Organizarea Contabilatii la Directia Generala Pentru Agricultura Si Industria Alimentara

CUPRINS

CAPITOLUL 1. Considerații generale privind agricultura în România….……………………..pag. 1

Cauzele crizei agriculturii românești…………………………………………………pag. 1

Măsuri de susținere a agriculturii românești………………….………………………pag. 3

Îmbunătățirea structurii agriculturii românești…………………………………….…pag. 4

Structura organizatorică a Direcției Generale pentru Agricultură și Industrie Alimentară……………………………………………………………………………pag. 6

Atribuțiile compartimentului financiar-contabil din cadrul Direcției Generale pentru Agricultură și Industrie Alimentară………………………………………………..…pag. 9

CAPITOLUL 2. Evaluarea cheltuielilor potrivit clasificației bugetare………………………….pag. 12

2.1.Evaluarea cheltuielilor potrivit clasificației bugetare………………………………..pag. 12

2.2. Întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli………………………………………..pag.18

CAPITOLUL 3. Organizarea contabilității la Direcția Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară………………………………………………………………………………………pag. 20

Particularități privind organizarea contabilității la instituțiile publice……………pag. 20

Deschiderea de credite din Bugetul de Stat……………………………………….pag. 21

Contabilitatea cheltuielilor efective……………………………………………….pag. 24

Contabilitatea plăților de casă……………………………………………………..pag. 26

Contabiliatea mijloacelor bănești și a altor valori…………………………………pag. 27

Contabilitatea decontărilor cu debitorii……………………………………………pag. 29

Contabilitatea decontărilor cu salariații……………………………………………pag. 31

Contabilitatea decontărilor cu creditorii și furnizorii……………………………..pag. 34

Contabilitatea decontărilor cu Bugetul Statului…………………………………..pag. 35

Contabilitatea decontărilor privind asigurările sociale și a decontărilor

privind contribuția la constituirea fondului de șomaj……………………….…..pag. 37

Contabilitatea operațiilor privind materialele……………………………….…pag. 39

Contabilitatea obiectelor de inventar……………………………………….….pag. 41

Contabilitatea mijloacelor fixe și terenurilor……………………………….….pag. 42

Contabilitatea cheltuielilor de capital……………………………………….…pag. 45

Monogarfie contabilă privind principalele operații efectuate la Direcția

Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară……..…………………….pag. 48

CAPITOLUL 4. Considerați generale privind programul informatic utilizat în cadrul compartimentului financiar-contabil al Direcției Agricole……………………………………..pag. 52

ANEXE…………………………………………………………………………………………pag. 56

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………….pag. 65

CAPITOLUL 1

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND AGRICULTURA ÎN ROMÂNIA

1.1. CAUZELE CRIZEI AGRICULTURII ROMÂNEȘTI

Agricultura în România ocupa alături de silvicultură 93% din teritoriul țării, 45% din populație și 35% din populația activă.

Structura exploatațiilor agricole constituie prima și cea mai importantă cauză a crizei românești.

În urma aplicării Legilor 18/1991, 169/1997 și 1/2000 a fondului funciar și reconstituirii, “pe vechile amplasamente”, structura agrară a suferit grave deprecieri. Agricultura a fost fărâmițată pe 9 milioane de hectare(61%) până în 2000 în 4170 mii exploatații de 2,2 ha, fiecare în 5-16 parcele, România devenind țara cu agricultura cea mai fărâmițată și cea mai slab dezvoltată din Europa. Din fostele cooperative agricole de producție apare o imensă masă de agricultori, fără pământ și cu suprafețe insuficiente pentru a ocupa forța de muncă. Până în 3 hectare exploatațiile agricole fărâmițate au ocupat în 1998 peste 71%, restaurând ordinea socială antebelică (tabelul 1)

Tabelul 1

FĂRÂMIȚAREA EXPLOATAȚIILOR AGRICOLE1

Din cele 9 milioane de hectare fărâmițate, 45% aparțin unor proprietari absenți, care au alte ocupații și venituri în afara agriculturii, locuind cel mai adesea în orașe, precum și familiile în vârstă care nu mai pot munci și care doresc înstrăinarea sau arendarea proprietății. Noii proprietari lipsiți de mijloace de producție și mijloace bănești instaurează o agricultură primitivă de subzistență. Ei nu pot folosi tehnica și tehnologiile moderne.

Lichidare fizică a cooperativelor a fost însoțită de vandalismecare au distrus un număr mare de construcții de producție, defrișarea a peste 170000 hectare de livezi de pomi, deteriorarea a peste 1,7 milioane hectare instalații de irigație, scoaterea din conducerea nemijlocită a peste 20000 de specialiști în domeniul agricol și “aruncarea” lor în șomaj.

Drept efect al fărâmițării, înstrăinării și lipsei mijloacelor de producție, în cei 10 ani agricultura s-a prăbușit, dintr-o țară agroindustrială exportatoare de produse agricole, a devenit piața de desfacere pentru produsele alimentare ale țărilor vest și central europene. Volumul alimentelor importate de România trece de 60% din total.

După anul 1989, toate țările foste socialiste din Europa au privatizat proprietatea funciară, fără să o fărâmițeze, păstrând forma de exploatare avută în mărimile fostelor cooperative agricole de producție, în proporție de 70-90% din suprafața agricolă. Astfel, republica Cehă, pe 75% din suprafața agricolă a reorganizat societăți agricole cooperatiste și pe acțiuni în suprafețe de 750-1500

1Tribuna economică nr. 48, 29 noiembrie 2000

hectare. Republica Slovacă menține societăți agricole cooperatiste pe 70% din suprafața agricolă în mărimi de la 500 la 1500 hectare.Ungaria, menține pe 55% din suprafața agricolă exploatațiile fostelor CAP-uri și IAS-uri în mărime de 4000-7000 hectare, iar pe 35% a organizat ferme comerciale în mărimi de peste 50 de hectare.

Politica prețurilor produselor agricole este devastatoare pentru întreaga agricultură românească. Prețurile mijloacelor de producție din industrie necesare agriculturii (mașini, carburanți, îngrășăminte ) au crescut exagerat de mult față de prețurile produselor agricole.

Până în 2000, față de 1990, prețurile produselor agricole au crescut de 536 ori, iar prețurile produselor industriale cumpărate de agricultori au crescut de 1422 de ori, rezultănd un raport de 37,7% față de unul normal de cel puțin 80%. În 1990 un tractor se achiziționa cu 45 tone de grâu, iar în 2000 cu 130 tone de grâu. Așadar valoarea reală a produselor s-a redus în mod semnificativ. În aceste condiții de schimb, o parte din venitul net din agricultură s-a scurs spre alte ramuri ale economiei, silind exploatațiile să nu poată cumpăra tractoare și mașini agricole, îngrășăminte chimice iar industriile respective de tractoare și îngrășăminte chimice și-au redus producția și au disponibilizat personalul. Acest fenomen se petrece și în industria alimentară. În consecință s-au redus producția și exportul în favoarea importului de produse alimentare, cauzând dificultăți economice întregii economii naționale.

Din cauza necorelării care nu acoperă costurile micii exploatații agricole, nu se poate continua înfințarea de noi culturi, lăsând necultivate acele puține hectare pe care le are, lăsând mica proprietate să se întoarcă la practicile tradiționale interbelice, de lucrare a pământului cu animale de tracțiune, sau lăsându-l nelucrat.

Lipsa unei politici agrare de susținere și subvenționare a agriculturii este o altă cauză a crizei. În toate țările din UE și foste socialiste din Europa, agricultura este subvenționată în proporție de 40-60% din costuri. Declinul fostelor întreprinderi agricole de stat și al complexelor de creștere și îngrășare a animalelor se datorează politicii greșite a prețurilor produselor agricole și lipsei de subvenții. În 1990, exploatațiile agricole de stat au fost obligate să valorifice producția la prețuri fixe, stabilite de stat în favoarea consumatorilor. Aceste moderne exploatații, neputând să-și acopere costurile de producție, din vânzări, au apelat la credite care se ofereau de către bănci cu dobânzi (80-120%) înrobitoare, acumulând an de an datorii care nu au mai putut fi lichidate în anii următori.

O cauză a prăbușirii agriculturii românești constă în greutatea desfacerii produselor agricole. Relațiile dintre cumpărătorii care colectează sau procesează producția agricolă și producătorii agricoli nu sunt bazate pe analiza costurilor de producție, oferind prețuri neacoperitoare, cantități mari de cereale rămânând în hambarele necorespunzătoare ale producătorilor, unde se depreciază. Mari cantități de lapte nu se colectează datorită prețurilor scăzute și a lipsei mijloacelor de colectare. produsele agricole țărănești se vând în majoritatea cazurilor pe credit, fără dobândă, fără garanții, iar banii se încasează, devalorizați după luni și ani de zile.

Desfacerea produselor agricole românești pe piață este concurată de produse străine mai ieftine, fiind subvenționate în țările de origine. Toate țările Uniunii Europene și cele foste socialiste din Europa subvenționează cu 40-60% din costuri producția agricolă.

