi (496).

3.6. Calculul rezultatului

Pornind de la norma contabila IAS26, indiferent de forma de prezentare aleasa, se precizeaza ca raportul financiar trebuie sa explice relatia intre valoarea actuariala a prestatiilor promise si activele nete afectate platii acestora, precum si politica urmata in ceea ce priveste acoperirea sau garantia financiara.

Raportul financiar trebuie sa mentioneze consecintele oricarei modificari a ipotezelor actuariale asupra valorii actuariale a prestatiilor promise, in masura in care aceste consecinte sunt semnificative.

Statul, participant la circuitul economic, este remunerat cu impozite, taxe si varsaminte asimilate. Delimitarea obligatiilor fiscale ale intreprinderii trebuie sa fie facuta in legatura cu parametrii de gestiune ai firmei si, in primul rand, cu rezultatul exercitiului si trezoreria firmei. Astfel, obligatii fiscale pot fi impartite in:

obligatii fiscale suportate in functie de natura rezultatului fiscal, respectiv impozitul pe profit, care,la randul lui, poate fi privit atat ca o cheltuiala fiscala suportata la nivelul intregii activitati, dar si ca o distribuire de profit in favoarea statului;

impozite, taxe si varsaminte asimilate, suportate de intreprindere, indiferent de natura rezultatului fiscal;

impozite si taxe colectate de intreprindere de la terti, in contul bugetului statului.

In cursul exercitiului financiar, faptele economice referitoare la viata unitatii economico-sociale sunt inregistrate in contabilitate si analizate prin intermediul conturilor.La inchiderea exercitiului(financiar) este necesar sa exploatam aceasta munca si sa vedem cum datele contabile, prin sinteza, ne aduc informatii capabile sa eficientizeze gestiunea unitatii economico-sociale. Ca urmare, se calculeaza rezultatul din activitatea desfasurata.

Rezultatul este evaluat pe doua cai:

-contul de rezultate

-bilant

Bilantul ofera imaginea generala asupra patrimoniului si rezultatului global obtinut, fara sa explice elementele si factorii concreti care au dus la obtinerea lui. Prezentarea acestora se face cu ajutorul unui alt document de sinteza contabila, si anume- Contul de rezultate. Cu ajutorul lui se evidentiaza modificarea de ansamblu a situatiei nete in sensul cresterii sau diminuarii, informatii detaliate privind elementele si factorii care au condus la aceste modificari si se explica modul cum a fost generat rezultatul.

Polii care au functionat ca plecari de flux constituie resursele unitatii, fiind plasati in pasiv (capitaluri).

Polii care au functionat ca sosiri de flux sunt utilizati (intrebuintari) si se trec in activ (imobilizari, stocuri, clienti, trezorerie). Rezultatul apare ca o rezultanta a variatiei diverselor valori active si pasive, deci ca o consecinta a modificarilor din structura patrimoniului.

Contul de rezultate reprezinta activitatea alaturi de consumuri si venituri, diferenta constituind rezultatul unei perioade determinate.

Rezultatul exercitiului este definit ca fiind teoretic egal cu diferenta dintre veniturile si cheltuielile exercitiului, cat si cu variatia capitalurilor proprii intre inceputul si sfarsitul exercitiului.

In varianta romaneasca, contul de rezultate este structurat pe cele trei activitati: activitatea de exploatare, activitatea financiara, activitatea exceptionala.

Pentru determinarea rezultatului se reunesc veniturile si cheltuielile intr-un singur cont " Profit si pierdere".

Contul de profit si pierdere sau contul de rezultate este documentul contabil de sinteza care masoara performantele activitatii unei intreprinderi in cursul unei perioade date. El constituie o sinteza a contabilitatii de flux la nivel microeconomic, deoarece pune in evidenta fluxurile de valoare care au contribuit la cresterea sau micsorarea bogatiei unei intreprinderi pentru o anumita durata.

Directiva a IV-a europeana privind documentele contabile de sinteza ale societatilor de capitaluri instituie scheme obligatorii pentru prezentarea contului de profit si pierdere.

Pentru contul de profit si pierdere sunt prevazute patru scheme: sub forma de lista si sub forma tabelara, cu prezentarea cheltuielilor dupa originea lor si prezentarea cheltuielilor dupa destinatia sau functia lor.

Organismul international de normalizare contabila (I.A.S.C) considera contul de rezultate ca un component al ansamblului de situatii financiare (bilantul, contul de rezultate, tabloul de trezorerie si anexa).

