Organizarea Atributiilor de Prevenire Si Stingere a Incendiilor la O Hidrocentrala

CUPRINS

CONTENTS

LISTA FIGURILOR

Fig. 1.1. Secțiune longitudinală printr-o porțiune a unui curs de apă 21

Fig. 1.2. Schema de amenajare a unei CHE pe firul apei 25

Fig. 1.3. Schema unei CHE în derivație cu ridicarea nivelului amonte 26

Fig. 1.4. Schema unei CHE în derivație cu coborârea nivelului aval 27

Fig. 1.5. Amenajarea CHE în derivație cu schema mixtă 28

Fig. 1.6. Schema principală a aducțiunii 29

Fig. 3.1 Amplasarea dulapului PSI 61

Fig. 3.2 Întrerupător Compact NS100N3P 62

Fig. 3.3 Unitate control TM63D 63

Fig. 3.4 Motoreductor MCH 63

Fig.3.5 Bobină declanșatoare 63

Fig.3.6 Comutatoare auxiliare inversoare OF 63

Fig. 3.7 Placă de control auxiliară ACP 64

Fig.3.8 Inversorul automat de sursă BA 64

Fig.3.9 Unitatea de conectare și interblocaj electric IVE 65

Fig. 3.10 Cheie de deschidere hidrant 68

Fig. 3.11 Modul de deschidere a hidrantului 68

Fig. 3.12 Unitatea centrală – B3-SCU 5 74

Fig.3.13 Panou operator – B3-MMI-CPP-RO 74

Fig.3.14 Detector de incendiu tip MTD-533 75

Fig.3.15 Modul B5-BAF 75

Fig.3.16 Modul B3-DAI2 76

Fig 3.17 Modul B3-REL10 76

Fig. 3.18 Modul B3-USI4 77

Fig.3.19 Semnalizator optic – BL-V4-RT 77

Fig.3.20 Sirenă de interior – SIR-YO4 77

Fig. 4.1 CHE Izbiceni 80

Fig.4.2 Nod hidraulic, vedere în plan 81

Fig. 4.3 Centrala hidroelectrică și de pompaj, secțiune longitudinală 82

Fig. 4.4 Aparataj de control, comandă și automatizare 84

Fig 4.5 Transformatorul de 40MVA 86

Fig. 4.6 Hidrogenerator vedere amonte și aval 91

Fig. 4.7 Grupul de ulei (rezervor + instalații) 94

LISTA TABELELOR

Tabelul 2.1 Efecte negative ale agenților 37

Tabelul 2.2 Categorii de incendiu și nivele de risc 55

Tabelul 4.1 Caracteristicile hidrocentralei 82

Tabelul 4.2 Organizarea impotriva incendiilor la transformator 89

Tabelul 4.3 Organizarea împotriva incendiului la hidrogenerator 92

Tabelul 4.4 Organizarea împotriva incendiilor la grupul de ulei sub presiune 95

GLOSAR

Aprindere – inițiere a unei arderi.

A arde – a fi în stare de combustie.

A preveni – a atenționa, a avertiza, a informa, a înștiința.

A stínge – a face să numai ardă, a opri focul.

Ardere/combustie – reacție exotermă a unei substanțe combustibile cu un comburant, însoțită în general, de emisie de flăcări și/sau emisie de fum.

Ardere cu incandescență – ardere a unui material, în stare solidă, fără flacără, cu emisie de lumină în zona de ardere.

Ardere cu incandescență – ardere a unui material, în stare solidă, fără flacără, cu emisie de lumină în zona de ardere.

Ardere mocnită – arderea unor materiale, fără emisie vizibilă de lumină pusă în evidență, în general de fum și creșterea temperaturii în masa acestora.

Autoaprindere/aprindere spontană – aprindere rezultată în urma autoîncălzirii. unui material aflat într-o anumită stare de agregare.

Ardere fără flacără – ardere fără flacără a unui material în stare solidă.

Concept – reprezintă termeni, activități, procese tehnologice, operații, stări etc., prin intermediul cărora se pun în evidență fenomene, caracteristici, proprietăți etc., pe care acestea o comportă; datorită acestor situații, termenii enumerați, au fost ridicți la rang de concept.

Comburant – element sau compus chimic care poate produce oxidarea sau arderea altor substanțe.

Combustibil – material capabil să ardă.

Cauză a unui incendiu – rezultat /consecință a unui complex de fenomene fizico – chimice, constituită din patru subcategorii conceptuale principale; cuprinde fenomene și procese cauzatoare (inițiatoare), sediile materiale de apariție și dezvoltare ale acestor fenomene, agenții materiali participanți la inițiere precum și condițiile de stare materială necesare să fie întrunite în timp și spațiu, pentru ca un astfel de eveniment, să se producă; stabilirea unei cauze de incendiu constă în identificarea: sursei probabile de aprindere, mijlocului probabil de aprindere, primului material care s-a aprins și determinarea împrejurării determinante.

Explozie – reacție bruscă de oxidare sau de descompunere, care produce o creștere de temperatură, de presiune sau ambele simultan.

Foc – proces de ardere caracterizat prin emisie de căldură, însoțit de fum sau flăcări, sau ambele simultan sau ardere care se dezvoltă controlat în timp și spațiu.

Flacără – zonă de ardere, în fază gazoasă, cu emisie de lumină.

Hidrocentrală – centrală electrică în care energia electrică se obține prin transformarea energiei hidraulice.

Hidrogenerator – generator electric, în general de curent alternativ, acționat de un motor hidraulic.

Incendiu – ardere autoîntreținută, care se desfășoară fără control în timp și spațiu, care produce pierderi de vieți omenești și/sau pagube materiale și care necesită intervenția organizată în scopul întreruperii procesului de ardere.

Inflamabil – material capabil să ardă cu flacără.

Inflamare – perioadă de apariție a flăcărilor.

Împrejurare – unul din elementele constitutive ale infracțiunii și admite ca sinonim formulările condiții favorizante/ împrejurări; acestea pot fi de tipurile: de caz, de loc, de timp; în cazul particular al domeniului prevenirii și stingerii incendiilor, se utilizează în mod curent, formularea împrejurare detrminantă ca element component al ecuației cauzei unui incendiu/explozie.

Material/substanță combustibilă – material care are proprietatea să ardă în condiții predefinite; stările de agregare în care se poate afla sunt: solid, lichid, gaz.

Pericol iminent de incendiu – situația creată de cumularea factorilor care concură la inițierea incendiului, declanșarea acestuia fiind posibilă în orice moment.

Punct de inflamabilitate – temperatură minimă, începând de la care în condiții de încercare specificate, un lichid, degajă o cantitate suficientă de vapori inflamabili pentru a produce o aprindere de scurtă durată, în contact cu o sursă de aprindere.

Prevenirea incendiilor – totalitatea acțiunilor de împiedicare a inițierii și propagării

incendiilor, de asigurare a condițiilor pentru salvarea persoanelor și bunurilor și de asigurare a

securității echipelor de intervenție

Protecție activă la incendiu – reprezintă un concept care se materializează printr-un pachet de măsuri, care se emite de către proiectant în faza de proiectare a unei clădiri/construcții cu o anumită destinație; aceste măsuri se realizează de către o serie de intalații care intră în funcțiune, fără intervenția factorului uman; în principal, aceste instalații sunt: instalații automate de semnalizare; instalații automate de stins incendii; clapete antifoc montate pe tubulaturi de ventilație/exhaustare; trape pentru evacuarea fumului și gazelor fierbinți; uși antifoc etc.

Protecție pasivă la incendiu – reprezintă un concept care se materializează printr-o protecție structurală, materializată printr-un pachet de măsuri, care se emite de către proiectant în faza de proiectare a unei clădiri/construcții cu o anumită destinație; aceste măsuri se aleg de către proiectant în funcție de: categoria de percol la incendiu; suprafața construită etc.; în acest caz, protecția la incendiu, se materializează prin: compartimente de incendiu cu pereți rezistenți la foc/antifoc; elemente de protecție a golurilor; utilizarea unor materiale incombustibile; limitarea clasei de combustibilitate a materialelor de construcție, prin ignifugarea materialelor combustibile/termoprotecția structurilor metalice; asigurarea căilor de evacuare etc.

Temperatură de inflamabilitate – temperatura minimă, începând de la care, în condiții de încercare specificate, un lichid degajă o cantitate suficientă de vapori inflamabili pentru a produce o aprindere de scurtă durată, în contact cu o sursă de aprindere

Transformator – aparat, mașină, instalație care servește la transformarea energiei, tensiunii etc. unui sistem fizic (primar) în energia, tensiunea etc. altui sistem fizic (secundar) cu modificarea adecvată a anumitor mărimi de stare.

REZUMAT

În această lucrare intitulată “Organizarea atribuțiilor de prevenire și stingere a incendiilor la o hidrocentrală. Studiu de caz” sunt prezentate noțiuni teoretice despre normele generale de prevenire și stingere a incendiilor la o hidrocentrală.

În începutul lucrării, sunt menționate efectele produse de baraje și construcțiile prevăzute în cadrul hidrocentralelor. De asemenea sunt prezentate noțiuni introductive despre modul de producere a energiei electrice, tipuri și scheme de amenajare.

Pentru a evidenția pricipalele pericole, s-au specificat instalațiile întâlnite în hidrocentrală, precum și legislația în vigoare cu date despre reguli și măsuri de prevenire în exploatarea intalațiilor.

În ceea ce privește sistemul de stingere a incendiilor, este important de menționat faptul că în prezenta lucrare a fost introdus noul sistem de stingere a incendiilor din țara noastră folosit la hidrocentrale.

Partea practică s-a axat pe studii la fața locului, la centrala hidroelectrică din comuna Izbiceni, județul Olt, unde au fost luate date generale despre performanțele și capacitățile hidrocentralei, precum și instalațiile aferente.

Pentru îmbunătățirea modului de intervenție în cazul unui incendiu, s-au efectuat scenarii de incendii la principalele puncte ale unei hidrocentrale, vulnerabilitatea acestor puncte constând în mare parte în materialele folosite, luându-se date despre dotările și modul de organizare a intervenției.

Aceste studii au rolul de a mării capacitatea de a prevenii, precum și de a stinge în timp util posibilele incendii, pentru protecția și salvarea bunurilor și a personalului.

Cuvinte cheie: incendiu, prevenire, stingere, hidrocentrală, organizare, intervenție.

SUMMARY

In this paper entitled „Organizing attributions to prevention and fire fighting at a hydroelectric. Case study” are presented theoretical notions about the general rules of prevention and fire fighting at a hydroelectric.

In the beginning paper, are mentioned effects produced of dams and constructions provided in the hydroelectric. It also presents introductive noutions about the way of producing electricity, types and schemes of arrangement.

To highlight the main dangers, were specified the plants who are found in the hydroelectric, as well as the current legislation with information about rules and measures to prevent the holding installations.

Concerning fire fighting system, is important to note that in this paper was introduced new fire fighting system in our country used at hydroelectric.

The practice has focused on studies the spot, at hydroelectric in the village Izbiceni, district Olt, where were taken general data about the performance and capabilities of hydroelectric, as well as related installation.

To improve the intervention mode in case of fire, were made assumptions of fire at the main

points of a hydroelectric, vulnerability of these points consisting largely in used materials, taking data about the equipmentand and how to organize the intervention.

This studies are designed to increase capacity to prevent, and to extinguish in time possible fires, for protection and saving goods and personnel.

Keywords: fire, prevention, extinguishing, hydroelectric, organization, intervention.

INTRODUCERE

Justificarea alegerei temei

Am ales această temă pentru lucrarea de diplomă, deoarece este foarte important să cunoaștem și să respectăm principalele măsuri pentru prevenirea și stingerea incendiilor într-o hidrocentrală. Trebuie să ținem cont în primul rând că o intervenție la acest tip de construcție este cu totul diferită de față de celelalte, prin prezența materialelor folosite pentru producerea energiei electrice, prin mărimile tensiunilor electrice vehiculate, precum și prin faptul ca într-o hidrocentrală există un numar destul de mare de personal.

Toate cele de mai sus m-au făcut să aleg această temă pentru lucrarea de diplomă, având ca scop evidențierea măsurilor de prevenire, sistemelor de stingere a incendiilor la un asemenea obiectiv.

Obiectivele lucrării

Încă din titlul lucrării „Organizarea atribuțiilor de prevenire și stingere a incendiilor la o hirocentrală. Studiu de caz.”, ne putem da seama de principalul obiectiv al lucrării, și anume acela de a prezenta, principalele norme de prevenire și stingere a incendiilor, și de a organiza o intervenție la un astfel de obiectiv.

Se propun următoarele obiective:

Analiza bibliografiei, în legătură cu tema aleasă;

Executarea de studii de caz pe mai multe puncte de utilizare;

Analiza datelor preluate;

Scoaterea în evidență a caracteristicilor unui astfel de obiectiv, a regulilor și măsurilor de utilizare a instalațiilor, pentru prevenirea și stingerea incendiilor la o hidrocentrală.

Prezentarea lucrării

Capitolul 1, „Date introductive despre centralele hidroelectrice”, prezintă noțiuni teoretice referitoare la modul de producere a energiei electrice, a tipurilor de centrale și principalele instalații ale unei centrale hidroelectrice.

Acest lucru ne este folositor pentru a putea face studii cu privire la aceste tipuri de mașini și utilaje în cazul unui incendiu, pentru prevenirea și stingerea lui.

Capitolul 2, „Legislație în vigoare privind privind prevenirea și stingerea incendiilor la centralele hidroelectrice”, constă în evidențierea normelor de prevenire și stingere a incendiilor, principalele măsuri de siguranță, cerințe și condiții tehnice specifice de apărare împotriva incendiilor, precum și prezentarea anumitor norme la exploatarea utilajelor.

Capitolul 3, „Sistemul de stingere incendiu. Instalațiile de stins incendiu utilizate la hidrocentrale”, conține date despre noul sistem de stingere, implementat în țara noastră în 2010, în hidrocentrale, cu scopul de a controla întreaga activitate în acest tip de obiectiv, prezentându-se noțiuni introductive, caracteristici, instalațiile aferente și funcționarea acestora.

Capitolul 4, „Prezentarea hidrocentralei Izbiceni județul Olt. Studii de caz”, conține o prezentare amănunțită a hidrocentralei din comuna Izbiceni județul Olt, având rolul de a cunoaște instalațiile folosite pentru producerea energiei electrice și parametrii de utilizare a acestora.

De asemenea în acest capitol se fac studii de caz cu privire la scenariile de incediu cu rolul de a prevenii și organiza intervenția în cazul unor posibile incendii.

Capitolul 1

Date introductive despre centralele hidroelectrice

1.1. Introducere

Producere energiei electrice în centrale hidroelectrice, alături de producerea energiei electrice în centrale termo și nuclearo electrice, stă la baza asigurării consumului de energie electrică.

În țările dezvoltate, aproape toate resursele hidraulice rentabile au fost sau sunt utilizate. Din acest motiv, practic asigurarea creșterii cererii de energie electrică în țari se realizează din alte surse decât cele hidraulice. În schimb în țările în curs de dezvoltare există încă resurse hidraulice imense care pot fi exploatate.

De remarcat că producerea energiei electrice în centrale hidroelectrice se bucură de o serie de atuuri:

– energia obținută poate fi considerată “curată” și “regenerativă”;

– costuri practic nule pentru combustibil și deci un cost mai redus al energiei furnizate;

– un timp de răspuns foarte scurt la solicitările consumatorilor, practic pornirea și atingerea puterii maxime se poate face în câteva minute;

– nu se poluează atmosfera;

– marile acumulări de apă servesc și altor scopuri: irigații, alimentare cu apa industrială și potabilă, tursim, etc.

O amenajare hidroelectrică constă în principal din următoarele componente: baraj, priză de apă, lucrări pentru aducțiunea apei la centrală, lucrări pentru evacuarea apei, stații și linii de evacuare a energiei produse.

1.2. Impactul asupra mediului

1.2.1. Efecte produse de baraje în amonte

a) inundarea unor suprafețe de teren-construcția barajului și realizarea acumulărilor de apă au un impact social prin inundarea unor terenuri agricole, forestiere sau chiar prin transmutarea unor comunități. Pe de altă parte aceste amenințări hidraulice pot provoca modificări în pânza freatică și asupra surselor de apă. Este posibilă apariția unor alunecări de teren sau chiar a unor microseisme la umplerea lacurilor de acumulare;

b) riscuri de rupere a barajului – barajul ajută la stocarea unei energii potențiale enorme;

c) obstacol împotriva corpurilor solide, obiectele flotante sunt oprite astfel încât barajele pot contribui la curățarea unor râuri;

d) consecințe ale acumulărilor de apă – acumularea apei conduce la modificări termice și chimice în adâncimea lacurilor de acumulare.

1.2.2. Efecte produse de baraje în aval

a) eroziunea- sedimentele sunt reținute în spatele barajelor astfel încât malurile râurilor în aval de baraje sunt supuse erodărilor;

b) consecințele lucrărilor subterane- galeriile de aducțiune sunt adevărate drenaje pentru masivii traversați în cazul în care acestea nu sunt pline. În cazul umplerii acestora ele devin surse de presiune asupra structurilor geologice pe care le traversează;

c) eliminarea viiturilor- marile acumulări permit preluarea viiturilor din amonte până în anumite limite. Consecințele pot fi favorabile în cazul aparițtiei unor inundații, și defavorabile pentru faună, floră.