Învechirea și casarea parcului de tractoare și mașini agricole este una din cele mai importante cauze ale crizei. Din cele 163 mii de tractoare rămase în 1989, 70% sunt casate, iar diferențele nu sunt folosite la capacitatea, sau sunt folosite în afara agriculturii. La un tractor care lucrează revin 180 ha și circa 60 de gospodăriide subzistență. Arăturile de toamnă nu se efectuează pe 3-4 milioane hectare. Consumul de carburanți pe parcelă este dublu față de normal. Din lipsa tractoarelor și îngrășămintelor chimice se pot evalua pierderi anuale de 30 milioane tone în echivalent la cereale. Din 2 milioane tone îngrășăminte (200 kg /ha ) se mai administrează de 300 mii tone (30 kg/ha).

Agricultura este anual afectată în urma dezastrelor naturale: seceta, inundațiile, alunecări de terenuri, grindina, atacuri de boli și dăunători la plante și animale. Acestea distrug zeci de mii de hectare de culturi și chiar vieți omenești. Înlăturarea acestor pericole nu este posibilă decât prin măsuri de organizare a instituțiilor de despăgubiri și celor de îmbunătățiri funciare. Acestea ar fi: regularizări de cursuri de ape, refacerea sistemelor de irigații, desecări, indigiuri, ziduri de sprijin împotriva eroziunilor, organizarea teritoriului. Dar în aceste direcții în ultimii 10 ani nu s-a manifestat nici un interes din partea guvernelor. Obiective începute înainte de 1989 au rămas neterminate sau s-a renunțat definitiv la ele. Sistemele de irigații construite până în 1989 pe 3,2 milioane hectare au fost demolate pe 1,7 milioane hectare, iar cele 1,2 milioane hectare rămase în funcțiune nu se pot folosi în fărâmițata agricultură parcelată pentru că irigatul este scump.

Pagubele provenite din calamități naturale pe sute și mii de hectare sunt evaluate la zeci de mii milioane lei, iar despăgubirile sunt simbolice.

Statul prin legile date, a fărâmițat agricultura în exploatații de subzistență fără o intervenție la toate cauzele care au condus la criza actuală a agriculturi, prin aceasta a contribuit la distrugerea industriei de tractoare, industriei chimice și în continuare la slăbirea întregii economii naționale, la scăderea standardului de viață al majorității populației românești față de anii dinainte de 1989.

1.2. MĂSURI DE SUSȚINERE A AGRICULTURII ROMÂNEȘTI

Dintre măsurile de susținere a agriculturii românești într-o primă etapă ar trebui să facă parte:

reducerea fiscalității la produsele alimentare de bază, inclusiv a TVA, pentru stimularea consumului și pe această bază a ofertei agricole;

susținerea modernizării exploatațiilor agricole pe toate căile posibile, dar avându-se în vedere crearea unui sistem de exploatații comerciale viabile. Aceste exploatații trebuie să asigure aprovizionarea urbană și prețuri accesibile consumatorilor și exportul. Micile gospodării țărănești nu ar trebui excluse, ci dimpotrivă, stimulate pe măsura rezervelor existente să-și asigure autoconsumul, dar agricultorii apți de munacă, care nu au timpul de lucru ocupat integral să fie direcționați spre altîngrășăminte (200 kg /ha ) se mai administrează de 300 mii tone (30 kg/ha).

Agricultura este anual afectată în urma dezastrelor naturale: seceta, inundațiile, alunecări de terenuri, grindina, atacuri de boli și dăunători la plante și animale. Acestea distrug zeci de mii de hectare de culturi și chiar vieți omenești. Înlăturarea acestor pericole nu este posibilă decât prin măsuri de organizare a instituțiilor de despăgubiri și celor de îmbunătățiri funciare. Acestea ar fi: regularizări de cursuri de ape, refacerea sistemelor de irigații, desecări, indigiuri, ziduri de sprijin împotriva eroziunilor, organizarea teritoriului. Dar în aceste direcții în ultimii 10 ani nu s-a manifestat nici un interes din partea guvernelor. Obiective începute înainte de 1989 au rămas neterminate sau s-a renunțat definitiv la ele. Sistemele de irigații construite până în 1989 pe 3,2 milioane hectare au fost demolate pe 1,7 milioane hectare, iar cele 1,2 milioane hectare rămase în funcțiune nu se pot folosi în fărâmițata agricultură parcelată pentru că irigatul este scump.

Pagubele provenite din calamități naturale pe sute și mii de hectare sunt evaluate la zeci de mii milioane lei, iar despăgubirile sunt simbolice.

Statul prin legile date, a fărâmițat agricultura în exploatații de subzistență fără o intervenție la toate cauzele care au condus la criza actuală a agriculturi, prin aceasta a contribuit la distrugerea industriei de tractoare, industriei chimice și în continuare la slăbirea întregii economii naționale, la scăderea standardului de viață al majorității populației românești față de anii dinainte de 1989.

1.2. MĂSURI DE SUSȚINERE A AGRICULTURII ROMÂNEȘTI

Dintre măsurile de susținere a agriculturii românești într-o primă etapă ar trebui să facă parte:

reducerea fiscalității la produsele alimentare de bază, inclusiv a TVA, pentru stimularea consumului și pe această bază a ofertei agricole;

susținerea modernizării exploatațiilor agricole pe toate căile posibile, dar avându-se în vedere crearea unui sistem de exploatații comerciale viabile. Aceste exploatații trebuie să asigure aprovizionarea urbană și prețuri accesibile consumatorilor și exportul. Micile gospodării țărănești nu ar trebui excluse, ci dimpotrivă, stimulate pe măsura rezervelor existente să-și asigure autoconsumul, dar agricultorii apți de munacă, care nu au timpul de lucru ocupat integral să fie direcționați spre alte activități economice în mediul rural prin aplicarea diferitelor programe de dezvoltare rurală;

relansarea investițiilor în agricultură și în activitățile de prelucrare și comercializare a produselor; creșterea volumului de resurse și organizarea creditului rural astfel încât costul acestuia să fie accesibil și adecvat activitățiilor cu ciclu lung de producție;

acceptarea sistemului de acordare a primelor la unele produse deficitare sau care se exportă;

eliminarea elementelor de populism excesiv în sistemul de susținere prin cupoane agricole și promovarea performanței;

susținerea formării stocurilor de cereale până la un nivel care să asigure necesarul anual fără pericolul unor dereglări în aprovizionarea populației. Pe măsura creșterii și stabilizării recoltei, aceste măsuri pot reduce, chiar elimina susținerea stocurilor;

protecția la frontieră în limitele admise de acordurile internaționale la care am aderat, în scopul protecției pieței interne de produsele străine subvenționate în țările de origine și care intră cu taxe reduse sau scutiri de taxe;

Susținerea complexă a agriculturii românești are ca direcție creșterea producției și nu limitarea acesteia, întrucât oferta este inferioară cererii. Acest sistem ajută și la reducerea costurilor și creșterea competitivității pe piață. Susținerea directă permite crearea surselor alternative de venituri în mediul rural, în special din activități legate de servicii agricole, prelucrarea materiilor prime, turism rural etc.

Direcționarea susținerii de ansamblu a spațiului rural ridică multe aspecte care trebuie elucidate, stabilindu-se priorități pe zone și regiuni și abordând dezvoltarea activitățiilor economice pe filierele produselor. Abordarea coordonată a dezvoltării economice complexe, având în vedere infrastructurile rurale și alte activități, răspunde cerințelor de viitor ale construcției spațiului european din care România face parte.

Modernizarea și diversificarea economică în spațiul rural crează numeroase avantaje de ordin social: locuri de muncă, creșterea veniturilor, locuințe, protecție socială etc.Pe această cale se va susține și extinde și sectorul agricol.

În prezent, politica agricolă nu se bazează pe o legislație clară, nu este creat cadrul instituțional care să să promoveze măsurile preconizate și nu are finanțare sigură și suficientă. Există o mare penurie de specialiști pregătiți în domeniul aplicării mecanismelor de susținere și finanțare a agriculturii și spațiului rural. Facultățile de profil din țară (Finanțe și bănci, Gestiune și contabilitate, Comerț, Relații internaționale) nu asigură cunoștiințe în domeniul agricol. Orientările date prin programele analitice sunt globale și nu se au în vedere numeroasele particularități ale agriculturii. Întrucât până în prezent nici una din schemele stabilite pentru susținerea agiculturii nu a dus la rezultatele așteptate este necesară o reformă a politicii de susținere. Măsurile de eliminare a subvențiilor indirecte acordate producătorilor agricoli și introducerea unui sistem “original” de susținere direcță a agricultorilor, în baza matricei programului “Împrumut de Ajustare Structurală a Sectorului Agricol” (ASAL) nu a asigurat o finalitate pozitivă. În această perioadă s-a accentuat declinul politicii agricole și s-a adâncit sărăcia rurală.