In tara noastra, incepand cu 1 ianuarie 1994, s-a introdus modelul contuluide profit si pierdere in format "lista", cu prezentarea cheltuielilor si veniturilor dupa natura lor economica. Conturile de cheltuieli si venituri se mai numesc si conturi de rezultate, deoarece, pe baza datelor inscrise in aceste conturi, la sfarsitul perioadei de gestiune, se stabilesc rezultatele financiare. Prin rezultatul financiar intelegem profitul sau pierderea obtinuta.

Situatiile financiare romanesti (documentele contabile de sinteza) sunt orientate mai mult catre satisfacerea intereselor informationale ale statului, respectiv elaborarea conturilor nationale, urmarirea politicii fiscale. In felul acesta, daca se pleaca de la contul de profit si pierdere, investitorii si creditorii pot evalua fluxurile viitoare de trezorerie ale intreprinderii. In acest fel investitorii pot evalua cu exactitate mare valoarea economica a intreprinderii unde sunt actionari, iar creditorii pot sa determine masura in care o intreprindere poate sa ramburseze datoriile.

Anul fiscal al fiecarui contribuabil este anul calendaristic, respectiv perioada impozabila este perioada din anul fiscal pentru care contribuabilul a existat (caz in care intreprinderea a fuzionat sau a fost lichidata in cursul anului fiscal).

Avand ca punct de plecare principiul independentei exercitiului avem urmatorii indicatori:

Rezultatul brut al exercitiului = veniturile exercitiului – cheltuielile exercitiului

Prin conectarea deducerilor fiscale si a cheltuielilor nedeductibile cu rezultatul brut al exercitiului, se obtine, din punct de vedere fiscal, rezultatul fiscal ( profitul impozabil sau pierderea fiscala).

Rezultatul fiscal = rezultatul brut – deduceri fiscale + Cheltuieli nedeductibile din p.d.v fiscal.

In categoria deducerilor fiscale se includ:

dividendele primite de la o alta persoana juridica romana;

sumele ce sunt utilizate pentru alimentarea rezervei legale;

veniturile din provizioanele nedeductibile din punct de vedere fiscal;

alte deduceri fiscale

In categoria cheltuielilor nedeductibile, conform Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.217/1999, care a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2000, aliniatul 1, se include:

impozitul pe profitul din orice sursa romana si straina;

amenzile si penalitatile datorate catre autoritatile romane sau straine;

cheltuielile de protocol care depasesc limita legala;

cheltuielile cu diurna ce depasesc limita legala stabilita pentru institutiile publice;

sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea provizioanelor si a rezervelor peste limita legala;

cheltuieli de sponsorizare, peste limita legala;

alte cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal.

Conform reglementarilor contabile si fiscale romanesti privind impozitul pe profit, acesta este datorat de toate unitatile patrimoniale care au calitatea de contribuabili, respectiv:

persoanele juridice romane, pentru profitul impozabil obtinut din orice sursa, atat din Romania cat si din strainatate;

persoanele juridice straine, companiile, trusturile etc., atunci cand isi desfasoara activitatea prin intermediul unui sediu permanent,autorizat sa functioneze in Romania;

persoanele juridice si fizice straine care desfasoara activitati in Romania ca partener int-o asociere ce nu da nastere unei persoane juridice, pentru toate veniturile rezultate din activitatea desfasurata in Romania;

asocierile dintre persoanele fizice romane si persoanele juridice romane care nu dau nastere unei persoane juridice, pentru veniturile realizate atat in Romania, cat si in strainatate. In acest caz, impozitul datorat se calculeaza, se retine si se varsa de catre persoana juridica.

Mai sunt denumite "contribuabili" si institutiile publice, pentru veniturile extrabugetare din activitati economice desfasurate in conditiile legii.

Impozitul pe profit se percepe asupra profitului impozabil. Acesta din urma se determina ca diferenta intre veniturile din livrarea bunurilor mobile, a bunurilor imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, serviciile prestate si lucrari executate, inclusiv din castiguri din orice sursa si cheltuieli efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, la care se adauga cheltuielile nedeductibile.

In conformitate cu organismul international de normalizare contabila, I.A.S.C, rezultatul contabil ( profitul sau pierderea) reprezinta rezultatul exercitiului stabilit pe baza regulilor ce sunt fixate de administratia fiscala si se foloseste pentru calculul impozitului exigibil (rambursabil). La randul sau, impozitul exigibil reprezinta impozitul de platit pe termen scurt, aferent profitului impozabil al exercitiului.