1.2.3. Impact economic local

În afara producerii de energie electrică, amenajările hidrotehnice pot avea și alte consecințe asupra dezvoltării locale si anume: construcția de echipamente, dezvoltarea infrastructurii, dezvoltarea turismului, crearea de locuri de muncă, irigații, navigație, etc.

1.3. Energia hidraulică

Energia hidraulică reprezintă capacitatea unui sistem fizic (apa) de a efectua un lucru mecanic în trecerea dintr-o stare dată în altă stare (curgere). Este o formă de energie regenerabilă.

În practică, aceasta este energia produsă în hidrocentrale cu ajutorul mișcării apei, datorată diferenței de nivel între lacul de acumulare și centrală. Forța apei este de fapt o combinație între cădere și debit. Ambele trebuie să fie prevăzute pentru a produce energie.

Căderea este presiunea creată de distanța verticală între locul în care apa pătrunde în conducta de aducțiune și locația turbinei, măsurată în metri.

Debitul este cantitatea de apă care curge prin conducta de aducțiune într-o anumită perioadă de timp. Apa este colectată într-un bazin și apoi canalizată prin conducta de aducțiune direct in turbină. Căderea pe verticală creează presiunea necesară la capătul inferior al conductei de aducțiune, pentru a pune în mișcare turbina. Cu cât va fi mai mare debitul sau căderea, cu atât vom obține mai multă energie electrică.

După cum se observă, valorile acestor două criterii, sunt foarte importante pentru determinarea valorii de energie electrică (potențialul) unei locații pentru implementarea unui microhidro sistem bazat pe microhidroturbine.

Centralele hidroelectrice utilizează ca resurse energetice primare căderile de apă naturale sau artificiale sau mareele, valurile, transformând energia hidraulică a acestora în energie electrică prin forma intermediară energie mecanică. Majoritatea centralelor hidroelectrice construite până acum folosesc energia hidraulică a cursurilor de apă.

Fig. 1.1. Secțiune longitudinală printr-o porțiune a unui curs de apă

Pe porțiunea AB a acestui curs de apă considerăm că debitul se păstrează constant. În raport cu sistemul de referință adoptat, energia hidraulică totală a cantității de apă m care se scurge printr-o secțiune transversală a cursului de apă în timpul t se determină ca suma dintre energia potențială și cinetică corespunzătoare:

,

unde vA și vB sunt vitezele apei în punctul A și respectiv B, iar hA și hB, sunt înălțimile apei deasupra unui nivel de referință, de exemplu nivelul mării.

Energia hidraulică totală, dezvoltată de cantitatea de apă m, curgând între două puncte situate la distanța l și o diferență de nivel h este:

unde h = hA – hB. La centralele hidroelectrice cu cădere mare, diferența de nivel h este cu mult mai mare decât diferența de înălțime dinamică hd:

h >>, astfel încât diferența de energie cinetică poate fi neglijată. În acest caz:

WAB≈ mgh

Puterea hidraulică teoretică sau potențialul hidroenergetic teoretic al căderii de apă este dată de relația:

PAB =, unde D este debitul cursului de apă în m3/s iar h este căderea de apă în m.

Dacă se ține cont că densitatea apei este ρ = 1000 kg/m3 și accelerația gravitațională

g = 9,8 m/s2, atunci se poate scrie puterea hidraulică teoretică:

P = [kW]

Energia maximă teoretică ce poate fi furnizată de sectorul considerat este:

[kWh/an], unde :

Dmed – reprezintă debitul mediu anual al cursului de apă în m3/s;

h – este căderea de apă în metri,

iar ηtot – este randamentul global al centralei în jur de 90 – 95%.

Puterea hidraulică specifică, pl este dată de relația:

[kW/km]

1.4. Noțiuni hidroenergetice. Caracteristicile unei căderi de apă

1.4.1. Noțiuni hidroenergetice

Potențialul hidroenergetic teoretic, reprezintă resursele de energie hidraulică fără a ține seama de posibilitățile tehnice și economice de amenajare.

Potențialul hidroenergetic amenajabil, corespunde producției de energie real posibilă a tuturor amenajărilor hidroelectrice realizabile pe un anumit curs de apă. El poate fi la rândul lui tehnic-amenajabil.

Potențialul hidroenergetic tehnic amenajabil reprezintă energia sau puterea ce pot fi obținute prin amenajarea unui curs de apă pe baza unei scheme de amenajare.

Potențialul hidroenergetic economic amenajabil reprezintă energia sau puterea tuturor amenajărilor care se pot realiza în condiții economice. Acest potențial este cel mai susceptibil de modificări, fiind influențat de progresul tehnologic în construcția CHE, costul altor categorii de centrale, amplasarea teritorială a surselor de energie primară , etc.

Centralele hidroelectrice au unele particularități față de alte tipuri de centrale electrice:

sunt dependente de debitul de apă al râului, variabil în timp;

sunt dependente de înălțimea de cădere a apei;

sunt dependente de configurația geografică a zonei și de geologia ei, practic fiecare centrală hidroelectrică este diferită de celelalte, nu există posibilități de tipizare.

1.4.2. Caracteristicile unei căderi de apă

Puterea instalată P, se calculează cu relația:

P=[kw], unde k este un coeficient care depinde de randamentul global al instalației.

Productivitatea anuală Wpm [kWh] este cantitatea de energie electrică anuală care poate fi obținută luând în considerare o valoare medie a debitului în condițiile ideale de exploatare, fără pierderi de energie sau instalații în repaus.

Producția medie pe an Wap [kWh], corespunde unei producții calculate luând în considerare debitele zilnice utilizabile.

Indicele de productivitate Ip=Wap/Wpm

Producția reală anuală Waa [kwh] este cantitatea de energie produsă în mod real, ținând cont de evenimentele neprevăzute în ceea ce privește nivelele de acumulare și pierderile legate de indisponibilitatea unor echipamente.

Puterea garantată Pg [W] este puterea disponibilă în ceea ce privește modul de conducere a sistemelor electroenergetice.

Coeficientul energetic a echipamentului, Ce este valoarea în kWh a unui metru cub de turbină.

1.5. Amenajările CHE

1.5.1. Scopul unei amenajări hidroelectrice

Scopul unei amenajări hidroelectrice este:

– de a asigura o cădere de apă cât mai mare;

– de a asigura un debit de apă cât mai mare;

– de a asigura conducerea apei spre turbine;

– de a uniformiza debitul al caderii de apă prin compensarea variațiilor acestuia.

1.5.2. Clasificarea CHE

Din punct de vedere al căderii de apă centralele hidroelectrice pot fi:

– cu cădere de apă mică, h<20 m;

– cu cădere de apă medie, 20 m<h<100 m;

– cu cădere de apă mare, 100 m<h<2000 m.

Din punct de vedere al raporului felului în care asigură regularizarea debitului natural al cursului de apă, CHE pot fi:

– fără acumulare;

– cu acumulare mică, cu rol de compensare zilnică, saptămânală sau lunară;

– cu acumulare medie, cu rol de compensare sezonieră;

– cu acumulare mare, cu rol de compensare anuală sau multianuală.

După modul de amplasare al centralei avem:

– CHE pe firul apei;

– CHE în derivație cu cursul natural al apei.

1.5.3. Scheme de amenajare a CHE

1.5.3.1. Schema de amenajare a CHE pe firul apei

Amenajarea cuprinde un baraj care reține apa unui râu și o CHE amplasată chiar în albia râului, în imediata apropiere a barajului, cu care poate forma corp comun.

Amenajările CHE pe firul apei au următoarele caracteristici:

– căderea de apă este mică sau medie, înălțimea de cădere a apei este dată exclusiv de ridicarea de nivel obținută prin baraj;

– posibilitățile de acumulare sunt reduse, în unele situații acumularea este practic nulă;

– se folosesc în special pe cursuri de apă cu debite relativ mari;

– coeficientul de suprainstalare este de obicei mare, în jur de 10;

În exploatare sunt supuse unor variații mari de putere disponibilă, în funcție de nivelul apei din amonte de baraj.

În figura 1.2. este prezentată o schemă de amenajare a unei CHE pe firul apei. Există și CHE amplasate la piciorul barajului.

Fig. 1.2. Schema de amenajare a unei CHE pe firul apei

Față de axa barajului există posibilitatea amplasării centralelor în axa barajului, la o extremitate a acestuia sau la ambele extremități. La noi în țară astfel de centrale hidroelectrice sunt foarte răspândite. O întâlnim la CHE de pe Dunăre de la Porțile de Fier și la zecile de centrale hidroelectrice din aval de centralele mari, pe râurile: Bistrița, Olt, Argeș, etc.

1.5.3.2. Scheme de amenajare a CHE în derivație

Realizarea derivației de la cursul normal al râului se face în două scopuri: fie pentru CHE de putere mică, când nu se utilizează tot debitul cursului de apă, fie pentru CHE de putere mare în scopul măririi căderii de apă. Realizarea schemei este posibilă fie prin ridicarea nivelului amonte sau prin coborârea nivelului aval.

Prin ridicarea nivelului amonte se înțelege mutarea barajului de lângă centrală mult mai în amonte de centrală, pentru ridicarea nivelului amonte.

Căderea totală de apă htotal se compune din două componente: hB și hnatural, prima obținută cu ajutorul barajului iar cea de a doua prin amenajarea unei porțiuni a cursului râului și depinde de panta naturală a râului.

Aceest tip de amenajare este cu atât mai convenabilă cu cât panta longitudinală a râului este mai mare, de aceea este potrivită pentru râuri de munte cu pante mari și debite mici.

În figura 1.3. se reprezintă schema unei CHE cu ridicarea nivelului amonte. La acest tip de centrale, apele cursului de apă sunt deviate pe un traseu care are o pantă mai mică decât panta naturală a râului, iar înălțimea (căderea) totală a amenajării este suma dintre câștigul de înălțime obținut pe traseul amenajat și înățimea barajului.

Fig. 1.3. Schema unei CHE în derivație cu ridicarea nivelului amonte

captarea și priza de apă;

2- baraj;

3- canal de aducțiune;

4- castel de apă;

5- conducte forțate;

6- albia râului;

7- centrală electrică.

Mai există și alte tipuri de amenajări CHE în derivație, cu proprietăți asemănătoare.

În figura 1.4. este prezentată o amenajare CHE în derivație cu coborârea nivelului aval. Prin coborârea nivelului aval se înțelege amplasarea centralei electrice în subteran mult sub nivelul barajului, evacuarea apei din centrală realizându-se prin o galerie de fugă cu pantă mică care readuce apa la suprafață.

Fig. 1.4. Schema unei CHE în derivație cu coborârea nivelului aval

lac de acumulare;

baraj;

conductă forțată;

CHE;

galerie de acces;

galerie de evacuare;

albia râului.

Realizarea CHE în subteran are mai multe avantaje:

– creșterea căderii de apă;

– are o importanță stategică;

– este la adăpost de condițiile dificile de climă, în special de temperaturile scăzute de iarnă.

Mai mult utilizată este totuși amenajarea CHE mixtă, o combinație între cele două amenajări în derivație prezentate anterior. În acest caz, amenajarea conține o aducțiune, un castel de echilibru și puțforțat prin care apa ajunge în sala mașinilor amplasată în subteran. De asemenea diferența de nivel la căderea apei este asigurată pe trei căi: prin baraj, prin ridicarea nivelului amonte dar și prin coborârea nivelului aval (figura 1.5.)

Fig. 1.5. Amenajarea CHE în derivație cu schema mixtă

lac de acumulare;

baraj;

priză de apă;

canal de aducțiune;

castel de echilibru;

puțforțat;

CHE;

galerie de acces;

canal de evacuare a apei din centrală;

albia râului.

Evacuarea apei se face printr-o galerie de evacuare subterană, pe sub un alt munte, la câțiva kilometri în aval.

În practică se întâlnește și o mare diversitate de amenajări complexe:

amenajarea unui bazin hidrografic, utilizând mai multe captări;

amenajări cu trecerea apei dintr-un bazin hidrografic în altul;

amenajarea integrală a unui curs de apă prin cascade de hidrocentrale.

În acest fel se asigură utilizarea de debite de apă ale afluenților râului principal sau ale unor afluenți care se varsă în râul principal în aval. În funcție de situație se pot realiza centrale hidroelectrice pe traseele de aducțiune sau chiar mici stații de pompare, dacă prin acest lucru se câștigă căderi mari de apă.

1.6. Instalațiile CHE

1- lacul de acumulare;

barajul: barajul de greutate (pământ, beton, etc.), barajele în arc;

aduțiunea: priză de apă, canal de aducțiune, castel de echilibru, conductă forțată.

Fig. 1.6. Schema principală a aducțiunii

Canal de aducțiune;

Castel de echilibru;

Vană fluture;

Conductă forțată;

Vană de închidere a turbinei (T).

1.7. Turbine hidraulice

Turbinele hidraulice fac parte din mașinile hidraulice în care are loc o transformare a energiei hidraulice în energie mecanică prin intermediul unui fluid care în acest caz este apa.

O turbină hidraulică se caracterizează din punct de vedere funcțional prin următorii parametri:

debitul Q, [mc/s];

căderea H, [mc H2O];

puterea P, [KW];

turația n, [rot/min];

randamentul η;

– înalțimea geometrică de aspirație hs, [mcH2O];

coeficientul de cavitație σ.

Debitul turbinei este definit prin cantitatea de apă ce intră în mașină în unitatea de timp. Se exprimă în unități de volum raportate la unitatea de timp.

Căderea brută a amenajării Hb se definește ca fiind diferența pe verticală dintre cotele nivelelor apei din lacul de acumulare și din canalul de fugă al centralei:

Hb = zam – zav.

Deoarece la trecerea curentului de apă prin sistemul de aducțiune de la baraj la turbină apar pierderi hidraulice (Σ hpad), iar la ieșire din turbină curentul de apă are încă energie (Σ hp ieșire), căderea turbinei H este mai mică decât căderea brută Hb. Astfel:

H = Hb – Σ hpad – Σ hp ieșire.

Prin randament sau eficiență se înțelege raportul dintre energia furnizată Ef și energia absorbită Ea.

1.7.1. Clasificarea turbinelor hidraulice

După principiul de funcțiunare, turbinele hidraulice se împart în:

Turbine cu acțiune (de egală presiune), la care energia potențială a apei este transformată aproape în întregime în energie cinetică până la ieșirea din statorul turbinei, iar rotorul are rolul numai de a prelua această energie, din această categorie fac parte turbinele Pelton;

Turbinele cu reacțiune (cu suprapresiune), la care energia potențială a apei se transformă în energie cinetică a rotorului în interiorul turbinei, din această categorie fac parte turbinele Francis, Kaplan și bulb.

După ponderea zonei de curgere a apei pe circumferință a rotorului, admisia apei poate fi:

parțială, când curgerea apei se realizează printr-un singur punct sau mai multe puncte ale circumferinței rotorului;

totală, când curgerea apei se realizează în mod uniform pe întreaga circumferință a rotorului.

Înălțimea de aspirație este definită ca diferența dintre un plan de referință al turbinei (planul mijlociu al aparatului director sau planul care trece prin axa paletei rotorului Kaplan) și planul nivelului apei din aval. Poate fi pozitivă sau negativă, după cum rotorul este dispus deasupra nivelului apei din aval sau sub acest nivel. Se notează de obicei cu Hs și se măsoară în [mcH2O].

Fenomenul de cavitație este un proces fizic complex, care apare într-un curent de lichid în zona vitezelor mari și a presiunilor scăzute.

CAPITOLUL 2

Legislație în vigoare privind privind prevenirea și stingerea incendiilor la centralele hidroelectrice

2.1. Norme generale de prevenire și stingere a incendiilor

Normele generale de prevenire și stingere a incendiilor, denumite în continuare norme generale, stabilesc principiile, criteriile de performanță, cerințele și condițiile tehnice privind siguranța la foc pentru construcții, instalații și alte amenajări, agenții care pot interveni în caz de incendiu și pentru înlăturarea efectelor acesteia, exigențele utilizatorilor, precum și normele, regulile, recomandările și măsurile generale ce trebuie avute în vedere în scopul apărării împotriva incendiilor.

Prezentele norme generale se aplică la proiectarea, executarea și exploatarea construcțiilor, instalațiilor și a altor amenajări, în raport cu faza de realizare în care se află și indiferent de titularul dreptului de proprietate, precum și la organizarea și desfășurarea activității de apărare împotriva incendiilor.

În organizarea, desfășurarea și conducerea activității de apărare împotriva incendiilor se ține seama de următoarele principii: respectarea reglementărilor în vigoare, priorității, dimensionării optime, colaborării și conlucrării cu factorii interesați.

Proiectarea și executarea construcțiilor, instalațiilor și ale altor amenajări se realizează astfel încât, în cazul unui incendiu produs în faza de utilizare a acestora, să asigure următoarele cerințe:

protecția și evacuarea utilizatorilor, ținând seama de varsta și starea lor fizică;

limitarea pierderilor de bunuri;

preîntâmpinarea propagării incendiului;

protecția pompierilor și a altor forțe care intervin pentru evacuarea și salvarea persoanelor, protejarea bunurilor periclitate, limitarea și stingerea incendiului și înlăturarea unor efecte negative ale acestuia.

Criteriile de performanță privind siguranța la foc sunt: riscul de incendiu, rezistența la foc, preîntâmpinarea propagării incendiului, comportarea la foc, stabilitatea la foc, căile de acces, de evacuare și de intervenție.