1.3. ÎMBUNĂTĂȚIREA STRUCTURII AGRICULTURII ROMÂNEȘTI

Cel dintâi neajuns al agriculturii românești constă în fărâmițarea excesivă a proprietății funciare în exploatații mici care cuprind 4,2 milioane de exploatații pe o suprafață de peste 9 milioane de hectare, 60% din suprafața agricolă. Prin aceasta, România a devenit țara cu agricultura cea mai fărâmițată și cea mai slab dezvoltată din Europa.

O situație asemănătoare a micimii și fărâmițării exploatațiilor agricole a existat și în țările Europei apusene până după război, care frâna dezvoltarea întregii economii. Erau exploatații de 4-5 hectare cu 5-16 parcele fiecare. După război, toate statele Unuinii Europene au desfășurat o activitate programată pentru lichidarea fărâmițării exploatațiilor și mai ales pentru creșterea mărimii lor cu scopul înlocuirii muncii manuale prin mașini , pentru a crește productivitatea muncii în agricultură, scăderea cheltuielilor de exploatare și de ridica nivelul de producție, bunăstare și civilizație la sate.

La înfințarea Comunității Europene în 1957 în programul pentru agricultură se arăta: “ridicarea productivității muncii în agricultură pe calea introducerii tehnicii moderne și științei agricole pentru creșterea venitului pe forța de muncă ocupată în agricultură, pentru asigurarea unui nivel echitabil de viață la sate”.

Pentru lichidare fărâmițării și creșterea mărimii exploatațiilor țărănești de la 4-7 hectare parcele, la ferme familiale de 40-150 de hectare, guvernele au elaborat legi. De exemplu, guvernul federal german a elaborat :

Legea comasării, organizării și amenajării teritoriului din anul 1953;

Legea încurajării și subvenționării agriculturii în 1955;

Prin legea comasării, organizării și amenajării teritoriului pe comune, în afara strângerii la un loc a parcelelor unei gospodării și arendarea terenurilor exploatațiilor celor care nu se pot ocupa de agricultură, mărind exploatația la 30-60-159 de hectare, se restructurează întreg teritoriul comunal cu o rețea nouă de drumuri de câmp consolidate, canale de dirijare a apelor prin precipitații și se fac lucrări de ameliorare a terenurilor degradate. Statul german cheltuiește anual 2 miliarde de mărci cu lucrările organizării și ameliorării teritoriului.

Pe baza politicii de investiții și de subvenționare a agiculturii și a acțiunii permanente de organizare și amenajare a teritoriului, nivelul de dezvoltare și de concentrare a exploatațiilor agricole la nivelul anului 1992, în 12 țări ale Uniunii Europene se prezintă ca în tabelul 2.

Tabelul 2

STRUCTURA ȘI NIVELUL EXPLOATAȚIILOR AGRICOLE2

Din aceasta rezultă o foarte mare densitate de animale la 100 de hectare (circa 200 unități vită mare) și o înaltă productivitate a muncii, exprimată în venitul agricol anual pe forța de muncă..

Comparația nivelului de concentrare a cxploatațiilor agricole din țara noastră cu exploatațiile medii de 3,7 hectare și cu efectivele medii de animale pe o exploatație, arată gravul decalaj și urgența elaborării unui program pe termen mediu și lung de reducere a fărâmițării dar mai ales înființarea unor exploatații viabile (30-100 hectare) performante (500-1500 ha) capabile să folosească tehnica și știința modernă.

Folosind experiența țărilor UE și a țărilor vecine, foste socialiste în restructurarea exploatațiilor agricole, se impune ca cel puțin terenurile absenteiștilor și ale inapților de muncă doritori să le vândă și să le arendeze, să se înființeze asociații sau societăți de arendă de mărimi optime de la 1500-2000 hectare în câmpii. Se impune elaborarea unui Program Național de Restructurare a Agriculturii pe 8-10 an, pe baza unei “legi a comasării organizării și amenajării teritoriului”. Prin lege să se prevadă facilități acordate arendașilor pentru înființarea de societăți de arendă cu conducere calificată sau viitorilor fermieri de 50-100 de hectare. Una din principalele facilități acordate de stat, pentru înființarea prin comasare și organizare de societăți de arendă sau ferme comerciale, constă din asigurarea pentru fiecare 60 de hectare a unui tractor cu întregul set de mașini. Valoarea acestora să fie creditată pe termen de 10 ani cu plata eșalonată în produse agricole și cu reducerea dobânzii cu 70%.

Al doilea mare neajuns al agriculturii românești după fărâmițare, constă în lipsa acută a tractoarelor,din 163000 rămase după 1989, nu mai funcționează 70%, iar cele care funcționează nu lucrează toate în agricultură. Din lipsa tractoarelor, lucrările agricole, înființarea culturilor se fac în afara “epocilor optime”. An de an nu se realizează arături de toamnă pe 3-4 milioane de hectare cauzând pierderi de recolte de peste 15 milioane tone în echivalent cereale.

Alocând în bugetul agriculturii suma anuală de 5000 miliarde lei, pentru Programul Național de Structurare a Agriculturii, pentru organizarea și amenajarea teritoriului cu înființarea de asociații și societăți agricole și ferme comerciale cu 30 de miliarde lei s-ar achiziționa anual 10000 de tractoare cu setul de mașini cu care s-ar putea înființa anual peste 600000 hectare exploatații permanente, în primul rând pe terenurile absenteiștilor și inapților de muncă. Pe lângă lucrările de comasare și organizarea teritoriului pe cele 600000 hectare, cu restul de 2000 miliarde lei anual se vor reconstitui rețelele de drumuri de câmp,lucrări de ameliorare a terenurilor degradate a exploatațiilor.

2 Tribuna economică nr. 23, 6 iunie 2001

Elaborând și aplicând legea comasării, organizării și amenajării teritoriului cu înființarea de exploatații performante, în următorii 8-10 ani s-ar lichida fărâmițarea pe 4 milioane de hectare, pe jumătate din întreaga fărâmițare a agriculturii și s-ar putea înființa asociații de arendă cu mărimi de 500-1500 hectare, ferme comerciale de 50-100 hectare.

Țărilor din Uniunea Europeană le-au trebuit 50-60 de ani pentru formarea de ferme familiale de 30-150 de hectare din fostele gospodării țărănești de 4-5 hectare fărâmițate. România nu mai are timpul acesta să aștepte creșterea exploatațiilor de subzistență pe baza legilor spontane nu mai poate admite rămânerea anuală în paragină a sute de mii, milioane de hectare și nici nu mai poate să admită importul de alimente.

1.4 STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A DIRECȚIEI GENERALE PENTRU AGRICULTURĂ ȘI INDUSTRIE ALIMENTARĂ

Drecția Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară (D.G.A.I.A) este serviciu public descentralizat al Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor prin care se asigură aplicarea politicilor și strategiilor agroalimentare, la nivel județean.

D.G.A.I.A este organul de specialitate al Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor în teritoriu și este condusă de un director general, care este reprezentantul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor. Acesta este ordonator secundar de credite și răspunde de realizarea bugetului de venituri și cheltuieli și de folosirea creditelor bugetare, conform Legii Finanțelor Publice.

Drecția Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară Timiș, întocmește anual propuneri privind bugetul de venituri și cheltuieli pentru activitatea proprie și centralizat pentru unitățile din subordine, pe care le transmite Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.

După aprobarea Legii bugetului de stat anual, transmite Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor care aprobă bugetul fiecărei direcții generale pentru agricultură și industrie alimentară în limita sumelor aprobat de M.A.A.P. Totodată, în îndeplinirea atribuțiilor sale, D.G.A.I.A. Timiș colaborează cu direcțiile trezoreriilor județene și municipale, sucursalele județene ale băncilor finanțatoare, regiile de interes agroalimentar, cu organul județean de statistică și cu serviciile publice descentralizate ale altor ministere și ale celorlalte organe centrale din unitățiile administrativ teritoriale.

Strucura organizatorică a D.G.A.I.A. Timiș este cea aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 116/30.01.2001, modificat prin ordinul nr. 272/2001 și prin Ordinul 93/2002 și prezentată în figura 1.

Conform ordinului menționat, D.G.A.I.A. Timiș are în structura sa compartimente subordonate direct directorului general precum și compartimente conduse de doi directori și de un contabil șef.

Compartimentele funcționale din structura D.G.A.I.A. Timiș sunt coordonate tehnic de direcțiile generale și de direcțiile de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.

Relațiile ierarhice și coordonarea compartimentelor precum și relațiile funcționale și de colaboraredin cadrul direcții generale pentru agricultură și industrie alimentară se realizează potrivit structurii organizatorice aprobate.

D.G.A.I.A. Timiș are în subordine, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 12/2001 și a Ordinului ministrului nr. 116/2001, următoarele instituții publice cu personalitate juridică:

– Oficiul pentru ameliorare și reproducție în zootehnie;

Direcția Fitosanitară județeană;

Oficiul pentru studii pedagogice și agrochimice.

Figura 1.

Organigrama Direcției Generale pentru Agricultură și Industrie Alimentară Timiș

În continuare voi prezenta pe scurt compartimentele ce formează Direcția Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară.