Potrivit Ordonantei Guvernului 217/XII 1999, impozitul pe profit =Profit impozabil x 25%.

Daca din rezultatul brut al exercitiului se scade impozitul pe profit, se obtine rezultatul net al exercitiului ( profit sau pierdere).

Rezultatul net al exercitiului este soldul final al contului 121 "Profit si pierdere". Profitul impozabil si impozitul pe profit se calculeaza si se evidentiaza lunar, cumulat de la inceputul anului fiscal. Pierderea anuala, declarata de contribuabili prin declaratia de impunere, se recupereaza din profiturile impozabile obtinute in urmatorii 5 ani. Recuperarea pierderilor se face la fiecare termen de plata a impozitului pe profit. Plata impozitului pe profit se efectueaza lunar sau trimestrial, in functie de cuantumul cifrei de afaceri, pana la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul urmator.

Aceasta declaratie de impunere trebuie sa fie depusa pana la termenul de plata a impozitului si, in functie de datele din bilantul contabil annual, sa se definitiveze impozitul pe profit si sa se depuna declaratia de impunere pentru anul fiscal expirat pana la termenul prevazut pentru depunerea bilantului contabil.

Decontarea la buget a impozitului pe profit, in cursul exercitiului, sub forma de avansuri semestriale, cu recalcularea si regularizarea anuala a impozitului pe profit, este justificata pe deplin.

Contul care reflecta relatia de decontare a impozitului pe profit cu bugetul statului este 441 "Impozitul pe profit", care este cont bifunctional. Se crediteaza cu sumele datorate de unitatea patrimoniala, aferente impozitului pe profit si se debiteaza cu sumele platite bugetului in contul acestei obligatii fiscale. Soldul creditor reflecta impozitul pe profit datorat bugetului de stat si nevarsat, iar soldul debitor reprezinta impozitul pe profit varsat in plus fata de cel datorat.

Diferentele dintre rezultatul contabil si rezultatul fiscal se delimiteaza in diferente permanente si diferente temporare.

In categoria diferentelor permanente intra:

cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal;

veniturile neimpozate de catre fisc si care provin din rezultatele ce au fost impozitate;

degrevarile fiscale acordate pentru incurajarea unor actiuni economice cum ar fi stimularea investitiilor sau crearea de locuri de munca.

O alta categorie de diferente sunt diferentele temporare, care dispar in cursul unui exercitiu ulterior. Apar datorita decalajului de timp dintre momentul contabilizarii unui element si includerea sa in rezultatul fiscal. Din aceasta categorie fac parte :

elementele contabilizate in cursul exercitiului;

elementele incluse in rezultatul exercitiului;

elementele contabilizate in cursul exercitiului, dar care sunt impozabile sau deductibile din punct de vedere fiscal in cursul unui exercitiu viitor;

elemente incluse in rezultatul fiscal al exercitiului, dar care sunt contabilizate ulterior.

Posibilitatea oferita de fisc de a deduce din beneficiul fiscal al unui exercitiu pierderile exercitiilor anterioare conduce la o alta sursa de diferente.

Dupa unele concepte teoretice ,se considera ca impozitul pe profit reprezinta o distribuire de rezultat, mai mult decat o cheltuiala suportata de intreprindere.

Norma contabila I.A.S 12 respinge aceasta explicatie teoretica deoarece considera ca la stabilirea cheltuielii fiscale a unui exercitiu trebuie sa se tina cont de toate elementele ce apar in cursul acelui exercitiu ( cheltuiala fiscala a exercitiului este egala cu suma totala a impozitului curent si a impozitului amanat, inclus in rezultatul exercitiului).

Conform normei I.A.S 12, intreprinderea trebuie sa mentioneze in anexe neluarea in calcul a unor diferente temporare si deci a sumelor lor anuale si cumulate.De asemenea , intreprinderea trebuie sa mentioneze:

cheltuiala fiscala aferenta beneficiului provenind din activitati ordinare;

cheltuiala fiscala aferenta elementelor extraordinare, elementelor ce provin din exercitiile anterioare si schimbarilor de metode contabile;

eventuala incidenta fiscala a reevaluarilor de active.

In cazul in care cotele de impunere nu constituie o explicatie suficienta, intreprinderea trebuie sa furnizeze o explicatie a raportului intre cheltuiala fiscala si beneficiul contabil.