Organizarea apărării împotriva incendiilor presupune:

stabilirea structurilor cu atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor;

elaborarea, aprobarea și difuzarea actelor de autoritate: decizii, dispoziții, hotărâri și altele asemenea, prin care se stabilesc răspunderi pe linia apărării împotriva incendiilor;

elaborarea, aprobarea și difuzarea documentelor și evidențelor specifice privind apărarea împotriva incendiilor;

organizarea apărării împotriva incendiilor la locurile de muncă;

planificarea și executarea de controale proprii periodice, în scopul depistării, cunoașterii și înlăturării oricăror stări de pericol care pot favoriza inițierea sau dezvoltarea incendiilor;

analiza periodică a capacității de apărare împotriva incendiilor;

elaborarea de programe de optimizare a activității de apărare împotriva incendiilor;

îndeplinirea criteriilor și a cerințelor de instruire, avizare, autorizare, atestare, certificare, agrementare, prevăzute de actele normative în vigoare;

realizarea unui sistem operativ de observare și anunțare a incendiului, precum și de alertare în cazul producerii unui astfel de eveniment;

asigurarea funcționării la parametrii proiectați a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor;

planificarea intervenției salariaților, a populației, și a forțelor specializate, în cazul de incendiu;

analizarea incendiilor produse, desprinderea concluziilor și stabilirea împrejurărilor și a factorilor determinanți, precum și a unor măsuri conforme cu realitatea;

reglementarea raporturilor privind apărarea împotriva incendiilor în relațiile generate de contracte/convenții;

asigurarea formularelor tipizate, cum sunt permisele de lucru cu focul, fișele de instruire.

2.2. Instrucțiune specifică de prevenire a incendiilor pentru lucrări cu foc deschis

Instrucțiunea vizează asigurarea cerinței esențiale “securitate la incendiu” pentru construții, instalații și amenajări, precum și regulile și măsurile generale de prevenire și stingere a incediilor. Scopul elaborării acestei instrucțiuni este prevenirea și reducerea riscului de incendii și asigurarea condițiilor pentru limitarea propagării și dezvoltării incendiilor, prin măsuri tehnice și organizatorice, pentru protecția utilizatorilor, a forțelor care acționează la intervenție, a bunurilor și mediului împotriva efectelor situațiilor de urgență determinate de lucru cu foc deschis.

Instrucțiunea are ca obiectiv reducerea riscului de incendiu prin:

asigurarea măsurilor de prevenire a incendiilor la obiectivele de distribuție a energiei electrice în faza de exploatare a acestora prin executarea de lucrări cu foc deschis;

echiparea și dotarea construcțiilor, instalațiilor și amenajărilor cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, în conformitate cu prevederile reglementărilor specifice;

organizarea activității de apărare împotriva incendiilor;

asigurarea intervenției pompierilor în cazul producerii unor incendii la construcții, instalații și amenajări, precum și a altor forțe de salvare a persoanelor și bunurilor.

Această instrucțiune este obligatorie și se aplică atât de salariații hidrocentralei sucursala Izbiceni cât și de personalul din afara acesteia.

2.2.1. Prevederile specifice de apărare împotriva incendiilor din reglementările în vigoare

Utilizarea focului în locuri cu pericol de incendiu și pe timp de vânt este interzisă.

Arderea resturilor vegetale, gunoaielor, deșeurilor și a altor materiale combustibile se face în locuri special amenajate ori pe terenuri pregătite, cu luarea măsurilor ce se impun pentru împiedicarea propagării focului la vecinătăți, asigurându-se supravegherea permanentă a arderii, precum și stingerea jarului după terminarea activității.

Utilizarea focului deschis nu se admite la distanțe mai mici de 40 metri față de locurile cu pericol de explozie: gaze și lichide combustibile, vapori inflamabili, explozivi, etc., respectiv 10 metri față de materialele sau substanțe combustibile: lemn, hârtie, textile, carton asfaltat, bitum, ulei, etc., fără a fi supravegheat și asigurat prin măsuri corespunzătoare.

Luarea măsurilor pentru pevenirea jocului copiilor cu focul în condiții și în alte locuri în care se pot produce incendii constituie o obligație a fiecărui salariat.

Operatorul economic nominalizează persoanele care au dreptul să emită permis de lucru cu foc.

Distrugerea prin ardere a unor deșeuri sau reziduri combustibile se efectuează cu respectarea legislației specifice privind protecția mediului.

Efectuarea lucrărilor de sudare, tăiere, lipire, sau a altor asemenea operațiuni care prezintă pericol de incendiu, în construcții, pe timpul programului, în instalații tehnologice cu risc de incendiu sau explozie, în depozite ori în alte spații cu pericol de aprindere a materialelor, produselor sau substanțelor combustibile este interzisă. Aceste lucrări se pot executa în spațiile respective numai după ce s-au luat măsuri pentru: evacuarea persoanelor, îndepărtarea sau protejarea materialelor combustibile, golirea, spălarea, blindarea traseelor de conducte sau a utilajelor, aerisirea sau ventilarea spațiilor, dotarea locurilor de muncă cu mijloacele de limitare și stingere a incendiilor.

În toate cazurile sunt obligatorii instruirea personalului de execuție, control și supraveghere asupra măsurilor de apărare împotriva incendiilor, precum și informarea cadrului tehnic în domeniul apărării împotriva incendiilor.

Șeful sectorului de activitate, atelier, secție, depozit, instalație, în care se execută operațiuni cu foc deschis are obligația să asigure măsuri pentru:

pregătirea locului;

instruirea personalului;

control după terminarea lucrării.

Cadrul tehnic specializat cu atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor are următoarele obligații și răspunderi principale în activitatea de prevenire și stingere a incendiilor în situația executării de lucrări cu foc deschis:

să cunoască prevederile actelor normative care reglementează activitatea de prevenire și stingere a incendiilor în hidrocentrală, să verifice aplicarea lor în practică și să facă propuneri pentru completarea, reactualizarea și îmbunătățirea acestora;

să asigure, la cerere, consultanța tehnică de specialitate conducătorilor sectoarelor de activitate atunci când aceștia organizează lucrări cu foc deschis;

să execute controale tehnice de specialitae la obiectivele în care se execută lucrări cu foc deschis, verificând respectarea normelor, normativelor și alte prescripții tehnice, precum și îndeplinirea măsurilor de protecție împotriva incendiilor, stabilind măsuri pentru înlăturarea deficiențelor și aplicarea întocmai a prevederilor legale;

controlează modul de întreținere și funcționare a instalațiilor, utilajelor, aparatelor și mijloacelor de apărare împotriva incendiilor, precum și cunoașterea de către executant/salariați a modului de utilizare a acestora.

2.2.2. Reguli și măsurile specifice de apărare împotriva incendiilor pentru exploatarea sistemelor generatoare de foc deschis potrivit condițiilor tehnice, tehnologice și organizatorice locale, precum și pentru reparații, întreținere, oprire și punere în funcțiune

Instalațiile tehnologice, utilajele și aparatura vor fi întreținute și exploatate conform prevederilor instrucțiunilor furnizorului, cărțile tehnice ale acestora și regulamentelor de fabricație. Ele se vor controla și revizui periodic în termenele stabilite, înlăturându-se totodată defecțiunile ce ar putea provoca pericol de incendiu sau de explozie.

În exploatarea instalațiilor tehnologice, utilajelor și aparaturii trebuie respectate graficele privind ungerea și curățirea periodică.

Se interzice introducerea în zona de lucru a lubrifianților impuși de necesitățile tehnologice în cantități mai mari decât necesarul pentru maximum o zi de lucru, fără a depăși cantitatea de 25 litri. Păstrarea acestora se va face în locuri amenajate, ferite de orice sursă de foc sau de încălzire.

Nu se admite ca lichidele combustibile utilizate drept combustibil în procesul tehnologic să fie depozitate în cantități mai mari decât necesarul unui schimb.

Dacă se utilizează cârpe sau câlți la curățarea pieselor sau a utilajelor, acestea trebuie colectate în cutii metalice cu capac și evacuate zilnic, la terminarea lucrului.

Mijloacele fixe, de orice fel vor fi prevăzute cu instalații de legare la pământ, pentru scurgerea sarcinilor electrostatice.

La terminarea lucrului, conducătorii compartimentelor de lucru vor verifica locurile de muncă și vor lua măsuri pentru:

oprirea tuturor măsurilor și utilajelor;

curățarea locului de muncă;

evacuarea tuturor deșeurilor;

scoaterea de sub tensiune a tuturor aparatelor electrice.

Readucerea instalațiilor la starea inițială.

Identificarea riscului de incendiu reprezintă procesul de apreciere și stabilire a nivelurilor de risc de incendiu, respectiv a categoriilor de pericol de incediu, în anumite împrejurări, în același timp și spațiu, pe baza următorilor parametrii:

densitatea sarcinii termice și destinația;

proprietățile fizico-chimice ale materialelor și substanțelor utilizate, prelucrate, manipulate, sau depozitate, natura procesului tehnologic și densitatea sarcinii termice, pentru construcțiile de producție și depozitare;

sursele potențiale de aprindere existente.

2.3. Prezentarea pericolelor care pot apărea în caz de incendiu. Reguli și măsuri de prevenire a acestora.

2.3.1 Efectele negative ale agenților termici, chimici, electromagnetici ori biologici

Tabelul 2.1 Efecte negative ale agenților

2.3.2. Reguli și măsuri de prevenire a efectelor negative ale agenților

Pentru înlăturarea efectelor negative ale agenților termici, chimici, electromagnetici ori biologici, care pot interveni în caz de incendiu asupra construcțiilor, instalațiilor și utilizatorilor se adoptă următoarele măsuri:

întreținrea în bună stare de funcționare a sistemelor de decomprimare sau de etanșare la fum și gaze fierbinți;

păstrarea căilor de evacuare libere și în stare de utilizare la parametrii la care au fost proiectate și realizate;

funcționarea iluminatului de siguranță și a celei de-a doua surse de energie electrică, conform reglementărilor tehnice;

funcționarea sistemelor de alarmare și semnalizare a incendiilor la parametrii de performanță pentru care au fost proiectate;

organizarea și desfășurarea, periodic, de exerciții și aplicații cu salariații, în condițiile legii;

marcarea cu indicatoare standardizate a căilor de evacuare;

montarea de indicatoare corespunzătoare la rampele scărilor care duc la demisol sau subsol ori la ușile de acces către alte spații și încăperi din care evacuarea nu poate fi continuată;

interzicerea blocării în poziție deschisă a ușilor caselor scărilor, a celor de pe coridoare, sau a altor uși, care au rolul de a interzice pătrunderea fumului;

interzicerea blocării căilor de acces, de evacuare, și de intervenție cu materiale care reduc lățimea sau înălțimea liberă de circulație stabilită ori care prezintă pericol de incendiu sau explozie, precum și interzicerea efectuării unor modificări la acestea, prin care se inrăutățește situația inițială;

interzicerea amenajării în casele scărilor, pe coridoare, depozitarea de materiale, mobilier, sau a altor materiale care impiedică evacuarea;

asigurarea accesului mijloacelor și personalului pentru intervențiile operative în caz de incendiu, în vederea salvării și acordării primului ajutor, precum și stingerea incendiului;

organizarea apărării împotriva incendiilor pe locul de muncă.

2.4. Cerințe și condiții tehnice pentru mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor

Scopul acestor cerințe este asigurarea unei itervenții sigure și eficiente pentru stingerea unui incendiu izbucnit în construcțiile și instalațiile dintr-o hidrocentrală cât și siguranței în exploatare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor.

Instrucțiunea are ca obiectiv limitarea izbucnirii, propagării și dezvoltării incendiului și a efluenților incendiului în interiorul și afara incintei focarului de incendiu.

Prezenta instrucțiune se aplică pe teritoriul construcțiilor și în instalațiile care aparțin sau sunt exploatate de hidrocentrala Izbiceni. Se aplică atât de salariații din hidrocentrală cât și de personalul din afara acesteia care desfășoară activități pe teritoriul construcțiilor și în instalațiile apartinând sucursalei.

Obligațiile specifice ale salariațiilor sunt:

să respecte reglementările tehnice și dispozițiile de apărare împotriva incendiilor și să nu primejduiască prin deciziile și faptele proprii, viața, bunurile și mediul;

să respecte regulile și măsurile de apărare împotriva incendiilor, aduse la cunoștință, sub orice formă, de conducătorul unității;

să nu efectueze manevre nepermise sau modificări neautorizate ale sistemelor și instalațiilor de apărare împotriva incendiilor;

să coopereze cu cadrul tehnic specializat, care atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor, în vederea realizării măsurilot de apărare împotriva incendiilor;

să verifice și să întrețină în bună stare de utilizare mijloacele de apărare împotriva incendiilor de pe locul de muncă și să nu le utilizeze în alte scopuri;

să acționeze, în conformitate cu procedurile stabilite la locul de muncă, în cazul apariției oricărui pericol iminent de incendiu;

să furnizeze persoanelor abilitate toate datele și informațiile de care are cunoștință, referitoare la producerea incendiilor.

2.4.1. Prevederi, reguli și măsuri specifice privind cerințele și condiții tehnice pentru mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor

Potrivit rolului pe care îl au în asigurarea protecției construcțiilor, instalațiilor tehnologice, platformelor amenajate și utilizatorilor la acțiunea focului, mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor se clasifică în următoarele categorii principale:

sisteme, instalații aparate și dispozitive de semnalizare, alarmare, avertizare și alertare în caz de incendiu, destinate detectării și semnalizării incendiilor produse în zona supravegheată, în scopul luării măsurilor imediate pentru alarmarea, avertizarea sau evacuarea presoanelor, acționarea unor echipamente de stingere sau de protecție, transmiterea apelurilor de urgență și alertarea forțelor de intervenție;

sisteme, instalații și dispozitive de limitare și stingere a incendiilor, care asigură prezența substanței de stingere în zona protejată sau limitează propagarea incendiului în încăperi și spații adiacente loocului de izbucnire;

stingătoare și alte aparate de stins incendii, care conțin substanțe de stingere ce pot fi dirijate asupra unui focar de ardere, prin acționare manuală sau automată, sub efectul presiunii create în interiorul acestora sau datorită efectelor produse în zona supravegheată de fenomenele fizico-chimice asociate incendiului;

utilaje, unelte și alte mijloace inițiale de intervenție utilizate pentru preîntâmpinarea propagării incendiilor, întreruperea arderii în diferite focare și, după caz, stingerea acestora.

Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor utilizate pentru întreruperea procesului de ardere sau pentru protejarea materialelor combustibile din apropierea focarului sunt:

apa, care poate fi aplicată direct asupra focarului sau sub formă de jet compact ori pulverizat (ceață sau ploaie), folosindu-se diferite mijloace uzuale, accesorii ale hidranților și instalații speciale (sprinkler, drencer, pulverizatoare). Efectul de stingere se realizează, în principal, prin răcirea materialului care arde și prin izolarea suprafeței incendiate de oxigenul atmosferic;

spumanți folosiți pentru obținerea spumelor aeromecanice, care sunt refulate asupra suprafețelor incendiate prin intermediul instalațiilor de stingere fixe, semifixe și mobile sau aferente autospecialelor de intervenție. Efectul de stingere este determinat de stratul de spumă care provoacă răcirea parțială a suprafeței incendiate și limitează vaporizarea în zona de flăcări și accesul oxigenului atmosferic;

pulberile stingătoare, aplicate asupra focarului prin utilizarea unor instalații, utilaje și aparate adecvate, determină stingerea incendiului, în principal, prin agenții de stingere generați la descompunerea pulberii sub acțiunea temperaturii și crearea unor bariere care limitează accesul oxigenului atmosferic în zona de ardere;

aburul, deversat în zona protejată prin intermediul unor instalații adecvate, diluează concentrația de oxigen sub limita necesară continuării procesului de ardere sau atmosfera potențial explozivă formată în urma unor scăpări de gaze;

gazele inerte, refulate asupra focarului prin instalații speciale, stingătoare și alte aparate, realizează efectul de stingere, în principal, prin reducerea concentrației de oxigen sub limita necesară continuării procesului de ardere;

agenții stingători sau neutralizatori speciali, refulați în zona protejată prin intermediul unor instalații și utilaje speciale sau stingătoare, inhibă sau stopează arderea prin neutralizarea radicalilor liberi necesari continuării reacției de oxidare.

Instalațiile de detectare, semnalizare și alarmare la incendiu trebuie să detecteze incendiul la momentul inițierii, prin detectarea parametrilor fizici și/sau chimici asociați incendiului (fum, flăcări) și/sau căldură, și să transfere un semnal sonor și/sau vizual la un/o echipament de control și semnalizare/centrală de detectare și semnalizare , astfel încât să dea un semnal de alarmă și, după caz, să acționeze dispozitivele pentru evacuarea persoanelor, alertarea forțelor de intervenție, deversarea automată a substanței de stingere.

Echipamentul de control și semnalizare trebuie să asigure interpretarea semnalelor primite de la detectoare, pentru identificarea zonei de unde s-a transmis orice fel de semnal sau a avertizărilor greșite și pentru inițierea acțiunilor necesare.

Instalațiile cu acționare manuală de alarmare la incendiu trebuie să dea posibilitatea ca un utilizator să inițieze și să transfere un semnal de alarmă la incendiu la un echipament de control și semnalizare, astfel încât să fie posibilă inițierea diferitelor acțiuni planificate.