Serviciul politici și programe producție vegetelă, horticultură, industrie alimentară, are următoarele atribuții: îndrumă din punct de vedere tehnic cenntrele agricole comunale; urmărește organizarea și realizarea acțiunilor de ierbicidareși combatere a bolilorși dăunătorilor din culturile de cereale poioase, culturi semincere. La solicitare asigură asistență tehnică pentru societăți agricole și particulare, le și sprijină în cultivarea unor soiuri productive și culturi rentabile economic. Acest compartiment ține evidența tractoarelorși mașinilor agricole la asociații agricole, sector privat și sector de stat și informații tehnice din sectorul mecanic și agricol.

Serviciul dezvoltare, monitorizare și sinteză. Scopul compartimentului este de analiză și sinteză a programelor legate de activitatea din domeniul producției agricole. Întocmește lucrările agricole de sezon pentru toate sectoarele din agricultură, asigură banca de date privind suprafața de cultivat, producția obținută, destinația producției, evoluția efectivelor de animale.De asemenea organizeză acțiunea de estimare le culturile npminalizate de MAAP.

Compartimentul administrativ are ca atribuții principale dactilografierea pentru activitatea tuturor compartimentelor din D.G.A.I.A., asigură activitatea de xeroxare a tuturor documentelor necesare din cadrul compartimentelor, asigură activitatea de secretariat a conducerii D.G.A.I.A.

Compartimentul politici și programe în zootehie are următoarele atribuții principale: verifică, centralizează, analizezază, prelucrează situațiile depuse de inspectorii de la CA, societăți comerciale cu capital de stat, societăți constituite conform legilor 31 și 36; elaboreză tehnologii, devize pentru crescătorii individuali de animale; întocmește calculații pentru fundamentarea prețului de cost pentru categorii de animale și produse animaliare; se preocupă de perfecționarea continuă în domeniul tehnologiilor de creștere a animalelor; verifică dosarele de acordare a alocației, a extinderii instalațiilor de irigat achiziționate și a modului de folosire a acestora.

Compartimentul autorizări și licențe fabricații și controlul calității produselor alimentare are ca scop principal acreditarea, supravegherea și controlul agenților economici care desfășoară activități în domeniul industriei alimentare. Principalele atribuții sunt: verificarea cereri depuse de agenții economici împreună cu dosarul de licență, întocmirea proceselor verbale de verificare a realității datelor, eliberează licențe de fabricație, verifică legalitatea funcționării unităților de producție, dispune analize tehnice sau prelevarea de probe pentru expertizare, întocmește procese verbale de control.

Compartimentul juridic întocmește, ține evidența actelor de vânzare-cumpărare a terenurilor potrivit legii 54/98; urmărește înregistrarea exploatațiilor agricole din județ (asociații familiale, societăți agricole, private); se preocupă de constituire societăților agricole private și a asociațiilor simple, fără personalitate juridică potrivit legii 36/91; reprezintă în fața instanțelor judecătorești și a celorlalte organe ale administrației locale și centrale de stat interesele proprii ale D.G.A.I.A. și unităților subordonate; colaborează cu toate serviciile și birourile din D.G.A.I.A. , cu unitățile subordonate, cu Comisia pentru Agricultură din cadrul Consiliului Județean Timiș și cu Comisia Județeană de aplicare a Legii fondului funciar.

Compartimentul audit are ca scop principal:

evaluarea obiectivă a măsurii în care sistemul propriu de control intern îndeplinește obiectivele instituției publice și utilizează resurselor in mod economic, eficient, raportând conducerii constatările făcute, slăbiciunile identificate, propunând măsuri de corectare a deficiențelor și de ameliorare a performanțelor sistemului de control intern;

realizarea unui diagnostic general a sistemului (instituție publică) sub aspect tehnic, managerial și financiar-contabil.

Compartimentul are următorele atribuții principale: certificarea anuală a bilanțului și a conturilor de execuție bugetară (verificând datele și informațiile conținute și de celelalte anexe ale dării de seamă contabile); examinarea legalității, regularității și conformității operațiunilor, identificând erorile, risipa, gestiunea defectuasăși fraudele, propune măsuri și soluții pentru recuperarea pagubelor și sancționarea celor vinovați; examinează sistemul contabil și fiabilitatea acestuia ca principal instrument de cunoaștere, gastiune și control patrimonial și rezultatele pbținute; identifică slăbiciunile sistemului de conducere, de control și a riscurilor asociate unor astfel de sisteme și propunerea de măsuri pentru corectarea acestora, efectuează activități de audit public intern în instituție pe baza legilor în vigoare.

Compartimentul management, resurse umane are ca scop aplicarea normelor de structură și de personal pentru D.G.A.I.A. și unitățile subordonate. Principalele atribuții: întocmește statul de funcții al D.G.A.I.A. și îl supune spre aprobare la minister; întocmește statul de personal pentru aparatul propriu D.G.A.I.A, centre agricole; răspunde de întocmirea, completarea, păstrarea și evidența corectă și la zi a carnetelor de muncă conform prevederilor legale, întocmește contracte individuale de muncă, stabilește tranșele de spor de vechime pentru personal, urmărește prezența la serviciu prin intermediul condicilor.

Serviciul dezvoltare rurală verifică eligibilitatea cererilor de finanțare și a cererilor de plată și verifică pe teren realitatea acestora., organizează activitatea de verificare a cererilor de finanțare și a celor de plată și urmărește realizarea verificării în concordanță cu procedurile stabilite. Acest serviciu mai realizează informarea conducerii direcției asupra eventualelor diferențe care apar între nivelul local și central în vederea analizării și ameliorării diferențelor, face propuneri privind pregătirea personalului pentru realizarea în bune condiții a activității, asigură datele necesare sistemului operațional de informare și raportare a rezultatelor acestei funcții delegate către Agenția SAPARD, arhivează și răspunde de securitatea documentelor rămase în cadrul serviciului Dezvoltare Rurală cu privire la activitatea STD.

Birourile SAPARD verifică eligibilitatea cererilor de finanțare pentru proiecte < 100.000 euro, de asemenea mai verifică simultan cu experții eligibilitatea cererilor de finanțare pentru proiecte > 100.000 euro și completează dacă este cazul “fișa modificărilor care necesită verificare pe teren”, se completează Raportul serviciilor delegate privind verificarea cererii de finanțare, pentru proiecte mai mari de 100.000 euro, raportul se completeazăîmpreună cu expertul din cadrul biroului., informează conducerea despre problemele apărute în procesul de verificare pentru a se putea lua măsurile corespunzătoare.

Centrele agricole au ca atribuții principale :acorderea de consultații profesionale pentru orientarea producătorilor agricoli privați în stabilirea producției vegetale și animale, potrivit cerințelor pieței; stabilesc pe baza consultării cu producătorii agricoli privați, cantitățile de semințe, materialul săditor, pesticide, îngrășăminte chimice și animale de prăsilă, sprijinind acțiunile de aprovizionare cu aceste produse; înștiințează producătorii agricoli privind perioada optimă de efectuare a tratamentelor fitosanitare în funcție de cultura și agentul de dăunare. Ele sprijină acțiunile de organizare a exploatațiilor agricole mici și mijlocii din sectorul privat al agriculturii, spijină inițiativele de asociere producătorilor agricoli, în societăți agricole familiale și asocierea și integrarea producătorilor agricoli cu societățile comerciale de valorificare , idustrializare și comercializare a produselor vegetale și animale.

1.5. ATRIBUȚIILE COMPARTIMENTULUI FINANCIAR-CONTABIL

Este obligatorie conducerii contabilității de către toate instituțiilr publice care au calitatea de ordonatori de credite. Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane, care are obligația gestionării patrimoniului.3

În cadrul Direcției Generale pentru Agricultură și Industrie Alimentară, organizarea și conducerea contabilității se realizează într-un compartiment distinct (comparimentul financiar-contabil) potrivit organigramei, condus de contabilul șef. Acesta împreună cu personalul din

3 Legea contabilității nr. 82/1991, publicată în Monitorul Oficial nr.256 din decembrie 1991

compartimentul financiar-contabil din subordine răspunde de ținerea contabilității potrivit legii.

Atribuțiile personalului din compartimentul financiar-contabil, numărul posturilor de execuție care se stabilesc în funcție de natura activităților prestate, de volumul de muncă din acest compartiment, potrivit fișei postului revine ordonatorului de credite la propunerea contabilului șef.

Conducătorul compartimentului financiar-contabil are următoarele atribuții și răspunderi:

Conducătorul compartimentului financiar-contabil este subordonat ierarhic conducătorului Direcției Generale pentru Agricultură și Industrie Alimentară, în cadrul căreia funcționează, iar din punct de vedere funcțional și conducătorului compartimentului financiar-contabil al organului ierarhic superior.