In consecinta, bilantul se poate compara cu o "fotografie" ,la un moment dat, a situatiei patrimoniale a unitatii economico-sociale, iar contul de rezultate cu " un film" al activitatii, avand ca punct de plecare ziua "j" si ca sfarsit ziua "j+x".

3.7 INREGISTRAREA OPERATIUNILOR ECONOMICE PRIVIND

CHELTUIELILE SI VENITURILE LA S.C FORAJ SONDE ZEMES S.A IN DECEMBRIE 2000

INTRODUCERE

In sistemul democratic, bazat pe economia de piata, agentii economici, indiferent de forma de proprietate, trebuie sa dovedeasca inventivitate, competitivitate, capacitate de conducere si organizare. Pentru a produce profit, agentii economici trebuie sa aiba o inalta capacitate de adaptare la cerintele si legitatile economiei de piata, ale concurentei loiale. O conditie esentiala a obtinerii profitului este informatia operativa si reala cu privire la patrimoniu, activitatea economica desfasurata si rezultatele acesteia.

Contabilitatea financiara, comparata cu o memorie scrisa, supravegheza valorile, operatiile realizate cu tertii si rezultatele lor. Simplul fapt de a inregistra in scris toate operatiile inaintea oricarei analize da garantia autenticitatii datelor, aducand un serviciu important oricarei unitati economico-sociale.

Deci, orice societate comerciala ,care exercita in mod obisnuit acte de comert si este inmatriculata la Oficiul registrului comertului, organizeaza si conduce contabilitatea proprie potrivit prevederilor Legii contabilitatii nr. 82/1991, Regulamentului de aplicare a acesteia, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 704/14 decembrie 1993.

In toata lumea, intreprinderile intocmesc situatii financiare, aparent similare de la o tara la alta; exista diferente care pot fi cauzate de varietatea de factori sociali, economici si juridici, precum si de faptul ca se tine cont de necesitatile diversilor utilizatori ai situatiilor financiare.

Comitetul pentru Standarde de Contabilitate Internationale ( I.A.S.C) este angajat in atenuarea acestor diferente, cautand sa armonizeze reglementarile, standardele si procedurile contabile referitoare la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare.

Cheltuielile si veniturile detin o importanta deosebita in activitatea unei intreprinderi. Comparand veniturile obtinute cu cheltuielile absorbite, conform principiului rezultatului (income principle), se masoara beneficiul. Acesta din urma se refera intregul proces de activitate al intreprinderii. Toate veniturile si toate cheltuielile fac obiectul contului de profit si pierdere.

Elementele de venituri si cheltuieli sunt definite, conform Legii contabilitatii nr. 82/1991, astfel:

cheltuielile reprezinta diminuari ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma de iesiri sau scaderi ale valorii activelor sau cresteri ale datoriilor, care se concretizeaza in reduceri ale capitalului propriu, altele decat cele rezultate din distribuirea acestora catre actionari.;

veniturile constituie cresteri ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma de intrari sau cresteri ale activelor sau descresteri ale datoriilor, care se concretizeaza in cresteri ale capitalului propriu, altele decat cele rezultate din contributii ale actionarilor.

Aceste definitii ale cheltuielilor si veniturilor surprind caracteristicile lor esentiale, dar nu specifica criteriile ce trebuie indeplinite pentru a putea fi inregistrate in contul de profit si pierdere.

De asemenea, cheltuielile si veniturile se pot regasi in contul de profit si pierdere, in diferite moduri, astfel incat sa furnizeze informatia relevanta pentru procesul decizional. Se foloseste adesea distinctia intre acele elemente de cheltuieli si venituri, care sunt rezultatul activitatilor curente ale intreprinderii si cele care nu sunt rezultatul acestor activitati. Aceasta distinctie se realizeaza plecand de la prezumptia ca sursa unui element (de cheltuieli sau venituri) este relevanta in procesul de evaluare a capacitatii intreprinderii de a genera in viitor numerar si echivalente ale numerarului. In procesul de separare a veniturilor si cheltuielilor in functie de caracterul lor curent sau extraordinar, este necesara analiza naturii si activitatii extraordinare. Elementele care pentru unele intreprinderi sunt rezultatul unor activitati curente pot reprezenta, in cazul altor intreprinderi, activitati extraordinare.

De aici pornind, intreprinderea isi poate prezenta in mod variat performantele, facand combinatii intre elementele de venituri si cheltuieli.