Instalațiile speciale de stingere cu apă, cum sunt cele de sprinklere, drencere, instalații cu ceață de apă și altele asemenea, trebuie astfel proiectate încât:

să asigure un răspuns imediat în caz de incendiu, prin deversarea apei, într-o schemă și o cantitate prestabilită, cu debitele, intensitățile de stropire și stingere normate, pe durata proiectată de funcționare, peste o suprafață dată, în scopul controlului sau stingerii incendiului, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice;

să asigure, după caz, răcirea elementelor de construcții și instalații;

să creeze o barieră care împiedică propagarea incendiului.

Numărul de stingătoare cu care se dotează construcțiile se stabilește potrivit normativelor tehnice ori normelor specifice, dacă prin acestea se prevede un număr mai mare.

Pentru tipurile de construcții, instalații tehnologice și platforme amenajate care nu se încadrează în prevederile reglementărilor tehnice și normelor specifice se recomandă verificarea necesității și oportunității echipării și dotării acestora cu anumite tipuri de mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor prin utilizarea unor proceduri și metode de calcul agregate.

2.4.2. Cerințe și condiții tehnice specifice privind securitatea persoanelor

Stingătoarele din dotarea construcțiilor, instalațiilor tehnologice și platformelor amenajate, precum și substanțele de stingere se amplasează, se depozitează, se manipulează și se utilizează astfel încât să nu pună în pericol viața și integritatea persoanelor, inclusiv ale membrilor forțelor de intervenție.

Instalațiile automate pentru stingerea incendiilor se prevăd cu dispozitive de avertizare a persoanelor, optice și acustice, pentru semnalizarea intrării acestora în funcțiune.

În cazul în care substanțele stingătoare deversate automat în caz de incendiu pot pune în pericol viața persoanelor din zonelor protejate, sistemele de stingere se prevăd cu dispozitive de temporizare care să întârzie intrarea acestora în funcțiune cu o perioadă prestabilită.

Perioada dintre declanșarea semnalului de avertizare și intrarea în funcțiune a sistemului de stingere se va calcula astfel încât să se asigure evacuarea persoanelor din orice punct al zonei protejate.

Ușile de acces în zone, spații sau încăperi în care sunt posibile deversări ale substanțelor stingătoare ce pot pune în pericol viața persoanelor, precum și căile de evacuare din aceste locuri vor fi marcate cu inscripții de avertizare asupra pericolului, amplasate în locuri vizibile pentru personalul de pe locurile de muncă și forțele de intervenție.

În vederea asigurării condițiilor de intervenție operativă și eficiența în caz de incendiu șeful sectorului de activitate trebuie să asigure substanțele de stingere în calitățile necesare și la parametrii de performanță specifici, potrivit reglementărilor.

Șefii sectoarelor de activitate vor asigura cunoașterea și aplicarea acestor instrucțiuni de către toți salariații, potrivit competențelor și obligațiilor legale ce revin.

Șefii centralelor hidroelectrice vor asigura existența în fiecare stație de transformare a câte unui exemplar din această instrucțiune.

2.5. Reguli și măsuri de prevenire și stingere a incendiilor la exploatarea instalațiilor electrice

La instalațiile electrice de distribuție (circuite primare) sunt interzise:

pericolul de incendiu, la instalațiile electrice de distribuție (circuite primare), îl constituie echipamentele care conțin ulei sau izolație combustibilă (întrerupătoare și transformatoare de măsură), care pot provoca explozii urmate de aprinderea substanțelor combustibile.

se interzice menținerea în funcțiune a întrerupătoarelor și transformatoarelor de curent, ale căror caracteristici tehnice numai corespund condițiilor de funcționare în regim de scurtcircuit, ca urmare a dezvoltării sistemului energetic. Ele vor fi înlocuite cu echipamente corespunzătoare.

la aparatele cu ulei mult, prevăzute cu colectoare de ulei sau praguri de reținere, se vor lua măsuri în vederea împiedicării scurgerii uleiului în canalele de cabluri și spațiile vecine. Uleiul scurs în colectoarele de ulei va fi înlăturat în mod operativ.

înfășurările secundare ale transformatoarelor de tensiune vor fi protejate împotriva scurtcircuitelor prin siguranțe sau întrerupătoare automate. Se interzice întreruperea circuitelor secundare ale transformatoarelor de curent, când instalațiile sunt în funcțiune.

la toate aparatele cu ulei, precum și la izolatoarele de trecere umplute cu ulei, se va urmări menținerea nivelului de ulei prescris.

la instalațiile de distribuție de tip interior, la cabinele metalice de distribuție montate în exterior, precum și la cutiile de cleme din stațiile exterioare, toate orificiile pentru trecerea cablurilor și conductelor dintr-o încăpere în alta sau spre exterior, în canale de cabluri, vor fi etanșate cu materiale incombustibile, conform prescripțiilor în vigoare. În exploatare se va urmări și se va asigura menținerea etanșeității aparatelor electrice de tip etanș sau antiex (cutii de borne, tablouri, corpuri de iluminat etc.).

ventilația încăperilor în care se găsesc instalații de distribuție trebuie să asigure o temperatură care să nu depășească valoarea maximă admisibilă (400 oC) a mediului pentru aparatajul montat în aceste încăperi. În cazul în care această temperatură nu se poate asigura cu instalația de ventilație existentă, se vor stabili prin instrucțiuni interne măsurile suplimentare ce se impun.

în încăperile stațiilor și posturilor de transformare este interzisă depozitarea oricăror materiale sau obiecte care nu au legătură directă cu exploatarea instalațiilor respective. Materialele și echipamentele de exploatare și întreținere din stațiile de transformare vor fi depozitate numai în încăperile și spațiile special destinate acestui scop.

Pentru stingerea incendiilor din instalațiile electrice de distribuție se vor folosi stingătoare manuale cu CO2, cu praf și CO2, cu spumă (pentru ulei), precum și instalațiile fixe din dotare.

În prealabil se vor scoate de sub tensiune atât partea de instalație cuprinsă de incendiu, cât și cele vecine periclitate. După stingerea incendiului se vor lua măsuri de aerisire a încăperilor în care acesta a avut loc.

Dacă se produc depuneri periculoase de funingine sau substanțe stingătoare pe izolatoarele părților de instalații rămase în funcțiune, acestea vor fi scoase de sub tensiune și curățate.

2.6. Instalația electrică de protecție împotriva șocurilor electrice prin atingere indirectă, prin legarea la nulul de protective și instalația de priză de pământ

Aceasta se realizează prin legarea la nulul de protecție a tuturor părților metalice ale

instalației, care în mod normal nu sunt sub tensiune, dar ar putea intra sub tensiune din cauza unui defect de izolație. Tuburile metalice de protecție, carcasele metalice ale corpurilor de

iluminat și contactele de protecție ale prizelor, se leagă la instalația de protecție comună a clădirii conform prevederilor SR 12604/4,5.

Instalațiile electrice se execută astfel încât protecția împotriva electrocutării prin atingere directă și indirectă să fie asigurată prin măsuri, mijloace sau sisteme de protecție,respectându-se condițiile din SR 2612, SR 8275, SR 12604 și SR 12604/4,5, precum și din precizările din normativul I7/2002. Circuitul de protecție se va conecta la bara de nul deprotecție din tabloul electric, care este legată la priza de pământ.

Centura de împământare se va realiza din platbandă de oțel zincat. Îmbinările se vor proteja contra coroziunii.

Întrucât, conform studiului geotehnic în zonă solul este de tipul pietriș cu nisip și conform valorilor normate are o rezistivitate ridicată, se impune utilizarea de bentonită atât la îngroparea electrozilor verticali cât și la cei orizontali cu scopul ameliorării conductivității solului.

Instalația exterioară de legare la pământ se va realiza astfel:

la 0,3 – 0,45m de noua clădire, la o adâncime de 0,6m se va realiza un contur din platbandă, din OlZn – 40x4mm;

la 2m de noua clădire, la o adâncime de 0,8m se va realiza un caroiaj format din electrozi verticali amplasați din 6m în 6m din țeavă de OlZn Ø3 de 3m lungime (îngropați), uniți între ei cu electrozi orizontali realizați din platbandă OlZn 40x4mm. Acest contur va fi îngropat în bentonită.

Instalația exterioară va fi racordată la toate conductele metalice, învelișurile metalice ale cablurilor, armăturile metalice ale construcțiilor din beton armat și alte construcții metalice. La executarea instalației de legare la pământ vor fi aplicate prevederile fișelor tehnologice FS-4-82 reavizată în 1995 și ale Îndreptarului de proiectare și execuție a instalației de legare la pământ 1 RE – Ip-30/2004.

În interiorul clădirii centralei este realizată centura interioară de legare la pământ la care sunt racordate următoarele elemente:

părțile metalice ale celulelor;

cuva transformatorului de forță.;

nulul transformatorului de putere;

învelișurile metalice ale cablurilor;

părțile metalice ale tabloului;

alte elemente conductoare care nu fac parte din circuitele de lucru (îngradiri de protecție, uși de acces, suporți de fixare etc.).

Conductoarele de protecție principale din interiorul clădirii centralei se vor lega la priza exterioară prin cel putin două legături separate. Pentru micșorarea tensiunii de atingere și de pas în exterior, în jurul clădirii postului se va realiza un trotuar de asfalt cu o lățime de cel puțin 1m.

2.7. Instalația electrică de paratrăsnet

Se impune prevederea realizării unei instalații electrice de protecție a clădirii împotriva trăsnetului, având un nivel de protecție calculat în conformitate cu prevederile Normativului I20-2000 privind protecția construcțiilor împotriva trăsnetului. În urma calculului în breviarul de calcul a rezultat nivelul de protecție normal (IV), instalația de paratrăsnet realizându-se respectând normativul mai sus amintit. Pentru acest nivel de protecție raza sferei fictive de calcul este de R=60m și curentul de trăznet asociat I=14,7kA.

S-a prevăzut un conductor de captare montat pe perimetrul acoperișului la care se conectează și scheletul metalic al luminatorului, respectiv 5 coborâri din platbandă Ol-Zn 30×3,5mm, legate la priza de pământ prin intermediul unor cutii cu eclise de separație, montate pe pereții construcției la 2 m înălțime față de nivelul solului. Platbanda va fi fixată de acoperiș și de pereții clădirii cu piese de fixare (suporți din Ol-Al), montate la o distanță între piese de 1 – 1,5m pe traseele orizontale și 1,5 – 2m pe traseele verticale. Înălțimea suporților poate fi aleasă în funcție de condițiile de montare, neexistând o distanță minimă impusă a conductorului de captare față de acoperiș.

Rezistența de dispersie a prizei de pământ trebuie să aibă o valoare sub 1, realizându-se conform specificațiilor din breviarul de calcul și respectând SR 12604/4,5.

2.8. Delimitarea zonelor de protecție și de siguranță ale capacităților energetice

Scopul prezentelor norme tehnice este:

să stabilească principiile care stau la baza delimitării zonelor de protecție și de siguranță ale capacităților energetice;

să identifice normele și procedurile tehnice în care sunt precizate dimensiunile zonelor de protecție și de siguranță;

să propună dimensiunile zonelor de protecție și de siguranță pentru acele capacități energetice pentru care nu sunt stabilite distanțe reglementare, echivalente acestor zone, în normativele sau în reglementările existente.

În ințelesul prezentelor norme tehnice prin capacități energetice se intelege:

capacități de producere a energiei electrice și termice;

instalații de transport și distribuție a energiei electrice cu tensiuni peste 1 kV;

instalații de transport și distribuție a energiei termice.

Delimitarea zonelor de protecție și de siguranță ale capacităților energetice la centralele hidroelectrice se face la:

clădirea centralei cu uvraje anexe;

instalații electrice cu tensiuni peste 1 kV: statie electrică de transformare și conexiuni, posturi de transformare, puncte de alimentare;

clădiri tehnologice, de producție si depozitare: ateliere de reparații electrice și mecanice, laboratoare, depozite și magazii, depozit de oxigen și acetilenă, stații de compresoare, stații de pompare, incendii și apa potabilă, centrale termice;

depozite de combustibili lichizi și solizi pentru centrale termice, depozit de ulei în rezervoare sau butoaie;

drumuri de incintă de acces tehnologic și P.S.I.;

construcții, instalații și amenajări hidrotehnice în cadrul amenajării hidroenergetice;

baraj cu echipamente aferente, inclusiv evacuatori;

priza de apă (turnul vanelor, vane, grătare, instalație de deviere plutitori, instalații de curățat grătare, instalații de acționare);

galeria (canalul) de aducțiune (aducțiune, traversări etc.);

aducțiuni secundare (galerii, canale, traversări);

diguri și contracanale;

ecluza, avanport, port amonte, port aval;

depozite de echipamente. Instalații de telecomandă, telecomunicații și telemasură în afara incintei (în cablu și aeriene);

instalații de avertizare și alarmare în caz de accidente la baraje;

construcții amenajare versanți.

Instalațiile de transport și distribuție a energiei electrice sunt:

rețele electrice de înaltă tensiune: stații electrice de înaltă tensiune, linii electrice aeriene/în cablu de înaltă tensiune;

rețele electrice de medie tensiune: posturi de transformare de medie tensiune, linii electrice aeriene/în cablu subteran de medie tensiune.

Prin delimitarea zonelor de protecție ale capacităților energetice se asigură la:

exploatarea corespunzătoare a capacităților energetice;

accesul în cazul activităților de întreținere, revizii, reparații;

evitarea expunerii capacităților energetice la:

riscuri tehnologice (RT) determinate de procesele industriale sau agricole care prezintă pericol de incendiu, explozii, radiații și de poluare a aerului, apei și solului;

riscuri rezultate ca urmare a unor activități umane (RA): apropieri periculoase, alunecări de teren, surpări rezultate din defrișări;

riscuri naturale (RN), cum ar fi: activități seismice, nisipuri mișcătoare, terenuri mlăștinoase, scurgeri de torenți, avalanșe de zăpadă, dislocări de stânci, zone inundabile, ape subterane.

Prin delimitarea zonelor de siguranță ale capacităților energetice se protejează vecinătățile acestora la următoarele riscuri (RS):

explozii și/sau incendii la componente ale capacităților energetice;

emisii de gaze, lichide, vapori, pulberi, aerosoli, concentrații microbiene sau bacteriene;

riscul prin electrocutare;

radiații, electricitate statică, temperaturi periculoase;

ruperi, prăbușiri și proiectări la distanță ale unor părți de construcții și instalații;

răspândirea reziduurilor nocive (cenușa, ape poluante, gaze de ardere) în cazul depășirii accidentale a normelor în vigoare;

zgomot peste limitele admise în cazul depășirii accidentale a normelor în vigoare;

accidente sau avarii la construcțiile hidrotehnice.

Delimitarea zonelor de protecție și de siguranță ale capacităților energetice se face avându-se în vedere următoarele elemente:

1. caracteristicile tehnice și constructive specifice fiecărui obiectiv energetic sau componentelor acestuia, stabilite prin proiecte, aprobări, acorduri și avize;

2. gradul de rezistență la foc a construcțiilor, instalațiilor și depozitelor, definit conform P 118;

3. categoria de pericol de incendiu a construcțiilor, instalațiilor și depozitelor, definită conform P 118;

4. clasele de periculozitate a materialelor și substanțelor depozitate, definite conform P 118;

5. zonarea mediilor cu pericol de explozie, conform PE 009-93 – Norme de prevenire, stingere și dotare impotriva incendiilor pentru ramura energiei electrice și termice;

6. condiții ce impun măsuri de protecție sanitară, de protecție a muncii și amplasări speciale în raport cu vecinătățile.

Zonele de protecție și de siguranță pentru capacități energetice pentru care nu există reglementari anterioare echivalente și pentru care nu se intrevede întocmirea unor reglementări distincte la centralele hidroelectrice sunt:

mărimea zonei de protecție depinde de puterea electrică instalată, astfel:

putere instalată (MW) < 3,2 3,2 – 20 > 20;

lățimea zonei de protecție (m) 5 15 20;

zona de protecție se măsoară de la limita zonei de construcție.

Marcarea zonelor de protecție și de siguranță prin împrejmuiri, panouri și semne avertizoare, borne de hotar etc., se va face în conformitate cu legislația și cu reglementările tehnice în vigoare.

2.9. Măsuri de protecția muncii într-o hidrocentrală

Normele specifice de protecție a muncii sunt reglementări cu aplicabilitate națională, care cuprind prevederi minimal obligatorii pentru desfășurarea principalelor activități din economia națională în condiții de protecție a muncii.

Respectarea conținutului acestor prevederi nu absolvă agenții economici de răspunderea pentru prevederea și asigurarea oricăror altor măsuri de protecție a muncii, adecvate condițiilor concrete de desfășurare a activității respective, prin instrucțiuni proprii.

Normele specifice de protecție a muncii fac parte dintr-un sistem unitar de reglementări privind asigurarea sănătății și securității în muncă, sistem compus din:

normele generale de protecție a muncii care cuprind prevederi de protecție a muncii și medicină a muncii, general valabile pentru orice activitate,

normele specifice de protecție a muncii care cuprind prevederi de protecție a muncii specifice unor anumite activități sau grupe de activități, detaliind prin acestea prevederile normelor generale de protecție a muncii.

Prevederile tuturor acestor norme specifice de protecție a muncii se aplică cumulativ și au valabilitate națională indiferent de forma de organizare sau proprietate în care se desfășoară activitatea pe care o reglementează.

Structurarea sistemului național de norme specifice de protecție a muncii urmărește corelarea prevederilor normative cu riscurile specifice uneia sau mai multor activități și reglementarea unitară a măsurilor de protecție a muncii pentru activități caracterizate prin riscuri comune. Structura fiecărei norme specifice de protecție a muncii are la bază abordarea sistematică a aspectelor de protecție a muncii, practicată în normele generale de protecție a muncii.