In lipsa conducătorul compartimentului financiar-contabil, toate atribuțiile sale sunt exercitate de înlocuitorul său de drept:

asigură și răspunde de buna organizare a compartimentului financiar-contabil și de desfășuratea activității financiare a instituției în conformitate cu dispozițiile legale;

conduce, coordonează, îndrumă și controlează munca salariațiilor din cadrul compartimentului;

întocmește planul de muncă al compartimentului pe care îl conduce, întocmește fișele postului personalului din subordine, fișa de evaluare a titularului postului și stabilește performanțele profesionale individuale

asigură întocmirea corectă și la timp a documentelor justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate cu respectarea regulilor de întocmire

organizează circuitul documentelor justificative și înregistrarea lor în mod cronologic și sistematic în contabilitatea bugetară;

organizarea contabilității sintetice și analitice și ținerea ei la zi pentru toate activitățile instituției;

organizează și exercită controlul financiar preventiv;

organizează și răspunde la întocmirea lucrărilor de planificare bugetară;

întocmește proiectul de buget de venituri și cheltuieli al instituției;

organizează contabilitatea patrimoniului și asigură realizarea inventarierii întregului patrimoniu al instituției;

asigură îndeplinirea obligațiilor către bugetul statului, bugetul asigurărilor sociale de stat și către terți potrivit dispozițiilor legale;

asigură conducerea contabilității veniturilor realizate din activități extrabugetare, a programelor de cofinanțare, de reformă, a debitorlor și creditorilor instituției;

asigură încadrarea cheltuielilor curente și de capital în limite creditelor bugetare apobate prin bugetul de venituri și cheltuieli;

verifică și semnează documentele de încasări și plăți efectuate prin unitățile trezoreriei statului pentru toate activitățile;

asigură întocmirea la timp în conformitate cu dispozițiile legale a balanțelor de verificare, a situațiilor lunare, a dărilor de seamă trimestriale și anuale asupra execuției bugetare;

asigură respectarea normelor legale privind angajarea gestionarilor, constituirea garanțiilor materiale și răspunderile lor;

analizează împreună cu conducerea instituției execuția bugetară, luând măsurile corespunzătoare de îmbunătățire a activității financiare;

angajează instituția prin semnătură alături de ordonatorul de credite, în toate operațiunile patrimoniale;

asigură păstrarea în bune condiții a arhivei contabil-financiare;

îndeplinește orice alte sarcini prevăzute în actele normative referitoare la activitatea financiar-contabile;

Șeful compartimentului financiar are următoarele atribuții și răspunderi:

propune organizarea compartimentului financiar și stabilește atribuțiile fiecărui salariat din subordine;

este înlocuitor de drept al contabilului șef în probleme financiare, în acordarea vizei de control financiar preventiv;

stabilește pe baza graficului circuitului documentelor, operațiunile supuse controlului financiar preventiv și persoanele responsabile din compartimentele de specialitate împuternicite să semmeze documentele respective;

respectarea regulamentului privind organizarea licitațiilor pentru achiziții publice de bunuri și servicii necesare instituției pe baza planului de aprovizionare și încadrate în creditele bugetare aprobate;

efectuează încasări și plăți în numerar sau prin virament prin unitățile trezoreriei statului;

organizează încasările și plățile în numerar prin casieria unității care este cuprinsă în cadrul compartimentului financiar;

colaborează cu compartimentul contabilitate la elaborarea bilanțului contabil, în arhivarea lucrărilor financiar-contabile;

efectuarea plăților salariilor pentru personalul instituției;

efactuează și alte atribuții curente specifice compartimentului;

Șeful compartimentului contabilitate are următoarele atribuții și răspunderi:

întocmește notele contabile în mod cronologic, sistematic și pe activități, angajamente de plată;

conduce contabilitatea sintetică și analitică a veniturilor, cheltuielilor și a activităților extrabugetare pe feluri de activități, potrivit planului de conturi;

întocmește la sfârșitul lunii balanțrle de verificare iar la finele trimestrului și anual întocmește dări de seamă asupra execuției bugetare;

înregistrează și ține contabilitatea patrimoniului instituției și inventarierea acestuia pentru a reda o imagine fidelă a acestuia;

arhivează documentele contabile, conform dispozițiilor legale;

urmărește lunar corespondența soldurilor din fișele contabile analitice cu soldul sintetic al conturilor;

alte atribuții curente specifice compartimentului;

În cadrul instituțiilor publice se folosește contabilitatea în partidă dublă, iar pentru conturile de evidență în afara bilanțului, cea în partidă simplă.

CAPITOLUL 2

EVALUAREA CHELTUIELILOR CONFORM CLASIFICAȚIEI BUGETARE

2.1. EVALUAREA CHELTUIELILOR CONFORM CLASIFICAȚIEI BUGETARE

Creditul bugetar reprezintă suma aprobată din bugetul de stat, în bugetele locale, în bugetele instituțiilor și activităților extrabugetare, ca limită maximă până la care se pot angaja și efectua cheltuieli în fiecare exercițiu de către ordonatorii de credite.

Evaluarea cheltuielilor cuprinde, potrivit clasificației economice, cheltuieli cu salariile și alte drepturi salariale pentru deplasări în interes de serviciu, cheltuielile materiale și servicii, cheltuieli de întreținere și gospodărire, obiectele de inventar, reparații curente și capitale, cărțile și publicațiile, precum și celelalte cheltuieli bănești cu caracter funcțional pentru fiecare instituție corespunzător structurii organizatorice.

În continuare voi exemplifica modul de evaluare a cheltuielilor curente la Direcția Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară, utilizând date reale. Potrivit structurii clasificației economice, vom avea următoarele categorii și articole de cheltuieli:

Cheltuieli curente

TITLUL I. Cheltuieli de personal

Articolul 10 Cheltuieli cu salariile cuprinde următoarele aliniate a căror fundamentare o vom descrie în continuare.

Articolul 10.01 Salarii de bază (Fd.Sb) reprezintă necesarul de fonduri pentru salarizarea angajaților Direcției pentru Agricultură și Industrie Alimentară și se determină pebaza următoarelor elemente:

numărul mediu de salariați (N);

salariul mediu din anul de bază modificat cu influența majorărilor de salarii previzionate pentru anul de plan (Smb).

Evaluarea acestor cheltuieli se face potrivit relației:

Fd Sb = Ni x Smb x 12 luni

Fd Sb = 125 x 3700000 x 12 luni= 550000000 lei

Articolul 10.02 Salarii de merit se acordă persoanelor cu merite deosebite și se estimează a fi de 104918000 lei.

Articolul 10.03 Indemnizații de conducere (I.C.) reprezintă drepturile bănești cuvenite persoanelor care îndeplinesc funcții de conducere în cadrul D.G.A.I.A. și se calculează în funcție de:

numărul persoanelor cu funcții de conducere (Nc)

indemnizația medie de conducere realizată în anul de bază influențată cu eventualele modificări prevăzute în anul în curs (Imc).

Relația de calcul este:

I.C. = Nc x Imc x 12 luni

I.C. = 19 x 1020000 x 12 = 232560000 lei

Articolul 10.04 Spor de vechime (Spv). Pentru vechimea în muncă salariații beneficiază de un spor de vechime de până la 25%, calculat la salariul de bază.

Cheltuielile ocazionate cu sporul de vechime sunt în funcție de vechimea personalului angajat și cuantumul sporului de vechime aferent acestuia, iar cheltuielile estimate pentru anul curent sunt 639000000 lei.

Articolul 10.05 Spor pentru condiții de muncă(Spm). Pentru condițiile de muncă sporurile se estimează a fi de 70000000 lei.

Articolul 10.07 Fondul de premii (Fd. p) cuprinde premiile cuvenite salariațiilor sub formă de gratificații anuale , determinate în funcție de:

salariile tarifare aferente salariațiilor (Fd. Sb);

cotele de acordare a gratificațiilor (C%).

Relația de calcul este:

Fd. p = Fd Sb x C%

Fd. p =5500000 x 17,7% = 973500000 lei

Articolul 10.08 Alte drepturi salariale cuprinde sumele cuvenite sub formă de indemnizații, care pe anul curent se estimează la 1062918000 lei

Totalul general al salariilor la nivelul D.G.A.I. A. rezultă pe baza indicatorilor din tabelul nr 1:

Tabelul 1.

TOTALUL GENERAL AL SALARIILOR

Articolul 11 Contribuții pentru asigurări sociale de stat (C.A.S.) reprezintă contribuția D.G.A.I.A. la constituirea fondului pentru asigurările sociale și se determină în funcție de:

cheltuielile cu salariile (Chs);

cota de C.A.S. de 30%.

Formula de calcul este:

C.A.S. = Chs x cota de 30%

C.A.S = 8477478000 x 30% = 254324400 lei

Articolul 12 Chetuieli pentru constituirea fondului pentru plata ajutorului de șomaj (Cfd) reprezintă contribuția D.G.A.I.A. la constituirea fondului de șomaj și se determină în funcție de:

cheltuielile cu salariile (Chs);

cota de 5% reprezentând contribuția la fondul de șomaj.

Se utilizează următoarea formulă:

Cfd șomaj = Chs x cota de 5%

Cfd șomaj = 8477478000 x 5% = 423873900 lei

Articolul 13 Deplasări, detașări, transferuri (D) cuprinde fondurile bănești necesare acoperirii cheltuielilor ocazionate de aceste deplasări în țară și în străinătate în interes de serviciu. Aceste fonduri se fundamentează în funcție de:

numărul de persoane care se deplasează (Nr);

numărul de zile de deplasare (Nzi);

costul transportului pe o persoană (Ktr);

costul diurnei pentru o persoană pe zi (KD);

costul cu cazarea pentru o persoană(Kcaz);

Relația de calcul este următoarea:

Cheltuieli de deplasare (D) = Nr x Nzi x Ktr x KD x Kcaz

La nivelul D.G.A.I.A. nivelul previzionat al acestor cheltuieli de deplasare este de 163900000.

Atricolul 14 Constituirea Fondului inițial de asigurări sociale de sănătate (CASS) se formează din contribuția datorată și vărsată de angajatori și din contribuția datorată și suportată de asigurați. Angajatorii au obligația să participe la constituirea Fondului inițial de asigurări sociale de sănătate în coă de 7%, aplicată asupra fondului de salrii și suportată din cheltuieli.

Această contribuție se se calculează pe baza următoarei relații:

CASS = Venit salarial x cota de 7%

CASS = 8477478 x 7% = 593423460 lei

Asigurații contribuie cu o cotă de 7% asupra veniturilor salariale brute realizate lunar de agenții cu contract de muncă pe o durată determinată sau nedeterminată. Această cotă se evaluează tot potrivit relației precedente și se suportă de către asigurat din veniturile salariale.

Ministerele sau alte organe de specialitate ale administrației publice centrale și consilile județene, consilile locale sau instituțiile publice de interes local, care potrivit Legii nr. 213/1998 privind propietatea publică și regimul juridic al acesteia și a Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, pot concesiona, potînchiria sau pot da în folosință gratuită bunuri propietate publică ori privată a statului, respectiv a unității administrativ-teritoriale, având obligația înregistrării acestora în conturi corespunzătoare de imobilizări, analitic distinct.

Contul 012 “Amenajări de terenuri” ține evidența amenajărilor de terenuri – împrejmuiri, lucrări de acces etc., – realizate în limita creditelor aprobate prin buget, care alcătuiesc domeniul public sau privat al statului intrate în patrimoniu, respectiv ieșite. Este uncont de activ care se debitează prin creditul conturilor 306 și 307, după caz, cu valoarea amenajărilor de terenuri intrate în patrimoniu, potrivit relației:

012 “Amenajări de terenuri” = % 27.000.000

306 “Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul 15.000.000

public al statului”

307 “Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul 12.000.000

privat al statului”

Contul 012 se creditează prin debitul conturilor 306 și 307, cu valoarea amenajărilor de terenuri care alcătuiesc domeniul public sau privat al statului, ieșite din patrimoniu, potrivit relației:

306 “Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul = 012 “Amenajări de terenuri” 18.000.000

public al statului” 10.000.000

307 “Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul 8.000.000

privat al statului”

Soldul debitor al contului 012 reprezintă valoarea amenajărilor de terenuri aflate în administrarea instituțiilor publice la finele perioadei.

Contul 013 “Mijloace fixe” este un cont de activ, care se debitează prin creditul conturilor 306 și 307, după caz cu valoarea construcțiilor și a celorlalte bunuri de natura mijloacelor fixe care alcătuiesc domeniul public sau privat al statului, intrate în patrimoniu, de la furnizori, construite, confecționate în atelierele proprii, primite prin transfer sau prin donație, sponsorizare, potrivit normelor în vigoare; cu valoarea mijloacelor fixe constatate plus cu ocazia inventarierii, precum și cu valoarea investițiilor efectuate la mijloacele fixe luate în chirie; cu valoarea completăriilor, îmbunătățirilor, modernizărilor efectuate la mijloacele fixe, precum și cu alte modificări aduse valorii de intrare prin reevaluare, potrivit Hotărârii Guvernului; cu valoarea mijloacelor fixe rezultate din dezmembrarea altor mijloace fixe scoase din funcțiune, sau preluate de la debitori în contul creanțelor; cu valoara animalelor tinere ajunse la maturitate și trecute la mijloace fixe – animale de producție, de reproducție și de muncă.

Înregistrarea în patrimoniul instituției se face potrivit relației:

013 “Mijloace fixe” = % 100.000.000

306 “Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul 60.000.000

public al statului”

307 “Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul 40.000.000

privat al statului”

Concomitent, pentru mijloacele fixe achiziționate de la furnizori, se mai face înregistrarea:

410 “Cheltuielile instituției de la buget = 234.02 “Furnizori și antreprenori pentru 100.000.000

an: 74 “Investiții ale instituțiilor investiții”

publice și activităților autofinanțate”

Contul 013 se creditează prin debitul conturilor 306 și 307 cu valoarea construcțiilor și celorlalte bunuri de natura mijloacelor fixe care alcătuiesc domeniul public sau privat al statului, ieșite din patrimoniu, prin casare, transferare, distruse sau constatate lipsă cu ocazia inventarierii – se înregistrează potrivit relației:

% = 013 “Mijloace fixe” 30.000.000

306 “Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul 16.000.000

public al statului”

307 “Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul 14.000.000

privat al statului”

Soldul debitor al contului 013 reprezintă valoarea mijloacelor fixe aflate în administrarea instituțiilor publice la finele perioadei.

Contabilitatea analitică a contuluoi 013 se desfășoară pe domeniul public și privat al statului, iar în cadrul acestora, pe cele 6 categorii de mijloace fixe.

Bunurile care, potrivit legii, alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale, neevaluate în expresia bănească, se înregistrează în evidența tehnic-operativă, în unități naturale sau natural-convenționale, după caz.

Bunurile propietate publică aflate în administrarea regiilor autonome, respectiv a ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale și a instituțiilor publice de interes național sau local, se inventariază annual pe liste de inventariere distincte. Persoanele juridice care, potrivit legii, au în concesiune, închiriere sau în folosință gratuită bunuri din domeniul public ori privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale au obligația inventarierii anuale a bunurilor respective, pe liste de inventariere distincte, care se transmit și titularului dreptului de administrare.

3.14. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR DE CAPITAL

Cheltuielile de capital reprezintă cheltuielile efectuate pentru dezvoltarea bazei materiale a instituțiilor publice prin investiții în construcții noi, dotări, achiziții de echipamente, precum și cele pentru asigurarea siguranței în exploatare a clădirilor prin consolidări.

Dimensionarea alocațiilor bugetare se face în conformitate cu prevederile Legii Finanțelor Publice, iar alocațiile anuale în funcție de Legea Bugetului de Stat pe anul respectiv.

Propunerilor acțiunilor de investiții au la bază Nota de fundamentare prezentată de instituția publică, în care se motivează necesitatea și oportunitatea propunerii construirii unor spații, laboratoare, cabinete, ateliere, cămine pentru cazare, spații de învățământ, spitale, clinici, sedii administrative etc.

Achizițiile de bunuri și investiții publice se face pe baza conținutului cadru al proiectelor, pe faze de proiectare a investițiilor publice, ce cuprinde:

Date generale privind denumirea obiectului investiției, ordonatorul principal de credite, amplasamentul, tema cu fundamentarea necesității și oportunității investiției.

Evaluări pentru proiectarea studiului de prefezabilitate și studiului de fezabilitate ce conțin: valoarea totală estimativă a obiectului de investiții; cheltuieli pentru obținerea avizelor legale necesare elaborării studiilor de prefezabilitate și fezabilitate; cheltuieli cu prezentarea documentelor privind organizarea licitațiiei, prezentarea ofertelor și adjudecarea proiectelor investiției.

Date tehnice ale investiției: suprafața și situația juridică a terenului ce urmează a fi ocupată de obiectivul de investiții, caracteristicile principale ale construcțiilor etc.

Lista cheltuielilor de investiții defalcată pe categorii de bunuri, la Direcția Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară este prezentată în anexa numărul 1.

Documentațiile tehnico-economice aferente obiectivelor noi de investiții ale căror valori nu depășesc 3 miliarde lei, se aprobă de către ordonatorii de credite cu avizul prealabil al ordonatorului principal de credite.

Cheltuielile pentru investițiile instituțiilor publice și alte cheltuieli de investiții care se finanțează din bugetul de stat și din bugetele fondurilor speciale se cuprind în proiectele acestor bugete, pe baza listei de investiții cu desfășurarea acestora pe obiective atât fizic cât și valoric, elaborată de fiecare ordonator principal de credite și anexată la bugetul propriu.

În listele de investiții se nominalizează obiectivele de investiții în “continuare” și “obiective noi”, iar într-o poziție globală denumite “alte cheltuieli de investiții” se cuprind dotările cu mijloace fixe independente, consolidările la imobile, cheltuielile de proiectare pentru elaborarea studiilor de prefezabilitate și a studiilor de fezabilitate aferente obiectivelor de investiții și alte cheltuieli asimilate investițiilor.

Ordonatorii principali de credite stabilesc prioritățile în realizarea obiectivelor de investiții și repartizarea sumelor pe fiecare obiectiv înscris în listele de investiții, în limita fondurilor cuprinse în proiectul de buget la titlul: cheltuieli de capital.