Conform acestor abordări, procesul de muncă este tratat ca un sistem complex structurat, compus din următoarele elemente care interacționează reciproc:

executantul: omul implicat nemijlocit în executarea unei sarcini de muncă ;

sarcina de muncă : totalitatea acțiunilor ce trebuie efectuate prin intermediul mijloacelor de producție și în anumite condiții de mediu, pentru realizarea scopului procesului de muncă ;

mijloacele de producție: totalitatea mijloacelor de muncă (instalații, utilaje, mașini, aparate, dispozitive, unelte, etc.) și a obiectelor muncii (materii prime, materiale, etc.) care se utilizează în procesul muncii;

mediul de muncă : ansamblul condițiilor fizice, chimice, biologice și psihologice în care unul sau mai mulți executanți își realizează sarcina de muncă .

Reglementarea măsurilor de protecție a muncii în cadrul normelor specifice de protecție a muncii, vizând global desfășurarea uneia sau mai multor activități în condiții de protecție a muncii, se realizează prin tratarea tuturor aspectelor de asigurare a protecției muncii la nivelul fiecărui element al sistemului, executant, sarcină de muncă, mijloace de producție, mediu de muncă, propriu proceselor de muncă din cadrul activităților care fac obiect de reglementare.

Prevederile sistemului național de reglementări în domeniul protecției muncii constituie, alături de celelalte reglementări juridice referitoare la sănătatea și protecția în muncă , baza pentru:

activitatea de concepție a echipamentelor tehnice și tehnologiilor;

autorizarea funcționării unităților;

instruirea salariaților cu privire la protecția muncii;

cercetarea accidentelor de muncă și stabilirea cauzelor și a responsabilităților;

controlul realizării măsurilor de protecție a muncii;

fundamentarea programului de protecție a muncii.

2.10. Norme specifice la exploatarea hidrogeneratoarelor, turbinelor hidraulice, transformatoarelor

La exploatarea, revizia și reparația hidrogeneratoarelor trebuiesc luate toate măsurile ca acestea să se execute fără pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională.

Probele de punere în funcțiune după reparații sau revizii vor fi conduse de persoane competente care răspund de asigurarea tuturor măsurilor pentru înlăturarea pericolelor de accidentare.

Nici un generator nu se va pune în funcțiune dacă nu s-a efectuat reparația.

Comisiile de recepție vor consemna în procesul verbal de recepție că sunt respectate și îndeplinite toate măsurile de protecția muncii prevăzute în actele normative în vigoare.

Nu se admite punerea în funcțiune sub rezerva completării ulterioare a măsurilor de protecția muncii.

Se vor menține permanent în stare de funcționare utilajele, instalațiile și dispozitivele de protecția muncii neadmițând nicio descompletare a acestora.

Odată cu începerea probelor mecanice și tehnologice vor fi afișate la locul de muncă instrucțiunile de protecția muncii.

Ori de câte ori mașina va fi pusă în funcțiune, trebuie controlat ca deschiderile de acces la părțile mobile să fie acoperite de capacele de protecție.

Deservirea hidrogeneratoarelor și a instalațiilor se va face numai de persoana instruită special în acest scop.

Locurile periculoase trebuie să fie semnalizate prin tăblițe indicatoare de securitate.

Repararea și întreținerea hidrogeneratoarelor se va face numai de personalul special însărcinat cu acestă misiune.

La executarea reparațiilor periodice se va face și repararea tuturor dispozitivelor de protecție care sunt prevăzute în dotare.

Înaintea începerii reparațiilor se vor lua toate măsurile ca hidrogeneratorul să nu poată fi pornit accidental.

La executarea lucrărilor în instalațiile electrice sunt admise numai scule în perfecta stare, neimprovizate și verificate periodic.

Fiecare salariat trebuie să anunțe imediat defectarea unei scule sau dispozitiv fiind interzisă continuarea lucrării cu aceste scule.

Uneltele electrice portative trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

părțile conductoare să fie inaccesibile unei atingeri întâmplătoare;

izolația să reziste la șocuri electrice și mecanice;

vor fi alimentate la maxim 24 V cu ajutorul unui transformator de protecție (bobinaj) primar și secundar complet separate;

la transformatoarele 12-24 V este interzisă folosirea legării la pământ;

conductoarele de alimentare vor fi foarte flexibile, din cupru, cu izolația din cauciuc sau material plastic, izolat;

Generatoarele aflate în turație, chiar dezexcitate trebuie considerate ca fiind sub tensiune.

Manevrele pentru pornirea și oprirea hidrogeneratoarelor se execută numai de către personalul operativ de serviciu. Închiderea și deschiderea întrerupătoarelor se vor executa direct de către șeful operativ de serviciu, iar manevrelor pregătitoare sau ulterioare acestei operații se vor executa de personalul din subordine acestuia.

Manevrarea echipamentului de pornire al hidrogeneratorului cu acționare manuala se execută purtând mănuși electroizolante.

Executarea lucrărilor la circuitele de înalta tensiune a hidrogeneratoarelor, atunci când acestea sunt oprite, se va face numai pe bază de autorizație de lucru respectându-se toate normele de protecția muncii.

Întreținerea și supravegherea periilor mașinilor în timpul funcționării se execută de către o persoană special pregătită pentru acest scop, fără a fi necesară eliberarea unei autorizații de lucru.

Măsurarea tensiunii la arbore și a rezistenței de izolație a rotorului în timpul rotirii generatorului se poate executa fără autorizație de lucru, însă numai de două persoane calificate special, cu aprobarea prealabilă a personalului de deservire operativă și cu consemnarea lucrării în evidențele operative.

Corpurile hidrogeneratorului și a echipamentului aferent trebuie legate la pământ. Se interzice strict executarea de lucrări la aceste legaturi la pământ în timpul funcționării mașinilor electrice. Bornele înfășurării hidrogeneratorului trebuie să fie îngrădite, iar aceste îngrădiri trebuie să fie închise astfel încât să fie imposibilă ridicarea lor fără a se desface prezoane sau piulițe. De asemenea trebuie îngrădite toate elementele în mișcare ale hidrogeneratoarelor.

Scoaterea plăcuței avertizoare de interdicție "Nu închideți ! Se lucrează" si repunerea în funcțiune a agregatului nu poate fi executată decât după ce s-a consemnat în documentele operative terminarea lucrărilor și persoana care a comunicat aceasta.

La excitatoare părțile metalice conducătoare sunt protejate împotriva atingerii directe, prin construcția mașinii. Pentru evitarea electrocutării se interzice demontarea capacului cutiei de borne și a capacului excitatoarei în timpul învârtirii hidrogeneratorului. Se atrage atenția că excitatoarea este autoexcitată și la bornele ei se află tensiune tot timpul cât rotorul se învârtește.

Pentru manevrele de lansare sau ridicare a batardourilor se vor lua următoarele măsuri de protecție a muncii :

nu este permisă gresarea aparatului director cu pompe manuale cu vană turbinei deschisă, blocajul servomotoarelor scos și cu turbina în rotație, dacă pentru aceasta este necesară demontarea tablelor de acoperire a aparatului director, iar axul turbinei nu are apărătoare.

gurile de vizitare ale carcasei spirale sau ale aspiratorului vor fi complet deschise. În imediata apropriere a intrării în gura de vizitare a carcasei spirale sau a aspiratorului, în funcție de necesitate, va stat în permanență o persoană care va ține legatura cu personalul din interiorul turbinei. În jurul gurilor de vizitare deschise, situate la nivelul pardoselii, se va monta o îngrădire cu intrare, pentru a preveni căderea personalului.

prin gurile de vizitare se vor introduce la nevoie scări, care nu vor fi ridicate atâta timp cât personalul de reparații se află în interiorul turbinei.

Împotriva rotirii accidentale a arborelui cu rotorul hidrogeneratorului se vor lua următoarele măsuri :

se va închide vana de admisie a apei la turbină;

se vor bloca servomotoarele aparatului director în poziția „închis”;

se va monta indicator de securitate cu inscripția”NU MANEVRAȚI, SE LUCREAZĂ”, pe dispozitivul de blocaj al sevomotorului aparatului director;

se va închide vana manuală de pe circuitul ulei-reglaj care separă regulatorul de turație din hidroforul grupului de ulei sub presiune;

se va monta indicator de securitate „ NU MANEVRAȚI, SE LUCREAZĂ!” pe dispozitivul de frânare;

se vor monta indicatoare de securitate „NU MANEVRAȚI, SE LUCREAZA!”, pe dipozitivul de frânare.

Toate indicatoarele de securitate vor fi confectionate conform STAS 297/2-68.

Îngrădirea transformatorului trebuie sa fie in perfecta stare, să fie prevazut cu încuietori, cu indicatoare de securitate de avertizare.

Este interziză depozitarea oricăror obiecte cu excepția dotărilor în incinta transformatorului pentru a nu impiedica exploatarea și executarea reparațiilor transformatorului.

Se interzice amplasarea platformelor de lucru și parcarea autovehiculelor și utilajelor la distanțe de siguranță mai mici decat cele prevazute în reglementările tehnice în vigoare.

Dispozitivele de acționare ale aparatajului trebuie blocate și încuiate pentru a nu permire acționarea accidentală a lor.

Centura de împămantare și legăturile aparatelor la aceasta se pastrează în perfectă stare.

Mijloacele de protecție, dispozitivele și utilajele vor fi verificate vizual la inceputul activității zilnice sau înainte de folosirea lor.

Pentru evitarea accidentelor, la executarea manevrelor se vor executa prevederile regulamentului general de manevre R G M –PE 118 și al instrucțiunilor tehnice specifice.

Incendiile de mari proporții se pot produce în mod deosebit în zonele împădurite din zonă, în organizațiile de șantier tehnologice și sociale, iar în perioada de funcționare, în zona grupurilor, zona transformatoarelor. Pe baza datelor privind periculozitatea substanțelor și materialelor, precum și a instalațiilor și utilajelor, riscul de incendiu pentru perioada de construcție și funcționare a hidrocentralei se poate analiza atât prin metode de evaluare a riscului tehnic/tehnologic cât și prin metode de evaluare specifice riscului de incendiu.

Nivelul riscului de incendiu se apreciază prin categoria pericolului de incendiu. Spațiile de producție și depozitare aferente hidrocentralei se încadrează potrivit prevederilor art.2.1.4. și art. 2.1.5 din P118-99, în următoarele categorii de incendiu și nivele de risc.

Tabelul 2.2 Categorii de incendiu și nivele de risc

CAPITOLUL 3

Sistemul de stingere incendiu. Instalațiile de stins incendiu utilizate la hidrocentrale

3.1. Descrierea sistemului de stingere incendiu

3.1.1. Descriere generală

Pentru conformitatea cu normele de prevenire si stingere incendiu, centralele au fost echipate cu:

Grup pompare pentru stingere incendiu;

Hidranți interior;

Hidranți exteriori;

Instalații staționare de stropire.

3.1.2. Descrierea tehnică a instalației PSI

Instalația de stingerea incendiilor se compune din :

Conducte de aspirație;

Linii de alimentare a hidranților din conducte metalice;

Vane cu funcționare manuală pentru comandă și închidere;

Instalația de pulverizare pentru grupul ulei sub presiune la nivelul 8,05 m și în cameră de operare a vanei de închidere la nivelul 13,85 m;

Stație de pompare, cu 2 pompe si 3 manometre de presiune cu contacte electrice;

Pompele pentru stingerea incendiilor (Q = 69 m3/ h; H = 60 m.w.c.);

Instalația de avertizare și comandă.

Aceste pompe pot fi pornite de la distanță prin instalația de detectarea incendiilor, în caz de incendiu. Pompele pentru stingerea incendiilor sunt pornite automat de la instalația pentru detectarea incendiilor, și manual cu ajutorul butoanelor care se gasesc lângă fiecare hidrant.

A doua pompă (de rezervă) de aceeași capacitate va porni dacă pompa principală se defectează.

Toate vanele folosite la instalația de stingerea incendiilor sunt de tip vană cu bile. Este asigurat accesul la fiecare vană, inclusiv la acelea montate la înălțime. Buclele instalației sunt in dialog permanent cu Unitatea Centrală si astfel este prevazută o toleranță mare in caz de avarie.

Prin operarea periodică a programelor de autotestare, se poate verifica întreaga instalație și se garantează o monitorizare continuă. Pentru camera de comandă, este prevăzut un panou separat extern de operare cu vizualizare și imprimantă de comandă. Cu ocazia lucrărilor de retehnologizare a hidrogeneratorului s-au luat măsuri suplimentare de evitare a apariției unui incendiu prin mărirea clasei de izolatie ( clasa F ) a generatorului , conform Standardelor Europene EN 54 /2 și 4.

3.1.2.1 Instalația de avertizare și comandă

a) Dulapul de bază

Dulapul de bază conține:

– Modul de comandă pentru conectarea panoului de operare de la brigada de pompieri;

– Echipament de transmisie (detector principal );

– Echipament pentru avertizare (optic și acustic );

– Interfețe pentru conectarea panourilor externe de operare;

– Module pentru tehnologia buclei, pentru conectarea a două circuite buclă la detectoarele importante;

– Module pentru tehnologia buclei integrale;

– Comenzile de comunicare bucla digitală și protecția datelor;

– Combinarea detectoarelor prin module și unități de subcomandă;

– Dezactivarea detectoarelor individuale;

– Evaluarea stării detectoarelor (recunoaște detectoarele care trebuiesc curățite );

– Monitorizarea tuturor detectoarelor și modulelor atașate;

– Localizarea întreruperilor la instalația electrică și scurtcircuitele pe bucle;

– Contacte de releu liber programabile bistabile;

– Conectarea la sistemul de comandă.

b) Panoul extern de operare

Panoul extern de operare include carcasa, imprimanta integrală de protocol, membrana și 4 afișaje LC alfanumerice de linie, un intrerupător cheie și un modul de comandă. Imprimanta protocol și afișajul LC operează in limba română. Panoul extern de operare poate fi localizat la o distanță de 1000 m față de Panoul Unității Centrale.

c) Detectoarele

Pentru detectarea incendiilor se folosesc detectoare de fum si temperatură. Asigurarea unei funcționări mai sigure, s-a realizat prin aranjarea întregii instalații numai în bucle. Acestea sunt adecvate pentru conectarea la tehnologia de buclă a integralei, și conține un izolator de scurtcircuit, care asigură localizarea avariei și continuitatea funcționării totale a buclei în eventualitatea întreruperii cablării sau scurtcircuit. Sensibilitatea detectoarelor se poate regla cu ajutorul softului, de asemenea este prevăzut un LED indicator.

Pentru detectarea din timp a incendiilor cu creșteri radiale de temperatură, se vor folosi detectoare de temperatură. Unele caracteristici, după cum sunt menționate pentru detectorele de fum, sunt realizate de asemenea pentru detectoarele de temperatură. Alarma este pornită prin spargerea sticlei și apasarea butonului.

d) Avertizare vizuală și acustică

Avertizarea vizuală se realizează cu ajutorul unei lumini flash de culoare roșie. Pentru semnalul acustic pot fi alese 32 semnale diferite de avertizare. Pentru alimentarea cu energie a Unității centrale, în eventulitatea unei pene de energie, Unitatea Centrală conține o baterie cu o autonomie de 72 ore de funcționare.

3.1.2.2. Grup pompare pentru stingere incendiu

Alimentarea cu apă a instalației de stingere dotată cu hidranți interiori și exteriori, va fi asigurată prin intermediul unui grup de pompare format din două electro pompe (una în funcțiune alta în rezervă) amplasate la cota +4,80, în stația de stingere incendiu (stația PSI). Accesul se face atat din interiorul centralei cât și din exterior printr-un puț prevăzut pentru acest scop.

Alimentarea cu apă se face din bazinul de liniștire aval al centralei printr-o priză de apă la cota 5.30m. În camera de pompare, pe conducta de alimentare cu apă este montată o vană DN100 cu rolul de a izola în caz de avarie intreaga instalație.

Prin intermediul a doua vane (V1 pe intrare și V2 pe ieșire), fiecare grup de pompare poate fi izolat de circuitul hidraulic. Pentru testarea funcționalității grupului de pompare s-a prevăzut o vană suplimentară (V3) pe refularea pompelor. Astfel, prin izolarea grupului de pompare de sistemul hidraulic de stins incendiu, se poate verifica debitul de apa dat de fiecare pompă a grupului.

Apa va fi refulată prin conducta de priză de apă (V1) și de refulare (V2) sunt sigilate în poziția ‘deschis’ iar cea de pe conducta de testare (V3) în poziție normal ‘închis’.

Hidranții interiori

Hidranții interiori de tip "C”- Ø 52 mm" sunt amplasați la toate nivelele de exploatare ale centralei, și sunt echipați cu furtun tip "C" Ø 52 mm de 20 m lungime și cu ajutaje var II tip "C" – STAS 6264.

Hidranții exterior

Alimentarea hidranților exteriori se face prin conducte ingropate Dn 100 mm, la 1,3 m sub nivelul terenului pentru a fi protejate la ingheț.

Conform STAS 1478/90 sunt suficienți doi hidranți cu jeturi de 2,5 l/s ce vor funcționa simultan pentru stingerea eventualului incendiu. Ajutajele fiecărui hidrant este că asigură un jet de Ø 14 mm. Robineții hidranților sunt montați la 1,30 m sub pământ. Un lucru foarte important este că instalația interioară și exterioară sunt menținute sub presiune. Orice hidrant apropiat poate fi folosit, în orice moment, pentru stingerea unui eventual incendiu. Presiunea normală în instalație este menținută prin contactori de pornire / oprire acționați automat de senzori de presiune.