Documentațiile tehnico-economice aferente investițiilor publice finanțate din credite externe contractate sau garantate de stat, indiferent de valoarea lor, se supun aprobării guvernului numai după obținerea în prealabil a acordului Ministerului Finanțelor Publice și se include în lista de investiții anexă la bugetul ordonatorului principal de credite.

Finanțarea instituțiilor publice se efectuează de către ordonatorii de credite prin unitățiile trezoreriei statului, pe baza listei de investiții, a documentației tehnico-economice și a fondurilor aprobate pentru cheltuieli de capital și cu respectarea dispozițiilor legale privind investițiile și decontarea acestora, cuprinse în anexa la legea anuală a bugetului de stat.

Deschiderea finanțării și efectuarea plăților se face de către ordonatorii de credite în baza fondurilor aprobate pentru cheltuieli de capital prin întocmirea cereri de admitere la finanțare pentru fiecare obiectiv în parte în dublu exemplar, care se transmite trezoreriei statului.

Pe baza primirii comunicării admiterii la finanțare, ordonatorii de credite pot dispune efectuarea plăților pentru fiecare obiectiv în parte.

Finanțarea investițiilor instituțiilor publice se asigură în cadrul trezoreriei statului de către “Serviciul sau compartimentul de verificare și decontarea cheltuielilor instituțiilor publice pe bază de bugete” prin salariatul care administrează contul de finanțare bugetară și de disponibil al instituției respective. Pentru fiecare instituție se întocmește un dosar distinct de către trezoreria statului, care cuprinde: listele de investiții, cererea de admitere la finanțare, aprobarea admiterii la finanțare, nota de fundamentare, corespondența în legătură cu evidența plăților pe obiective “noi” și în “continuare” cu ajutorul fișei de evidență.

Instituțiile publice efectuează lucrările de investiții în antrepriză pe baza contractelor încheiate cu antreprenorii și în regie proprie.

Contul 115 “Disponibil pentru investiții” ține evidența existentului și mișcării mijloacelor bănești pentru cheltuielile de capital la trezoreria statului.

Este un cont de activ de mijloace bănești care se debitează cu sumele încasate din alocații de la buget necesare finanțării investițiilor în limita prevederilor aprobate pe baza listelor de investiții și situațiilor de lucrări, documentațiilor privind livrarea și montajul utilajelor, mobilierului și aparatura birotică prin creditul următoarelor contului:

700 cu sumele virate din conturile de disponibilități pentru acoperirea plăților scadente pentru lucrări de investiții;

220.20 cu sumele rămase nefolosite, restituite de titularii de avansuri, sume încasate în plus de furnizori sau antreprenori din anul curent, potrivit formulei:

115 “Disponibil pentru investiții” = % 45.000.000

700 “Finanațarea bugetară privind anul curent” 40.000.000

220.20 “Debitori pentru investiții” 5.000.000

Contul 115 se creditează cu plățile efectuate pentru lucrări de investiții efectuate, achiziționări de utilaje, instrumente și alte mijloace fixe independente, materiale și utilaje pentru investiții efectuate, achiziționări de utilaje, instrumente și alte mijloace fixe independente, materiale și utilaje pentru investiții prin debitul contului:

700 la sfârșitul anului cu disponibilitățile bănești neutilizate din contul de disponibil pentru investiții virate în conturile pentru activitatea curentă;

220/20 cu sumele ridicate în numerar de către mandatari pentru plata salariilor, avansurilor spre decontare și cele acordate antreprenorilor în cazurile lucrărilor de investiții efectuate în antrepriză;

231/10 cu diverse sume privind activitatea de investiții datorată terților;

234/02 cu sumele plătite furnizorilor pentru materiale și instrumente primite, serviciile prestate, precum și antreprenorilor în cazul lucrărilor efectuate în antrepriză;

410 cu plățile din contul de disponibil pentru achiziționarea de instrumente și alte mijloace fixe independente. Concomitent, pe baza procesului-verbal de recepție a mijloacelor fixe, se face înregistrarea: 01 – 306, după cum rezultă din formula:

% =115”Disponibil pentru investiții” 42.000.000

700”Finanțarea de la buget privind anul curent” 5.000.000

220/20”Debitori pentru investiții” 1.000.000

231/10”Creditori pentru investiții” 3.000.000

234/02”Furnizori și antreprenori pentru investiții” 8.000.000

410”Cheltuielile instituției de la buget” 25.000.000

Contul 415 “Cheltuieli pentru investiții în continuare” ține evidența cheltuielilor pentru lucrările de investiții care nu au fost terminate și recepționate până la finele anului și care se reportează în anul următor. Este un cont de activ care se debitează cu cheltuielile aferente investițiilor neterminate la finele anului care se continuă în anul următor, prin creditul contului 410 potrivit formulei:

415”Cheltuieli pentru investiții = 410”Cheltuielile instituției de la buget” 20.000.000 în continuare”

Contul 415 se creditează cu investițiile terminate, recepționate, puse în funcțiune și înregistrate la mijloace fixe prin debitul conturilor: 337; 528/02; 701/01; 702/02; 712/02 la sfârșitul anului, cu valoarea lucrărilor de investiții rămase neterminate la finele anului precedent, care în anul curent au fost recepționate, puse în funcțiune pe baza procesului-verbal de recepție, potrivit formulei:

% =415”Cheltuieli pentru investiții 80.000.000

337”Fonduri cu destinație specială” în continuare” 9.000.000

528/02”Venituri din anii precedenți

aferente investițiilor în continuare” 8.000.000

701/01”Finanțarea în baza Ordonanței

Guvernului nr.95-2000 aferente

instituțiilor în continuare” 6.000.000

702/02”Finanțare de la buget privind anii

precedenți aferente investițiilor

în continuare” 17.000.000

703/02”Finanțare în baza legii nr. 76/2000

modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 145/2000” 25.000.000

712/02”Finanțarea din Fondul Național de

solidaritate aferentă investițiilor

în continuare” 15.000.000

Soldul debitor al contului 415 reprezintă cheltuielile pentru investiții ce se execută în continuare la finele lunii.Concomitent, pe baza procesului-verbal de recepție se înregistrează mijloacele fixe realizate prin investiții finanțate din cheltuieli de capital, în patrimoniul instituției publice, potrivit relației:

01”Mijloace fixe și terenuri” = 306”Fondul bunurilor care alcătuiesc 80.000.000

domeniul public al statului”

3.15. MONOGRAFIE CONTABILĂ PRIVIND PRINCIPALELE OPERAȚII DESFĂȘURATE LA DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU AGRICULTURĂ ȘI INDUSTRIE ALIMENTARĂ

Tabelul 1.

REGISTRUL JURNAL

Balanța de verificare referitoare la operațiile efectuate anterior este prezentată în anexa 2.

CAPITOLUL 4

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND PROGRAMUL INFORMATIC UTILIZAT ÎN CADRUL COMPARTIMENTUL FINANCIAR-CONTABIL AL DIRECȚIEI AGRICOLE

Forma de contabilitate utilizată în cadrul Direcției Generale Pentru Agricultură și Industrie Alimenatră este forma informatică de contabilitate.

În cadrul compartimentului financiar-contabil, până în luna martie a anului 2002, înregistrarea operațiilor contabile precum și întocmirea situațiilor contabile prevăzute de legislația în vigoare se realiza manual, pe documente tipizate. Începând din această lună, odată cu achiziționarea unui calculator cu imprimantă și cu ajutorul unui program informatic de specialitate, s-a dorit perfecționarea sistemului de înregistrare în contabilitate prin informatizarea acestuia.

Dat fiind faptul că implementarea acestui sistem se află încă la început, o parte din munca contabilă din acest compartiment se realizează în continuare manual. Este vorba de calcularea și evidența salariilor și realizarea statelor de salarii, ținerea inventarului, urmărindu-se ca în viitor și aceste operații să fie realizate cu ajutorul calculatorului.

Implementarea sistemului informatic este de mare folos pentru angajații din cadrul compartimentului financiar-contabil pentru că ușurează mult munca acestora și scurtează timpul de lucru, realizându-se o economie însemnată de timp. Munca contabilului se reduce doar la introducerea unor note contabile, calculele propriu-zise realizându-se prin intermediul programului informatic. De asemenea se realizează și o verificare prin program a corectitudinii datelor introduse, contabilul fiind scutit de realizarea unor calcule lungi și greoaie care pot duce uneori la greșeli de calcul din partea acestuia prin introducerea greșită a unor cifre sau omiterea introducerii acestora când are de a face cu sume mari sau operații care implică un număr mare de cifre.

Programul informatic este ușor de utilizat, contabilul care folosește programul neavând nevoie de cunoștiințe bogate în domeniul informaticii datorită interfeței prietenoase a acestuia. Astfel, contabilul nu are altceva de făcut decât să completeze un ecran care are formatul registru jurnal în care i se va cere să introducă data operației, felul documentului, explicație, conturile corespondente și sumele aferente acestora. Programul informatic prelucrează datele introduse, înlocuind munca omului și pe baza datelor introduse în notele contabile realizează completarea tuturor situațiilor de ieșire prezentate mai jos. Deci apelarea uneia din opțiunile submeniului “Situații de ieșire” va avea ca efect afișează documentele gata completate. Situațiile de ieșire realizate prin program sunt:

fișa de operații diverse

jurnalul de înregistrare

balanța de verificare

fișe pentru operații

contul de execuție

De asemenea se realizează și o securitate a datelor prin faptul că nu se pot modifica datele rezultate în documentele de ieșire, iar dacă se constată erori (ex: la balanța de verificare sumele totale de la rulajele debitoare să nu fie egale cu sumele de la rulajele creditoare), utilizatorul trebuie să se întoarcă în cadrul notelor contabile pe care le-a introdus și să verifice corectitudinea introducerii cifrelor sau corectitudinea folosirii conturilor.

Dacă macheta de introducere a datelor care are formatul unui registru jurnal este, pentru simplificare, o machetă unică, în ceea ce privește bazele de bate acestea sunt mai multe. Astfel, programul crează o bază de date “Registrul jurnal” care preia datele introduse în macheta de introducere. Din punct de vedere informatic, acest fișier este organizat ca și o carte de telefon, structura acestuia fiind aceiași cu cea a machetei unice. O altă bază de date, va fi “Planul de conturi”, care va cuprinde și conturile analitice și cele sintetice. Acesta va conține câmpuri cum sunt simbol cont, denumire, funcția contului (A sau P), fișe analitice(Da/Nu), sold inițial, rulaje precedente debitoare și creditoare, rulaje curente debitoare și creditoare, soldul final.

Sumele rulajelor precum și a soldul final nu trebuie introdus, el va fi completat de calculator, reieșind în urma calculelor. În continuare voi prezenta structura bazelor de date în tabelul 1, respeciv 2.

Tabelul 1.

STRUCTURA FIȘIERULUI “REGISTRU_JURNAL”

Tabelul 2.

STRUCTURA FIȘIERULUI “PLAN DE CONTURI”

Programul recunoaște că un cont este sintetic dacă se vor introduce 4 cifre: 3 cifre pentru conturile sintetice de gradul 1 urmate de cifra 0 și 4 cifre pentru conturile sintetice de gradul 2. Pentru conturile analitice, simbolizarea se va face astfel: 4 cifre reprezentând contul analitic urmat de punct și încă 4 cifre reprezentând contul sintetic.

Pentru balanța sintetică, programul va selecta numai conturile care conțin “.0000”.

Balanța analitică testează dacă partea analitică este diferită de “.0000”, iar in acest caz conturile sunt trecute în balanță.

Programul dă posibilitatea vizualizării situațiilor de ieșire pe ecran, iar dacă nu există erori, aceste situații pot fi listate la imprimantă.

În continuare voi prezenta în figura 1, organigrama de sistem a unităților de prelucrare:

Figura 1.

ORGANIGRAMA DE SISTEM

Sistemul de prelucrare automată a datelor trebuie să răspundă la următoarele criterii considerate minimale:13

a) să asigure concordanța strictă a rezultatului prelucrărilor informatice cu prevederile actelor normative care le reglementează;

să precizeze tipul de suport care asigură prelucrarea datelor în condiții de siguranță;

să precizeze cu claritate sursa, conținutul, apartenența fiecărei date, fiecare dată înregistrată în contabilitate trebuie să se regăsească în conținutul unui document scris, la care să aibe acces atât beneficiarii cât și organele de control;

să asigure listele operațiunilor efectuate în evidența contabilăpe bază de documente justificative care să fie numerotate în ordine cronologică, interzicându-se inserări, intercalări, orice eliminări sau adăugiri ulterioare;

să asigure reluarea automată în calcul a soldurilor conturilor obținute anterior;

13 Ministerul Finanțelor – Norme metodologice pentru întocmirea și utilizarea formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă și modelele acestora, Editura economică, București, 1998.

să asigure conservarea datelor pe o perioadă de timp care să respecte prevederile art. 25 din Legea contabilității nr. 82/1991;

să precizeze procedurile și suportul magnetic extern de arhivare a produselor-program, a datelor introduse, a situațiilor financiare sau a altor documente, cu posibilitatea de reintegrare în sistem a datelor arhivate;

să nu permită inserări, modificări sau eliminări de date pentru o perioadă închisă;

să asigure următoarele elemente constitutive ale înregistrărilor contabile:

data efectuării înregistrării contabile a operațiunii;

jurnalul de origine în care se regăsesc înregistrările contabile;

numărul paginii sau numărul curent al înregistrării în jurnalul de origine;

numărul documentului justificativ sau contabil;

să asigure confidențialitatea și protecția informațiilor și a programelor prin parole, cod de identificare pentru accesul la informații, copii de siguranță pentru programe și informații;

să asigure listări clare, inteligibile și complete, care să conțină următoarele elemente de identificare:

tipul documentului sau al situației;

denumirea unității patrimoniale;

perioada la care se referă informația;

datarea listărilor;

paginarea cronologică;

precizarea programului informatic și a versiunii utilizate;

să asigure listarea ansamblului de situații și documente de sinteză necesare conducerii operative a unității;

să asigure în orice moment reconstituirea conținutului conturilor, listelor și informațiilor supuse verificării. Toate soldurile conturilor trebuie să fie rezultatul unei liste de înregistrări și al unui sold anterior al acestui cont. Fiecare înregistrare trebuie să aibă la bază elemente de identificare a datelorsupuse prelucrării

să nu permită:

deschiderea a două conturi cu același număr;

modificarea numărului de cont în cazul în care au fost înregistrate date în acest cont;

suprimarea unui cont în cursul exercițiului curent sau aferent exercițiului precedent, dacă acesta conține înregistrări sau sold;

editarea a două sau mai multe documente de același tip, cu același număr și conținut diferit de informații;

să permită culegerea unui număr nelimitat de înregistrări pentru operațiile contabile;

să respecte reglementările în vigoare cu privire la securritatea datelor și fiabilitatea sistemului de prelucrare.

Utilizatorul trebuie:

să verifice dacă prestatorul de servicii informatice sau distribuitorul de produse-program are o asigurare specifică sau a extins asigurarea avută de responsabilitate civică sau profesională pentru a acoperi lipsurile în cazul unui control fiscal;

să asigure perenitatea documentației, a surselor în diferite versiuni ale produsului program în cazul dispariției prestatorului de servicii sau a distribuitorului de produse program;

să organizeze salvarea și arhivarea datelor, programelor sau produselor de prelucrare, astfel încât informațiile să poată fi reprocesate ulterior prin același lanț informatic și în condiții de exploatare reconstituite

Anexa 1

MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTAȚIEI ȘI PĂDURILOR

DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU AGRICULTURĂ ȘI INDUSTRIE ALIMENTARĂ

LISTA

POZIȚIEI “ALTE CHELTUIELI DE INVESTIȚII”, DEFALCATE PE CATEGORII DE BUNURI

.

DIRECTOR GENERAL,

Anexa 2

BALANȚA DE VERIFICARE

la data de 31 MARTIE 2002

Director General,

Anexa 3

BILANȚ

Încheiat la 31.03.2002

BIBLIOGRAFIE

Emilian Drehuță, G. Neamțu, E. Voicu – Bugetul public și contabilitatea unităților bugetare, Editura Agora, Timișoara, 2000.

Mihail Epuran, Valeria Băbăiță – Teoria generală a contabilității, Editura Mirton, Timișoara, 2000.

Șoșdean Aleodor – Contabilitatea instituțiilor publice, Editura Mirton, Timișoara, 2001.

Șoșdean Aleodor, Dumitru Popovici – Contabilitatea primăriilor în economia de piață, Editura Amarcard, Timișoara 2000.

Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor – Regulamentul cadru de organizare și funcționare a Direcției Generale pentru Agricultură și Industrie Alimentară.

Ministerul Finanțelor – Norme metodologice pentru întocmirea și utilizarea formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă și modelele acestora, Editura economică, București, 1998.

Agricultura României, colecția 2000 – 2002.

Economie și administrație locală, colecția 2000 – 2002.

Gestiunea și contabilitatea firmei , colecția 2000– 2002.

Profitul agricol, colecția 2000 – 2002.

Tribuna economică, colecția 2000 – 2002.

Hotărârea guvernului nr. 54/2002 privind sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenții, în anul 2002, producătorilor agricoli din sectorul animalier, pentru creșterea producției de carne și a efectivelor de animale, M.O. nr. 71/31 ianuarie 2002

Legea contabilității nr. 82/1991, M.O. nr. 256/27.12.1991, republicată în MO nr. 20/2000.

Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, M.O. nr. 600/08.12.1999.

Ordonanța de urgență nr. 245/2000 privind sistemul de salarizare pentru funcționarii publici, M.O. nr. 250/11.04.2000.

Ordonanța de urgență nr. 29/2000 privind sprijinul acordat producătorilor de lapte, M.O. nr. 160/17.04.2000

Ordinul nr. 221/2002 pentru aprobarea programului privind sprijinirea producătorilor agricoli pentru achiziționarea de tractoare, combine de recoltat, mașini și utilaje agricole noi, M.O. nr. 382/05.06.2002