3.1.2.3. Instalații staționare de stropire

Putem întâlni mai multe tipuri de instalații de stopire în următoarele compartimente:

Instalații de stropire cu apă (drencere) pentru compartimentele de ulei sub presiune de la cota 8,05;

Instalații de stropire cu apă (drencere) pentru instalația de ulei sub presiune a vanei rapide de la cota 13.85m. Aceste instalații au rolul de a crește rezistența la foc a pereților și de a preveni extinderea focului de la o incăpere la alta;

Instalații de stropire cu apă (drencere) pentru bateria de alimentare cu ulei a fiecărui generator.

Fiecare instalație de stropire cuprinde următoarele componente:

vană cu acționare electrică;

două vane cu acționare manuală (amonte si aval de vana acționată electric);

vană acționată manual, de by-pass;

duze de stropire de 6…8 mm ;

segmente de duze de stropire;

connexiuni la magistralele de apă incendiu;

filtru mecanic (se curăță manual după fiecare utilizare);

vană de izolare a filtrului, în vederea curățirii acestuia.

Alimentarea cu apă a fiecărei instalații se face cu derivații din conducta magistală de apă. În funcționare normală vana actionată electric și vana by pass sunt închise, iar vanele manuale amonte și aval de acestea (vana electrică și vana de izolare) sunt deschise.

Vanele acționate electric sunt comandate de o bobină care acționează un ventil de mici dimensiuni. Aceste asigură transmiterea presiunii din instalație. (7 bari) la ventilul principal de deschidere a vanei. Se realizează astfel o deschidere a vanei în timp foarte scurt, cu consum minim energetic folosindu-se chiar apa sub presiune din instalație. Vana sta deschisă atata timp cât bobina este sub tensiune sau când este deschisă voit manual.

3.1.2.4. Dulap de alimentare, comandă și control (PSI +00SGY10)

Instalația de stins incendiu este prevăzută cu un dulap de alimentare, comandă și control, amplasat în camera panourilor de automatizare a centralei hidroelectrice.

Fig. 3.1 Amplasarea dulapului PSI

Dulapul de stins incendiu este echipat cu dispozitiv automat AAR care la dispariția tensiunii de pe sursa de bază asigură comutarea pe sursa de rezervă (aflată sub tensiune) ca apoi la reapariția tensiunii să repună instalația pe sursa de bază. Dispozitivul A.A.R. asigură interblocajul întreruptoarelor de alimentare, în acest mod evitându-se punerea celor două alimentări (lucru și rezervă) în paralel.

Alimentarea cu energie a unității centrale este luată din dulapul anti-incendiu PSI 00SGY10. În plus, pe ușa frontală a dulapului anti-incendiu, este instalată o lumină roșie, aceasta fiind un centralizator de avertizare a sistemului de alarmare incendiu. Aceasta se va aprinde în cazul lipsei tensiunii AC, defecte interne ale sistemului de alarmare incendiu și în cazul unei alarme de incendiu.

3.2. Descrierea sistemului A.A.R.

3.2.1. Componentele sistemului A.A.R.

Întreruptoarele Compact NS (QN, QR), Placa de Control auxiliară (ACP) cu Inversorul Automat de Sursă (BA) și Unitatea de Conectare și Interblocaj Electric (IVE) asigură inversarea automată a surselor, în funcție de starea sursei de alimentare ‘Normală’ și cea a sursei de alimentare de ‘Rezervă’.

Întreruptoarele de alimentare normale tip Compact NS100N 3P (figura 3.2) sunt echipate cu o unitate de control TM63D (figura 3.3) ce asigură protecția de bază precum și cu următoarele component ce sunt necesare funcționării sistemului A.A.R.:

un motoreductor ‘MCH’ (figura 3.4) ;

o bobină declanșatoare la emisia de curent ‘MX’ (figura 3.5) ;

comutatoare auxiliare inversoare ‘OF’ (figura3.6).

Fig. 3.2 Întrerupător Compact NS100N3P

Fig. 3.3 Unitate control TM63D

Fig. 3.4 Motoreductor MCH

Fig.3.5 Bobină declanșatoare

Fig.3.6 Comutatoare auxiliare inversoare OF

Placa de control auxiliară ‘ACP’ (figura 3.7), asigură alimentarea și protecția inversorului automat de sursă BA prin două disjunctoare Q1 și Q2. Tensiunea de comandă pentru placa de control auxiliară ACP trebuie sa fie aceeași cu cea a unității IVE, a motorului de acționare intrerupt, a inversorului automat de sursa BA și a unității IVE.

Fig. 3.7 Placă de control auxiliară ACP

Inversorul automat de sursă BA (figura 3.8) asigură, prin comutatorul cu 4 poziții:

regimul automat,

comutarea forțată pe sursa ‘Normală’,

comutarea forțată pe sursa de ‘Rezervă’,

stop (ambele surse, atat cea ‘Normală’ cât și cea de ‘Rezervă’ sunt deconectate,

reglajul temporizator, de pe panoul frontal,

t1 de la 0,1 la 30 secunde –timpul în care se deschide QN, în momentul dispariției tensiunii UN a sursei ‘Normală’,

t2 de la 0,1 la 240 secunde – timpul după care se deschide QR, în momentul restabilirii tensiunii UN a sursei ‘Normală’,

semnalizarea stării întreruptorului pe panoul frontal al automatului :închis, deschis, declanșat ca urmare a unui defect.

Fig.3.8 Inversorul automat de sursă BA

Unitatea de conectare și interblocaj electric ‘IVE’ (figura 3.9), realizează comanda și interblocajul electric dintre cele două întreruptoare.

Fig.3.9 Unitatea de conectare și interblocaj electric IVE

Sistemul asigură continuitatea în alimentarea cu energie electrică a consumatorilor. La dispariția tensiunii pe sursa de alimentare normală sistemul va comuta automat pe sursa de alimentare de rezervă.

3.2.2. Regimul de operare

Dacă presiunea este în limite normale, 5- 7,5 bar, nu intră în funcțiune nicio pompă. Dacă presiunea scade sub 5 bar, atunci una din pompe, P1 sau P2 pornește automat. Când presiunea depășește valoarea de 7,5 bar, pompa aflată în funcțiune, P1 sau P2, va fi oprită automat.

3.3. Operarea sistemului de stins incendiu

Instalația de stins incendiu are protecții:

electrice ,

la suprasarcină ,

la scurtcircuit ,

hidraulice ,

suprapresiune, asigurată prin dublarea presostatelor.

În cazul intervenției calificate în instalație, există anumite reguli de siguranță:

De izolare. Se vor izola ambele părți ale ariei locului de muncă.

Măsura de siguranță împotriva reanclanșării întrerupătoarelor. Se va instala o placă de avertizare menționând întrerupătoarele dezactivate, care să indice: ce s- a izolat, motivul izolării, numele persoanei care a izolat.

Se verifică lipsa tensiunii. Pentru aceasta se verifică și se confirmă dacă testerul de tensiune funcționează corespunzător și că tensiunea nu este prezentă pe niciun conductor din zona de lucru.

Împământarea și scurtcircuitarea. Cu ajutorul unui dispozitiv de legare la pământ și scurtcircuitare, se leagă la pământ și se scurtcircuitează capetele cablurilor deconectate de la instalație.

Se marchează zona de lucru și se indică zonele rămase sub tensiune.

3.4. Funcționarea sistemului

3.4.1. Chei de selecție

Modul de funcționare AUTOMAT / MANUAL al sitemului de stins incendiu se va alege de la cheia 1S1 de pe dulapul de stins incendiu și 1S2, 2S2 de pe cutiile locale ale pompelor.

3.4.2. Mod de funcționare Manual / Automat

Comanda pompelor se poate face manual / local de la butoanele de comandă (on / off) de lângă pompe. Aceasta se poate face numai dacă cheia de comandă de pe panoul de incendiu este pe manual iar chiea de pe cutia de comandă locală este de asemenea pe local. Pe poziția “0” această cheie va asigura împiedicarea oricărei comenzi spre pompe asigurând din punct de vedere al protecției muncii, condițiile de revizie / reparație.

Dacă cheia este pe “automat” comanda se face prin semnale transmise de presostatele de control a presiunii.

3.4.3. Instalații staționare de stropire (drencere)

Instalația de stropire cu apă (drencere) este acționată automat de sistemul de stingere incendiu în următoarele condiții:

Pentru bateria de alimentare cu ulei din generatorul din bulb: comanda de deschidere a vanei actionate electric se dă de catre sistemul de alarmare incendiu dacă minim doi senzori din bulb sunt activați iar generatorul este oprit prin comanda de oprire dată de sistemul de alarmare. Vanele rămân deschise atâta timp cât comanda sistemului de alarmare este activă.

Pentru GUP și grup ulei vana rapidă, comanda de deschidere a vanei acționate electric este dată de către sistemul de alarmare incendiu în cazul ăn care doi dintre senzori de incendiu sunt activați. Vana rămâne deschisă cât timp este activată comanda sistemului de alarmare.

Informații importante:

Instalația de stropire nu va fi acțioanată în cazul unui senzor defect sau al unui semnal de la un senzor murdar.

Sistemul de stropire cu apă va fi oprit manual de personalul de exploatare sau de către brigada de pompieri cu ajutorul butonului de resetare de pe panoul instalației de alarmare. În cazul în care încă mai există fum in zona de stropire de drencere, centrala de avertizare incendiu va menține comanda de deschidere pe vana electrică de alimentare cu apă a drencerelor.

Dacă se dorește oprirea stropirii acestora se poate face manual de la vana de după electrovana sau direct dintr-un mic levier situată pe vana electrică (acesta asigură comanda manuală a electrovanei).

Se va reține ca activarea drencerelor poate cauza defectarea componentelor electrice instalate în cameră.

Electrovana poate fi și “by-pass”-ată prin deschiderea vanei de by-pass instalată în paralel cu electrovana.

3.4.4. Funcționarea hidranților interiori

În caz de incendiu se sparge geamul cutiei hidrantului, se desfașoară furtunul și se deschide robinetul. Se folosește ca substanță stingătoare apa sub presiune de la rețeaua de hidranți.

3.4.5. Funcționarea hidranților exteriori

Se va deschide capacul hidrantului subteran de exterior cu o cheie specială (figura 3.10)

Fig. 3.10 Cheie de deschidere hidrant

Se scoate capacul de pe flanșa hidrantului subteran. Se inserează tija în hidrantul subteran. Se verifică dacă garnitura de cauciuc este amplasată corect pe flanșa tijei hidrantului.

Se conectează furtunul la tija hidrantului și se deschide hidrantul cu ajutorul cheii de hidrant, rotind în sens antiorar (figura 3.11).

După utilizarea hidrantului se procedează invers. Se verifică dacă garnitura de pe flanșa tijei nu s-a pierdut in timpul depozitării și că capacul trebuie să fie inchis. După închiderea vanei, apa din țeava verticală care iese din țeava principală către hidrant, se golește automat.

Fig. 3.11 Modul de deschidere a hidrantului

3.4.6. Folosirea punctului de racord pentru mașina de pompieri

Pe durata reparațiilor capitale la grupul de pompare, sistemul va fi asigurat cu apă printr-o motopompă sau prin echipamente de alimentare cu apă de tip mașina de pompieri. Pentru conectarea mașinii de pompieri la sistemul de stins incendiu este prevăzut un punct de conectare cu furtun, specializat pentru racordarea acesteia, pe platforma exterioară.

Se vor efectua următoarele operații:

Vanele de izolare grup pompare vor fi inchise,

Se va deschide vana VHE.

3.4.7. Sistemul de automatizare

Îndeplinește următoarele funcții:

Menținerea automată a presiunii apei în instalație în limitele prescrise;

Acționarea locală-manuală de la butoane pentru testarea unei pompe, prin alegerea poziției cheilor de setare ale instalației;

Semnalizare de supracurent și scurtcircuit pe alimentare;

Oprirea pompelor la presiunea maximă;

Secvența de acționare a pompelor este următoarea:

La prima umplere cu apă a instalației de stins incendiu, se vor porni alternativ pompele (în regim manual) pană la atingerea presiunii de lucru, când pompa / pompele se va/vor opri automat. Pentru a nu fi supusă la suprapresiune instalația de conducte, s-a prevăzut ca și în cazul regimului manual, pompele să se oprească la atingerea presiunii maxime reglate la presostate (7,5 – 8 bar). În această perioadă se va inspecta intreaga instalație de conducte pentru depistarea eventualelor probleme (scurgeri, trepidații, etc.) ce pot aparea la punerea sub presiune a sistemului.

Dacă presiunea este in limite normale (5-7,5 bar), nu intră in funcțiune nicio pompă;

Dacă presiunea scade atunci una din pompe, P1 sau P2 porneste automat (funcție de care pompa a fost selectată să funcționeze automat).

3.4.8. Funcționarea A.A.R.

Cheia de selecție asigură următoarele moduri de funcționare:

N: sursa nrmală va fi permanent activă,

R: sursa de rezervă va fi permanent activă,

Stop: ambele surse sunt deconectate,

Auto: funcția AAR este activă.

Funcția în poziția “Auto” :

În cazul unei întreruperi de tensiune pe sursa de alimentare normală (N), sau în cazul în care tensiunea sursei de alimentare normală scade la 0.85Un, invertorul automat al sursei BA va deconecta întrerupătorul sursei de alimentare normală și va conecta întrerupătorul sursei de alimentare de rezerva (R) .

Timpul de deconectare este ajustat de butonul t1, astfel încât întreruperea de tensiune pe sursa de alimentare normală va fi sigură.

Trecerea pe sursa de rezervă se va efectua numai dacă invertorul automat al sursei BA va detecta prezența tensiunii, altfel ambele surse vor rămâne deconectate.

Când se reface alimentrea pe sursa de alimentare normală, invertorul automat al sursei BA va deconecta întrerupătorul sursei de alimentre de rezervă și va conecta întrerupătorul sursei de alimentare normală.

Timpul de deconectare este ajustat de butonul t2, timp suficient încât să se asigure revenirea fermă a sursei de alimentare normală.

Sistemul asigură protecția principală în caz de suprasarcină și scurtcircuit, prin declanșarea întrerupătoarelor. În cazul scurtcircuitului pe barele de distribuție, întrerupătorul va deschide, iar sistemul AAR este blocat.

Repunerea în funcțiune a sistemului AAR se va efectua numai după repararea defectului și după apăsarea butonului de resetare de pe întrerupător.

Deasemenea, este asigurată interblocarea electrică dintre cele două surse. Cele două întrerupătoare de intrare sunt echipate cu un motor de acționare. În cazul unui defect, acestea pot fi încărcate și cu levierul montat pe întrerupător. Pentru a proceda astfel, mai întâi se apasă în partea inferioară a levierului, apoi se apucă partea superioră și se armează până ce marcajul de la întrerupător se schimbă de la „descărcat” la „încărcat”. Pentru comanda manuală a întrerupătorului, se comută cheia de control de la întrerupător de la „auto” la „manual”. Acum, întrerupătorul nu mai este comandat de dispozitivul AAR, ci de butoanele „1” si „0” de la întrerupător.

3.5. Automatizarea sistemului de stins incendiu

Sistemul este format dintr-o unitate centrală care este amplasată în interiorul dulapului antiincendiu, accesibil prin ușa din spate. Unitatea centrală este alimentată cu 230V de la bara principală a dulapului antiincendiu, printr-un mini întrerupător. Unitatea centrală conține un set de baterii pentru alimentarea sistemului de alarmare incendiu pe perioada de întrerupere a alimentării.

Pe lângă sursa de energie, unitatea centrală mai conține o placă de spate care susține unitatea centrală de procesare și diverse module care fac legătura cu diverse echipamente de pe teren. Mai sunt, deasemenea, module de ieșire, care conțin relee folosite pentru controlul electrovalvelor, a sistemului de ventilație, etc. În plus, este instalat un echipament de intrări digitale care colectează semnale de la dulapurile unității de control.

Nu sunt necesare operații asupra unității centrale. Interfața cu utilizatorul este un panou operator care este amplasat în camera de comandă a hidrocentralei și conectat la unitatea centrală prin inermediul unei conexiuni de tip magistrală. Pe acest panou operator este instalat un display alfanumeric, diverse lămpi și butoane pentru interacțiunea cu sistemul. În plus, panoul operator, are inclusă o imprimantă care tipărește un jurnal al tuturor evenimentelor întâmplate.

Sunt două tipuri de detectoare folosite în sistemul de alarmare incendiu. Pe de o parte, sunt instalate butoane de alarmă, care permit declanșarea unei alarme de incendiu, în situația când incendiul este detectat de o persoană. Pe de altă parte, sunt instalate detectoare automate, care pot fi programate să reacționeze atât la fum cât și la temperatură.

Detectarea temperaturii se face printr-un prag absolut și printr-un gradient maxim admis al temperaturii. Senzorii detectează și o stare de poluare, care înseamnă că, un senzor poluat nu declanșează alarma de incendiu ci afișează un semnal de anomalie pe panoul operator. Senzorii sunt dispuși în bucle, fiecare buclă putând conține ambele tipuri de senzori. Senzorii au un sistem de adresare, astfel că, pe panou nu va fi afișată numai bucla ci și numărul exact și localizarea senzorilor.

Senzorii sunt aranjați de către software în zone de protecție. Fiecare buclă poate fi inclusă în una sau mai multe zone de protecție. Pe panoul operator se afișează zona de protecție în locul buclei fizice, astfel că zonele de protecție sunt aranjate într-un sistem logic, chiar dacă buclele fizice urmăresc necesitatea celei mai bune modalități de conectare a cablurilor.

Cum toți senzorii și butoanele de alarmă sunt aranjate în bucle, toate dispozitivele rămân conectate la unitatea centrală în cazul în care bucla se rupe intr-un loc. În plus, dacă apare un scurtcircuit la unul din dispozitive sau în cablu, dispozitivele vecine vor izola automat partea defectă a buclei, astfel că celelalte dispozitive rămân în funcțiune.

3.5.1. Semnalizarea unei alarme de incendiu

Când se produce o alarmă de incendiu în interiorul hidrocentralei, personalul este alarmat de o sirenă și o lumină roșie intermitentă, situate în sala mașinilor, lângă ușa camerei de comandă.

În camera de comandă, pe panoul operator, va apărea deasemenea o lumină roșie intermitentă și sirena va incepe să sune.

Panoul operator va afișa numărul exact și localizarea dispozitivului care a activat alarmarea.

Nu este necesar ca brigada de pompieri să fie informată automat în cazul unei alarme de incendiu. Acest lucru se va face de către operatori, în conformitate cu regulamentele interioare privind incendiile.

Alarma de incendiu este transmisă la centrul de dispecerizare printr-o interfață de magistrală SSI. În cazul operării de la distanță a centralei, dispecerul trebuie să stabilească măsurile necesare în conformitate cu regulamentele interioare privind incendiilei.

Pentru a facilita localizarea detectorului care a pornit o alarmă, detectorul aprinde o lumină roșie până ce alarma este resetată.

3.6. Sistemul automat anti-incendiu

În interiorul hidrocentralei sunt prevăzute șapte grupe de aspersoare:

unul la capul de alimentare cu ulei din bulbul fiecărei unități hidro,

unul pentru regulatorul sitemului de presiune ulei pentru unitățile 1+2,

unul pentru regulatorul sitemului de presiune ulei pentru unitățile 3+4,

unul pentru sistemul de presiune al ventilelor de închidere.

Electrovalvele care furnizează apa pentru grupul de aspersoare, sunt sub controlul sistemului de alarmă de incendiu.

Acesta este echipat cu bobine de deschidere de 24V, care sunt activate direct de la unitatea centrală de alarmare incendiu. Pentru a activa electrovalvele, trebuie să existe două detectoare activate (detector automat sau buton ) în respectiva zonă de protecție. Pentru aspersoarele din interiorul bulbului, mai este necesar să existe și semnalul “unitate gata pentru combatere incendiu” de la sistemul de control.

Electrovalvele rămân deschise până când alarma este resetată de la panoul operator a sistemului de alarmare incendiu.

3.6.1. Date tehnice pentru sistemul de alarmă de incendiu

– Fabricarea sistemului : Schrack Austria ;

– Tipul sistemului : Integral;

– Tip unitate centrală: B3-SCU5;

– Tip panou operator :B3-MMI-CPP-RO;

– Tip detector: MTD-533;

– Tipul butonului de alarmă: MCP-535-2;

– Număr detectoare : 110;

– Numărul butoanelor de alarmă : 30;

– Număr bucle : 10;

– Tensiune de alimentare: 230VAC;

– Tensiune de operare : 24VDC;

– Tensiune baterie : 2×12 = 24V;

– Capacitate baterie : 40Ah;

– Timp de funcționare pe baterie >= 24h;

– Nivelul de zgomot al sirenei :102dB;

– Tip cablu buclă JY(St)Y 2x2x0,8;

– Tip cablu pentru electrovalve JE-H(St)E30 2x2x0,8 .

Caracteristici pentru unitatea centrală (figura 3.12) :

rack pentru 11 module interne:

7 module DAI2, MTI8, DCI6 sau OM8;

1 pentru module BAF sau LPI obligatoriu;

3 pentru module REL10 sau REL16;

conexiuni pentru funcțiile de bază;

unitate master MCU32 de control și comunicare cu PC;

conectori pentru acumulatori;

gestionează maximum 8 panouri de afișare și operare externe model B3-

MMI-CIP-RO și B3-MMI-CPP-RO;

tensiune de alimentare: 230Vca (50Hz.);

tensiune de funcționare: 24Vcc;

temperatură de funcționare: 0oC ÷ +40oC;

grad de protecție: IP30;

Fig. 3.12 Unitatea centrală – B3-SCU 5

Caracteristici panoului operator (figura 3.13) :

tastatură, afișaj LCD, comutator cu cheie;

se conectează la modul BAF;

distanța maximă față de centrală: 1200m;

temperatură de funcționare: 0C ÷ +40C;

Fig.3.13 Panou operator – B3-MMI-CPP-RO

Dispozitivul de detecție combinat (figura 3.14) ce funcționează ca detector de fum pe baza principiului dispersiei luminii și detector de temperatură, pentru detecția timpurie a incendiilor atât cu ardere înnăbușită cât și cu flacără deschisă. Detectorul poate fi programat și utilizat, în funcție de tipul sistemului și de zona în care este instalat, fie ca un detector de fum, fie ca un detector de temperatură sau ca un detector combinat. Pentru utilizarea în zone dificile, există o variantă constructivă cu protecție sporită la umiditatea ambientală.

Nivelele de sensibilitate pentru clasele de fum și temperatură sunt configurabile conform EN 54; evaluarea fumului pe baza temperaturii; evaluare în starea de pre-alarmă la atingerea nivelelor de 30% și 75% din pragul de alarmare; detecție a contaminării pe două nivele.

Fig.3.14 Detector de incendiu tip MTD-533

Modul pentru funcțiile de bază (figura 3.15):

conectarea panourilor de afișare și operare externe;

conectarea modulelor de transmisie pe linie telefonică a alarmei;

2 ieșiri monitorizate;

controlează și activează releele B3-REL10 și B3-REL16.

Fig.3.15 Modul B5-BAF

Modul „loop technology”(figura 3.16) :

pentru conectarea a 2 bucle cu maximum 128 elemente fizice per buclă;

64 de zone per buclă;

maximum 63 de detectori pe zonă;

maximum 64 de intrări (ieșiri) logice per buclă;

monitorizează starea detectorilor și a modulelor conectate pe buclă;

localizează întreruperea buclei sau scurtcircuitul pe buclă;

lungimea maximă a buclei 2000m.

Fig.3.16 Modul B3-DAI2

Modul cu 10 ieșiri de releu NO/NC (240V/3A), (figura 3.17):

Complet programabil;

Comandat de modulul BAF saul LPI;

Conectori (ST-SET-REL10-W).

Fig 3.17 Modul B3-REL10

Modul B3-US14 (figura 3.18) este pentru:

Conectarea unitățillor centrale la sisteme de control;

Controlul imprimantelor externe, unităților SMS Box, etc.

Interconectarea unităților centrale INTEGRAL (în circuite buclă).

Fig. 3.18 Modul B3-USI4

Semnalizatorul optic (figura 3.19), este în clasa de protecție IP65, de culoare rosie.

Fig.3.19 Semnalizator optic – BL-V4-RT

Sirena de interior (figura 3.20) are:

volumul sonor de 120 dB;

clasă de protecție IP54;

cutie din ABS roșu.

Fig.3.20 Sirenă de interior – SIR-YO4

3.7. Întreținerea curentă

Toate țevile sistemului vor fi verificate de două ori pe an pentru a vedea dacă nu sunt corodate sau neetanșe;

Vanele vor fi acționate de două ori pe an pentru a verifica dacă funcționează;

Furtunele pentru hidranții de interior trebuie verificate odata pe an și schimbate, dacă sunt uzate;

Hidranții de exterior se vor deschide odată pe an pentru a elimina murdaria din bazin, iar tija hidrantului va fi conectată. Hidrantul se va deschide și se va verifica debitul;

Punctul de racord al mașinii de pompieri va fi deasemenea deschis și închis odată pe an, pentru a verifica funcționalitatea;

Conexiunile de împământare ale țevilor de stingere incendiu;

De doua ori pe an se va verifica starea de curațenie a stației de pompare și dulapului și se vor curața daca este necesar;

Lămpile dulapului se vor verifica odată pe lună cu ajutorul butonului de testare a lămpilor. În acelasi timp, se vor verifica și funcțiile la semnalele electrice.

Capitolul 4

Prezentarea hidrocentralei Izbiceni județul Olt. Studii de caz.

4.1. Introducere

Amenajarea cursului inferior al râului Olt, pe sectorul Slatina-Dunăre constituie un exemplu reprezentativ de valorificare superioară a apelor, realizând simultan următoarele utilizări:

Folosirea potențialului hidraulic disponibil pentru producerea de energie electrică;

Asigurarea volumelor de apă necesare pentru irigarea unor mari suprafețe de teren;

Realizarea primei căi navigabile pe râurile interioare între Slatina și Dunăre;

Crearea posibilităților de atenuare a viiturilor și scoaterea de sub inundații a unor terenuri;

Asigurarea volumelor de apă pentru orașele și consumatorii industriali din zonă;

Ameliorarea mediului înconjurător în zona amenajată, turism, agrement și altele.

Realizarea a demonstrat capacitățile proiectanților și executanților de a construi lucrări de aseamenea amploare. Se menționează în primul rând concepția pentru funcționarea reversibilă a întregii cascade, cu 5 trepte egale, atât ca producător de energie electrică ( puterea maximă fiind de 256MW cu o energie medie de 512 GWh/an) cât și ca stații de pompare.

La elaborarea proiectului s-a ținut seama de înscrierea optimă în teren pentru a obține volum maxim în acumulări, de reducerea la minimum a umpluturilor pentru diguri, de ocuparea unor suprafețe minime agricole și silvice.

La nodul Izbiceni lungimea lacului de acumulare este de 15 km, lățimea până la 1 km, și suprafața de 1095 ha. Lungimea digului malului stâng este de 13.543 m, iar a celui drept este de 14.724 m. Centrala hidroelectrică Izbiceni (figura 4.1) are cota amonte 44.00 m, cota aval 30.50m, căderea 13.50 m, debit instalat 500.00 m3/s, puterea instalată 53.00 MW , și energia medie 101.00 GWh/an.

Fig. 4.1 CHE Izbiceni

CHE Izbiceni cuprinde mai multe obiecte (figura 4.2):

Un baraj deversor petru evacuarea apelor mari;

O centrală hidroelectrică petru producerea energiei electrice;

Un baraj de închidere din pământ, pentru închiderea frontului de retenție între baraj și ecluză;

O ecluză pentru navigație;

Prize de apă pentru agricultură în corpul lucrărilor.

Fig.4.2 Nod hidraulic, vedere în plan

Centrală

Baraj

Dig de închidere

Ecluză

Diguri longitudinale

Diguri de așteptare

4.2. Centrale hidrotehnice și de pompaj

Centrala hidroelectrică și de pompaj (figura 4.3) este amplasată pe malul drept al Oltului, la Izbiceni, având ca adiacent pe dreapta respectiv stânga barajul deversor. Centrala hidroelectrică este împărțită din punct de vedere constructiv în două blocuri de agregate și un bloc de montaj, separate prin rosturi de dilatare.

Bazinul de liniștire din avalul centralei este conceput pentru a asigura cele două regimuri de funcționare ale agregatelor, fiind separate de disipatorul de energie al barajului deversor printr-o pilă parțial plină, parțial cu goluri, pentru a asigura o distribuție uniformă a debitelor și o autospălare a materialelor transportate la viituri.

Amenajările din amonte de priză sunt prevăzute tot în scopul unei distribuții uniforme a vitezelor și a evitării colmatărilor a materialelor aduse. Anexele funcționale ale centralei sunt amplasate separat:

Cele mecanice în amonte de sala mașinilor

Cele electrice împreună cu sala de comandă în partea de aval

Fig. 4.3 Centrala hidroelectrică și de pompaj, secțiune longitudinală

Caracteristicile hidrocentralei din comuna Izbiceni din punct de vedere al parametrilor de utilizare sunt prevăzute în tabelul 4.1

Tabelul 4.1 Caracteristicile hidrocentralei

Centrala este echipată cu 2 turbine KVB 2,17-10,3 și două turbine EOS 900, care asigură prelucrarea unui debit maxim de 2×23,8 +2×3,7 =55 m3/s.

4.3. Aparate de masură și control

Pentru urmărirea comportării construcțiilor hidrotehnice, în timpul exploatării lor, se încorporează în acestea o serie de aparate de masură și control. Principalii parametrii care caracterizează comportarea construcțiilor sunt:

Deformațiile terenului de fundație,

Suprapresiuni la nivelul fundației,

Starea de eforturi în betoane,

Presiuni totale,

Eventualele deformări ale digurilor,

Niveluri piezometrice pentru urmărirea infiltrațiilor,

Regimul hidrodinamic și altele.

Pentru urmărirea evoluției acestor parametri, s-au prevăzut în corpul obiectelor construite următoarele aparate de măsura și control:

Rocmetre amonte și aval,

Dispozitive hidrometrice,

Reperi de nivelment la coronament și în galerii,

Mire de nivel amonte și aval,

Mărci de tasare pe pereele de beton,

Traductori de presiune totală la nivelul fundațiilor și altele.

4.4. Echipamentul hidromecanic

Grupurile hidroenergetice ale fiecărei centrale sunt constituite din mașini hidraulice axiale reversibile cuplate cu mașini electrice electrice, plasate într-o carcasă metalică de forma unui bulb.

Caracteristicile principale ale mașinii hidraulice sunt:

Diametrul rotorului : 4,50 m;

Turația de sincronism la turbina și pompare : 125 rot/min;

Sensul de rotație la turbinare spre dreapta;

Sensul de rotație la pompare spre stânga;

Numărul paletelor rotorului : 4;

Numărul palelor aparatului director : 16;

Puterea maximă la cupla turbinei : 13970 kw;

Puterea maximă consumată de pompă : 12500 KW.

Din punct de vedere constructiv, grupul este caracterizat prin următoarele:

Are patru lagăre de susținere, dintre care trei radiale și unu axial;

Are două puțuri montare/demontare a părților sale component, unul pentru mașina hidraulică și unul pentru mașina electrică;

Răcirea mașinii electrice se face cu aer răcit la rândul său cu apă;

Transiterea eforturilor la fundație se face prin intermediul statorului, capului amonte și a unei pile de sprijin de sub mașina electric.

Reglajul încărcării fiecărui grup se asigură de un sistem de reglaj cu regulator electrohidraulic. Presinuea uleiului de reglaj este de 63 bari.

Toate instalațiile anexe ale grupurilor sunt prevăzute cu aparataj electric de control, comandă și automatizare (figura 4.4) , capabil să urmărească funcționarea automată a acestora și să furnizeze semnalele necesare în caz de avarie sau funcționare necorespunzătoare.

Fig. 4.4 Aparataj de control, comandă și automatizare

Totodată, aparatajul prevăzut permite încărcarea fiecărui grup conform unei scheme de automatizare complexă. Schema electrică adoptată constă în gruparea două câte două a hidrogeneratorului pe o bară comună de 6,3 KV. Între cele două sisteme de bare este prevăzută o cuplă care poate tranzita energia produsă de un grup. De la bare energia este evacuată de sistemul de 110 KV, prin intermediul a două transformatoare ridicătoare de 40 MVA.

Stațiile de 6,3 KV sunt realizate cu celule la care s-au adus adaptări astfel încât să se creeze o stație cât mai economică. Astfel de exemplu celula de generator în afară de întrerupător (tip UGD) este echipată cu două separatoare racordate diferit la barele colectoare, astfel încât să permită schimbarea fazelor și a sensului de rotație la funcționarea mașinii în regim de motor. Pentru evitarea creări unui scurtcircuit prin închiderea simultană a celor două separatoare s-a realizat un blocaj mecanic al acestora.

Legăturile între stațiile de 6,3 KV și transformatoarele principale de 40 MVA se realizează în bare capsulate trifazate. Transformatoarele principale sunt amplasate pe anexa aval, cu posibilitatea scoaterii unuia dintre ele, celălalt fiind în funcțiune. Stația de 110 KW este amplasată la Izbiceni pe malul drept în vecinătatea centralei.

Legăturile dintre transformatoarele de 40 MVA și stația de 110 KV sunt realizate din conductori funie de OL-AL. Priza de punere la pământ este realizată folosind armătura blocurilor de beton armat, aflat în contact intim cu apa astfel încat nu a mai fost necesară realizarea unei prize artificiale de la pământ.

4.5. Studiu de caz. Scenarii de incendiu

4.4.1. Scenariul de stins incendiu nr.1 la transformatorul de 40MVA

Transformatorul de 40MVA (figura 4.5) este dotat cu următoarele mijloace PSI:

instalația de stins incendiu cu apă pulverizată alimentată din conducta instalației de stins incendiu;

stingător portabil cu spumă aeromecanică – 2 buc;

stingător portabil cu pulbere – 2 buc;

stingător carosabil cu spumă aeromecanică – 1 buc;

panou stins incendiu tip F – 1 buc.

Fig 4.5 Transformatorul de 40MVA

Se apreciază că pâna la intrarea in acțiune a echipei de intervenție incendiul se manifestă pe o anumită suprafața în boxa transformatorului cu tendința de propagare la galeria de cablurie de înaltă tensiune și la panourile de automatizare .

Pentru determinarea forțelor și mijloacelor necesare pentru stingerea unui incendiu izbucnit în cuva de retenție (și în afara acesteia) a unui transformatorului , se consideră situația în care arde uleiul revărsat pe o suprafată de 12 m2.

Pentru stingerea incendiului se va folosi spumă mecanică.

a) Determinarea debitului necesar de solutie spumanti (Qs nec sp )

Qs nec sp=k2 x A x 60x is

în care:

– k2 = 1,52 (tab 7 din Metodologia calcului forțelor și mijloacelor necesare pentru stingerea incendiilor);

– A=12m2;

– is =0,11 l /s m2 (tab.8 din Metodologia calcului forțelor și mijloacelor necesare pentru stingerea incendiilor).

Qs nec sp= 1,52 x 12 x 60 x 0,11 = 120,3 1/ min

b) Determinarea numărului capetelor de debitare a spumei (Ni sp)

Ni sp= Qs nec sp / qs sp

în care:

Qs sp =681 l/min pentru Hi = 60 m H2O (tab. 9B din Metodologia calcului foțelor și mijloacelor necesare pentru stingerea incendiilor).

Ni sp= 120/681=0,17 -1 țeavă generatoare de spumă de 5000 l/min

c) Stabilirea debitului real de refulare (qs ref sp )

qs ref sp= Ni sp x qs sp

în care:

– Ni sp=1 țeavă generatoare de spumă de 5000 l/min;

– qs sp =681 l/min.

qs ref sp= 1 x 681= 681 l/min

d) Determinarea consumului real (cr) de substanțe necesare producerii spumelor

cr= Ni sp x qs sp

în care:

– Ni sp=1 țeavă generatoare de spumă de 5000 l/min;

– qs sp=40,9 l/min (tab. 9B din Metodologia calcului forțelor și mijloacelor

necesare pentru stingerea incendiilor).

cr= 1 x 40,9 = 40,9 l/min

e) Stabilirea consumului (Cr) de substanțe spumante pentru o operație de stingere

Cr= cr x T1

în care:

– Tt = 15 min (tab. 10 din Metodologia calcului foțelor și mijloacelor necesare pentru stingerea incendiilor).

Cr=40 x 15 =600 I spumogen lichid

f) Stabilirea rezervei de substanțe chimice

CRZ= Nop x Cr

în care:

– Nop=2 (tab. 11 din Metodologia calcului forțelor și mijloacelor necesare pentru stingerea incendiilor).

CRZ = 2 x 1200 = 2400 1 spumogen lichid

g) Determinilrea cantității de apă, necesară pentru producerea spumei:

Qi nec= qii x Nisp x Tt x Nop = 640,1 x 1 x 15 x 2 = 19203 l apă = 19 m3 apă ,

unde qii = debitul specific de spumant lichid,

h) Numărul de autospeciale necesare

– 1 autospeciale de lucru cu apă și spumă pentru stingerea incendiului,

– 1 autospeciale în rezervă.

Modul de acționare

Echipa de intervenție va fi formată din șeful de tură, electricianul din sala mașinilor si mecanicul turbinist. Șeful de tură anunță dispecerul de serviciu.

Dacă incendiul se produce în timpul funcționării hidrogeneratoarele vor fi oprite prin butonul de comanda "Oprire rapidă " . Electricianul va trece alimentarea serviciilor interne pe trafo 20/0,4KV, va deconecta întrerupătorul I 10,5 trafo 10/0,4KV din centrala subterană și va deschide separatorul aferent .

Șeful de tură va deconecta stația de 110kV din camera de comandă și va lua legatura cu electricianul de la blocul tehnic pentru verificarea deconectării întreruptorului și va efectua manevrele pentru golirea uleiului din transformator în bazinul de sub el, daca este cazul.

După luarea tuturor măsurilor de protecție a muncii se va trece la localizarea și stingerea incendiului (electric sau chimic), folosind mijloacele PSI din dotare.

Daca situația concretă impune, la dispoziția șefului de tură, electricianul de tură va pune în funcțiune instalația de stins incendiu cu apă pulverizată a trafo 40MVA.

Dacă incendiul este de mare amploare și nu se poate izola prin forțe proprii, se anunță Formația de pompieri militari Turnu Măgurele la telefonul 112, compania de pompieri Izbiceni, șeful de secție, inspectorul PSI pe sucursală.

Intrarea servanților se va face pe ușa de acces în centrală și apoi pe ușa boxei transformatorului de 40 MVA, iar mașina de pompieri ATI se amplasează pe platforma de montaj.

Servanții pompieri care acționează în zona incendiului vor purta măști contra fumului și gazelor, iar la ordin, aparat izolant, cizme și mănuși electroizolante, covor de cauciuc.

După stingerea incendiului se va aduce instalația de stins incendiul cu apă pulverizată în starea initială.

Organizarea apărării împotriva incendiului la transformatorul de 40MVA, este prezentată în tabelul 4.2

Tabelul 4.2 Organizarea impotriva incendiilor la transformator

4.4.2. Scenariul de stins incendiu nr.2 la hidrogenerator

Hidrogeneratorul tip “bulb” orizontal se compune din:

stator generator,

rotor generator,

inel intermediar amonte,

inel intermediar aval,

inele colectoare,

instalație de răcire ventilație generator,

instalație de stins incendiu generator,

rotor turbină,

stator turbină,

lagăr turbină,

aparat director,

instalații auxiliare hidroagregat.

Pentru evitarea pericolului de incendiu, personalul de exploatare cu ocazia efetuării rondului, va controla și va sesiza în timp util:

încălzirea excesivă însoțită de miros characteristic al cablurilor de energie,

apariția cercului de foc la inelele colectoare,

temperature ridicate ale uleiului din instalația de ungere,

funcționarea anormală a instalației de ventilație generator,

temperatură ridicată (105oC) pe stator generator,

funcționarea anormală a răcitorilor de ulei,

apariția scurgerilor de ulei.

Fiecare hidrogenerator (figura 4.6) are în dotare următoarele mijloace P.S.I. :

instalația de stingere cu apă pulverizată montată în stator alimentată cu apă din instalația de răcire lagăre generator,

stingătoare portabile cu pulbere -2 buc,

stingător portabil cu spumă aeromecanică -2 buc,

stingător carosabil cu spumă aeromecanică -1 buc,

panou stins incendiu tip F – 1 buc,

ladă cu nisip 1 m3 – 1 buc,

hidrant interior – 1 buc.

Fig. 4.6 Hidrogenerator vedere amonte și aval

Modul de acționare

Echipa de intervenție va fi alcatuită din electricianul tablotar, mecanicul turbinist și șeful de tură. Șeful de tură anunță dispecerul de serviciu.

Dacă incendiul se produce în timpul funcționării hidrogeneratorului, acesta va fi oprit în regim de avarie de către electricianul tablotar. Se urmăreste în special scoaterea de sub tensiune a hidrogeneratorului, cât mai rapid. De asemenea se deconectează curentul continuu și alternativ aferente grupului. Mecanicul de tură face rapid manevrele de oprire din turație a hidrogeneratorului.

După luarea tuturor măsurilor de protecție a muncii se va trece la localizarea și stingerea incendiului (electric sau chimic), folosind mijloacele PSI din dotare.

Dacă situația concreta impune, la dispoziția șefului de tură, mecanicul turbinist va pune în funcțiune instalația de stins incendiu cu apă pulverizată a generatorului respectiv.

Dacă incendiul este de mare amploare și nu se poate izola prin forțe proprii, se anunță Formația de pompieri Turnu Măgurele 112, compania de pompieri Izbiceni, șeful de secție, inspectorul PSI pe sucursală.

Echipa de primă intervenție va deschide ușile principale de acces în centrală pentru desfășurarea formației pompierilor militari, care se vor racorda la hidranți conform planurilor.

Electricianul de tura va pune în funcțiune instalația de ventilație pentru evacuarea fumului și a gazelor.

Mașina de pompieri se va amplasa pe platforma de montaj, intrarea servanților se face pe ușa centralei și apoi pe casa scărilor principale.

Servanții pompieri care acționează în zona incendiului vor purta măști contra fumului și gazelor, iar la ordin, aparat izolant, cizme și mănuși electroizolante, covor de cauciuc. După stingerea incendiului se va aduce instalația de stins incendiu generator în starea initială.

Organizarea apărării împotriva incendiului la hidrogenerator, este prezentată în tabelul 4.3.

Tabelul 4.3 Organizarea împotriva incendiului la hidrogenerator

4.4.3. Scenariul de stins incendiu nr.3 la grupul de ulei sub presiune

Grupul de ulei sub presiune reprezintă sursa de energie necesară pentru acționarea diferitelor organe din sistemul de reglaj al turbinei. Grupul de ulei se află amplasat lângă accesul cap amonte la cota 8,05. Se compune din:

– rezervor,

– 2 pompe activate de motoare,

– conducte și armături,

– acumulator aer-ulei.

Fiecare GUP (figura 4.7) are în dotare următoarele mijloace PSI conform normativului:

stingător portabil cu spumă aeromecanică – 2 buc,

stingător carosabil cu spumă aeromecanică -1 buc,

lada cu nisip -1buc,

panou de incendiu de tip "F" -1buc,

hidrant.

Fig. 4.7 Grupul de ulei (rezervor + instalații)

Incendiul a avut loc la GUP 1. Se apreciază că până la intrarea în acțiune a formației de intervenție incendiul se manifestă pe o anumită suprafață cu tendința de propagare la celălalt GUP și la gospodaria de ulei.

Modul de acționare

Echipa de intervenție va fi formată din maistrul-șef tură , electricianul tablotar și mecanicul turbinist. Dacă incendiul se produce în timpul funcționării hidrogeneratoarelor acestea se opresc în regim de avarie. Șeful de tură anunță dispecerul de serviciu.

Electricianul tablotar va scoate de sub tensiune electropompele de ulei aferente GUP și circuitele secundare. De asemenea electricianul va pune în funcțiune instalația de ventilație.

Mecanicul turbinist va inchide ventilele de comunicare cu restul instalației. Echipa de intervenție va acționa cu mijloacele PSI din dotare asupra incendiului.

Dacă incendiul este de mare amploare și nu se poate izola prin forțe proprii ,se anunță Formația de pompieri Turnu Măgurele la telefonul 112, Compania de pompieri Izbiceni, șeful de secție, șeful de centrală, inspectorul PSI pe sucursală.

Intrarea servanților pompieri se face pe ușa de acces principală și apoi pe casa scărilor principale. Mașina de pompieri se amplasează pe platforma de montaj. Echipa de intervenție va acționa cu țevi de tip B la locul incendiului.

Servanții pompieri care acționează în zona incendiului vor purta măști contra fumului și gazelor, iar la ordin, aparat izolant, cizme si mănuși electroizolante, covor de cauciuc.

Organizarea apărării împotriva incendiului la grupul de ulei sub presiune, este prezentată în tabelul 4.4.

Tabelul 4.4 Organizarea împotriva incendiilor la grupul de ulei sub presiune

CONCLUZII

În hidrocentrale, soluțiile proiectate pentru construcție trebuie să asigure principalele performanțe privind siguranța la foc pe întreaga durată de utilizare, protecția locului și riscului de incendiu, limitarea pierderilor de vieți omenești, împiedicarea extinderii incendiilor la obiectivele învecinate, prevenirea avariilor la instalații și construcții.

Pentru prevenirea incendiilor se vor respecta următoarele măsuri:

pentru deținerea, prepararea, transportul, depozitarea, manipularea și folosirea materialelor inflamabile se vor respecta prevederile regulamentare prezentate în capiltolul 2;

alimentarea cu carburanți și lubrifianți a utilajelor se va face numai în locurile stabilite în acest scop;

echipamentele și materialele PSI trebuie să fie amplasate în apropierea locului unde există pericol de incendiu, de asemenea ele trebuie sa fie ușor accesibile, marcate corespunzător;

toate echipamentele trebuiesc menținute într-o calitate corespunzătoare și vor fi supuse unor verificări tehnice periodice ori de câte ori se constată un defect care poate periclita siguranța în exploatare a acestora;

fumatul sau focul deschis sunt interzise în locurile în care sunt depozitați, transportați, manipulați sau utilizați combustibili lichizi, precum și în toate locurile în care există pericol de incendiu sau explozie;

spațiile de depozitare pentru materialele, solvenți inflamabili, trebuiesc construite din materiale rezistente la foc și ventilate, dotate cu mijloace de prevenire, sesizare și stingerea incendiilor necesare unei intervenții operative în caz de incendiu.

Toate aceste măsuri tehnice de apărare împotriva incendiilor se vor efectua cu respectarea prevederilor Normelor generale de PSI aprobate cu OMAI 163/2007, cu prioritate fiind:

stabilirea de sarcini și atribuții concrete pe linie de prevenire și stingere incendii

implementarea unui sistem de stingere incendii

instruirea în domeniul prevenirii și stingerii incendiilor se va efectua cu respectarea prevederilor OMAI 712/2005

Personalul din hidrocentrale are obligația să prevadă în documentația tehnică instalațiile și utilajele pentru prevenirea și stingerea incendiilor. De asemenea trebuie să asigure instalții cu aparatură de măsură, control și semnalizare necesară funcționării în condiții de siguranță impotriva incendiilor la mașini și instalații.

În conformitate cu prevederile Normelor de dotare PE 009/03 beneficiarul are obligativitatea să asigure dotarea a CHE Izbiceni cu instalații automate de semnalizare și avertizare a incendiilor , cu detectoare de fum și/sau temperatură.

Pericolul de incendiu la astfel de obiective este determinat de candtitățile mari de combustibil solid sau folosit pentru producerea energiei.

În cadrul acestor obiective se găsesc multe aparate umplute cu ulei, canale și tuneluri de cabluri, care au legătură cu diferite încăperi unde incendiul se poate propaga cu repeziciune.

Din analiza incendiilor produse în centralele electrice rezultă că 30-35% din numărul total al acestora s-au datorat defecțiunilor mașinilor, aparatelor, instalațiilor și dispozitivelor electrice.

În majoritatea incendiilor produse în acest tip de obiective, are loc inundarea cu fum a încăperilor în care au izbucnit, precum și cele învecinate. Din această cauză locul focarului se stabilește cu mare dificultate, creând în același timp greutăți în asigurarea protecției personalului de intervenție.

La toate acestea se adaugă pericolul de electrocutare, datorită folosirii jetului de apă sau spumă în zona incendiată, în cazul în care instalțiile nu au fost scoase de sub tensiune.

Acțiunea de stingere a incendiilor va începe numai după ce se confirmă de către personalul competent că în zona incendiului și cea incendiată curentul electric a fost întrerupt.

Totuși, la hidrocentrale incendiile se produc mai rar și sunt mai puțin complicate, cele mai frecvente apar la bobinajul statorului.

Organizarea acțiunii de stingere a incediilor se va face cu sprijinul specialiștilor, se va avea în vedere că intervenția are loc în condițiile unei temperaturi ridicate, scurgerii de combustibil în apropierea suprafețelor fierbinți, unde se pot creia noi focare de incendii și produce degajări de fum în cantitate mare, care împiedică vizibilitatea.

Agregatele avariate sau periclitate se opresc, circuitele de ulei, canalele și conductele de ventilație se închid, pentru împiedicarea propagării și mărimea intensității incendiului, precum apariția de noi avarii.

Succesul în stingerea incendiilor la instalații, pe lângă performanțele sistemelor de semnalizare și stingere folosite, o contribuție importantă urmează s-o aducă comandantul intervenției și echipajului său, care trebuie să aplice cu inventivitate tactica specifică acestor categorii de incendii, precum și cele general valabile conducerii forțelor și mijloacelor în lupta cu incendiul.

BIBLIOGRAFIE

[1] – Ioan Tîrnovan, (2007), “Centrale hidroelectrice ”,curs.

[2] – Legea nr.307 din 12.07.2006 privind apărarea împotriva incendiilor.

[3] – OMAI 163 din 28.02.2007 pentru aprobarea Normelor generale de apărare împotriva incendiilor.

[4] – OMI 87 din 14.06.2001 pentru aprobarea Metodologiei privind identificarea, evaluarea, și controlul riscurilor de incendiu.

[5] – „Norme de prevenire, stingere și dotare împotriva incendiilor pentru producerea, transportul și distribuția energiei electrice și termice”, indicativ PE 009/93.

[6] – OMAI 217 din 17.02.2005 pentru aprobarea reglementării tehnice „Normativ pentru proiectarea, executarea și exploatarea instalațiilor de stingere a incendiilor”, indicativ NP 086-05.

[7] – Standardul EN 1866 din 2006 – „Stingătoare de incendiu portabile”.

[8] – “Sistemul de stingere incendiu. Instalațiile de stins incendiu” – HIDROELECTRICA.S.A, sucursala hidrocentrale Slatina.

[9] – Decizia 61 din 1999 pentru aprobarea Normelor tehnice privind delimitarea zonelor de protecție și de siguranță ale capacităților energetice.

[10] – Normatic de siguranță la foc a construcțiilor – P118-99.

[11] – PE 304/89 „Norme specifice de protecție împotriva incendiilor la proiectarea amenajărilor hidroenergetice”.

[12] – “Amenajarea completă a Oltului inferior pe sectorul Slatina – Dunăre”.(1990), Editura Ministerul Energiei Electrice.

[13] – Legea 319 din 2006 privind securitatea și sănătatea în muncă.

[14] – I7-2011 – Normativ privind poiectarea, execuția și exploatarea instalațiilor electrice aferente clădirilor.

[15] – I20/2000 Normativ privind protecția construcțiilor împotriva trăsnetului.